E-1 S-ar putea să pară cam amuzant, în această dimineaţă, să fiu îmbrăcat cu pardesiul meu pe platformă, dar am fost aşa de fericit să-să arăt acel pardesiu frumos care mi l-a dat această biserică. L-am văzut pe Fratele Neville aici sus zilele trecute, îmbrăcat cu acel costum frumos, cum i s-a potrivit atât de bine, şi m-am gândit, ei bine, eu-eu... a arătat aşa de frumos, şi adunarea vorbea despre asta, m-am gândit, "Eu doar voi purta pardesiul meu pe platformă." Eu doar...

E-2 Ştiţi, eu cred că noi nu creştem niciodată. Noi întotdeauna ... Şi eu nu vreau să cresc. Ce zici de asta, Frate Luther? Nu, eu nu vreau niciodată ca să cresc. Noi doar vrem să rămânem mereu copii.

E-3 [Fratele Neville spune, "Frate Branham, Eu... " – Ed.] Da. ["... mă gândeam că porţi una din acele ţinute ca aceşti slujitori de clasă mai înaltă. Doar aruncasem o privire, cu coada ochiului, şi m-am gândit că poate te-ai îmbrăcat cu o robă." Fratele Branham şi adunarea râd.] Complimentar la acel pardesiu frumos.

E-4 Ei bine, voi spune că este-este... Aveam nevoie de unul, enorm de mult, şi este cel mai bun din câte am avut vreodată. Şi cu siguranţă îl apreciez. Şi Fratele Roy Roberson, nu ştiu dacă este aici în această dimineaţă, sau nu. El a avut ceva de-a face cu alegerea acestuia. Şi a fost într-adevăr o alegere bună, şi noi suntem-suntem foarte, foarte mulţumiţi să îl avem.

E-5 Şi astfel suntem foarte mulţumiţi să fim înapoi în casa viului Dumnezeu, în această dimineaţă, şi să ne bucurăm de aceste timpuri minunate de-de părtăşie în jurul Cuvântului Său preţios.

E-6 Şi este curând acum că, cu voia Domnului, va trebui să plec în străinătate. Presupun că aţi văzut asta în Glasul Oamenilor De Afaceri, că plec în străinătate, luna aceasta care vine. Şi vom solicita toate rugăciunile oamenilor, să se roage pentru noi în timp ce suntem plecaţi. Este, se pare, că în străinătate adunările mele par să fie mai bune, pentru că se iau mai bine acolo. În America...

E-7 Îi spuneam Fratelui Mercier, că am ascultat la... El mi-a dat un casetofon, întâi, şi avea înregistrările în acesta, cu câteva din predicile mele. Am ştiut atunci, că dacă cineva m-a ascultat vreodată, va trebui să fie harul lui Dumnezeu pentru ei, pentru că mă gândeam că aş putea fi puţin mai bun.

E-8 El înregistrează, şi asta. Un-un-un pic... Poţi tăia afară partea aceea. Vedeţi? Sau, arată cu degetul în jos, presupun că aceea este să o întrerupă.

E-9 Dar eu-eu vă spun, am fost atât de surprins. Eu... Cea mai slabă predicare care am auzit-o în viaţa mea, a fost a mea, aşa este, pe-pe-pe înregistrare. Eu... M-a agitat atât de mult, că nici nu am putut să îmi mănânc cina. M-am simţit rău, am plecat de la masă, nu am putut dormi în acea noapte.

E-10 Şi am mers jos în Kentucky, ieri cu Fratele Wood. La întoarcere, am spus, "Frate Wood, nu înţeleg cum determin o persoană vreodată ca să vină şi să mă asculte vorbind. Este atât-atât de slab, să mă repet aşa. Şi, oh, greşeli gramaticale, şi punctuaţii, nu sunt-nici nu sunt." Eu doar... eu nu ştiu. Am spus, ,,Într-un fel m-a încurajat pe mine, să ştiu că trebuie să fie Dumnezeu, sau nu ar veni nimeni deloc." Aşa este.

E-11 Astfel vorbeam cu Fratele Collins. Presupun că el este în clădire. Şi aşa îi spuneam lui. El venise, îi spuneam despre asta. Am spus, "Frate Collins, eu sincer... "Am spus, "Sunt aproape la vârsta de treizeci de ani, ca predicator, şi cu siguranţă ar trebui să ştiu ce este o predică." Am spus, "Aceea este cea mai slabă din câte am auzit vreodată."

E-12 Şi el-el este un slujitor Metodist, şi fratele lui este un bărbat adevărat în denominaţiunea Metodistă. Şi a spus, "Ei bine," a spus, "eu îţi voi spune, Frate Branham," a spus, "punctuaţia şi-şi propoziţiile tale poate că nu se încheie corect, şi lucruri de genul acela, dar," a spus, "te-ai gândit vreodată la acel om care a predicat în Ziua Cinzecimii, că nu putea nici măcar s㬺i semneze propriul nume-nume? Numele lui era Petru." A spus, "Îmi închipui că nu avea o punctuaţie chiar corectă."

E-13 Şi, însă, vedeţi, ce îl face pe om să-şi pună ochii pe aceea, ascultaţi la aceste emisiuni radiofonice, şi aceea este totul scris, vedeţi. Şi ei-ei o pot scrie şi să pună semnele de punctuaţie, şi lucruri, pentru că ei o citesc.

E-14 Am stat cu Charles Fuller, predicând în spatele unui jgheab cam ca acela, ca platformă a lui. Şi tot ce a spus el, a citit direct în ordine, numărul unu, numărul doi, numărul trei, numărul patru, în felul acela, până când a terminat totul bine, şi l-a cronometrat. A fost totul cenzurat, radioul a cenzurat, şi totul.

