E-504 Bună dimineaţa, prieteni. Este un privilegiu să mă aflu aici.
Şi-şi pentru a împlini această minunată introducere din partea păstorului nostru ar fi nevoie cu siguranţă de o viaţă adevărată, nu-i aşa? Aşa că Îi aducem laudă Domnului pentru toate marile Sale puteri de vindecare şi pentru îndurările Sale pe care El ni le-a dat de-a lungul anilor.

E-505 Acum am câteva anunţuri de făcut. Unul, noi, fratele Wood şi fratele Roberson, şi vrem să vă mulţumim tuturor pentru că v-aţi rugat pentru noi, pentru o călătorie în siguranţă. Ne-am simţit minunat; am fost plecaţi doar patru zile şi jumătate, cred, şi ne¬am întors din nou în siguranţă. Domnul ne-a binecuvântat.

E-506 Acum, vă anunţăm că fratele Graham Snelling, trezirea lui, continuă, la capătul Bulevardului Brigham, la... aici în oraş. Şi în seara de miercurea viitoare... vreau să plec mâine, după un serviciu funerar pentru cineva pe care îl voi anunţa în câteva momente. Vă vom anunţa miercuri seara. Vrem să mergem într¬o delegaţie, toţi, până la fratele Graham înainte să îşi încheie slujba acolo sus. Şi vom încerca să adunăm întreaga biserică, dacă putem, şi să mergem ca delegaţie să ne întâlnim, pentru a fi alături de fratele Graham la unul dintre serviciile sale.

E-507 Şi, acum, în această după-amiază, la-la firma de pompe funebre din Charlestown, se află o-o doamnă Col vin, care venea cândva la biserica de aici cu mulţi ani în urmă, în vârstă de şaptezeci şi patru de ani, a părăsit această viaţă ieri pentru a merge să fie cu Domnul Isus. Iar înmormântarea ei va fi predicată luni, de către D-l Reverend McKinney, a fost, cândva, păstor al bisericii Metodiste la-la Port Ful ton timp de mulţi ani, care a fost un prieten personal al lor. Iar eu îl voi asista, luni, la, cred că este ora 13:30, la-la capela din Charlestown, Indiana. Şi voi toţi prietenii familiei Colvin aţi, ştiu, aţi aprecia acum doar un pic de încurajare sau la... o mică strângere de mână. Pentru că ştim cu toţii ce înseamnă asta, noi cei care am trecut prin acele, prin văi, noi înşine, şi ştim ce înseamnă să pierzi un prieten. Şi astfel, noi... Ea se află acum în-în capelă, în Charlestown, Indiana. Dacă mergeţi în această după-amiază, ei bine, ar fi apreciat de familia Colvin, sunt sigur. Mulţi dintre ai lor vin aici la tabernacol încă. Am căsătorit, îngropat, botezat, aproape toată familia lor. Şi astfel domnul Grayson, care a fost vecinul nostru, este antreprenorul de pompe funebre de acolo.

E-508 Şi apoi asta, diseară, cu voia Domnului, de unde am rămas în această dimineaţă, vom încerca să reluăm în seara asta, în acest mare studiu în care studiem acum. Şi apoi, cred că acestea au fost anunţurile, din câte-din câte eu-ştiu eu. Şi în seara de miercurea viitoare, acum, vom anunţa seara în care ne vom duce ca să fim cu fratele Graham.

E-509 Şi îi primim pe toţi străinii care au intrat pe porţile noastre. Şi suntem bucuroşi să vă avem aici în această dimineaţă, şi ne rugăm ca Dumnezeu să vă binecuvânteze nespus, din belşug, pentru această adunare de astăzi.

E-510 Fratele Cox tocmai mi-a spus că sistemul de sunet nu funcţionează prea bine în acest moment. Este poate, poate în funcţie de vreme, multă umezeală în difuzoarele de acolo. Şi nu sunt prea bune, pentru început, aşa că asta poate fi cauza.

E-511 În timp ce văd o soră aşezată aici pe care o cunosc, sora Arganbright, eu... Nu este frumos şi-şi normele de comportare, să vă întreb acest lucru, dar aţi primit veşti de la fratele Arganbright de când a fost aici? Sunt foarte interesat să am veşti de la el cât mai curând posibil. El este în Elveţia şi Germania, într-o întâlnire acolo cu fratele Tommy Hicks şi Paul Cain. Dacă ai veşti, soră Ruth, anunţă-mă imediat, cât de repede poţi.

E-512 Acum, micul tabernacol nu are membri, dar avem părtăşie. Nu avem alt crez decât Cristos, altă lege decât dragostea, altă carte decât Biblia. Aceasta este singura Carte de care ştim, şi singurul lucru pe care îl ştim, aşa cum avem. În timp ce Sângele lui Isus Cristos ne curăţă de toate păcatele, avem părtăşie unii cu alţii, toţi.

E-513 Vă observam, în această dimineaţă, pe unii dintre voi, poate că l-aţi auzit pe fratele rugându-se. Acela era un Catolic, deci, sau un fost Catolic. Şi avem toate tipurile de oameni care vin aici. Tocmai am avut privilegiul, acum câteva momente, să strâng mâna unui frate Menonit care se află aici. Şi de la Menoniţi, de la Metodişti, de la Baptişti, şi de la Catolici, sau oricine doreşte, să vină. Şi avem părtăşie împreună în jurul binecuvântărilor Cuvântului lui Dumnezeu. Sunt prezenţi Martorii lui Iehova şi diferite tipuri de oameni, deci, de la diferite denominaţiuni.

E-514 Îmi plăcea (mă rog, îmi place încă) Vestul. Iubesc caii şi vitele. Eu chiar am fost crescut la o fermă, şi îmi-îmi place. Şi obişnuiam să facem strângerea animalelor şi mergeam cu ei. Şi aveam un gard de derivă. Nu ştiu dacă voi, cei din Est, ştiţi sau nu ce este un gard de derivă. Este atunci când duci vitele în pădure, au un gard pentru a le împiedica să nu devieze, cum îi spuneau ei, să se întoarcă la ferme. Ar mânca iarba, acolo unde sădeau iarba pentru hrana de iarnă. Şi apoi sus în munte, au de asemenea garduri de derivă, unde separă atâtea femele şi masculi, şi aşa mai departe. Se numeşte un gard de derivă. Dar gardul principal de derivaţie este cel în care se află pădurarul atunci când trec vitele.

E-515 Şi astfel eu stăteam acolo, multe zile, în şaua mea, şi mă uitam la ele aşa cum treceau vitele. Erau tot felul de diferite marcaje care intrau. Unele se numeau "Diamant." Şi altele se numeau "Bar X." Şi unele... Ale noastre erau "Tripod," ceva de genul unui simbol de Boy Scout. Următorul, mai jos, era o "Amprentă de Curcan," pe cal. Şi aveau tot felul de marcaje diferite, ca să-să îşi recunoască vitele atunci când le scoteau afară.

E-516 Acum, pădurarul nu era atât de interesat de marca pe care o aveau, dar iată ce, pădurarul era interesat să vadă o etichetă în urechea lor. Tot ceea ce intra acolo, indiferent de ce marcă era, trebuia să fie un Hereford de rasă pură. Nu putea intra acolo decât dacă era un Hereford. Trebuia să fie un animal înregistrat, altfel nu putea trece.

E-517 Cred că, în acea zi când va veni Domnul, El nu va fi atent la ce marcă purtăm, ci dacă suntem toţi Creştini născuţi din nou. Aşa este. Aceea este turma lui Cristos. Testul Sângelui ne va dovedi, că suntem toţi Creştini. Şi dacă vom fi aşa acolo, la fel de bine putem fi aşa şi aici. Nu credeţi? Aşa este, noi apreciem toată părtăşia din toate bisericile diferite.

E-518 Acum studiem în această binecuvântată Carte a Evreilor. Unui frate i-a plăcut atât de mult încât a luat benzile şi face o carte de prelegeri pe această temă.

E-519 Acum vom ajunge, destul de curând, la capitolul 11. Ne aşteptăm să ne petrecem iarna la acel capitol, la capitolul 11. Pentru fiecare dintre acele personaje, dorim să ne întoarcem prin toată Cartea şi să legăm împreună întreaga Scriptură. Aveam de gând să o fac. O fac în parte, la unele dintre acestea, dintre aceste capitole anterioare, pentru a lega împreună întreaga Carte. Căci, vedeţi, Scriptura trebuie să dovedească Scriptura.

E-520 Prin urmare, dacă există vreo contradicţie, că cineva ar crede că Scripturile se contrazic între ele, asta este o eroare. Nu există Scriptură care să contrazică o Scriptură. Contradicţia este acolo unde poate că Ea contrazice modul nostru de a O vedea, dar Ea nu se contrazice pe Ea însăşi. Sunt în slujbă, de aproape douăzeci şi şase de ani, şi nu am găsit niciodată, nici măcar o dată, un singur lucru în Biblie care să contrazică orice altceva ce a fost scris în Biblie. Şi eu-eu ştiu exact că nu există.

E-521 Iar astăzi studiem în unul dintre cele mai binecuvântate capitole din Evrei, capitolul 7. Şi dacă este cineva care nu are o Biblie, care ar dori să ne urmeze în citiri, am fi bucuroşi să vă aducem o Biblie, dacă veţi ridica doar mâna. O să rog pe cineva dintre prezbiteri, cineva, să vină aici şi să ia câteva. Cineva ridică mâna acolo în spate. Şi îţi mulţumesc, frate. Şi dacă doriţi o Biblie, doar ridicaţi mâna şi ei o să vi-o aducă.

E-522 Acum, singurul mod în care o biserică poate fi zidită, singurul mod în care un om poate avea Credinţă, nu este prin denominaţiunea lui, nu prin afilierea lui. Însă Credinţa lui nu se bazează pe teologia ideilor unui om, pentru că în general este, mai mult sau mai puţin, omenească. Ci singurul mod în care Credinţa îşi poate găsi locul de odihnă solemn, este pe Cuvântul neclintit şi neschimbător al lui Dumnezeu. "Credinţa vine prin auz, prin auzirea Cuvântului." Aşa se face. Şi-şi când Credinţa este auzită şi acceptată, este stabilită pentru totdeauna. Nimic nu o mai poate mişca vreodată, indiferent ce vine sau pleacă. Nimic nu poate schimba vreodată acea Credinţă. Gândiţi-vă la asta. Sunteţi ancoraţi şi nu vă mai schimbaţi, pentru timp şi pentru Eternitate. Sunteţi ancoraţi pentru totdeauna, "Pentru că Dumnezeu, printr-o singură jertfă, a desăvârşit pentru totdeauna pe cei sfinţiţi, sau chemaţi."

E-523 Iar Credinţa are un loc atât de mare în Creştini, viaţa credinciosului, încât poate să-şi ia poziţia lângă un mormânt noroios sau deasupra unui sicriu, unde un copil preţios sau o iubită a trecut din această viaţă în lumea de dincolo. Şi cu o privire ageră a unui ochi de vultur, poate privi la Cel care a spus, "Eu sunt Învierea şi Viaţa." Şi ei uită lucrurile care sunt în urmă. Ei aleargă spre ţinta chemării cereşti.

E-524 Mă bucur atât de mult că Dumnezeu a oferit acest lucru şi l-a făcut un dar gratuit pentru toţi. Asta este ce trebuie să fie bisericile. Biserici nu înseamnă denominaţiuni sau organizaţii; înseamnă, "Grupuri de oameni, de credincioşi, care se adună laolaltă sub părtăşia Cuvântului."

E-525 Şi în această minunată învăţătură de aici a Sfântului Pavel, în fundal, în capitolele anterioare, el s-a ocupat în mod special de Dumnezeirea supremă a Domnului Isus şi de Cine era El. Cristos era Dumnezeu, făcut astfel încât oamenii să-L poată simţi şi atinge, şi-şi să aibă părtăşie cu El. Cristos, Domnul Isus, a fost trupul în care a locuit Dumnezeu, "Dumnezeu s-a făcut trup şi a locuit printre noi." Întâi Timotei 3:16, "Fără îndoială, mare este taina evlaviei, căci Dumnezeu s-a manifestat în trup."

E-526 Marele Iehova a coborât şi s-a făcut tangibil, trăind în trupul Propriului Său Fiu, declarând şi împăcând lumea cu Sine. Dumnezeu nu era nimic... Cristos nu era nimic altceva decât Dumnezeu, şi-şi Dumnezeu nu era nimic altceva decât Cristos. Cei doi împreună au alcătuit Dumnezeirea trupească, făcută puţin mai prejos decât Îngerii, pentru ca El să poată suferi. Îngerii nu pot suferi. Isus a fost Cortul în care a locuit Dumnezeu.

