E-1 Vă mulţumesc. Să rămânem în picioare doar un moment, dacă vreţi, pentru rugăciune. Doamne Dumnezeule, îţi mulţumim fiindcă ne-ai dat privilegiul să vedem această mare mişcare a lui Dumnezeu între oameni. Şi mă rog ca Tu să continui să fi cu aceşti oameni, şi fie ca această trezire niciodată să nu înceteze. Fie ca ea să meargă din biserică în biserică, de la o persoană la alta, până când Isus Cristos este făcut Rege şi Domnul întregului grup. Vindecă toate bolile în seara aceasta, Doamne. Fie ca aici să nu rămână nici o persoană plăpândă în această clădire în seara aceasta. Fie ca Duhul Tău să fie peste fiecare şi fiecare în aşa fel, ca ei să-l poată vedea pe Domnul Isus şi toate promisiunile Lui adeverite, şi clarificate, şi simple pentru noi în această ultimă zi.

E-2 Doamne, aşa cum noi… mergerm pe străzi în seara aceasta, mergând la casele noastre diferite, ajută-ne, Doamne. Binecuvântează curajosul nostru Frate Sullivan şi ceilalţi slujitori care au cooperat, şi fie ca bisericile lor să fie înflăcărate de acum înainte. Fie ca multe suflete să se nască în Împărăţie. Toţi aceştia care şi-au ridicat mâinile, şi s-au ridicat în picioare, şi l-au acceptat pe Cristos, fie ca ei să afle cămine frumoase undeva în biserici frumoase, şi să rămână slujitorii Tăi dragi până când îi vei chema.
Iartă-ne greşelile. Şi dacă am făcut sau zis sau gândit ceva care era contrar cu Tine, iartă-ne, Doamne. Acum, Ţi-am cere să frângi pâinea din nou în seara aceasta. Fie ca noi să avem părtăşie divină în jurul Cuvântului. Căci o cerem în numele lui Isus. Amin. Vă puteţi aşeza.

E-3 Aş spune cu Fratele Vayle: „Aceasta a fost una dintre cele mai mari adunări ce le-am avut în America pentru Domnul Dumnezeu”. Nu a fost mai mare numeric, desigur, dar a fost mare în părtăşie, cooperare. Fiecare se pare a fi o inimă şi cu un acord. În acel fel se poate mişca Duhul Sfânt.
Aş dori să putem avea o lună din aceasta, să putem sta doar până ce se termină. Şi dacă va voi Dumnezeu, şi va fi dorinţa voastră, nădăjduiesc să revin în oraşul vostru drăguţ uneori să fiu cu voi oamenii frumoşi din Ohio. [Adunarea aplaudă—Ed.]
Vă mulţumesc. Aceea mă face să mă simt foarte bine şi bine-venit.

E-4 Sper când voi reveni să nu fiu total obosit, cum am fost de data aceasta, cu glasul terminat. Am vreo trei săptămâni de odihnă, înainte de a merge într-o lună plină, cu două zile, cred că este, sau trei zile pe lună prin toate statele New England.

E-5 Şi acum, cu voia Domnului, după acest serviciu călătorim spre Jeffersonville, casa noastră. Şi acela va fi ultimul meu serviciu. Apoi cred că următoarea duminică este Paştele. Atunci voi fi de douăzeci şi cinci de ani, ştiţi. Astfel… [Adunarea aplaudă—Ed.] Mulţumesc.
Şi am încredere că Domnul ne va binecuvânta. Şi pentru voi cei din jurul tabernacolului, Fratele Neville… Cu voia Domnului, vom avea un serviciu de răsăritul soarelui duminică dimineaţa la tabernacol pentru cei ce sunteţi aproape. Şi apoi va fi un mesaj de înviere, apoi un serviciu de vindecare. Şi aşteptăm să fie o zi reală de binecuvântări de la Domnul la tabernacol duminică dimineaţa. Şi am încredere că voi de aici din Ohio şi diferite locuri de asemenea veţi avea un timp minunat duminică dimineaţa şi în fiecare dimineaţă de acum până ne vom întâlni cu Domnul în ceruri.

E-6 Vreau să mulţumesc dintoată inima mea Fratelui Sullivan şi tuturor slujitoriice au cooperat. Vă mulţumesc din partea mea şi a întregului grup. A fost un mare privilegiu să slujesc cu fraţii şi să am această minunată părtăşie. Şi pentru toţi slujitorii din alte părţi ale ţării, şi pentru membrii de biserică, şi fiii şi fiicele lui Dumnezeu, cum m-aţi suportat cu credinţa şi cu banii voştri. Billy mi-a spus pe drum că pentru toate lucrurile s-a plătit. Nu datorăm nimic. Domnul ne-a binecuvântat. Şi de asemenea Fratele Vayle vrea să vă mulţumească pentru oferta frumoasă din dragoste pentru el. Şi eu vreau să vă mulţumesc pentru oferta mea din dragoste. O apreciez foarte mult. Şi am încredere că Dumnezeu vă va răsplăti însutit, este rugăciunea mea sinceră.
Şi acum, vrem să spunem că apreciem oamenii care ne-au lăsat să avem acest auditoriu. Nu ştiu dacă vreunul din reprtezentanţii lor sunt aici sau nu de la şcoală. Şi eu desigur vă mulţumesc domnilor cu toată inima, şi nădăjduiesc că fiecare student care vine din această şcoală îl va afla pe Cristos ca salvatorul personal, va fi rugăciunea mea mare, sinceră.

E-7 Şi acum, rugaţi-vă pentru noi. Dacă va voi Dumnezeu, imediat după aceste adunări voi merge în străinătate, în Africa, şi multe locuri diferite în naţiuni străine. Şi voi vă veţi ruga pentru mine, nu-i aşa? Şi când doctorii vrăjitori provoacă, când vânturile bat fierbinte, persecuţia este tare, pot doar să mă gândesc la Connersville şi la rugăciunea voastră, vreau să spun, nu Conner... Middletown… Voi vă veţi ruga pentru mine, nu-i aşa? Bine. Mulţumesc. Mă voi ruga şi eu pentru voi. Nu o să vă uita niciodată. Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Cred că Fratele Vayle a zis când am intrat… i-am spus lui Billy ca ei să-i dea un mic ajutor în seara aceasta să meargă cu mine în străinătate. Billy vrea să-şi exprime mulţumirile la fiecare din voi. Vă mulţumim frumos. Cu toată inima vom încerca cu tot ce este în noi să facem lucrul corect. Puneţi-vă încrederea în noi, şi vom face din câte putem mai bine să trăim cum ar trebui ca bărbaţi creştini înaintea lumii, cheltuindu-i banii Lui, făcând lucrul care este corect, atât timp cât Dumnezeu ne dă har să o facem.

E-8 Acum, vreau să citesc câteva Scripturi. Şi în Scriptură pentru încheiere, am câteva subiecte care aş dori să le predic în această săptămână. Nu am ajuns la ele. Unul din ele în special era, 'Veniţi, vedeţi un om', un mic subiect ca şi, 'Credeţi aceasta', 'Vorbeşte Stâncii', 'Scrisul de mână pe perete', şi 'Biserica va merge înainte de necaz', 'Când vulturul îşi scutură cuibul'. Eu doar nu am avut glas suficient să o fac. Astfel a trebuit să iau câteva puncte de începător. Şi voi aţi fost aşa de amabili să mă suportaţi, lung, ştiind întâi, că trebuia să suportaţi doar să mă ascultaţi, şi apoi cu un glas răguşit, o face mai rău ca oricând. Vă mulţumesc foarte mult pentru încrederea voastră.

E-9 Şi acum haideţi să… Oricând văd batiste şi lucruri care au fost puse pe aici… Ne rugăm peste batiste. Aceea este o mare slujbă. Şi acum, dacă nu le aveţi pe ale voastre, şi vreţi să mă rog peste ele, bine, doar trimiteţi-le la noi sau doar trimiteţi-le la Jeffersonville, Indiana, Cutia Poştală 325. Nu se plăteşte pentru nimic. Dacă nu vreţi să puneţi la cutia poştală, doar William Branham, Jeffersonville, şi ajunge la mine.
Şi vă vom trimite o bucată de material peste care ne-am rugat. Şi ţineţi-o în Biblia voastră la Fapte 19. Un copil se îmbolnăveşte, voi ziceţi: „Dumnezeule, aceasta reprezintă o răgăciune a credinţei care s-a rugat în locul meu”. Apoi scrieţi mărturia voastră. Noi doar am avut vindecări minunate în acel fel. Şi ne bucurăm să o facem.

E-10 Acum, nu încerc să iau adresa voastră acum, prieteni, fiindcă este greu pentru mine să ajung la cineva chiar să răspund. Dar nu am nici un program să sponsorizerz sau ceva. Nu este aceea. Noi doar vă vom trimite gratuit. Orice putem să facem să vă ajutăm, doar lăsaţi-ne să ştim. Suntem bucuroşi să o facem.
Acum înainte de a ne apropia de Cuvânt… Ei bine, să avem un alt cuvânt de rugăciune. Doamne Dumnezeule, acesta este Cuvântul Tău de care ne apropiem. Nimeni, nu contează cât de pregătit este, el este total insuficient să mânuiască Cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă nu este de interpretare privată, aşa cum am citit în Scripturi. Dar a fost descoperit prin Duhul Sfânt. Şi vrem să cerem ca Duhul Sfânt să vină în seara aceasta şi să interpreteze Cuvântul pe care-l citim. Adânceşte sămânţa în inimile oamenilor. Şi acum am putea vorbi lucrul corect, ca Dumnezeu să fie slăvit. Căci o cerem în Numele Fiului Său, Domnul Isus. Amin.

