E-1 ... vorbind, cu toţii având un timp bun, şi bucurându-mă, şi apoi zicând ceva ca aceasta. [Un frate vorbeşte despre Fratele Branham - Ed.]
Mă gândeam în această dimineaţă, venind pe drum, am întârziat pentru micul dejun. Deci stăm la zece mile afară la ţară. S-a întâmplat să mă gândesc de câte ori am fost întârziat. Ştiţi, am fost întârziat chiar şi la nunta mea. Ei m-au aşteptat şi m-au aşteptat. Acum, dacă aş putea întârzia pentru înmormântarea mea, aceasta este...
[Cineva zice: „Te-ai căsătorit totuşi”. - Ed.] Da, m-am căsătorit. Da, asta este...

E-2 Păi... Este bine să fii aici, şi eu vreau să pun această întrebare înainte să obţin... doar un scurt timp aici, doar să am această părtăşie... Slujba mea a fost cumva înghiontind şi înghiesuindu-mă din loc în loc. Acolo nu este nimeni care să ştie greutăţile care le întâmpin. Şi să continui de a merge şi a întâlni oameni, şi strângându-le mâinile, şi aşa cum am zis seara trecută, o doamnă m-a invitat la ea acasa să mănânc cina. Vai, îmi imaginez că am avut ceva curaj vechi bun, şi ce este nevoie să vii în sud, ştiţi. Dar cum vei reuși. Vedeţi, tu nu poţi.

E-3 Deci mă gândeam înaceastă dimineaţă, a fost un timp aşa de minunat aici. Seara trecută am menţionat de rugăciunea pentru bolnavi. Şi Billy a coborât după amiază, şi aşa cum face de obicei şi vizitează împrejurimile cu tinerii, şi toţi, şi strângându-şi mâinile. Şi el se întoarce şi zice: „Tati, acolo sunt o mulţime de oameni pentru care să te rogi”.
Acum, motivul pentrucare nu m-am mai rugat pentru oameni este că în adunări... Am părăsit Dallas- ul; cu toţii vorbeaţi de Dallas. Şi convenţii ca aceasta, de ce, în special încerc doar să predic (Vedeţi?) deoarece îmi dă o şansă să mă odihnesc de acele viziuni. Şi viziunile sunt cele ce mă sfâşie.
Dar mai am douăadunări după aceasta, şi apoi voi lua o odihnă bună. Trebuie să o am, măsimt... Şi am fost în Dallas zilele trecute să văd cinci din fraţii noştri de pe câmp cu căderi nervoase, Raymond Richey şi Fratele Grant. Şi am vorbit cu el şi stând acolo şi ţinându-se şi plângând, şi un alt frate stând cu mâinile afară aşa, şi ţipa de la căderile nervoase, şi mergând prea mult. Şi, ştiţi, nu suntem făcuţi din rumeguş; încă suntem fiinţe umane ştiţi. Şi aşa, şi nu m-am mai oprit din decembrie. Deci eu trebuie să-mi iau ceva odihnă.

E-4 Şi eu aş fi fericit să termin serviciile. Cred căci cu toţii deveniţi sătui de mine strigând la voi în felul cum o fac, oricum. M-am gândit că ar trebui să am o seară să o îndrept cu surorile, felul în care am vorbit despre ele. Dar, ştiţi, nu zic aceea pentru voi (Vedeţi?), voi surorilor. O zic pentru acelea care vă imită. Vedeţi? Aceasta...
Păi, aici este un lucru. Cred că Domnul a zis că El a făcut o femeie, bărbatul era să conducă peste femeie. Atât timp cât un bărbat vă lasă pe voi să o faceţi, lăsaţi-l să o facă, păi atunci, este vina bărbatului, nu-i aşa? Asta este corect. [Fratele Branham râde - Ed.] Ele ar trebui să se supună conducătorului lor.

E-5 Dar mă face să mă simt nostim văzând biserica intrând în condiţia în care se află. Eu nu vreau să fiu rău, ştiţi aceasta. Dar când am o şansă să o spun în convenţii unde slujitorii şi toţi stau în jur, ei încep să o spună de asemenea (Vedeţi?) deci atunci noi nu vrem să facem aceasta. Trebuie să folosim puţină psihologie cu ea, ştiţi, pentru a porni slujitorii. Şi dacă ne întoarcem la vechea linie tăioasă aşa cum părinţii noştri obişnuiau să aşeze regulile: „Asta este aşa”. Vedeţi? Şi ei rămâneau cu ea. Vedeţi? Deci avem nevoie de ea acum.
Satan, este un inamic aşa de viclean, el doar intră aşa de... Păcatul este aşa, ce aş zice, este aşa de subtil, grosolan, ştiţi, este doar... Este viclean, doar prietenos, doar subt... Acesta este cuvântul - subtil. Doar aşa de subtil încât intră aşa de uşor, ştiţi; arată aşa de inocent. Primul lucru pe care-l ştiţi este ca un păiajen cu o pânză, v-a prins; acolo mergeţi.
Mă gândesc la un lucru, acesta este sfârşitul drumului. Care este, poate, nu prea departe de mine. Nu mai sunt un băiat. Şi trebuie să mă gândesc atunci la întâlnirea cu toţii oamenii din nou. Prietenul meu îmi spunea odată... Ei dădeau un premiu. Şi vreau ca aceasta să se adâncească în fiecare din noi.

E-6 În Vancouver, BritishColumbia, ei dădeau un premiu pentru un băiat ce putea merge cu o bicicletă.Doisprezece inchi lăţime, o sută de yarzi, i-au dat o nouă bicicletă Schwinn.Şi toţi băieţii, ei s- au gândit că erau biciclişti buni. Ei merg în centrul oraşului pentru mama lor, şi iau un coş de la băcănie, şi îl pun sub braţul lor, şi merg înapoi, şi niciodată nu ating ghidonul. Deci fiecare ştia că va câştiga acest concurs. Ei aveau un băiat bleg acolo, care doar, ştiţi, ca băiatul mamei. Şi nimănui nu-i păsa prea mult de el. Deci ei toţi au ajuns în timpul lor... În timp ce numerele lor erau chemate, au ajuns pe această scândură să meargă. Şi fiecare din ei au căzut. Dar micuţul băiat bleg a mers până la sfârşit, niciodată nu s-a împleticit.
Şi aşa toţi băieţii au venit în jurul lui şi au zis: „Cum ai făcut-o?”

E-7 El a zis: „O să vă spun băieţi; aici este unde a fost”. A zis: „Am privit ce făceaţi voi toţi, şi v-am văzut greşelile”. Vedeţi? „Priveaţi în jos aşa, încercând să o ţineţi pe scândură. Eu doar am privit sfârşitul şi am stat ferm”.
Acolo sunteţi (Vedeţi, vedeţi?); aceasta este ideea. Nu ce este chiar aici, dar sfârşitul şi staţi fermi, privind la Domnul Isus. Acum să ne rugăm un moment.
Doamne, ţine-ne minţile fixate pe Tine; lasă-ne să privim la sfârşit când îl vom vedea pe Isus. Şi aici în această convenţie, Doamne, acum acest grup de fraţi şi surori drăguţ este adunat împreună, aici să aibă micul dejun şi părtăşie. Cum ştim că următoarea noastră adunare nu va fi la un mic dejun, ci la Cina Nunţii, unde vom împărţi bucuriile Domnului pentru totdeauna.
Binecuvântează aceşti oameni, Doamne, care au predicat ani, stând aici în această dimineaţă cu părul cărunt şi umeri aplecaţi. O Dumnezeule, Tu singur şti ce au sacrificat şi prin ce au trecut. Şi, Tată, mă rog cu toată inima mea, dacă am găsit har înaintea Ta, binecuvântează aceşti fraţi, şi dă-le o slujbă mare, Doamne, pentru că avem nevoie de toţi în toate caracterisiticile, şi slujba lor, încă totul merge să realizeze marele Tău Trup de sfinţi şi credincioşi. Şi aşa cum stau, Doamne, ca fratele lor şi cetăţean al aceleiaşi Împărăţi, ajută-ne în această dimineaţă să vorbim câteva cuvinte care ne vor încuraja să mergem înainte. În Numele lui Isus o cerem. Amin.