E-15 Pentru că, şi cu Billy Graham, am văzut a lui, şi aşa mai departe, unde ei doar stau acolo şi vorbesc aceea, doar o citesc cât de repede pot ei să o citească, şie totul pregătit, aşa că bănuiesc că vei avea punctuaţia.

E-16 Dar necazul cu mine, eu nici măcar nu aş putea să o citesc. Astfel, şi dacă am scris-o eu, sunt sigur că nu aş putea să o citesc. Astfel-astfel este har uimitor, nu-i aşa, să vedem ce poate face El pentru noi. [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Dar sunt mulţumitor să încep acum, încheind acest an vechi, ca să începem un an nou.

E-17 Am ascultat la un rând de rugăciune, şi desigur nu am fost mulţumit nici de rândul de rugăciune, să ascult la aceea. Este de prima dată când m-am auzit vreodată în acel mod, pentru¬pentru un mesaj, şi cu siguranţă am fost surprins. Rândul de rugăciune nu este condus corect. Nu. Cred că va veni la împlinire, că, după o vreme, va fi aşa că fiecare va trebui să ştie totul despre ei, înainte ca ei să creadă. Şi începând, la început de an, vreau să schimb aceea. Şi doar să încep rândul de rugăciune oriunde îmi vorbeşte Dumnezeu, "Această persoană este ieşită din linie," sau ceva greşit. Mă voi opri cu el, voi lăsa pe restul să treacă mai departe. Cei... Pentru că, nu treci destui în acel mod. Vedeţi? Oamenii ştiu unde sunt, şi cine sunt, şi ce au făcut. Dar ei află ceva care nu este în rânduială chiar bine cu Dumnezeu, acela este momentul de a se opri asupra aceluia, a spune, "Acesta este acela." Vedeţi? Astfel mă gândesc, poate, vor fi făcute nişte modificări, Frate Leo, de când le-am auzit. Şi am încredere că Dumnezeu ne va ajuta în anul care vine.

E-18 Acum, eu cred că deseară au servicii aici la tabernacol. Şi eu trebuie să fiu aici sus pe 62, cu Fratele Ruddell, deseară. Eu înţeleg că ei vor avea un serviciu de veghe aici. Şi Fratele Ruddell m-a invitat pentru acel serviciu de veghe, dar mă gândeam că voi veni înapoi la tabernacol pentru acea seară, pentru că am încercat întotdeauna să fiu la tabernacol în-în ajunul de Anul Nou. Şi vroiam să vin înapoi aici jos cu fraţii de aici. Astfel cumva am compromis puţin, şi voi fi cu Fratele Ruddell deseară, afară pe 62, la vechiul Club 62, care a fost transformat într-o-o biserică. Şi apoi Miercuri seară voi fi înapoi aici la serviciul de veghe. Şi apoi, Joi, plecăm spre Chicago, şi apoi mai departe, la Philadelphia, şi apoi în străinătate.

E-19 Şi în această dimineaţă, nu vrem să vă ţinem prea mult, pentru că, este, noi avem interviurile, şi serviciile continuă.

E-20 Şi, spun, de la ultimul serviciu de rugăciune aici, oh, sunt foarte recunoscător pentru rezultatele care au venit de la ultimul serviciu de rugăciune. A fost cu siguranţă un lucru minunat care Domnul nostru îl poate face când se adună poporul Lui. "Cei care sunt... vor chema Numele Domnului, se adună împreună," cred că aşa este, "şi-şi se roagă, atunci Dumnezeu va auzi din Cer."

E-21 Aşa că haideţi să ne aplecăm capetele, doar un moment acum, aşa cum privim la El să ne dea inspiraţia necesară pentru acest Mesaj.

E-22 Doamne, Tu ai fost adăpostul şi tăria noastră în toate generaţiile. Strămoşii noştri, înainte de noi, s-au încrezut în Tine, şi nu au fost daţi de ruşine. Ei au crezut în Numele Tău Sfânt, şi au fost aduşi ca lumini strălucitoare. Şi noi privim asupra lor, aşa cum a spus poetul, urme de paşi pe nisipurile timpului. "Plecările noastre lasă în urma noastră urme de paşi pe nisipurile timpului." Atunci noi vedem că cei care s-au încrezut în Tine, întotdeauna, fără să dea greş odată, au ieşit cu bine. Deşi au străbătut multe ape adânci şi-şi încercări şi persecuţii mari, dar totuşi, la final, Tu întotdeauna ia-i scos "mai mult decât biruitori," pentru că este Cuvântul Tău făgăduit că Tu vei face aceasta.

E-23 Şi noi am vrea să ne rugăm, astăzi, ca Tu să binecuvântezi această biserică mică. Binecuvântează-i păstorul, fratele nostru bun, Fratele Neville, şi familia lui. Cerem ca Tu doar să fi cu el în acest an care vine, şi să îl ungi şi mai mult, şi-şi să îl binecuvântezi în toate privinţele. Întăreşte sănătatea familiei lui, micuţii care cresc. Ţine-1 pe Fratele Neville tare şi sănătos.

E-24 Şi binecuvântează această biserică şi fiecare membru care este în aceasta. Consiliul de administratori, cât îi iubim noi ca pe nişte bărbaţi cu adevărat viteji ai lui Dumnezeu; şi consiliul de diaconi, ei de asemenea sunt slujitorii Tăi viteji. Şi toţi oamenii care vin aici, suntem recunoscători pentru ei, Doamne. Doar îmi face bine la inimă să ştiu că această baltă mică veche şi zonă de buruieni care se afla la colţ, cu mulţi ani în urmă, a fost făcut un far de lumină pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Şi mă rog, Dumnezeule, să stea până când vine Isus. Fie ca multe suflete mari care au fost aici înăuntru, Doamne, să apară în acea Zi, spălaţi în Sângele Mielului. Acordă aceasta.

