E-1 Îţi mulţumesc, Frate Neville. Bună seara, prieteni. Este într-adevăr o... Eu socotesc aceasta un mare privilegiu, să fiu aici la tabernacol, în seara aceasta, să încep din nou o serie de cinci seri de adunări. A trecut câtva timp de când am avut o trezire aici la tabernacol. Noi nu am anunţat-o în ziare, sau ceva, doar aşa noi am ştiut că nu am avea suficient loc să aşezăm pe oameni, pentru că este mică, şi locurile noastre sunt foarte sărace. Dar noi vom face chiar tot ce putem să-i găzduim. Noi urma să obţinem sala de gimnastică a liceului de aici, şi noi puteam să o publicăm, dar acolo este în timpul şcolii acum, şi este cumva greu să o obţinem.

E-2 Şi eu voi pleca destul de curând, eu presupun, pentru misiunile mele şi aşa mai departe, în străinătate. Şi eu doar am vrut să venim împreună să avem puţină părtăşie cu tot poporul înainte să plecăm dincolo din nou.

E-3 Voi ştiţi, noi ne întâlnim, iarăşi şi iarăşi, şi odată ne vom întâlni pentru ultima dată. Deci noi-noi vrem să ţinem drept sus aşa de aproape cât putem cu Domnul şi cu Cuvântul Lui, şi aşa cum vedem Cuvântul Lui descoperindu-Se, zi de zi, zi de zi. M-am gândit că ar fi frumos dacă am avea o-o mică adunare aici, şi apoi să ne rugăm pentru bolnavi.

E-4 Şi mi s-a spus, cu un timp în urmă, printr-o viziune pe care Domnul mi-a dat-o, cu vreun an în urmă, eu presupun, sau poate puţin mai mult. Eu o am scrisă într-o carte acasă, despre o schimbare a unei slujbe. Şi mulţi dintre voi oameni care şedeţi aici... Eu nu aş vrea să spun mulţi. Dar amintiţi-vă când noi de prima dată am zidit acest tabernacol, vă amintiţi viziunea care a venit în dimineaţa în care am pus piatra de temelie acolo, când El a zis, "Acesta nu este tabernacolul tău." Dar El m-a aşezat sub cer şi a zis, mi-a spus diferitele lucruri care vor avea loc. Dacă ştiţi, voi urmăriţi aceea cum se împlineşte chiar exact cum s-a spus. Vedeţi? Şi aceasta a fost întotdeauna în felul acela. Deci, de aceea, mă odihnesc asigurat că ce spune El, este Dumnezeu, şi trebuie să fie adevărat.

E-5 Şi apoi cu un timp în urmă, eu am fost într-o viziune şi am văzut un-un cort larg. Oh, acesta era unul gigantic, afacere mare. Şi eu tocmai am vorbit, şi multe suflete au fost la altar, şi plângeau cumva cu mâinile ridicate, în tăcere şi liniştit. Un om plăcut cu o vorbire blândă a ieşit la platformă şi a zis, "Acum ei vor forma rândul de rugăciune în timp ce Fratele Branham se pregăteşte." Şi eu stăteam în partea acea, desigur, rândul de rugăciune ar fi fost la stânga mea. Şi am observat o mulţime de oameni care se părea că acoperă un bloc de ora sau mai mult, care stăteau în rând. Acolo era o clădire mică, o clădire din lemn, în interiorul acestui cort. Şi acolo era o femeie care stătea acolo, un bărbat, unul care lua numele, şi oamenii intrau pe cârje şi tărgi, şi veneau afară de cealaltă parte, umblând. Ei bine, m-am întrebat ce s-a petrecut înăuntru acolo. Şi apoi acel Înger al Domnului, a Cărui fotografie o vedeţi aici, El a plecat de la mine, şi a mers drept peste clădirea aceea mică, şi a stat acolo, apoi a mers jos. Şi un Glas a vorbit, şi a zis, "Eu te voi întâlni în locul acela." Bine, acum, eu am aşteptat după timpul acela.

E-6 Eu am fost liber, de un timp acum, să mă odihnesc, din cauza lucrului prea mult. Eu am venit înapoi.

E-7 Şi ultimul sfârşit de săptămână, noi am avut puţin, un fel de doctrină bisericească pentru trei seri aici. Aceea era, ultima sâmbătă seara, duminică dimineaţa, şi duminică seara, înainte de această adunare. Cumva să punem biserica scuturată în starea ei, aşa ca să putem merge înainte cu această adunare care vine acum. Şi apoi imediat după aceasta, duminică seara va fi seara mea de rămas bun faţă de tabernacol pentru un timp, din câte ştiu eu. Şi acum...

E-8 Şi eu sper şi încredinţez lui Dumnezeu, căci cândva în timpul acestei săptămâni, când eu vreau să folosesc această cameră mică de aici pentru o cameră de rugăciune. Şi să iau pe cei bolnavi şi suferinzi înăuntru, şi să văd dacă El mă va întâlni, şi să încep din nou la tabernacol, în noua slujbă. Eu desigur mi¬ar place să o văd făcută. Eu nu ştiu ce este aceasta, prietenii mei. Eu nu am nici o idee ce va fi aceasta. Dar Acel Care ascultă acum, eu sunt încredinţat că aceasta va fi ceva mai mult să ajute copiii Lui sărmani, bolnavi, suferinzi din această zi. Eu Îi promit că voi fi credincios şi loial, şi voi încerca să fiu mai loial decât cum am fost cu celelalte daruri pe care El le-a dat. Şi dacă aceasta se va împlini, va fi tot aşa de reală cum au fost celelalte. Acum celelalte daruri sunt încă tot aşa de ferme cum au fost. Vedeţi? Dar eu aştept pentru ceva nou să se întâmple acum, şi eu sper că aceasta are loc aici. Acum, m-am gândit, poate în seara aceasta noi să vorbim şi să văd cum am simţit.

E-9 Şi un alt lucru ce am vrut să fac, am vrut să încerc să aflu, când noi mergem înăuntru de prima dată, dacă aş fi putut să¬mi trimit soţia înăuntru acolo, şi să o las să fie cu mine când aceasta vine jos de prima dată, să văd dacă aceasta va fi în felul acela. Dacă nu, atunci, în aducerea femeilor prin aceea, noi le vom aduce câte două deodată, două femei odată, trecând pe acolo. Deci eu nu zic că va merge în orice fel; doar aşa ca voi să ştiţi, că s-a spus deja că noi aşteptăm după ceva nou să aibe loc, şi noi aşteptăm. Dar acum eu nu spun că El mi-a spus că aceasta va avea loc. Unde am văzut în viziune era într-un cort. Dar, desigur, aceasta s-ar putea petrece oriunde, oricând, deci noi aşteptăm după aceasta.

E-10 Acum noi vom încerca să vă lăsăm afară mai devreme. Serviciul de cântări, o jumătate de oră, şi serviciul de predicare, şi serviciul de altar, şi aşa mai departe, cam o oră, care va face o oră şi jumătate, aşa ca oamenii care stau în picioare să nu fie înghesuiţi; şi să vină înapoi mâine seară.

E-11 Acum chiar înainte de a deschide acest Cuvânt vechi binecuvântat. Şi noi vă vom asigura că, noi niciodată nu vom zice nimic în afară de ceea ce este în Acela, căci Acela este temelia. Şi înainte de a face, doar să ne aplecăm capetele, un moment, pentru un cuvânt de rugăciune.

E-12 Scumpe Dumnezeule, aşa cum stăm în seara aceasta în Prezenţa Ta, şi dându-ne seama de structura noastră plăpândă, că noi suntem doar pulberea pământului. Tu ne-ai adus ca fiinţe vii, să Te cinstim şi glorificăm. Şi ne dăm seama că vieţile noastre şi destinaţia noastră zace în mâinile Tale binecuvântate. Şi noi ne-am predat, prin credinţă, în mâinile Tale, sperând că destinaţia noastră Eternă ne va fi dată, să trăim cu Tine pentru totdeauna într-o lume mai bună, unde nu vom avea niciodată rugăciune pentru bolnavi şi cei în nevoie. Acolo niciodată nu va fi o lacrimă să cadă de pe un obraz. Acolo nu va mai fi o-o persoană plăpândă, sbârcită să apară cândva. Dar noi vom fi tineri acolo, pentru totdeauna, şi slava lui Dumnezeu va fi peste noi. Şi noi nu vom avea nevoie de vindecare, căci noi vom fi Etern vindecaţi, pentru totdeauna. Când această creatură care suntem acum va fi schimbată şi făcută într-un trup ca trupul Lui glorios, atunci noi Il vom vedea aşa cum este El. Până când va sosi acea oră binecuvântată pentru fiecare din noi să vină, noi dorim să depunem tot efortul pe care-l ştim cum, să slăvim Numele Tău mare, cu astfel de credinţă cum Tu ne-ai dat.