E-527 Biblia a spus, în capitolul 7 din Faptele Apostolilor, că, "Corturi, şi arderi-... jertfe şi arderi de tot Tu nu ai vrut, ci un trup Mi-ai pregătit Tu. Dar Cel Preaînalt nu locuieşte în corturi făcute de mâini omeneşti, ci un trup Mi-ai pregătit Tu," care locuieşte sau sălăşluieşte în comuniune cu omul.

E-528 Dacă Dumnezeu îngăduie, de îndată ce terminăm cu acest capitol de aici, sau cu această Carte, vrem să ne întoarcem şi să luăm Cartea lui Rut şi să arătăm acolo cum Dumnezeu a devenit rudă cu noi, pentru a-i împăca pe cei pierduţi din nou cu El prin părtăşie şi devenind unul dintre noi. Răscumpărătorul trebuie să fie rudă, iar singurul mod în care Dumnezeu putea deveni rudă cu noi, era să devină unul dintre noi. Aşadar, El nu putea să devină un Înger şi să fie înrudit cu omul.

E-529 Seara trecută, când vorbeam cu fiul cu inima frântă, prietenul meu, al mamei care doar ce a murit, a spus, "Oh, frate Bill, cred că în seara asta ea este un Înger."

E-530 I-am zis, "Nu, Earl. Ea nu va fi niciodată un Înger. Este o femeie, în seara asta, aşa cum a făcut-o Dumnezeu, şi va fi mereu, niciodată un Înger." Dumnezeu a făcut Îngerii. El nu a făcut niciodată ca oamenii să devină Îngeri. El a făcut Îngeri şi oameni. Aşa că oamenii nu vor fi niciodată Îngeri, iar Îngerii nu vor fi niciodată oameni. Dumnezeu i-a făcut diferiţi.

E-531 Acum, şi în Cristos făcându-Se trup pentru a răscumpăra din acel mare tărâm îndepărtat în care omul căzuse, şi că nemurirea prin păcat coborâse, Dumnezeu a coborât şi a luat forma unui chip de om, şi S-a făcut rudă cu noi, ca să poată purta păcatele noastre şi moartea noastră.

E-532 Şi într-una dintre ilustraţiile pe care le dădeam, în lecţiile anterioare, doar un mic fundal pentru ca noii veniţi să înţeleagă. Dumnezeu, pe drumul Său spre Calvar, în timp ce boldul morţii era asupra Lui şi bâzâia în jurul Lui, şi în cele din urmă, L-a înţepat până când El a murit. El a murit până când soarele a încetat să mai strălucească. El a murit până când luna şi stelele nu şi-au mai dat lumina.

E-533 Căci, cum a trebuit El să facă asta, ca să ancoreze boldul morţii! Dacă El ar fi fost o persoană nemuritoare, dacă El ar fi fost în Teofanie, sau ar fi fost în Duhul, moartea nu are controlul asupra acestuia. Trebuia să devină trup, pentru ca El să poată lua boldul morţii. Dar când o albină sau o insectă care înţeapă, odată ce înţeapă adânc, nu va mai înţepa niciodată. Îşi lasă acul în carne. Şi asta este ceea ce Cristos a dev-... sau Dumnezeu a devenit. Cristos a locuit în trup, ca El să ancoreze în Propriul Său trup boldul morţii. Şi când moartea s-a tras de la El la cruce, şi¬a lăsat boldul, nu mai poate să înţepe un credincios. Poate face un zumzet, poate face un bâzâit şi o ameninţare, dar nu poate înţepa. Nu are nici un bold.

E-534 Marele Sfânt Pavel, în marşul său spre moarte, a strigat şi a spus, "O, moarte, unde-ţi este boldul? Şi mormânt, unde îţi este biruinţa? Dar mulţumim lui Dumnezeu Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos, căci şi moartea şi mormântul şi-au pierdut puterea."

E-535 Acum, deci, duminica trecută am luat, "Să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Cristos," în capitolul 6, am citit acest lucru, "să mergem spre desăvârşire." Şi am aflat că oamenii de astăzi, în multe biserici, împreună cu Tabernacolul Branham şi diverse altele, punem prea mult preţ pe studiul despre adevărurile începătoare ale lui Cristos: El a fost Fiul lui Abraham, El a fost Fiul lui-al lui Aşa şi aşa, şi tot aşa mai departe, genealogiile. Dar Biblia a spus, "Să lăsăm deoparte aceste lucruri şi să mergem spre desăvârşire."

E-536 Mai întâi trebuie să cunoaşteţi doctrina, şi apoi trebuie să cunoaşteţi toate aceste lucruri; apoi să le lăsăm deoparte, a spus el, pe cele despre învierea morţilor, punerea mâinilor, botezuri, şi toate aceste articole moarte ale lui Dumnezeu. Totuşi, acestea¬acestea nu au Viaţă în ele. Dar biserica de astăzi merge doar la aceste lucruri, "Oh, noi credem în Dumnezeirea lui Cristos." Da. Sigur. "Credem în botezul în apă." Da. Sigur. "Punerea mâinilor."

E-537 Pavel a spus, "Vom face toate acestea dacă va voii Dumnezeu. Dar în faţa tuturor acestor lucruri, să le lăsăm deoparte acum şi să mergem spre desăvârşire."

E-538 Acum, biserica nu poate fi desăvârşită prin organizaţii. Ea se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu, tot timpul, sau se îndepărtează tot mai mult unii de alţii. Ne tragem bariere, ne separăm, părând că nu avem Credinţa. Dar atunci când lăsăm aceste adevăruri începătoare, dacă mergem spre desăvârşire, atunci aceste lucruri mărunte nu mai sunt de mare folos.

E-539 Intrăm într-o relaţie şi aflăm că singurul mod în care putem fi desăvârşiţi este să fim în Cristos. Şi aflăm atunci, prin învăţăturile Bibliei, căci cum intrăm în Cristos; nu prin botezul în apă, nu prin punerea mâinilor, nu prin învăţătură. "Ci printr-un singur Duh suntem toţi botezaţi într-un singur Trup şi devenim desăvârşiţi prin suferinţa Sa." Atunci, arătăm diferit. Gândim diferit. Acţionăm diferit. Trăim diferit. Nu pentru că este o datorie sau pentru că aparţinem unei biserici, ci datorită "dragostei pe care Dumnezeu a revărsat-o în inimile noastre prin Duhul Sfânt," care ne face concetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu, atunci nu există nici o denominaţiune sau bariere în aceasta. Suntem toţi un singur şi mare Trup.

E-540 Acum suntem gata să intrăm în lecţia de dimineaţă, în câteva momente. Încă un lucru la care aş vrea să ajung aici, şi anume că, Pavel vorbind în Cartea, din capitolul 7, sau, capitolul 6, aflăm aici că suntem făcuţi desăvârşiţi în Cristos. Apoi, în versetul 13 al capitolului 6, doar un mic fundal.
Dumnezeu când a dat lui Abraham făgăduinţa, fiindcă El nu putea să jure pe unul mai mare, s-a jurat pe Sine însuşi,
Dumnezeu s-a jurat pe Sine însuşi, pentru că El nu putea jura pe nimeni mai mare.

E-541 Acum vrem să ne întoarcem înapoi. Să trecem la Galateni doar câteva momente. Întoarceţi la cartea Galateni şi luaţi Galateni 3:16. Şi vom citi aici, doar o clipă, despre cum a jurat El.
Acum, făgăduinţa a fost făcută lui Abraham şi sămânţei lui. El nu zice: Şi seminţelor, ca şi cum ar fi vorba de mai multe; ci ca şi cum ar fi vorba numai de una, ... sămânţei, care este Cristos.

E-542 Acum, dacă veţi observa, citind asta cu atenţie, în timp ce citiţi.
... lui Abraham şi sămânţei lui (singular) au fost făcute făgăduinţele (plural).

E-543 "Abraham şi Sămânţa lui." Acum, Sămânţa lui Abraham era una singură, care era Cristos; în prefigurare, Isaac.
Dar Abraham a avut mulţi fii. A avut unul înainte de a-l avea pe Isaac, ceea ce arăta greşeala necredinţei Sarei care a vrut ca Ana să aducă copilul, crezând că este prea bătrână, şi Dumnezeu să ocolească şi să facă o altă cale decât cea pe care El a făgăduit că o va face.

E-544 Dar Dumnezeu îşi ţine făgăduinţa. Oricât de nerezonabil ar părea, Dumnezeu este obligat să Îşi respecte făgăduinţa. Şi Sarah s-a gândit că poate ar putea să o facă pe Ana, sau, Agar, de fapt, roaba ei, să nască un copil prin Abraham, şi ea să-l ia. Şi acesta a devenit Ismael, care a fost un ţepuş în trup, de atunci şi până acum. Încă un ţepuş în trup, pentru că de acolo au ieşit Arabii, şi ei au fost întotdeauna aşa.

E-545 Acum, de fiecare dată când nu credeţi Cuvântul gol-goluţ al lui Dumnezeu şi adoptaţi o altă cale, va fi un ţepuş în trupul vostru de atunci încolo. Voi să luaţi doar ceea ce a spus Dumnezeu. Dacă El a spus-O, aceea este exact ceea ce El vrea să spună. O, binecuvântat fie Numele Lui! Luaţi doar Cuvântul Său.

E-546 Nu contează ce încearcă să ocolească, zice, "Ei bine, nu înseamnă chiar Asta." Înseamnă exact ceea ce spune, atunci când Dumnezeu face o făgăduinţă.

E-547 Acum, dacă vom observa cu atenţie.
... Abraham şi sămânţei lui erau făgăduinţele...
Unul era Sămânţa, la singular, iar celălalt era făgăduinţe.
Există mai mult decât o făgăduinţă şi mai mult decât o persoană care sunt incluse în Sămânţa lui Abraham. Vedeţi? Există o singură Sămânţă, dar mulţi oameni din această Sămânţă. Vedeţi? Ele nu erau doar pentru Abraham, sau doar pentru Isaac. Ci... A fost pentru toată Sămânţa lui Abraham. Făgăduinţele au fost făcute pentru fiecare sămânţă individuală a acestei Sămânţe. Aţi înţeles?

E-548 Prin urmare, noi, fiind morţi în Cristos, conform Scripturilor, luăm asupra noastră Sămânţa lui Abraham şi suntem moştenitori conform făgăduinţei. Nu prin aderarea la biserică, sau prin constituirea de articole moarte, sau-sau şi aşa mai departe. Ci prin naşterea din Duhul lui Cristos, noi suntem Sămânţa lui Abraham şi suntem împreună moştenitori cu El în Împărăţie.

E-549 Apoi, continuăm, să citim, apoi, puţin mai departe acum, "Dumnezeu face un jurământ." Acum, versetul 17 din capitolul 6.
De aceea şi Dumnezeu, fiindcă voia cu mai multă tărie...
... Dumnezeu, fiindcă voia să arate cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărârii Lui, a confirmat-o cu un jurământ:

E-550 Oh, să ne oprim acum câteva minute. "Dumnezeu voia cu mai multă tărie." Nu că El ar fi trebuit să o facă, dar ca să facă din asta un lucru sigur.

E-551 Acum, am aflat deja că Dumnezeu S-a făcut trup, a locuit printre noi, cum că S-a manifestat pe Sine faţă de lume. Când El a găsit-o pe femeia care săvârşea adulter, a spus, "Nu-nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti." Când a găsit bolnavul, El a acţionat exact aşa cum ar fi trebuit să acţioneze, pentru că El era Dumnezeu, şi El-El a vindecat bolnavii. A înviat morţii. A iertat păcatele. Indiferent de cum erau, şi cât de multe, şi cât de decăzuţi erau, El i-a iertat, oricum, dacă erau doritori să vină şi să ceară.

E-552 Acum observaţi. Dacă Dumnezeu a acţionat o dată într-o anumită circumstanţă, iar dacă aceeaşi circumstanţă se repetă, El trebuie să acţioneze a doua oară la fel ca prima dată, altfel El este nedrept. Vedeţi? Nu contează cât de rău eşti în păcat, cât de înjosit ai putea ajunge, El trebuie să se poarte cu tine aşa cum a făcut cu acea femeie căzută sau El a acţionat greşit atunci. Comportamentul lui Dumnezeu este Persoana Sa, iar ceea ce este El în comportamentul Său declară Persoana Sa.

E-553 Aşa eşti şi tu, în comportamentul tău de viaţă, spune ceea ce eşti. Aşa cum am avut şi am trecut prin asta, o lecţie sau două în urmă, Metodiştii au vrut să declare, "Când strigaţi, L¬aţi primit." Penticostalii spun, "Când aţi vorbit în limbi, L-aţi primit." Shakerii au spus, "Când vă scuturaţi, L-aţi primit," Shakerii din Pennsylvania. Şi aflăm că ei toţi se înşeală. Viaţa ta O declară. Persoana ta declară ceea ce eşti. Un om este cunoscut prin faptele sale, şi orice este viaţa ta.