E-25 Şi în timp ce deschidem acest Cuvânt binecuvântat al Tău, în această dimineaţă, Doamne, răsfoind paginile pentru a citi un text din Acesta, şi noi ştim că numai Tu poţi da contextul. Şi ne rugăm, Dumnezeule, ca Tu să ungi Cuvântul Tău. Fie ca Acesta să meargă direct la inimile oamenilor ca să le facă bine. Fă credincioşi din necredincioşi. Şi întăreşte-i pe Creştini. Şi vindecă bolnavii. Şi încurajează-i pe cei descurajaţi. Şi oferă¬ţi slavă. Pentru a face aceasta, Doamne, circumcide buzele care vor vorbi şi urechile care vor auzi. Căci o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-26 Anunţ un text mic pe care eu... mi-a căzut pe inimă, de Duminica trecută. Am vorbit despre magii care au venit să-să îl vadă pe Isus, Steaua care au urmat-o ei de la Răsărit la Apus. În timp ce studiam aceea, am dat de o Scriptură. Şi apoi nu am ajuns să fiu aici în ajunul de Crăciun, din cauza unei slujbe în închisoare, şi aşa mai departe, la care a trebuit să fiu. M-am gândit că voi vorbi astăzi asupra subiectului despre: De Ce Micul Betleem?

E-27 Vreau să citesc din Cartea lui Mica, profetul, unul din profeţii minori, al 5-lea capitol şi al 2-lea verset. Se citeşte astfel:
Dar tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti mic între miile lui Iuda, dar din... totuşi din tine va... îmi va ieşi ca el stăpânitorul... va fi stăpân în Israel; a cărui obârşie a fost din... vechime, din veşnicie.

E-28 Aveam o pată acolo pe Scriptură, este motivul pentru care nu reuşeam să disting care era cuvântul, la acel timp.

E-29 Din toate locurile care se află în Palestina. Şi acolo sunt aşa de multe oraşe mari, şi localităţile acesteia, oraşe care pare că sunt mult mai cunoscute în legenda istoriei, şi mai bine fortificate, oraşe mai mari. De ce ar fi ales Dumnezeu micul Betleem ca să fie locul de naştere al Fiului Său? Sunt multe acolo care sunt mai mari. Şi, de exemplu, legenda istorică a Ierusalimului, mândrul Ierusalim, capitala tuturor acestora. Şi este unul dintre cele mai mari oraşe din Palestina. Şi atunci ne întrebăm de ce Dumnezeu ar alege acel orăşel micuţ al Betleemului, pentru locul de naştere a Fiului Său.

E-30 Dar după cum a spus Scriptura, "Ce Dumnezeu hotărăşte să facă, va fi făcut." Şi iată, Dumnezeu a hotărât dinainte să fie în acel fel, sau nu ar fi fost niciodată în acel fel. Şi acolo Scriptura spune, în al 15-lea capitol din Fapte, că, "Nu este nimic întâmplător." Dumnezeu a ştiut tot. Nu s-a întâmplat doar ca să se întâmple în acel fel. A fost doar, că, Dumnezeu a făcut-o în acel fel.

E-31 Şi atunci când noi, în micile noastre minţi finite, începem să ne gândim, "De ce ar alege marele Împărat al Cerului un loc atât de mic ca acela, în loc de capitală? În loc de ceva..."

E-32 Chiar, erau multe locuri acolo care aveau un trecut mai mare spiritual de cât avea Betleem. De exemplu, unele din locuri ca Silo. Silo era un lăcaş vechi de închinare din Israel, unde veneau toţi, an de an, la... acest loc mare unde s-a odihnit chivotul Domnului. Şi mă întreb de ce, atunci, să nu se fi născut El la Silo?

E-33 Apoi acolo era Ghilgal, un alt loc mare spiritual de închinare. De ce nu L-ar fi lăsat Dumnezeu să se nască atunci la Ghilgal.

E-34 Apoi acolo era un altul, Sion. Sionul se afla în vârful muntelui. Şi ne întrebăm atunci de ce Isus să nu se fi născut în Sion, pentru că a fost un mare semn istoric unde Domnul a binecuvântat poporul Lui de-a lungul veacurilor.

E-35 Şi se pare că poate El ar fi ales Sionul, sau Ghilgalul, sau¬sau Silo, sau unul din celelalte locuri mari unde au fost mari binecuvântări şi învăţături mari.

E-36 Şi acolo erau alte oraşe mari, ca Hebron. Acela a fost locul pentru un om care vroia o cetate de adăpost, un loc în siguranţă. Acolo era, şi Ramot-galaad, un alt loc de adăpost unde oamenii puteau veni, care ar fi fost foarte potrivit pentru El să se nască.

E-37 Şi poate, dacă m-aş fi gândit eu la asta, L-aş fi adus dincolo la Cades Barnea, pentru că acolo era scaunul de judecată, şi un loc de adăpost. Poate că L-aş fi dus dincolo în acel ţinut ca loc pentru naşterea Lui, sau poate noi am fi ales careva dintre celelalte oraşe.

E-38 Dar, ştiţi, sunt aşa de bucuros căci chiar lucrurile mici nesemnificative din Biblie înseamnă aşa de mult. Cred că a fost Isus care a spus asta, că, "Voi treceţi peste, şi faceţi lucrurile cele mai însemnate din lege," mai degrabă, "dar treceţi peste lucrurile mărunte." Şi uneori sunt lucrurile mărunte care ţin lucrurile mari împreună. Dar, în general, marile angrenaje se rotesc chiar exact cum a rânduit Dumnezeu să le cheme, se învârtesc aici. Niciodată nu va lipsi nici unul din locul lui. Dumnezeu a hotărât mai dinainte toate lucrurile, şi trebuie să ajungă chiar exact în acel punct.