E-13 Este în ajunul acestei strângeri mici laolaltă aici în acest loc mic memorial, în comemorarea primei treziri pe care am ţinut-o aici. Şi marile lucrări, puternice pe care Tu ni le-ai arătat prin mâna Ta mare puternică. De aici a pornit o trezire la fiecare naţiune. Şi în jurul lumii, în seara aceasta, focuri de trezire ard pe dealuri, şi bărbaţi şi femei sunt vindecaţi de suferinţa şi bolile lor, şi vin să fie familiarizaţi cu Dumnezeul adevărat şi viu. O Doamne Dumnezeule, revarsă Duhul Tău peste noi în seara aceasta, Doamne, în mare măsură.

E-14 Şi dacă aşa îţi place Ţie, Doamne, dacă aceasta este în programul Tău Divin, noi am cere, O Dumnezeule, ca în această clădire Tu să începi acest dar nou de funcţionare, ca aceştia care au stat în urmă, de la câmpuri, şi au fost războinici ai rugăciunii, ca ei să poată vedea, de prima dată, mâna măreaţă a lui Iehova mişcându-se în acest fel nou (Admite aceasta, Doamne.), şi să fie părtaşi ai roadelor. Noi o cerem numai smerit ca să fie admisă aici, ştiind că aceasta va fi pe undeva, căci noi simţim că este în marea Ta providenţă să faci aşa.

E-15 Acum binecuvântă-ne, Doamne, aşa cum dăm înapoi paginile Cărţii, Cuvântul Tău sfânt binecuvântat. Fie ca duhurile noastre să fie deschise să-l primească, Doamne. Şi când serviciile se încheie în această seară, şi noi pornim spre casele noastre diferite, fie ca noi să zicem ca cei care veneau din Emaus, "Nu ne ardeau inimile în noi, în seara aceasta, aşa cum El ne vorbea pe drum?" Căci noi o cerem în Numele Lui şi spre slava Lui. Amin.

E-16 În seara aceasta eu am ales, doar pentru o citire a unei Scripturi, câteva versete, dacă doriţi să deschideţi la aceasta, !a Cartea Împăraţilor, Întâi Împăraţi, şi al 18-lea capitol din Intâi Impăraţi. Şi eu vreau să încep să citesc de la al 17-lea verset. Şi eu doresc să iau atunci, pentru un text: Înălţându-L Din Istorie. Acum, voi care o notaţi, eu aş putea să o citez din nou: Înălţându-L Din Istorie. Acum al 17-lea verset din al 18- lea capitol din Întâi Împăraţi.
Şi a venit să se împlinească, când Ahab l-a văzut pe Ilie, că Ahab i-a zis, Eşti tu cel ce necăjeşti pe Israel?
Şi el a răspuns, Eu nu am necăjit pe Israel; ci tu, şi casa tatălui tău, pentru că ai părăsit poruncile DOMNULUI, şi că tu l-ai urmat pe Baal.
Acum de aceea trimite, şi adună-mi tot Israelul pe muntele Carmel, şi profeţii lui Baal patru sute şi cincizeci, şi profeţii din dumbrăvi patru sute, care mănâncă la masa Izabelei.
Astfel Ahab a trimis la toţi copiii lui Israel, şi a adunat profeţii împreună pe muntele Carmel.
Şi Ilie a venit la tot poporul, şi a zis, Până când vă opriţi între două păreri? Dacă DOMNUL este Dumnezeu, urmaţi-l: dar dacă Baal, atunci urmaţi-l pe el. Şi poporul nu i-a răspuns nici un cuvânt.

E-17 Noi stăm în seara aceasta pe margine, şi urmărim să se împlinească, şi desfăşoare, două scene mari. Şi acele două scene mari sunt acestea: una din ele este sfârşitul istoriei, iar cealaltă este sfârşitul timpului. Şi mulţi oameni mari, în jos prin veacuri, au tânjit să vadă această oră de care ne apropiem noi acum. Şi aşa cum trăim în acest apus glorios de soare muritor şi izbucnirea Luminii Eterne, eu simt că noi trăim într-unul dintre cele mai grandioase veacuri în care i-a fost permis vreodată omului să trăiască, deoarece este închiderea timpului şi îmbinarea înăuntru a Eternităţii. Istoria ne spune numai ce am citit, ce a fost. Iar ce este în viitor stă în mâna lui Dumnezeu. Şi noi aflăm, astăzi, că nu există prea multă istorie să fie scrisă, pentru că eu nu cred că va fi vreodată folosită.

E-18 Ambele din aceste mari evenimente funcţionează în ape mici. Spre exemplu, cea... Cum terminăm noi crizele naţionale. Şi securitatea naţională funcţionează în ape scăzute. Călătorind în jur, prin lume, se pare că nu numai naţiunea noastră, ci nu există naţiune care ştie ce să facă. Se pare că există tulburare peste tot. Eu merg în Africa, ei toţi se tem de o revoltă printre oameni, şi comunismul să cuprindă ţara. Eu merg în Elveţia, acelaşi fel. Şi toate celelalte naţiuni în care am vizitat, ele se pare să fie că există o pace nestabilă peste tot.

E-19 Acum voi ştiţi, Domnul nostru a prezis un astfel de timp să vină, că va fi "nelinişte între neamuri, nedumeriţi de timp, nenorocire între neamuri."

E-20 Şi noi am încercat totul care se pare că este uman posibil, să o facem să dureze doar puţin mai mult. Dar eu cred că nu mai avem ce face. Eu nu cred că mai există ceva ce putem face cu aceasta. Noi suntem chiar la capătul acesteia. Noi am încercat pentru un timp, să avem regi, şi nu a mers. Apoi ei au încercat democraţia; ea nu merge. Şi noi am încercat... Ei au încercat dictatori, şi aceasta nu merge. Şi fiecare se pare că se face doar puţin mai superficial, de fiecare dată. Acum noi stăm la marele moment când orice poate să se întâmple. Aceasta ar putea să se termine, în timp de cinci minute, ca fiecare naţiune să fie făcută praf.

E-21 Şi dacă noi suntem la acel timp, unde ar trebui Biserica să fie? O mare criză!

E-22 Apoi, de asemenea, noi avem o criză a vieţii de acasă. Se pare că viaţa căminului se sfârşeşte în apă mică. Se obişnuia să fie, într-un cămin, ca tatăl, capul casei, să stea jos dimineaţa, şi el vorbea cu familia lui, şi ei luau toţi vechea Biblie a familiei şi citeau doar puţin, şi-şi toţi se adunau în jurul mesei şi aveau rugăciune. Voi nu mai vedeţi asta. Şi când se termina ziua, şi mama avea vasele spălate, ei se adunau toţi înăuntru şi citeau ceva mai mult din Biblie, şi se rugau înainte de a merge la culcare.

E-23 Delicvenţa juvenilă desigur era un-un lucru greu să găseşti în zilele acelea. Băieţii toţi mergeau la câmp să lucreze. Şi fetele ajutau pe mama cu spălatul lor, jos la pârâu. Dar, astăzi, noi doar apăsăm un buton mic şi toate vasele sunt spălate. Şi mama este în maşină şi dusă la partida de cărţi, sau afară alergând în jur pe străzi. Şi-şi lucrul este făcut de un tractor şi noi doar nu avem nimic decât doar o grămadă de leneşi, oameni inactivi.

E-24 Şi viaţa căminului este aşa de neglijată, încât Biblia este pusă în spate, încât ei trebuie să caute o oră să găsească una, în multe case în America. Ei merg la biserică duminică dimineaţa, pentru religia lor, pentru vreo douăzeci de minute. Şi dacă pastorul ia la vreo treizeci de minute, el este chemat la comitet. Ce este aceasta? Viaţa căminului se termină.

