E-1 Îţi mulţumesc, Frate Neville. Bună dimineaţa, oameni. Este bine să fim aici astăzi în tabernacol. Şi m-am gândit poate dacă îl am pe Fratele Neville să vorbească în această dimineaţă, eu aş încerca deseară. Şi apoi mă uitam înapoi atunci la o lecţie de şcoală duminicală pentru această dimineaţă. Şi ce o... Cu voia Domnului, noi vom încerca să-să avem această lecţie de şcoală duminicală.

E-2 Acum, au fost două săptămâni acum, aproape, de când am intrat. Şi am fost foarte agitat aşa cum aţi înţeles, că, pe câmp, eu am devenit foarte, foarte epuizat şi cu greu puteam să merg mai departe. Şi apoi a trebuit să vin înăuntru doar pentru puţină odihnă. Şi eu am luat vreo trei zile jos la Wolf Creek Dam, jos în Kentucky, unde am fost născut. M-am gândit, "Oh, eu mă simt doar minunat acum. Eu sunt bine."

E-3 Şi am ajuns înapoi acasă, şi primul lucru mic ce l-am întâmpinat în faţă era un fel de afacere guvernamentală cu o taxă pe venit. Eu am mers până jos de tot la fund din nou. Deci mi-am dat seama că o să fie nevoie de mai mult decât o săptămână sau două să mă odihnesc.

E-4 Şi slujba mea este gata să facă schimbarea acum. Şi eu nu am adunări planificate. Şi acela-i motivul că eu doar într-un fel am venit într-o parte, şi m-am gândit, şi acum pentru următoarele câteva săptămâni, eu doar aş lua o odihnă, odihnă completă, şi să aştept după Domnul.

E-5 Şi mulţi dintre voi oameni de aici, care sunteţi din timpuri vechi, care aţi fost cu noi aşa de mult, îşi amintesc despre ce ne-a spus Domnul. El întotdeauna a înfăptuit ce El a zis că El va face.

E-6 Amintiţi-vă, când chiar la început, în biserică aici, în dimineaţa când am aşezat piatra tabernacolului, cum că El... Aceasta este A scrisă, şi este pusă în piatră, pe foaia albă din Biblia mea. In dimineaţa aceea, viziunea aceea mare, a zis, "Acesta nu este tabernacolul tău."

E-7 Eu am zis, "Unde este el, Doamne?" Şi El m-a pus afară sub cer. Şi a venit un Glas. Şi m-am uitat şi am văzut cele trei cruci, ca, pomii şi roadele pe ei, şi aşa mai departe. Voi ştiţi ce este viziunea. Ea a fost scrisă, cu anii.

E-8 Ridicând sus, zilele trecute, o carte veche sus acolo, citind unele din lucrurile pe care Domnul le-a spus, prezis; deja s-au împlinit. Despre aceste lucruri tinereşti, şi despre cum se va termina războiul, şi cum au atins toate lucrurile acelea.

E-9 Doar cele două lucruri rămase, într-una din acele mari profeţii. Aceea este, pentru maşini să fie pe drum cu control teleghidat, arătând ca un ou, numai că voi nu o conduceţi. Ea se dirijează singură. Şi apoi acolo se va ridica o femeie grozavă, căci America este o naţiune a femeii. Şi ea va... O femeie grozavă se va ridica, şi va fi Preşedinte sau ceva în felul acela, în naţiune. Şi apoi acolo va veni o anihilare totală. Întreaga naţiune va fi ştearsă.

E-10 Şi, aceea, eu prezic... Acum acesta nu este Domnul care zice aceasta. (Cealaltă, despre femeie, ea este, este Domnul.) Dar eu am prezis, în 1933, că lumea va întâmpina anihilare totală înainte de '77.

E-11 Deci, eu nu am ştiut atunci că ei aveau ceva care ar putea s-o nimicească aşa cum au ei acum, dar eu am văzut naţiunea în anihilare totală, doar cioturi de pomi şi lucruri ca acelea, rămase.

E-12 Deci, aceasta este pe drumul ei. Şi dacă toate aceste alte lucruri s-au împlinit întocmai cum El a zis, va fi şi aceea; şi chiar aşa cum El a zis în Scriptură aici, ce spune El. Dacă Cristos a venit de prima dată, El va veni a doua oară. Şi toate lucrurile care le-a zis El că se vor întâmpla. Şi la timp văzând aceasta, şi ştiind că noi suntem... numărul nostru este aproape gata să fie A chemat, ca o naţiune, ştiind că Biserica este pe punctul să Işi ia Răpirea. Aceasta mişcă inima unui lucrător, sau oricărui dintre laici, să ştie că noi suntem în această zi şi în timpul în care trăim. Este cel mai măreţ timp în care vreo persoană a trăit vreodată pe pământ, este chiar acum; care este, pentru Biserică. Deci, eu desigur doresc rugăciunile voastre.

E-13 Şi apoi eu am văzut în tabernacol, şi am văzut că ei au avut... urmau să aibe ceva realegeri şi totul, în biserică, pentru unii din comitet şi aşa mai departe.

E-14 Şi-şi biserica avea nevoie de o adunare mică, puţină înflăcărare. Şi voi aţi fost întotdeauna buni cu mine, şi m-aţi binecuvântat. Şi eu prin a fi aici, se pare că am fost o binecuvântare pentru voi. Şi eu sunt sigur, a fi cu voi, a fost o binecuvântare pentru mine. Şi voi întotdeauna aţi acceptat ce am spus a fi Adevărul, aşa cum eu l-am văzut prin Dumnezeu. Şi eu-eu apreciez asta.

E-15 Deci atunci, eu am pornit înăuntru, şi apoi eu urma să aflu, şi să îndrept biserica noastră, în comitetele ei, şi apoi pentru alegeri şi aşa mai departe. Şi atunci-atunci, m-am gândit, după aceea, eu am mers afară şi mi-am luat puţină odihnă înainte de a merge înapoi pe câmp din nou.

E-16 Ţineţi-o între voi. Acum, aceasta nu este pentru cei de afară. Este pentru acest tabernacol. Noi vrem o adunare cu acest tabernacol, aşa ca totul, şi fiecare greşeală, toate lucrurile care s-au purtat, şi poate simţuri mici de la unul la altul; acelea, eu am să-i iau pe fiecare din ei şi îi aduc chiar faţă în faţă. Deci dacă voi nu vreţi să-i faceţi faţă, voi mai bine să plecaţi din ţară; căci veţi veni faţă-n faţă cu fiecare părticică din aceasta, aşa cum obişnuiam noi să facem aici la tabernacol. Şi totul să fie netezit, căci noi suntem fraţi şi surori care am frânt împărtăşirea, Trupul lui Cristos, peste masa binecuvântărilor. Şi nu este nimic altceva decât Diavolul care ar face orice care ar fi greşit, şi ar cauza sentimente, sau să sfâşie, sau orice în felul acela. Şi eu îl iau pe Fratele nostru Neville, şi vom merge din loc în loc, şi vom aduce persoane la persoane, împreună, până când vechiul tabernacol este înapoi, stabilit din nou, pe picioarele lui, să meargă înainte pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Acum, acesta este, motivul că am zis aceasta, este pentru că este cu grupul nostru propriu de aici în această dimineaţă.

E-17 Iar acum eu voi lua puţină odihnă, şi voi veni înapoi cât pot de repede. Apoi mă aştept să plec în câmp din nou. Şi de data aceasta, cu voia Domnului, eu vreau să iau ce am acumulat noi puţin în fonduri, şi aşa mai departe, de către mine, afară în... acest program de misiune străin. Şi să-mi iau un cort nou, şi ceva echipament nou, şi să pornesc pe câmp. Nu din biserică în biserică, ci să mergem în adunările noastre proprii.

E-18 Acum, nici o nesocotire către fraţii care m-au invitat, ceea ce este minunat. Dar cea mai mare parte din aceasta, tu afli aceste convenţii, ei spun că tu urmează să fii acolo, şi apoi toţi prietenii tăi vin înăuntru, şi apoi acolo este o mulţime de batere a tobei pentru bani. Doar îi stoarce pe oamenii aceia. Eu doar am început să aflu asta, înţelegeţi. Aşa că aceea-aceea nu este corect. Noi vrem să avem un loc unde putem să-i aducem. Voi nu trebuie să vă aduceţi banii. Doar veniţi pe acolo, înşivă, şi-şi slujiţi Domnului. Vedeţi? Şi astfel acum...