E-11 Aş dori să citesc în seara aceasta din Apocalipsa de la capitolul 3, versetul 20. Şi aceasta este adresată epocii bisericii în care trăim acum, epoca bisericii Laodicea. Şi dacă mulţi dintre voi care… Când mergeţi acasă, aş dori ca voi să citiţi tot capitolul acela. Dar vreau să citesc de la versetul 20.
Iată, eu stau la uşă şi bat: şi dacă îmi aude cineva glasul, şi va deschide uşa, voi intra la el, şi voi cina cu el, şi el cu Mine.
Acesta este un text neobişnuit. Ne dă o imagine despre cineva bătând la o uşă. Nu pot să mă gândesc acum cine a fost artistul, dar şi-a petrecut timpul vieţii pictând acea pictură a lui Cristos bătând la uşă. Dar după ce pictura a fost pictată… Ştiţi, orice pictură renumită trebuie să treacă prin camera criticilor înainte de a merge în sala de onoare. În acel fel este Biserica. Biserica întâi, trebuie să treacă prin sala criticilor, înainte de a putea fi luată în Răpire şi pusă în sala de onoare. Toţi cei ce trăiesc cu evlavie în Cristos Isus vor suferi persecuţie. Astfel vedeţi, voi trebuie să fiţi criticaţi; voi trebuie să fiţi batjocoriţi. Nu este cale ocolitoare.

E-12 Deci acest mare artist, când a pictat această pictură, si ea a mers printre critici. Un critic, a spus: „Domnule, pictura ta e minunată, dar acolo este un singur lucru ce ai uitat în pictarea tabloului”.
Şi artistul a zis: „Domnule, ce am uitat?”
El a zis: „L-ai pictat pe Cristos. Poza lui... Portretul lui arată foarte bine, şi clădirea arată ca şi casa cuiva, dar acolo nu este zăvor la uşă. Deci El bate la o uşă care nu are zăvor”.
Şi artistul a zis: „Oh, nu, domnule, vedeţi, în cazul acesta zăvorul este pe dinăuntru”.
Şi aceea e adevărat. Zăvorul e dinăuntrul inimi voastre. Nu contează cât de mult vezi sau cât de mult zici căci crezi, cât de religios eşti, tu trebuie să îţi deschizi inima ta să Îl primeşti. Nimeni nu o poate deschide în locul tău. Preotul tău nu poate, pastorul tău nu poate, mama ta sau tatăl tău nu pot, sora sau fratele tău nu pot; voi trebuie să o faceţi singuri.

E-13 Şi acest text din seara aceasta, se adresează epocii bisericii Laodicea, care este ultima epocă a bisericii. Şi aţi observat conform cu Scriptura… Aceasta poate nu este în acord cu teologia multor oameni, şi aceea-i în ordine; eu pot greşi. De multe ori sunt greşit, nu mă îndoiesc. Dar eu cred că noitrăim în ultima epocă a bisericii.
Dacă urmăriţi cum au venit epocile bisericilor. Una a fost strălucitoare, următoarea mai umbroasă, puţin mai întunecată, apoi o mie cinci sute de ani de epoci întunecate, apoi Luther, apoi Wesley, apoi penticostalii.
Şi El stătea în mijlocul sfeşnicelor de aur, care reprezentau cele şapte epoci ale bisericilor, cu mâinile întinse, şi era privit ca Alfa şi Omega, primul şi ultimul. Cea mai înaltă candelă era cea mai întunecată, desigur. Şi aceasta este aceasta, ultima. Şi în această ultimă epocă a bisericii, va trebui să primească aceeaşi lumină ce au avut-o în prima—alfa la omega. Dar partea dureroasă, în Scriptură suntem învăţaţi că el a zis: „Fiindcă zici, sunt bogată şi nu duc lipsă de nimic...” Vedeţi condiţia bisericii astăzi?

E-14 Aici şade un bărbat mic. Bătrân, uscăţiv şi o femeie, stând aici în scaunul din faţă, care sunt prietenii mei, Fratele şi Sora Kiddson sau Kidd, cred că este, care a predicat Evanghelia înainte ca eu să fiu născut. Şi dacă îi pot chema la această platformă în seara aceasta, să-i las să spună câteva din experienţele lor, venind pe linia lungă unde au fost flămânzi, alungaţi din oraşe şi alungaţi din diferite locuri din cauza Evangheliei. Ei vă vor spune în seara aceasta că biserica şi toate ale ei sunt frumoase decorate şi clopotniţe, este de o mie de ori mai rece decât a fost în zilele acelea. Ar trebui să-l invitaţi pe acest om şi femeie la biserica voastră odată. Să-i lăsaţi să vă spună povestea zilelor de început, cu cincizeci de ani în urmă.
Dar ne gândim că suntem mult mai bine acum, decât am fost cândva. Noi suntem mai rău acum decât am fost cândva. El a zis: „Fiindcă zici, ‚sunt bogat şi nu duc lipsă de nimic, nu am nevoie de nimic...'” Ce este aceea? Avem cei mai buni predicatori, şcolari lustruiţi, cele mai bune clădiri, cele mai bune scaune, unele din cele mai bune orgi şi cântăreţi, glasuri instruite.

E-15 Am auzit un cvartet bun cântând când am venit sus. Îmi plac cântările vechi. Cred că nu există nimic mai frumos decât o cântare bună reală. Şi nu-mi place să aud un glas super instruit. Nu-mi place să aud pe cineva încercând să cânte, care îşi reţin glasurile până când se albăstresc la faţă, şi apoi doar să lase un fel de schelălait. Voi nu cântaţi spre Gloria lui Dumnezeu. Voi încercaţi să vedeţi cât de mult vă puteţi reţine respiraţia.
Îmi plac cântările vechi, simţite din inimă, penticostale cu mâinile ridicate în aer. Dacă nu puteţi duce un ton într-o găleată de cărbuni, cred că este ceresc. Cântarea din inima voastră, fac melodii către Domnul, în acel fel le vrea Dumnezeu, din inimă. Dacă nu puteţi cânta, scoateţi un strigăt de bucurie către Domnul. Scriptura a zis aşa.

E-16 Acum, noi observăm de asemenea, că El a zis: „Fiindcă zici că ţi-au crescut bunurile şi nu ai nevoie de nimic; tu nu ştii că eşti săracă, eşti oarbă, mizerabilă, nenorocită, goală, şi nu o ştii”.
Dacă un om pe stradă, care este sărac, mizerabil, orb, dacă acel om o ştie, ar încerca să se ascundă. Dacă ar fi gol, ar încerca să ia ceva haine; ar încerca să îmbunătăţească lucrurile. Şi acela ar fi cel mai compătimitor lucru să vezi un om pe stradă care crede că este îmbrăcat corect şi este bogat, şi nu are nevoie de nimic, şi gol, şi mizerabil - doar suficientă religie să-l îmbolnăvească - şi nu o ştie.
Şi încă, ni s-a spus că biserica Penticostală va ajunge în acea stare, în ultimele zile… crescând în bunuri, crescând în membrii, care este în ordine; nu am nimic împotriva aceleia. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru aceea. Dar mai degrabă aş fi într-o misiune, bătând o tamburină, cu o jumătate de duzină de oameni în jur, şi să am Duhul lui Dumnezeu mişcându-se prin acel grupuleţ de oameni, decât să am cea mai bună biserică ce o aveţi în ţară şi un grup de membrii formali. Ştiţi că acela-i adevărul.

E-17 Şi dacă omul nu o ştie… Acum, El a zis: „Te sfătuiesc”. Ştiţi ce este un sfat? Este când un om şade jos şi vorbeşte unul cu celălalt. Stau şi o discută, cum faci cu familia, cum faci cu angajatorul, cum faci cu prietenul. Stai şi o discuţi.
Şi, oh, aceea o vrea Dumnezeu în seara aceasta, este să stea jos şi să o discutaţi cu El. Doar o mică discuţie cu Isus o corectează bine. Te sfătuiesc să vii la Mine şi să cumperi ceva alifie, ca să vezi.

E-18 Ştiţi, când eram copilaşi aici în statul Kentucky, aveam o casă veche din şindrilă, aveam şindrile pe ea, şi trebuia să luăm o bucată de pânză să ne punem pe faţă să nu ne intre zăpada în ochi. Şi noi un grup mic de Branhami, ca un grup de oposumi, vreo şase sau opt în acelaşi pat, şi răceam tare.
Şi nu ştiu dacă bebeluşul vostru a avut-o sau nu, dar ochii noştri aveau puroi cum o numea mama, se lipeau împreună, şi când ne trezeam dimineaţa trebuia să strigăm după mama. Nu puteam vedea, fiindcă eram foarte răciţi.
Şi bunicul era vânător de ratoni. El vâna ratoni. Şi el vindea grăsimea şi făcea crăticioare de grăsime de raton. Şi de fiecare dată când aveau dureri la ochi sau ochi infectaţi, de la răceli, mama lua din această grăsime de raton şi ne-o freca pe ochi, astfel ea lua răceala şi infecţia din ochii noştri.

E-19 Acea grăsime de raton lucra bine pentru o răceală rea naturală, dar ea nu merge pentru această răceală rea, a unora din aceste proiecte în care a intrat biserica. Trebuie să luaţi alifia Duhului Sfânt să ungeţi ochii acestei biserici, şi să scoateţi toată răceala din ochii voştri. Am avut câteva proiecte în biserică în ultimul timp, care vă dau răceli grave şi ochii vă sunt astupaţi.
Voi ştiţi cei ce spun că zilele miracolelor au trecut şi toate crizele răcelilor ce trec prin biserică, să-l scoată pe predicatorul vostru din cimitir sau seminar, scuzaţi-mă. V-am spus că sunt răguşit de la început. Ei bine, este tot acelaşi loc. Este corect.

E-20 Dacă a fost ceva de care mi-a părut rău a fost un pui scos din incubator. Ştiţi voi luaţi un puişor - oul, şi-l puneţi în incubator şi automat îl cloceşte. Şi sărmanul ins nu ştie nimic decât cip.
Aceea întotdeuna mi-a amintit de un predicator de seminar, în felul cum ei îi trimit printr-o maşină mare. Şi micuţul, puişor poate ciripi, cip, cip, nu are nici o mamă la care să meargă. Cam aşa este cu aceşti predicatori de incubator, care nu cunosc nimic decât teologie… ?... „Suntem Metodişti, suntem Baptişti, suntem cutare şi cutare.” Oh, ce dizgraţie.
Dar Dumnezeu a zis: „Sfătuiţi-vă cu Mine şi vă voi da alifie ce vă va deschide ochii, şi puteţi vedea că sunteţi mizerabili, nenorociţi, orbi, şi goi, şi nu o ştiţi”. Până când vi se deschid ochii, nu vă daţi seama de aceea. Trebuie să vi se deschidă ochii.

