E-1 Textul meu în această dimineaţă se află în Noul Testament. Întâi se va citi o Scriptură din Matei primul... al 2-lea capitol, începând cu primul verset. Şi apoi de asemenea aş dori să iau, ca un text, din al 4-lea capitol, şi al 14-lea şi al 15-lea verset. Îmi place să citesc Cuvântul, deoarece Cuvântul este Dumnezeu.
Acum când s-a născut Isus în Bethelemul din Iudeea în zilele regelui Irod, iată, au venit înţelepţii din răsărit la Ierusalim,
Zicând, Unde este Regele Iudeilor ce s-a născut? Că i-am văzut steaua în răsărit, şi am venit să ne închinăm lui.

E-2 Apoi în al 4-lea capitol şi al 14-lea verset, vorbind referitor la profet.
Ca să se împlinească ce fusese vorbit prin profetul Isaia, care a zis,
Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, de lângă mare, dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor;
Oamenii care au stat în întunecime au văzut lumină mare; şi celor ce au stat în regiunile umbrelor morţii lumina a răsărit.

E-3 Aş dori să-mi iau textul din... ca acesta: Marea Lumină strălucitoare. Este o Scriptură foarte neobişnuită.

E-4 Şi pentru timpul acesta, oamenii de obicei au predicat foarte mult despre „Nu este loc în han,” la timpul Crăciunului, şi „Iosif şi Maria,” şi - şi „Naşterea Domnului Isus.” Ieri m-am gândit că voi încerca să mă apropii dintr-o direcţie diferită, de cum auziţi mulţi dintre voi la radio şi la televizoare.

E-5 Şi în timp ce mă gândeam, mi-a venit aceasta în minte, despre magi şi stea. Şi ceea ce m-a atins a fost, căci, ce are de a face un mag cu Cristos? De aceea, prin a citi mulţi dintre învăţaţii antici, seara trecută, târziu, încât am adormit la birou, încercând să aflu ceva ce va aduce puţină lumină asupra subiectului de astăzi.

E-6 Apoi, este un lucru neobişnuit să vorbesc aceste lucruri, deoarece, până la urmă, Dumnezeu este neobişnuit. Dumnezeu face lucrurile într-un fel neobişnuit, şi uneori la un timp neobişnuit, deoarece El este foarte neobişnuit. Şi cei ce-L slujesc sunt neobişnuiţi; ei sunt un popor deosebit.

E-7 Tot la fel şi noi, de data aceasta a sezonului, în timp ce ne concentrăm gândirea spre Crăciun, este prea rău că avem prea mult din aceea într-un mit numit „Moş Crăciun,” în loc de adevăratul Crăciun care ar fi trebuit să fie. Mulţi copilaşi din ţară astăzi nu ştiu nimic mai mult decât căci Crăciunul înseamnă „o sanie plină de jucării, şi ceva reni năpustindu-se pe casă,” ca mai târziu să-şi dea seama că acesta era un mit; chiar să le rănească credinţa, când vin să cunoască povestea adevărată de Crăciun, care nu are nimic de a face cu reni, sau un bărbat fumând o pipă, cu blană în jurul paltonului său.

E-8 Aceea a fost naşterea binecuvântatului nostru Domn Isus. Şi este cel mai neobişnuit să vedeţi cum Dumnezeu a lucrat în acest fel, cum nu a mai lucrat niciodată, în toată istoria lumii. Aceea a trebuit să fie chiar exact de data aceasta. Şi acum pentru câteva momente să ne uităm chiar la sezon.

E-9 A fost un timp când Irod, ucigaşul, era rege. A trebuit să fie, acest om fără inimă a trebuit să fie rege de data aceea, că suntem obişnuiţi cu Scripturile care a zis că el a ucis toţi copiii de la doi ani în jos, încercând să-l afle pe Cristos. Şi a trebuit să fie chiar de data aceea.

E-10 Şi apoi acolo a trebuit să fie, de data aceea, că a trebuit să se ridice o taxare, să o determine pe Maria şi pe Iosif să se ducă acasă în oraşul Bethlehem, unde au fost înregistraţi, şi naşterea lor au fost înregistrată în tribunale şi în templu, unde se taxau. Şi Cristos trebuia să se nască în Bethlehem, şi ei au fost la multe mile depărtare când se întâmplau acestea.

E-11 Şi am observat pericolele prin care au trecut ei, pentru a ajunge acolo. Acum ei nu au avut o ambulanţă mare, frumos pluşată să o ducă pe Maria acolo. Şi ei nu le aveau ca astăzi, cum am putea avea ca o scuză. „Era porunca regelui. Nu se fac scuze. Aceea trebuia împlinită. Regele a zis aşa!” Nu contează condiţiile ei, sau ce era, ei trebuiau să se reîntoarcă în patria lor. Fără confort pentru mămica însărcinată. Şi nu era cale de călătorit; numai pe jos, sau pe spatele unui măgăruş.

E-12 Şi ni s-a spus că acel Iosif a luat-o pe Maria, această mamă însărcinată gata să nască oricând, şi a aşezat-o pe spatele unui măgăruş. Şi dacă cineva a călărit cândva pe un măgăruş, ştie cât de dură este acea călărie. Sărmanul, pe cărăruia îngustă ce se urca prin munţi, venind la Bethlehem, de jos din Iudeea, pe o cărare foarte dură şi denivelată. Cum era dacă măgăruşul nu era sigur pe picioarele lui, şi cădea cu această mamă care aştepta să nască?

E-13 Sau, în zilele când nu era prea multă călătorie în patria lor, toată ţara lucra, plină cu pelerini şi călători, întorcându-se în patrie, foarte bine alcătuită pentru tâlharii din zilele acelea. Când au văzut micile caravane cu oameni mici; călătorii, tâlharii ar fi putut alerga direct şi i-ar fi putut ucide, să le ia bunurile şi să plece. Ce lucru era pentru cuplul tânăr căsătorit, ce trebuiau să întâmpine, şi cum ar fi fost!

E-14 De asemenea, cum ar fi fost dacă unele dintre animalele sălbatice, fiindcă acolo erau lei şi multe animale distrugătoare, sălbatice care răcneau în pustiile prin care trebuiau să treacă. Cum era dacă un animal sălbatic ar fi venit spre echipa mică, ce ar fi făcut Iosif cu un băţ în mână, şi o soţie care abia se putea mişca? Ei au trebuit să întâmpine aceea.

E-15 Dar aceea ne dă o consolare să ştim, că nu noi ne ţinem destinul. Dumnezeu ne ţine destinul. Şi El l-a rânduit să fie aşa, şi nu există nimic ce va întrerupe cândva programul lui Dumnezeu. Noi suntem destinaţi să sosim.

E-16 Şi acolo nu trebuia să existe frică. Şi încă poate Maria şi Iosif, înşişi, doar oameni obişnuiţi, fără educaţie. Şi nu aveau de unde să ştie că aceste lucruri, ce se întâmplau chiar de data aceea, împlineau Scripturile.

E-17 Şi este la fel astăzi. Lucrurile ce se întâmplă chiar în această zi în care trăim, şi mulţi dintre noi nu ştiu nimic despre aceea, cum se mişcă Dumnezeu.

E-18 Una dintre doamnele care înregistrează în cameră aici a întrebat, când am vorbit despre subiectul, despre scrisul de mână, şi sputnicele din aer. „Aceea va fi duminica viitoare?”
Am zis: „Eu nu ştiu.”

E-19 Dar, oh, să vedem acest întuneric înfăşurând timpul, mâna mare a lui Dumnezeu se mişcă puternic înainte. Nimic nu O va opri.

E-20 Şi putem vedea cum a fost, astăzi, cum au sosit în final, măgăruşul şi cei doi călători. Şi ei au venit noaptea, prin pustie, a fost foarte cald! Şi apoi să spunem că ei şedeau chiar pe munte la răsărit de Bethlehem.

E-21 Bethlehemul este aşezat într-o vale, şi acolo este un munte mic. Şi drumul care vine în Bethlehem, coteşte în răsăritul Bethlehemului, şi coboară jos în oraş. Aproape de colţ, unde se face ultima curbă, pornind în jos pe deal, există o grămadă mare de pietre ascuţite puse acolo. Şi istorici s-au gândit că poate Maria şi Iosif s-au oprit acolo pentru puţin timp de odihnă înainte de a intra jos în oraş în noaptea aceea.

E-22 Să-l vedem pe Iosif, cum cu mâna lui gingaşă îşi ia mica mireasă de pe măgar şi o ajută să coboare pe pământ, o ia şi o aşează pe piatră, şi zice: „Dragă, iată un orăşel, chiar sub noi, unde poate se va naşte noul venit al nostru.”

E-23 Îmi pot imagina văzând stelele doar pâlpâind puţin şi strălucind, în timp ce ei se uitau spre Bethlehem, la a lor... la răsărit de ei. Şi în timp ce ei şedeau acolo, mirându-se în timp ce priveau la stele; departe, la mile depărtare la răsărit de acolo, acolo se manifesta o altă scenă.