E-19 Şi slujba mea a luat o schimbare chiar acum. Voi vă amintiţi când eu obişnuiam să ţin mâna persoanei, şi doar stăteam acolo, şi Domnul îmi spunea care era necazul lor. A zis, "Atunci se va împlini, că tu vei cunoaşte taina inimii oamenilor." Fiecare din voi ştiţi că aceea s-a întâmplat chiar perfect în felul cum El a zis. Acum acesta este următorul pas, care a fost profeţit şi prezis, care va fi cu mult dincolo de oricare din Acesta, înţelegeţi. Şi aceasta este chiar acum în schimbare.

E-20 Şi acela-i motivul că Satana s-a luptat cu mine cu taxa pe venit, încercând să-mi spună, guvernul, că eu datorez taxă pe venit pentru fiecare cent care l-am luat, ca un predicator, de când cu douăzeci şi şapte de ani în urmă, am intrat în slujbă. Aceasta nu este aşa, căci aceasta a trecut prin biserică aici.

E-21 Eu sunt administratorul acestei biserici. Aceea este exact corect. Aceasta este în evidenţă aici. Deci, atunci, dacă eu sunt casierul administrator al acestei biserici, atunci nu există nimic în lume... Guvernul nu are nimic de-a face cu aceasta. Ei nu chestionează biserica. Ei mă chestionează pe mine fiind casierul bisericii. Şi administratorii au semnat o hârtie care este în bancă acolo, că toate fondurile mele... In loc să am o fundaţie de-a mea proprie, eu am trecut-o prin biserica mea de aici, căci ea este automat o fundaţie, oricum.

E-22 Şi să fac aceea, mă ajută să mă ţină de a fugi departe de la biserică şi să o las, şi să merg afară şi să nu fie nimic aici. După ce am promis oamenilor că mă voi întoarce la biserică, iarăşi şi iarăşi, şi să-i ajut. Acela-i motivul că am ţinut-o astfel, căci v¬am făcut o promisiune vouă oamenilor. De aceea stau cu aceasta în felul acela, în loc să am una individual. Apoi, dacă tu faci asta, aceasta o aruncă la o organizaţie. Şi eu sunt ferm împotriva organizaţiei. Deci eu-eu o voi păstra chiar în felul cum este, în mâinile A lui Dumnezeu, aşa ca noi să ne putem mişca înainte pentru Impărăţia lui Dumnezeu.

E-23 Acum, în această dimineaţă, noi vrem să studiem acest vechi Cuvânt binecuvântat, şi să credem.

E-24 Acum, eu vreau să spun, de asemenea, că îl văd pe Fratele Egan şi mulţi, câţiva dintre administratori şezând aici. După ce noi am avut adunarea de administratori, seara trecută; este adevărat, eu public înaintea bisericii, că fiecare din voi nu mai sunteţi un-un administrator numit. Voi sunteţi administratori aleşi, şi numele vostru este pe registre. În ordine.

E-25 Şi acum ei urmează să aibe ceva mai multe alegeri de-de diaconi, şi aşa mai departe. Şi Fratele Neville este, îi va chema pe aceia imediat după acest serviciu, în ordine, şi pentru casier şi aşa mai departe, aşa cum stabilim biserica. Faceţi-o, toate calificările, gata, atunci noi putem avea o trezire aşa cum vine înainte.

E-26 Acum, chiar înainte de a ne întoarce înapoi la paginile de aici, pentru lecţia noastră de şcoală duminicală, la acest Cuvânt măreţ al Dumnezeului cel viu; doar să ne aplecăm capetele, câteva momente, aşa cum vorbim Autorului acestei Cărţi. Şi acum lăsaţi la o parte fiecare gând, tot ce este contrar, care să vă reţină de la a avea o binecuvântare.
Să ne rugăm.

E-27 Preasfânt şi neprihănit Dumnezeu, noi venim în Prezenţa Ta augustă binecuvântată acum, oferindu-Ţi vieţile noastre, şi ale noastre-sufletele noastre, şi trupurile noastre, şi serviciile noastre, şi talentele noastre. Şi tot ce avem, noi le prezentăm Ţie. Şi aşa cum Tu priveşti asupra noastră, Doamne, dacă există ceva păcat gol şi nemărturisit, noi vrem să-Ţi cerem, O Doamne Dumnezeule, ca Tu să aplici Sângele Fiului Tău, Isus, la un astfel de loc. Căci, ne dăm seama că noi în noi înşine suntem insuficienţi, şi este imposibil ca noi să ne susţinem singuri. Dar noi ne bizuim complet pe Sângele Lui scump, şi harul Lui să-l aplice în contul nostru, ca noi păcătoşii nevrednici să putem veni cu îndrăzneală într-o zi în Prezenţa Ta, aducând înaintea noastră acest Sânge al Domnului Isus. Care, Tu, în timpurile trecute, l-ai recunoscut a fi Sângele singurului Tău Fiu născut, şi ai făcut promisiunea, că, "Prin El, dacă ne mărturisim păcatele noastre, noi vom fi îndreptăţiţi prin harul Lui."

E-28 Iar acum noi am cere, Doamne, ca Tu să ne ierţi de orice greşeală, orice păcat de încălcare sau omisiune, fărădelege, că dacă vreun gând rău a străpuns sufletul nostru, prin săgeţile arzătoare ale Diavolului, ca Tu să alungi acest duşman rău al Tău, şi al poporului Tău.

E-29 Şi noi am cere ca Tu să trimiţi Duhul Sfânt să ia Cuvântul de data aceasta, aşa cum noi ne predăm ca unelte, ca Tu să vorbeşti prin noi, şi să auzi prin noi, Cuvântul Tău. Şi fie ca noi în schimb să-L primim ca de la Tine, şi să părăsim acest loc, astăzi, simţind că noi am fost reajustaţi la cauza lui Cristos; ca noi să putem fi mai bine potriviţi pentru serviciul din seara aceasta şi de mâine, din cauza cercetării Duhului Sfânt.

E-30 Binecuvântează fraţii noştri pretutindeni, bisericile din jurul lumii, care ţin înainte Cuvântul Vieţii în această zi rea. Noi simţim că nu mai este mult timp rămas să lucrăm, căci noaptea vine grabnic. Norii războiului plutesc din nou. Răul este la îndemână, şi noi ne rugăm ca Tu să ne laşi să lucrăm ca niciodată înainte. Odihneşte trupurile noastre obosite, Doamne, şi trimite-ne înapoi în luptă. Căci noi o cerem în Numele Domnului Isus, şi din pricina Lui ne rugăm. Amin.

E-31 Aşa cum deschidem, în această dimineaţă, Biblia, la al-al 11-lea capitol din Cartea Evreilor.

E-32 Miercuri seara noi am vorbit despre al 7-lea capitol din Cartea Evreilor, despre "Melchisedec, fiind fără tată, şi fără mamă, fără început de zile, sau sfârşit de viaţă."

E-33 Şi m-am gândit, poate, în această dimineaţă, că ar fi potrivit să deschid iarăşi această Carte minunată, fiindcă noi avem bazele la ce dorim să spunem, în citirile iniţiale. Şi sărind peste al 10-lea capitol, şi al 9-lea capitol, care sunt legile jertfelor, noi să venim la un punct al "credinţei." Şi aici în Cartea Evreilor, al 11-lea capitol, şi începând cu al 23-lea verset, noi Il citim astfel.
Prin credinţă Moise, când a fost născut, a fost ascuns trei luni de părinţii lui, căci ei au văzut că el era un copil corespunzător; şi lor nu le-a fost teamă de porunca regelui.
Prin credinţă Moise, când a venit la vârstă, a refuzat să fie chemat fiul fiicei lui Faraon;
Alegând mai degrabă să sufere suferinţa cu poporul lui Dumnezeu, decât să savureze plăcerile păcatului pentru o vreme;
Socotind ocara lui Cristos bogăţii mai mari decât comorile din Egipt: ... şi a avut recompensa spre răsplată.
Prin credinţă el a părăsit Egiptul, fără să se teamă de mânia regelui: căci el a îndurat, ca şi cum l-ar fi văzut pe cel ce este invizibil.

E-34 Eu vreau să iau subiectul, în această dimineaţă, "alegând prin credinţă." Şi eu vreau să iau ca un text, primele trei cuvinte din al 23-lea capitol, "Prin Credinţă, Moise." Şi, "alegând prin credinţă," aproape tot ce facem noi, noi trebuie să alegem prin credinţă. Şi tot ce aflăm că Moise a făcut, care este vrednic de repetat, era prin credinţă; nu prin vedere, ci prin credinţă.