E-21 Acum acesta este un tablou remarcabil. Şi în mijlocul acestei condiţii, încă Isus a zis: „Eu stau la uşă şi bat”. Acum, de ce bate cineva la uşa altcuiva? El bate, fiindcă vrea să câştige intrare. El vrea să vorbească cu voi. El vrea să se sfătuiască cu voi, să discute lucrurile sau poate să vă facă ceva sau să vă ceară ceva.
Şi în jos prin epoci au existat mari oameni stând la uşi. Spre exemplu, cum era dacă în zilele lui Cezar August, August Cezar. Cum era dacă el ar fi mers la casa unui ţăran şi bătea la uşă [Fratele Branham bate pe amvon—Ed.], şi acel ţăran venea la uşă, un om sărac, şi-l vedea pe acel mare Cezar stând la uşă. El cădea cu faţa la pământ, şi ar fi zis: „Oh mare Cezar, vino în casa mea. Tu m-ai onorat. Intră. Dacă există ceva aici ce ai vrea, tu îl poţi avea. Cere-mi orice să fac, o voi face, fiindcă m-ai onorat prin a veni să-mi baţi la uşă”.

E-22 Sau dacă un soldat german, un omuleţ, ar fi auzit bătând la uşa lui cu câţiva ani în urmă, stând la uşa lui când ar fi deschis, fiind marele conducător al Germaniei, Adolf Hitler. Acest omuleţ ar fi deschis uşa şi s-ar fi uitat să-l privească văzându-l pe marele Hitler stând acolo. El ar fi venit la atenţie cu salutul german. Şi fără îndoială, cu bucurie, cu lacrimi curgând pe obrajii lui zicând: „Mare Conducător al Germaniei, sunt binecuvântat că ai venit la casa mea. Intră. Dacă există ceva aici ce pot face, cu bucurie aş face-o, pentru tine cel mai mare om din Germania”.
Sau să zicem, cum ar fi dacă Preşedintele Dwight Eisenhower, în seara aceasta, ar veni la uşa unui democrat care este în Middletown. Voi v-aţi simţi onoraţi. De ce? El este Preşedintele Statelor Unite. El este unul dintre cei mai mari oameni ce există în naţiune... Aţi putea fi diferiţi faţă de el în opiniile lui, dar oricare dintre voi democraţii buni v-ar place să aveţi onoarea să-l aveţi pe Preşedintele Eisenhower să vă viziteze casa. Voi aţi zice: „Intraţi, D-le Eisenhower. Nu sunt vrednic să intraţi în casa mea, dar fii bine-venit, domnule. Orice pot face doar spune-mi şi o voi face”.

E-23 Sau tocmai recent Regina Angliei a făcut o vizită aici în Statele Unite. Şi cum era dacă ea ar fi venit aici în Middletown sau într-unul din oraşele voastre de unde sunteţi, la casa voastră. Şi voi aţi fi auzit o bătaie la uşă, şi v-aţi fi dus la uşă, şi ea ar fi zis: „Eu sunt Regina Angliei”. Oh vai! Voi aţi fi zis: „Fii bine- venită Măria ta. Şi dacă există ceva în casa mea ce doreşti, tu o poţi avea”. Chiar dacă nu eşti supusul ei. Dar este din cauza importanţei ei. Ea este o regină, şi cea mai mare regină de pe pământ cât atârnă de naţiuni, cea mai puternică regină. Şi oricare dintre voi femeilor aţi fi fost onorată să aveţi pe Regina Angliei la uşa voastră. Şi ştiţi ce s-ar fi întâmplat? Dacă ea ar fi făcut aceea, în ziua următoare televiziunea ar fi publicat-o; ziarele ar fi publicat-o, căci Regina Angliei s-a smerit să vină la casa voastră.
Oh, cine este mai important decât Isus? Cine este mai mare decât El? Şi cine este cel mai refuzat decât El? Gândiţi-vă la aceea doar pentru un moment. De la câte mii de inimi este refuzat zilnic? Şi cine este mai important decât El?

E-24 Şi dacă Regina ar fi vrut ceva de la voi… Preşedintele nostru onorabil Dwight Eisenhower ar fi dorit ceva de la voi. Dar Isus vrea să vă dea, la cererea Lui, cel mai bun lucru ce s-a dat cândva pe pământ - Viaţa Eternă.
Oh, această lume cu inimă crudă. Bine s-a exprimat când au zis: „Dă-ne pe Baraba şi luaţi-l pe Isus”.
Ei ar face acelaşi lucru în seara aceasta. Ei l-ar fi ucis dacă nu era o lege împotriva aceleia. Biblia a zis că ar fi făcut-o. Aceea s-a exprimat când l-au refuzat.

E-25 Acum, Isus poate bate la uşa voastră. Şi spuneţi vecinului despre aceea, el ar zice: „Acum, aşteaptă, aşteaptă, aşteaptă, tu vei ajunge la un sfârşit urât”. Şi dacă L-ai accepta, ei te-ar critica şi te-ar batjocori. Şi dacă ziarele au de spus ceva referitor la aceea, aceea ar fi critică, pot paria despre aceea.
Cine este mai important, Regina Angliei sau Domnul Isus Cristos? Noi ne apreciem ziarele, dar dacă noi în această trezire avem ceva din ziare, trebuie să plătiţi pentru aceea, şi apoi trebuie să fie cenzurat înainte de a se scrie. Şi pentru ce sunt ziarele?
Este să informeze publicul ce se întâmplă. Pentru aceasta este presa liberă. Dar Isus a salvat sute de oameni în această săptămână. Mulţi au fost vindecaţi şi ridicaţi din tărgi şi cărucioare. Boli de inimă, orbire, şi boli au părăsit oamenii, şi nu există nici o rubrică despre aceea. Dar amintiţi-vă, în marea carte din glorie fiecare bucăţică din aceea s-a scris, şi s-a publicat prin toată gloria între îngeri şi cei care sunt dincolo.

E-26 Bate la uşă. „Iată, Eu stau la uşă şi bat: dacă aude cineva glasul Meu, voi intra, şi voi cina cu el, şi el cu Mine.” Acum voi ziceţi: „Frate Branham, deja am deschis-o, de mult timp. L-am lăsat pe Isus înăuntru de mult timp”. Foarte mulţi o spun, dar, frate, soră, când Isus intră voi vreţi să-i daţi voie să fie Salvatorul vostru, dar... Aceea este bine, o apreciez, dar când el intră El vrea să fie bine-venit. El vrea să fie Domnul vostru. 'Domn' este stăpânire sau proprietate. El intră, nu să fie Domn să vă dicteze viaţa, ci să vă dea ce este mai bun pentru voi. Voi îl lăsaţi să intre; nu vreţi să mergeţi în iad, dar nu-l lăsaţi să fie Domnul vostru. Îl lăsaţi să fie Salvatorul dar nu Domnul vostru.
Apoi am aflat că în inima umană există multe... După ce El a deschis uşa să intre... V-aţi simţi bine-veniţi acasă la mine dacă aţi bate la uşă, şi aş spune: „Intră”.
Şi aţi zice: „Frate Branham pot eu fi bine-venit?”
„Oh, nu, stai chiar acolo. Spune-mi ce vrei.”
Dacă vin la casa voastră, şi-mi spuneţi bun venit, zicând: „Frate Branham, fii bine-venit”. Oh, eu aş intra, mi-aş scoate încălţămintea, m-aş aşeza, mi-aş pune picioarele pe scaun, m-aş duce la frigider şi mi-aş lua ceva de mâncare, să stau pe pat şi să mănânc. M-aş simţi bine-venit dacă mi-aţi spune că sunt bine-venit.

E-27 Şi când Isus intră El vrea să fie bine-venit. Dar avem uşi mici secrete, uşiţe ale inimii, unde nu-l vrem pe Isus să intre. La dreapta inimii umane, după ce Isus intră, există o uşiţă numită „mândrie”. „Oh, vreau să-l primesc ca Salvator, dar nu încerca să-mi spui cum să mă îmbrac, şi cum să o fac. Oh, dacă trebuie să-mi las părul să crească, dacă nu trebuie să mai fumez ţigări sau să mă opresc în a merge la bazinul de înnot, nu vreau să am de a face cu aceea”. Nu vă îngrijoraţi, El nu va sta mult. Mândrie...
Există o altă uşiţă a inimii numită „viaţa voastră particulară”. Nu vreţi nimeni să se ocupe de aceea.
„Eu am viaţa mea. Fac asta, aceea sau cealaltă. Nu este treaba nimănui ce fac eu.” Nu aţi auzit vechiul proverb? Dar vă spun, voi nu sunteţi ai voştri. Sunteţi cumpăraţi cu un preţ şi aparţineţi de Dumnezeu. Nu aveţi drept la intimitatea voastră. Dumnezu ar trebui să ştie totul, şi El ştie orice faceţi. Şi El ar trebui să aibă dreptul la uşa aceea.

E-28 Şi există o altă uşă acolo, şi acea uşă este numită „credinţă”. Oh, aceea este o uşă mare. Voi ziceţi: „Acum priveşte, oh, l-am acceptat pe Isus ca Salvatorul meu, dar nu cred că zilele miracolelor sunt astăzi. Eu doar nu o pot crede”. El vrea să intre prin uşa aceea. Dacă ar putea deschide cândva acea uşă şi să stea acolo ca Domn, frate, tu vei crede fiecare Cuvânt scris în Cartea Lui. Dar cum o veţi face, când aveţi un fel de legi bisericeşti prinse pe uşă. „Stai la o parte, Isuse. Să nu încerci să-mi spui ceva din acele lucruri vechi că Tu eşti acelaşi ieri, astăzi şi în veci. Tu poţi sta acolo. Nu vreau să merg în iad. Vreau să fiu popular în biserică. Dar Tu nu mă poţi controla, fiindcă eu ştiu mai bine. Sunt un om de ştiinţă”.