E-8 Doar mă întrebam, înainte să vă vorbesc asupra unui subiect, câţi s-ar gândi că Duhul Sfânt ar fi mai mulţumit dacă aş începe din seara aceasta să ţin servicii de vindecare? Nu am avut timp să consult, şi noi trebuie să dăm nişte cartonaşe de rugăciune, deoarece acolo sunt prea mulţi oameni doar să zicem:
„Această mulţime să vină aici şi aceasta acolo”. Păi trebuie să împart cartonaşe de rugăciune. Nu credeţi că ar fi un lucru bun să ţinem următoarele două seri de serivicii de vindecare, aşa pot obţine ideea generală? Să vedem... Păi, vă mulţumesc. Aceasta este în regulă. Acum, o vom face atunci.
Când este adunarea voastră de după-amiază, domnilor? La două. Păi, vă spun; îl voi trimite pe Leo... Unde este el? Cred că el, Leo şi Gene jos acolo, Billy, sau unii din ei în această după-amiază cu cartonaşe de rugăciune, să le împartă la fiecare care vrea un cartonaş de rugăciune. Îmi voi schimba subiectul în seara aceasta şi mă rog pentru bolnavii.

E-9 Şi următoarea convenţie vreau să predic despre: „Vulturul scuturându-şi cuibul”. Am încercat-o pentru ultimele două sau trei şi am omis-o. În regulă. Acum, doar mă bucur de Cuvânt, nu-i aşa? Doar mă bucur de Cuvânt... Deci în această dimineaţă când am sărit şi am zis: „Oh, soţie”, şi copilaşii stăteau la câteva mile afară la ţară, şi ei îşi reţineau micul dejun până când pot să ajung înapoi la ei să-şi primească micul dejun.
Şi am luat pe micul camarad cu mine, şi, oh, am avut un aşa timp măreţ cu acei copilaşi şi altceva. Şi nu ajung să fiu cu ei prea mult. Şi când ajung acasă seara târziu ne tăvălim pe podea până la miezul nopţii. Iosif vrea în cârcă, şi Becky vrea să-i spun o poveste despre ceva; ştiţi cum merge. Şi aşa, cu toate acestea avem un timp minunat.

E-10 Şi noi nu am intrat noaptea trecută în pat până aproape de ora 1. Şi apoi Iosif, cred, a dormit jumătate de noapte de gâtul meu, şi aşa, ne iubim copiii. Şi ei... Îi luăm. I-am luat la micul dejun, şi ei dormeau când am venit să am acest timp de părtăşie, şi un mic dejun pe care nu-l poţi cumpăra cu bani, nici să-l serveşti de-a lungul mesei, un mic dejun de părtăşie în jurul sfinţilor lui Dumnezeu. Şi nici un serviciu nu este corect fără citirea Cuvântului Său, deci vreau să citesc o porţiune din Ioan 3, şi să zic, versetul al 5-lea, şi doar să vă vorbesc deoarece gâtul meu este rău.
Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din... Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

E-11 Mă întreb în această dimineaţă, în timp ce ne-am adunat aici împreună fraţi şi surori, slujitori şi învăţători ai şcolii duminicale, şi orice sunteţi: Ce înseamnă toată aceasta? De ce suntem aici, şi care este marea luptă? Şi în fiecare seară am încercat să zic aceasta, arată ca, de multe ori încercând să condamn organizaţiile şi încercând să condamn aceasta, şi să condamn aceea. Sunt un extremist. Acesta este adevărul. Şi uneori merg aşa de departe pe o parte încât o dezechilibrez pe cealaltă. Dar nu vreau să fac aceasta. Încerc să zic aceasta: Că toate organizaţiile nostre drăguţe, şi oamenii noştri drăguţi, şi femei drăguţe, încă, când venim în Prezenţa Sa, îmi este teamă că s-ar putea să ne găsim scurţi, şi nu vrem să fim în acest fel atunci. Să o corectăm acum.

E-12 Aşa cum un om bătrân de culoare îmi zicea nu cu mult timp în urmă într-o convenţie sau adunare, şi el a zis altceva, a zis: „Am vorbit cu Domnul nu cu mult timp în urmă. Şi i-am spus că dacă este ceva greşit cu mine, vreau să o îndrept imediat, deoarece nu vreau nici o problemă la râu”. Îmi place aceasta. Cred că este mai bine exprimat ce încerc să zic acum: „Să o vorbim acum astfel încât să nu avem probleme la râu, deoarece atunci nu puteţi reface (Vedeţi?); să fim siguri acum”.
Şi când Isus a zis acestui mare conducător: „Trebuie să te naşti din nou”. Atunci de ce, trebuie să mă nasc din nou? Asta este ce vreau să ştiu. Dacă sunt un slujitor al Evangheliei, dacă sunt o persoană bună, şi îmi plătesc datoriile, şi sunt corect, şi cinstit, şi merg drept în faţa oamenilor, ce poate să mai ceară Dumnezeu de la mine? De ce trebuie să am un fel de experienţă, aşa cum îmi spun oamenii, încât trebuie să mă nasc din nou? De ce Isus i-a zis acestui conducător, care trăia măreţ şi sfânt, şi i s-a cerut aceasta sau nu i s-a cerut, dar i s-a poruncit că trebuie să se nască din nou.

E-13 Deci, fără să încercsă presez în credinţa Calvinistă acum (Vedeţi?). Nu zic asta. Ştiu că vorbesc unor oameni legalişti, asta nu este aceea deloc, deoarece şi eu sunt legalistde asemenea. Dar cred aceasta, că Calvin a avut ceva, şi Arminienii au avutceva. Şi amândoi au avut ceva, dar ei s-au pierdut pe fundul ei. Calviniştiizic: „Păi, sunt salvat şi asta o aşează”. Viaţa lor dovedeşte că nu suntsalvaţi, atunci nu sunt salvaţi.
Şi legaliştii zic: „Trebuie să fac aceasta, şi trebuie să fac aceasta, şi trebuie să fac aceea”. Apoi dacă nu eşti născut din nou tot nu eşti salvat; deci acolo eşti. Vedeţi? Este la mijloc, la jumătatea drumului, este unde trebuie să stăm.