E-35 Şi motivul că eu am selectat aceasta în această dimineaţă, pentru biserică în această stare, a fost că în a noastră... chiar în şcolile noastre, şi în jur, noi am avut aşa de mult din învăţătura ştiinţifică. Din această cauză, noi am atras oamenii la o parte de la credinţă. Acum, credinţa nu este dovedită prin ştiinţă. Credinţa este ceea ce ştiinţa nu vede. Şi noi... Dacă noi pierdem cândva această credinţă mare, atunci noi suntem total în întuneric, ea... nu contează cât de bine suntem pregătiţi, cum am putea noi să explicăm Cuvântul lui Dumnezeu, să convină felului nostru propriu de a crede.

E-36 Nu există cale să fiţi vreodată plăcuţi lui Dumnezeu: numai prin credinţă. Scriptura o afirmă clar în felul acela, şi este prin credinţă. "Şi fără credinţă," zice Scriptura, "este imposibil să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu."

E-37 Deci, dacă credinţa nu este de acord cu ştiinţa, şi ştiinţa este în dezacord cu credinţa, aceea le pune la-la margine una faţă de cealaltă, atunci noi trebuie să luăm o alegere cum a făcut Moise. Prin credinţă noi credem!

E-38 Acum, dacă ne pierdem credinţa, atunci noi niciodată nu obţinem o rugăciune răspunsă de Dumnezeu. "Căci cel ce vine la Dumnezeu trebuie mai întâi să creadă că El este, şi un răsplătitor al acelor care Il caută cu sârguinţă." Deci, dacă noi pierdem credinţa, rugăciunile noastre sunt anulate; noi nu ajungem nicăieri.

E-39 Deci aceasta-i tot la ce ne putem gândi, în această dimineaţă, este să ţinem la credinţă. Atunci, dacă noi pierdem credinţa, toate speranţele noastre sunt duse. Şi dacă noi pierdem credinţa, toată realitatea noastră spirituală este dusă. Căci, voi nu puteţi avea credinţă în lucrurile care le vedeţi, căci lucrurile care le vedeţi sunt toate pieritoare.

E-40 Dacă ne uităm la o persoană mare, un mare predicator, sau o adunare mare, ele toate vor pieri, într-o zi. Şi dacă noi privim la o naţiune mare, sau o armă mare, ele vor pieri toate, într-o zi. Şi apoi noi trebuie să trăim prin credinţă, despre acele lucruri pe care ştiinţa nu le declară. Este prin credinţă că noi credem.

E-41 Acum, noi ne pierdem slava dacă pierdem credinţa. Acum, dacă ne îndepărtăm de credinţă, atunci noi ducem biserica într-un tărâm intelectual.

E-42 Şi de multe ori, a fost învăţat, printre oameni, că din cauză că o adunare a fost mare, şi ei aveau mari biserici, turn mare, şi un mare popor, mulţi bine îmbrăcaţi şi dichisiţi, şi multe finanţe, că ei îşi puteau permite un astfel de lucru, noi, de multe ori, am gândit că aceea era inspirator, că această biserică anume trebuie să fie inspirată. Sau, noi deseori ne-am referit la diferiţi lucrători care merg afară pe câmp şi au mari adunări de mulţimi, şi noi gândim, uneori, că ei sunt semnele inspiraţiei. Dar acela nu este pe deplin adevărul. Aceea este inspiraţie umană.

E-43 Dar adevărata inspiraţie vine prin a face voia lui Dumnezeu. Vedeţi? Fie că este unul, sau numai o grămăjoară. Fie că este o biserică mare, sau o biserică mică, nu contează. Fie că el este un vorbitor mare, elocvent, sau numai un om care abia îşi cunoaşte ABC-ul, nu contează. Depinde de mesajul care-l aduce el, dacă este inspirat de Cuvântul lui Dumnezeu.

E-44 Sau, este inspirat de concepţii intelectuale din inspiraţie umană? Unii oameni pot fi inspiraţi din cauza unui vorbitor elocvent. Aceea nu o face corect. Uneori ei sunt inspiraţi din cauză că omul este aşa de instruit încât îşi poate indica punctul lui acolo. Aceea nu înseamnă că este de la Dumnezeu. Vedeţi?

E-45 Numai prin Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu, Etern binecuvântat, putem noi primi inspiraţie, şi aceea este dată prin Duhul Sfânt. Prin credinţă noi o primim.

E-46 Acum noi ne-am gândi la Moise, şi acest timp măreţ din viaţa lui. Şi noi citim în urmă, despre naşterea lui, cum că Dumnezeu i-a purtat de grijă, dar a venit un timp în viaţa lui Moise unde a trebuit să fie un timp de alegere. Dacă noi citim corect, noi aflăm că el era fiul fiicei lui Faraon, şi era moştenitorul tronului, şi ar fi fost următorul faraon în Egipt. Astfel el a observat aşa cum a privit în jur, după ce a venit la vârsta responsabilităţii, şi acolo erau robii aceia lucrând afară în gropi de nămol. Şi Moise, aşa cum a privit prin ferestrele palatului, peste aceiaşi sclavi peste care a privit Faraon, dar ce diferenţă era în privire.

E-47 Eu vreau să bazez acel gând, în această dimineaţă, pentru câteva minute, şi fie ca Dumnezeul Cerului să o conducă acasă la fiecare inimă de aici. Cum priviţi la ceva, este ceea ce face deosebirea.

E-48 Marele evanghelist, John Sprawl, care a fost un convertit al slujbei Fratelui Bosworth, de care mulţi din voi vă amintiţi cu ani în urmă, despre Vechiul Hambar al Gloriei. El a zis, într-o zi el a făcut o călătorie, înainte de decesul însoţitoarei şi soţiei lui dragi. Ei erau în La Salle Lorranes, Franţa. Şi eu am avut privilegiul să vizitez acelaşi loc. Şi ghidul i-a dus afară prin grădini, şi le-a arătat diferitele lucruri. Şi ei au venit la o anumită statuie a Domnului Isus, răstignirea. Şi Dl. Sprawl stătea departe, privind la ea, el şi soţia lui, şi, în inimile lor, criticau la ce ar fi putut avea artistul în mintea lui, sau sculptorul, adică, când el a cioplit dintr-o piatră, un lucru cu o astfel de arătare oribilă să fie să reprezinte suferinţa şi dragostea şi mila Domnului Isus, şi cum arăta toată de cioplită şi crudă. Şi ghidul a venit la DL Sprawl, şi el a zis, "Domnule, eu presupun că dvs. criticaţi această statuie a Domnului Isus."
Şi el a zis, "Eu o critic."

E-49 Şi el a zis, "Eu nu sunt de loc surprins, pentru că cei mai mulţi oameni care o privesc, întâi, ei o critică."

E-50 Şi Dl. Sprawl a zis, "Păi, eu nu pot vedea vreo milă sau vreo inspiraţie din a privi la un astfel de lucru, aşa că mă întreb de ce a făcut-o oare sculptorul în felul acesta."

E-51 "Şi sculptorul..." A zis, "DL Sprawl, această statuie este în ordine, şi sculptorul a avut lucrul corect în mintea lui. Dar unde este necazul, este cu dvs. Este felul cum priveşti la ea." Şi el l-a luat pe el şi pe soţia lui de mână, şi i-a condus jos la un altar la piciorul acestei zise cruci. Şi el a zis, "Acum, Dl. Sprawl, priveşte sus acum." Şi când el s-a uitat sus, el a zis că inima lui aproape l-a prăbuşit. Ce diferenţă a fost, să stea acolo departe şi să o privească în felul acela, şi să mergi jos şi să se uite la ea în felul cum a fost făcută să o priveşti.

E-52 Şi acela-i felul cum este Dumnezeu. Acela-i felul cum este credinţa. Este felul cum priveşti la ea. Dacă te uiţi la ea ca un fel de Biblie istorică, despre ceva care a fost în zilele trecute, tu niciodată nu vei fi în stare să obţii valoarea reală a Bibliei. Tu trebuie să te pui pe genunchi, şi să te supui la poruncile acestei Biblii, şi să te uiţi la Ea prin ochii Duhului Sfânt.