E-25 Se obişnuia să fie că tatăl şi mama se iubeau şi se onorau şi se îndrăgeau unul pe altul. Şi când ea era bătrână şi căruntă, şi zbârcită, şi sărmana ei faţă bătrână toată trasă, şi ochelarii ei atârnau jos pe nasul ei, tata o iubea tot aşa de mult cum a iubit-o când ea era tânără şi frumoasă.

E-26 Dar, astăzi, eu nu vreau să fiu critic, dar când ea ajunge puţin bătrână, el doar o schimbă pentru un model nou. Se pare să fie in felul acela, ca şi cum ar schimba maşini sau ceva. Se pare ca şi cum acea dragoste de familie adevărată nu mai există mai mult. Doar ceva s-a întâmplat; viaţa căminului se termină. Noi nu mai avem căminul vechi American aşa cum îl aveam, cu mulţi ani în urmă.

E-27 Există un lucru care vreau să-l spun, care este un alt lucru care se termină, este, că prietenia se termină. Se pare că nu mai avem prietenii pe care îi aveam. Şi prietenii pe care îi avem nu mai sunt prieteni loiali cum se obişnuia să fie. Se obişnuia să fie, eu îmi pot aminti, când cineva s-a îmbolnăvit în vecinătate, că fiecare venea în jur şi-i ajutau cu tot lucrul lor, şi întindeau o mână la orice putea să se facă. Stăteau cu ei toată noaptea câte o dată. Aşa cum deseori am zis, acesta-i adevărul, că, noi de-abea ştim că vecinul este mort până când o vedem în ziar. Prietenie!

E-28 Tata are o cheie la casă, şi mama are o cheie. Şi ei amândoi sunt ieşiţi şi plecaţi, jumătate din noapte. Şi copiii, ei nu ştiu unde sunt. Şi cei mici sunt cu îngrijitoarea. Şi acela-i felul cum este trăită viaţa.

E-29 Voi ştiţi că Biblia prezice toate lucrurile acestea? Deci ce este aceasta atunci? Este că noi stăm într-o poziţie privind aceste lucruri terminându-se.

E-30 Să luăm viaţa de biserică. Acolo este unde a început toată. Viaţa de biserică se termină. Oamenii doar iau biserica, astăzi, aproape ca un idol, ca un stâlp totemic. Merg şed în biserică, cinci minute, şi, "Eu mi-am făcut religia." Vă plătiţi mica voastră contribuţie, orice este ea, să plătească păstorul. Ei nu o fac pe deplin; ei au o cină mică, şi se achită faţă de păstor. Şi dacă el nu este mulţumit, el se transportă pe undeva unde îi vor da un salar mai bun. Se pare că păstorul nu mai are chemare Divină. Se pare doar că începe să fie un tichet de masă pentru păstor. Căci, oamenii oriunde îi oferă cei mai mulţi bani, acolo merge el. Nu ar trebui să fie aşa.

E-31 Ar trebui să fie că un bărbat să fie chemat de Dumnezeu la o comunitate. Şi dacă el trebuia să stea acolo cum a făcut Ilie, pe vârful muntelui, la râul Cherit, şi să aştepte ciorile să-l hrănească, el ar trebui să stea până când misiunea lui Divină este împlinită. Nu contează dacă primeşte un ban, sau nu, aceasta ar trebui să fie chemarea lui Dumnezeu, întâi.

E-32 Dar aceasta, se pare, s-a schimbat la chemarea de bani, sau o poziţie mai mare şi ceva în ordinea aceea, sau să devină o persoană mai populară şi o biserică mai mare, sau ceva în felul acela.

E-33 Şi apoi biserica, acolo, ei s-au delăsat. Ei au început să se sfârşească. Doar priviţi-o desfăşurându-se.

E-34 Acum eu încă sunt sub vârsta de cincizeci de ani. Şi eu pot să-mi amintesc de când mergeam la biserica Baptistă şi bisericile Metodiste, şi-i priveam într-o trezire de modă veche, când ei strigau şi lăudau pe Domnul, şi mergeau în sus şi-n jos pe intervale şi convingeau păcătoşii să vină la altar. Voi niciodată nu mai vedeţi aceea nicăieri. Ei obişnuiau să aibe adunări de rugăciune de modă veche în timpul unei treziri; şi un păcătos în cartier, un băiat sau o fată. Şi mămicele acelea bătrâne şi tăticii se rugau aşa de tare încât se rugau să aducă condamnare asupra acelor copii, iar ei îşi făceau calea lor jos spre altar, şi acolo veneau la Cristos.

E-35 Dar voi nu mai vedeţi aceea. Se pare că merge în ape mici. Aceasta nu se pare că ar trebui să fie în felul acela.

E-36 Şi apoi se obişnuia să fie că aproape oricare din biserici ar fi avut, în anii din urmă când ei aveau o trezire într-o biserică, toate celelalte biserici cooperau. Şi ele veneau înăuntru şi ajutau, şi îşi trimeteau membrii lor acolo, şi închideau bisericile, şi aveau o trezire. Voi nu mai vedeţi aceasta.

E-37 Acum doar ce s-a întâmplat? Şi ce veţi face referitor la aceasta? Aceasta doar împlineşte Cuvântul Dumnezeului cel viu. Şi aceasta indică, doi stâlpi: unul din ei, terminarea timpului; şi un altul, Venirea Domnului Isus. Căci Duhul Sfânt hotărât a vorbit şi a zis, "In zilele din urmă bisericile vor fi încăpăţânate, îngâmfate, iubitoare de plăceri mai mult decât iubitoare de Dumnezeu; călcători de cuvânt, acuzatori falşi, neînfrânaţi, şi dispreţuitori ai celor care erau buni." Deci dacă Biblia a prezis astfel de lucruri să fie, cum putem noi aştepta altceva decât aceea să se întâmple? "Având o formă de evlavie, şi negând Puterea de acolo."

E-38 Mergeţi astăzi prin această naţiune, naţiunile noastre, şi aflaţi mica mână de credincioşi care cred; vreau să spun, credincioşi reali care cred că Isus Cristos într-adevăr trăieşte. Vedeţi, ei au adus biserica doar la un idol. Noi am trecut prin aceea, în ultimele câteva zile, în învăţătura noastră. Noi o aruncăm către biserica Catolică, idolii lor, şi se închină la ea aşa cum ei trec pe lângă biserică. Şi Protestanţii sunt tot atât de răi, doar aşa că ei merg acolo din când în când. Şi poate unii din ei doar merg odată pe an, şi aceea este la Paşti.

E-39 Eu am auzit un predicator aici nu cu mult în urmă, în oraş, care a făcut această remarcă. El a zis, "Eu am spus la tot poporul meu, în dimineaţa Paştelor, 'Un Crăciun fericit."' A zis, "Eu nu-i voi mai vedea până la Crăciun sau următorul Paşti. 'Un Crăciun fericit!"'

E-40 Şi aşa cum stăm aici, privind aceste lucruri desfăşurându¬se, şi fiecare din noi muritori, şi ştim că ceva trebuie să se întâmple. Aceasta doar nu poate continua în felul acesta.

E-41 Fiecare persoană nu are timp să se oprească cinci minute. Ei doar sunt într-o împingere şi alergare, şi o grabă şi o înghesuire, prin stradă. Când copiii veneau sus pe autostradă în această după-masă, eu veneam... Sau, la amează, a fost. Eu veneam de la New Albany. Şi aici vine o doamnă în jos pe drum, printre copiii aceia, vreo... într-o zonă de douăzeci de mile, aproape şaizeci sau şaptezeci de mile peA oră, doar aşa de tare cât putea să despice. Şi unde mergea ea? In câteva minute, am zis, "Ce gândiţi despre asta?" la persoana care era cu mine. Aici veneau încă două maşini la întrecere, ca ultra rapid, drept în sus printre copiii aceia. Prin aleea noastră unde locuiam noi, dimineaţa, este ca o pistă de maşini; trebuie să se grăbească acasă să-şi spele vasele, sau să asculte la Arthur Godfrey, sau ceva. Unde mergeţi? Care-i treaba? Ce a supărat toată lucrarea, este pentru că bărbaţii şi femeile au devenit iubitori ai acestei lumi prezente. Lucrul mare, ar trebui să fie, să vină acasă să citească Biblia şi la timpul să se roage.