E-39 Şi când noi obţinem credinţă ca aceea, şi începem să ne gândim la, "Cine este în spate la toate acestea? Care este arcul principal care învârte această mare economie a lui Dumnezeu?" Noi aflăm că este Duhul Sfânt. Nu lăsat în mâinile oamenilor să facă lucruri; ci în mâinile Duhului Sfânt. Şi El este arcul principal, care, dacă El poate obţine restul instrumentelor, va funcţiona chiar perfect şi va ţine exact timpul lui Dumnezeu.

E-40 Şi apoi vedem asta, şi ne minunăm în mintea noastră, atunci, aşa cum privim la lucruri măreţe şi cum am vrea să le avem. Şi atunci ne dă multă consolare, astăzi, să ne gândim că, poate, dacă noi suntem un grup mic de oameni, poate dacă suntem nesemnificativi, pentru lume şi pentru marile biserici din denominaţiuni. Totuşi, Dumnezeu foloseşte acele mici, lucruri simple, uneori.

E-41 Căci este de asemenea scris în Scripturi, "Nu te teme, turmă mică, pentru că este voia bună a Tatălui să vă dea Împărăţia." Ce consolare! Eu ştiu, că, la fel de sigur cum că Isus a trebuit să se nască Jn micul Betleem, aşa micuţa turmă va fi cea căruia Tatăl îi va da Impărăţia, pentru că este scris. Şi toată Scriptura este dată prin inspiraţie, şi Scripturile nu pot fi încălcate. Ele trebuie să fie împlinite. Astfel ne dă acea nădejde, să ştim că-că va fi o turmă mică care va primi Împărăţia, o mică turmă credincioasă de credincioşi. Am credinţa să fiu unul dintre aceia, turma, sau în acea turmă mică, mai bine spus.

E-42 Şi apoi noi ştim povestea, cei mai mulţi dintre noi suntem familiarizaţi cu povestea cum Israel a venit în Palestina prin făgăduinţa lui Dumnezeu. Şi ştim că marele Iosua a fost cel care a împărţit fiecărei seminţii partea lor.

E-43 Şi este, desigur, dacă am avea timp cam de acum până deseară la ora şase, să stăm chiar pe acest subiect, ca să subliniem aceste lucruri în aşa fel, încât să obţinem adevărata semnificaţie din acestea; care, noi nu avem, doar cam treizeci, patruzeci de minute. Aşa că trebuie să atingem doar punctele înalte, încrezători că Duhul Sfânt, vouă cititori ai Bibliei, vă va aşeza restul din aceasta în inima voastră, pe măsură ce vom continua.

E-44 Aţi ştiut că acele parcele, cum le-a împărţit Iosua în Palestina, au fost date prin inspiraţie? Şi acele mame Ebraice ai acelor patriarhi, când se năştea copilaşul, şi ea în durerile de naştere, pentru a naşte copilul, ea a rostit chiar locul unde acei patriarhi se vor stabili şi vor fi în zilele din urmă.

E-45 Vorbim de inspiraţie, această Biblie este inspirată. Nu contează cât de mică, chiar fiecare Scriptură mică are un lucru atât de remarcabil în Manuscris, în marele tablou. În întregime, fiecare-fiecare Cuvânt este inspirat, şi pe aceea atârnă destinaţia sufletelor, pentru că acesta este Cuvântul Dumnezeului Etern şi Nemuritor.

E-46 Şi chiar şi acele mame, când se năştea copilul şi rosteau glasurile lor, îi aşeza poziţional unde vor fi ei în ţara promisă, sute de ani mai târziu. Şi Iosua, neştiind asta, totuşi prin aceeaşi inspiraţie i-a aşezat exact unde trebuiau să fie.

E-47 Şi Iosua împărţind, a împărţit partea lui Iuda. Dacă veţi observa pe hartă, se află geografic chiar la vest de Marea din Câmpie, câteva mile la sud de Ierusalim, capitala. Şi când Iuda a primit partea ei, sau partea lui, adică, în ţinut, provincia lui, am numi-o noi, este ciudat, dar acest orăşel nici măcar nu a fost menţionat, Betleem. Totuşi era acolo, pentru că Abraham... cred că a fost Rebeca care a fost înmormântată în acel loc. Dar trebuie că a fost doar un sat mic de vreun fel, pentru că, dacă citiţi Iosua 5, veţi afla că erau o sută cinsprezece oraşe majore sub domeniul lui Iuda, în afară de sate şi oraşele mici; o sută cinsprezece de oraşe, menţionate. Şi, poate, când a fost împărţit, că Betleem era aşa de mic, poate doar o-o căsuţă sau două, nici măcar nu a fost menţionat în moştenire. Şi atunci aflăm că de fapt niciodată nu a ajuns să fie cunoscut...

E-48 Cel care l-a întemeiat a fost fiul lui Caleb. Fiul lui Caleb, al cărui nume era Salmon, şi el l-a întemeiat. Biblia a spus că el a fost tatăl acestuia, care înseamnă ca el a fost întemeietorul Betleemului. Cu alte cuvinte, el trebuie să se fi mutat acolo şi să fi început vreun fel de afaceri, şi negustorie, şi comerţ, şi aşa mai departe, ce l-a crescut. Şi mai târziu vom afla că adevăratul motiv pentru aceasta, că toate ţinuturile au fost invidioase de acea bucată mică de pământ; care este poziţionat la nord, şi est, şi se înclină un pic spre sud, pe acea pantă. Şi acesta era cel mai fertil din toată Palestina. Era o-o fâşie de cultivat porumb şi o fâşie de cultivat de grâu. Şi erau livezi mari de măslini, şi aşa mai departe, pe acesta, în acea parte a Betleemului, sau a Palestinei, la capătul provinciei Iuda.