E-24 Ştiţi, Dumnezeu lucrează în universul Său. El face să se întâmple ceva într-o ţară, unde face să se formeze, să se întâlnească în alta. Acolo vedem, departe în răsărit, aşa cum mulţi istorici ne-au spus, despre aceşti inşi, magii, aşa cum îi cunoaştem.

E-25 Astăzi ei ar fi, mai mult sau mai puţin, numiţi, astronomi, nu în sensul ghicitorilor; dar există o batjocură despre astronomie, ce se numeşte prezicători. Şi oamenii aleargă spre lucrurile acelea care sunt o concepţie falsă despre un astronom real.

E-26 Hampton ne-a spus, marele istoric, că a fost... Ei erau Medo-Persieni, aceşti astronomi. Să probăm viaţa lor pentru puţin timp. Aflăm că Medo-Persienii erau familiarizaţi cu Evanghelia Domnului nostru când erau jos în Babilon. Cu ani înainte, în timpul Regelui Nebucadneţar, ei au avut astfel de oameni ca astronomi, care au urmărit stelele şi corpurile cereşti. Şi ei puteau spune semnele şi mişcarea stelelor, anumitor evenimente ce se întâmplau.

E-27 Şi regii zilelor de la început întrebau aceşti oameni să cunoască evenimentele lucrurilor ce urmau să se întâmple. Dumnezeu întotdeauna o declară prin corpurile Sale cereşti înainte de a se aduce la cunoştinţă pe pământ. Dumnezeu o scrie în ceruri.

E-28 Şi steaua la care ne uităm, şi ne gândim la ele ca la părticelele acelea cu cinci colţuri din cer, dar, ceea ce sunt ele, ele sunt lumi mult mai mari decât aceasta, reflectând lumina soarelui.

E-29 Şi aceşti oameni au fost familiarizaţi cu Evanghelia în anii captivităţii lui Israel, de şaptezeci de ani în ţara Haldeenilor, şi, desigur, Daniel a fost făcut şeful magilor. Profetul, prin înţelepciunea lui mare cunoscând sfârşitul lucrurilor, şi ştiind ceea ce urma să facă Dumnezeu, şi el a fost pus şeful magilor. Şi magi aveau manuscrise vechi la care se refereau, la părinţii lor antici. Şi Daniel aduce scrierile Domnului.

E-30 Şi astfel înţelegem că în timpul acesta ei s-au sfătuit mult împreună, şi au văzut înţelepciunea şi puterea ce a produs-o un Dumnezeu adevărat, care era mult mai departe decât orice astronom sau mag. Aceea s-a dovedit în noaptea când regele Nebucadneţar... sau a dansului lui Belşaţar, că, nimeni dintre Haldeeni sau astronomi nu puteau citi scrisul de mână de pe perete. Dar Daniel, prin Duhul şi puterea Dumnezeului cel viu, a putut-o face. Şi scrierile lor au fost păstrate sacre, şi sunt până în ziua de astăzi.

E-31 Acum noi le numim, în răsărit... Am avut ocazia să vorbesc cu cei din India. Şi ei sunt numiţi acum Mahomedani. Dar ei au fost de fapt Medo-Persani. Indienii sunt numiţi... Cred eu că ei îi numesc necuraţi. Şi Medo-Persanii sunt adevăraţii Mahomedani. Şi ei au fost cei care au fost original cu Regele Nebucadneţar. Şi marii lor sfinţi au fost învăţaţi care au studiat lucrurile naturale, să declare lucrurile spirituale care urmau să se întâmple.

E-32 Astfel în aceste lungi sute de ani, şi manuscrisele învăţăturilor lui Daniel, şi altele, ei le ţineau.

E-33 Şi ceea ce făceau ei, în timpurile serii devreme, ei se duceau sus în Munţii...?... Şi pe acolo sus aici ei aveau un castel. Şi în acest castel era castelul magilor. Şi ei aveau sărbătoarea „pujanistă”. Şi după sărbătoare ei se duceau în coviltire, sau pe terasă, şi acolo la nişte turnuri de observare după ce apunea soarele. Şi aşa cum fac de obicei Mahomedanii, se închină la soare şi strigă: „Alah! Alah!” Şi de multe ori se binecuvântează cu ape sacre, şi altele, chiar până în ziua de astăzi. Cel mai sacru lucru al lor era focul. Ei au crezut că acest Dumnezeu adevărat locuia în foc.

E-34 Şi cât de neobişnuit este să ştim că acel Dumnezeu adevărat şi viu locuieşte în Lumină, şi El este un Foc mistuitor.

E-35 Cum ardeau ei focurile sacre! Şi ei urmăreau acest foc, din cauză că ei credeau că singurul Dumnezeu adevărat locuieşte în foc, şi El Se reflecta înaintea lor. Şi focul ardea cel mai strălucitor când lumina soarelui apunea.

E-36 Şi astfel ei mergeau în acest turn de observare, şi se uitau sus. Şi ei erau bine instruiţi. Şi ei cunoşteau fiecare mişcare a trupurilor mari cereşti de stele. Ei urmăreau cu grijă fiecare mişcare.

E-37 Oh, dacă creştinii ar face aceea! Nu să urmărească stelele, ci să urmărească Cuvântul lui Dumnezeu în timp ce se desfăşoară. Aşa cum vom observa numai astăzi, să vedem cum a promis Dumnezeu în această zi lucrurile pentru care rezistăm atât de cutezători. Dumnezeu a promis că va face aceste lucruri, ca vindecarea bolnavilor şi făcând mari miracole.

E-38 Acelaşi Daniel care i-a învăţat evenimentele, a zis, că: „În zilele din urmă oamenii care îşi cunosc Dumnezeul vor face mari isprăvi.” Scripturile acelea trebuiesc împlinite. Dacă noi am cerceta numai! Şi dacă observaţi, Dumnezeu Se descopere numai celor ce cercetează şi doresc să-L vadă. „Apropiaţi-vă de mine, şi Eu Mă voi apropia de voi,” zice Domnul. Şi uneori Dumnezeu lasă să se întâmple lucrurile să ne apropiem de El. Fiindcă Dumnezeu a rânduit cu siguranţă ca anumite evenimente să se împlinească, şi ele se vor dezvălui chiar cum bate marele ceas al timpului.

E-39 Şi vom zice, că, într-o noapte anumită, după ce s-a încheiat sărbătoarea, şi ei s-au închinat apusului soarelui, sau echipa se duce în acest turn de observare. Şi în timp ce marile corpuri cereşti au început să se arate în cer, manuscrisele vechi de foarte mult timp, ale sfinţilor, au fost scoase. Şi le-au desfăşurat, şi s-au uitat în ele, şi au zis, oh, anumite lucruri au fost prezise. Şi subiectul, poate a mers înainte mai mult timp, despre marea cădere a împărăţiilor, şi colapsul marilor lor imperii, şi cum va fi starea socială a oamenilor, şi războaiele, care au rupt pământul şi l-a îmbăiat cu sângele tovarăşilor lor. Şi aşa cum numai oamenii care sunt spirituali înţeleg lucrurile spirituale; cum se desfăşurau marile zile trecute, şi ruşinea lor, în timp ce focul sacru se întindea spre cer şi se stingea, să reprezinte un Dumnezeu adevărat viu.

E-40 Şi în timp ce noaptea se scurgea spre partea mijlocului ei, să zicem, ora zece sau unsprezece, în timp ce oştirea stătea acolo, poate cântându-şi imnurile, sau poate se rugau. Noi nu ştim exact ce făceau ei, şi istoricii nu o clarifică. Dar, oricum, trebuie că aveau o atitudine spirituală, că lui Dumnezeu se închină numai unde este unitate şi duh.

E-41 Dumnezeu va veni la noi în această dimineaţă. El va scuti viaţa acestei fetiţe scumpe, şi a multora de aici care poate muriţi de cancer şi de alte boli, dacă putem intra numai în unitate spirituală cu Cuvântul Său şi cu El. Dumnezeu se va descoperi Însuşi. El întotdeauna o face.

E-42 Pe drumul Emausului, după înviere, aceea a fost numai când Teofil şi prietenul lui a început să-i vorbească, şi Scripturile s-au citat, şi Dumnezeu în Cristos S-a descoperit înaintea lor. Şi apoi pe drum înapoi, ei au zis: „Nu ne ardea inimile în noi în timp ce vorbeam cu El pe drum?” Ceva despre a vorbi despre Cuvânt!

E-43 Şi în manuscrisele lor vechi, în timp ce citeau despre diferiţi magi ce au trecut. Şi nu pot pronunţa Biblia lor de data aceasta, sau ei au numit-o „Zend-Avesta”, ceva în acel fel, ce citeau şi se refereau înapoi la scrierile acestea a oamenilor lor sacrii. Şi cum mulţi dintre ei erau idolatri, şi au adus ruşine şi dizgraţie asupra oamenilor, fără îndoială că magii aceştia şi-au aplecat capul ruşinaţi. Dar, încă, atunci focurile sacre ardeau, reprezentând un Dumnezeu adevărat.