E-29 Îmi amintesc de o zi, când păşteam vaci în munţi. Şi m-am dus la vânătoare în acel sezon după elani, acolo sus. Şi furtunile nu au venit încă să alunge elanii în câmpii. Şi cam treizeci şi cinci de mile nu era nimeni decât eu şi crescătorul de vite, şi el s-a dus pe cealaltă cale. Noi trebuia să ne întâlnim după vreo trei sau patru zile. Şi doar să urmăriţi cum lucrează Dumnezeu. Şi acolo a venit o furtună. În acel timp al anului, prin octombrie în Colorado, va ploua un timp, apoi va îngheţa, apoi va ninge, şi apoi va ploua; soarele va străluci. Şi s-a ridicat o furtună răsucind şi bătând. Şi am mers în spatele unui pom, şi am stat acolo în spate. Şi după ce furtuna a trecut, am ieşit, am ascultat şi înapoi prin vale am auzit vechiul elan mascul începând să zbiere.
Frate Roy Roberson, tu ştii despre ce vorbesc? Acela a împrăştiat cireada. Oh, doar să aud acea chemare. Am început să plâng. Şi în urmă spre pârâul Ethel, am auzit un lup de preerie începând să urle şi perechea lui i-a răspuns din vale.
Mama mea era pe jumătate Indiancă, şi acolo... convertirea mea nu a luat-o de la mine. Oh, îmi place natura. Am început să plâng. Şi am observat soarele apunând, lucind prin crăpătura stâncii, reflectând către verdeaţa îngheţată şi aceea a format un curcubeu. Şi am zis: „Oh, acela-i El. Acolo sunt şapte culori, cele şapte epoci ale bisericii. Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul”.

E-30 Şi eram aşa de fericit încât aproape aveam dureri. Am alergat în jur, şi în jur, şi în jurul unui pom, cât de tare puteam, strigând cât puteam de tare. Dacă cineva ar fi fost acolo, ei ar fi crezut că un maniac este în pădure, crezând că sunt dintr-o instituţie de nebuni. Dar nu-mi păsa ce spunea cineva; eu mă închinam Creatorului. Şi m-am uiat şi m-am dus în jur şi în jurul pomului din nou. M-am gândit: „Oh este bine să fiu aici”. Ar fi uşor să zidesc trei corturi. Dar aşa cum stăteam gândindu-mă: „Oh, mare Iehova, ce mare eşti”.
Şi am auzit o mică veveriţă de pin. Nu cred că le aveţi în acest stat. Este o mică obraznică cam aşa de lungă, cu coadă stufoasă. Este poliţaiul cu haină albastră din pădure, cea mai gălăgioasă din câte aţi auzit. Şi ea are capul ridicat într-o parte, stând pe un buştean cu un vechi sunet, şater, şater, şater, şater, şater. Şi m-am gândit: „Ce o face pe ea aşa de fericită?” Şi m-am întrebat ce, dar am observat că ea nu se uita la mine... Îşi ţinea capul într-o parte şi se uita jos.

E-31 Şi am observat că furtuna a suflat un vultur mare acolo... un vultur mare maroniu. Şi el a venit de sub ramurile pomului. El a sărit acolo şi s-a uitat la mine. M-am gândit: „Doamne, ce... Am strigat când ţipam?” M-am gândit: „Ce crezi Tu despre mine? Crezi că sunt nebun?” Şi el a continuat să-şi mişte aripile lui mari. Şi m-am gândit: „Atunci, Doamne, de ce ai trimis acel vultur să mă oprească din a striga şi a Te lăuda, marele Creator care face acel curcubeu”. M-am gândit: „Sigur este pentru un scop”.
Şi m-am uitat la el, din întâmplare am observat... Am zis: „Oh, insule, ai ştiut că te pot împuşca?” Acei ochi mari gri se uitau la mine şi se uita înapoi. Lui nu-i era frică de mine. Fiindcă l-am văzut mişcându-şi aripile, văzând că fiecare pană este la locul ei. M-am gândit: „Acolo este Doamne. Lui nu-i este teamă. Atât timp cât aripile acelea sunt bune, el ştie că poate fi în vârful pomilor, înainte de a-mi atinge puşca”.
Şi dacă Dumnezeu a putut da acelui vultur aripi, şi el are credinţă în aceea să scape de necaz, cu cât mai mult un om care este născut din Duhul Sfânt? Atât timp cât ştim căci Cristos este aici, ce contează ce va spune lumea sau ce spune cineva?

E-32 L-am urmărit. Lui nu-i era frică de mine, şi nu-i era frică de acea veveriţă mică cu fălci, dând din coadă şi făcând zgomot. După un timp el s-a săturat de ea. A făcut o săritură mare, a bătut de vreo două ori din aripi, el a fost dincolo de limita pădurilor. Apoi l-am privit. El nu continua să bată din aripi; doar ştia cum să-şi ţină aripile. Şi de fiecare dată când vântul venea pe acel canion, el mergea mai sus şi mai sus, până devenea doar o mică pată. Am stat acolo plângând ca un copil.
Am zis: „Aceea este Doamne”. Nu este să sări de la Metodişti la Baptişti, de la Prezbiterieni la Luterani. Nu este de la un serviciu de vindecare la altul; este dar să-ţi fixezi aripile, în Puterea Duhului Sfânt, şi când un val intră, doar călăreşti sus, mai sus, până când devii obosit de a auzi această şater, şater aici, şater, şater acolo. „Zilele minunilor au trecut. Ei sunt un grup de holly-rollers. Nimic de aceea.” Doar îţi fixezi aripile în puterea Lui şi călăreşti acolo pe acele aripi mari ale Duhului Sfânt. Oh, acea aripă a credinţei, doar să ştii cum să le aşezi şi când Duhul Sfânt începe să călărească, călăreşti cu El... Valul vine din nou, ridică-te.
Primul lucru, tu nu vei şti ce spune vecinul: „Oh, tu vei fi un holly-roller. Tu nu te-ai vindecat”. Tu doar călăreşti înainte trecând de acele critici vechi. „Şater, şater, acolo. Şater, şater acolo. Nu există vindecare Divină. Nimeni... nimeni nu s-a vindecat. Dau o mie de dolari la oricine arată aceea”. Doar întoarce-ţi capul şi călăreşte.

E-33 Acea uşă, El vrea să stea în aceea. Apoi există o altă uşă. Aceia sunt ochii voştri. Uşa ochilor voştri.
Dacă vă poate deschide cândva ochii.
Aşa cum am spus cu un timp în urmă, biserica are răceală spirituală. Şi în timpul acestei răceli spirituale, curentul a intrat în spatele lor. Şi ei au ochii infectaţi - răceală la ei - copiii lui Dumnezeu. Şi ei au nevoie de un ulei bun al Duhului Sfânt să coboare şi să pună alifie în ochii lor, ca ei să se deschidă să vadă gloria lui Dumnezeu.
Biserica nu poate înţelege. Acesta este poporul American, frate, regina din Seba se va ridica în ziua ei şi va condamna această generaţie. Iona se va ridica şi va condamna această generaţie. Noi doar ne- am obişnuit să primim orice ni s-a dat pe tavă. Vrem amuzament. Dacă biserica nu are multă petrecere şi jocuri de bunco şi petreceri sociale şi picnicuri, şi cine... Este o ruşine. Avem nevoie de deschiderea ochilor. O grăsime bună a Duhului Sfânt avem nevoie - o umflătură bună.

E-34 Noi aveam un car vechi. El mergea scârţâind.De fiecare dată când îl mişcam, scârţâia din cauză că spiţele erau uscate. Şi defiecare dată când se mişca, scârţia şi lovea şi aşa mai departe. Dar ştiţi, celmai bine era ca acel car să fie tras în apă, să-l laşi acolo până se umflă.Atunci se strângea, şi nu mai scârţâia.
Ceea ce are nevoie biserica în seara aceasta, este o tragere reală bună din izvorul plin cu Sânge, tras din venele lui Emanuel, unde păcătoşii se adâncesc sub cursul lui, pierd orice pată a păcatului, şi ei stau acolo până când sunt umflaţi aşa de strânşi cu Duhul Sfânt, încât încetează să mai scârţâie, şi să smiorcăie, şi să zică: „Zilele miracolelor au trecut. Nu putem... ?... Ei ne-au respins ca fanatici”. Ce ne pasă ce fac oamenii? Lăsaţi oamenii să vă respingă, Dumnezeu vă va primi. Alifia este pe listă.

E-35 Ascultaţi cu atenţie acum, fiindcă mai avem zece minute. Oamenii din... Americanii nu îşi dau seama ce au avut. Acolo a fost Billy Graham, Jack Schuller, Oral Roberts şi mulţi oameni mari au trecut prin ţările noastre, mari slujitori ai lui Cristos, cu mult mai mulţi. Şi încă noi stăm cu mai multe baruri, şi mai mult wiskey, mai multe ţigări, şi biserica ajunge mai departe de Dumnezeu în fiecare an. De ce? Este... Voi aţi văzut miracole. Aţi văzut semne. Aţi văzut semnul Învierii Lui. Aţi văzut puterea de vindecare. Aţi văzut semne în ceruri.

E-36 Aici nu de mult timp, când Billy şi cu mine am intrat în India, am citit o bucată de ziar, şi a zis... Ceva s-a întâmplat, aceea a fost doar cu o zi înainte de venirea acelui cutremur de pământ. Şi India nu are garduri de sârmă cum avem noi. Ei au garduri de piatră. Şi înainte de a veni cutremurul de pământ, toate păsărelele care au avut cuiburile în acele garduri şi în acele clădiri mari, au zburat în mijlocul pădurii. Şi vitele şi oile, care stăteau în jurul... la soare în acele... la gardurile acelea, ele toate s-au dus în mijlocul câmpului la soare, şi stăteau liniştite. Dumnezeu le-a dat un instinct ca ele să ştie mai dinainte să plece de la zidurile acelea. Chiar cum a făcut El în zilele lui Noe.
Şi dacă ele, prin instinct, pot spune că acea distrugere este aproape, cu cât mai mult ar trebui biserica să facă cu Botezul Duhului Sfânt. Dar noi nu o vedem.