E-49 Şi aflăm că devenise şi casa curvei Rahav. Când Israel a trecut peste linia de graniţă a Râului Iordan, în Palestina, suntem familiarizaţi cu povestea curvei Rahav. Haideţi să o imaginăm pe ea în această dimineaţă pentru câteva minute acum, ca o-o tânără doamnă, o femeie tânără frumoasă care datorită unei nenorociri în viaţă a fost constrânsă, fiind o păgână, a fost constrânsă în viaţa care o trăia ea. Şi de multe ori oamenii sunt constrânşi în viaţa care o trăiesc.

E-50 Am fost în închisori serile trecute, ca să vizitez un om care îşi ispăşea o sentinţă. Şi eu-eu l-am luat de mână, şi am stat de vorbă cu el. Şi am spus, "De ce ai face un astfel de lucru ca acela?" Şi ţinându-mă de mână, a început să vorbească. Şi el era forţat să facă ceea ce făcea. Am spus, "Pentru că tu ai permis să fi forţat la aceea. Tu nu trebuie să o faci. Tu, nici un om nu trebuie să bea." Am spus, "Eu sunt agitat, eu însumi. Dar nu este nici o nevoie de aceea."

E-51 Şi această femeie tânără, după ce a auzit de prima dată de Israel, şi despre un Dumnezeu care era un-un Dumnezeu care răspundea rugăciunii; nu numai un Dumnezeu la care să te rogi; ci un Dumnezeu care a răspuns înapoi; când a auzit ea că exista un Dumnezeu al miracolelor, Care putea face miracole, Care a secat mările, şi a plouat cu pâine din ceruri, inima ei a început să tremure. Şi când ea a primit primul mesaj de la doi propovăduitori care au mers acolo, repede ea l-a acceptat cu toată inima ei. Şi acolo era o funie stacojie legată la fereastra ei, ca o protecţie pentru casa ei, pentru că ea primise mesajul.

E-52 Şi aş putea să adaug aici. Ştiaţi că ea a tipizat Biserica Neamurilor? Ea a fost una din Neamuri. Şi ea a fost o tipizare a Bisericii Neamurilor, când au auzit ei Mesajul. Noi toţi eram afară, în prostituţie spirituală, comiţând desfrâu spiritual împotriva Dumnezeului Cerului, în tot felul de lucruri, în tot felul de denominaţiuni şi religii. Dar când noi am auzit că există un Dumnezeu care încă trăia, care putea face miracole, repede noi am primit Mesajul.

E-53 Acolo a fost aplicat Sângele Domnului Isus, ce a făcut funia stacojie. Şi ca să nu intru în detalii, voi ştiţi cum a agăţat-o ea de la fereastra ei, public. Sângele a fost expus public. Acela-i felul în care a trebuit să fie expus Sângele, public, atârnând pe partea dinafară a peretelui; pentru a arăta că, înăuntru, ceva a avut loc. Acela-i felul cum este adevăratul credincios în Cristos în această dimineaţă. Pe dinafară este expunerea Sângelui Domnului Isus, care arată că ceva a avut loc în interior.

E-54 Şi prin aceasta, Dumnezeu a privit în jos când a căzut urgia şi trâmbiţele au început să sune, Dumnezeu a văzut acea funie stacojie agăţată acolo ca un memoriu. Intotdeauna I-a plăcut Lui să treacă peste Sânge. "Când Eu văd Sângele, Eu voi trece peste voi." El L-a văzut. Şi când zguduirea, şi Duhul Sfânt a zdruncinat pământul şi a dărâmat acele ziduri, groase cam de douăzeci de picioare grosime, nici măcar o piatră nu a căzut unde atârna acea funie. Arată protecţia unui Dumnezeu adevărat faţă de un adevărat credincios, indiferent în ce stare te afli când te găseşte El, dacă tu doar vei accepta acea funie stacojie. Se împleteşte prin toată Biblia.

E-55 Şi apoi o vedem când ea a fost primită ca una dintre Israeliţi. Ea s-a îndrăgostit de omul care era un căpitan şi un prinţ în Iuda. El era căpitanul armatelor Israelite. Numele lui era Salmon, chiar ca şi împăratul, Solomon. Şi el era căpitanul, şi ea a devenit într-o poveste frumoasă de dragoste cu acest căpitan, care era prinţul din Iuda. Şi în cele din urmă s-a căsătorit cu el. Iar când a fost stabilită posesiunea pentru Israeliţi, ea şi soţul ei iubit locuiau în Betleem.

E-56 Acum voi începeţi să vedeţi cu claritate, nu-i aşa? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Vedeţi? Începe să se clarifice, aşa cum vedem că ea a locuit în Betleem, fiind o mireasă dintre Neamuri, la un Iudeu. De ce? Pentru că ea a crezut într-un Dumnezeu făcător de miracole. Şi ca, priviţi de unde provenea ea, fiind dintr-o casă rău famată, de prostituţie. Prin convertirea ei, şi prin credinţa ei statornică în Dumnezeu, a adus-o pe ea de la o casă de prosti tuţie, la o casă frumoasă în Betleem. Ce diferenţă!

E-57 Aşa face cu noi toţi. Dintr-o casă de necredinţă, şi frustraţie, şi fapte imorale, şi de toate; la un loc, poziţie în Cristos, care este cel mai frumos. De la ridicol la sublim, aceea este diferenţa care o face prin convertirea noastră. Şi aţi văzut? Ea s-a căsătorit cu o căpetenie din casa lui Iuda, un căpitan. Acel căpitan îl reprezenta pe Cristos, care Şi-a luat o Mireasă dintre Neamuri. De jos din cel mai de jos, în locul principal şi cel mai bun din ţară, aşa cum vom ajunge la asta mai târziu în Mesajul nostru, pentru a dovedi că nu a fost nimic altceva care putea fi decât aceea. Ei sunt o tipizare a Bisericii Neamurilor.