E-53 Eu aş întreba această audienţă, în această dimineaţă. La ce bun ne-ar folosi un Dumnezeu istoric astăzi dacă El nu este acelaşi Dumnezeu? Ce bine face un Dumnezeu, care l-ar lua pe Moise şi să facă minunile cu el care le-a făcut, la ce ne-ar folosi să citim despre un astfel de Dumnezeu dacă El nu este acelaşi Unul astăzi? La ce foloseşte un Dumnezeu care a putut scăpa din cuptorul aprins, pe copiii Evrei, dacă El nu este acelaşi Dumnezeu astăzi? La ce foloseşte un Dumnezeu care ar judeca între bine şi rău, într-o zi trecută, şi să pedepsească pe cel rău şi să binecuvânteze pe cel drept, dacă El nu este acelaşi Dumnezeu astăzi? Pentru ce mergem noi la biserică? De ce ne abţinem noi de la lucrurile lumii, dacă El nu este acelaşi Dumnezeu al aceleaşi judecăţi, şi aceeaşi părere cum a fost El întotdeauna? La ce bun ar fi ca un Dumnezeu care a putut atinge mâna unei femei cu o febră aprigă, şi febra s-a oprit, dacă El nu este acelaşi Dumnezeu astăzi? La ce bun ar folosi să slujim unui Dumnezeu care a putut chema pe prietenul Lui dintr-un mormânt, după ce a fost mort patru zile, dacă El nu este acelaşi Dumnezeu astăzi?

E-54 Prin credinţă noi credem, că, într-o zi glorioasă El ne va chema din pământ, chiar dacă am fi o lingură de cenuşă din nou. Cum o dovedim noi? Noi nu o dovedim. Noi o credem. Nouă nu ni se cere să dovedim nimic. Nouă ni se cere să o credem.

E-55 Prin credinţă Moise a făcut aşa-şi-aşa. Şi cum Moise, ca un bărbat tânăr, s-a uitat prin fereastra palatului, la sclavi, el a văzut aceeaşi grămadă de sclavi mânjiţi, murdari, plini de noroi pe care i-a văzut Faraon.

E-56 Şi când Faraon s-a uitat la ei, şi Egiptenii, ei nu erau nimic decât o grămadă de sclavi. Numai pentru aceea erau ei buni; doar să fie tencuitori umani de noroi, să facă cărămizi din noroi pentru beneficiile cetăţilor pe care le construia Faraon. În felul acela se uitau Egiptenii şi Faraon la robi.

E-57 Dar Moise, când el s-a uitat la ei, era o privire diferită pe care a avut-o Moise. Când el a văzut, trecând pe lângă fereastră, marile gropi în feţele lor, lacrimile care curgeau pe obrajii lor, şi trupurile lor încovoiate, el s-a uitat la ei ca la poporul lui Dumnezeu. El nu s-a uitat la ei ca sclavi. El s-a uitat la ei ca poporul ales al lui Dumnezeu.

E-58 Şi, oh, aşa cum merg în jur, de la ţară la ţară, şi de la naţiune la naţiune, predicând! De când am părăsit uşile acestui tabernacol, aceea este o instituţie interdenominaţională, cu nici o lege decât dragoste, fără nici o carte decât Biblia, şi nici un crez decât Cristos, eu am încercat să privesc asupra copiilor lui Dumnezeu, şi peste cei respinşi, ca fiind poporul ales şi selectat al lui Dumnezeu. Eu nu-i întreb dacă ei aparţin la Tabernacolul Branham. Eu nu-i întreb dacă ei sunt Metodişti, sau dacă sunt Prezbiterieni, sau dacă ei sunt Penticostali, sau Nazarineni, sau Pelerini Sfinţenişti. Eu doar vreau să-i privesc ca poporul lui Dumnezeu. Şi văzând faptele lor şi acţiunea lor, că ei sunt slujitorii Domnului Dumnezeu. Şi inima mea doreşte părtăşie cu ei, nu contează ce marcă au ei. Eu doar tânjesc după părtăşia lor. Eu îi iubesc pentru că eu ştiu că ei sunt oameni ai lui Dumnezeu.

E-59 Când văd o femeie venind în jos pe stradă, cu o fustă lungă, şi părul ei făcut ordonat în spate, şi-şi cu o rochie cu arătare decentă; şi eu văd o altă doamnă tânără, poate de aceeaşi vărstă, îmbrăcată cu o pereche de pantaloni scurţi; ea poate fi, în arătare, de două ori mai frumoasă decât femeia cu părul lung, după arătarea lumii, dar eu voi lua partea mea cu fata aceea care este îmbrăcată ca o Creştină. Deşi ei ar râde de ea, şi ar numi-o fanatică, totuşi, eu voi lua partea mea. Ea ar putea să nu fie aşa de drăguţă ca cealaltă fată, ca frumuseţe, dar ea vede ceva. Prin credinţă ea vede pe Cel Care este invizibil, Care îi călăuzeşte viaţa.

E-6

E-61 Câţi oameni tineri ar fi sărit la oportunitatea să devină fiul fiicei lui Faraon! Câţi oameni tineri ar fi sărit la oportunitatea pe care a avut-o Moise, să se bucure de toate plăcerile şi strălucirea lumii, să devină regele Egiptului, să aibe toată lumea la picioarele lui! "Ce un lucru nebun," ca oamenii tineri din ziua lui trebuie că s-au gândit, "când Moise a ales să-şi ia locul cu poporul chinuit şi suferind al lui Dumnezeu."

E-62 De ce a făcut-o el? Prin credinţă, când el şi-a ridicat ochii, el a privit dincolo de strălucirea acestei lumi. El a privit dincolo de plăcerile păcatului. Şi Biblia a zis că el a îndurat aşa cum L-a văzut pe Cel invizibil, prin credinţă, şi el a făcut o alegere să slujească pe acel Dumnezeu indiferent de ce a avut loc.

E-63 Aceasta nu s-a schimbat. Mulţi dintre noi ar putea merge la ceea ce am numi noi o clădire mai bună. Noi ne-am putea bucura, poate, părtăşia şi plăcerile de a şedea într-un scaun mai bun. Noi am putea fi mai populari, să bem şi să fumăm, şi să ne îmbrăcăm şi să acţionăm ca lumea. Dar care este chestiunea? Voi v-aţi ridicat ochii, şi prin credinţă îl vedeţi pe Cel Care este invizibil, şi v-aţi luat poziţia cu cei respinşi şi aşa numiţii holy-rollers ai zilei. Căci prin credinţă Il vedem pe Cel ce este invizibil, alegând să suferim persecuţiile şi suferinţa.

E-64 Eu nu aş spune oamenilor ca ei să aleagă să fie năpăstuiţi. Eu nu spun că voi trebuie să alegeţi suferinţa. Acesta nu ar fi lucrul uman de făcut. Dar dacă suferinţa zace în calea datoriei, atunci haideţi să o luăm aşa cum vine. Eu nu vreau ca voi să faceţi ceva ca cineva să râdă de voi. Eu nu aş vrea să spuneţi lucruri diferite, că eu sunt un... "Eu aparţin la o biserică care nu crede în aşa-şi-aşa, în lumea lumii," şi lucruri ca acelea, doar să-i faceţi pe oameni să facă haz de voi. Voi o aduceţi aceea asupra voastră. Eu nu aş spune ca voi să mergeţi aici afară şi să vă purtaţi şi să faceţi ceva care era radical. Eu nu aş vrea ca voi să faceţi aceea, aşa ca cineva să spună că sunteţi un fanatic. Voi o aduceţi aceea asupra voastră. Dar dacă aceasta stă în calea datoriei voastre către Dumnezeu, lăsaţi ca lumea să zică ce vrea să zică. Voi trăiţi înainte.
Voi faceţi o alegere. Orice bărbat şi femeie trebuie să facă aceasta.

E-65 Ce ar fi dacă Faraon ar fi putut vedea ce a văzut Moise? El a văzut suferinţele poporului. El ştia care era preţul de plătit. Dar prin credinţă el l-a ales, decât să aibe plăcerile păcatului.

E-66 Există poate puţine, doamne tinere care şed aici, ca femei tinere fermecătoare. Lumii i-ar place să vă zică, "Fă aşa-şi-aşa. Tu eşti frumoasă. Trupul tău este aşa de frumos format. Tu ar trebui să arăţi asta."

E-67 Dar, sora mea, ridică-ţi ochii sus şi priveşte dincolo de aceea, la Cel ce a zis, "Este o urâciune pentru o femeie să se îmbrace cu o îmbrăcăminte care aparţine bărbatului."