E-37 Odată a fost un om care s-a dus să se odihnească la mare. Şi el a spus oamenilor lui: „Vreau să merg jos la mare să mă odihnesc. Niciodată nu am fost acolo”.
Şi mergând pe drum a întâlnit un vechi marinar experimentat, venind de la mare. Şi el a zis marinarului, marinarul, i-a zis: „Domnule, unde te duci?”
El a zis: „Merg la mare. Niciodată nu am văzut-o. Merg jos să mă odihnesc”, a zis: „să miros apa sărată, să privesc marile valuri ale mării ridicându-se, şi marile capete albe spărgându-se, să simt prospeţimea aerului sărat, şi să aud pescăruşii sălbatici cum strigă peste ocean”. „Oh, sunt sigur”, zicea el: „va fi foarte odihnitor”.
Şi bătrânul marinar a zis: „Priveşte domnule”. A zis: „M-am născut pe mare. Am crescut pe mare şi nu văd nimic aşa de cutremurător la ea”. De ce? El a fost aşa de mult pe mare, încât s-a obişnuit cu ea, şi nu i-a mai oferit nimic cutremurător.

E-38 Şi cam aceea este problema cu biserica Penticostală. Au văzut botezul Duhului Sfânt atingând oamenii. Au văzut schimbările din vagabonzi de stradă la femei evlavioase sfinte. Au văzut bărbaţi ieşind din beţie, alcoolici, şi făcuţi predicatori şi domni. Şi au văzut mari puteri ale lui Dumnezeu, mişcându-se şi lucrând în semne şi minuni, până când au devenit obişnuite, încât biserica Penticostală cu greu va traversa strada să vadă gloria lui Dumnezeu. Este prea obişnuită.
Dar amintiţi-vă, va veni un timp, va veni un timp, când veţi veni de la est la vest, din nord la sud, încercând să-l aflaţi, şi nu-l veţi afla. Biblia a zis aşa. El este prea bun cu noi.

E-39 Această naţiune a fost scuturată din loc în loc, din est, vest, nord şi sud în ultimi patruzeci de ani.
Ea a avut orice semn Biblic ce s-a înfăptuit cândva: morţii au fost înviaţi; orbii văd; surzii aud; muţii vorbesc; ologii umblă; Duhul Sfânt manifestă toate cele nouă daruri spirituale. Mari treziri schimbând suflete, zeci de mii de convertiţi la Cristos, şi încă acum a ajuns într-un loc când s-a răcit. Are mari biserici. Nu este prea persecutată. Oamenii au prins mulţi bani. Ei merg cumpără biserici mari, frumoase, şi iau Focul de la amvon, şi-l pun la subsol... doar ca celelalte biserici. Oh, doar noi nu ştim cât de bun a fost El cu noi.

E-40 În India, cum vedeam acele mame mici, stând acolo în stradă cu burta lor toată umflată cu bebeluşii lor, zicând: „Dă-mi hrană la copil. Chiar dacă eu mor, să dau copilului să mănânce”. Nimic de mâncare.
Am avut vreo mie cinci sute de dolari pe care i-am colectat. Nu i-am pus în societăţile acelea... un ins cu ţigara în gură şi un inel de cinci sute de dolari. Banii pe care eu îi dau, îi iau şi-i dau singur. Atunci ştiu, când voi răspunde înaintea lui Dumnezeu că acela-i adevărul.
Am avut vreo mie cinci sute de dolari, i-am schimbat şi le-am dat rupii. Şi m-am dus în stradă să dau săracilor cei ce aveau nevoie de ei. Şi ei au trebuit să aducă miliţia să mă aducă înăuntru. Şi Billy şi cu mine am stat la geam, şi săracii aceia, mamele şi copiii mureau ca nimic, şi îi luau şi-i puneau într-un cuptor de fier şi-i ardeau. Fără Ioan 14, nu ştiu cine sunt. Doar îi aruncă şi-i incinerează. Aceea-i tot. Ei mor pe străzi.

E-41 Noi lăsam acelea jos şi acei leproşi fără braţe, plângând, şi alergând pe străzi să ia puţină hrană să mănânce şi aşa miroseau. Ei nu aveau braţe; unii dintre ei trebuiau să lingă pe străzi unde ei se închină la vite şi altele, şi mizerie şi murdărie.
Şi vreţi să spuneţi că un Dumnezeu drept poate rezista să ne lase să mergem în felul cum facem, şi să scăpăm cu aceea? Dumnezeu va trebui să ridice Sodoma şi Gomora şi să-şi ceară iertare fiindcă le-a ars, dacă această naţiune nu va primi judecată. Suntem la capătul drumului, prieteni. Toate bombele noastre atomice şi celelalte nu ne vor ajuta deloc. Există numai un loc de siguranţă. Acela-i în Cristos. Suntem la sfârşit. Dumnezeu şi-a arătat marile Lui semne. El a fost milostiv cu noi, şi noi nu o recunoaştem. Oh, ca Dumnezeu să ne deschidă ochii.

E-42 Jos în sud, am avut un predicator de culoare care era un ins bun. Şi acolo era un băiat cu care vâna. Numele lui era Gabriel, dar noi îl numeam Gabe prescurtat, în Louisiana. Şi el era un băiat bun, dar noi nu-l puteam îndrepta cu Domnul. Pastorul a încercat; soţia lui şi mama s-au rugat pentru el. Dar bătrânul Gabe doar nu stătea aliniat. Astfel lui îi plăcea să vâneze, şi pastorului îi plăcea să vâneze. Şi într-o zi s-au dus la vânătoare. Şi Gabe nu putea ochi nimic, dar în ziua aceea a împuşcat mult vânat, ei aveau iepuri şi păsări atârnând peste el. Mergând spre casă în seara aceea, în timp ce se clătina pe lângă pastor, a avut puşca, pe umăr, el se uita la toate păsările, şi iepurii şi lucrurile ce le avea. Şi venind la o cărare obişnuită, a văzut puşca căzându-i. Şi l-a bătut pe umăr pe pastor, şi pastorul s-a întors, a zis: „M-ai atins Gabe?”
El a zis: „Da pastore, eu te-am atins”.
Şi a zis: „Gabe, tu plângi!” A zis: „Ce s-a întâmplat?”

E-43 El a zis: „Pastore, vezi acel soare apunând?”
A zis: „Da, Gabe. Ce este aşa de neobişnuit cu el?” „Ai observat apusul soarelui în toţi anii aceştia?
Tu ai fost născut şi crescut în această ţară.”
El a zis: „Dar pastore, îmi dau seama că soarele meu apune tot la fel”. Şi a zis: „Pastore, mâine este duminică, şi mă vei găsi chiar la banca plângerii dimineaţă. Atunci să-mi afli un scaun acolo în spate cu soţia mea, şi eu voi fi un membru credincios al bisericii tale până când Dumnezeu mă va chema din această lume”.
Şi pastorul a zis: „Ei bine, Gabe, ştii eu apreciez aceea, şi numai Dumnezeu ştie cât apreciez aceea”. El a zis: „Dar Gabe, soţia ta s-a rugat cu credincioşie; mama ta bătrână înainte de a trece, ea s-a rugat cu credincioşie; tatăl tău a făcut la fel.”
„Eu am vânat cu tine. Am fost la tine la cină. M-am rugat cu tine. Dar de ce o schimbare aşa deodată? Ce s-a întâmplat deodată?”
El a zis: „Pastore priveşte aici la vânatul ce îl am”. El a zis: „Ştii, Pastore, nu sunt un vânător bun”. A zis: „Nu puteam atinge nimic”. Dar a zis: „Ştii, Domnul trebuie că m-a iubit sau nu mi l-ar fi dat”.

E-44 Aceea este. Domnul te iubeşte sau nu ţi-ar fi dat aceste lucruri. Nu poţi recunoaşte că este mila Lui aici în America? El v-a dat cele mai bune lucruri ce există în cer. Nu o puteţi recunoaşte? El nu trebuie să întoarcă şi să facă aceste lucruri ce le-a făcut. El nu trebuia să facă aceste lucruri, dar le face fiindcă vă iubeşte. El nu trebuia să vindece bolnavii. Nici măcar nu trebuia să vă salveze sufletul. Voi doar puteaţi merge în chin. Dar El vă iubeşte şi a dat singurul Fiu născut, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă Viaţă Eternă.
Nu aţi vrea să vă gândiţi la bunătatea Lui în timp ce ne aplecăm capetele pentru un moment de rugăciune. Sora noastră ne dă o notă la orgă. Vreau să îţi mulţumesc, soră, ţie şi Fratelui Kidd, pentru bunătatea ta în această săptămână, uşierilor şi tuturor. Oh acea dulce muzică de orgă... Sufletul meu răpit va afla acea odihnă dincolo de râu. La cruce, la cruce, va fi slava mea veşnică.

E-45 Mă întreb în seara aceasta, câţi păcătoşi de aici, repede, vor recunoaşte că Dumnezeu a fost prea bun cu voi? Zilele trecute când aproape aţi avut acel accident, acela a fost El care v-a salvat. Vă amintiţi când copilul a fost foarte bolnav, soţia a fost foarte bolnavă, doctorul a zis: „Ei bine, băiete, nu ştiu dacă ei vor reuşi sau nu”. Dar s-au făcut bine, ce a fost aceea? Aceea a fost bunătatea lui Dumnezeu. Şeful a trebuit să concedieze pe cineva, dar el nu v-a concediat. Aceea a fost bunătatea lui Dumnezeu. El este foarte aproape de voi, este foarte aproape de voi, foarte bun cu voi. Nu-L recunoaşteţi?
Vreţi repede să vă ridicaţi mâna, zicând: „Iartă-mă fiindcă am fost delăsător”. Dumnezeu să te binecuvânteze, tânărule. Dumnezeu să te binecuvânteze pe aici, fiule. Dumnezeu să te binecuvânteze. Este corect. Oh, vai, mâinile. Ştiţi că Dumnezeu a fost bun cu voi. Ce spuneţi voi membrii de biserică care aţi fost aşa de reci şi formali împotriva Lui. Şi încă doar aţi ascultat în adunări, Dumnezeu a fost bun cu voi. Voi nu aţi fi stat aici în seara aceasta, dacă Dumnezeu nu ar fi fost bun cu voi.
Aici şade un bărbat... stând aici în cărucior. Şi tu ai fost în cărucior, dacă Dumnezeu nu era bun cu tine. Cred că Dumnezeu va fi bun cu aceşti oameni în seara aceasta şi-i va scoate din cărucioare. Aceste cârje vechi, bolnavi, orbi, boli de inimă...