E-58 Şi aflăm că ei aveau o casă frumoasă în Betleem, aşa cum a-a stabilit-o Salmon, şi aceasta va deveni un loc măreţ, şi pământurile fertile. Şi cât de frumos este să te gândeşti la acel ţinut grozav al grâului acolo, care să fie locul pâinii al lumii. Şi este adevărat. Nu-i de mirare că Isus a trebuit să se nască acolo, pentru că El era Pâinea Vieţii. Acolo era unde venea toată naţiunea pentru grâul lor, toate naţiunile veneau pentru porumbul lor, pentru că era în Betleem care avea acele pământuri fertile. Şi vedeţi, lucrul mic de tot, doar să spui, "Oh, era provincia de grâu," totuşi asta însemna ceva. Şi vedeţi cum căpetenia din Neamuri, sau această căpetenie Iudeu ducându¬şi mireasa dintre Neamuri înapoi la Betleem, pentru loc de stabilire, un loc să locuiască, unde era pâine din belşug.

E-59 Noi aflăm, prin intermediul acestei mari poveşti de dragoste şi mare supunere faţă de credinţă, prin curva Rahav, ea i-a dat naştere unui fiu lui Salmon, şi numele lui a fost Boaz. Şi cu toţii suntem familiarizaţi cu o altă poveste minunată legându¬se aici în această verigă acum. Şi Boaz s-a născut în Betleem, din Salmon şi curva Rahav.

E-60 Şi noi suntem... aflăm că, ani mai târziu, după ce Naomi a părăsit ţara şi s-a dus să locuiască acolo cu Moabiţii, şi când ei, cu răutate, au tratat-o rău. Şi ea era ieşită din părtăşia cu ceilalţi credincioşi, şi s-a asociat într-o stare decăzută, într¬o altă ţară, în mijlocul unui alt popor. De altfel, ea a părăsit adevărata Biserică credincioasă, să se ducă în lume pentru ceva vreme, pentru a se uni cu o biserică socială, care credea chiar că orice ar fi în regulă. Acolo, ea şi-a pierdut bărbatul.

E-61 Şi nu trebuie să fie de fiecare dată în moartea fizică. Îl poţi pierde într-o moarte spirituală, sau să îţi pierzi soţia. Mai bine să stai pe terenuri bune. Tu mai bine să stai unde şti că eşti acoperit de Sânge, indiferent de cum par restul, cât de mari sunt, de ce turle frumoase au ei pe bisericile lor, sau cum sună clopotele mari. Tu mai bine să stai unde Sângele acoperă păcatele oamenilor. Aţi putea să vă pierdeţi unul pe altul. Şi, mai presus de toate, s-ar putea să îl pierdeţi pe Domnul Isus, şi să fiţi încuiaţi afară.

E-62 Şi aflăm, apoi, că după ce s-au dus fiii ei, i-a pierdut pe amândoi, şi ea s-a întors înapoi pentru că nu era spirit de trezire în oraş, la vremea aceea.

E-63 Oh, acum mi-ar place să mă odihnesc aici pentru câteva minute. Cum mi-ar place să iau chiar aici şi să vă arăt! Indiferent de câte biserici s-au dus înapoi, staţi sub Sânge. Acela-i locul de a rămâne. Înăuntru sau afară, sus sau jos, la bine şi la rău, orinde ar putea fi, staţi sub Sânge. Dar, Naomi, ea s-a gândit că ar fi mai bine să plece acolo şi să se unească cu alt grup, pentru că ei aveau necazuri. Pâinea spirituală-pâinea nu era acolo. Şi, dar Dumnezeu o va restaura înapoi, "Eu voi restaura, zice Domnul." Staţi în câmpul de unde provine Aceasta.

E-64 Astfel aflăm că ea începe să tânjească să meargă înapoi, pentru că auziseră că izbucnise o mare trezire. Şi dacă observaţi, Naomi s-a întors în "sezonul orzului," Biblia a spus, chiar în timpul recoltei. Cu alte cuvinte, când era acolo în desfăşurare o trezire mare, aplicând aceasta spiritual, ea s-a întors chiar în acea perioadă. Nu rămase nimic; ea nu avea nimic.

E-65 Şi Orpa, una din nevestele fiilor ei, cândea a venit să privească la ce trebuia să sacrifice, fiind o tipizare a bisericii moderne. "Dacă trebuie să mă duc acolo, va trebui să plec de la dansurile mele. Va trebui să plec de la distracţia mea, şi reuniunile mele sociale." Atunci ea doar a plâns, şi a sărutat-o pe soacra ei, şi s-a întors înapoi.

E-66 Dar aici este un tablou frumos. Acolo era una care se numea Rut, cu ea, o altă noră, care este o tipizare, iarăşi, a Miresei dintre Neamuri; care a sărutat-o pe soacra ei, şi a spus, "Eu voi abandona totul. Mă voi duce cu tine. Poporul tău să fie poporul meu. Dumnezeul tău să fie Dumnezeul meu. Oriunde vei muri tu, acolo voi muri şi eu. Unde eşti îngropată, acolo voi fi îngropată şi eu." Asta-i tot. Asta-i ce vrea Dumnezeu, nu este aceea marginală, la jumătate de drum; dar o absolută, predare deplină pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Ea a sărutat-o.

E-67 Şi astfel Naomi a spus, ca să o descurajeze, a spus, "Mai bine să mergi înapoi la poporul tău. Eu sunt bătrână, şi nu mai sunt fii în mine." Şi legea era, că ea trebuia să aştepte după un fiu. Şi a spus, "Apoi, nu mai sunt în mine. Şi de aş avea un bărbat, şi aş avea un fiu, tu ai fi prea bătrână ca să te căsătoreşti cu el, aşa că mai bine întoarce-te la poporul tău."