E-42 Mă gândesc la mama lui John Wesley, Susanne. Ea era mama a şaptesprezece copii. Şi ea avea timp de petrecut, mă gândesc, erau două sau trei ore în fiecare zi în rugăciune. Şi a crescut şi mamă la şaptesprezece copii, care a născut pe unul dintre cei mai mari predicatori, şi unul dintre cei mai mari scriitori de cântări din ziua aceea, Charles şi John. Pentru că, ea şi-a luat timp să-l slujească pe Dumnezeu, şi nu şi-a pierdut vremea în lucrurile lumii.

E-43 Şi când noi am văzut temelia naţiunii noastre, temelia casei noastre, temelia bisericii noastre, scufundându-se, atunci, fraţilor, ce putem face? Atunci, eu vreau să spun aceasta. Oh, dacă aş avea un glas care să-l pot face un ecou către lume! Noi avem o temelie solidă rămasă, şi acela-i Cuvântul sfânt binecuvântat al lui Dumnezeu, Biblia. Căci toate cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu niciodată nu va trece. "Şi pe această Stâncă," Dumnezeu a zis, "Eu voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu pot izbuti împotriva Ei."

E-44 Deci ce privilegiu binecuvântat este pentru noi toţi, să ne întindem şi să luăm buna Biblie veche a lui Dumnezeu, şi să dăm paginile înapoi, şi să ştim că noi citim direct Adevărul. Şi să vedem că aceste timpuri s-au întâmplat în zilele care s-au dus, că ea vorbeşte despre un Dumnezeu istoric. Şi singura cale în care noi urmează să fim cândva, să facem faţă acestor căi, sau să-să cădem în linie, este să chemăm, din istorie, acel Dumnezeu istoric. Căci prin toate zilele, în distrugerea potopului, înaintea venirii lui Cristos, şi la diferite evenimente, El niciodată nu dă greş, când El a chemat. El are întotdeauna dreptate.

E-45 Eu mă gândesc la un timp acum, acela când o naţiune a fost în captivitate. Ea a fost Israel. Şi ei erau jos în Egipt şi a fost făcut greu şi aspru, să slujească pe Egipteni. Se părea parcă fiecare se răcea. Aţi ştiut voi că Israel a fost în Egipt de două ori mai mult timp de cât Statele Unite au fost o naţiune? Noi nu suntem peste o sută şi cincizeci sau şaptezeci de ani vechime, ceva în felul acela. Şi ei au fost patru sute şi douăzeci de ani în robie, sau jos în Egipt. Dar a venit un timp, când se părea că toate speranţele s-au dus.

E-46 Dar acolo era un bărbat şi o femeie care se părea că avea credinţă într-un Dumnezeu istoric care a vorbit cu Abraham în timpul de criză, şi ei au crezut că ei Îl puteau chema şi El va răspunde. Şi acela era Ham-... Amram şi Iochebed, soţia lui Ham-... Amram, mama şi tatăl lui Moise. Şi ca aici, cu un timp în urmă, eu predicam şi am dat o mică ilustrare despre cum Amram venea acasă seara, şi el ar fi zis, "Iochebed, eu sunt aşa de obosit." Şi loviturile proaspete de bici pe spatele lui, de la biciul unui-unui supraveghetor.

E-47 Şi ea şedea jos răbdătoare, poate, şi spăla locurile, şi plângea şi zicea, "Oh, Amram, nu este nimic ce poate fi făcut?"

E-48 Eu l-aş auzi zicând. "Oh, dragă, dacă tu ai fi fost cu mine astăzi, şi ai fi văzut cum îi bătea pe băieţii aceia tineri, încercând să tragă sarcinile acelea. Dar ei erau fără inimă. Ei îi tratau de parcă ei erau animale. Şi aceia sunt bărbaţii noştri tineri din Israel. Nu există ceva ce poate fi făcut?"

E-49 Aceea-i ce mă întreb eu acum. Să văd pe băieţii noştri adolescenţi, care vor fi bărbaţii şi femeile de mâine, adolescenţii noştri de astăzi. Părul jos pe gâtul lor, şi pantalonii traşi în jos pe şoldurile lor, cu un pistol băgat de o parte, o ţigară în colţul gurii lor. Ce va fi aceasta? Este încă robie sub Diavolul. Nu există nimic ce poate fi făcut?

E-50 Şi Amram, poate unul din singurii din naţiune, se urca pe câteva scări, indiferent de cât de obosit era el. Acolo, în fiecare seară, el chema pe Dumnezeul lui Abraham, Acela care el a învăţat că a venit la Abraham, şi a venit la Iov, şi a venit la Isaac, şi a venit la Iacob, în ceasurile de durere. Şi, cu siguranţă, dacă El era Dumnezeu în ziua lor, El ar fi Dumnezeu în acea zi.

E-51 Şi dacă El era Dumnezeu în ziua lui Moise, El este Dumnezeu astăzi. El doar are nevoie să fie chemat din istorie, şi să fie chemat pe scena acţiunii.

E-52 Şi eu pot vedea pe Amram, seară de seară, nu contează cât era de obosit; aceea a dovedit credinţa lui în acel Dumnezeu.

E-53 Dar, astăzi, oamenii, dacă ei nu pot obţine tot ce cer ei, de prima dată când se roagă, ei pare că gândesc că El este mort. Ceea ce avem nevoie este bărbaţi şi femei, astăzi, cu un duh galant, bărbaţi şi femei care sunt hotărâţi să o ţină înainte, până când ei văd un Dumnezeu care într-adevăr trăieşte, să vină în acţiune, care nu vor lua pe nu ca un răspuns. Ei sunt hotărâţi să rămână cu aceasta. Dacă sunt bolnavi, şi doctorul a zis că ei nu pot să se facă bine, totuşi Ceva din ei le spune că ei vor fi bine. Ţineţi-o înainte, nu contează ce are loc! V-aţi ataşat de bisericile lumii denominaţionale, după ce v-aţi stors toată tăria de la a umbla din loc în loc, şi voi încă nu puteţi găsi alinare? Acolo încă este un Dumnezeu care răspunde la rugăciune şi salvează din păcat.

E-54 Şi aşa cum noi putem vedea, Amram, în acele seri obositoare, cu spatele sângerând, urcând scările din nou, până la ora două sau trei dimineaţa, se ruga, şi se părea ca şi cum el vorbea către vânt. Jos în inima lui de Iudeu acolo ardea o credinţă pe care nici un vânt de îndoială nu putea să o stingă vreodată.

E-55 Acela-i felul de bărbaţi şi femei ce noi avem nevoie să se ridice astăzi pe scenă. Dacă El nu răspunde seara aceasta, El va răspunde mâine seară. Dacă El nu răspunde anul acesta, El va răspunde anul viitor. Căci, El este un Dumnezeu; nu un zeu, ci Dumnezeul.

E-56 Şi noi îl vedem, seară de seară, cum Amram a urcat scările. Şi Iochebed venea sus la el şi zicea, "Amram, dragă, tu ai fost aici sus rugându-te toată noaptea. De ce nu le spui la unii dintre băieţii aceia unde lucrezi, şi să-i laşi pe ei să se roage un timp?"

E-57 "Ei bine, scumpa, ce dacă ei nu o face? Cineva trebuie să o facă. Cineva trebuie să se roage înainte."

E-58 Acela-i felul cum fiecare Creştin ar trebui să se simtă în seara aceasta; nu să aştepte după altcineva, ci să o luăm în frunte, noi înşine, şi să mergem înainte. Dacă noi credem Biblia a fi o istorie, ea este de asemenea o Carte profetică care spune că acelaşi Dumnezeu se va ridica în zilele din urmă. Şi este timpul ca El să vină pe scenă.

E-59 Aceea-i ce ştia Amram. Că Moise a profeţit... Sau, nu Moise. Scuzaţi-mă. Lui Abraham i s-a dat o promisiune de către acest Dumnezeu al istoriei, Care nu a răspuns o rugăciune în patru sute de ani, din câte avem noi înregistrat. Dar El a făcut o promisiune că El îi va scoate afară.

E-60 Şi, se pare, că noi am avut un Dumnezeu tăcut pentru un timp îndelungat, dar ora a venit unde El se va ridica pe scenă.

E-61 Într-o seară când Amram s-a rugat, poate, pentru câţiva ani. Şi părul lui afum se încărunţea, şi nu era eliberare, ci doar se făcea mai rău. Intr-o seară el a venit drept jos la treabă. Aşa este cum noi trebuie să o facem; să mergem drept jos la treabă. El a zis, "Dumnezeule, Tu ai promis aceasta. Şi noi am aşteptat-o. Şi noi vedem că toate semnele sunt aici, şi timpul este aproape. Este timpul ca Tu să faci ceva cu aceasta."