E-14 Ce sunteţi, ce este Calvinismul, ce este harul, este ce a făcut Dumnezeu pentru voi. Dar ce sunt lucrările, este ce faceţi voi pentru Dumnezeu în aprecierea a ceea ce El a făcut pentru voi prin har. Acesta este întregul răspuns. Atunci dacă sunt salvat, atunci trăiesc ca şi cum sunt salvat. Dar pot trăi ca şi cum sunt salvat şi să nu fiu. Vedeţi? Deci este faptul apoi aducând-o la acest loc, că trebuie să ne naştem din nou.
Deci experienţa naşterii din nou ne spune ce suntem. Nu înseamnă că noi... Cred în strigăt şi toate manifestările şi demonstrările Duhului, dar încă nu este asta. Vedeţi? Este ceva diferit de aceasta. Este o fiinţă nouă, ceva în inimă. Şi mă întreb dacă noi slujitorii, şi bărbaţii şi femeile, dacă de multe ori nu zicem cuvântul „Trebuie să te naşti din nou”, şi o trecem peste capul oamenilor pur şi simplu. Când trebuie să ne întoarcem la loc şi să-i lăsăm să ştie ce înseamnă o naştere. Vedeţi? Trebuie să vină înapoi la ceva mai mult decât cuvinte; trebuie să vină înapoi la un fapt fundamental, şi aceasta este această mare experienţă a naşterii din nou şi ce produce pentru noi. Vedeţi?

E-15 Acum, de multe ori începem să ne gândim că: „Păi, dacă suntem născuţi din nou, şi devenim fericiţi, şi strigăm, şi vorbim în limbi, sau îl manifestăm pe Dumnezeu cumva, asta este”. Dar fraţilor, ştiţi, ca slujitori voi înşivă, asta nu este aceea. Acum, am văzut oameni sărind, strigând, dansând şi fură, înşeală, mint şi orice altceva (Vedeţi?), şi ştim aceasta. Deci aceasta nu este despre ce a vorbit El.
Şi când Martin Luther a zis: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă”, el a zis: „o avem”. Şi John Wesley a păşit în faţă cu ceva nou, şi Luther era... El era corect atât timp cât a zis că cel neprihănit va trăi prin credinţă, ei... Este corect; ei trebuie să trăiască prin credinţă. Şi Luther a zis că cel neprihănit va trăi prin credinţă, atunci trebuie să facem aceasta. Şi el s-a gândit că o are, dar aflăm că nu o avea.

E-16 Wesley a zis când ajungeţi sfinţiţi şi strigaţi o aveţi, dar aflăm că mulţi au strigat care nu au avut-o.
Şi Penticostalii zic că dacă vorbim în limbi o avem, dar aflăm, mulţi au vorbit în limbi şi nu au avut-o. Asta este corect. Deci este ceva diferit de aceasta, frate. Asta este corect.
Isus niciodată nu a zis dacă ei strigă, dacă vorbesc în limbi, dacă fac aceasta, a zis: „După roadele lor îi veţi cunoaşte”. Şi roadele Duhului nu sunt strigătul, vorbirea în limbi. Acestea sunt atribute ale Duhului Sfânt, desigur. Dar pot fi imitate; o ştim.
Am avut de-a face cu o mulţime de duhuri rele în viaţa mea, şi vrăjitori, şi aşa mai departe, şi în jurul lumii. Am văzut duhuri rele strigând, vorbind în limbi, făcând toate manifestările, le-am văzut făcând tot felul de semne şi minuni şi orice altceva: demonii, şi ei neagă că ar exista Dumnezeu. Vedeţi? Dar nu puteţi trece prin aceasta.

E-17 Şi când ajunge la emoţiile noastre şi... Amintiţi-vă, cred în aceasta; cred că oricine care a primit o religie din toată inima va striga, şi va face puţin... Cred aceasta, dar încă, asta nu este totul. Ca bătrânul om de culoare fiind jos aici în sud, mâncând pepeni verzi. I-am cerut o bucată de pepene verde, a zis: „Cum a fost aceasta, băiete?” El a zis: „A fost bună, dar acolo este mai mult din ea”. Deci, acesta este felul, în acest fel este, aceasta este bună, dar este mai mult din ea. Vedeţi? Deci nu putem trăi prin această felie. Deci acolo este ceva diferit. Deci dacă voi fraţilor şi slujitorilor, care sunteţi mult mai capabili să explicaţi aceasta... Acum aş putea să iau un text aici, care îl am în mintea mea să predic despre: Viaţa. Dar când am coborât ceva m-a atins: „Eşti în faţă slujitorilor în această dimineaţă; eşti în faţa oamenilor care ţin cheile în mâinile lor. Vorbeşte cât mai bine despre lucruri care îi vor ajuta pe aceşti oameni”. Atât timp cât aceşti oameni pot să fie ajutaţi, întreaga lume va primi ajutor; adunările voastre şi oriunde, vor primi ajutor din ea. La urma urmei, fraţilor, lucrăm pentru un loc. Toate diferenţele noastre şi altele, încă aducem suflete la un Învăţător; acesta este Dumnezeu. Pentru aceasta suntem aici.

E-18 Şi acum în această dimineaţă, vreau să vă exprim ce cred, şi de ce trebuie să mă nasc din nou. Şi vreau să o exprim într-un fel copilăros. Să luăm o scurtă călătorie, dacă vreţi, şi să ne întoarcem înainte de întemeierea lumii.
Acum, suntem învăţaţi că trupurile noastre vin din praful pământului. Şi ştiinţa medicală zice aceea, şi Biblia zice aceea. Deci acolo este un lucru pe care cad de acord, că venim din praful pământului.
Şi aici cu ceva timp în urmă vorbeam la adunarea Kiwanis. Şi vorbeam asupra subiectului a multor... că mulţi oameni şi ce cred ei şi aşa mai departe, şi acest gând a venit aici, că din ce au venit trupurile noastre. Şi l-am întrebat pe doctor. Am zis: „Doctore, vreau să-ţi pun o întrebare”, care a fost prezent la adunare: „Este adevărat că trupul meu vine din parf?”
El a zis: „De ce, Reverand, ar trebui să şti aceasta”. Am zis: „Da, dar vreau să ştiu cum vine din praf”.
„De ce”, a zis el: „prin mâncarea pe care o mănânci”. Am zis: „Mănânci mâncare şi se transformă în celule de sânge”.

E-19 „Păi”, am zis:„atunci dacă asta este corect, atunci cu cât mănânc mai mult, cu atât maimult pământ pun în mine, mai mare voi deveni şi mai puternic. Ca turnarea apei dintr-unulcior într-un pahar, sau punerea materialului jos, grămezi de material, sauaşa mai departe; mai mult pun în el, mai mare şi mai puternic voi fi”.
A zis: „Asta este corect”.
Am zis: „Atunci vreau să-ţi pun o întrebare. Cum este când am avut şaisprezece ani, şaptesprezece, în sus până aproape de douăzeci şi cinci, am mâncat pâine, carne, cartofi, aşa mai departe, aşa cum mănânc acum; şi ea s-a transformat în celule de sânge?”
„Asta este corect”.
Am zis: „Dar de ce mănânc acelaşi lucru acum aşa cum mâncam atunci, dar când le mâncam atunci deveneam mai mare, mai puternic tot timpul. Şi când ajung să fiu de aproximativ douăzeci şi cinci de ani, mănânc mai mult, mai bine; devin mai bătrân, mai slab, descrescând”. De ce este, dacă torn apă dintr- un ulcior într-un pahar, şi se umple până când ajunge aproape jumătate plin, atunci cu cât torn mai multă, mai repede şi mai repede coboară; ştiinţific, spuneţi-mi cum este făcută. Nu poate fi făcută.