E-68 Dar Rut a spus, "Nu mă voi duce înapoi." Credinţa, înrădăcinată, întemeiată! Credinţa perfectă venise în inima lui Rut. Ea a spus "Voi merge chiar cu tine." Şi s-a lipit de ea, s-a ţinut de ea. "Eu voi fi unde vei fi tu." Îmi place asta.

E-69 Şi noi suntem familiarizaţi cu povestea aşa cum continuă, că acest mare Boaz, care era stăpânul recoltei, era în recoltare la acel timp, şi era o rudenie cu Naomi. Iar când a găsit-o ea pe Rut acolo într-o mică misiune, spicuind, fiecare pai mic care îl putea culege ea, care aveau câteva boabe, ea îl ţinea, pentru că era viaţă. Boaz, fiind stăpânul recoltei, a poruncit secerătorilor lui să arunce o mână de spice din când în când, pentru ea. Şi ea le culegea, şi cu bucurie. Şi ea a bătut un şorţ plin, în acea zi. Şi când Boaz, stăpânul recoltei, a ieşit şi s-a uitat la Rut, şi a văzut credincioşia ei, s-a îndrăgostit de ea.

E-70 Observaţi Boaz îl reprezintă pe Cristos. Unde se afla el? Betleem. Unde venea Rut? Betleem. Unde spicuia ea? În Betleem. Vedeţi toate acele semnificaţii spirituale la aceasta aici, şi fundalul acestei scene importante care are loc? Dumnezeu, o cunoştea de la început!

E-71 Şi ea a început să o întrebe pe soacra ei, ce trebuie să facă. Şi, în cele din urmă, Rut s-a căsătorit cu Boaz. Una dintre Neamuri s-a căsătorit cu o căpetenie, din nou, în Iuda, şi s-a stabilit şi a locuit în Betleem.
"Oh, tu, micule Betleem, nu eşti tu cel mai mic printre toate oraşele principale din-din Palestina? Dar i-a plăcut lui Dumnezeu, a Cărui cunoştinţă şi origine era din vechime, de la bun început, să facă ca Fiul Său să se nască acolo."

E-72 El ştie toate lucrurile. Şi El lucrează doar ca să fie bine. Şi acolo Rut s-a căsătorit cu Boaz. Şi când Rut şi Boaz erau căsătoriţi... Dacă am fi avut timp să intrăm în povestea minunată de acolo, care este una dintre cele mai frumoase scene de dragoste din toate veacurile, când Rut si Boaz erau căsătoriţi. Şi vă amintiţi?
Haideţi să ne oprim doar pentru un minut aici. Chiar prea bună ca să trecem peste!

E-73 Rut era una dintre Neamuri. Ea nu avea nici o moştenire cu Iudeii, exact ca noi Neamurile nu aveam nici o moştenire. Astfel, Naomi era de fapt cea care să moştenească. Deci, ea pierduse în totalitate prima ei moşie. Toate bunurile ei au fost vândute la licitaţie publică. Prin urmare, ea a fost, a fost excomunicată, şi a plecat.

E-74 Acum când ea a venit înapoi, acolo era doar o singură persoană care ar fi putut răscumpăra vreodată moştenirea ei pierdută, era o rudenie chiar aproape de ea. Şi Boaz ştia asta, astfel el a trebuit să lucreze în vreun fel încât să o ia de nevastă pe această fată dintre Neamuri. Şi ce a trebuit el să facă? A trebuit să cumpere toată moştenirea lui Naomi, ca să ajungă pe această moşie, în care Rut făcea parte din proprietatea lui Naomi. Şi singurul om care o putea cumpăra trebuia să fie o persoană care era rudă, rudenie apropiată. Aceea era legea răscumpărării.

E-75 Şi singurul mod prin care Cristos ar fi putut vreodată să cumpere moştenirea Israelului decăzut, a fost să devină o Rudenie. Singurul mod prin care Dumnezeu a putut să răscumpere rasa umană, Dumnezeu Însuşi a trebuit să fie făcut trup. Şi Isus a fost Dumnezeu făcut rudă cu rasa umană. El a fost Emanuel. El a devenit rudă. El nu a luat asupra Lui forma Îngerilor, ci forma unui slujitor care a spălat picioarele, şi a trăit. Şi vulpile aveau vizuini, şi păsările din aer aveau cuiburi, dar El nu a avut nici măcar un loc unde să Işi pună capul. El a mâncat, El a băut, El-El a plâns, El a râs, chiar ca ceilalţi oameni. Şi El a fost Dumnezeu, nu un profet. A fost Dumnezeu, pentru că El a trebuit să fie o rudă ca să răscumpere rasa umană pierdută. Astfel, Boaz, în această mare tipizare, la Betleem; priviţi unde s¬a născut această Rudenie, pentru rasa umană, trebuia să fie.

E-76 Şi apoi când acest mare Boaz a răscumpărat, ei bine, el a trebuit să facă o demonstraţie publică că el a răscumpărat toată moşia ei pierdută. Astfel el s-a dus la poarta Betleemului, acel oraş mic din nou, şi i-a chemat pe bătrânii oraşului, şi le-a adus la cunoştinţă că în acea zi el a cumpărat tot ce avea... ce a pierdut Naomi. Tot ce a pierdut ea, el a cumpărat înapoi. Şi el şi-a aruncat încălţămintea şi a aruncat-o înaintea poporului, ca un însemn. "Şi dacă este cineva care are vreun motiv să spună ceva, să spună acum. Căci acesta este un memorial, că eu am răscumpărat tot ce a pierdut ea."