E-62 În timp ce el era în rugăciune adânc concentrată, rugându¬se cu toată inima lui, el s-a uitat, stând în cqlţ. El şi-a frecat ochii şi s-a uitat din nou. Acolo stătea un Inger cu o sabie scoasă. El a zis, "Izbăvirea vine. Şi tu vei naşte un fiu în lume, şi el va fi acela care-i va izbăvi." Vedeţi?

E-63 Dumnezeu întotdeauna răspunde rugăciunii. Nu răspunde El? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Dacă noi doar o ţinem înainte!

E-64 Moise, când el a condus copiii lui Israel, cu credincioşie, în pustie, şi el a venit la Marea Roşie. Şi munţii de o parte, şi pustia de cealaltă, şi armata lui Faraon de această parte, şi marea Roşie înaintea lor. Şi ei au fost în capcană într-un gât mic. Se părea căci chiar şi natura ar fi strigat. Ce se va întâmpla? Ei sunt terminaţi. Armata lui Faraon, cu zecile de mii, să-i calce jos.

E-65 Dar ce a făcut poporul? Au început să murmure şi să se plângă. "Oh, ar fi fost mai bine dacă am fi rămas înapoi în locul nostru unde am fost."

E-66 Dar a existat unul printre oamenii aceia, care avea flacăra credinţei lui Dumnezeu arzând în inima lui, care a crezut că Dumnezeul istoric s-ar putea ridica pe scenă în orice fel de dificultate. Moise a stat cu mâinile în sus spre Dumnezeu, şi s¬a rugat până când un Dumnezeu din istorie s-a ridicat pe scenă să fie un Dumnezeu în ziua prezentă. Şi El a deschis calea, şi Israel a trecut prin ape, pe teren uscat.

E-67 Oh, nu a fost mult după aceea, până când Iosua a condus acelaşi grup, sau copiii lor, la Iordan. Şi a fost în luna Aprilie când toate pârâurile se umflă, şi Iordanul era de cinci ori mărimea lui. Se părea ca şi cum orice bun conducător militari¬ar fi adus acolo diferit de aceea. Şi a fost chiar la timpul acela, când nu a fost nici o posibilitate să-l treci. Dar Iosua şi-a amintit că era un Dumnezeu din istorie, cu patruzeci de ani înainte, care a deschis Marea Roşie, şi el a chemat pe acel Dumnezeu. Şi acel Dumnezeu a venit jos în putere mare, şi a devenit un Dumnezeu în criza prezentă, şi a deschis Iordanul şi i-a trecut dincolo.

E-68 A fost cu mulţi ani mai târziu, când citirea textului nostru, în seara aceasta, citirea subiectului nostru, când Elisei a văzut blestemul acelei naţiuni, şi era sus pe munte, şi pentru sute de ani acolo nu a fost răspuns la rugăciune în Israel. Totuşi, Elisei ştia că exista un Dumnezeu din istorie care ar putea veni pe scenă. Şi el a provocat lumea necredincioasă să stea în prezenţa acestui Dumnezeu şi să vadă care va răspunde prin foc. Şi Dumnezeu care a putut ocroti copiii Evrei de la cuptorul aprins a coborât foc şi a consumat jertfa.

E-69 A fost de asemenea nu cu mult după aceea când un om a murit, cu numele de Lazăr. Şi acolo era un Dumnezeu care încă trăia, care l-a putut lua pe Enoh Acasă chiar fără să vadă moartea, şi să-l ia pe Ilie sus într-un car de foc. Şi El a fost chemat pe scenă, în ora întunecată a morţii, şi El a acţionat chiar în felul cum El ar fi acţionat la orice dată. Totuşi, El era un Dumnezeu din istorie, dar a fost înălţat din istorie la o criză prezentă.

E-70 A fost jos pe la poarta Ierihonului unde un om orb şedea lângă drum, strigând. Toate speranţele erau duse. Nici un doctor nu-i putea face vreun bine. Banii lui au fost cheltuiţi. Nu mai era nimic pentru el rămas decât să şadă acolo şi să viseze pentru câteva zile, până când moartea ar fi o dulce alinare. Şi într-o zi, coborând în jos pe drum, un Dumnezeu din istorie a venit pe scenă, într-o criză prezentă. Dumnezeu a deschis ochii orbului.

E-71 A fost în casa lui Iair, unde doctorii au eşuat, şi au trimis fetiţa înapoi să-să fie să moară. Şi moartea a intrat şi şi-a luat plata ei amară, şi a luat singurul copil, al casei, fetiţa de doisprezece ani, şi a întins-o pe un pat. Când un mic predicator cu inima frântă a trebuit să-şi părăsească cultul lui şi toţi prietenii lui, dar el şi-a amintit că există un Dumnezeu din istorie care ar putea învia morţii. Şi el a mers să-L găsească.

E-72 "Căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide; cereţi, şi vi se va da." El este încă acelaşi Dumnezeu.

E-73 Când acest Dumnezeu, care locuia într-un trup numit Isus, Fiul lui Dumnezeu, când El a fost chemat pe scenă, chemat din istorie, Dumnezeul Care a putut învia morţii în Vechiul Testament, să aducă viaţa înapoi la un copil mort printr-un profet. Acel Dumnezeu nu poate muri. El este Dumnezeu pentru Eternitate.

E-74 Copilul acela zăcând acolo pe pat, întins. Şi micul Iair ştiind că Sunamita şi-a primit copilul ei înapoi, el a zis, "Acel Dumnezeu din istorie, dacă El ar putea cândva să fie chemat în acţiune, El este acelaşi Dumnezeu astăzi." Şi cercetând înainte, el a auzit de ceva Om-Om care pretindea să aibe puterea, şi acela era Isus din Nazaret, pe Care ei toţi îl urau. Dar el L-a chemat pe scenă, căci El era cel mai apropiat reprezentativ ce-l putea găsi al lui Dumnezeu în acea zi, un Dumnezeu al Dumnezeului cel viu. Şi când El a fost chemat pe scenă, şi Dumnezeul istoric a fost chemat, El a acţionat în acelaşi fel cum El a făcut când El a vorbit lui Ilie la copilul acela mort.

E-75 Lasă-mă să mai spun astăzi, fratele meu, soră, în această zi prezentă când crizele, şi când cancerul mănâncă lumea, şi boli de tot felul; acelaşi Dumnezeu istoric care a curăţit lepra, a vindecat bolnavii, şi a înviat morţii, este acelaşi Dumnezeu astăzi. El aşteaptă nerăbdător ca poporul Lui să-L cheme pe scena acţiunii.

E-76 Acela Care a putut ierta o stricată care a comis adulter de şapte ori pe zi; El Care putea curăţi cel mai rău păcătos şi să-l facă alb ca un crin; acelaşi Dumnezeu din istorie trăieşte astăzi, să curăţească orice inimă înnegrită de păcat şi necredinţă.

E-77 Acolo era un om care avea un băiat cu epilepsie într-o zi, şi el l-a dus la biserică, şi ucenicii au dansat şi au strigat în jurul lui, pentru o vreme, şi nu i-a putut face nici un bine. Dar acolo încă era un Dumnezeu din istorie care a trăit. El a fost hotărât să-L găsească. Văzându-L coborând de pe munte, el a alergat la El, şi a zis, "Doamne, ai milă de mine. Un drac mi-a luat copilul, şi el se prăpădeşte şi cade în foc."

E-78 Isus a zis, "Eu pot, dacă tu crezi." Dacă tu crezi ce? Dacă crezi că Dumnezeul din istorie încă trăieşte astăzi. Şi El a fost chemat pe scenă, şi epilepsia a părăsit copilul.

E-79 Acelaşi Dumnezeu trăieşte astăzi; când bisericile au dat greş, când politica a dat greş, şi totul altceva a dat greş, şi omul a dat greş, şi totul a dat greş. Dumnezeu nu poate da greş. El este un Dumnezeu al acestei vechi, Biblii cu spate negru. Promisiunea Lui este tot aşa de adevărată cum au fost Ele întotdeauna. Şi este timpul ca poporul Lui să-L cheme, să-L înalţe din istorie. Căci este scris, "Isus Cristos acelaşi ieri, azi, şi în veci." El este un Dumnezeu istoric, şi El este un Dumnezeu la timpul prezent.