E-20 Dar Biblia are răspunsul. Este o întâlnire pe care Dumnezeu a făcut-o cu rasa umană. Odată sunteţi... Sunteţi aici, apoi trebuie să plecaţi, şi Dumnezeu îşi obţine tabloul. Şi voi merge săplasez mitic în această dimineaţă, cel mai bătrân bărbat şi femeie de aici dinaceastă adunare în faţa mea, ca soţ şi soţie.
Şi cu ceva timp în urmă erai o femeie tânără frumoasă, şi bărbatul era un tânăr chipeş. Şi poate abia ai intrat în slujba ta. Mama era frumoasă, şi cum acea zi în care tu ai condus-o jos la altar, şi i-ai spus acelui slujitor al lui Dumnezeu că ai luat-o să fie soţia ta, soţie credincioasă, cât de fericit erai. Păi, mâncai aceiaşi mâncare pe care o mănânci aici în această dimineaţă.
Şi doar după câţiva ani după ce te-ai însurat, într-o dimineaţă te-ai trezit, şi ai zis: „Mamă, acolo sunt riduri sub acei ochi frumoşi, au apărut”.
Ea a zis: „Da, tată, am observat părul cărunt apărând pe tâmpla ta”. Aceasta este când primul bebeluş a fost născut, pe atunci.

E-21 Ce s-a întâmplat? Moartea s-a aşezat. Te aşează în multe colţuri, dar curând te va pune într-un colţ şi te va ţine acolo. Vedeţi? Deoarece vă va lua. Dumnezeu are tabloul Său fixat ce a vrut pentru voi în viitor. Acum, cred în înviere. Creştinătatea crede în înviere. Întregul lucru este bazat pe înviere.
Acum, mulţi oameni cred că ei merg jos aşa, ei se întorc un fel de duh cu aripi. Vă veţi întoarce bărbaţi şi femei aşa cum sunteţi acum. Acesta este felul cum aceasta... Dacă această Biblie cade de la platformă jos pe masă, şi să iei o altă Biblie şi să o pui în locul ei, aceasta nu este învierea, aceasta este înlocuirea. Învierea este ridicarea aceleiaşi Biblii care a căzut. Şi învierea aduce aceiaşi oameni care au murit. Şi atunci în înviere totul...

E-22 Acum în această dimineaţă sunteţi bătrâni şi cărunţi şi cu umerii aplecaţi. Şi mama şi voi aveţi o mulţime de dureri şi suferinţe şi lucruri pe care nu obişnuiaţi să le aveţi, şi este schimbat. Dar amintiţi-vă, încă îl slujiiţi pe acelaşi Dumnezeu care v-a adus pe pământ. Atunci trebuie să fie în scopul lui Dumnezeu să vă lase să ajungeţi în acest fel. Dar amintiţi-vă, în înviere nu veţi avea păr cărunt, nici riduri. Tot ce v-a făcut moartea va fi uitat în înviere.
Dumnezeu, când a avut tabloul pictat, El a zis: „Acolo sunt ei. Acum, haide moarte, dar nu-i poţi lua până când nu te las Eu să o faci”. Şi apoi când mergeţi în praf şi înviaţi din nou, veţi veni înapoi acelaşi cuplu drăguţ care aţi fost la altar în acea dimineaţă, să rămâneţi pentru totdeauna în acel fel. Deci de ce ne este frică?

E-23 Cineva mi-a zis nu cu mult timp în urmă, a zis: „Billy, vrei să-mi spui...” Predicam despre Avraam, acei Îngeri care au venit la el şi i-au vorbit, şi am zis: „Era Dumnezeu şi doi Îngeri”.
A zis: „Vrei să-mi spui că acela era Dumnezeu într-un trup de carne?”
Am zis: „Cu siguranţă era”. Şi am zis: „Nu era o teofanie; era Dumnezeu. Era un om în carne, şi El era Dumnezeu”.
El a zis: „Atunci vreau să te întreb, cum a obţinut acel trup?”

E-24 Am zis: „Păi, marele Creator, care a făcut cerurile şi pământul.” Şi noi suntem făcuţi din şaisprezece elemente; acestea sunt potasiu, şi petrol, şi lumină cosmică, şi calciu, şi aşa mai departe, de ce, dacă El nu putea să ia acele şaisprezece elemente, şi [Fratele Branham suflă - Ed.] le-a suflat împreună, şi a zis:
„Vino aici, Gabriel, păseşte în aceasta”, şi a făcut unul pentru Mihail, şi unul pentru El Însuşi... De ce, cu siguranţă a făcut-o. Şi apoi a dispărut într-o secundă. Acesta este Tatăl meu. Indiferent ce se întâmplă acestui potasiu şi calciu, El ştie exact unde zace.
Stăteam în faţa unei oglinzi nu cu mult timp în urmă, pieptănând aceste fire de păr care mi-au mai rămas. Soţia mea a zis: „Billy, tu eşti aproape chel”.
Am zis: „Dar nu am pierdut unul din ele”. Ea a zis: „Te rog, spune-mi unde sunt”.
Am zis: „Îţi voi răspunde după ce tu îmi vei răspunde. Spune-mi unde au fost ele înainte ca eu să le am. Îţi voi spune unde mă aşteaptă ele”.

E-25 Dacă ele există, ele au fost înainte să existe. Au trebuit să vină din materialele acestui pământ. Apoi au fost aici înainte să vin aici, şi vor fi aici după ce mă voi duce. Dar într-o zi Dumnezeu ne va învia pe amândoi, şi vom veni împreună ca tânărul care eram cu mult timp în urmă. Tatăl meu care poate zice:
„Păşeşte în asta şi păseşte în aceea”, El va lua sufletul meu într-o zi, şi sufletul vostru, şi se va întoarce la un tânăr şi o tânără din nou, să trăiţi pentru totdeauna.
Acum, Dumnezeu nu este un Sears and Roebuck, nici Casa Armoniei. El ne face să arătăm diferiţi. Face lucruri diferite. Face munţi mari şi munţi mici. Face plopi, şi face stejari, şi face palmieri. Face tufe, şi face pomi mari. Face râuri, face deşerturi, face oceane, şi face câmpii. Face păr roşcat, păr alb, păr maro, păr negru; mic, scurt, gras şi indiferent. Vedeţi? El le face în acest fel. Deoarece aceasta este cum îi place. Propria Lui natură dovedeşte ce este El.

E-26 Acum ei vorbesc despre... Mulţi din oamenii de aici din Florida. Aveţi un loc minunat, dar aveţi mai multă grijă de iarba voastră decât fac eu cu părul rămas, tunzând-o tot timpul, ţinând-o netedă şi în aceast fel şi acel fel. Acum, poate să fie drăguţ pentru ochiul uman, dar pentru mine, îmi place jungla, vârful munţilor unde este accidentat aşa cum Dumnezeu l-a făcut, şi felul cum Lui îi place să se uita la ea înainte să fie pervertită.
Îmi place felul în care Dumnezeu face lucrurile. Şi îmi place felul în care El face oamenii. El este Dumnezeul varietăţii. Face flori roşii, flori albe, flori albastre; acesta este felul în care face El omenirea. Şi acesta este felul în care vom fi în înviere.

E-27 Luaţi violetele şi încrucişaţi-le, şi lăsaţi-le singure, ele vor merge la violeta originală. Şi ştiţi, unii dintre voi crescătorii de vite, voi reproduceţi o iapă cu un catâr; un catâr nu se poate reproduce din nou; trebuie să meargă înapoi la originalul lui din nou. Acesta este felul cum va fi în înviere, vom merge înapoi la original, mergem înapoi la ce a fost omul când Dumnezeu l-a făcut în imaginea Sa în grădina Edenului. El va fi un bărbat; ea va fi o femeie. Şi ea nu va avea nevoie de fabricile Max pentru a o face să arate drăguţă; este drăguţă de la început.
Acum observaţi, cum au venit toate acestea? Acum, dacă noi venim din praful pământului, cum zice Biblia că am venit, şi de asemenea ştiinţa zice că am venit din praful pământului, atunci cu siguranţă, trupurile noastre zăceau în acest pământ când acesta era doar o erupţie vulcanică fără o pată de viaţă. Dacă nu era, atunci de unde vine?