E-554 Aţi auzit vechea poveste, "Viaţa ta vorbeşte atât de tare, încât nu pot auzi cuvintele tale." Deci, orice eşti, eşti. Viaţa pe care o trăieşti arată ce fel de duh este în tine.

E-555 Şi atunci poţi să te dai drept lucrul greşit, sau, să te dai drept lucrul bun, ar trebui să spun. Poţi să te dai drept un Creştin. Dar va veni, după un timp, va veni un timp în care veţi fi puşi sub tensiune, atunci se va vedea cine sunteţi. Un lanţ este atât de puternic cât veriga lui cea mai slabă.

E-556 Când Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost pus la încercare, a arătat ceea ce era El. Sigur. Când vei fi pus la încercare, se va dovedi ce eşti. Viaţa ta reflectă întotdeauna ceea ce este în interiorul tău. După un timp, fii sigur că păcatele tale nu te vor da de gol. Şi asta e ceea ce încercăm să spunem.

E-557 Isus a spus, în Sfântul Ioan 5:24, "Cel care ascultă," nu cel care se scutură, cel care vorbeşte, cel care... "Cel care ascultă Cuvântul Meu şi crede în Cel care M-a trimis, are Viaţa Eternă, şi nu va veni niciodată la judecată; ci a trecut de la moarte la Viaţă."

E-558 Este vorba de credinţa voastră. Iar credinţa voastră, mărturisită de buzele voastre, se face cunoscută celor care pot auzi, dar viaţa voastră este în văzul tuturor. Aşadar, oricât aţi încerca să acţionaţi aşa şi să faceţi aşa, nu va funcţiona niciodată. Trebuie să fie în voi. Acesta este adevăratul miez al întregii poveşti. Credinţa voastră personală în Cristos cel înviat, ca Mântuitorul vostru; că El se află la dreapta lui Dumnezeu, acţionând în locul vostru în această dimineaţă, aşa cum voi acţionaţi în locul Lui aici jos, ca martori. Un martor înseamnă să acţionezi în locul cuiva, să stea în locul tău ca martor. Şi aşa cum viaţa voastră reflectă aici ceea ce este mărturia voastră în Cristos, se reflectă acolo şi se reflectă aici. Şi El este acolo sus, ca ceea ce este El pentru voi, reflectă şi acolo şi aici. Aşadar, sunteţi... Prin credinţa voastră, sunteţi mântuiţi, şi numai prin asta. Aşadar, senzaţiile, emoţiile, sentimentele, orice, nu au absolut nimic de-a face cu Asta. Acum, nu...

E-559 Acum, să nu credeţi greşit că eu nu cred în aceste emoţii. Cu siguranţă. Dar lucrul de care ne ocupăm acum, încercând să le transmitem oamenilor din această zi, nu sunt emoţiile. Diavolul a luat aceste lucruri şi a luat-o razna cu oamenii, lăsându-i s㬺i bazeze destinaţia Eternă pe o emoţie. Strigând, vorbind în limbi, mergând la biserică în fiecare duminică, comportându-se ca un Creştin, asta nu va avea nici o importanţă în acea zi. "Doar dacă un om este născut din nou." Şi viaţa voastră reflectă ceea ce sunteţi pe dinăuntru, vedeţi, nu emoţiile voastre.

E-560 Aţi putea avea sânge pe mâini, aţi putea vorbi în limbi, aţi putea vindeca bolnavi, aţi putea muta munţii din loc cu credinţa voastră, şi încă nu sunteţi nimic. Întâi Corinteni 13. Vedeţi? Trebuie să fie ceva ce s-a întâmplat printr-o Naştere care vine de la Dumnezeu, şi Dumnezeu aduce Naşterea din nou în voi şi vă dă o parte din El însuşi. Atunci sunt acele lucruri. Sunteţi o făptură nouă. "Eu le dau Eternă."

E-561 Am analizat cuvântul "Etern." Veşnic este „un spaţiu de timp." Eternitatea este veşnică, veşnică şi veşnică, dar există este o singură Eternitate. Şi aflăm că primiţi Viaţa Eternă, iar cuvântul în greacă este Zoe, care înseamnă "Viaţa lui Dumnezeu." Şi primeşti o parte din Viaţa lui Dumnezeu, ceea ce te face un fiu duhovnicesc al lui Dumnezeu, şi eşti la fel de veşnic precum Dumnezeu este veşnic. Nu ai sfârşit, nici un loc de oprire, pentru că nu ai avut un loc de început. Tot ce are un început are un sfârşit, iar ceea ce nu are un început nu are sfârşit.

E-562 Cât de mult iubim acest Cuvânt preţios! Cum ar trebui Creştinul să fie consolidat în Credinţa care a fost odată dată sfinţilor, şi să nu fie aruncat de colo-colo, din loc în loc, şi să adere la diferite biserici. Orice biserică din care vrei să faci parte este în regulă, atâta timp cât eşti Creştin. Dar mai întâi puneţi primul lucru, care este acea Naştere care vă înrudeşte cu Dumnezeu, aşa cum Dumnezeu s-a înrudit cu voi.

E-563 El s-a făcut rudă cu voi, ca să vă învie. Înainte ca El să vă poată învia, El trebuie să vă dea Viaţa Eternă. Apoi, Dumnezeu a trebuit să devină rudă cu voi, să preia moartea, ca să vă învie. Apoi trebuie să deveniţi rudă cu El, ca să mergeţi la înviere. Vedeţi despre ce este vorba? Este doar un schimb. Dumnezeu a devenit voi, pentru ca voi să deveniţi Dumnezeu. Vedeţi? Dumnezeu a devenit o parte din voi, trup, pentru ca voi să deveniţi, prin harul Său, o parte din El, asta e tot, ca să aveţi Viaţa Eternă.

E-564 Chiar un tablou frumos, şi, oh, ne place.
Acum, Dumnezeu, voia cu mai multă tărie...

E-565 Nu a trebuit să o facă, dar El a vrut să o facă. Sunt atât de bucuros de asta, nu-i aşa, că Dumnezeul nostru a vrut? Priviţi. Dacă El-dacă El nu ar fi fost îndelung răbdător? Care este roada Duhului? Dragostea, bucuria, credinţa, pacea, îndelunga răbdare. Aceasta este o parte din Dumnezeu care este în voi. Şi poate îngăduinţa, suportarea poverilor celuilalt. Să vă iertaţi unii pe alţii, precum Dumnezeu, de dragul lui Cristos, v-a iertat pe voi. Duhul lui Dumnezeu din voi vă face aşa. Şi apoi, când Dumnezeu a fost aici pe pământ şi a devenit voi, a devenit păcat, căci El preluând păcatul vostru, l-a purtat în locul vostru şi a plătit pedeapsa voastră pentru acesta. Dumnezeu este îndelung răbdător, suportând poverile noastre.

E-566 Şi apoi El este un Dumnezeu bun. Dacă vreţi, anumite lucruri în felul vostru, să ştiţi, Dumnezeu este suficient de bun pentru a face asta. Lui îi place să-să vă facă fericiţi. El vrea să... El este dragoste, iar marea Sa dragoste Îl constrânge chiar să facă un pas înapoi uneori, ca să vă lase să aveţi lucrurile pe care le doriţi.

E-567 Uitaţi-vă la Toma, după înviere. Toma nu a vrut să creadă. Oh, el are mulţi copii astăzi. Dar Toma a spus, "Nu. Nu. Trebuie să am nişte dovezi. Va trebui să-mi pun mâinile în coasta Lui, şi în a Lui... degetele mele aici în mâinile Lui, înainte să cred Asta. Mie, mie nu-mi pasă ce spuneţi." Vedeţi, el era cu totul în afara ordinii Scripturii, chiar atunci. Ar trebui să Îl credeţi. Aşa că a spus, "Trebuie să am vreun fel de dovadă, ca să Îl dovedesc."

E-568 Şi Isus s-a făcut văzut, El este bun, "Haide, Toma, dacă asta vrei, ei bine, iată. Poţi să ai asta."

E-569 Aşa suntem noi. Noi spunem, "Doamne, trebuie să vorbesc în limbi. Eu-eu trebuie să strig. Trebuie să..."

E-570 "Oh, dă-i drumul, te las să o ai." El este bun.

E-571 Aşa că şi-a pus mâinile în coasta Lui, apoi a spus, "Oh, este Domnul meu şi Dumnezeul meu."

E-572 A spus, "Acum, Toma, tu crezi de când ai văzut. Dar cu cât mai mare este răsplata celor care nu au nici o dovadă şi totuşi cred Asta!" Iată. Acolo trebuie să ajungem. "Cu cât mai mare este răsplata celor care nu au văzut nimic, dar totuşi cred Asta." Este un act de credinţă, că noi Îl acceptăm.

E-573 Acum, eu cred că semnele îi însoţesc pe credincioşi, dar să punem primele lucruri pe primul loc. Puteţi avea semnele, fără Aceasta. Pavel a spus că se poate. El a spus, "Aş putea vorbi în limbi ca omenii şi ca Îngerii; nu sunt nimic. Pot muta munţii din loc prin credinţa mea; nu sunt nimic. Aş putea să înţeleg Biblia, în aşa fel încât să cunosc toate tainele lui Dumnezeu; nu sunt nimic." Vedeţi, acestea sunt daruri ale Duhului Sfânt, fără Duhul Sfânt.

E-574 Duhul Sfânt este Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, blândeţe, răbdare. Acesta este Duhul lui Dumnezeu. Asta este ceea ce învie Dumnezeu în zilele din urmă, prin acel Duh.

E-575 Acum, "Nevrând..."
... Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei...
... Dumnezeu, voia cu mai multă... să dovedească... moştenitorilor...
Cine sunt moştenitorii? ,,Noi, fiind morţi în Cristos, luăm asupra noastră Sămânţa lui Abraham şi suntem moştenitori." Oh, percepeţi asta? Noi suntem moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu, printr-o făgăduinţă jurată. Dumnezeu nu a trebuit să jure. Cuvântul Său este desăvârşit. Dar a şi jurat, pe Sine Însuşi, pentru că nu era nimeni mai mare.

E-576 În timp ce citim mai departe, doar un moment, ascultaţi.
... făgăduinţei nestrămutarea hotărârii Lui, a confirmat-o printr-un jurământ:

E-577 "Nestrămutarea," de neschimbat. Dumnezeu nu se poate schimba. El trebuie să rămână acelaşi. Şi dacă Dumnezeu a vindecat un bolnav, El nu-şi poate schimba niciodată atitudinea. Dacă Dumnezeu a iertat un păcătos, o prostituată, El nu-şi poate schimba niciodată atitudinea. Nestrămutarea, neschimbarea Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus, într-un loc, "Eu sunt Domnul Care vindecă toate bolile tale." El trebuie să rămână cu Asta, pentru că El este infinit. El a cunoscut până la sfârşit de la început.

E-578 Acum, eu pot spune, "Voi face asta." Iar Biblia a zis, noi ar trebui să spunem, "Dacă este voia Domnului." Pentru că, eu sunt muritor. Eu nu ştiu. Uneori trebuie să-mi retrag cuvântul, dar Dumnezeu nu poate să-l retragă pe al Lui. El este Dumnezeu.

E-579 Şi El a cerut un singur lucru, "Dacă tu poţi să crezi." O, Doamne! "Dacă tu poţi să crezi, toate lucrurile sunt posibile." "Dacă tu poţi să crezi," asta e tot. "Tu, dacă tu poţi," iată întrebarea. Dar întrebarea nu se referă la Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că, nestrămutarea Lui, El nu se poate schimba. Ce minunat!

E-580 Acum ascultaţi, în timp ce citim mai jos.
Pentru că, prin două lucruri care nu se pot schimba şi în care este imposibil ca Dumnezeu să mintă, ...
Imposibil! O imposibilitate şi nestrămutarea sunt practic acelaşi cuvânt; nu se poate schimba, nu se poate muta. Trebuie să rămână la fel pentru totdeauna. Nu poate fi schimbat, nestrămutarea şi imposibilitatea.
Şi două, prin două lucruri care nu se pot schimba, în care este imposibil ca Dumnezeu să mintă, ...
"Avem două lucruri?" Da. În primul rând, Cuvântul Său a spus că El o va face. Al doilea a fost jurământul Său pe care l-a depus, că El o va face. O, Doamne!

E-581 Ce fel de oameni ar trebui să fim? De ce ar trebui să fim aruncaţi încoace şi încolo şi să alergăm în jur, şi să luăm lucrurile lumii şi să ne comportăm ca în acest Creştinism modernizat din 1957? Vrem să fim genul de modă veche care Ilia pe Dumnezeu pe Cuvânt, şi numeşte lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi fost. "Dacă Dumnezeu a spus aşa, Asta o stabileşte."