E-80 "Şi în zilele din urmă," El a zis, "Eu voi turna din Duhul Meu peste toată făptura, şi semne şi minuni vor urma pe cei ce cred; căci în Numele Meu ei vor scoate draci; ei vor vorbi în limbi noi; dacă vor lua şerpi, sau vor bea lucruri de moarte, nu¬i va vătăma; şi dacă-şi pun mâinile peste bolnavi, ei se vor însănătoşa."

E-81 Acela a fost un Dumnezeu istoric care a dat promisiunea, si noi suntem astăzi poporul păşunii Lui. Noi suntem oile turmei Lui, şi El ne aşteaptă să ne ridicăm şi să-L chemăm în acţiune. Chemaţi-L pe scenă. Priviţi-L intrând în mişcări. Priviţi-L făcând supremul. Priviţi-L făcând lucrul ca omul să se întrebe, şi să-şi scarpene capul, şi să nu o înţeleagă. El este un Dumnezeu istoric, şi un Dumnezeu al zilei prezente. El aşteaptă să fie chemat din istorie.

E-82 Să nu privim la El; la ce ne foloseşte un Dumnezeu istoric dacă El este numai un Dumnezeu istoric? Ce bine ar fi făcut un Dumnezeu istoric lui Amram şi Iochebed? Ce bine ar fi făcut un Dumnezeu istoric lui Moise? Ce bine ar fi făcut un Dumnezeu istoric lui Lazăr? Ce bine ar fi făcut un Dumnezeu istoric orbului Bartimeu la poartă? Şi ce bine ţi-ar face ţie un Dumnezeu istoric, în seara aceasta, dacă El nu este acelaşi astăzi?

E-83 El este acelaşi astăzi. El ne iartă toate păcatele, şi ne vindecă toate bolile. Dumnezeul istoric, chemat din istorie, El va străluci în această zi de Lumină. Ce? Când timpul se sfârşeşte, când politica se sfârşeşte, când viaţa se sfârşeşte, când totul vine la sfârşit, Isus vine la Lumină. Când totul şi-a întâlnit soarta, El încă străluceşte, "Crinul din Vale, Luceafărul Strălucitor al Dimineţii."

E-84 El este acelaşi ieri, azi, şi în veci. Doar chemaţi pe Dumnezeul istoric, şi priviţi-L devenind un Dumnezeu prezent, înălţat din istorie, să strălucească tot aşa cum a strălucit El atunci. El va acţiona la fel. El va face la fel. El va ierta la fel. El va vindeca la fel. Compasiunea Lui este la fel. Voinţa Lui este la fel. Şi Puterea Lui este la fel. El este acelaşi. El aşteaptă pentru a noastră...

E-85 Voi nu-L puteţi chema cu buzele voastre. El nu vine prin serviciul buzelor. El vine prin credinţă. Când credinţa voastră; nu rugăciunea voastră lungă, mistuirea voastră.

E-86 Ci El vine prin acea mică, credinţă tainică care este jos de tot în sufletul vostru, care poate să se prindă şi să zică, "Acel lucru mic care a fost, el m-a adus la acest tabernacol în seara aceasta, poate să-mi lumineze sufletul din nou, poate să mă trimită departe de aici, arzând şi cântând, chiar ca păsările în aer." De ce? El este un Dumnezeu istoric şi un Dumnezeu al zilei prezente. El aşteaptă să fie chemat. Chemaţi pe Domnul. El vă va auzi. Vorbiţi-I, în psalm. Rugaţi-vă Lui şi credeţi-L. El va răspunde.

E-87 Şi aceste cuvinte le spun, în încheiere. Acela-i motivul aceastei adunări, din seara aceasta. Acesta-i motivul că această adunare a început. Eu cred că Dumnezeul care mi-a spus, cu douăzeci şi şapte de ani în urmă, când noi am pus această piatră de temelie acolo, că eu voi predica Evanghelia în jurul lumii. El a adus-o la îndeplinire. Când ei au râs şi au zis, "Unde mergi tu, Billy, cu pregătirea ta de şapte clase?"
Eu am zis, "Eu merg în Numele Domnului Isus."

E-88 Când am predicat predica mea înainte de a pleca, cu unsprezece ani în urmă, peste acest amvon, şi D-na Gertie şezând acolo, a cântat aceea, Crede Numai. Şi marele uriaş a stat acolo, cum am predicat despre David şi Goliat. Acolo era ştiinţa şi marea lume cunoscută, să condamne vindecarea Divină şi să o facă de ruşine. Şi fiecare îmi spunea, "Băiete, tu vei nebunii acolo afară. Ei te vor arunca în temniţă. Ei vor face aceasta, aceea, sau cealaltă. Dar Dumnezeul din istorie a venit acolo pe scenă, şi mi-a spus să o fac. Şi eu am făcut-o prin harul Lui şi mila Lui. Acelaşi Dumnezeu care a fost istorie, de zece ani în urmă, s-a ridicat pe scenă din nou. Tot aşa de sigur cum a adus El aceea la îndeplinire, El o va aduce pe aceasta la îndeplinire. El este Dumnezeul istoriei, şi El este Dumnezeul zilei prezente. El nu aţipeşte nici nu doarme. El nu poate muri, căci El nu a avut început sau sfârşit.

E-89 În cazul vostru, în seara aceasta, prieten păcătos, acel sentiment pâlpâitor din jurul inimii tale, care îţi spune că El este acelaşi, care îţi spune că El poate să te elibereze de fiecare povară şi fiecare crimă, şi fiecare păcat pe care l-ai făcut împotriva Lui.

E-90 În ce îţi poţi tu pune speranţele tale? Nici măcar în casa ta proprie, nici în soţia ta, nici în familia ta, mama sau tata.
Nădejdea mea nu este zidită pe nimic mai puţin
Decât pe Sângele lui Isus cu neprihănire;
Când totul în jurul sufletului meu cedează,
Atunci El este toată nădejdea şi sprijinul meu.
Pe Cristos, acea Stâncă solidă, noi stăm;
Toate celelalte terenuri sunt nisip mişcător.

E-91 Biserică, prieten, orice este, ele toate vin la un sfârşit. Dar El trăieşte pentru totdeauna. Şi pentru că El trăieşte, noi trăim cu El.

E-92 Ce aţi da voi în schimb? Ce aţi putea da voi? Cum ar fi dacă Dumnezeu v-a chemat în seara aceasta să răspundeţi la Judecată? Ce aţi face referitor la aceasta? Vă puneţi speranţele în naţiune? Ea se strică, ca toate celelalte. Vă puneţi speranţele în anumite alegeri care vor veni? Oamenii aceia, eu nu am nimic împotriva lor, dar ei sunt muritori şi vor pleca. Voi nu vă puteţi pune speranţele în nimic de fapt, care va ţinea, decât în Dumnezeul istoriei Care a promis că El se va ridica. Şi într-o zi binecuvântată...

E-93 Ei vă pot duce acolo să toarne ţărâna peste voi, antreprenorul, dar Ridicătorul va veni pe acolo într-una din aceste zile. Antreprenorul vă va duce jos, dar Ridicătorul vă va lua sus tot aşa de sigur. "Căci cei ce sunt morţi în Cristos Dumnezeu îi va aduce cu El când El vine." Căci El este un Dumnezeu al istoriei acum, pentru mulţi, dar El va fi un Dumnezeu al zilei prezente când Îl acceptaţi ca Salvatorul vostru şi-L găsiţi real pentru inima voastră. Va fi Ceva în voi care vă spune. Voi aţi putea să nu fiţi emoţionali. Voi aţi putea să nu plângeţi. Voi aţi putea să nu vorbiţi în limbi. Voi aţi putea să nu alergaţi. Voi aţi putea să nu strigaţi. Dar ceva se va întâmpla, ca voi să ştiţi, ca voi să ştiţi că ceva a avut loc. Viaţa voastră se va potrivi chiar cu aceea, atât timp cât veţi trăi. Şi când vine ultima oră şi voi părăsiţi această lume, voi nu vă temeţi de mei un rău. "Căci Tu eşti cu mine. Toiagul Tău şi nuiaua Ta, mă vor mângâia." Când doctorul v-a refuzat, şi a plecat, şi venele reci vin în sus.