E-44 Apoi pot vedea venind din castel, unul cu un sul în mână. Şi îl prezintă sfinţilor în timp ce stăteau la turnul de observare, urmărind stelele, şi orice lucru mişcându-se perfect în armonie, la fel cum se mişca seară de seară, aşa cum Dumnezeu le-a rânduit.

E-45 Şi aici, în timp ce ei vorbeau despre împărăţii căzând, ei au citit o porţiune din Daniel, care a zis: „Am urmărit până când o piatră a fost tăiată dintr-un munte, fără mâini, şi ea a lovit împărăţiile pământului şi ele au devenit ca - ca pleava de pe arie. Şi această piatră mare a crescut ca un munte mare care a acoperit tot pământul. Şi împărăţia Lui va fi o împărăţie veşnică.” Speranţele lor atunci au radiat de fericire spre un timp când toate împărăţiile vor înceta să mai cadă, şi când împărăţiile nu vor mai fi ruinate, că va veni o împărăţie veşnică stabilită de un Dumnezeu adevărat şi viu.

E-46 Şi în timp ce au adus aceste lucruri, despre Scripturi, unul trebuie că se uita sus. Şi acolo a fost una străină între ele. Ei au văzut o Lumină ce nu au mai văzut-o înainte. Aceea era o Stea măreaţă ce nu a fost până de data aceasta, nu aparţinea, sau nu s-a făcut vizibilă ochilor magilor. Dar acolo a fost. De ce? Scripturile trebuiau împlinite.

E-47 Voi ziceţi, atunci: „Frate Branham, crezi că Dumnezeu va lucra cu magii aceia?”

E-48 Biblia a zis, în Evrei primul capitol şi ultimul verset, că: „Dumnezeu în diferite timpuri, şi diverse feluri,” tot felul de mijloace: „a vorbit părinţilor.”

E-49 Este scris de asemenea în Fapte 10:35, că: „Dumnezeu nu face deosebire între persoane, ci îi cinsteşte pe acei, din fiecare naţiune, care doresc să-L slujească în neprihănire.” Chiar dacă aţi fi în greşeală, încă, în neprihănirea - proiectarea inimii voastre care doreşte să-l slujească pe Dumnezeu, Dumnezeu o va cinsti. Astfel, de aceea, denominaţiile nu au linii la care să stea, să-l oprească pe Dumnezeu la un anumit crez, deoarece Dumnezeu se va uita la motivele inimii umane, şi de acolo va lucra de la punctul acela.

E-50 Şi aflăm că aceşti magi, cinstiţi în inimă şi dorind să-l vadă pe acel Dumnezeu adevărat, şi privind la
profeţia Lui să se împlinească, care a zis că: „Domnul Îl va ridica şi va face o... Împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Aceea va fi o împărăţie veşnică.”

E-51 Steaua era de data aceea, aşa cum o ştim noi astăzi fiind numită Stea, apărută în cer. Îmi pot imagina că magii aceia, într-un acord, au stat fără cuvinte în timp ce se uitau la fenomenul Stelei care a încălcat legile sistemului solar, şi a venit din marile constelaţii ale corpurilor cereşti, să declare ceva când urma să se întâmple.

E-52 Sper că la acest punct puteţi citi printre rânduri şi ştiţi ceea ce vrem să spunem, că în această zi, Dumnezeu a contrazis orice lucru, să Se declare, că El este viu astăzi, a înviat din morţi, în marele Său Trup bisericesc. Poza aici a Fiinţei Lui va defăima orice infidel din lume. El este viu pentru vecie. Dumnezeu face lucrurile în felul Său propriu, neobişnuit.

E-53 Dar, ei au urmărit luminile cereşti, dar această Lumină părea a fi diferită de toate celelalte dintre ele.

E-54 Şi noi am urmărit, astăzi, luminile bisericii. Am urmărit Metodiştii, Baptiştii, Penticostalii, Prezbiterienii, luminile.

E-55 Dar pentru cei ce-L aşteaptă, se pare că aceasta este o Lumină diferită care a început să strălucească, care L-a declarat. „El este acelaşi ieri, astăzi, şi în veci.” În frumuseţea Lui mare şi în puterea, unui Trup ceresc ce a fost trimis în forma Duhului Sfânt, în aceste ultime zile la Biserică, să declare puterea învierii Sale, şi El este o Lumină veşnică Eternă care există acum între credincioşii Lui. Oh, ce minunat este să vezi ceea ce face El!

E-56 Şi în timp ce stăteau acolo fără cuvinte, nu puteau vorbi unul cu altul, din cauză că gloria acestei Lumini i-a amuţit.

E-57 Oh, cum este astăzi, prietenul meu sărman ponosit, că atunci când un om nu a cunoscut niciodată Puterea Lui, să-i dea Lumină nouă şi să dea speranţă nouă, când el merge în Prezenţa Persoanei Divine a lui Cristos, cu o credinţă care îl ţine fără cuvinte înaintea măreţiei Lui. Aceea nu este ca a merge la altar şi a da mâna dreaptă păstorului, nici nu este ca şi cum ai merge în bazin să fii botezat, sau să stai cu un vas să fii stropit. Este a umbla într-o Lumină despre care niciodată nu ai mai mărturisit înainte. Aceea este o ancoră a credinţei Divine care numeşte orice lucru contrar Cuvântului lui Dumnezeu ca şi cum nu ar fi. Aceea pune Viaţă nouă. Aceea dă viaţă celor pe moarte. Aceea dă curaj celor slabi. Aceea dă vindecare bolnavilor. Aceea dă binecuvântare celor nefavorizaţi. Cât de minunat este să păşeşti în Lumina Prezenţei Lui! Nu un mit. Nici nu este ceva care o are cineva în mod firesc, în mintea lor, desenat. Dar, este ceva ce vine direct din Prezenţa Regelui Gloriei, Lumina Eternă a Dumnezeului cel viu.

E-58 Când se întâmplă ceva, care ancorează acea nădejde în voi, nu contează cât de bolnav sunteţi, după aceea, absolut nu este bine pentru Diavolul să încerce să vă ispitească cu ceva contrar. Aceea este ancorată pentru totdeauna. Nu contează cât v-ar determina duşmanul să trăiţi viaţa greşită, voi sunteţi ancoraţi veşnic, câţi aţi intrat în Prezenţa Lui, în Lumina Divină care a schimbat fiinţa voastră interioară şi a pus o bucurie, clopotul salvării, fiindcă aţi trecut din moarte la Viaţă. Moartea şi umbrele ei a zburat de la voi, şi aţi devenit o creatură nouă când păşiţi în această Lumină Divină.

E-59 Aşa cum au stat acei magi, fără cuvinte, aşa cum au urmărit ei Lumina aceea, în final pot auzi unul spunând celuilalt: „Oh, nu este acesta un însemn mare căci ceva tocmai se întâmplă!”

E-60 Într-adevăr, astăzi, de asemenea, la fel, când venim în Prezenţa Domnului Isus, aceea este un însemn Divin căci ceva este aproape să se întâmple; Venirii a Doua a Lui glorioasă este aproape.

E-61 Şi când s-au uitat, unul la altul, şi după o vreme... Ei au urmărit-O, poate, toată noaptea. Cum strălucea Aceea! Părea a fi mai strălucitoare decât celelalte stele. Se părea că nu îşi pot lua ochii de la Ea, să se uita la altă stea.

E-62 Şi sunt sigur, dacă vedem acea Lumină Eternă mare strălucind în faţa noastră, nu ne vom uita la denominaţiile noastre, să zicem: „Suntem Baptişti, sau suntem Prezbiterieni, sau suntem Penticostali,” sau orice ar putea fi. Ne-am uita numai la Lumină, şi am trăi. El este Lumina Eternă.

E-63 Şi în timp ce ei o urmăreau, când soarele în final a răsărit... în timpul zilei au dormit. Eu i-am văzut pe străzi în India, cu picioarele încrucişate, cu capetele împreună; cum dormeau ei în timpul zilei, şi noaptea mergeau să vadă stelele, urmărind orice mişcare.

E-64 Numai cei ce-L aşteaptă Îl vor vedea. Numai cei ce Îl cred se vor bucura de binecuvântările Lui. Numai cei ce cred în vindecare vor primi vindecare. Numai cei ce cred în salvare o vor obţine. Toate lucrurile sunt posibile celor ce cred. Dar, prima dată, nu trebuie să fie o idee schiţată carnal. Aceea trebuie să fie o descoperire directă trimisă numai de la Dumnezeu, şi aşa să privim.

E-65 Am aflat, în seri de-a rândul, ei L-au urmărit. Ei L-au discutat. Ei s-au uitat la Scripturi, cercetând. Pot vedea unul venind, şi zicând: „Iată altă scriere Ebraică. Aceea vine de la unul dintre profeţii lor, cu numele de Balaam. Şi a zis, 'O Stea se va ridica din Iacob.'” Şi ei au văzut Scripturile fiind împlinite. Oh, cum s-au bucurat inimile lor!

E-66 Şi cum ar fi trebuit aceea să facă inimile noastre să se bucure, să ştim că în această zi rea în care trăim acum, să vedem Scrisul sfânt a lui Dumnezeu fiind împlinit şi descoperit nouă ca o mare Lumină de cercetare peste fiinţa noastră.