E-28 Ştiţi, că trupul în care trăiţi în această dimineaţă, a fost aici cu zece mii de ani înainte ca o pată de viaţă să fi fost pe pământ. Când Dumnezeu a avut acest proiectil atârnând acolo, răsucind soarele şi rotindu-l în jur în acest fel, şi creea acolo calciu, potasiu şi petrol, şi aşa mai departe, El avea în mintea Sa atunci ca voi să staţi la această masă în această dimineaţă. Oh, aleluia, El este Dumnezeul cel infinit.
Când un dulgher merge să construiască o casă, cum o face? Îşi aduce tot lemnul său mai întâi. El are în mintea sa exact ce va construi. Dumnezeu a avut, înainte ca lumea să fi avut o pată de viaţă pe ea, El avea trupul vostru zăcând chiar acolo. Dacă nu-l avea, de unde a venit? Acesta este motivul că El îl răsucea şi-l rotea şi-l întoarcea. El l-ar avea la soare în acest fel şi va face potasiu, şi El îl va întoarce în acest fel, şi va face calciu. Îl va întoarce în acest fel, va face petrolul. Oh, binecuvântat să fie Numele Său sfânt.

E-29 De ce ne este frică? Ar trebui să fim cei mai liberi şi mai fericiţi oamenii de pretutindeni. Şi nu trebuie să ghicim despre ea; Dumnezeu este în mijlocul nostru şi o dovedeşte. Asta este corect. Şi este conform cu Cuvântul şi Duhul Său.
Acum să o luăm... Trupurile noastre, înainte ca pământul să fie format acolo, trupurile noastre în care trăim chiar acum, zăceau în pământ: potasiu, calciu, petrol, aşa mai departe. Acum, să luăm un tablou astfel încât să n-o ratăm.
Şi după ce pământul a fost format şi totul zăcea acolo doar un deşert alb, niciodată nu a avut viaţă pe el, niciodată nu a fost nimic chemat viaţă, dar tot materialul zăcea acolo să facă trupurile noastre. Şi pot să-l aud pe Dumnezeu zicând marelui Duh Sfânt: „Du-te înainte acum şi cloceşte pe pământ”. Acum, ştim cuvântul „cloceşte” este „să mămească, ca cloşca clocind, sau să gângurească ca un porumbel chemându-şi perechea”. „Mergi şi cloceşte pământul”.

E-30 Acum, trebuie să folosim imaginaţia aici pentru a face drama. Atunci marele Duh Sfânt a păşit în faţă, şi şi-a întins aripile pe pământ, şi a început să clocească pentru un scop. Şi acesta era să producă ceva care să proiecteze ce era Dumnezeu. Aşa cum am zis seara trecută: „Ce a fost mai întâi, un păcătos sau un Salvator?” Despre ce este toată aceasta oricum? Ce a fost mai întâi un Vindecător sau boala?
De ce, cu siguranţă un Vindecător, cu sigu... Păi, de ce am devenit păcătoşi atunci? Trebuie să fie în acest fel. Dacă Dumnezeu este un Salvator, El trebuie să aibă ceva să salveze. Deci acolo nu este nimic greşit; este doar totul lucrând în felul Său. Acum, nu pot să zic aceasta păcătoşilor; o zic slujitorilor (Vedeţi?) şi copiilor lui Dumnezeu. Totul merge în regulă, indiferent ce facem sau nu facem; se va termine bine. Deoarece, ce Dumnezeu a ştiut mai dinainte El a predestinat.

E-31 Acum, dacă Dumnezeu... Dacă acolo... Dacă avem lumină, ziua, ce ar fi fost dacă acolo niciodată nu ar fi fost noapte, cum aţi fi ştiut ce era ziua? Cum putea ziua... Dacă niciodată nu aţi fost bolnavi, cum aţi fi ştiut să vă bucuraţi de sănătate? Dacă niciodată nu aţi fi fost pierduţi, cum aţi fi ştiut să vă bucuraţi de salvare?
De ce, frate, într-o zi când Isus va veni, şi învierea când Dumnezeu aduce această lume la judecată, şi toţi care dorm în praful acestui pământ vor învia în Prezenţa Sa, şi stăm pe acest pământ cu milioanele mai puternici, cântând povestea răscumpărării, Îngerii vor fi adunaţi afară cu capetele aplecate, neştiind despre ce vorbim noi. Ei nu au fost pierduţi; nu ştiu ce înseamnă să fii salvat. Ştim ce înseamnă să fii pierdut şi să fii salvat. Avem un Tată.

E-32 Aţi observat că Isus a zis, când El a scos un diavol a făcut-o cu degetul Său. Dacă Isus a zis: „Dacă scot dracii, cu degetul lui Dumnezeu...” Vedeţi ce este un drac pentru El? Pentru vindecare; este doar un lucru mărunt. Dar observaţi când o oaie este pierdută, ce a făcut El? A mers şi a luat oaia şi a pus-o pe umerii Săi. Care este cea mai puternică parte a omului? Spatele şi umerii săi. Vedeţi, diavolul nu este nimic pentru El. Dar oaia, El o pune peste umerii şi îi ţine picioarele. Şi o poartă cu cea mai puternică parte a trupului până când o aduce din nou în turmă. Dumnezeu îşi iubeşte copiii.

E-33 Acum, cum I-a avut? Duhul Sfânt a mers înainte şi a clocit pe pământ. Şi aşa cum a început să clocească, gângurind... Doar să zicem, pentru scuturarea vorbirii, El mergea... El chema, gângurind ca porumbelul serii când se aşează, gângurind partenerului său. Şi aşa cum a început să gângurească peste nimic decât un deşert alb de erupţie vulcanică, priviţi, coborând pe deal acolo. Văd ceva potasiu începând să se mişte peste ceva calciu. Am observat din nou, lucrul ciudat, puţină umezeală şi petrolul a început să vină împreună. Şi chiar de sub o piatră un micuţ ghiocel şi-a ridicat capul. Viaţa a apărut pe pământ. Şi a strigat şi a zis: „Vino, Tată, priveşte asta”.
Dumnezeu Tatăl s-a uitat peste şi a zis: „Asta este foarte frumos; doar continuă să gângureşti”.

E-34 Şi El a gângurit, şi florile au apărut, şi iarba a apărut. Şi plantele, şi pomii au apărut, şi păsările au zburat peste pământ, şi din nisip; şi după un timp viaţa animală a apărut. Şi El a continuat să gângurească, şi un om a apărut. El arăta minunat, dar era singuratic; nu avea ajutor.
Deci, să vezi aceasta... vreau ca aceasta să fie foarte lipicioasă acum. Dumnezeu niciodată nu a pus femeia în creaţia originală. Ea este un produs lateral din bărbat. Bărbatul şi femeia erau unul. O femeie, la început El a luat femeia din Adam. Şi bărbatul şi soţia sunt cu adevărat unul, dar aceasta era pentru ca ei să se reproducă din nou, să-i pună în trup. Dar El a luat partea feminină din bărbat şi a făcut o femeie din ea.