E-94 Ca Dl. Vauder noaptea trecută, remarcabilul nostru fost primar de aici al oraşului, a mers să-l asculte pe Dl. Nixon vorbind, a murit chiar pe scenă. Bun, om sănătos, din câte ştiu eu.

E-95 Eu voi pleca de acasă, vin înapoi, soţia mea a zis, "Billy, ai ştiut că Cutare-şi-cutare a murit?"

E-96 Zilele trecute, fetiţa mea stând în şcoală aici sus, cu o fetiţă, joi, şi duminică ei au îngropat-o. A primit pneumonie. Aceasta a mers la inima ei sau ceva, şi (ea) a omorât-o. Ea era moartă.

E-97 Şi o prietenă de-a mea, D-na. Williams de aici, soţia lui Buck Williams, eu l-am cunoscut cu anii. Zella Brakeman de aici, ea este aici în clădire pe undeva, aceasta era sora ei, care a locuit chiar aici, uşa alăturată, cu anii, când noi am locuit vizavi pe stradă. A plecat; ea a fost puţin agitată, dar ea a fost dusă când m-am întors.

E-98 Vedeţi ce este aceasta? Cândva, este, voi o veţi întâlni. Şi toţi banii ce-i puteţi acumula, toţi prietenii care-i puteţi acumula... Ei sunt în ordine. Dar, toate acelea, lăsaţi ca aceea să fie în al doilea rând. Credeţi un Dumnezeu al istoriei, că El este un Dumnezeu al zilei prezente, tot la fel, vedeţi ce va face El pentru voi.

E-99 Către voi care sunteţi bolnavi şi în nevoie, doctorul v-a refuzat şi nu mai poate face nimic pentru voi. Amintiţi-vă, Dumnezeul din istorie este acelaşi Dumnezeu astăzi.
Să ne rugăm doar un moment acum, aşa cum ne aplecăm capul.

E-100 Dacă există din aceia aici în seara aceasta... Eu nu ştiu. Dacă sunt din aceia aici, în seara aceasta, care ştiţi pentru salvarea sufletului vostru, că dacă acel Dumnezeu Care a promis că El va veni într-un moment, la o clipeală de ochi, când nu vă gândiţi. Dacă sunteţi fără El, voi doar vă imaginaţi că Îl aveţi, amintiţi-vă, "Există o cale care pare dreaptă, dar sfârşitul ei este calea morţii." Dacă nu sunteţi siguri căci-căci sunteţi salvaţi, în seara aceasta, şi dacă El ar veni, voi aţi merge cu El, aţi vrea să faceţi măcar atât să vă ridicaţi mâna spre El, şi prin a face aşa, ziceţi-ziceţi, "Ai milă de mine, Dumnezeule." Îţi mulţumesc. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Multe mâini s-au ridicat. Ar mai fi un altul înainte să încheiem? Aţi vrea... şi să avem rugăciunea. Dumnezeu să te binecuvânteze, femeie tânără. Doar nu vă ruşinaţi acum. Sigur.

E-101 La ce bun să predici un Dumnezeu al istoriei, dacă El nu este acelaşi astăzi? Şi, frate, soră, eu spun aceasta. Eu am citit despre un Dumnezeu al istoriei odată. Eu am citit despre El în cărţi. Eu am citit despre El în Biblie. Dar într-o zi eu L-am întâlnit. Eu L-am întâlnit. El a venit la mine. El mi-a spus să nu beau, să nu fumez şi-şi să nu mă întinez, şi El avea ceva ca eu să fac când ajung puţin mai în vârstă. Eu eram doar un băieţel. El-El a dovedit asta. El a făcut-o. Aici este fotografia Lui atârnând chiar aici acum, când ştiinţa a luat-o. Vedeţi? Lumea o ştie. El a dovedit-o printre voi. El cunoaşte fiecare gând din inima voastră. El s-a dovedit pe Sine. El este acelaşi Dumnezeu astăzi. El nu este un Dumnezeu al istoriei.

E-102 Nu fiţi doar... lăsaţi ca lumea să vă furişeze jos cu murdăria şi lucrurile lumii. Credeţi-L chiar... [Porţiune neînregistrată pe bandă – Ed.] Vreţi să vă ridicaţi mâna? Unii care nu au ridicat, aţi vrea să vă ridicaţi mâna, ziceţi, "Dumnezeule, eu nu sunt sigur despre aceasta, dar eu vreau să fiu sigur. Lasă-mă..."

E-103 Dumnezeu să te binecuvânteze, tinere. Cineva? Şi Dumnezeu să te binecuvânteze, acolo în spate, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Altcineva? Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze, acolo, frate. Aceea-i bine.

E-104 Voi ziceţi, "Frate Bill, ar însemna aceasta ceva pentru mine, să-mi ţin mâna sus?" Tu ţine-ţi mâna sus, odată, şi vei afla. Întotdeauna, frate, soră, când faci ceva corect, tu te simţi bine referitor la aceasta.

E-105 Fii cinstit. Acum, să nu minţiţi pe Dumnezeu. Voi nu-i minţiţi lui Dumnezeu. El ştie. Voi vă minţiţi pe voi. Ştiţi, o minciună este un lucru aşa de oribil, încât chiar ei vă pot duce în tribunalele federale şi tribunalele criminale, şi-şi să pună un detector de minciuni pe braţul vostru, şi voi puteţi încerca din câte ştiţi mai bine să spuneţi lucrul acela, să-l faceţi să sune ca adevărul, dar nervii voştri vor dovedi că voi spuneţi o minciună. De ce? Voi nu aţi fost făcuţi să minţiţi. Şi dacă un detector de minciuni ştie, dar mai Dumnezeu?

E-106 Voi ziceţi, "Dar, frate, eu sunt un Baptist. Eu sunt Prezbiterian. Eu sunt Metodist." Aceea este în ordine.

E-107 Eu te întreb un lucru. L-ai întâlnit cândva pe acest Dumnezeu din istorie? A stat El în rugul aprins înaintea ta, şi tu ştii? Şi a vorbit El înapoi sufletului tău, şi tu ştii că păcatele tale sunt duse? Dacă aceea nu este aşa, să nu iei nici o şansă doar în ataşare de biserică, sau ai mers sus acolo şi te-ai simţit puţin bine cu aceasta. Tu trebuie să-l cunoşti pe EL Nu să auzi despre El, nu să ai binecuvântările Lui, este Viaţa. Ci, să-l cunoşti pe El, este Viaţă; să-l cunoşti pe El, personal să-l cunoşti pe El; pe El, pronume personal, să-L cunoşti. Nu să-i cunoşti Cartea Lui, nu să fii un bun student, nu să fii un membru bun, sau un om bun sau o femeie bună. Aceea nu o face; legea a făcut aceea. Ci, să-l cunoşti pe El! L-ai întâlnit tu pe El? Este acela Dumnezeu, care i-a vorbit lui Moise în rugul aprins, care a venit înaintea ta? L-ai auzit tu vorbind către tine, încât tu ştii că era El? Dacă El nu a fost, doar ridicaţi-vă mâna, ziceţi, "Dumnezeule, vorbeşte-mi acum. Eşti Tu acela care murmuri în jurul inimii mele? Eu-eu vreau să Te cunosc."

E-108 Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă tânără. Dumnezeu să te binecuvânteze, acolo în urmă. Aceea-i bine. Aşa este. Cineva care nu a ridicat. Aşa este. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă tânără, aici. Aceea este bine. Dumnezeu să te binecuvânteze, domniţă de aici.

E-109 Acum foarte liniştiţi, cu capetele voastre aplecate, uşurel să o fredonăm.
În zorii zilei de aur, Isus va veni;
În zorii zilei de aur, luptele toate câştigate,
Noi vom striga biruinţa, trecând prin albastru,
În zorii zilei de aur, pentru mine, pentru tine.

E-110 [Fratele Branham începe să fredoneze În Zorii Zilei De Aur – Ed.] Acum, voi care v-aţi ridicat mâinile, dacă voi aşa doriţi rugăciunile mele pentru voi, şi credeţi că Dumnezeu mă va asculta, voi vreţi să păşiţi aici sus la altar, lăsaţi-mă să stau aici şi să mă rog cu voi, puţin. Altarul este deschis. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Aşa este. Dumnezeu să vă binecuvânteze, bărbaţilor. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Ridică-te chiar în picioare şi vino sus. Dacă tu crezi că Dumnezeu va ajuta, şi ascultă rugăciunea, ca eu să vă ajut să veniţi la El, să-l cunoaşteţi pe El, veniţi chiar sus acum. Nu aţi vrea?
În zorii zilei de aur, Isus...