E-46 De ce să nu vă ridicaţi mâna, zicând: „Dumnezeule, fii milostiv chiar acum... Îmi dau seama că te-am tratat greşit. Nu am stat...” Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă tânără, stând aici, care mişti mâna. Dumnezeu să binecuvânteze această doamnă, şi mama şi copilaşul. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule, un om de vârstă mijlocie. Acolo în spate, un tânăr la stânga, Dumnezeu să fie cu tine. Sus la balcoane la stânga mea, acolo sus, Dumnezeu să te binecuvânteze. Este corect. Aici sus, Dumnezeu să aibă milă. Peste tot în jur, la al doilea balcon, la stânga, Dumnezeu să te binecuvânteze. Aceea-i bine. Dumnezeu să te binecuvânteze, tânărule. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze doamnă. Bine. Dumnezeu să te binecuvânteze omule de acolo. Balcoanele de la stânga, balcoanele de sus şi de jos, aţi vrea doar să vă ridicaţi... Dumnezeu să te binecuvânteze, acolo în spate, doamnă. Te văd, un frate de culoare şi o soră. Acum, acolo sus la balcon. Dumnezeu să te binecuvânteze, pe la stânga. Aceea-i bine. Balcoanele, de sus şi de jos, la dreapta mea, aţi vrea să vă ridicaţi mâinile să ziceţi: „Dumnezeule fii milostiv. Eu nu am reali...” Dumnezeu să te binecuvânteze acolo în spate, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze, acolo sus, tânărule. Dumnezeu să te binecuvânteze, acolo sus, tânărule. Dumnezeu să te binecuvânteze, da, acolo în colţul din spate, acei adolescenţi. Bine, acolo în spate, Dumnezeu să te binecuvânteze, domnişoară, tu, tu soră. Tu soră, Dumnezeu să te binecuvânteze.

E-47 Ce faceţi când vă ridicaţi mâna? Îl acceptaţi pe Cristos. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule, omul cu mâna ridicată în spate, cu păr cărunt. Oh, vai. Doar încetişor, să ne rugăm într-adevăr. Să ne cercetăm un minut, în timp ce cântăm: Isuse ţine-mă lângă cruce, acolo este un izvor scump. Foarte încet acum. Fiţi în rugăciune.
Isuse ţine-mă lângă cruce,
Acolo (În timp ce îţi vorbeşte, ridică-ţi mâna.)... izvor scump,
Gratis pentru toţi, (Este corect) CURSUL VINDECĂRII,
Curge din izvorul Calvarului.
La cruce, la cruce,
Va fi slava mea veşnică;
Până când sufletul meu răpit va afla,
Odihnă dincolo de râu
[Fratele Branham fredonează—Ed.]

E-48 Doamne Dumnezeule, serviciile se vor încheia în câteva minute. Fii milostiv acum, Dumnezeule. Am făcut din câte am ştiut mai bine? Dacă nu, iartă-mă, Dumnezeule. Ia fiecare suflet pierdut de aici, la cruce chiar acum. Acordă aceea, Doamne. Fie ca ei să se scalde în bunătatea şi sfinţenia Lui chiar acum. Iartă orice păcat din clădire, Doamne. Ne mărturisim păcatele. Noi am greşit.
O Dumnezeule Etern, înainte de a cânta această cântare uneori în serviciile funebre, şi mamele plâng pentru copiii lor, tata pentru mama, şi mama pentru tata, ştiind că ei nu se vor mai întâlni niciodată, fie ca acum să o stabilească pentru totdeuna. Fie ca ei să afle crucea chiar acum, Crisos care a fost crucificat, să deschidă un izvor în casa lui David pentru curăţirea celui necurat. Acordă aceea, Tată.
Odihnă dincolo de râu.
La cruce (Aţi vrea să vă ridicaţi mâna spre El acum, cei ce vreţi să aflaţi odihnă?) cruce (Este corect. Ţineţi mâinile ridicate.) glorie... (Dumnezeu să vă binecuvânteze aici în faţă.)
Până ce sufletul meu răpit va afla
Odihnă dincolo de râu.
[Fratele Branham începe să fredoneze—Ed.] cruce voi vedea şi aştepta,
Nădăjduind, încrezându-mă, veşnic,
Acum, Doamne, acest serviciu este al Tău. Salvează pe fiecare, adânc în inima lor. Fă ca orice suflet să fie conştient de Cristos. Fie ca acolo să nu fie nici un păcătos rămas în clădire, Doamne, care să nu fie salvat, orice decăzut cheamă-l înapoi acum, în timp ce stai cu aripile peste clădire. Noi putem simţi prezenţa Ta. Ştim că eşti aici. Îţi mulţumim pentru salvarea lor. Fie ca ei să rămână dulci până în ziua când sunt chemaţi acasă. Lasă ca a lor... glorie la cruce.
... gloria veşnică;
Până când... (Tot drumul până)... sufletul răpit va afla ... ?...

E-49 Cu capetele aplecate acum, câţi îl acceptaţi pe Cristos chiar acum, proaspăt în inima voastră?
Ridicaţi-vă mâna spre El chiar acum. „Frate Branham, decizia mea s-a făcut. Eu merg acum, din această oră, să-l slujesc pe Cristos din câte ştiu mai bine. Am fost încet şi delăsător. Acum îi dau lui Cristos inima mea, viaţa mea. Tot ce am, aparţine Lui acum”. Aţi vrea să vă consacraţi prin ridicarea mâinilor? Prin toată clădirea, peste tot acum, ridicaţi-vă mâinile. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze. Aceea este foarte bine. Dumnezeu să te binecuvânteze! Este bine.
Odihnă dincolo de râu.

E-50 Acum, Doamne Dumnezeule, aceasta este toată a Ta acum. Ei sunt roade ale Mesajului. Mă rog ca Tu să-i ţii în pace perfectă pe cei care au stat cu inima centrată pe Tine, fiindcă ai promis că o vei face. Fie ca ei să trăiască vieţi lungi, fericite. Şi în acea zi mare, când vine răpirea, dacă nu ajung să dau mâna cu ei aici pe pământ, fie ca eu să-i văd în Răpirea aceea aşa cum ne vom întâlni unii cu alţii, chiar înainte de a merge să-L întâlnim pe Domnul în văzduh. Acordă Doamne, ca ei întotdeuna să fie ţinuţi sub Puterea Ta. Şi ei sunt daruri de dragoste ai Fiului Tău de la Tatăl. Nimeni nu-i poate smulge din mâna Lui. Ţi-i predăm în numele lui Isus. Amin. Doamne...

E-51 Să cântăm. Credinţa mea priveşte sus la Tine, chiar acum. Fiecare împreună, doar pentru gloria lui Dumnezeu. Mie nu-mi palce să plec cumva.
Credinţa mea priveşte sus la Tine,
Miel al Calva... (Acesta este un timp de închinare. Doar închinaţi-vă Lui.)
Salvator Divin;
Acum ascultă-mă când mă rog,
Ia-mi tot păcatul,
Oh, lasă-mă de azi
Să fiu total al Tău!
Nu vă place să vă închinaţi? Mesajele uneori sunt aşa de tăioase cu Cuvântul. Dar atunci, ştiţi, după ce am fost toţi corectaţi şi stăm nevinovaţi în prezenţa Tatălui, odihnindu-ne pe harul Domnului Isus, doar îmi place să-mi ridic mâinile să mă închin Lui. Nu v-ar place să faceţi aceasta? Câţi cred în aceea, ridicaţi-vă mâinile? Oh, vai, doar închinaţi-vă Lui în cântare.

E-52 Este timpul pentru rândul de rugăciune acum. Acum marea aşteptate se aşează. Am încredere că voi credeţi. Fratele Vayle a pus temelia, poate înainte de a ajunge eu aici, spunându-vă ce să aşteptaţi: Isus Cristos, acelaşi ieri, astăzi şi-n veci. Gândiţi-vă la Acela la care ne închinăm. Acum, vedem că El este aici. El ne-a iertat păcatele. Este dulce şi bun cu noi... Acum lăsaţi-L să apară în voi şi în mine, şi să-şi facă lucrările aşa cum a promis.
Aş vrea ca fiecare dintre voi, fiecare persoană din clădire... Acum, avem doar vreo sută de bilete de rugăciune. Nu le pot chema pe toate. Şi ştiu că este un astfel de lucru ca punerea mâinilor peste bolnavi. Eu o cred. Dar voi m-aţi auzit mărturisind. Aceea este o tradiţie Ebraică. Aceea nu era cu biserica neamurilor. Evreii au zis: „Vino, pune-ţi mâinile peste copila mea, ea va trăi”.
Neamurile au zis: „Nu sunt vrednic să vii sub acoperişul meu; doar vorbeşte Cuvântul”. Aceea a făcut-o. Acum, noi suntem neamuri, şi zilele noastre sunt terminate. Şi acelaşi Isus era acolo, arătând felul de semne că El era Mesia, unde Evreii L-au recunoscut, El nu a făcut-o la epoca Neamurilor; acum El aici este cu epoca neamurilor, la sfârşitul epocii neamurilor, făcând acelaşi lucru pentru neamuri ce a făcut pentru evrei.
„Vorbeşte Cuvântul, Doamne, şi mă fac bine.” „Vorbeşte cuvântul, fratele meu va trăi, sora mea, soţia mea, fiica mea, copilaşul meu, tata, mama. Ei vor trăi, doar vorbeşte Cuvântul.” Vedeţi dacă El nu o va face.