E-582 Abraham, căruia i-a fost dată făgăduinţa, lui şi Sămânţei sale, a numit lucrurile care nu erau, ca şi cum ar fi fost. Căci, Era făgăduinţa lui Dumnezeu, ştiind că Dumnezeu nu poate minţi. El i-a făgăduit asta, şi el a crezut-O. Şi, pe măsură ce anii treceau şi făgăduinţa părea să se îndepărteze, pentru ochiul natural, Aceasta a devenit mai aproape pentru Abraham.

E-583 În loc să fie slab şi să spună, "Ei bine, poate că nu există un astfel de lucru ca vindecare Divină. Poate că eu sunt doar go-... Poate că nu există aşa ceva. Poate că m-am înşelat în toate concepţiile mele." Atunci, asta dovedeşte un lucru, că nu te-ai născut din nou. "Pentru că este..."

E-584 Am analizat duminica trecută, doar puţin mai în spate în capitol. "Pentru că este imposibil ca un om care a gustat odată din darurile şi lucrurile Cereşti, să cadă şi să fie înnoiţi iarăşi la pocăinţă." Absolut, cu totul imposibil!
Căci cel născut din Dumnezeu nu face şi nu poate face păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în el; şi el nu poate păcătui, ...
Sămânţa lui Dumnezeu este Cuvântul lui Dumnezeu. "Credinţa vine în urma auzirii, auzind Cuvântul, 'Jertfa a fost făcută. Totul s-a terminat."'

E-585 Acum, dacă voi greşiţi, Dumnezeu vă va face să plătiţi pentru asta. Dar dacă o faceţi, greşiţi, nu o faceţi cu voia. Capitolul 10, versetul 47, cred, "Căci dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoştinţa Adevărului." Dar odată ce sunteţi Născuţi, aveţi Adevărul; nu cunoştinţa Acestuia, ci aţi acceptat Adevărul şi Acesta a devenit o realitate. Şi sunteţi un copil al lui Dumnezeu, pentru timp şi pentru Eternitate. Dumnezeu a jurat că El o va face.

E-586 Isus a zis, "Cel ce ascultă Cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Nu va ajunge niciodată la Judecată. A trecut de la moarte la Viaţă." Acum, cu un jurământ ca acesta, "Cu voia lui Dumnezeu să-L primim."

E-587 Acum, urmăriţi ce spune aici, Pavel vorbind către biserică. ... este imposibil ca Dumnezeu să mintă, noi ar trebui să avem o puternică îmbărbătare, ...
Nu, "Păi, dacă Baptiştii nu mă tratează cum trebuie, mă voi duce la Metodişti." Vedeţi?
... noi ar trebui să avem o puternică îmbărbătare, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte:

E-588 Acum, citind ultimul.
Nădejde pe care o avem ca o ancoră a sufletului, ... Nădejdea, jurământul depus de Dumnezeu, o avem ca o ancoră a sufletului, tare şi neclintită, şi care pătrunde în ceea ce este dincolo de perdea;

E-589 Să vorbim doar un moment despre "perdeaua." Noi nu am înţeles asta prea bine duminica trecută seara.

E-590 "Înlăuntrul perdelei." Vălul este trupul. Vălul este ceea ce ne împiedică să-L vedem pe Dumnezeu, faţă în faţă, în această biserică. Vălul este ceea ce ne împiedică să-i vedem pe Îngeri la poziţiile lor din această dimineaţă, stând lângă scaune. Vălul este ceea ce ne împiedică să-L vedem. Noi suntem ascunşi în spatele vălului, iar acel văl este trupul. Suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu, suntem în Prezenţa lui Dumnezeu, "Îngerii lui Dumnezeu tăbărăsc în jurul celor ce se tem de El." Suntem în Prezenţa lui Dumnezeu, tot timpul. "Nu te voi lăsa niciodată, nici nu te voi părăsi vreodată. Voi fi cu tine întotdeauna, chiar până la sfârşit." Dar vălul este trupul, asta este ceea ce ne ţine departe de Prezenţa Lui. Dar prin suflet, prin Duhul, prin credinţa noastră, ştim că El ne veghează. El stă lângă noi. El este aici, acum.

E-591 Jos, la Dotan, într-o dimineaţă, un bătrân profet era înconjurat de o oştire şi slujitorul său a ieşit şi a spus: "Oh, părinte, toată ţara este înconjurată de străini."

E-592 Şi Ilie s-a ridicat şi a zis, "Ei bine, fiule, sunt mai mulţi cu noi decât sunt cu ei."

E-593 Ei bine, el a clipit din ochi şi s-a uitat în jur. Nu putea să vadă nimic.

E-594 A spus, "Dumnezeule, aş vrea ca Tu să-i deschizi ochii, să-i scoţi vălul." Şi când a căzut vălul de pe ochii lui, în jurul acelui bătrân profet erau care de foc, munţii erau în Flăcări cu Îngeri şi care de foc. Iată.

E-595 Oh, atunci Ghehazi a putut spune, "Eu-eu înţeleg acum." Vedeţi, vălul a căzut. Iată unde este obstacolul.

E-596 Iată-l. Ţineţi asta bine. Vălul este ceea ce ne împiedică să trăim aşa cum ar trebui. Vălul este ceea ce ne împiedică să facem lucrurile pe care vrem cu adevărat să le facem. Şi Dumnezeu s¬a învăluit în trup şi vălul a fost sfâşiat în două. Şi Dumnezeu a redevenit Dumnezeu şi a ridicat vălul în care El S-a ascuns. Aceasta este învierea Domnului Isus. Dovedindu-ne că, în acest văl în care suntem acum ascunşi, prin credinţă Îl credem şi Îl acceptăm. Şi când acest văl va fi sfâşiat în două, voi merge în Prezenţa Lui cu această siguranţă, ştiind că, "Îl cunosc în puterea învierii Sale." La Venirea Domnului Isus, acest văl va fi înviat din nou, într-un mod desăvârşit, încât voi umbla şi voi vorbi cu El ca Mântuitor şi Dumnezeu al meu, când va prelua tronul lui David. Şi vom trăi veşnic în acest văl, după ce va fi desăvârşit, dar acest văl are în el păcat. Nu contează cât... Nu vă gândiţi niciodată la acel trup glorificat în acest pământ. Trebuie să moară, la fel cum trebuie să moară şi sufletul vostru, pentru a se naşte din nou.

E-597 În desăvârşirea de a nu mânca carne şi să nu faceţi asta, şi să perfecţionaţi trupul, nu îl veţi avea niciodată. Şi trebuie să renunţaţi la asta, şi să faceţi asta, şi să faceţi asta, şi să faceţi asta, asta e legea. Aceştia sunt legaliştii. Noi nu credem în formele legale de mântuire. Noi credem Asta că prin har suntem mântuiţi. Şi nu este vorba despre voi. Voi nu aveţi nimic de-a face cu asta. Este alegerea lui Dumnezeu care o face. "Nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-l atrage Tatăl Meu." Aşa este. Şi El... Tot ce a venit Isus să facă a fost să-i ia pe cei pe care Tatăl i¬a cunoscut mai dinainte; şi i-a predestinat înainte de întemeierea lumii ca să devină fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Amin. "Nu cine aleargă, nici cine vrea, ci Dumnezeu care are milă." Dumnezeu este care face asta. Nu vă puteţi lăuda, deloc. Nu este nimic ce aţi făcut voi. Dumnezeu, prin har, v-a mântuit; nu voi, înşivă. Dacă o faceţi voi, aveţi cu ce să vă lăudaţi. Dar nu aveţi nimic cu ce să vă lăudaţi. Toate laudele Îi revin Lui. Este El. Atunci El v-a dat nădejdea sigură, "A depus un jurământ, imposibilitatea ca copiii Săi să se piardă vreodată."

E-598 Acum, ei sunt pedepsiţi pentru că au greşit. Culegeţi ce semănaţi. O primiţi. Să nu credeţi acum, dacă ieşiţi să păcătuiţi, scăpaţi de asta. Dacă o faceţi şi aveţi această atitudine, dovedeşte că nu v-aţi născut din nou. Aţi înţeles? Dacă încă mai aveţi în voi dorinţa să faceţi ce este rău, atunci sunteţi încă greşiţi. Vedeţi? "Căci El a desăvârşit, pentru totdeauna, pe cei ce sunt... Şi acele animale sub Vechiul Testament, în zilele legii, oferite în fiecare an, neîncetat, nu au putut niciodată să şteargă păcatul." Dar când ne punem mâinile pe capul Lui, şi ne mărturisim păcatele şi suntem născuţi din nou din Duhul lui Dumnezeu, nu mai avem nici o dorinţă de păcat. Păcatul a trecut de la voi. Asta e pentru timp şi Eternitate.

E-599 Veţi face greşeli. Veţi cădea. Veţi greşi cu voia. Veţi ieşi cândva şi veţi face lucruri. Asta nu înseamnă că sunteţi pierduţi. Asta înseamnă că veţi fi corectaţi.

E-600 Băieţelul meu, de multe ori, copiii mei, vor face lucruri. Şi ai voştri fac la fel. Ce voi... Ei ştiu că este împotriva regulilor voastre. Şi ştiu la ce să se aştepte atunci când o fac. Vor primi o bătaie pentru asta, uneori una zdravănă. Dar este totuşi copilul vostru. Cu siguranţă.

E-601 Este imposibil ca acel om să fie din nou dus vreodată, care a fost odată născut din Viaţa Eternă. Dumnezeu nu ia înapoi ceea ce dăruieşte. "Cine ascultă Cuvintele Mele şi crede în Cel care M-a trimis are Viaţa veşnică; şi nu va veni niciodată la Judecată, ci a trecut din moarte la Viaţă. Îl voi învia în zilele de pe urmă." Aceasta este făgăduinţa lui Dumnezeu.

E-602 Acum, dacă mergeţi şi spuneţi, "Oh, bine, atunci pot face doar..." Eu întotdeauna fac ceea ce vreau să fac. Dar dacă eşti Creştin, nu vrei să faci ceea ce este greşit, pentru că însăşi Viaţa din tine, însăşi temelia. Dacă vrei să faci ce este greşit, arată că lucrul greşit este aici înăuntru. "Cum poate să iasă apă amară şi apă dulce din aceeaşi fântână?"

E-603 Deci ai fost tot încurcat cu un fel de emoţie, sau vre-un fel de senzaţie fabuloasă: Uită asta! Întoarce-te la altar şi spune, "Dumnezeule, ia de la mine vechea mea viaţă păcătoasă şi pune¬mă într-o astfel de stare încât toată dorinţa mea..."
"Cine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte." Aşa este.
El nu are nicio dorinţă să facă acest lucru.

E-604 Desigur, diavolul îl va prinde în capcană ici şi colo, dar nu cu voia. Biblia a spus acest lucru. Diavolul îl va prinde în capcană, din când în când. Cu siguranţă, o va face. A încercat să arunce o capcană pentru Domnul nostru Isus. A făcut-o cu Moise şi l-a prins. A făcut-o cu Petru, şi l-a prins. A făcut-o cu mulţi, dar...
Petru chiar L-a negat, dar apoi s-a dus şi a plâns cu amar. Era Ceva în el.

E-605 Când porumbelul a fost eliberat din corabie... Corbul a ieşit, a croncănit în jur. El era în regulă în corabie, dar când a ieşit, natura lui era diferită. Putea să mănânce toate hoiturile pe care le dorea şi să fie mulţumit. De ce? Era corb, de la bun început. Era un necrofag. Nu era bun de nimic. Era un făţarnic care a şezut în cuib cu porumbelul, de aceeaşi mărime ca şi porumbelul. Putea zbura oriunde putea zbura porumbelul. Dar putea să mănânce mâncare bună tot aşa cum mânca şi porumbelul. Şi apoi putea mânca mâncare putrezită, ce porumbelul nu putea mânca. Căci, porumbelul este o altă constituţie. Ea este o altă specie. Ea este o porumbiţă. Iar porumbelul nu poate digera mâncarea putrezită, pentru că nu are fiere.

E-606 Şi un om care este născut din Duhul lui Dumnezeu devine un porumbel al lui Dumnezeu, natura lui, schimbarea lui, constituţia lui. Da, domnule. Dacă pui spiritul de-de porumbel în corb, el nu se va aşeza niciodată pe o carcasă moartă. Dacă el s¬ar aşeza din greşeală, cu siguranţă ar pleca repede. El nu ar putea suporta. Şi un om care este născut din Duhul lui Dumnezeu, nu tolerează. El s-ar putea să intre într-o cârciumă cândva, dar va pleca repede de acolo. O femeie l-ar putea ademeni, să îl facă să se întoarcă, dar el va întoarce din nou capul. El va pleca repede de acolo. De ce? El este un porumbel. Aşa este. Nu-l veţi păcăli, pentru că el ştie. "Oile Mele cunosc Glasul Mea, şi nu vor urma un străin." El este un porumbel, de la bun început. Iată despre ce vorbesc, acel ceva adevărat care se ancorează acolo.