E-68 Dacă bărbaţii din poporul din comunitatea voastră, dacă femeile cu care vă asociaţi, au zis, "Taie jos părul acela lung. Va fi mai răcoros. Ar fi aceasta, aceea, sau cealaltă. Sau, tu ai deveni mai bine." Să nu asculţi de aceea!

E-69 Tu ridică-ţi ochii sus, şi prin credinţă îl vezi pe Cel ce a zis, "Părul femeii este slava ei, şi ea să nu şi-l taie."

E-70 Dacă ei spun, "Ar fi popular. Tu vei sta mai bine în locul tău de muncă, sau cu şeful tău, dacă tu ai lua o băutură sociabilă. Dacă vei fuma ţigări ca restul femeilor, tu ai sta mai mult sociabilă în cartierul tău."

E-71 Prin credinţă ridică-ţi ochii şi priveşte spre Cel Care a zis, "Spurcaţi trupul acesta, şi Eu îl voi distruge." Prin credinţă noi credem lucrurile acelea. Nu este nimic ce aţi văzut. Este ceva ce credeţi. Prin credinţă, Moise a făcut.

E-72 Şi în această umblare de credinţă, acolo vine un timp când acolo trebuie să fie o alegere.

E-73 Lot a făcut acea greşeală tristă care o facem noi. De multe ori noi alegem spre binele nostru. Noi alegem lucruri care ar fi mai bune.

E-74 Uneori dacă există puţină ciorovăială ce vine în biserică, şi cineva ar zice, "Ei bine, diaconul sau păstorul este de partea aceasta." Să nu priveşti la aceea. Priveşte la ce este neprihănit. Ia lucrul acela la o parte şi adu-i pe amândoi împreună. Aceea este evlavios.

E-75 Există o alegere. Şi noi alegem pentru noi înşine. Noi alegem ceva ce este pentru binele nostru.

E-76 Dar Moise a ales suferinţele şi dizgraţia, ca el să poată umbla cu poporul lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la aceasta acum.
Ascultaţi la aceasta. "A ales suferinţele poporului lui Dumnezeu, şi a socotit aceasta o comoară mai mare, căci el a îndurat, văzând pe Acela Care era invizibil."
Acum, Lot, odată, a trebuit să facă o alegere.

E-77 Şi aceasta poate fi, în această dimineaţă, că vor exista bărbaţi şi femei care şed aici, care veţi face alegerea voastră finală. Voi sunteţi astăzi ceea ce sunteţi, deoarece cu câţiva ani în urmă aţi ales să fiţi ceea ce sunteţi acum. Şi ceea ce alegeţi acum va determina ce veţi fi de azi în cinci ani. De azi în cinci ani tu poţi fi un misionar. De azi în cinci ani tu poţi fi un Creştin renumit.

E-78 Sau, de azi în cinci ani tu poţi fi în iad, pentru că tu ai făcut decizia greşită. De azi în cinci ani tu poţi să cureţi scuipătoare într-un bar. De azi în cinci ani tu poţi fi o prostituată pe stradă.

E-79 Sau, tu poţi fi un bărbat sau o femeie care este un-care este un credit la orice societate, din cauza alegerii tale pentru Cristos. De azi în cinci ani tu poţi fi în Slavă, dus în Răpire, pentru că tu ţi-ai făcut alegerea astăzi.

E-80 Dar tu trebuie să alegi. Şi să nu priveşti la ceea ce vezi. Alege ceea ce vezi prin credinţă. Acela-i singurul lucru care va conta, este ce-ce alegi tu prin credinţă.

E-81 Lot, aşa cum el a trebuit să facă o alegere. Abraham i-a dat lui Lot alegerea lui.

E-82 Şi Dumnezeu îţi dă alegerea ta. "Alege tu astăzi cui să-i slujeşti." In grădina din Eden era un pom al-al cunoştinţei, şi un Pom al Vieţii. Omului i s-a dat privilegiul să-l aleagă pe oricare a dorit el. Şi aşa este astăzi. Vouă vi se dă privilegiul, ca agenţi moral liberi, să alegeţi orice vreţi să alegeţi.

E-83 Sfatul meu către voi, este, să nu priviţi la lucrurile moderne din jurul vostru, şi la popularitatea şi la farmecul care aţi putea fi. Ci alegeţi, mai degrabă, prin credinţă, pe Acela care a dat promisiunea că într-o zi El va veni şi va îndrepta toate relele, şi vă va da Viaţă Eternă, şi vă va învia. Nu contează dacă luaţi calea celor puţini dispreţuiţi ai Domnului, faceţi alegerea aceea. Dacă există necazuri în mână, dacă există necazuri în ţară, dacă există necazuri în biserică, dacă există necazuri în casă, nu contează unde sunt, faceţi-vă alegerea, "Prin credinţă, eu voi sluji pe Dumnezeu. Imi voi smeri inima în Prezenţa Lui. Eu voi lua calea cu copiii lui Dumnezeu. Eu îi văd dispreţuiţi şi respinşi, şi daţi afară şi făcuţi de râs, dar eu totuşi îmi voi lua postul meu de datorie. Eu voi sta chiar alături. Şi când ei plâng, eu voi plânge cu ei. Şi când există întristare, eu mă voi întrista cu ei. În felul cum trăiesc ei, voi trăi şi eu."

E-84 Cum a zis Naomi... Sau, Rut i-a zis lui Naomi, "Căile tale să fie căile mele. Căile mele să fie căile tale. Unde locuieşti tu, voi locui eu. Unde mergi tu, voi merge şi eu. Dumnezeul pe care-l slujeşti tu va fi Dumnezeul meu." Luaţi alegerea aceea, chiar dacă va trage chiar pielea de pe conştiinţa voastră, de a gândi că sunteţi cineva. Trage pielea jos de pe tine şi ia-ţi calea cu cei puţini dispreţuiţi ai Domnului, şi rămâi loial pe câmpul de slujire şi la postul de datorie.

E-85 Lot s-a uitat în jur. El a zis, "Eu am o alegere." Şi el s-a uitat spre Sodoma. El a văzut câmpiile bune cu iarbă care erau mai bune decât ce a văzut Abraham, şi unde era Abraham. El a văzut prilejurile să-şi păşuneze vitele, să aibe vite mai grase şi mai bune.

E-86 Eu sper că nu rănesc simţurile nimănui. Dar aceea a fost poziţia la prea mulţi predicatori, să compromită cu Evanghelia, gândind că ei primesc mai mulţi bani din aceasta. [Fratele Branham bate din palme de trei ori – Ed.] Un tichet de masă! Eu mai degrabă aş trăi în ţara stearpă, să mănânc, şi să beau dintr-un pârâu, şi să mănânc biscuiţi săraţi, decât să compromit asupra convingerii credinţei mele în Cuvântul viului Dumnezeu. Eu voi lua calea mea.

E-87 Unii din ei au zis, "Billy, care-i chestiunea cu adunarea ta, căci există prea mulţi Penticostali la ea." Un mare predicator denominaţional a zis asta.
Eu am zis, "Va sponsora denominaţiunea ta adunarea mea?"

E-88 Nu cu mult în urmă, în revista Look, eu cred, a fost un articol. Şi scriitorul a zis acolo, a vorbit despre Penticostali. El a zis, "Biserica Penticostală este biserica care creşte cel mai repede în lume astăzi." De ce? Este pentru că bărbaţi şi femei şi-au ridicat în sus ochii şi au privit departe.

E-89 Şi scriitorul de asemenea a făcut complimente Penticostalilor. Oh, desigur, zicea el, "Au fost unii din ei care au mers radical, şi aşa mai departe. Dar, Metodiştii se închină la un crez. Ei se închină lui Dumnezeu printr-un crez. Baptiştii fac la fel, şi Prezbiterienii. Dar Penticostalul se închină prin Biblia lui."

E-90 Prin credinţă noi vedem promisiunea. Eu voi lua partea mea cu ei, nu contează cât de mult sunt ei de dispreţuiţi, eu totuşi sunt unul din ei. Chiar dacă îşi bat joc de ei, şi au urcuşurile şi coborâşurile lor, aşa ca Israelul, eu niciodată nu voi vrea să stau cu profetul fals pe coasta dealului, un Balaam, şi să încerc să blastăm ce a binecuvântat Dumnezeu. Căci, în tabăra aceea există o Stâncă lovită, şi o Jertfă însângerată, şi un Stâlp de Foc. Nu contează în ce sunt ei, îi conduce înainte la victorie, şi ei trebuie să vină la aceasta, căci ei sunt poporul promis care umblă prin credinţă. Deşi ei nu sunt un cult, ei erau rătăcitori în jur, şi aşa este poporul lui Dumnezeu. Dar eu vreau să iau calea mea cu ei, să mă unesc cu ei în rândurile lor; nu în cultul lor, ci în părtăşia lor în jurul articolelor Duhului Etern al lui Dumnezeu, care, prin credinţă eu am primit botezul Duhului Sfânt. Dumnezeu să-mi ajute să am întotdeauna aceeaşi atitudine.