E-67 Apoi, după un timp, în timp ce ei au urmărit-O, foarte neobişnuit într-o noapte Ea a început să se mişte spre vest. Repede ei şi-au împachetat cămilele şi toate calităţile lor regale. Ei au luat daruri. Şi îi pot vedea în timp ce au pornit în călătorie, urmând Lumina, că au ştiut că aceea era o Fiinţă cerească. Aceea a trebuit să reflecte ceva lumină mai mare.

E-68 Tot la fel este astăzi, prietene, când vedem steaua lucind, ştim că aceea este o reflecţie a soarelui. Când vedem luna lucind, ştim că aceea este o reflecţie a unei lumini mai mari.

E-69 Când vedem biserica strălucind, ştim că aceea este o reflecţie a unei Lumini mai mari, Lumina nemuritoare Eternă. Dar când îndrăznim, să ne întoarcem inimile, şi să ne întoarcem credinţa, şi spunem: „Zilele miracolelor au trecut, şi nu există astfel de lucru ca acestea în continuare,” noi ne întoarcem spatele la Lumina Eternă a lui Dumnezeu.

E-70 Şi în timp ce ei au pribegit înainte, îi pot vedea plecând de la munţi să meargă la mlaştinile din vest. Ei au urmat prin mlaştini până la râul Tigru, şi acolo ei au urmărit pe lângă puternicul Tigru în jos până când au ajuns în Babilon, au trecut vadul la Eufrat, în jos, şi au ocolit teritoriile Palestinei. Bucurându-se! Ei au călătorit noaptea deoarece noaptea era rece, ca ei să treacă prin pustiuri. Alt lucru ce a fost, stelele luceau în întuneric, astfel ei trebuiau să urmărească Lumina. Şi Lumina era călăuza lor.

E-71 Şi în timp ce au urcat, în final au ajuns la Ierusalim. Dar când Aceea a atins Ierusalimul, s-a stins. Deodată a dispărut când a atins Ierusalimul, deoarece acela era timpul lor atunci să strălucească Lumina.

E-72 Şi în jos prin străzile strâmbe ale acelei metropole mari, jos prin străzile capitalei antice ale lumii, aproape, Ierusalimul; scaunul de cândva al marelui Melchisedec, despre care au scris marii profeţi antici şi cărturarii. Dar din viaţa lor indolentă, carnală, zăpăcită pe jumătate, neevlavioasă, Lumina Evangheliei s-a dus afară.

E-73 Şi aici erau Neamurile, în oraşul Iudeilor, strigând: „Unde este Cel născut Împărat al Iudeilor? că I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.” Ce eveniment izbitor al acestei zile, o Părinte milostiv, în timp ce ne uităm şi ne gândim! Evreii aşa de adormiţi încât magii, Neamuri din răsărit, au trebuit să vină din ţări îndepărtate, călătorind să găsească Regele Iudeilor, şi ei nu au ştiut nimic despre el.

E-74 Astăzi, Dumnezeu a luat oameni neînvăţaţi, băieţi şi fete care probabil nu au mai mult decât o şcoală de gramatică, crescuţi prin puterea Duhului Sfânt, care strigă în urechile bisericii: „El este aici în marea Lui putere, să Se dezvăluiască Însuşi şi să se facă cunoscut,” şi biserica nu ştie nimic despre aceea.

E-75 Ei vin să aducă omagii. Ei vin să aducă onoare Regelui regilor. Şi biserica, în somnul ei denominaţional, nu ştie nimic despre Aceea. Ei sunt străini. Cum, când aceste fiare foarte minunate, în tapiseriile lor orientale atârnând pe ei, şi franjuri. Şi Philon a zis odată: „Ei nu erau regi, dar au fost - ei erau suficient de mari să fie musafiri de onoare ai Regelui.” Şi aici ei sunt, stând în spatele acestor animale grandioase, în timp ce treceau prin străzi, zicând: „Unde este Cel născut Rege al Iudeilor?” Biblia a zis că: „Tot Ierusalimul şi Irod tot la fel s-au tulburat.” Mărturia lor a stârnit ceva.

E-76 Nu este prea rău astăzi, că biserica nu se poate ridica din stupiditatea ei a exerciţiilor ei teologice, să vadă puterea Cristosului viu, înviat şi Gloria lui; în timp ce o mişcare analfabetă, needucată, interdenominaţională loveşte lumea! Veniţi şi vedeţi Gloria Dumnezeului viu. Duhul Sfânt cade aşa cum a căzut la început. Scripturile trebuie să se împlinească, şi aici este ea la timpul sfârşitului.

E-77 În timp ce aceşti magi s-au deplasat pe străzi, ei au scuturat de la rege la portar, cu acest mesaj: „Unde este El? Unde este El?” Ei nu au avut răspunsul. [Fratele Branham bate din palme de două ori - Ed.]

E-78 Şi, astăzi, când sputnicurile cuprind cerurile, când timpul anihilării totale se apropie; când femeile şi bărbaţii se complac în păcat şi trăiesc în fărădelege, oamenii strigă: „Ce înseamnă aceasta?” şi biserica nu are răspunsul. Ea zace adormită.

E-79 Dar Duhul Sfânt, Lumina nemuritoare şi Eternă a lui Dumnezeu, este aici să strălucească peste oricine vrea şi-L poate primi.

E-80 Lumina s-a dus. Ei şi-au dat mărturia. Şi în final ei au chemat Sanhedrinul împreună, pentru o adunare de consiliu. Şi sfinţii şi profeţii au intrat, cu un profet mic, un profet minor, cu numele de Mica, cu profeţia lui. Şi au spus regelui: „Este scris, 'Tu Betleeme, nu eşti tu cea mai mică dintre toate ţinuturile lui Iuda? Dar din tine va ieşi un guvernator care va conduce poporul Meu, Israel.' De aceea, trebuie să fie Betleemul unde se va naşte Cristosul, regele Iudeilor.”

E-81 Ei bine, nimeni nu le spunea cum să ajungă la Bethleem. Dar ei au ieşit pe poartă, şi, când au ieşit din oraşul acela al întunecimii, Lumina a apărut înaintea lor din nou. Steaua a apărut. Şi Biblia a zis: „Ei s-au bucurat cu o bucurie nespus de mare.” Trebuie căci chiar au strigat puţin. Ei s-au bucurat cu o bucurie nespus de mare. Ei au fost copleşiţi. Ei... Steaua s-a arătat să-i conducă spre destinaţia finală a călătoriei lor.

E-82 Ei au urmat-O. Acum ei au observat-O atârnând mai jos decât de obicei. Este puţin mai aproape acum. Şi în final ca... Ei s-au dus înainte, bucurându-se şi lăudând pe Dumnezeu, noaptea, conduşi de mâna Domnului. Dar în final Steaua a venit la un staul mic, care era într-un loc mic pe coasta dealului, într-o peşteră, şi acolo steaua s-a odihnit peste peşteră. Şi aceşti magi mari, după un an şi şase luni de călătorie, pe drum, călătorind, urmărind, fără să urmărească alt lucru decât Steaua. Şi când Ea s-a odihnit, ei au intrat şi au aflat copilul, Iosif şi Maria. Şi ei au adus daruri din visteriile lor din piept. Ei I-au oferit, aur, tămâie şi smirnă.
Dacă am avea numai timp! Să ne oprim un minut.

E-83 Ce a reprezentat aurul? El a fost un rege. El nu trebuia să se facă Rege; El s-a născut Rege. El era Regele Etern al lui Dumnezeu. El a fost un Rege, astfel ei i-au oferit aur.

E-84 Şi i-au oferit tămâie. Acela este un parfum, foarte scump, cel mai bun ce putea fi primit. Ce însemna tămâia, parfumul? El a fost mirosul plăcut pentru Dumnezeu, că s-a dus vindecând bolnavii şi făcând bine. Aurul, fiindcă era un Rege. Tămâia, fiindcă era un miros plăcut înaintea lui Dumnezeu. Viaţa Lui I-a plăcut atât de mult, încât Dumnezeu a mirosit în sfinţenia Lui şi în frumuseţe, pentru că aceea era sfinţenia Lui Proprie reflectată în El.

E-85 Oh, dacă am putea fi un bun miros, dacă sfinţenia Lui ar putea fi reflectată în noi; încât să mergem făcând bine, ca Isus din Nazaret, încât aceea să fie un miros de un gust plăcut înaintea Domnului.

E-86 Dar, noi ne certăm, argumentăm, fierbem, ne îndoim, de aceea, ea devine o putoare în nările lui Dumnezeu. Vieţile noastre au intrat şi au ieşit din locurile vechi unde nu ar trebui să fim. Noi spunem lucruri ce nu ar trebui să spunem. Facem lucruri ce nu ar trebui să facem. Ne certăm şi stăm de partea lumii, şi-l negăm pe Cristos în marile momente cruciale. Acela-i motivul că nu putem fi un miros cu gust plăcut.
Dar, El a fost, şi aceşti magi I-au dat tămâie.