E-35 De aceea când o femeie încearcă să se comporte ca un bărbat, se îmbracă ca un bărbat, şi vorbeşte ca un bărbat, ea este ieşită din ordine. O femeie este feminină, dulce, iubitoare, nu mare şi comportându-se ca un bărbat. Păi, ea nu ar trebui să fie. Şi când face aceasta, viaţa ei este pervertită. Ea este dulce, iubitoare, bună, unde Adam este mai mult tipul corpolent, pentru că el era bărbatul, tipul masculin. Femeia era feminină, dar este acelaşi duh, pentru că El a luat-o pe ea din Adam.
Şi observaţi, când un bărbat îşi ia o soţie, şi el ia această soţie la pieptul său (Suntem o adunare amestecată.), şi strânge această femeie la pieptul său ca iubita sa, ea îşi imprimă imaginea pe el. O altă femeie ar strica-o pentru totdeauna. Ei sunt unul. Nici o altă femeie nu ar trebuie să se potrivească acelui şablon. Nu ai nici un drept cu braţele în jurul unei femei, pe podeaua de dans, sau nicăieri. Asta este corect. Ai o soţie, şi o strângi pe ea la pieptul tău, şi Dumnezeu o pune pe ea în inima ta şi o imprimă şi ea este a ta. Şi tu aparţii ei.

E-36 Şi tu, femeie, care iei un alt bărbat în braţele tale, ai distrus şablonul din care ai fost luată. Amintiţi-vă aceasta. Când acţionaţi ca un bărbat, sunteţi afară din locul vostru. Şi când un bărbat începe să devină feminizat, de asemenea, şi copilăreşte şi aceasta, aceea, şi celelalte, el este afară din locul său. El este şef; este conducător. Acum, nu vreau să zic un covor; doar zic un conducător, un ajutor. Nu să lovească femeile în jur, nu trebuie să o facă.
Dar Biblia a zis... Dumnezeu a zis în creaţie: „El va conduce peste tine”. Nu să fii un şef, dar să fie un ajutor, parte din tine. Ea este dulce şi bună şi tandră; ar trebui să o conduci în jur dulce, deoarece ea este parte din tine. Când o maltratezi, te maltratezi pe tine. Şi un bărbat sănătos mintal nu ar face aceasta. În regulă.

E-37 Deci acum, observaţi. Dar când el vede acest bărbat, ce specie era. Nu cred că era ceva animal mare preistoric. Cred că el era un bărbat, aşa cum a zis Dumnezeu că era. Şi nu cred că Eva era ceva ca... stăteam într-un muzeu în Grecia odată şi am văzut ceva tablouri faimoase pe care... o Evă şi Adam. Şi acolo era Adam, şi părul, vai, şi afară din nasul său aşa, şi Eva cu, oh, o aşa creatură oribilă. Un picior mai mare decât celălalt, şi piciorul foarte strâmb, şi dinţii ei stăteau aşa [Fratele Branham ilustrează - Ed.]. Dacă aceasta ar fi fost ce a văzut Adam prima dată, un bărbat ar fi apreciat o femeie ca aceasta.
Ce era? Este o încordare; acesta este motivul... De ce nu vin oamenii la Cristos de la început, când el realizează că este un păcătos? El încă se ascunde în tufişiuri, şi Dumnezeu încă cheamă. Arată ce a făcut l-a început; din aceasta este făcut, un laş de la început.

E-38 Acum, dar Eva era frumoasă; era cu adevărat drăguţă. Adam era doar un bărbat obişnuit, puternic, muşchi mari, păr zbârlit în jurul gâtului. Să zicem că Eva era... Ei erau amândoi goi; nu cunoşteau păcatul. Şi ei... Prima zi ei stăteau acolo, şi Adam a privit la ea, şi a zis: „De ce, ea este trup din trupul meu şi os din oasele mele”. De ce? Ea a fost luată din el; era parte din el. Nu în creaţia originală, era terminată, dar El a luat din el, să arate că sunt unul.
Dar despre căsătorie şi divorţ astăzi printre oamenii Penticostali? Apoi învăţăm... „Oh, credem că trebuie să te naşti din nou”. Vedeţi unde ajung? Dacă o credeţi, atunci să trăim ca ea. Să producem ce vorbim. Deoarece ne ţinem mintea pe biserică şi pe această organizaţie, pe acest grup, şi această femeie, şi acel bărbat. Luaţi-vă mintea de la ele; cu toate pier. Fixaţi-vă gândirea pe Cristos, pe Cuvântul Său, atunci nu poate greşi. El să fie Exemplul vostru, nici un om.

E-39 De multe ori aceşti oameni trecând prin ţară, numiţi vindecători Divini, oamenii îi iau ca exemplu. Mai bine vă luaţi gândul de la ei. Asta este corect. Ţineţi-vă gândirea pe Cristos; El este acela pe care să vă ţineţi gândirea, nu pe păstorul vostru. Iubiţi-vă păstorul şi respectaţi-l; el este un om onorabil, un bărbat al lui Dumnezeu, credincios. Dar ţineţi-vă gândirea pe Cristos şi afecţiunile voastre fixate pe Cristos. Doar respectaţi-L pentru ceea ce este, ca un reverand, deoarece el îl reprezintă pe Dumnezeu pentru voi.
Acum, dar, atunci vom observa, cât de dulci şi iubitoare erau. Şi acum, zic că ochii ei arătau ca stelele strălucind, aşa de albaştri cum puteau fi, şi doar scânteiau. Ea trebuie să fi fost frumoasă. Şi Adam s-a uitat la ea; de ce, era dragoste la prima vedere. O operaţie a fost efectuată, şi ea a fost luată din coasta lui.

E-40 Şi el trebuie să o fi luat-o de mână, şi zicem aceasta, a zis: „Să facem o scurtă plimbare, iubito”.
Acesta era domnul şi doamna, cu ani în urmă. Şi noi luam o mică plimbare, şi ei treceau prin grădini. Şi primul lucru care-l ştiţi, acolo ieşea un urlet feroce din junglă. Ce era? Era Leo leul. Ea nu se putea speria; nu era nimic să o sperie, avea dragostea perfectă; şi dragostea alungă frica. Şi el... Adam a zis:
„Vino aici, Leo. Eva, niciodată nu l-ai întâlnit. Acesta, l-am numit leu; am numit totul aici”. Şi el l-a mângâiat pe partea din spate a gâtului, şi el a miorlăit ca o pisică şi i-a urmat.
Sheetah tigrul a ieşit, şi ei... Toate animalele i-a urmat. Şi după un timp Adam a zis: „Oh, iubire, şti ceva? Este aproape seară; mai bine am merge la biserică.” Acesta era primul Adam şi Eva, aşa cum voi sunteţi urmaşii lor astăzi.

E-41 Nu: „Trebuie să mergem la cârciumă. Trebuie să mergem să jucăm bunco”. „Trebuie să mergem să ne rugăm, când soarele apune.” Ei nu au mers la o biserică mare toată decorată în mahon şi o orgă de o sută de mii de dolari în ea. Ei au mers sus în păduri, pădure. Şi poate, că Logosul care a ieşit de la Dumnezeu, să zicem că era în formă de Stâlp de Foc, Aureolă. Îl pot vedea atârnând în tufişiuri acolo, şi coada de la El stălucind jos când Adam şi Eva au îngenuncheat înaintea Creatorului să se roage. Şi pot auzi un Glas venind de la Acesta şi zicând: „S-au bucurat copiii Mei de şederea lor pe pământ astăzi pe care Domnul Dumnezeul Tău ţi-a dat-o?”
„Da, Tată, a fost minunat”.