E-91 Observaţi. Aşa cum ei mergeau înainte, noi aflăm că Lot a văzut oportunităţile pentru o-o vită îngrăşată. Mulţi văd oportunităţile unui portofel îngroşat. Mulţi văd oportunităţile unei stări sociale mai bune. El a văzut posibilităţile pentru câţiva dolari în plus. El a văzut posibilităţile de a fi primarul oraşului. Fiind un străin, şi un om destul de deştept, aşa cum era, "Poate eu voi deveni bărbatul şef al oraşului." El a văzut posibilitatea deoarece ele stăteau în faţa lui. Dar el nu a văzut focul care urma să distrugă ţara. El nu s-a împăcat pe sine, că ţara era plină de păcat, şi Dumnezeu trebuia să o distrugă.

E-92 Şi, astăzi, oamenii încearcă să se împace prin a zice, "Eşti tu..."
Eu voi zice, "Eşti tu un Creştin?"

E-93 Ei spun, "Eu sunt un American." Aceea nu are nimic de-a face cu aceasta decât să încerci să-i spui unei ciori că este o broască. Nu are nimic de-a face cu aceasta. [Fratele Branham bate din palme o dată – Ed.]

E-94 Ea va fi distrusă, pentru că Dumnezeu este drept. Şi dacă la America îi merge cu păcatele ei, dreptul şi suveranul, Dumnezeu sfânt va fi dator să-să învie Sodoma şi Gomora şi să ceară scuze că le-a ars, din cauza păcatului lor; dacă El ne lasă să ne meargă cu aceasta.

E-95 Dacă El vă lasă să mergeţi în Cer pe faptele voastre nedrepte, El va trebui să-i învieze pe Anania şi Safira şi să le dea un alt prilej. El cu certitudine ar face-o. Dar El este drept. Anania a văzut banii lui. Petru a văzut pe Cristos.

E-96 Oh, vai! Lot nu a văzut distrugerea copiilor lui în locul acela.

E-97 Mulţi din voi, astăzi, se ţin în jurul acestor crezuri formale şi lucruri, şi voi nu vedeţi infracţiunea juvenilă şi distrugerea copiilor voştri. Voi nu vedeţi fiica voastră într-o casă de prostituţie. Voi nu vedeţi fiul vostru un beţiv, sau la o masă de cărţi pe undeva.

E-98 "Pentru că ea este bine udată." Şi păcatul nu este atins. El nu şi-a văzut nevasta, capul tuturor societăţilor, transformată într-un stâlp de sare, când el s-a uitat. El nu s-a văzut pe el scăpând numai prin vârful dinţilor lui, la o cetate mică pe undeva, pentru viaţa lui. El nu a văzut aceea, din cauza că el s¬a uitat numai la ce a văzut înaintea lui.

E-99 Dar, Abraham, el nu a observat ţara bine udată, căci el şi-a ridicat ochii şi a văzut ziua de mâine, că el va moşteni toate lucrurile. Adevăratul Creştin astăzi îşi ridică ochii şi vede promisiunea lui Cristos. "Ferice de cei blânzi căci ei vor moşteni toate lucrurile. Ei vor moşteni pământul." Creştinul adevărat, prin credinţă, priveşte sus şi vede asta. Numiţi-l cum vreţi. El şi-a ridicat ochii. Şi când el a făcut asta, Dumnezeu a zis, "Abraham, umblă prin ţară, ea este toată a ta." Prin credinţă, Abraham a făcut aceasta; aceeaşi credinţă care a avut-o Moise.

E-100 A fost scris de către un comentator, care a zis aceasta. M¬am gândit că au fost cele mai frumoase cuvinte. Căci Abra-... "Moise a luat cel mai bun din lume şi l-a pus într-un cântar; şi cel mai rău din religie, şi l-a pus în celălalt cântar; şi cel mai rău al religiei a depăşit în greutate cel mai bun lucru din lume."

E-101 Astfel este astăzi, căci dacă noi vom fi numiţi orice vrem noi să fim numiţi, "fanatici," sau "vindecători Divini," sau "holy-roller," sau orice vor ei să numească. Cel mai rău ce suntem va depăşi greutatea la cel mai bun ce poate să-şi permită lumea. Ei vor să fie numiţi "de modă veche, învechit, fanatic." Aceasta va depăşi greutatea celui mai bun lucru pe care Diavolul îl are să vi-l ofere. Cel mai sigur îl va depăşi.

E-102 Moise a stimat ocara lui Cristos. El a prevăzut pe Cristos. Mai târziu el a vorbit nişte cuvinte puternice inspiratoare despre El. "Vedeţi, Domnul Dumnezeul vostru va ridica un profet ca mine." El ştia. El L-a văzut mai dinainte, şi a socotit ocara Lui mai mare bogăţie decât toată strălucirea lumii.

E-103 Prietene creştin, astăzi, nu poţi tu face asta? Şi toată strălucirea şi popularitatea lumii, prin credinţă, noi Il vedem pe Cel care a promis. Şi cel mai rău al bisericii astăzi, în toată starea ei, totuşi Aceasta va depăşi tot ce poate Diavolul să vă ofere. Dacă noi suntem sfâşiaţi, dacă suntem rupţi în bucăţi, dacă suntem confuzi şi sfărâmaţi, în culte şi fanatism, aceasta va depăşi orice poate Diavolul să vă ofere. Cu certitudine.

E-104 El a socotit ocara lui Cristos o bogăţie mai mare decât toate comorile din Egipt. Atunci el trebuia să facă ceva. El a părăsit Egiptul. Oh, mie îmi place cuvântul acela. El a părăsit Egiptul. Vedeţi, el privea prin aceeaşi fereastră, dar el privea diferit decât Faraon. Ce era dacă Faraon şi-ar fi putut vedea sfârşitul! Ce era dacă Faraon şi-ar fi văzut naţiunea lui înecată? Moise a văzut-o. Cum? Prin ştiinţă? Prin credinţă, Moise a văzut-o. Tot ce a făcut el a fost prin credinţă, deoarece Dumnezeu i-a promis lui Abraham, tatăl lui, că El va-El va vizita această naţiune după patru sute de ani, şi îi va scoate afară. Şi prin credinţă, Moise a crezut cuvântul care l-a zis Dumnezeu, şi a ştiut el însuşi, ca prin credinţă, să fie conducătorul ales să-i scoată afară. El ştia unde era el. El şi-a luat locul în gropile de noroi, ca un tencuitor de lut, şi a socotit ocara lui Cristos bogăţie mai mare decât să şadă pe tronul Egiptului. El a luat... El nu a zis, "Eu simpatizez cu aceasta." El a luat locul lor şi a mers cu ei! Glorie lui... El a luat locul lor. Noi am mers cu ei.

E-105 Nu-i de mirare că scriitorul inspirat a zis:
Eu voi lua calea cu cei puţini dispreţuiţi ai Domnului.
Eu am pornit înăuntru cu Isus, acum merg până dincolo.
Eu sunt pe calea mea spre ţara Canaanului. (Sigur.)

E-106 Moise. S-a spus de către unul că Moise mai degrabă, când el ar fi putut să fie fiul lui Faraon şi avea strălucirea lumii, el mai degrabă ar fi un fiu al lui Abraham decât să fie fiul lui Faraon. Un fiu al lui Abraham, cel dispreţuit, decât să fie fiul lui Faraon, regele.

E-107 Eu mai degrabă aş fi fiul Domnului Isus, şi slujitor al Lui, şi să-mi iau locul cu poporul respins din această lume, decât să fiu Preşedinte al acestor mari State Unite ale Americii, sau să fiu un Elvis Presley, sau un Pat Boone, sau pe oricine vreţi voi să-l faceţi. Eu voi lua calea mea.

E-108 Doamnele tinere ar trebui să-şi ia calea lor. În loc să fie o-o Mary Pickford, sau ceva mare stea de cinema, ceva fată fermecată, luaţi-vă calea cu cei puţini dispreţuiţi ai Domnului.