E-53 Doar să iau câţiva oameni aici sus. Acum, vă rog, daţi-ne vreo cincisprezece minute sau douăzeci. Apoi vedeţi, slujba mea nu este ca a Fratelui Roberts şi mulţi dintre ei. Fratele Roberts este un om minunat al lui Dumnezeu. Slujba lui este să pună mâinile peste bolnavi. El va alinia cinci sute dintre voi şi va trece pe aici zicând... punându-şi mâinile peste voi, punându-şi mâinile peste voi. Aceea-i slujba lui. Cineva a zis: „Frate Branham, păi, Fratele Roberts se va ruga pentru sute înainte ce tu te rogi pentru trei”. Este corect. Este bine. Dar priviţi, Fratele Roberts face ceea ce Dumnezeu îi spune să facă; eu trebuie să fac ceea ce Dumnezeu îmi spune să fac. Vedeţi? Aceea este deosebirea. Acum, noi suntem amândoi slujitorii lui Dumnezeu, să vă slujim cu capacitatea care Dumnezeu ne-a uns.
Acum, voi de acolo, mulţi dintre voi nu vor fi chemaţi în rândul de rugăciune, fiindcă nu vă pot chema pe toţi. Eu nu ştiu cine va fi la platformă. Băieţii vor veni, vor amesteca biletele, şi vă va da în fiecare seară. Eu vin jos şi ziceţi: „Uh, dă-mi un bilet care va fi chemat în rând”. Băiatul acela nu o poate face. El nu ştie unde va fi rândul. Primul lucru, biletele lui sunt toate amestecate.

E-54 Câţi aţi fost aici şi i-aţi văzut dând bilete de rugăciune, să văd mâinile voastre. Vedeţi? Amestecă biletele chiar înaintea voastră, merge şi le dă, unu, doi sau oricare vor. Este exact cum le fac ei, ziceţi: „Amin”. [Adunarea zice: „Amin” - Ed.] Atunci noi nu ştim cine va fi cine. Apoi vin jos şi încă nu ştiu. Eu doar spun: „Ei bine, voi începe de undeva”. Şi aici venim sus. Oricine este aici sus. Apoi de obicei Duhul Sfânt începe să se mişte, şi oamenii sunt stabiliţi...
De obicei există un grup nou în fiecare seară. Câţi sunt aici pentru prima dată, să văd mâinile voastre? Prin toată clădirea, sunteţi noi veniţi? Priviţi aici, jumătate din clădire. În fiecare seară este în acel fel.

E-55 Acum (vedeţi?), şi când Duhul Sfânt începe să se mişte, atunci oamenii pot să-L atingă. Câţi cred că El este Marele Preot, chiar acum, care poate fi atins de simţurile infirmităţilor noastre? Ei bine, dacă El este acelaşi Mare Preot, El va trebui să se comporte la fel. Acum, amintiţi-vă aceasta; înregistraţi-mă, că o situaţie când se ridică... Nu uitaţi aceasta acum, fraţi slujitori. Când se ridică o situaţie, şi Dumnezeu acţionează la acea situaţie, în felul cum El a acţionat de prima dată, El trebuie să acţioneze de fiecare dată când aceeaşi situaţie se ridică sau a acţionat greşit când a acţionat de prima dată. Câţi înţelegeţi aceea spuneţi: „Amin”? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed] Vedeţi? Vedeţi?
Noi învăţăm mai mult cum creştem. Generaţiile noastre sunt mai deştepţi, aşa cum Biblia a zis. Dar Dumnezeu nu este mai deştept. El este infinit de la început, infinit şi noi suntem finiţi. Astfel El este perfect de la început. El nu este mai deştept decât a fost cândva. El nu poate fi mai deştept, fiindcă El este tocmai izvorul de inteligenţă.
Astfel când a acţionat şi a ridicat şarpele de aramă ca ispăşitor pentru boli, El va trebui să facă acelaşi lucru azi, şi a făcut-o: Isus Cristos, Fiul Său. Şarpele de aramă nu s-a rugat pentru nimeni; nici nu şi-a pus mâinile peste nimeni. Dar ei au privit şi au trăit. Prezenţa Lui este aici.

E-56 Să chemăm câţiva oameni. Acum, luaţi-vă biletele de rugăciune. Ce... Vedeţi... El mi-a spus odată, dar am uitat ce a fost - „C”. Bilete de rugăciune C, ca în Cristos. Bilet de rugăciune C. Să începem unde. Să începem cu numărul unu, numărul doi. Cine are numărul unu, C? Doamna din spate. Numărul doi? Ridică-te repede. Ajutaţi-mă aici dacă vreţi, cineva. C, numărul unu, numărul doi. Cine îl are? Domnul care vine din balcon. Numărul trei? C, numărul trei, vrei să-ţi ridici mâna, dacă poţi? Priveşte la vecinul. Cineva, Fratele Sulivan, priveşte acele tărgi sau cărucioare de acolo. Bine, avem bilete de rugăciune unu şi doi, dar nu trei.

E-57 [Pete pe bandă—Ed.]... ?... Dumnezeu să ţi-o acorde. Bine acum, haideţi în timp ce ei aşteaptă după ei să vină. Văd încă doi bărbaţi venind care poate fi cineva care a intrat, a fost afară în una din încăperi sau ceva. Cred că suntem toţi cam... Unde v-aţi oprit, cincisprezece? Vedeţi acolo dacă aţi aliniat aşa de mulţi oricum.
Bine, câţi cred că Isus Cristos rămâne acelaşi ieri, astăzi şi-n veci? El este chiar aici. Singura deosebire în El, nu are un trup corporal.
Şi câţi credeţi că El a zis: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele”. Acum, viţa nu poartă rodul; mlădiţa poartă rodul. Şi singurele mâini pe care El le are în seara aceasta sunt mâinile noastre. Singurii ochi ce îi are sunt ochii noştri şi El este aici în forma Stâlpului de Foc, Cristosul înviat. Câţi o cred, spuneţi: „Amin”. [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Aşa spune Scriptura. Acelaşi Domn Isus, acelaşi ieri, astăzi, şi-n veci, El niciodată...
Ce spui? Bine, fiul meu a zis că toate biletele de rugăciune au apărut în afară de ce? Trei şi cinci. Până în spate în hol acolo? Văd un grup de oameni acolo în spate cu... Ei au intrat mai târziu, apoi ei spun: „Ei bine, biletul meu a fost chemat şi nimeni nu mi-a spus”. V-aţi uitat la biletul fiecăruia şi sunt în ordine? Bine.

E-58 Aceea-i bine, soră. Este corect, priveşte în jur. Este bine. Bine. Acum, să ne liniştim doar un moment acum, să ne rugăm. Bine, foarte cuviincioşi. Acum, vedeţi unde stau eu? Dacă cineva doreşte să-mi ia locul, eu voi pleca de la platformă. Voi fi bucuros să îl predau la oricare frate care vrea să vină, şi crede că aceea nu este reală, şi poate face acelaşi lucru. Veniţi.
Acela-i un dar. Este un dar trimis de la Dumnezeu. La ce? Să facă oamenii să vadă căci Cristos este acelaşi ieri, astăzi şi-n veci. Acum, nu este nevoie de mulţi oameni. Unul ar trebui să o stabilească. Câţi cred că acel unul, ferm dovedit... Când Moise s-a dus în Egipt, el a înfăptuit acel semn odată înaintea lui Israel, şi ei au mărşăluit cu el. Ştiţi că aceea-i corect. De fiecare dată când el întâlnea un Israelit, el zicea: „Iată, priveşte mâna mea. Lepră, vindecat”. Nu, nu, el a făcut-o odată şi aceea a fost suficientă. Toţi ceilalţi l-au crezut. Dar Dumnezeu este un Dumnezeu bun.

E-59 Acum, aici este o doamnă stând aici pe care nu o cunosc. Femeia, din câte ştiu, este absolut... eu doar nu o cunosc. Suntem străini, presupun. Este corect, doamnă? Ea a fost în alt loc într-una din adunările mele, dar ea a zis că nu mă cunoaşte şi eu nu o cunosc.
Doar începând într-o adunare ca... cineva vine şi spune: „Am fost în acest oraş”. Şi noi am fi în New York, şi aţi sta acolo în spate în balcon sau undeva. De unde să ştiu cine eşti. Şi pe lângă, dacă te-am cunoscut cândva aşa de mult, Domnezeu descopere secretele care nu le ştie nimeni decât tu şi El.

E-60 Acum dacă spun doamnei... Ea poate fi o străină. Ea poate fi o ateistă. Poate fi un critic. Dacă este, priviţi ce se întâmplă.

E-61 Câţi aţi fost la adunările din Windsor să vedeţi acel critic, acel predicator? Ei l-au scos paralizat şi el încă este paralizat. A venit la platformă, a gândit că este un fel de psihologie, şi a scris acest bilet că era cutare şi cutare. A venit la platformă, Duhul Sfânt a zis: „Tu minţi. Tu ai pus pe biletul tău de rugăciune acolo un lucru anumit. Ai pus TBC şi toate acele prostii. Acum, fiindcă ai făcut-o... Tu eşti dintr-o denominaţiune anumită”. L-a numit cine era, şi am zis: „Seara trecută ai stat cu soţia, şi bărbatul acela cu cravată roşie, a stat cu tine la masă cu un lucru verde tras peste masă”. Şi am zis: „Acum, ceea ce ai pus pe biletul tău de rugăciune, tu ai”. Şi acest bărbat a alergat acolo jos, astfel eu...
A zis: „Dumnezeule fii milostiv, Frate Branham, acela-i adevărul.” Ei l-au scos paralizat, şi el încă este paralizat.