E-607 Urmăriţi cu atenţie acum. "Dumnezeu a jurat." Oh, asta...
Nădejdea care o avem ca o ancoră a sufletului, atât... neclintită, şi care pătrunde în-în ceea ce este perdeaua;

E-608 "Vălul." Dumnezeu a coborât, învăluit în carne. Ca să facă ce? Ca să Se arate pe Sine. El a trebuit să se ascundă, pentru că noi nu-L puteam vedea. Şi S-a ascuns în spatele vălului. Şi vălul era Cine? Isus. "Nu Eu fac faptele, ci Tatăl Meu," a spus Isus. "Tatăl Meu locuieşte în Mine. Eu lucrez. Tatăl lucrează, şi Eu lucrez de asemenea." Iată-L ca Cel învăluit, umblând în trup, Dumnezeu, Emanuel, Dumnezeu cu noi. "Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine." Iată-Laici, umblând.

E-609 Acum, El a coborât şi a făcut o sfinţire, sau o dispoziţie, sau o ispăşire, ca prin moartea Sa oferită, a plătit preţul păcatului, pentru ca El să se întoarcă şi să locuiască în noi. Atunci credinţa pe care o avem noi este o-este o credinţă învăluită, sau o persoană învăluită. Prin urmare, noi nu ne uităm la lucrurile pe care le vedem în acest văl. Vălul are educaţii şi face lucruri şi vorbeşte lucruri. Este un lucru ştiinţific. Dar Duhul Dumnezeului celui viu care locuieşte înăuntru aici, numeşte acele lucruri care nu erau, ca şi cum ar fi fost, dacă Dumnezeu a spus aşa. Iată învăluirea voastră.Noi suntem în văl.

E-610 Acum, într-o zi El va învia acest văl, nu născut dintr-o femeie prin dorinţa sexuală a bărbatului şi a femeii, ci prin voia lui Dumnezeu, El va vorbi şi ea se va realiza. Atunci noi vom avea un trup ca şi Propriul Său trup glorios. Vom fi învăluiţi, ca să putem vorbi unii cu alţii, să ne strângem mâinile.

E-611 Acum, când vom pleca de aici, există un cort, o teofanie, doar o imagine a unui om, care nu mănâncă, nu bea, nu doarme, treaz pentru totdeauna. Acolo ne ducem. Dar ei aşteaptă sub Altar, strigând, "Doamne, până când? Cât timp?" ca să se întoarcă jos. Pentru că, vor să dea mâna unii cu alţii. Vor să se aşeze, să mănânce şi să vorbească unii cu alţii. Ei sunt umani. Binecuvântat să fie Numele Domnului!

E-612 Când Dumnezeu l-a făcut pe om după Propriul Său chip, la început, El l-a făcut aşa. El avea părtăşie unul cu celălalt, pentru că ne cunoaştem unii pe alţii. Ne plac lucrurile ceea ce ne-a făcut Dumnezeu, pentru că aşa am fost făcuţi. La marea Sa Venire, cei care sunt pregătiţi vor fi astfel pentru totdeauna. Nemuritori, vom sta în asemănarea Lui. O, binecuvântat fie acest Nume al lui Cristos!

E-613 Şi acum avem arvuna mântuirii noastre, când Îl acceptăm ca Mântuitorul nostru personal, ca Vindecătorul nostru. Toate acestea sunt remuneraţiile, sau, dividendele care se plătesc pe poliţa de asigurare. Amin. Ştiţi ce este o poliţă de asigurare. Puteţi încasa dividende de pe aceasta până când vine valoarea nominală. Cu siguranţă. Puteţi încasa dividende. Şi noi încasăm dividende acum. Numai că, de îndată ce încasăm dividendele, remuneraţia se acumulează din nou.

E-614 Un agent de asigurări, odată, mi-a spus, "Billy, aş vrea să-ţi vând nişte asigurări."
Am spus, "Am una." Soţia mea s-a întors cu privirea spre mine.

E-615 Acum, nu am nimic împotriva asigurărilor. Dar unii oameni sunt "săraci prin asigurare." Aşa că, ei s-au întors. El a spus...

E-616 Soţia mea s-a uitat la mine, ciudat, "Ai asigurare?"

E-617 Am zis, "Sigur." Ea nu ştia nimic despre asta.

E-618 El a spus, "Ei bine, Billy, ce fel de asigurare ai?"

E-619 Am zis:
Siguranţă binecuvântată, Isus este al meu!
Oh, ce arvună a gloriei Divine!
Un moştenitor al mântuirii, cumpărat de Dumnezeu,
Născut din Duhul Lui, spălat în Sângele Lui.

E-620 El a spus, "Asta e foarte bine, Billy," a spus el, "dar nu te va pune aici sus în cimitir."

E-621 Eu am spus, ,,Dar mă va scoate afară. Acesta e lucrul cel mai important." Nu mă îngrijorează să ajung acolo; mă îngrijorează să ies.

E-622 Şi din moment ce am asigurarea, prin jurământul Dumnezeului Eternităţii, că El mă va învia din nou în asemănarea Fiului Său, în ziua de apoi, voi merge cu îndrăzneală şi voi avea o mângâiere şi o ancoră a sufletului, căci, în timp ce sunt în acest văl, există ceva nevăzut Care m-a ancorat în Stânca veacurilor de acolo. Când apele se înalţă şi se dezlănţuie, nu are nici o importanţă. Dacă moartea, primejdiile sau orice altceva, nu ne desparte de dragostea lui Dumnezeu. Ancora mea ţine înăuntrul vălului. Să vină inundaţiile. Să se năpustească. Să vină necredincioşii. Credinciosul născut din nou are o ancoră. Nu puteţi vedea încă prin acest văl. Dar eu ştiu că ancora mea se ţine acolo departe, de Stânca veacurilor, Care este o făgăduinţă jurată că El mă va învia în ziua de apoi.

E-623 Nu e de mirare că poţi privi moartea în faţă şi să spui, "Unde îţi este boldul? Mormântule, unde îţi este biruinţa? Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos."
În care premergătorul...
O, Doamne! Nu vom ajunge la lecţie.
Unde premergătorul... pentru noi

E-624 Un premergător. Aţi observat vreodată, în vechile vremuri din vest (De multe ori am trecut prin vechile trasee.), un premergător, sau un explorator? Când caravana de căruţe pierea, din lipsă de apă, exploratorul alerga înainte. Şi el vedea triburile de Indieni; le ocolea. Şi vedea unde era un izvor de apă. Se grăbea să se întoarcă şi spunea şefului convoiului de căruţe, "Grăbiţi caii, faceţi-vă toţi curaj, căci chiar după munte este o fântână mare de apă." El este un premergător.

E-625 Şi aici, Premergătorul. Omul era odată imobilizat de diavol, sub foc continuu, dar Cineva a preluat postul de mitralieră. Acela a fost Isus. Premergătorul a mers înaintea noastră. Şi Satan stând acolo cu o mitralieră, ţintuindu-ne la pământ, mereu în robie şi speriaţi de moarte. El păzea acea Fântână. Sigur că da. I s-a dat însărcinarea, pentru că noi am păcătuit şi am fost alungaţi de la Aceasta. Dar Premergătorul, Cristos, a venit şi a preluat postul.

E-626 Aţi auzit acea cântare veche, "Ţineţi fortăreaţa, căci vin"? Ţineţi fortăreaţa, nimic; haideţi să o preluăm. Nu vrem să o mai ţinem. Cristos a preluat fortăreaţa. Aleluia! Uşa este deschisă. "Este o Fântână deschisă în casa lui Dumnezeu, în cetatea lui David, pentru a curăţa, pentru curăţirea celor necuraţi." Premergătorul nostru a intrat deja pentru noi.

E-627 Premergătorul, El ne spune, "Există un loc chiar dincolo, acolo, unde nu veţi îmbătrâni niciodată." Unde nu vor exista riduri, unde nu va trebui să foloseşti Max Factor pentru a arăta bine pentru soţul tău. Premergătorul s-a dus înainte. Acolo nu există un loc unde îmbătrâneşti şi oboseşti şi să tremuri. Este un loc în care nu vă veţi îmbolnăvi niciodată. Unde copilaşul nu va avea niciodată o colică. Unde nu veţi pierde niciodată un dinte fals, sau, un dinte, pentru a pune unul fals. Aleluia! Oh, binecuvântat să fie Numele Lui! El a intrat, şi nemuritori vom sta în asemănarea Lui, într-o zi, acolo. Vor străluci mai tare decât stele şi decât soarele. Cu siguranţă. Premergătorul s-a dus înaintea noastră.
... premergătorul s-a dus, a intrat pentru noi, adică Isus, a fost făcut Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.

E-628 Acest mare Premergător s-a dus înaintea noastră, deschizând o cale. El a devenit din Duh, marile izvoare ale curcubeului lui Dumnezeu, Care n-a avut nici început, nici sfârşit. El a fost, pentru totdeauna, Dumnezeu.
Această rază de Lumină a mers înainte. A fost o rază de dragoste, aceasta este cea principală, roşie. Urmează următoarea culoare, care era albastră; albastrul, adevărul. Apoi, au urmat după asta alte culori, prin cele şapte culori desăvârşite, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, care au ieşit din acel mare Izvor sau acel mare Diamant despre care a vorbit Isus. Acel mare Diamant a fost ciobit, ca să reflecte aceste culori. Dumnezeu s-a făcut trup şi a locuit printre noi, pentru ca El să reflecte bunătatea şi mila Sa printre noi, prin daruri şi semne şi minuni. Tot curcubeul acela mare s-a transformat într-o Teofanie, de, făcut după chipul omului, dar El nu era om, El nu avea încă trup, El era o Teofanie.

E-629 Moise a spus "Aş vrea să Te văd." Dumnezeu l-a ascuns în stâncă.

E-630 Şi când El a trecut pe acolo, Şi-a întors spatele. Moise a spus, "Arăta ca spatele unui om."

E-631 Atunci ce s-a întâmplat? Într-o zi, acolo jos, când Abraham stătea în cortul său. Vom ajunge la asta, în seara asta. Când Abraham stătea în cortul său, Dumnezeu a venit la el, într-un trup de carne.
"Oh," ziceţi, "frate Branham, el era..."

E-632 Îl vom găsi chiar aici întâlnindu-se cu Abraham înainte de asta, în rânduiala lui Melhisedec, un trup de carne, care era Dumnezeu. Sigur că a fost. El era Dumnezeu în trup.

E-633 Voi spuneţi "Atunci, frate Branham, de ce ar fi trebuit El să se întoarcă şi să se nască?"

E-634 El nu s-a născut atunci. El a fost doar creat, un trup în care El a locuit. Melhisedec era Împăratul Salemului, care este Împăratul Ierusalimului, care este Împăratul păcii; care nu avea nici tată, nici mamă, nici început de zile, nici sfârşit de viaţă.
Isus avea şi tată şi mamă, şi început de zile şi sfârşit de viaţă.
Dar El a fost făcut "după rânduiala" lui Melhisedec, care nu avea nici început de zile şi nici sfârşit de viaţă.

E-635 Melhisedec era Dumnezeu Însuşi. Melhisedec era Iehova Dumnezeu, Acelaşi care l-a întâlnit pe Abraham, ani mai târziu, în faţa cortului său. Era cu spatele la el; El a spus: "De ce a râs Sarah?" Aşa este. El era Cel care stătea acolo, privind spre Sodoma. Abraham L-a recunoscut, pentru că în interiorul vălului său era o ancoră care ţinea acea făgăduinţă. Nu pentru că ar fi avut vreo senzaţie, ci pentru că Dumnezeu i-a făcut făgăduinţa. Şi când a intrat în contact cu acel mare magnet, el a ştiut că Acesta era în acel trup.

E-636 A ieşit cu Abraham, acolo puţin. I-a spus lui Abraham. A spus, "Ştiind că, voi ascunde Eu aceste lucruri de Abraham, ştiind că el este moştenitorul lumii? Eu nu voi face acest lucru." Astfel, "Abraham, îţi voi spune ce Am venit să fac," reluăm în această seară, "acolo jos în Sodoma," şi ce aveau ei toţi de gând să facă. Şi de îndată ce El l-a binecuvântat pe Abraham, S-a întors din nou în spaţiu. Un Om care stătea acolo şi avea praf pe hainele Lui, un Om. Şi nu numai atât, dar El a mâncat carnea unui viţel pe care Abraham l-a ucis şi a băut laptele de la vacă, şi a mâncat nişte focace (nişte pâine de porumb), şi avea unt pe ele. Este exact aşa. Şi apoi s-a întors din nou la o Teofanie.