E-109 Eu mai degrabă aş fi un predicator în amvon, predicând bogăţiile de nepătruns ale lui Cristos, decât să fiu o stea de cinema a Hollywoodului, sau cea mai mare persoană de pe pământ. Dacă ar trebui să mănânc sărăcăcios, să cerşesc, sau orice ar trebui să fac. Eu voi lua calea mea cu poporul Domnului. Prin credinţă, eu fac asta. Mie mi-a fost oferit prilej. Dar, prin harul lui Dumnezeu, eu încă văd prin credinţă.
Prin credinţă eu o pot vedea departe;
Şi Tatăl nostru aşteaptă dincolo de cale,
Să ne pregătească un loc de locuit Acolo.

E-110 Un om de la taxe pe venit a zis, zilele trecute, "De ce ţi-ai predat casa ta la biserica aceea? Ce te-a făcut să dai o casă de douăzeci şi cinci de mii de dolari la acel mic tabernacol vechi cu arătare dărăpănată?"

E-111 Am zis, "Nu pentru că era biserica am făcut-o. Este pentru poporul care este acolo." Eu nu am nimic din bunurile acestei lumi. Fiecare cent din banii ce i-am luat vreodată sunt predaţi la această biserică. De ce? Credinţa mea este în Dumnezeu, şi nu în lucrurile acestei lumi. Afecţiunile mele sunt sus. Şi eu cred că voi toţi sunteţi la fel, dacă sunteţi în ordine cu Dumnezeu. Este adevărat, că voi sunteţi. Noi, prin credinţă, primim. Noi, prin credinţă, credem pe Dumnezeu.

E-112 Moise, el a trebuit să facă o alegere. Şi apoi el a trebuit să, după ce a făcut o alegere, el a trebuit să lupte credinţa, atunci, căci el nu s-a temut de mânia regelui. Acum, omeneşte, el avea un drept să se teamă de mânie. El avea un drept să se teamă de mânia regelui, dar el nu s-a temut. El nu a făcut-o, deoarece el a avut o treabă de făcut, şi el era în linia de datorie. Şi lui nu i¬a păsat ce a spus regele despre aceasta. El a luat calea Lui tot la fel.

E-113 Acum, Faraon, desigur, când el vede că este învins, el a vrut să-i dea lui Moise şi copiilor... El a zis, "În ordine, eu îţi voi spune ce voi face. Voi toţi doar staţi în ţară şi mergeţi afară şi jertfiţi Dumnezeului vostru."

E-114 Acela-i felul cum lucrează Diavolul. "Oh, voi puteţi fi religioşi. De ce nu mergi acolo şi să te înscri la vreo biserică? Tu nu trebuie să faci toate aceste lucruri." Un om zice soţiei lui...

E-115 Soţia zice, "Soţule, eu sunt salvată. Fără manichiură, sau ruj de buze şi lucruri. S-a terminat cu aceasta. S-a terminat cu petrecerile. S-a terminat cu aceste lucruri de societate. Eu sunt ieşită din aceasta! Eu îmi voi folosi timpul să citesc Cuvântul, să am grijă de casă."

E-116 "Acum, uite, dragă. Tu, tu poţi fi religioasă, în ordine. Acum, iată, tu-tu mergi aici. Tu ai biserica greşită."

E-117 Nu, tu nu ai. Tu eşti în cea corectă. Dacă tu ai un predicator care îţi va predica asta, tu ar trebui să stai cu acesta. Cercetaţi în urmă prin Scripturi şi aflaţi dacă asta-i corect.

E-118 "Oh," a zis, "mergi aici. Ei nu-ei nu trebuie să facă asta pe aici. Înţelegi? Ei nu fac aceasta aici." Aceea este calea, "doar mergi până acolo," dar el nu vrea ca voi să ieşiţi din ţară. Acela-i felul cum face Diavolul. El nu vrea să ieşiţi din lucrurile lumii; doar aduceţi lumea înăuntru cu biserica.

E-119 Zilele trecute, venind în jos pe drum, mi-am deschis radioul. Şi acolo era o-o cântare, şi am continuat să ascult, şi a trebuit să iau, aproape, cântarea toată, înainte de a putea spune dacă ea era absolut o cântare religioasă, sau Diavolul încearcă să aducă jos lucrurile lui Dumnezeu la nivelul lumii. Voi nu puteţi face asta! Dumnezeu să fie milostiv!

E-120 Mie nu-mi pasă câte albume scrie Elvis Presley, din toate cântările religioase bune. El încă este posedat de Diavolul. El a trimis mai mulţi copii în iad, şi toate mişcările de care ştiu eu, din toată lumea în această zi. Pat Boone şi restul din ei, el aparţinea la biserica lui Cristos; şi Elvis Presley, un Penticostal; ei sunt Iuda Iscarioteanul, în forma acelor oameni. Diavolul încearcă să aducă lucrurile înalte ale lui Dumnezeu, aşa ca ei să le poată amesteca aici jos. Oamenii nu se vor uita sus Deasupra, Acesta. Ei doar privesc aici, zic, "Păi, este tot la fel." Nu este la fel. Ieşiţi din ţară.

E-121 A zis, "Tu poţi merge doar câteva zile. Şi tu mergi, stai în ţară." Sigur, el ştia că ei vor fi înapoi. Apoi el a aflat că aceea nu va merge, deci el s-a gândit ceva diferit. El a zis, "Eu vă spun ce să faceţi. Voi mergeţi afară oriunde vreţi să mergeţi, dar să lăsaţi toate nevestele voastre, toţi copiii voştri, şi toate vitele voastre, aici în urmă. Voi le lăsaţi aici, şi voi mergeţi afară." Căci, el ştia că ei aveau posesiune acolo în urmă, care îi va ademeni înapoi.

E-122 Şi aceea este ce vă spune Diavolul. Doar atât timp cât lăsaţi unele din lucrurile din lume să atârne pe voi, voi încă vreţi să fumaţi, voi vreţi să beţi, voi vreţi să vă îmbrăcaţi ca lumea. Aceea este aşa de bine cum vrea Diavolul.

E-123 Eu aud aşa de mult despre cădere. Eu nu cred că există aşa de multă cădere cum cred oamenii că sunt. Ei doar lasă prea multe posesiuni în Egipt ca să-i ademenească înapoi, asta-i tot. Decăderile nu sunt ce spun ei că sunt. Voi aţi lăsat prea mult din lume acolo în urmă, care vă ademeneşte.

E-124 Frate, eu îţi spun, când Israel s-a pregătit, la miezul nopţii, ei au avut tot ce au avut în lumea aceasta, împachetat şi gata să plece.

E-125 Dumnezeu ne trimite o trezire ca aceea. Noi împachetăm totul, şi ne pregătim să mergem. Strigătul miezului nopţii vine, "Ieşiţi să-L întâmpinaţi." Voi mai bine să aveţi totul împachetat. Voi mai bine să nu aveţi nimic, în această lume, să vă ademenească înapoi, nişte corzi să vă ţină jos. Impachetaţi. Să ne pregătim. Noi mergem.

E-126 Şi voi ştiţi ce? Eu vă spun, ei erau aşa de adevăraţi către Dumnezeu, încât Faraon a fost aşa de agitat la miezul nopţii, el a zis, "Ieşiţi! Ieşiţi, şi mergeţi. Luaţi tot ce aveţi, şi mergeţi!"

E-127 Eu sunt aşa de bucuros că un om poate trăi aşa de aproape de Dumnezeu, încât Diavolul nu ştie ce să facă cu el. Aşa este. Ieşi afară! Ieşi afară! Ascultă de Dumnezeu!

E-128 Prin credinţă, el a văzut promisiunea. Tencuitor de noroi, sau nu tencuitor de noroi, el şi-a luat calea cu cei puţini dispreţuiţi ai Domnului. Faraon a zis, "Ia tot ce ai şi ieşi afară de aici! Eu nu ştiu ce să fac cu tine." El era aşa de devotat cu Dumnezeu, prin credinţă.

E-129 Credinţa va lucra minuni, dacă veţi sta devotaţi cu Dumnezeu. Prin credinţă, noi Îl vedem.
Timpul nostru este gata; trecut de timp.

E-130 Dar, prin credinţă, în această dimineaţă, ridicaţi-vă ochii. Să nu vedeţi ce este în jurul vostru, în această lume modernă, ci priviţi şi să-l vedeţi pe El Care a dat promisiunea. Biblia a zis, "Noi nu vedem toate lucrurile perfect acum, dar noi îl vedem pe Isus." Voi priviţi la El, în această dimineaţă, şi căile voastre vor fi schimbate.