E-111 De unde ştim că aceasta nu va fi dimineaţă? "Lupta..." Lupta aceea care o luptaţi chiar acum, nu veţi lăsa voi să fie câştigată chiar acum, atunci? Lăsaţi să fie câştigată chiar acum, aşa ca să puteţi striga biruinţa.
În zorii zilei de aur, pentru mine, pentru tine.
În zorii zilei de aur, Isus...

E-112 Doar ridicaţi-vă drept în sus, aşa este, şi faceţi-vă drum drept în sus, în jur.
... luptele toate câştigate,
Noi vom striga biruinţa, trecând prin albastru,
În zorii zilei de aur...

E-113 Nu aţi vrea să veniţi acum, în timp ce aşteptăm? Noi vă vom ajuta aici, în rugăciune. Rugăciunea de credinţă face mult pentru noi. Nu aţi vrea să veniţi? Eu vă conving să veniţi, să acceptaţi pe Dumnezeu din timpul prezent. Nu doar un-un zeu, ca voi să mergeţi la biserică şi să ziceţi, "Ei bine, eu aparţin la biserică." Acel dumnezeu nu va lucra. Un dumnezeu Metodist, un dumnezeu Baptist, un dumnezeu Prezbiterian, un dumnezeu Penticostal, ei nu vor merge. Luaţi pe Dumnezeul acestei Biblii. Un dumnezeu Penticostal va merge afară în lume; un dumnezeu Metodist, sau un dumnezeu Baptist, sau oricare alt dumnezeu denominaţional. Dar Dumnezeul acestei Biblii, vă va face ca Isus. El cu siguranţă vă va face. Duhul Lui va locui în voi, şi toată viaţa voastră va fi schimbată; acea iuţime, acea răutate, acel duh neiertător, acel lucru care va plăgui sufletul tău într-o Eternitate pierdută.

E-114 Eu doar avânt înainte un năvod acum. Aceasta depinde de voi. Urmaţi-o înăuntru, nu aţi vrea? Ieşiţi drept afară, în jurul altarului aici. Mulţi din voi şi-au ridicat mâinile acolo în urmă. Oamenii vă vor lăsa sus, în jurul scaunelor lor. Domnul să te binecuvânteze, tânărule.

E-115 Acum în timp ce ea cântă domol muzica, aici stau câţiva în jurul altarului. Şapte suflete care au venit înainte să stea în jurul altarului. Aţi ştiut voi că şapte este un număr perfect la Dumnezeu, perfecţiunea? Duhul Sfânt doar a venit jos pe o persoană care stă aici, chiar acum. Aceea este ceea ce numesc eu Duhul Sfânt, frate.

E-116 Acum El este aici, la fiecare din voi. Doar fiţi umili în inimile voastre. Cum ar fi dacă aceasta ar fi ultima dată când aţi stat cândva în jurul unui altar, aceasta ar fi ultima rugăciune pe care voi urma să o ziceţi vreodată, chiar acum? Isus o să vină. El ar putea bate la uşa voastră înainte de venirea dimineţii, voi ştiţi. Voi trebuie să mergeţi, într-o zi, dacă El este un Dumnezeu al tuturor. El este un Dumnezeu al istoriei, şi El este un Dumnezeu de astăzi.

E-117 El ţi-a vorbit. Tu te-ai ridicat aici înaintea Lui, să-L întâlneşti. Tu ai venit înainte să-L întâlneşti. El te va întâlni. El stă chiar aici acum. Doar, în inima ta, mărturiseşte tot ce ai făcut ce este rău. Ziceţi, "Dumnezeule, fii milostiv cu mine, un păcătos. Eu am făcut rău şi eu-eu acum mărturisesc, cu toată inima mea, că sunt greşit. Eu vreau ca Tu să fii milostiv cu mine şi iartămă de păcatele mele. Eu-eu Te voi sluji restul zilelor mele. Şi lasă ca acest foc mic care arde în inima mea, mica credinţă, care m-a făcut să vin aici sus la acest altar, în seara aceasta, lasă doar ca ea să se prindă adânc în sufletul meu. Lasă să se prindă chiar aici acum. Şi ceva să ardă, care doar îmi spune, 'Da, Tu trăieşti, Isuse.' Şi eu Te iubesc. Şi eu Te voi vedea pe scenă în următoarele câteva ore, făcând lucruri, lucruri mari. Eu sunt aşa de bucuros că am venit înainte când Tu ai vorbit către inima mea. Eu Te voi vedea făcând cancerele să părăsească pe oameni, vindecând bolnavii şi pe cei în nevoie. Ascultă-i întorcându-se, mărturisind ce a făcut Dumnezeu pentru ei; Dumnezeul din istorie, Care a înviat din istorie, şi este acelaşi astăzi, venind pe scenă. Deoarece, El vine de data aceasta să rămână; a doua Venire a Lui."
Să ne rugăm acum. Rugaţi-vă cu mine, fiecare din voi.

E-118 Scumpe Dumnezeule, eu aduc înaintea Ta chiar acum, pe aceşti şapte. Prima noapte a produs şapte stele rătăcitoare. Tu ai zis, în Cuvântul Tău scump, "Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl mai întâi. Şi cel ce vine la Mine, Eu în nici un fel nu-l voi da afară, ci îi voi da Viaţă Eternă, şi-l voi învia în ziua de apoi." Doamne, aceea este promisiunea Ta. Şi printr-o emoţie, o acţiune de condamnare, aceste şapte suflete rătăcitoare scumpe au păşit înainte în seara aceasta, deoarece ei au crezut că Dumnezeul care a vorbit profeţilor, Dumnezeul care a vorbit omului orb, El încă trăieşte astăzi. Şi ei păşesc înainte să-L întâlnească.

E-119 Acelaşi Dumnezeu care a făcut promisiunea, şi a întâlnit lepra pe terenurile ei, care a întâlnit femeia cu scurgere de sânge pe malul râului, care a întâlnit moartea la mormântul lui Lazăr şi l-a întors înapoi, este acelaşi Dumnezeu în seara aceasta, Care stă aici să întâlnească această moarte spirituală şi să-l întoarcă înapoi. Şi să zică, "Ia-ţi mâinile de pe aceştia care au venit să Mă mărturisească prin stăruinţa Duhului Meu. Eu le voi da Viaţă Eternă, şi nimeni nu-i poate lua de la mine. Eu îi voi învia în ziua de apoi."

E-120 Noi Îţi mulţumim pentru ei, Tată. Şi ne rugăm ca ei să rămână credincioşi în mâinile Tale, până când moartea îi va elibera. Când ei vor intra în bucuriile Domnului, în acea zi mare, când Cina Nunţii este aşezată peste ceruri, atunci când vine Regele şi zice, "Vă amintiţi acea primă zi din Octombrie, 1958, la acel mic tabernacol de beton? Voi aţi păşit sus şi M-aţi luat ca Salvatorul vostru. Eu v-am vorbit. Tu erai un păcătos atunci, dar acum te-am salvat. Şi acum tu eşti al Meu, şi ai Viaţă Eternă. Acum intră în bucuriile pe care Eu le-am pregătit pentru tine, de la întemeierea lumii." Admite aceasta, Doamne. Ei sunt ai Tăi acum. Noi îi predăm Ţie, în N urnele lui Isus Cristos. Amin.
Acum cu capetele voastre aplecate, audienţa.

E-121 Eu vă voi întreba pe fiecare din voi de aici de la altar. Simţiţi voi, jos în inima voastră acum, chiar din adâncurile sufletului vostru, că mica flacără de credinţă care v-a spus să veniţi înainte la altar aici, să faceţi acest act pe care l-aţi făcut acum, după ce v-aţi ridicat mâinile şi aţi mers înainte, simţiţi voi că acea flacără mică a început să ardă spre o credinţă reală vie în inima voastră? Şi acum credeţi că Isus v-a iertat păcatele, şi voi veţi fi ai Lui de acum înainte? Dacă simţiţi, vreţi să vă ridicaţi mâna dreaptă către El? Cei din jurul altarului, ridicaţi-vă mâna dreaptă, dacă simţiţi că Isus v-a iertat toate păcatele. Cel din jur... Acum, sunt două, trei mâini, nu sunt sus. Acum doar continuaţi să vă rugaţi, fiecare.