E-637 Ce era? De ce nu a luat-o El atunci? El nu a fost născut niciodată ca mine şi ca voi. Dar El trebuia să se nască în trup, ca să poată prelua acel bold. Acela era un trup creat. Acela era un trup care El doar a scos calciul şi potasiul din pământ, şi a spus, "Whew," şi a păşit inel. Acelaşi lucru a fost şi Melhisedec. El a păşit în el, într-un trup în care El putea ieşi înaintea lui sub văl, al unui văl al Propriei Sale creaţii; nu un văl al creaţiei unei femei, prin pântecele unei femei, printr-o-o celulă, niciodată. Ci El l-a creat şi a păşit în acesta, şi a vorbit, în rânduiala lui Melhisedec.

E-638 Cine este acest Melhisedec?
Pentru că acest Melhisedec, împăratul Salemului, (care este Ierusalimul), prinţ al Dumnezeului Celui Preaînalt, (cu siguranţă), care l-a întâmpinat pe Abraham când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, şi l-a binecuvântat;
Căruia şi Abraham i-a dat zecime din toate; care după însemnarea numelui său este întâi Împărat al neprihănirii, (acea mare dragoste, acel mare Duh de la început)... Împărat al neprihănirii, ... apoi şi... Împărat al Salemului, adică Împărat al păcii;
Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, sau sfârşit al vieţii; ...

E-639 Cine a fost? El nu s-a născut niciodată, El nu va muri niciodată. Cine este? A fost Dumnezeu, sigur, a fost, în prefigurarea Domnului Isus. Sigur că da. Dar El trebuia să vină printr-o femeie, în ordinea în care tu ai venit printr-o femeie. Şi El a trebuit să vină în felul în care tu ai venit, pentru a te aduce înapoi la El. Aleluia!
Har uimitor! ce dulce-i sunetul,
Care a mântuit un sărman, amărât orb ca mine!
Cândva am fost pierdut, dar acum sunt găsit, prin harul Său,
Am fost orb, dar acum eu văd.

E-640 Înţeleg ce a trebuit să facă El. Dumnezeu a devenit eu, pentru ca eu, prin har, să devin din El. El a preluat păcatele mele, ca prin neprihănirea Lui eu să pot avea Viaţa Eternă. Eu nu puteam alege singur. Natura mea era păcătoasă. Eu nu am avut nimic de-a face cu asta. Am fost "născut din lume, modelat în nelegiuire, venit în lume vorbind minciuni." Nici măcar o şansă, deloc; nimic, nici măcar o dorinţă.

E-641 Spune-i unui porc că "greşeşte, că mănâncă lături," vrei? Să vezi cât te ascultă. Spune-i unui corb că este "greşit să mănânce dintr-o carcasă moartă," şi vezi ce-ţi va spune. Dacă ar putea să vorbească, "Tu vezi-ţi de treburile tale." Sigur că da.

E-642 O, dar harul lui Dumnezeu care a schimbat această natură, şi mi-a dat posibilitatea să doresc şi să tânjesc şi să însetez, "Bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, O Dumnezeule. Inima mea va tânji după Tine."

E-643 David a spus: "Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, O Dumnezeule."

E-644 Dumnezeu i-a dat omului această sete, să i se închine Lui, să-l iubească, să-l caute pe El. Dar omul o perverteşte prin chemarea diavolului, şi se duce şi pofteşte la femei şi la plăceri şi la lucrurile lumii, încercând să satisfacă acea creaţie sfântă pe care Dumnezeu a pus-o în el, ca să-L iubească. El o plasează pe lucrurile lumii. Dar, frate, atunci când el este odată schimbat, şi acea fântână cu mormoloci în ea, tot felul de-de tulburări ale cisternei, a fost curăţată şi steriliza tă, şi Apa curată a lui Dumnezeu este pusă acolo, păcatul nu o poate atinge niciodată. Amin.
O cât Îl iubesc! Cât Îl ador!
Viaţa mea, Soarele meu, al meu Totul în Toate!
Marele Creator a devenit Mântuitorul meu,
Şi toată plinătatea lui Dumnezeu locuieşte în El.
Jos din slava Sa, povestea veşnic vie,
Dumnezeul şi Mântuitorul meu a venit, şi Isus era Numele Lui.
Născut într-o iesle, pentru ai Lui un străin,
Dumnezeul durerii, al lacrimilor şi al agoniei.
O cât Îl iubesc! O cât Îl ador!
Răsuflarea mea, Soarele meu, al meu Totul în Toate!

E-645 O, Dumnezeule! Cum a putut El să facă asta? Omul a încercat să o scrie. Cineva a spus:
Dacă am umple oceanul cu cerneală,
Şi fiecare pai de pe pământ să fie o peniţă;
Toate cerurile să fie făcute din pergament,
Şi fiecare om să fie un scriitor de meserie;
Pentru a scrie dragostea lui Dumnezeu acolo sus
Cum marele Dumnezeu din Ceruri s-a făcut trup şi a preluat păcatele mele!
Pentru a scrie dragostea lui Dumnezeu acolo sus
Ar seca oceanul;
Nici chiar pergamentul nu ar putea cuprinde totul,
Chiar şi întins de la cer la cer.

E-646 Şi pentru a face moştenitorii acestei mântuiri o nădejde sigură, A jurat pe Sine Însuşi că ne va învia în zilele din urmă, că ne va da Viaţa Eternă. "Şi nimeni nu-i poate smulge din mâna Mea." Amin.
Să ne rugăm.

E-647 Eşti vinovat de respingerea dragostei Lui? Te-ai ferit de Fiinţa Sa binecuvântată, de Marele acesta care te-a făcut ceea ce eşti? Şi acum, iată-te aici, în această dimineaţă, atât de departe în viaţă, şi îţi oferă o oportunitate. Vrei să continui să trăieşti? Există o singură cale de a trăi, aceea de a crede în Domnul Isus. Dacă tu, din inima ta, crezi că El este Fiul lui Dumnezeu şi Îl accepţi ca Mântuitorul tău, şi crezi că Dumnezeu L-a înviat pentru justificarea ta, dacă vrei să îl accepţi pe această bază, este al tău acum.

E-648 Vrei să-ţi ridici mâna? Vreun suflet nepocăit, care ar vrea să se pocăiască în această dimineaţă, să spună, "Adu-ţi aminte de mine, frate, predicator, când mergem la rugăciune. Şi eu am dat greş. M-am alăturat bisericii, dar eu-eu ştiu că eu-eu nu am avut niciodată despre ce vorbeşti tu. Nu am fost niciodată născut din acel Duh, frate Branham. Eu doar-eu doar nu L-am primit, asta e tot. Vreau să te rogi pentru mine, ca Dumnezeu să mi-L dea în această dimineaţă." Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Ar mai fi cineva? Spuneţi, "Doamne, fă-mă ceea ce vrei Tu să fiu. Vreau ca Tu să fii... Vreau să fiu aşa cum vrei Tu să fiu. Am respins dragostea Ta." Dumnezeu să te binecuvânteze, fiule.

E-649 Doar o clipă acum.
Dacă am umple oceanul cu cerneală,
Şi cerul să fie din pergament;
Fiecare tulpină de pe pământ să fie o peniţă,
Şi fiecare om un scriitor de meserie;
Pentru a scrie dragostea lui Dumnezeu acolo sus
Ar seca oceanul;
Nici măcar sulul nu ar putea cuprinde totul,
Chiar şi întins de la cer la cer.
Oh, dragostea lui Dumnezeu, ce bogată şi pură!
Cât de profundă şi puternică!
Va dăinui pentru totdeauna,
Cântarea sfinţilor şi al Îngerilor.

E-650 Dragă Dumnezeule, cu adevărat poetul care a scris aceste cuvinte era la fel ca mulţi alţi credincioşi ai Tăi, căutând, încercând să găsească cuvinte ca să exprime asta. Şi este scris în Biblie, "Pe lângă că Eclesiastul a fost înţelept, el a adâncit şi a întocmit un număr mare de cuvinte." O, cât de mult ne-ar plăcea să avem limba şi vocabularul ca să le putem explica oamenilor ce este cu adevărat, dar nu a putut fi găsit pe buzele muritorilor. Toată Eternitatea, nu se ştie dacă o va dezvălui vreodată, cum de a venit Dumnezeul Cerului pe pământ să-i mântuiască pe bieţii păcătoşi, pierduţi şi nenorociţi.

E-651 Te rog, Tată, ca prin aceste câteva cuvinte neîntrerupte, sau cuvinte întrerupte în această dimineaţă, cum ar fi trebuit să spun, că cineva a găsit pace şi o satisfacţie şi o mângâiere puternică, care a fugit ca să găsească adăpost. Şi fie ca sufletul lor să se ancoreze în acea făgăduinţă pe care Dumnezeu a jurat că îi va învia în ziua de apoi. Mai multe mâini s-au ridicat, în clădire, chiar aici, în acest tabernacol. Doamne, dă-le această nădejde neclintită, chiar acum. Fie ca ei să se ancoreze în Stânca veacurilor. Oricât de agitată ar fi marea şi oricât de mult ar sări micile lor bărci, ei au o ancoră, făgăduinţa lui Dumnezeu. Acolo stau ei, "Dumnezeu a spus-O. El nu poate minţi."

E-652 "Cine ascultă Cuvintele Mele," pe care am încercat să le predic în această dimineaţă, "şi crede în Cel care M-a trimis pe Mine, Iehova, are Viaţa veşnică; şi nu va veni la judecată, ci a trecut din moarte la Viaţă."

E-653 O, Eternule, binecuvântează-i pe aceia astăzi. Şi fie ca fiecare persoană de aici care nu este sub Sânge, a cărui suflet nu a fost niciodată convertit, fie ca acest lucru să se întâmple chiar acum, Doamne. Tu lucrezi taina. Totul este al Tău. Îţi este încredinţat Ţie. Mă rog ca Tu să le-o dai, Viaţa Eternă. Fie ca, într-o zi, dincolo pe celălalt mal, aşa cum unul câte unul coborâm prin vale, să ne întâlnim acolo unde nu vor mai spune "la revedere" niciodată.
Într-o zi vom ajunge la râu, la încheierea timpului,
Când ultimele gânduri de tristeţe vor fi duse;
Va fi Cineva care ne va aştepta şi ne va arăta calea,
Nu va trebui să trec singur Iordanul.
Va fi Unul, Cineva care va aştepta şi îmi va arăta calea,
Nu va trebui să trec Iordanul...

E-654 Toţi cei care au această nădejde, ridicaţi mâna acum, în timp ce ridicaţi capul.
Nu va trebui...
Acum doar închinaţi-vă Lui. Mesajul s-a terminat. Nu sunteţi fericiţi? Dumnezeu a jurat că nu va ... Dumnezeu a jurat că vă va întâmpina acolo.
Isus a murit ca să ispăşească toate păcatele mele;
Când întunericul mă... (Ce spui? Boldul este scos.) El mă va aştepta,
Nu va trebui să trec singur Iordanul.
Deseori sunt părăsit, şi obosit...
Doar închinaţi-vă Lui acum.
... pare că prietenii mei au plecat cu toţii;
Aţi ajuns vreodată la acel punct?
Dar există un gând care mă înveseleşte... (Care a fost făgăduinţa?) ... îmi bucură inima,
Nu va trebui să trec Iordanul...

E-655 Acum, copii ai făgăduinţei, doar închinaţi-vă Lui pentru că a făcut acest lucru.
Nu va trebui să trec Iordanul singur,
Isus a murit ca să ispăşească toate păcatele mele;
Ce se întâmplă acum?
Când voi vedea întunericul, El mă va aştepta,
Nu va trebui să trec singur Iordanul.
Când voi ajunge la râu...
Fiecare dintre voi va ajunge. O umbră mare şi întunecată se aşterne acolo, în faţa voastră. Este o uşă mare. Veţi intra acolo, într-una din aceste zile, poate înainte ca ziua să se termine, poate înainte ca biserica să se închidă în această dimineaţă. Veţi intra acolo. De fiecare dată când inima bate, sunteţi cu un pas mai aproape.
Dar când văd întunericul, El va fi acolo aşteptând,
El a spus că aşa va face. El a jurat că va aştepta.
Atunci nu va trebui să trec Iordanul singur.

E-656 O, Doamne Binecuvântat, inimile noastre sunt pline, în această dimineaţă, până la refuz.

E-657 Să ne gândim când pulsul încetează, iar asistenta îţi apasă perna în jurul capului. Şi mâinile tale, nu le mai poţi mişca. Mâinile tale s-au transformat în gheaţă. Copiii tăi, mama ta, cei dragi strigă şi plâng. Acea uşă mare se deschide, acolo. El va aştepta.

E-658 David a spus, "Dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, El va fi acolo." Nu va trebui să îl traversez singur. Când stropii de râu vor începe să ne lovească în faţă, Dumnezeu va lua barca de salvare şi ne va conduce drept de cealaltă parte. El a făgăduit că va face asta. Profetul David a spus, "Da, chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă voi teme de niciun rău. Tu eşti cu mine. Toiagul Tău şi nuiaua Ta, mă mângâie."