E-131 În timp ce ne aplecăm capetele, doar un moment, pentru un cuvânt de rugăciune. Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Lui la Mesaj.

E-132 Gândiţi-vă în inima voastră acum. V-aţi uitat voi asupra lucrurilor lumii? Prin credinţă, îl vedeţi voi pe Isus? Vă utaţi voi la popularitatea voastră, biserica voastră? Care este starea voastră socială cu lumea? Sau, îl vedeţi voi pe Isus Care, în milă, S-a aşezat la dreapta Măreţiei în Inălţime, Care a suferit ca un martir, cel drept pentru cei nedrepţi? Nu vă puteţi ridica ochii şi să vedeţi acel Pom al Vieţii acolo? Apoi, lăsaţi acest pom al ştiinţei şi cunoştinţei, şi slujiţi Lui.
133 V-ar place să fiţi amintiţi în rugăciune înainte de a mă ruga? Ridicaţi-vă mâna, pentru orice cerere de care aţi putea avea nevoie. Dumnezeu să vă binecuvânteze. El vă vede la toţi mâna.

E-134 Dacă eşti un păcătos, ridică-ţi ochii şi priveşte acum. Dacă ai fost indiferent, dacă ai avut certuri mici şi lucruri mărunte, ce contează aceasta? Tu vei muri într-una din aceste zile. Ce zi? Poate astăzi! Tu nu ştii. De acum într-o oră, tu poţi fi în iad, sau tu poţi fi în Cer. Dar tu trebuie să alegi acum. Dacă există ceva în viaţa ta care nu este drept, tu să alegi acum, prin credinţă.

E-135 Tu zici, "Ei bine, dacă pot doar să mă achit cu ea! Dacă pot să mă achit cu el!" Nu contează ce au făcut ei, alege Viaţa. Alege Viaţa.

E-136 Căci, Isus a zis, "Dacă din inima ta tu nu ierţi greşeala la fiecare persoană, nici Tatăl vostru Ceresc nu te va ierta." Astfel doar ajungeţi aşa de aproape. Dacă există ceva în inima ta împotriva unei persoane, păcătos sau sfânt, tu eşti în pericol de focul iadului.

E-137 Acum ridicăţi ochii. Ce vezi, duşmanul tău? Sau, vezi tu pe Salvatorul tău? La ce priveşti în această dimineaţă?

E-138 Dacă tu eşti bolnav, şi doctorul tău îţi spune că nu te poţi face bine, ridică-ţi ochii, la cruce, unde El a fost rănit pentru fărădelegile noastre, cu rănile Lui am fost vindecaţi. Nu privi la ce spune Doctorul; el lucrează în ştiinţă. Credinţa lucrează în tărâmul Duhului şi a lui Dumnezeu. Să ne gândim la aceste lucruri acum în timp ce v-aţi ridicat mâna. Dumnezeu le-a văzut.
Să ne rugăm.

E-139 O Dumnezeule Etern, în tăcerea acestei închinări acum, după ce Mesajul a ieşit, să nu laşi acele seminţe ale Cuvântului Tău, Doamne, să cadă peste pământ pietros. Să nu laşi ca Mesajul, Doamne, să cadă în mărăcini, spini, ca grijile acestei vieţi (ca Lot) să-l poată sugruma, la sfârşit, să devină un repudiat. Ci, O Dumnezeule binecuvântat, lasă-l să cadă pe terenuri bune, fertile, pe inimi pocăite. Şi pe a mea, de asemenea, Doamne, ca noi toţi să putem privi prin ochelarii lui Dumnezeu de privire, şi să vedem Biserica respinsă a Domnului Isus, poporul respins, calea respinsă, şi fie ca noi să umblăm în această cale glorioasă.

E-140 Ca Moise, el nu a ştiut unde mergea. Oamenii nu ştiau unde mergeau. Ei nu ştiau pe ce cale să meargă. Ei doar au pornit.

E-141 Şi O Doamne Dumnezeule, cum acest imn frumos se cântă, prin credinţă noi putem vedea acea Ţară depărtată. Lasă să fie chiar acum, ca bărbaţi şi femei de aici să nu se gândească la ce va spune lumea, sau cum merg ei. Fie ca ei doar să se ridice în duhul lor, şi să meargă.

E-142 Moise a urmat Lumina, şi Ea l-a condus la ţara promisă. Fără să ştie unde mergea, dar el doar a umblat în Lumină, spre acea ţară care era mai frumoasă decât ziua.

E-143 Admite, Doamne, astăzi, ca mulţi de aici să umble în Lumina Scripturii şi în părtăşia Duhului Sfânt, şi cu Biserica; Biserica, cei Intâi născuţi, bebeluşii nou născuţi care au primit pe Cristos, şi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt, conduşi de Duhul. Fie ca noi să umblăm în această părtăşie, împreună, în jurul articolelor lui Dumnezeu; slujindu-L în botez, în supunere faţă de moartea, îngroparea, şi învierea Lui. Fie ca noi să-L slujim în porunca Lui. "Rămâneţi la Ierusalim până când sunteţi înzestraţi cu Putere de Sus." Fie ca noi să-I slujim în Vindecare Divină, rugându-ne pentru bolnavi. Fie ca noi să-I slujim în împărtăşire, frângând pâinea, cu curăţie de inimă, părtăşie în jurul Cuvântului lui Dumnezeu. Fie ca noi să-I slujim în toate articolele Lui Divine, până când Ţara vine în vedere. Admite aceasta, Doamne. Ascultă rugăciunea noastră, aşa cum noi o predăm toată Ţie acum, în Numele Domnului Isus.

E-144 Acum cu capetele noastre aplecate, în tăcere, încet, să cântăm această cântare. Acum aceasta este închinare. Mesajul s-a terminat. Nici unul să nu plece. Doar fiţi liniştiţi. Să ne închinăm.

E-145 Mesajul este corectarea. Gândiţi-vă asupra a ce aţi făcut, ce ar fi trebuit să faceţi, ce v-a făcut ce sunteţi astăzi. Ce vă face să fiţi condamnaţi, astăzi, este pentru că aţi făcut ceva ieri. Ce va fi mâine? Fă-o corect astăzi, şi vei fi liber mâine. Vedeţi? Voi trebuie să faceţi o alegere. Cum o puteţi face? "Prin credinţă, eu acum mă las de toate. Acum eu mă las, şi într-o zi mă voi duce Acolo."
În dulcele odată şi-odată,
Ne vom întâlni în acea frum-...
Doar închinaţi-vă Domnului în duhul vostru acum.
În dulcele odată şi-odată,
Noi vom întâlni acea Biserică dispreţuită.
(Greu de mers, dar ne vom întâlni într-o zi.)
La Tatăl nostru mărinimos de sus,
Îi vom oferi tributul nostru de laudă, Pentru slăvitul dar al dragostei Lui,
Şi binecuvântările care sfinţeşte a noastră...
Cu cei puţini dispreţuiţi ai Domnului, prin credinţă, eu aleg.
În dulcele (în dulcele) odată... (odată şi-¬odată)
Ne vom întâlni pe acel frumos ţărm; (odată şi-odată)
În dulcele (în dulcele) odată şi-odată,
Ne vom întâlni pe acel frumos ţărm.
Există o Ţară care este...
Doar închinaţi-vă Lui. Aceasta este închinarea.
... credinţă eu pot vedea.
Prin credinţă îmi fac alegerea.
Oh, Tatăl aşteaptă...

E-146 Eu îi văd pe toţi ai Domnului Acolo; Fratele George, Fratele Seward, toţi sfinţii.
... noi un loc de locuit Acolo. (Da, Doamne!)
Dulcele...

E-147 Tatăl ei, Howard, Edward, toţi prietenii vechi sfinţiţi care au luat Calea, acolo în urmă, cu mult timp în urmă.
În dulcele (Da, Doamne!) odată şi-odată,
(odată şi-odată),
Ne vom întâlni pe acel frumos ţărm.
Vom cânta pe acel fru-... (O Dumnezeule!)
Cântările melodioase a celor binecuvântaţi,
(Glorie lui Dumnezeu!)
... nu ne vom mai întrista,
Nici un suspin pentru binecuvântările acelui Loc odihnitor.
În dulcele, dulcele odată şi... ( odată şi-odată)
Ne vom întâlni pe acel fru-...