E-42 Vedeţi, erau palpabili; ei pot atinge, pot mânca, pot iubi; şi ei... De ce, ei sunt reali. Nu sunt duhuri; ei sunt ceva palpabili. Oamenii vor... Dumnezeu a făcut Îngerii, dar El niciodată nu v-a făcut unul; niciodată nu veţi fi unul. Şi toate acestea aici: „Îngerul cu ochi maro mă aşteaptă”. Aceasta este o minciună a diavolului. Dar soţia voastră, este soţia voastră încă. Ce Dumnezeu... „Ce dezlegaţi pe pământ, voi dezlega în cer. Ce legaţi pe pământ, voi lega în Cer”. Nimic nu va separa ce face Dumnezeu, nu poate.
Apoi acolo era ea, o femeie. Şi ei au zis: „Da, Doamne, ne-am bucurat aşa de mult astăzi pe pământul, pe care Domnul Dumnezeul Tău ni l-a dat. Şi Te iubim, Tată”. Se închinau. Desigur: „Acum mă aşez să dorm...” Şi Adam şi-a întins braţul, şi Eva şi-a aşezat micuţul cap pe braţul său, aşa cum faceţi voi, tatăl cu mama, cu ani în urmă.

E-43 Şi imediat ce au adormit, El a aşezat pe Leo leul jos acolo, şi tigrul Sheetah, jos aici, şi El i-a aşezat pe toţi jos, Dumnezeu a făcut restul creaţiei Sale. Şi apoi oastea cerească a ieşit. Îl pot vedea pe Gabriel mergând şi zicând, priveşte la Adam, şi zice: „Ştii, Tată, el seamănă cu Tine”.
De câte ori soţia şi cu mine am mers la patul micuţului Iosif, chiar seara trecută, şi ea a zis: „Billy, ştii fruntea este mare; este ca a ta”.
Şi am zis: „Dar ochii sunt mari ca ai tăi”.
De ce? El ar trebui să arate ca noi; este urmaşul unirii noastre. Şi omul ar trebui să arate ca Dumnezeu, deoarece a fost făcut în imagina Sa, cu siguranţă. „Tată, el seamănă cu Tine. Priveşte la buzele şi la ochii săi”. Desigur Tatăl privind la copilul Său, cât de dulce este, niciodată să nu fie bolnav, niciodată să nu moară, niciodată să nu aibă o durere de inimă, niciodată să nu fie obosit, nu era aceasta minunat? Mama niciodată să nu îmbătrânească, nici tatăl: niciodată să nu fie fire de păr alb, nici zbârcituri pe faţă, întotdeauna să fiţi frumoşi şi iubind pentru totdeauna.

E-44 Apoi a intrat păcatul. Şi păcatul a distrus tabloul. Dar păcatul nu poate opri scopul lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu va fi învins. Deci atunci, deoarece păcatul a intrat, femeia a născut omul, care era secundar, o cale pervertită. Dumnezeu niciodată nu l-a creat din nisipul pământului cu mâinile Sale, dar femeia a trebuit să-l aducă, prin sex.
Apoi ce s-a întâmplat? Unde facem trupurile noastre din nisipul pământului, acel calciu, acele lemne, acel potasiu, pe care Dumnezeu îl aşează, este încă folosit. Într-o zi ultima fărâmă din el va fi folosită. Asta este corect. Lemnul se va termina. Dar Dumnezeu încă face omul din nisipul pământului. Şi voi veniţi pe acest pământ fără nici o decizie, oricum voi, nu aţi avut nimic cu aducerea voastră aici. Dumnezeu v-a adus aici.

E-45 Apoi, dacă păcatul a distrus-o şi Dumnezeu nu poate fi învins, atunci oamenii vin pe pământ printr-o cale pervertită; dar încă lemnele lui Dumnezeu sunt folosite. Potasiu, calciul şi lucrurile din care ne lasă să mâncăm... şi prin a voastră... până la pământ, şi prin sudoarea frunţii vă veţi câştiga traiul. Dar omul vine exact la fel, doar exact. Dumnezeu încă are scopul Său în minte.
Acum, ce s-a întâmplat? Dacă Duhul Sfânt m-a adus pe mine şi pe tine pe acest pământ în această dimineaţă, sau voi şi cu mine, mai degrabă, pe acest pământ şi ne-a făcut ceea ce suntem fără să avem o alegere... Am venit ceea ce suntem fără să avem o alegere. Dacă El m-a făcut ceea ce sunt fără să am o alegere, şi încă am fost făcut în imaginea lui Dumnezeu şi produs, încă printr-un act păcătos pe care Dumnezeu l-a permis să fie făcut, un act pervertit prin sfânta căsătorie a tatălui şi mamei mele... Şi am venit pe acest pământ, şi sunt ceea ce sunt prin harul lui Dumnezeu, şi fără să am nici o alegere, cu cât mai mult mă poate El învia în ultimele zile dacă fac o alegere.

E-46 Acum, Duhul Sfânt niciodată nu a părăsit pământul; este încă pe pământ; şi cloceşte pe pământ.
„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, toate materialele care au fost construite în imaginea lui Dumnezeu”, gângurind, chemând, curtând.
Şi dacă Duhul Sfânt curtează, şi ne întoarcem şi zicem: „Da, măreţule Dumnezeu, Tu m-ai făcut, şi Te iubesc. Şi Tu eşti Creatorul meu, şi eu sunt păcătos, şi îmi este ruşine de ea”, atunci El pune în mine Viaţa Eternă.

E-47 Apoi dacă El îmi dă Viaţa Eternă prin răspunsul la chemarea Sa, şi m-a făcut ce sunt fără să am o alegere, cu cât mai mult mă poate El învia după ce am făcut o alegere şi am fost umplut cu Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este propria viaţă a lui Dumnezeu. Şi voi nu puteţi pierde acea viaţă aşa cum Dumnezeu nu se poate pierde. Cuvântul vine din cuvântul grecesc „Zoe.” „Le dau Viaţa Eternă”.
Tot ce are un început are şi un sfârşit. Sunt acele lucruri care nu au un început, nu au un sfârşit. V- aţi gândit vreodată la aceasta? Dumnezeu, marele curcubeu Conducător în ceruri (zicem aşa) prin cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu: roşu, dragostea perfectă. După aceasta vine dragostea phileo, de la dragostea Agapao la dragostea phileo. Aceasta este dragostea care o aveţi pentru soţia voastră. Dacă un bărbat ar insulta-o, i-aţi zbura creierii. Vedeţi? Deoarece crează o gelozie. Dar dragostea phileo, dragostrea secundară.
Apoi vine pofta pentru soţia unui alt bărbat. Apoi vine murdăria. Vedeţi? Doar devine pervertită. Dar toate aceste tipuri de dragoste au avut un început. Dar când acea dragostea reală a lui Dumnezeu, despre care vorbesc, vine în fiinţa umană prin naşterea nouă, fiind născut din nou, nu are început şi nu va avea sfârşit. Sunteţi atunci un fiu de Dumnezeu şi o fiică de Dumnezeu, şi afecţiunile voastre sunt pe lucrurile de sus.

E-48 Dragostea phileo vă va face să împuşcaţi un om pentru că a insultat-o pe soţia voastră. Dragostea Agapo vă face să vă rugaţi pentru sufletul său pierdut. Aceasta este diferenţa.
Deci trebuie să fiţi născuţi din nou. Dacă aceasta... dacă ceva... dacă doar dragostea prietenească: „Oh, aparţin Adunărilor”, zic. „Şi tu aparţii Bisericii lui Dumnezeu, domnule” zic aceasta. Şi zic: „Oh, cu siguranţă, avem prietenii minunate, părtăşi”. Aceasta nu este aceea încă. Ştiu că suntem interdenominaţionali în această dimineaţă. Dar fraţilor, acesta nu este răspunsul complet. Acesta este răspunsul pentru prietenie şi părtăşie, dar despre Dumnezeu? Vedeţi ce vreau să zic?