E-87 Şi acum ei I-au dat şi smirnă. Şi oricine ştie că smirna este o plantă foarte scumpă dar amară. Smirna, ce reprezenta acea smirnă? Jertfa Sa măreaţă supremă. Viaţa lui tânără, frântă la Calvar, unde păcatele lumii L-au măcinat în bucăţi. Aur pentru un Rege. Tămâie, pentru viaţa Lui dulce, iubitoare. Şi smirnă, din cauza jertfei Lui pentru păcătoşi, fiindcă El a murit. „Acolo El a fost rănit pentru fărădelegile noastre zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa păcii noastre asupra Lui, şi în rănile Lui am fost vindecaţi.” De aceea I-au oferit smirnă.

E-88 Fiind avertizaţi de Dumnezeu într-un vis, ei s-au dus pe o altă cale. Nu s-au întors înapoi, dar a lor - călătoria lor a fost completă. Steaua şi-a încheiat cursul.

E-89 Ce înseamnă Steaua pentru noi, astăzi, prieteni? Daniel ne dă răspunsul, Daniel 12:3. El a zis: „Cei înţelepţi şi cei ce îşi cunosc Dumnezeul lor vor străluci ca firmamentele cerului; şi cei care vor întoarce pe mulţi la neprihănire vor străluci ca stelele în veci de veci.”

E-90 Ce suntem noi astăzi, atunci? Noi suntem stele. Orice creştin născut din nou este o mărturie spre Domnul Isus Cristos, o stea să reflecte puterea şi sfinţenia Domnului Isus; să-L reflecte în viaţa Lui, să-L desăvârşească în vorbire, să-L desăvârşească în înviere, să-l reflecte în orice fel cum ne-a fost reflectat prin Dumnezeu Tatăl. Noi suntem stele.

E-91 Urmăriţi! Ce fel de stea ar trebui să fiţi? Această Stea nu a fost condusă prin puterea Ei proprie. Aceea a fost condusă prin puterile cereşti ale Dumnezeului Atotputernic. Şi dacă vom reflecta cândva păcătoşii la Cristos, noi trebuie să fim călăuziţi prin Duhul Sfânt. Romani 8:1, a zis: „De aceea nu este nici o condamnare pentru cei ce sunt în Cristos, care nu umblă după fire ci după Duh.” Dacă vom fi o stea, să-I reflectăm Lumina lui Cristos, să aducem păcătoşii la El, noi trebuie să fim conduşi prin Duhul Sfânt. Corect!

E-92 Şi noi nu putem fi ceva obişnuiţi. Noi trebuie să fim neobişnuiţi. Nu putem fi ca de obicei, deoarece poporul lui Dumnezeu este un popor neobişnuit. Ei au fost, prin epoci.

E-93 Chiar dacă era neobişnuită, încă steaua era strălucitoare. Nu strălucitoare în educaţia lumii, afacerile lumii, ci strălucitoare ca jertfă înaintea Domnului. Noi ne prosternăm, cum au făcut magii în prezenţa Regelui regilor, să-I reflectăm Lumina.

E-94 Voi sunteţi o stea. Orice creştin este o stea, să conducă pe cei pierduţi, să-i conducă pe cei trudiţi, piciorul călătorului, pentru cei ce caută. Apoi, steaua nu se putea conduce singură, ea trebuie să fie condusă prin Duhul. Ea trebuie să reflecte strălucirea lui Dumnezeu în viaţa ei, să se reţină de la lucrurile lumii, şi să trăiască cu evlavie şi seriozitate în această viaţă prezentă. Aceea trebuie să reflecte Lumina Celui mare ce a strălucit.

E-95 Ce ar trebui să facem atunci? Să ne ridicăm, să strălucim Lumina lui Dumnezeu către cei muritori. În adâncimile întunecimii acestei lumi, trebuie să reflectăm şi să strălucim Prezenţa Domnului Isus în puterea învierii. Aşa cum El este ieri, tot la fel este astăzi, să-L reflecte.

E-96 Dar amintiţi-vă, atunci, Steaua, din nou, când şi-a încheiat cursul, ea nu-şi însuşeşte cinstea. Steaua doar a adus oamenii la destinaţia lor, şi le-a arătat acea Lumină perfectă.

E-97 Şi noi, ca mădulare ale Trupului lui Cristos, în această dimineaţă, prieteni, noi suntem luminile lui Dumnezeu, dar nu ne însuşim onoarea. Când avem ale noastre - pacienţii noştri, şi ai noştri - a noastră... persoana ce o conducem; când îi avem, trebuie să ne dezonorăm şi să-i conducem la „Lumina mare şi perfectă care străluceşte, să lumineze calea fiecărui om care vine în lume,” Domnul Isus Cristos. Nu un mit numit Moş Crăciun, nu vreo biserică prin denominaţie; ci acea Lumină adevărată şi perfectă, Isus Cristos, Fiul viului Dumnezeu.
Să ne rugăm.

E-98 Cu capetele aplecate spre ţărâna din care v-a luat Dumnezeu; într-o zi, tot la fel cum stelele strălucesc noaptea, şi soarele străluceşte ziua, veţi merge înapoi în ţărâna aceea. Dacă sunteţi aici, în ajunul acestui Crăciun, şi v-ar place să aveţi Duhul Sfânt să vă conducă la Salvator, şi să-L acceptaţi în acest fel, aţi vrea să vă ridicaţi mâna spre El şi să ziceţi: „Dumnezeule, ai milă de mine. Străluceşte pe cărarea mea în timp ce merg zilnic. Şi condu-mă, cel puţin, la acea Lumină perfectă, ca Viaţa mea să poată să se lege cu a Lui şi voi avea Lumina nemuritoare, Eternă.”

E-99 Domnul să vă binecuvânteze, sora mea dragă; şi pe tine, sora mea; tu, fratele meu; tu din spate, frate; şi tu, soră; şi tu, fratele meu. Dumnezeu vă vede mâinile. Oh, tu soră, Domnul te vede. Da, pe aici, doamnă, Domnul te vede, desigur.

E-100 „O Isuse, trimite Duhul Sfânt în această dimineaţă, dirijează-mi viaţa sărmană condusă greşit. Am alergat şi m-am ataşat de o biserică; Am fost Catolic, apoi am fost Baptist, apoi am fost un Prezbiterian. M-am dus la Penticostali. Doar m-am dus peste tot. Şi am ajuns să aflu, Doamne eu - eu doar mă întreb; nu ştiu unde stau. Dar lasă acel Corp ceresc, fă ca acea Fiinţă cerească a Stelei Dimineţii, marele Duh al lui Dumnezeu, să mă conducă astăzi în locul acela în El unde aş vrea să fiu, unde îmi pot face inima un iesle şi să-l leagăn pe Acela; Cel ce mă poate conduce prin toate umbrele, văile umbrelor morţii, că nu- mi va fi teamă când voi coborî pe drumul acela.”

E-101 Va mai fi altul chiar înainte de a încheia? Domnul să te binecuvânteze, domnule; şi pe tine, domnule; şi pe tine, domnule. Da, acela a fost un timp bun al oamenilor, domnule. Celelalte au fost aproape toate femei; de data aceasta bărbaţii şi-au ridicat mâinile. Sigur, cei ce au venit au fost oameni înţelepţi, căutând, urmând Lumina. Dumnezeu vă vrea. Mica Mar-...

E-102 Mica Marie şi Iosif s-au dus în oraş, şi acolo s-a născut Isus. În timpul când au sosit Magii, ei au venit un drum îndelungat, dar în final ei au venit la marele lor apogeu, Steaua i-a condus. Acum voi aţi vrut să fiţi un creştin de mult timp, aţi mers o călătorie lungă. Acesta este apogeul în această dimineaţă, poate, fiindcă acum Îl veţi primi ca Salvatorul vostru în timp ce Îl legănaţi în inima voastră. Încă unul înainte de a încheia această chemare la altar? Domnul să te binecuvânteze. Foarte bine. Mulţumesc.

E-103 Şi acum câţi de aici vor zice: „O Doamne, aşa cum mi s-a spus prin Scripturi, care nu pot greşi, că în această smirnă ce ţi-a fost oferită, reprezentată acolo, turnarea vieţii Tale. 'Tu ai fost rănit pentru fărădelegile noastre, în rănile Tale am fost vindecaţi.' Tu ai suferit bătaia amară la stâlpul de bătaie, ca rănile Tale să ne poată vindeca. Avem nevoie de puterea Ta de vindecare, astăzi, Doamne. Vrei să scoţi din viaţa mea toate îndoielile? Ia-le de la mine, să nu mă mai îndoiesc în continuare. Şi lasă-mă să vin smerit la Tine, chiar acum, şi să te cred pentru vindecarea mea.”

E-104 Aţi vrea să vă ridicaţi mâna, aceia, voi oamenii bolnavi? Domnul vă împlineşte cererea, prietenul meu drag.

E-105 Vă puteţi îndoi de El? Sigur că nu. El stă astăzi ca un Prunc de Paşte sau... ca - Pruncul de Crăciun, Fiul lui Dumnezeu, Cel atotsuficient. El îndeplineşte fiecare cerinţă. El îndeplineşte fiecare nevoie ce o necesitaţi. Doar primiţi-L. Ce ni s-a spus în Biblie să facem? „Să punem mâinile peste bolnavi şi ei se vor însănătoşa.”