E-659 Doamne, suntem atât de fericiţi astăzi, că am fost incluşi ca moştenitori ai făgăduinţei. Astăzi avem în noi Viaţa Eternă, pentru că Îl iubim pe Domnul Isus şi L-am crezut, şi am acceptat Cuvântul Lui şi învăţătura Lui. Şi El ne-a dat, ca pecete a credinţei noastre, Duhul Sfânt, pecetea Duhului Sfânt. Credinţa noastră în noi este ancorată. Şi chiar dacă de multe ori umblăm prin umbre întunecate, de multe ori ne împiedicăm pe drum, dar ancora noastră încă se ţine. Este ceva înăuntru, acolo jos, care pare să ne călăuzească mai departe, spunându-ne, "Mergi mai departe. Noi mergem mai departe."

E-660 Dumnezeule, binecuvântează-ne. Avem nevoie de Tine. Păstrează-ne mereu credincioşi şi loiali până în ceasul în care vei veni după noi, Te vom lăuda prin veacurile neîncetate. Şi în ziua aceea când vom sta pe pământ... Picioarele Lui binecuvântate nu au atins încă pământul. Iată-L că stă acolo, în văzduh; şi sfinţii şi răscumpăraţii din toate epocile, din fiecare ceas, primul, al doilea, al treilea, al patrulea, al cincilea, al şaselea şi al şaptelea, toţi stau acolo îmbrăcaţi în neprihănirea Lui; Îl încununăm ca Împărat al împăraţilor şi Domnul domnilor şi cântăm acele poveşti de răscumpărare. Bietele noastre inimi vor tresări când Îl vom privi pe Cel care ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi. În timp ce noi eram de neiubit şi păcătoşi, Cristos a murit pentru ca noi să fim mântuiţi. Îţi mulţumim pentru aceasta, Tată, în Numele lui Cristos. Amin.

E-661 Îl iubiţi voi? Oh, cât de real este El. Nu simţi că ţi-ar plăcea să-ţi pui cumva braţele în jurul Lui? Nu v-ar plăcea să vă târâţi şi să-I atingeţi picioarele, ştiţi?

E-662 Ştiţi, veneau unii oameni la slujbele mele din Phoenix, Arizona, şi spuneau, "Aş vrea să stau de vorbă cu El. Aş vrea să spun, ,Doamne, Tu m-ai iubit atunci când calea mea devenise atât de întunecată."' Mi-ar plăcea să stau de vorbă cu El înainte de a trece dincolo. Eu-eu vreau să-L văd. Eu-eu-eu chiar vreau să-L văd. Când mă gândesc cum mă voi simţi, cum va tremura biata mea inimă când Îl voi vedea stând acolo.

E-663 De multe ori m-am întrebat, "Aş fi vrut să pot auzi acel Glas spunând, ,Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi. Eu vă voi da odihnă."'

E-664 Probabil că nu voi auzi niciodată acest lucru în mod literal, aşa cum l-a rostit El atunci, dar vreau să-L aud spunând, "Aceasta este ultima zi. Bine ai făcut, slujitorul Meu bun şi credincios, intră acum în bucuriile Domnului care au fost pregătite pentru tine." De cât timp?

E-665 "De când ai fost mântuit?" Nu, frate.

E-666 "De la întemeierea lumii, când te-am văzut şi te-am cunoscut mai dinainte şi te-am rânduit la Viaţa Eternă," tu ai fost binecuvântat atunci. "Pe toţi cei pe care El i-a cunoscut mai dinainte, El i-a chemat." Este adevărat? "Pe toţi cei pe care El i¬a chemat, El i-a justificat. Pe cei pe care El i-a justificat, El i-a şi proslăvit." Iată. El ne-a cunoscut mai dinainte, ne-a chemat, ne¬a justificat, şi suntem deja proslăviţi împreună cu El, la sfârşitul lumii, mergând la răsplata noastră. Nu sunteţi fericiţi? Sigur, asta v-ar face să-L iubiţi. Când nu puteaţi să vă ajutaţi, şi iată că El a venit şi a făcut asta pentru voi.

E-667 Binecuvântată Fie Legătura Care Ne Leagă, soră Gertie. "Inimile noastre în dragoste Creştină," în timp ce avem această mică părtăşie de închinare aici acum, apoi ne vom ruga pentru cei bolnavi. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Voi, cei care v-aţi ridicat mâinile către Cristos în această dimineaţă, găsiţi-vă un loc de închinare, slujiţi-L pe El.

E-668 Acum, haideţi să ne închinăm Lui acum, ca o adunare, voi toţi Metodiştii, biserica lui Dumnezeu, Adunările lui Dumnezeu, Prezbiterienii, Luteranii, Catolicii. Toţi împreună acum, să cântăm acum.
Binecuvântată să fie legătura care leagă
Inimile noastre în dragoste Creştină;
Părtăşia în acelaşi gând
Este asemănătoare cu cea de Sus.
În faţa Tronului Tatălui nostru,
Ne revărsăm rugăciunea înflăcărată;
Temerile noastre, nădejdea noastră, scopurile noastre sunt una,
Mângâierea şi grija noastră.
Când ne despărţim unul de altul,
Asta ne dă durere lăuntrică;
Dar noi vom fi încă uniţi în... (Câţi Metodişti, Baptişti şi toţi?)
Şi nădăjduim să ne întâlnim din nou.

E-669 Nu-ţi face bine asta? Haideţi să ne întoarcem în jur şi să dăm mâinile unii cu alţii, în timp ce cântam din nou.
În faţa...
Daţi mâna, la cineva din spatele vostru, din faţa voastră, în stânga sau în dreapta.
... Tronului,
Ne revărsăm rugăciunea înflăcărată;
Mângâierile noastre şi grija noastră.
Acum când ne despărţim,
Ne vom iubi unii pe alţii.
Asta ne dă...
Am dori ca serviciul să continue? Vedeţi? Iată cum gândim.
... durere lăuntrică;
Dar noi încă vom fi uniţi în inimă, (în una)
Şi nădăjduim să ne întâlnim din nou.
Dacă nu vom mai fi aici, în acea Zi măreaţă ne vom întâlni.

E-670 Acum, Tată, primeşte închinarea noastră din această dimineaţă. Ia Cuvântul şi sădeşte-L în inimile credincioşilor. Fă ca ei să nu fie aruncaţi încoace şi încolo, şi azi sus şi mâine jos, ci fie ca aceste Cuvinte să-şi găsească locul de odihnă în inima fiecărui credincios. Să ştim asta, că, "Dumnezeu a făcut un jurământ, şi sunt două lucruri care nu se pot schimba. Imutabilitatea lui Dumnezeu, adică, că este imposibil ca El să mintă, pentru ca moştenitorii acestei mântuiri să aibă această nădejde tare, neclintită şi sigură, o ancoră în suflet." Să ştim asta, că, "Dumnezeu ne-a făgăduit, printr-un jurământ. Unul, că El nu poate minţi; celălalt, El a făcut în plus un jurământ, că El ne va învia în ziua de apoi şi ne va da Viaţa Eternă." Ştiind, că, "După ce am fost chemaţi, că El a spus că ne-a cunoscut înainte de întemeierea lumii, şi ne-a predestinat la înfierea de copii prin Isus Cristos. Şi El ne-a cunoscut mai dinainte. El ne-a chemat. Şi când El ne-a chemat, El ne-a justificat." Nu ne putem justifica pe noi înşine, aşa că El ne-a justificat prin moartea Propriului Său Fiu. "Pe cei pe care El i-a justificat, El i-a proslăvit deja." Cuvântul este deja rostit. Şi noi suntem doar pe drumul nostru, mergând înainte, bucurându-ne pe drumul nostru spre Glorie.

E-671 Dă-le oamenilor credinţă, şi fie ca micile obiceiuri şi lucruri care se ţin de oameni, să se scuture de pe ei, în această dimineaţă, cu acest Cuvânt al lui Dumnezeu care este o ancoră a sufletului, tare şi sigură. Fie ca ei să se scuture de obiceiurile lor, de micile lor temperamente. Şi de lucrurile care au fost... Aşa cum a spus Pavel, în partea următoare a mesajului, peste câteva zile, "Să dăm la o parte orice greutate şi păcatul care ne împresoară aşa de lesne, ca să alergăm cu uşurinţă în alergarea care ne stă înainte; să ne uităm ţintă la autorul şi desăvârşirea credinţei noastre, Isus Cristos, Care a fost ispitit în toate felurile ca şi noi, dar fără să păcătuiască." I-a fost îngăduit să fie ispitit, dar El nu a băgat în seamă ispita. Şi noi suntem ispitiţi să păcătuim, dar niciodată să nu băgăm în seamă. Pentru că Viaţa care este în noi este ancora destinaţiei noastre Eterne, iar noi o ţinem cu sfinţenie la inimă.

E-672 Acum, sunt mulţi pe care Satana i-a chinuit cu necazuri. Ne pregătim să ne rugăm pentru ei, Tată. Fie ca ei, în timp ce trec astăzi sub Cuvântul lui Dumnezeu... Acel Cuvânt preţios care a fost predicat, Biblia dând mărturie, Îngerii lui Dumnezeu stând aproape, iar marele Duh Sfânt, mai presus de toţi, stă aici pentru a da mărturie despre Cuvânt. Acum, Tată, în timp ce ei trec sub Cuvântul făgăduinţei, în această dimineaţă, fie ca ei să plece de aici şi să fie bine. Să-şi scoată protezele, să lase scaunele şi-şi paturile pe care stau, şi doar să se facă bine. Îngăduie, Doamne. Fie ca ei să se întoarcă la următorul serviciu la care li se va îngădui să vină, sau la bisericile lor, bucurându-se, arătând ce lucruri mari a făcut Cristos. Acest lucru îl slujim pentru gloria Ta, în Numele lui Isus. Amin.

E-673 Trebuie să-mi cer scuze pentru o promisiune pe care am făcut-o, că în această dimineaţă vom avea capitolul 7, dar nu am ajuns la el. Şi trebuie să acordăm puţin timp aici pentru-pentru aceasta, pentru rândul de rugăciune. Şi acum, în această seară, cu voia Domnului, vom lua capitolul 7 şi vom afla Cine era acest Melhisedec. Câţi ar vrea să ştie? Oh, ne îndreptăm direct spre El, să aflăm exact Cine este El. Şi Scriptura ne spune Cine este El. Vedeţi?

E-674 Şi Scofield a spus că era "o preoţie." Cum ar putea fi o preoţie, fără început sau sfârşit? Vedeţi, nu era o preoţie. Era un Om, Melhisedec (un Nume), o Persoană.

E-675 Ca şi cum, fără a desconsidera, dar Ştiinţa Creştină spune că Duhul Sfânt este "un gând." Şi Biblia a spus, "El, Duhul Sfânt." Şi El este un pronume personal. Este o Persoană; nu un gând. Este o Persoană. Absolut.

E-676 Iar Melhisedec este un Om, un Om Care nu a avut început de zile sau sfârşit de ani. El nu a avut nici tată, nici mamă, nici descendenţă. Şi vom afla Cine este El, cu voia Domnului, în această seară, prin Cuvânt. Îl iubiţi? Oh! "Cuvântul Tău este o candelă pe cărarea mea şi pentru picioarele mele." Oh!

E-677 Acum, voi spuneţi, "Frate Branham, nu Îl înţeleg tot." Nici eu.

E-678 Dar, odată, am predicat în Kentucky. Şi pentru unii dintre noii veniţi, şi Catolici şi alţii, care poate nu înţeleg cum aceste lucruri profunde şi bogate ale Scripturii. Eu predicam despre vindecarea Divină. O fetiţă desculţă a adus... Nu avea nici cincisprezece ani, avea un copilaş, care avea paralizie. Am spus, "Ce s-a întâmplat, soră, cu copilaşul tău?"

E-679 A spus, "Are smucituri." Ea nu ştia ce să spună, paralizie. Nu ştia cum să-i spună.

E-680 Probabil că micuţa nu a purtat în viaţa ei o pereche de pantofi. Scumpa unui bărbat, cu părul lung care îi cobora în jos. Am spus, "Tu crezi?"

E-681 Şi acei ochi mici, gri ca oţelul, s-au uitat la mine. Ea a spus, "Da, domne. Cred cu siguranţă."

E-682 Am luat copilaşul. Şi în timp ce mă rugam pentru el, a încetat să mai tremure. Uh-huh. Şi a ieşit, a ieşit.