E-62 I-am văzut luând tot felul de boli. Câţi ştiţi că aceea-i Scriptura? Câţi ştiu că ceva vagabonzi odată s-au dus şi au gândit că pot scoate un drac, vă amintiţi de aceea? Duhul diavolului a venit peste ei. Desigur. Câţi ştiu că lepra aceea care a venit de pe Naaman? Aceea merge de la unul la altul.
Acum, dacă Domnul Dumnezeu... Aici este un bărbat şi o femeie, prima dată ne-am întâlnit în viaţă. Acum, dacă femeia este bolnavă, şi aş putea-o vindeca şi nu aş face-o, aş fi un făţarnic. Dar eu nu o pot vindeca dacă ar fi bolnavă. Dar dacă Isus stă aici, aş fi atent, dar aş asculta, Isus stă aici, şi El nu ar fi putut-o vindeca, fiindcă deja a făcut-o. El a răscumpărat-o din boala ei, a răscumpărat-o de păcatele ei când a murit la Calvar. Şi dacă sunteţi răscumpărată, aceea o stabileşte. Câţi o ştiu? Aş vrea să duc credinţa ei personală în El. Este corect.

E-63 Acum, soră, dacă Domnul va rândui şi îmi va spune ceva care ştii dacă este corect sau nu, tu ai fi martoră despre aceea. Şi dacă El va face aceea, şi ştii că eu nu te cunosc, atunci, chiar cum a făcut cu femeia de la fântână, şi cu alţii, vei crede cu toată inima? Câţi din audienţă vor promite lui Dumnezeu că vor crede, dacă Dumnezeu va acorda aceea, vreţi să vă ridicaţi mâinile şi să ziceţi: „Promit că voi crede”? Aici sunt mâinile mele şi mâinile femeii, la fel, că nu ne-am întâlnit înainte.
Acum, voi de acolo fără bilete de rugăciune, continuaţi să priviţi aici şi rugaţi-vă. Tu eşti foarte agitată. Acela-i publicul. Nu numai atât, dar tu eşti nervoasă de la început. Aceea-i alcătuirea ta. Şi fiindcă eşti aşa de agitată, tu ai un fel de necaz, problemă interioară, care este la intestine. Este corect? Şi apoi, tu eşti îngrijorată despre ceva referitor la altcineva care nu este aici. Dacă Domnul îmi va descoperi ce are acel cineva, o vei crede? Acela-i fiul tău. El este doar un flăcău, un băiat de vreo doiseprezece ani. Şi el are boală de inimă, fiindcă văd un doctor ţinând un telescop peste inima lui. Şi ei au ţinut un sfat, şi doctorii vor să opereze acea inimă. [Doamna zice: „Este corect. Mi-e tare teamă.” - Ed.] Şi ţi-e teamă de aceea.
Şi tu eşti... Nu vii din acest oraş. Eşti dintr-un oraş unde este un parc mare, şi un fel de... ca şi cursele sau ceva ce se petrece acolo. Unde locuieşti există un parc mare. Acela-i Connerville, Indiana. Este corect? AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Crezi cu toată inima? Atunci du-te şi afl-o. Va fi exact cum ai crezut-o. Isus Cristos ţi-o oferă în Numele lui Isus Cristos.

E-64 Dumnezeu este bun. O credeţi acum? Acum, aceea ar trebui să fie stabilită... ar fi trebuit să fie stabilită. Acum, doar aveţi credinţă. Nu vă îndoiţi. Afară în public, credeţi. Biblia a zis: „Dacă puteţi crede...”
Suntem străini, cred eu, domnule. Nu cred că ne-am întâlnit cândva, nu-i aşa? Cu ani în urmă. Nu te cunosc, cu alte cuvinte. Acum, aici este un bărbat. Vedeţi scena unei femei la fântână? Aici este o scenă a lui Filip mergând să-l afle pe Natanael, să-l aducă sus. Nu am nici o idee de ce stă acest bărbat aici, nici un pic măcar.

E-65 Frate Neville, acolo este o doamnă care şade în spatele tău care se roagă. Când am vorbit aceea, deasupra ei era o lumină, şi imediat ce am spus aceea, lumina a căzut pe ea... Ea îşi dă seama chiar acum că ceva s-a întâmplat. Un adevărat sentiment dulce a înconjurat-o pe femeie. Dacă este corect, ridică-ţi mâna, doamnă. Eu sunt un străin faţă de tine, ridică-ţi mâna? Dacă Dumnezeu îmi va descoperi pentru ce te rogi tu, o vei primi? Tu te rogi pentru fiul tău. Şi fiul tău are o boală la inimă. Şi el are o umbră neagră desupra lui, de moarte. Nu, scuzaţi-mă, doamnă. El este un păcătos. Umbra neagră, tu te rogi pentru salvarea sufletului lui. Aceea era umbra neagră deasupra lui. Ridică-ţi mâna dacă este adevărat. Aleluia! Îţi provoc credinţa în Dumnezeu. Întreab-o pe femeie. Ce a atins ea? Nimic. Ce a determinat-o? A fost acel pastor credincios care şade acolo rugându-se? Nu cred aşa. Aceea a fost credinţa ei care a făcut-o. Voi doar credeţi.

E-66 Tu eşti conştient că ceva se întâmplă, domnule. Tu nu eşti din acest oraş. Tu eşti dintr-un oraş care are un lac mare lângă el. Şi tu ai un parc de fotbal. Arată ca şi Cleveland, pentru mine, Ohio. De acolo eşti? Te văd la amvon. Tu eşti un predicator. Este exact corect.
Dar tu nu stai aici pentru tine. Este pentru altcineva. Aceea-i o femeie. Şi ea este dintr-un alt oraş, şi acela este un oraş mic, şi acolo sunt mulţi pini, crescând în jurul lui. Şi acolo există o... este ca un fel de deal, şi centrul lor principal, judecătoria, arată ca şi Kentucky, sau este Tennessee. Este Cleveland, Tennessee. AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Aceea este exact corect. Şi soacra ta are eczema. Aceea este o stare nervoasă care a izbucnit. Ea are complicaţii. Şi tu stai aici pentru ea. O crezi? Acea batistă care o ai în buzunar peste inima ta? Trimite-o la ea. Nu te îndoi. Ea se va face bine. Dumnezeu să te binecuvânteze Să spunem mulţumiri fie Dumnezeului viu. Voi doar aveţi credinţă. Nu vă îndoiţi.

E-67 Eu sunt un străin pentru tine, doamnă. Crezi că Domnul Dumnezeu va acorda aceste lucruri? Tu eşti aici pentru altcineva. Şi acel cineva, este cineva pentru care te-ai rugat când erai tânără, ca un frate. Şi omul este olog. El nu a căzut. Nici nu a fost paralizat de la paralizie, dar a fost boală de sânge care l- a ologit. Şi tu stai aici pentru el. Crezi că el se va face bine? Atunci vei avea ceea ce ai crezut. Du-te, şi Dumnezeu să ţi-o dea în Numele Domnului Isus.
Sunt un străin pentru tine, doamnă. Tu stai aici pentru altcineva. Şi acea doamnă este în spital, fiind foarte bolnavă, cancer. Şi doctorii nu mai pot face nimic. Şi tu ai nevoie de rugăciune, fiindcă ai o inimă împovărată. Dar Dumnezeu cunoaşte secretele inimii. Crezi că El îmi poate spune despre ce este împovărarea ta? Este pentru că îţi doreşti un copil. Şi văd două umbre negre. Tu ai avut două sarcini pierdute în timpul tău. Este corect?
Şi acum un Duh... Nu poţi vedea aceea mergând de la această femeie la o femeie în vârstă stând acolo? Priviţi aici, acea femeie bătrână stă după colţ. Ea suferă cu o boală de spinare. Şi motivul că vine de la unul la altul... Tu eşti dintr-un loc numit Richmond, Richmond, Indiana. Du-te acasă şi afl-o aşa. Şi doamna în vârstă după colţ, din Richmond, Indiana, cu boala ta la spinare, tu ai avut un timp greu să ajungi aici, nu-i aşa? Bine, tu poţi merge acasă să fii bine acum. Isus Cristos v-a vindecat pe amândouă. Tu poţi merge pe drumul tău bucurându-te şi fii sănătoasă. Nu am idee cine eşti.

E-68 Doar un moment. Doamna care i-a mutat haina de blană chiar atunci, stând chiar aici. Nu, este domnişoara de lângă tine cu o boală de inimă. Bine, soră, tu poţi merge acasă acum. Ferice de sufletul tău mic. Credinţa ta te-a făcut sănătoasă. Du-te pe drumul tău, şi fii fericită în Domnul Dumnezeu.
Domnule, crezi că Dumnezeu va vindeca acea boală de prostată? Ai stat aici crezând de mult timp, nu-i aşa? Eu sunt un străin faţă de tine? Bine, acum s-a terminat. Du-te pe drumul tău.
Acea domniţă cu mâna ridicată la gura ei chiar atunci, care are boală de arteră, stând acolo. Dacă crezi cu toată inima, poţi merge acasă sănătoasă.

E-69 Credeţi voi? Doar încredeţi-vă în Dumnezeu şi aflaţi ce face El.
Tu eşti aici pentru altceva. Crezi că Dumnezeu îmi va spune cine este acel altcineva? Dacă o face, o vei primi? Aceea este sora ta. Ea este în spital. Şi ea a fost operată pentru glandele ei feminine. Este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Tu vrei rugăciune, la fel. Este pentru piciorul tău şi pentru stomacul tău. Tu ai un stomac nervos, te deranjează încontinuu. Crezi aceea cu toată inima ta, că Dumnezeu te va face bine? Atunci du-te şi primeşte-o Vă provoc credinţa. Câţi credeţi, ridicaţi-vă mâinile şi ziceţi: „Eu o cred”.

E-70 Doar un moment. Ce spui tu în cărucior? Ce faci tu în costumul gri, priveşti, te uiţi la mine, şi stai în cărucior. Mă crezi a fi slujitorul lui Dumnezeu? Mă veţi asculta ca slujitor al Lui? Ridică-te din cărucior, ia- ţi căruciorul şi du-te acasă. Nu te îndoi. Ridică-te, ia-ţi căruciorul împinge-l şi du-te acasă.
O credeţi? Pot restul să o creadă? Ridicaţi-vă în picioare. Ridicaţi-vă în picioare, fiecare din voi, şi fiţi vindecaţi, fiecare din voi, în Numele Domnului Isus. Primiţi-l. Ridicaţi-vă mâinile. Lăudaţi-L. Fiecare din voi este vindecat. Credeţi-o chiar acum.