E-106 Acum, Tată Ceresc, aduc la Tine acest grupuleţ de oameni ce I-ai trimis în această dimineaţă să audă Mesajul Stelei. Cum lucrezi Tu cu oamenii din fiecare sector al vieţii! Tu lucrezi cu contrabandistul. Tu lucrezi cu beţivul. Tu lucrezi cu omul de ştiinţă, Tu lucrezi cu casnica. Tu lucrezi cu predicatorul. Tu lucrezi cu membrul de biserică. Tu eşti Dumnezeu. Tu eşti aşa de mare încât nimeni nu poate scăpa de Tine. Şi cei ce sunt sinceri în inima lor, le arăţi milă celor din toate naţiunile şi toate crezurile.

E-107 Astfel Îţi mulţumim în această dimineaţă pentru cei ce şi-au ridicat mâinile, vreo douăzeci sau treizeci, după estimarea mea. Şi mă rog, Dumnezeule ca de acum în orice moment, chiar acum, ca acea Lumină mare Eternă, nemuritoare să pătrundă în sufletul lor, ca ei să afle pacea aceea a minţii ce au dorit-o şi au căutat-o, prin ataşarea de biserici şi - şi trecând prin anumite ritualuri. Dar fie ca Duhul Sfânt să strălucească peste ei.

E-108 Aşa cum a spus Isaia: „Acest popor a stat în mare întunecime, dar o Lumină mare a strălucit peste ei.” Acordă, Doamne, ca această profeţie să se poată împlini astăzi în aceste inimi ce Te doresc. Dă-le pacea aceea ce întrece orice înţelegere, şi dă-le o satisfacţie perfectă că Te-au întâlnit şi au vorbit cu Tine, şi Ţi-au oferit vieţile, toate frânte şi rupte; ca Tu, cu aurul Tău, tămâia şi smirna, să-i poţi vindeca şi să faci din ei un popor, vase de cinste pentru gloria Ta Proprie. Acordă aceea, Doamne.

E-109 Şi acum pentru bolnavi şi chinuiţi, există o poruncă ce ne-Ai dat-o, să ne rugăm şi să ne punem mâinile peste ei. Şi Tu ai zis, ultimele cuvinte ce au căzut de pe buzele Tale scumpe: „Mergeţi în toată lumea şi predicaţi Evanghelia. Aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede; dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, ei se vor însănătoşa.”

E-110 Noi cunoaştem una, o fetiţă scumpă care zace aici, care a fost transportată de cineva credincioşi scumpi din Florida, şi ea este într-o stare foarte serioasă chiar acum. Când, mulţi dintre slujitorii Tăi s-au rugat. Şi - şi mulţi doctori s-au uitat la ea şi au dat din cap, şi au zis: „Nu mai poate fi nimic altceva.” Dar sunt foarte bucuros că mămica aceea, şi cei ce sunt interesaţi, nu vor să ia aceea ca răspuns. Ei sunt determinaţi să vadă că orice piatră este rostogolită. Dacă ar putea găsi numai trecere la Dumnezeul cel viu, iubita lor se va face sănătoasă, şi va trăi. Oh, acordă aceea, Doamne, cu toţi ceilalţi care stau aici.

E-111 Mulţi stau aici în această dimineaţă, care s-ar putea ridica şi da mărturie aşa cum au dat magii: „Noi I-am văzut steaua în est.” Mulţi s-ar putea ridica să zică: „Am gustat din bunătatea Lui, am simţit puterea Lui vindecătoare,” aceea este scoasă din trupurile lor, cancerul, şi ochii orbiţi, şi mădularele oloage, tot felul de boli. Şi strigăm laudele Lui, din adâncul glasurilor noastre, prin toate naţiunile, Doamne.

E-112 Fie ca aceştia, în această dimineaţă, copiii Tăi care sunt aici astăzi acum, să fie tot la fel părtaşi ai binecuvântărilor Tale. În timp ce ne îndeplinim datoriile ca slujitori, să ne rugăm şi să ne punem mâinile peste ei, Doamne, ca ei să fie vindecaţi în Numele Fiului Tău, Domnul Isus, Care a zis: „Cereţi Tatălui orice în Numele Meu, Eu o voi face.” Cum ne-am putea îndoi de aceea, dacă Dumnezeu a zis-o? Tot aşa de adevărat cum profeţiile acelea din Daniel trebuie să se împlinească, aşa cum Dumnezeu trăieşte, fiecare Cuvânt trebuie să se împlinească. Şi mă rog ca Tu să o acorzi pentru gloria Lui. Amin.

E-113 Este pentru cea mai smerită credinţă a mea, şi sinceritatea şi integritatea inimii mele, ca oamenii aceia care v-aţi ridicat mâna să-L acceptaţi pe Domnul Isus ca Salvatorul vostru personal... Ştiu că se obişnuieşte să aduci oamenii la altar. Aceea este în ordine. Nu am nimic împotriva ei. Dar venind la altar, puteţi face numai un singur lucru, acela este, să spuneţi lui Dumnezeu că sunteţi mulţumitori că El v-a salvat. Că, în minutul când vreţi să spuneţi ceea ce spuneţi, când v-aţi ridicat mâinile, Dumnezeu v-a acceptat pe mărturia voastră chiar atunci. Voi aţi contrazis legile gravitaţiei, tot la fel cum Steaua aceea a contrazis legile sistemului solar.

E-114 Sistemul solar se mişcă după o rutină. În acel fel trebuie să se mişte. Dar această Stea a contrazis-o, a trecut chiar peste aceea de fapt, din cauză că Dumnezeu a făcut conducerea.

E-115 Astăzi rutina obişnuită zice că mulţi dintre voi de aici trebuie să muriţi. Doctorul a făcut tot ce a putut face. Este corect. Dar Duhul Dumnezeului cel viu a contrazis-o, a zis: „Te voi trece prin aceea.” Nu, aceea poate nu se va întâmpla într-o secundă. Ei au răbdat, văzându-L pe cel invizibil. Lui Abraham i s-a dat o promisiune, şi a aşteptat douăzeci şi cinci de ani înainte de a se întâmpla, dar el a mărşăluit înainte şi a numit orice era contrar promisiunii ca şi cum nu ar fi.

E-116 Nu aş sta aici la acest ajun de Crăciun să spun aceste lucruri înaintea acestui mic grup de oameni dacă nu aş şti despre ce vorbesc.

E-117 Ieri, femeia poate este prezentă, numele ei este Doamna Wright. Eşti aici, din New Albany, o Doamnă Wright? Mulţi dintre voi poate o cunoaşteţi. Ea este, cred eu, o femeie bine cunoscută în New Albany. Ultimul serviciu de vindecare de aici, unde... Nu am ştiut; aceea era sub discernământ. [Pete pe bandă. - Ed.]

E-118 Următoarea duminică seara, cu voia Domnului, vom încerca un discernământ. Nu-l putem aduce duminica dimineaţa, bine, deoarece aţi văzut ultima duminică dimineaţa, cam o săptămână, ce s-a întâmplat. Vedeţi, oamenii nu intră aici în timp să se alinieze, şi altele, dimineaţa, deoarece aveţi vase de spălat, şi altele. Dar, duminica seara, vom încerca să o facem poate următoarea duminică seara, cu voia Domnului.

E-119 În timp ce discernământul lucra, doar un singur caz aş vrea să-l menţionez, chiar după ce vă spun de Doamna Wright.

E-120 Ea nu putea ajunge aici. Doctorii din New Albany, le pot spune numele, dar nu ar fi înţelept să o fac, că de multe ori ei nu vor să o faceţi. Noi încercăm să trăim în pace cu toţi oamenii, din cât este posibil.

E-121 Şi noi ne iubim doctorii. Doctorii, poate, stau aici în această dimineaţă. Am mulţi prieteni doctori, oameni buni, creştini ce se încred în Dumnezeu. Ei nu sunt vindecători; ei sunt numai oameni. Şi ce pot face ei, fizic, ei o vor face. Ei doar ajută natura. Ei nu... Ei fixează un os; scot o obstrucţie, ceva în acel fel. Dar Dumnezeu trebuie să creeze celule. Dumnezeu este singurul care poate vindeca, sau - sau să zidească ţesutul; nici un medicament nu o va face.

E-122 Acum, această femeie avea un cheag de sânge în inimă. Ea avea peste şaizeci de ani. A fost umflată foarte rău încât a fost de două ori mai mare de cum era de obicei. Şi ei au sunat la telefon, şi soţia mea mi-a adus telefonul, şi a zis: „Billy, ei... o femeie vrea să-ţi vorbească, în New Albany.”

E-123 Am zis: „Ei bine, soră, vino aici, în această dimineaţă. Vom avea un serviciu de vindecare la Tabernacul.”