E-683 A doua zi, am fost la vânătoare de veveriţe, pe versantul unui munte. Am auzit câţiva oameni care vorbeau, un fierăstrău vechi zbârnâind. M-am strecurat mai aproape. Eram la vânătoare de veveriţe. Vorbeau despre mine, stăteau acolo, mestecând tutun şi scuipând, frunzele zburau, aşa. Şi vorbeau despre, acum, despre adunarea cu o seară înainte. Unul dintre ei a spus, "Am văzut acel copilaş. Am trecut pe acolo, în dimineaţa asta. Nu se smuceşte, nici în dimineaţa asta." Vedeţi? A spus, "A fost real." Şi el scuipa.

E-684 Şi aveau puşti sprijinite de copac, aşa că m-am gândit că ar fi bine să mă prezint. Ştiţi, şi ei au vrajbe acolo. Aşa că m-am apropiat. Am spus, "Bună dimineaţa, fraţilor."

E-685 Acel ins mare şi voinic, părea că vorbea, avea un muc de tutun în gură, aşa, foarte mare pe o parte, aşa, şi un gât mare şi lung. Şi avea o pălărie mare şi veche, trasă pe faţă. S-a uitat în jur şi m-a văzut. A pus mâna sus şi-a luat pălăria, a dat-o jos, a înghiţit, a înghiţit tutunul de mestecat, a zis, "Bună dimineaţa, părinte." Vedeţi? Da, domnule. Respect. Şi aşa este. Cum de-a supravieţuit la asta, nu ştiu, dar a reuşit.

E-686 Aşa că, în seara următoare, la întoarcere, era un om acolo care voia să se certe puţin cu mine. Mergea la o biserică care nu credea în vindecarea Divină. Deci, era o biserică Metodistă, White Hill, Kentucky. Aşa că el-el s-a dus la... Stătea afară. Avea un felinar în mână. Şi a zis, "Vreau să spun ceva, predicatorule. Pur şi simplu nu pot să accept Asta, pentru că nu pot să O văd."

E-687 Am spus, "Nu poţi să vezi Asta?"

E-688 El a spus, "Nu." A spus, "Şi eu sunt un om bolnav. Dar," a spus, "Pur şi simplu nu pot să văd Asta."
Am spus, "Unde locuieşti?"
El a spus, "Înapoi acolo pe Big Renox."
Am spus, "Ei bine, cum ai de gând să ajungi acasă?"
El a spus, "Păi, am de gând să merg pe jos până acasă."
Am spus, "Poţi să-ţi vezi casa?"
El a spus, "Nu, domnule."
Am spus "Este foarte întuneric în seara asta, este înnorat."
El a zis, "Da."
I-am spus, "Cum te duci acasă?"
El a spus, "Cu acest felinar."
I-am spus, "Felinarul nu bate lumina până la casă." Am zis, "Cum te duci?"
El a zis, "Oh, merg cu felinarul."

E-689 Am spus, "Aşa este. Ai lumina de la felinar acum, şi de fiecare dată când păşeşti în acest fel, lumina va continua să bată în faţa ta. Dacă vei continua să mergi, lumina va continua să meargă cu tine."

E-690 Şi faceţi asta în această dimineaţă, îl vreţi pe Cristos, marele Mare Preot, Mijlocitorul pentru boala voastră, sau bolile voastre, sau sufletul vostru. S-ar putea să nu înţelegeţi Asta. Noi nu înţelegem. Dar ni se porunceşte să "Umblaţi în Lumină aşa cum El este în Lumină." Faceţi un pas în Lumină. Şi când aveţi Lumina cu voi, Lumina va străluci până în ziua cea desăvârşită. Va menţine calea înaintea voastră.
Şi vom merge pe această cale veche şi măreaţă,
Spunând oriunde merg,
Că mai bine să fiu un Creştin de modă veche, Doamne,
Decât orice altceva ce ştiu eu.
Aţi auzit vreodată această cântare veche?
Nimic nu se compară cu un Creştin de modă veche,
Ce dragoste Creştină demonstrează;
Mergem pe calea cea veche şi măreaţă,
Şi spunem oriunde mergem,
Mai bine să fiu un Creştin de modă veche, Doamne,
Decât orice altceva ce ştiu eu.

E-691 Pur şi simplu îmi place. Bine. Acum ne vom ruga pentru cei bolnavi. Nu suntem... Nu pretindem că putem vindeca bolnavii. Dacă am face-o, am spune ceva greşit. Fiecare persoană bolnavă de aici este deja vindecată. Asta spune Scriptura. "Prin rănile Lui am fost vindecaţi." Aşa este?

E-692 Fiecare păcătos care se află aici, dacă se întâmplă să fie vreunul, ai fost mântuit de când a murit Isus. Dar să nu mori niciodată aici, unde ţi s-a pus în faţă oportunitatea, să mergi în Prezenţa Lui şi apoi să încerci să O accepţi. Este făcută pentru acum. Chiar acum trebuie să O accepţi. Dacă treci dincolo de Sânge, atunci nu eşti decât... Eşti deja judecat, pentru că eşti judecat după felul în care ai tratat Ispăşirea Domnului Isus Cristos. Vedeţi? Eşti... te judeci pe tine însuţi acolo.

E-693 "Deci, El a fost zdrobit pentru fărădelegile noastre şi prin rănile Lui am fost tămăduiţi." Deci, nu aş avea nimic, cu ce să vă vindec. Nu ar avea nimic biserica, cu ce să vă vindece. Singurul lucru pentru care ne putem ruga este acesta, ca credinţa voastră să nu cedeze, să veniţi la altar în această dimineaţă pentru a-L accepta pe Cristos ca Vindecătorul vostru, aşa cum L¬aţi acceptat ca Mântuitorul vostru. Şi fără nici un... Dumnezeu face minuni. El arată semne mari. Orbi, surzi, muţi, de toate, sunt vindecaţi chiar aici, la tabernacol. Dar, fie că se întâmplă sau nu, noi Îl acceptăm, oricum. De multe ori aceste lucruri sunt prin vedenii.

E-694 Câţi au fost aici acum trei duminici, sau patru, când a venit acel om, orb şi paralizat, sau care stătea pe un scaun cu rotile cu nervii dezechilibraţi? Şi înainte de a pleca de acasă, l-am văzut într-o vedenie, "Că va fi un om acolo, cu părul negru, spre cărunt. Soţia lui este o femeie plăcută de vreo şaizeci de ani. Ea va veni şi va plânge," şi îmi va cere. "Şi să mă întorc şi să mă rog pentru soţul ei." El stătea chiar acolo.

E-695 Iar eu am venit. Le-am spus unora dintre fraţii mei de aici, "Urmăriţi asta."

E-696 Şi când ne-am coborât la altar, alţii s-au rugat. Când m-am dus să mă rog, am plecat imediat şi m-am întors aici. Şi soţia lui s-a ridicat şi a venit chiar exact aşa cum a spus Domnul că va fi. Oamenii se uitau, ca să vadă dacă se va întâmpla aşa. Nu a dat greş niciodată. Şi aşa că atunci când el a mers ...

E-697 Am aflat, că un om, Dr. Ackerman, din Birdseye, Indiana, a fost cel care l-a trimis aici; care este un Catolic, iar băiatul lui este preot în mănăstirea de acolo, de la Saint Meinrad. Iar Dr. Ackerman este un partener de-al meu de vânătoare, şi el l-a trimis pe om aici. Şi Domnul mi-a arătat un om cu părul negru care îl va trimite, dar nu ştiam cine este.

E-698 Am zis, "A fost acela Dr. Ackerman?"

E-699 El a spus, "Da." Vedeţi? Şi apoi omul...

E-700 Am spus, "Este AŞA VORBEŞTE DOMNUL." A coborât. Am spus, "Domnule, ridică-te." Era şi orb şi nu putea... el... Nervul de echilibru era dus. Nu se putea ţine în picioare aşa. Vedeţi? Se afla în acea stare de ani de zile, a fost la Mayos şi peste tot. Şi pur şi simplu am făcut rugăciunea pentru el şi l-am ridicat. Iată- 1 că s-a dus, mergând pe picioare.

E-101 Mai întâi a spus, "Nu te văd." Apoi a strigat, "Da. Te văd." Ochii i s-au deschis acolo, el fiind Ortodox, iar soţia lui, Prezbiteriană.

E-702 Unii oameni cred că "Prezbiterianul nu strigă, şi Ortodoxul." Ar trebui să-i fi auzit. Sigur. Ei strigau şi se îmbrăţişau. S-a întors şi şi-a luat scaunul cu rotile şi a mers afară şi a coborât treptele, chiar ca orice alt om, putea să vadă şi să vorbească şi¬şi aşa mai departe.

E-703 Am primit o scrisoare de la el, sau a sunat, zilele trecute. Cred că fratele Cox s-a dus la el. A zis, "Ochii lui aveau o senzaţie de arsură." Cu siguranţă. Este nervul, nervii optici cresc şi revin la viaţă, ştiţi, şi se pun la locul lor. Blestemul a fost înlăturat.

E-704 Dacă vei lăsa natura să-şi urmeze cursul, dacă nimic nu împiedică natura, atunci ea-ea va avea o influenţă deplină. Dacă aveţi o bandă în jurul braţului, care vă opreşte circulaţia, mâna voastră va muri în cele din urmă. Acum, pentru că, în mod natural, va fi bine dacă o lăsaţi în pace. Dar ceva a întrerupt natura. Atunci, dacă nu o puteţi vedea, nu există nicio modalitate ca un doctor să o depisteze. El poate lucra numai prin două lucruri: ceea ce poate vedea, ceea ce poate simţi. Acesta este singurul lucru prin care el poate lucra: ceea ce vede şi ceea ce simte.

E-705 Dacă el nu-l poate vedea, atunci trebuie să fie ceva spiritual. Atunci este, singurul lucru care se poate, un singur lucru se poate întâmpla; ne rugăm, Cristos înlătură blestemul, îl alungă pe diavol, şi aceea începe să devină normal, bine. Se face bine, şi asta e tot. "În Numele Meu vor scoate draci." Aşa este? Este o făgăduinţă pentru biserică. Este o făgăduinţă de putere. De ce? Este, este Prezenţa Lui cu noi. Acum, ceea ce ne reţine să fim desăvârşiţi în această dimineaţă, să facem aceste lucruri aşa cum le-a făcut El, este pentru că suntem încă în văl. Vedeţi? Dar avem un sentiment acolo care ne spune, "Oh, da." Vedeţi?

E-706 Şi când vă acceptaţi vindecarea, indiferent ce spune vălul, este ceea ce a spus Cuvântul. Vedeţi? Asta este. Asta este. Şi Cuvântul este întotdeauna predominant peste orice. Cuvântul Etern al lui Dumnezeu!

E-707 Uitaţi-vă la Sarah, pântecele ei mort, în vârstă de nouăzeci de ani, trăia cu soţul ei de când avea şaisprezece sau şaptesprezece ani, fără copii; Abraham, o sută. Dumnezeu a întors situaţia şi le-a dat copilul. Vedeţi? Pentru că, ei au crezut. Au numit lucrurile care nu erau, ca şi cum ar fi fost. Intră pe această cale în această dimineaţă, prietene.

E-708 Şi în această seară, ne aşteptăm... Dacă sunteţi în vizită la noi, ne bucurăm să vă avem aici în această dimineaţă. Şi Dumnezeu să fie cu voi. Şi dacă sunteţi în oraş pentru timpul de seară, am fi bucuroşi să vă avem în această seară la restul acestui serviciu, de Melhisedec. Şi apoi, dacă nu sunteţi, şi aveţi o biserică a voastră, mergeţi la biserica voastră. Acela este¬acela este postul vostru de datorie. Dacă aparţineţi unei biserici, mergeţi acolo. Acesta este doar un mic tabernacol în care ne adunăm aici şi avem părtăşie unii cu alţii. Acum, Domnul să vă binecuvânteze.

E-709 Şi sora Gertie va cânta pentru noi, Marele Medic Este Aproape Acum. Şi este cineva aici care doreşte să se facă rugăciune pentru el? Ridicaţi mâna, cei care vreţi să veniţi în rândul de rugăciune, să vă puneţi credinţa în Cristos. Bine. Dacă vă puneţi în rând în partea asta a bisericii, dacă vreţi. Şi dacă vor trage scaunul doar puţin, frate, dacă vrei, ca să avem puţin loc acolo şi să putem aduce oamenii. Veniţi pe partea aceasta.

E-710 Şi ne vom ruga acum, în timp ce cântăm. Şi îi voi întreba pe prezbiterii de aici, din orice denominaţiune sau biserică, indiferent de ce este, dacă credeţi în vindecarea Divină, vreţi să staţi aici cu mine pe această platformă, să vă rugaţi pentru cei bolnavi? Vom fi bucuroşi să vă avem alături. Orice denominaţiune, sau fără denominaţiune, sau orice aţi fi, ne vom bucura să vă avem. Vreţi să veniţi acum, pentru rugăciune? Veniţi aici şi staţi cu mine.
Frate Neville, dacă vrei să vii cu uleiul.