E-49 Dragostea Agapo este diferită de dragostea phileo. Dragostea phileo este cea, venim împreună, raţionăm împreună, şi zicem: „Da, suntem fraţi”, asta este plăcut, dăm mâinile, cu siguranţă. „De ce, sunt interdenominaţional”, cu siguranţă, păsări cu aceleaşi pene împreună. Asta ar trebuie să fim. Îmi place asta. Asta este bine, aveţi un punct bun aici. Dar aceasta nu este totul din ea, frate. Trebuie să avem altceva care ne trage de la totul de pe pământ la acel Creator acolo, la Acela care ne dă Viaţa Eternă, care pune în acest calciu şi potasiu. Indiferent cât de bătrân devine, cât de zbârcit devine, cât de uscat devine sau cât de bolnav devine, Dumnezeu ştie fiecare uncie din el; El a cântărit-o în balanţa Sa înainte de întemeierea lumii. Şi am fost pus în această să iau o decizie. Şi mi-am luat decizia pentru Cristos, şi acolo nu este... Toţi diavolii iadului nu mă pot opri de la a fi înviat în ultimele zile şi făcut în imaginea Sa.

E-50 Dar fără Viaţa Eternă, această viaţă de părtăşie, va trece. Are un început; va avea un sfârşit. Dar cu Viaţa Eternă, nu mai poate muri, aşa cum eternitatea nu poate. Şi ce este eternitatea? Un cerc perfect, care nu are sfârşit. Doar meditaţi-o... El a început să o aşeze prin jur în acest fel, a trecut prin masă, prin podea, prin pământ; este încă un cerc perfect. Şi Dumnezeu nu are început sau nu are sfârşit.
Şi când El pune acest Duh în noi, în acest trup pe care El l-a clocit din pământ, şi dragostea noastră a ajuns la un loc unde este invadata de dragostea Agapo, atunci avem Viaţa Eternă în acest calciu şi potasiu care a fost hrănit şi clocit din pământ, şi cu cât mai mult poate Dumnezeu care a făcut-o, să o învie din nou. De aceea, trebuie să fiţi născuţi din nou.

E-51 Stând la micul dejun aici nu cu mult timp în urmă, doar doi slujitori, eu şi un predicator metodist. Nu micul dejun, doar un mic prânz, am luat ceva îngheţată împreună. Şi clubul 4-H din Kentucky au arătat că ei, la radio, că ei au perfecţionat o măşină care poate transforma grâul din bob doar exact cum îl creşteţi pe câmp. A zis: „Să luăm o pleavă care creşte pe câmp, şi cealaltă făcută de maşină, aduceţi-le împreună şi nu puteţi deosebi una de alta. Daţi-le o mână din fiecare, amestecaţi-le, acolo nu este nici o cale să o spuneţi din nou”. Vedeţi?
Ei fac aceeaşi pâine de grâu; va face acelaşi mălai; va face acelaşi fulg de porumb; are aceiaşi cantitate de potasiu, calciu, şi orice altceva care intră în ea. Totul chiar acolo, chiar inima grâului, pielea pe afară, doar perfect. Chiar în laborator, nu le puteţi tăia deoparte şi să spuneţi diferenţa. Singura cale în care le veţi şti era să le plantaţi. Binecuvântat să fie Numele Domnului.

E-52 Indiferent cât de real arată, frate, trebuie să aibă acea atingere a lui Dumnezeu acolo, Viaţa Eternă.
Şi cel pe care Dumnezeu... Dumnezeu l-a crescut pe câmp şi l-a făcut Însuşi, învie din nou. Acela pe care omul la făcut, indiferent... Deci organizaţiile noastre făcute de om, religiile noastre făcute de om sunt încă frunze de smochin din grădina Edenului; niciodată nu va lucra până când omul este născut din nou prin Duhul lui Dumnezeu şi au Viaţă Eternă în ei.
Prieteni slujitori, iau prea mult din timpul vostru, dar vreau să zic aceasta înainte să plec, să las aceasta cu voi. Ca fratele vostru, unul care vă iubeşte, acum doar amintiţi-vă această remarcă înainte să plec.
Nu cu mult timp în urmă acolo era un om mare, un maestru, camarad tânăr. Şi oh, cum putea el cânta. El doar umplea lumea cu muzica sa. Şi el era un mare artist al ei. Deci într-o noapte distra multe mii de oameni într-o anumită naţiune, Anglia. Şi ei erau aşa de amuzaţi, de marele maestru oriunde. Şi oamenii erau... După ce şi-a cântat concertul sau muzica sa, ţipau şi aplaudau şi devenind sălbatici. Dar au observat că tânărul nu dădea nici o atenţie la aplauzele lor, privea în sus.

E-53 Şi ei ţipau, şi, oh, doar continuând atât de tare cât puteau să-l lase pe el să ştie că ei apreciază muzica sa, că el era un geniu. Dar el continua să privească în sus. Şi ei se întrebau la ce se uită. Dar în balconul de sus, bătrânul învăţător maestru a urcat acolo; el privea aşa să vadă ce va zice învăţătorul maestru despre aceasta. Nu-i pasă ce zic ei; era ce zicea învăţătorul, bătrânul maestru învăţător.
Slujitori ai Evangheliei, să nu observăm aceste campanii mari şi aplauze ale oamenilor; ţineţi-vă ochii pe Maestru. Pentru că El este singurul care ne poate învia în acea zi.

E-54 Să ne rugăm. Tată Dumnezeule, aceste micuţe remarci venind de la o persoană nervoasă, dar mă rog, Dumnezeule, ca cumva să intre adânc în inima fraţilor şi surorilor mele, încât ei să realizeze, că nu contează dacă ei gândesc că ar trebuie să avem acest program de televiziune, sau aceasta, aceea sau altele; să ne ţinem ochii pe Maestru. Amintiţi-vă să fiţi născuţi din nou este să aveţi acea dragoste extremă şi să ştim că am trecut de la moarte la Viaţă. Avem abundanţa Vieţii, şi Viaţa abundentă este aceea revarsând ceva ce Dumnezeu a pus în fiinţa umană.

E-55 Şi noi, slujitorii, în această dimineaţă, aşa cum ne-am strâns aici pentru această mică adunare, să ne ţinem gândirea pe Maestru, ştiind că El este singurul care poate să trimită jos Duhul Sfânt să clocească în acea zi. Când această bombă cu hidrogen va lovi pământul şi va fi din nou un deşert alb, Dumnezeu va începe din nou de la capăt. Va veni cu acei oameni care au făcut o decizie. Trupurile lor vor zăcea aici, nimic doar înapoi la potasiu şi calciu, petrol. Dar Dumnezeul cerului, care a luat duhurile lor, poate să-i pună înapoi aşa cum erau. Şi aceasta este numai o umbră a negativului a tabloului care va fi developat într-o zi când Isus vine. Apoi îl vom vedea aşa cum este şi vom fi cunoscuţi aşa cum suntem cunoscuţi. Până atunci, ţine-ne slujitori loiali, privind sus, în Numele lui Isus. Amin.
Îmi pare aşa de rău că am luat aşa de mult din timpul vostru. Şi este deja nouă jumătate, aproape. Şi vă mulţumesc foarte mult. Voi pleca acasă imediat, şi mă voi pregăti pentru rugăciune şi pentru bolnavi în seara aceasta. Dumnezeu să vă binecuvânteze.