E-124 Ea a zis: „Fratele meu scump,” a zis: „aş dori să o pot aduce, dar ea nu se poate mişca.” Şi a zis: „ea moare chiar acum.” Şi a zis: „Nu mai este speranţă pentru ea.” Şi a zis: „Am auzit de marile lucrări ale lui Dumnezeu ce s-au făcut prin rugăciunile tale. Nu ai vrea să te rogi pentru ea? Vrei să vii?”

E-125 Am zis: „Nu pot veni. Dar poţi pune telefonul la urechea ei?”

E-126 Ea a zis: „Cred că pot trage patul ei aici.” Şi ea a mutat patul ei, şi a adus femeia; abia putea vorbi.

E-127 Am zis: „Dacă vei crede!” Credinţa este substanţa lucrurilor nădăjduite. Nu doar ceea ce vă gândiţi; ci ceea ce ştiţi de fapt. Credinţa este...

E-128 Am zis duminica trecută: „Dacă aş muri de foame, şi mi s-ar cere...” O franzelă mi-ar salva viaţa, şi mi-aţi da douăzeci şi cinci de cenţi; m-aş bucura ca şi cum aş avea pâinea, deoarece există suficientă pâine.

E-129 Şi există suficientă putere de vindecare. „Dacă poţi crede,” aceia sunt cei douăzeci şi cinci de cenţi; mă pot bucura. Deoarece, poate pâinea este la zece mile departe de mine, dar când am cei douăzeci şi cinci de cenţi, credinţa este substanţa lucrurilor nădăjduite. Eu sunt fericit cu cei douăzeci şi cinci de cenţi ca şi cum aş mânca pâinea, chiar dacă am o cale lungă încă; să trec prin albii de râuri, şi să traversez prin vaduri şi prin buşteni groşi, şi prin potecile spinoase, şi peste deal. Pot să înfometez tot timpul, încât să am crampe; sunt aşa de flămând. Dar mă bucur tot timpul, deoarece eu ţin cei douăzeci şi cinci de cenţi, plata franzelei, nu contează care sunt condiţiile.

E-130 Abraham s-a bucurat douăzeci şi cinci de ani, ţinând credinţa în inimă că Dumnezeu este în stare să înfăptuiască ceea ce a promis. Şi el a primit ceea ce a cerut.

E-131 Dragă scumpă de acolo, soră. Nu contează care sunt împrejurările, ia acei douăzeci şi cinci de cenţi, acea credinţă, c-r-e-d-i-n-ţ-ă. Ia-o în mâini, ia-o în inimă, zicând: „Nu contează ce se întâmplă...” Acum nu vă puteţi face căci credeţi. Voi trebuie să credeţi real. „Copilul meu va trăi, deoarece în inima mea... Dumnezeu a făcut o promisiune şi am credinţă să o cred.” Şi apoi orice altceva devine negativ. Vedeţi? Dumnezeu o face să se mişte chiar în aceea - acel tărâm.

E-132 Femeia aceea m-a chemat ieri. Unii din ei au răspuns la telefon; ea nu l-a luat. Soţia mea s-a dus la telefon; ea nu a vrut să-l ia. Ea a aşteptat să vorbească cu mine. Ea a zis: „Frate Branham, eu laud numele tău.”
Am zis: „Numele meu? Pentru ce o faci?”
Ea a zis: „Oh, dacă m-ai putea vedea numai!”
Am zis: „Atunci laudă-l pe Dumnezeu, El este cel ce a făcut-o.”

E-133 Ea a zis: „Acolo doctorii nu au putut afla nici o bucată din chiagul acela de sânge. S-a împrăştiat şi s-a dus. Şi eu sunt normală, umblu fiind sănătoasă complet, cea mai bună sănătate ce am avut-o de mulţi ani.” Numele ei este doamna Wright. Ea trăieşte acum... Ea mi-a spus primul nume al ei. Pe undeva prin New Albany, nu ştiu chiar acum.

E-134 Prin discernământ, ultima duminică, a trecut o săptămână, stând aici, am zis: „Nu vreau pe nimeni de la Tabernacul. Vreau pe cei care nu sunt din Tabernacul. Duhul Sfânt să vorbească.” Dar cumva, în spate pe undeva într-o parte sau alta, a existat un insişor cu numele de Hickerson, fiecare dintre noi îl cunosc pe fratele Hickerson. El este un trofeu real veritabil al harului lui Dumnezeu. Şi el a fugit pe sub unii oameni. Eu nici nu l-am cunoscut. Dar Duhul Sfânt le-a rânduit pe toate. El s-a uitat pe sub braţul unui om, stând acolo în spate, şi nu am ştiut cine era.

E-135 Şi am zis: „Insişorul ce se uită la mine, pe sub braţul acelui bărbat. El se roagă pentru cineva drag, cred eu, un frate sau un cumnat, sau ceva, care este în spitalul de nebuni; bolnav mintal, şi nu sunt speranţe pentru el să se însănătoşeze cândva.” Şi Aceea a zis: „AŞA VORBEŞTE DOMNUL. El se va însănătoşa.” Şi insişorul a crezut, încă eu nu am ştiut nimic despre aceea cu multe zile mai târziu.

E-136 Şi ieri ei l-au eliberat din spitalul de nebuni din Kentucky, ca: „Un om perfect sănătos, normal.” Şi fratele nostru predicator Metodist, fratele Collins, un alt trofeu al harului lui Dumnezeu. El poate este aici în această dimineaţă. Amândoi, toţi aceia, poate sunt aici. Au venit la mine acasă seara trecută, cu fratele Palmer din Georgia, şi a spus că acest băiat a trecut pe aici, pe drum spre Louisville, după ce a ieşit din spitalul de nebuni. El a fost şi salvat, şi s-a dus să se împace pentru toate greşelile lui ce le-a făcut; un trofeu. Harul nemuritor al lui Dumnezeu!

E-137 El este acelaşi ieri, astăzi, şi în veci. Nu lăsaţi duşmanul să vă înşele. Există o Lumină nemuritoare ce străluceşte; acea Lumină nemuritoare este Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Credeţi în El. Ancoraţi-o în inima voastră. Primiţi-o de credinţă.

E-138 Să ne rugăm şi să ştiţi, ne punem mâinile peste voi, vă ungem cu untdelemn, urmăriţi ce va face Dumnezeu, nu contează care sunt împrejurările.

E-139 Isus a zis în Marcu 11:24, El a zis: „Dacă veţi spune acestui munte, 'ridică-te şi aruncă-te în mare,' şi nu vă îndoiţi în inimă, ci veţi crede căci ceea ce aţi zis se va împlini, veţi avea ceea ce aţi zis.”

E-140 Acum daţi-mi voie să citez din lexicon, acela este original Grec. Iată cum se citeşte. „Dacă veţi spune acestui munte, 'Ridică-te şi aruncă-te în mare,' şi nu vă îndoiţi, ci veţi crede căci ceea ce aţi zis se va împlini, veţi avea ceea ce aţi cerut.”

E-141 Când aţi zis: „Munte, ridică-te,” oh, acela încă stă acolo, voi ziceţi: „ei bine, aceea nu s-a întâmplat”? Oh, s-a întâmplat. când aţi spus: „Munte, ridică-te,” poate o frântură mică de nisip s-a desprins din sutele de miliarde şi miliarde de tone. O frântură s-a mişcat, dar a început să se întâmple. Menţine acea credinţă şi urmăreşte cum acel munte va dispare. Desigur.

E-142 Vei spune în inima ta: „Boală, pleacă de la copilul meu. Boală, du-te din trupul meu, în Numele Donului Isus,” şi nu vă îndoiţi. Chiar acolo germenii buni se prind cu o armură nouă şi o armă nouă, şi duşmanul va începe să se retragă. El este învins deoarece Cristos, bând smirna Lui la Calvar, l-a învins pe Diavolul şi fiecare din puterile lui. Şi l-a dezbrăcat de tot ce a avut şi el nu este altceva decât o cacialma; dacă poate trece cu aceea, el o va face.

E-143 Suntem hotărâţi, prin harul lui Dumnezeu, să predicăm Evanghelia şi să-I reflectăm Lumina până când vine El.

E-144 Acum, Doamne, odihna eşti Tu. Vom chema aceşti oameni, şi fie ca Duhul sfânt să vină la acest tabernacul mic şi să facă o credinţă în fiecare inimă, în timp ce se ridică şi vin aici să ne rugăm pentru ei. Fie ca ei să plece astăzi şi să facă ca acei înţelepţi; când au văzut Steaua din nou, după un răstimp de întuneric, s-au bucurat cu o bucurie nespus de mare; şi fă aceşti oameni, în timp ce sunt unşi şi ne rugăm pentru ei. Iacov a zis, în Evanghelie: „Cereţi prezbiterilor şi lăsaţi-i să-i ungă cu ulei şi să ne rugăm peste ei. Rugăciunea credinţei va salva bolnavii.” Fie ca oamenii să se bucure cu o bucurie nespus de mare, ştiind căci credinţa în Dumnezeu a izbucnit în inimile lor, şi ei vor avea ceea ce au cerut.

E-145 Acum, Tată, Tu Ţi-ai făcut partea. Eu am făcut tot ce am ştiut să fac, în afară de punerea mâinilor peste oameni şi să-i ung. Acum restul le aparţine. Fie ca ei să nu greşească. Fie ca orice roată a ceasului nemuritor al lui Dumnezeu să meargă perfect în această dimineaţă, în timp ce bolnavii sunt unşi. Pentru numele lui Isus Ţi-o cerem, în Numele Lui. Amin.
Dacă puteţi crede numai, doar credeţi numai,
Totul e posibil, numai...

E-146 Cum îmi face ceva acea cântare! Sute de limbi... Am auzit păgânii şi Hottentoţii cântând-o când am venit la platformă.

E-147 Aceeaşi femeie, acelaşi pianist, din câte ştiu, ce mi-a prezentat cântarea, cu unsprezece ani în urmă, înainte de a fi plecat în slujbă. Paul Reader, prietenul meu, a scris-o.

E-148 Isus, coborând de pe munte, El a văzut un băiat epileptic. Ucenicii nu au putut face nimic cu el. El a zis: „Doamne, ai milă de copilul meu.”

E-149 El a zis: „Eu pot, dacă tu poţi crede, că toate lucrurile sunt posibile; crede numai.” De acolo şi-a luat Paul textul. Crede numai. „N-...”

E-150 Acum nu mai priviţi la boala voastră. Numai cre-... „Nu o puteţi face?” Totul este posibil, numai... “

E-151 Doar amintiţi-vă, El stă aici. El este iubitor. El a promis-o. El îşi reflectă luminile; priviţi la alţii fiind vindecaţi. Sigur, şi voi puteţi. „Priviţi la mine,” un orb vindecat, vedeţi. Priviţi la alţii, priviţi la aceea doar cum, vai, ceea ce a făcut Domnul! „... posibil...”

E-152 Câţi cred chiar acum voi aveţi credinţă în inima voastră să spuneţi: „Cred că aceea s-a stabilit. Cred că Îl pot accepta chiar acum. Eu cred că pot spune că aceea va fi în ordine. Nu contează ce se întâmplă, voi spune acestui munte de boală, 'Ridică-te şi pleacă de la mine, sau de la cei dragi ai mei, sau orice este.' Şi eu cred că aceea se va întâmpla”?

E-153 Urmăriţi ce se va întâmpla. Boala aceea va începe să erupă. Ea va începe să se mute. Primul lucru, ştiţi, doctorul va zice: „Ce s-a întâmplat aici?” Este corect, dacă puteţi crede.

E-154 Vrei să vii, Frate Neville? Acum lăsaţi ca cei ce sunt în acest interval de aici, să se ridice de partea aceasta. Şi voi care sunteţi în acest interval de aici, mergeţi chiar în spate şi veniţi în jur, dacă vreţi, să putem avea doar un singur rând. Vom chema prezbiterii să vină înainte, să înceapă cu oamenii, în timp ce ne vom ruga pentru ei.

E-155 Acum, fetiţa, vom merge în jos şi ne vom ruga pentru acest copilaş care stă aici. Vom veni chiar unde este ea.

E-156 Aş dori ca cei care... ceilalţi pentru care ne vom ruga, se duc de partea aceasta acum. Aş vrea ca fiecare persoană de aici să fie în rugăciune chiar acum. Voi aveţi o parte de făcut cu aceasta. Uşierii care stau în picioare acolo vă vor îndrepta în rând unde trebuie să vă aliniaţi de data aceasta.
Totul e posibil, crede numai.
Nu te teme, turmă mică, de pe cruce pe tron,
Din moarte la viaţă s-a dus pentru ai Săi;
În putere pe pământ, toată puterea de sus,
I-a fost dată pentru turma dragostei Lui.
Ce va spune o stea de Crăciun acum?
Crede numai, crede numai,
Totul e posibil, crede numai;
Crede numai, crede numai,
Totul e posibil, crede numai.

E-157 Prietenii mei scumpi, există mulţi aici ce se roagă pentru voi acum; oameni buni şi femei bune, sfinţiţi, femei şi bărbaţi evlavioşi.

E-158 Fratele meu Neville stă aici alături de mine, pe care l-am cunoscut de mulţi ani a fi o persoană evlavioasă. Oamenii care vin aici din afara oraşului, ei m-au sunat la telefon, au zis: „Cine este acel ins mic care îţi este păstor? Dă-mi adresa lui; aş vrea să-i scriu. Se pare că este un om foarte sincer.” Sunt foarte fericit că pot spune: „Şi una dintre cele mai evlavioase persoane ce o cunosc.” El trăieşte ceea ce predică şi despre ceea ce vorbeşte. El are sticluţa cu ulei în mână.
Dumnezeu are puterea în mâna Lui.

E-159 Aveţi credinţa în inima voastră? Dacă o aveţi, aceea se va întâmpla. Peste tot pe aici, aici sunt predicatori, oameni evlavioşi stând aici ce se vor ruga pentru voi. Ceva trebuie să se întâmple acum.

E-160 Ceva v-a adus până aici; aceea a fost Steaua, acum, Steaua, Steaua Dimineţii. Acum primiţi Lumina nemuritoare Eternă. Chiar aşa ca voi, noi urmăm acea rutină, să vă botezăm, sau orice altceva, vedeţi.
„Ungem bolnavii în ulei, ne rugăm peste ei; rugăciunea credinţei va salva bolnavii.”

E-161 Isus a zis, ultimele cuvinte Bisericii Sale: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi se vor însănătoşa.” Cu alte cuvinte, voi spune aceasta, o voi pune sa o înțelegeți mai uşor: „Oriunde se va predica Evanghelia aceasta, în toată lumea, slujitorii Mei îşi vor pune mâinile peste bolnavi, ei se vor însănătoşa.” Corect. Vedeţi?

E-162 Acum există numai un singur lucru ce o condamnă, aceea-i necredinţa. Vedeţi, aceea nu pune... chiar dacă - dacă un frate şi eu am fi... nu am fi potriviţi să predicăm Evanghelia; care, noi nu suntem, numai prin harul Lui. Dar nu contează ceea ce vom fi, acela-I Cuvântul Lui. El, El nu trebuie să se ţină de noi, ci El trebuie să-Şi ţină Cuvântul: „Dacă poţi crede.”

E-163 Acum, câţi de acolo din adunare se vor ruga pentru aceşti oameni? Ridicaţi-vă mâinile. Aş vrea ca voi oamenilor să vă uitaţi acolo. De acolo merg rugăciunile, spre cer pentru voi acum. Acum orice cap aplecat şi fiecare se roagă, în timp ce fratele unge.

E-164 Doar un minut acum, vom avea această rugăciune de adunare pentru cei de aici.

E-165 Milostivule Domn, vom merge înainte acum ca slujitori ai Tăi, să ne facem datoria de slujitori. Există mulţi aici, Doamne, în rând, care sunt foarte, foarte bolnavi, fără îndoială. Unii dintre ei sunt aproape de moarte. Şi unii dintre ei încă stau pe scaunele lor. Spre exemplu, fetiţa care a venit din Florida. Există unii de aici din Georgia şi din diferite locuri, de sus din Indianapolis, unii de prin Ohio, adunaţi în acest grupuleţ în această dimineaţă, aşteptând aici în hoteluri şi orice lucru, aşteptând după ora când să ne rugăm pentru ei. Ei au fost în adunări. Ei au urmărit mâna Ta mişcându-se şi lucrând. Şi chiar aici acum... Doamne, îndepărtează invenţia lui Moş Crăciun şi adu-le adevăratul dar de Crăciun. Dă-le sănătate bună chiar acum, Doamne, fiindcă ei au venit crezând.

E-166 Şi noi venim, stând între ei şi Domnul Dumnezeul Cerului, să facem mijlociri pentru ei, să ne rugăm şi să pronunţăm cu glasurile noastre, în locul lor. Fie ca nici unul dintre ei, Doamne, să nu eşueze în a avea credinţă.

E-167 Ştim căci cuvântul o spune. Ştim că noi o credem. Acum, Doamne, fie ca ei să o creadă şi să primească ceea ce au cerut. Vom merge înainte acum ca ambasadori ai lui Cristos, cu întreg corpul acesta de credincioşi, rugându-ne într-un acord pentru vindecarea lor. Fie ca aceea să fie aşa. Şi când ei vor pleca, fie ca ei să meargă cu bucurie nespus de mare din cauză că - Zorii zilei au venit peste noi. Inundarea Luminii Cerului s-au abătut în calea noastră, şi îl vedem pe înviatul Domn Isus în Puterea şi Gloria Lui. Amin.

E-168 În timp ce ea este unsă, în Numele Domnului Isus, ne punem mâinile peste ea, şi cerem ca boala să fie vindecată prin mâna Dumnezeului Atotputernic, în Numele lui Isus. Amin.

E-169 Dumnezeu să vă binecuvânteze. Mergeţi şi primiţi-o, în Numele Domnului Isus.

E-170 În timp ce suntem unşi, în Numele Domnului Isus, cerem ca dorinţa inimii lui să fie răspunsă, în Numele Domnului Isus.

E-171 Fiind uns cu ulei, ne punem mâinile peste fratele nostru, în Numele...