E-77 Oh, binecuvântat să fie Numele Domnului! Şi când Rudenia noastră a venit, Isus din Nazaret, născut în Betleem. El a stat în vârful Golgotei, şi L-a înălţat între Ceruri şi pământ, ca memorial că El a răscumpărat tot ce rasa umană a pierdut la cădere. Cum pot oamenii să dispreţuiască vindecarea Divină şi puterile învierii Domnului Isus, când un însemn public a fost făcut la Calvar, că, "Eu am răscumpărat întreaga rasă umană, şi tot ce au pierdut ei vreodată?" A răscumpărat sufletul nostru, a răscumpărat trupul nostru, a răscumpărat tot ce am pierdut în cădere. Răscumpărătorul nostru Rudenie, a venit şi s-a făcut trup, şi a locuit printre noi, şi a oferit însemnul, şi a spus, "S-a terminat." Ce s-a terminat? Totul s-a terminat. Noi doar umblăm drept în moştenirea noastră. Aşa cum zilele merg înainte, noi umblăm mai aproape şi mai aproape.

E-78 Boaz şi Naomi... După ce erau căsătoriţi de ceva timp, au dat naştere unui fiu, care a adăugat mai mult la genealogie, şi acela a fost Obed. Şi lui i se născuse un fiu, care a fost Isai. Şi Isai a avut opt băieţi.

E-79 Şi a fost marele profet Samuel cel care a venit cu urciorul de ulei, marele profet care s-a dus la Isai, şi a spus, "Dumnezeu a ales unul dintre băieţii tăi să conducă şi să slujească poporului Meu." Şi asta a fost afară în partea din spate a câmpului, într¬o ogradă mică de păstori, unde a fost adus un băieţel, roşcat, cu arătare de slăbănog, David, bătrân la cel mai tânăr. Şi Samuel a vărsat uleiul de ungere asupra lui, în prezenţa la toţi fraţii lui şi a acelora care stăteau în apropiere, şi a dovedit că Dumnezeu l-a uns ca împărat. Unde a fost asta? Betleem. Slavă Lui Dumnezeu în Înălţime! Nu-i de mirare, Betleem, unde a fost el uns împărat.

E-80 Şi a fost în Betleem, unde s-a născut David. Şi Fiul lui mai mare, Isus, a fost de asemenea, a trebuit să se nască în Betleem, pentru că au avut aşa o legătură apropiată, între cei doi, Tatăl şi Fiul său. Acest mare Fiu nu a fost numai Fiul, El a fost Rădăcina şi Odrasla lui David. El a fost chiar înainte de David. El va fi după David. El a fost pentru veci, din veci, în continuare. Dar conform cu trupul, şi toate lucrurile să fie împlinite, El a fost Fiul lui David. El urma să se nască ani mai târziu în acelaşi Betleem, acest orăşel uitat.

E-81 Dar tot timpul, acolo, voi observaţi? Acolo lucrează o mare, taină care părea că nimeni nu o înţelegea. Este acelaşi lucru în Betleemul lui Dumnezeu astăzi. Se lucrează un-un semn tainic care se pare că nu îl înţelege nimeni. Este ceva care trece deasupra capetelor oamenilor. Nu pare că ei înţeleg asta, indiferent de ce se face, sau ce se spune. Şi partea tainică a lucrurilor care sunt făcute, oamenii privesc, spun, "Oh, bine, presupun că este în regulă," şi pleacă mai departe. Dar ei nu înţeleg asta. Nu reuşesc să o prindă. Nu o pot apuca. Asta este ce făcea Dumnezeu în Betleem în Iuda. El lucrează, toate aceste lucruri mici se mişcă în sus, pentru a ajunge la un mare căpătâi.

E-82 David, oh, când a fost uns împărat, de un-un băiat mic, avea un aspect roşcat să te uiţi la el. Dar trebuie să fi fost ceva în el care-i arăta real, lui Dumnezeu. Micuţul lor, cel mai mic din familie. Restul băieţilor, bărbaţi grozavi frumoşi, arătau bine în robele lor, şi o coroană pe capul lor. Dar Dumnezeu a arătat la ce se uită El; nu la aparenţa exterioară, ci interiorul unui om. El a privit la inima lui. Şi El ştia ce era în inimalui David, indiferent de cum i-ar fi stat coroana. El ştia că El Işi căuta un om care era un om după inima Lui Proprie. Care, David ar fi un om după inima Lui Proprie. Asta-i de ce a turnat El uleiul de ungere, sau l-a avut turnat peste David. Care, numele de David înseamnă "preaiubit."

E-83 Şi a fost bine reprezentat în Isus, Cel Preaiubit, ani mai târziu; Fiul lui David, Care trebuia să vină să împlinească toate lucrurile care au fost făgăduite. Acest orăşel al Betleemului este unde a avut loc asta. Şi a fost pe aceleaşi coline micuţe Iudaice unde David îşi păstorea oile lui, mulţi ani mai târziu, că Îngerii au cântat prima lor colindă pe colinele Iudeii, cu vedere spre Betleem. Prima colindă, "Ţie ţi s-a născut, în cetatea lui David, Cristos Domnul." Îngerii şi-au făcut apariţia de prima dată, ca să cânte, nu a fost la Ierusalim, biserica cea mare; şi nu a fost nici la Ghilgal; sau nu a fost nici la Silo, unde aveau ei religioasa închinare denominaţională tot timpul. Ci a fost la micul Betleem, unde Duhul lui Dumnezeu se mişca într-un mod tainic, dând naştere la ceva. A fost acolo.

E-84 Acolo trebuia să vină Cristos. A fost acolo. A fost chiar în acel orăşel, cu un Împărat născut, că o mamă, fecioară, a dat naştere primului eţ fiu. Acesta a adăpostit, şi a găzduit în fortăreaţa¬i mică, pe Impăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. Unde nu doar Samuel a venit să toarne uleiul de ungere, dar Dumnezeu a turnat asupra Lui, şi asupra lumii, Cristos Domnul. Îngerii au vestit venirea Lui, şi au cântat păstorilor de pe marginea dealului, care l-au urmat pe împăratul David, cu ani înainte. Vedeţi taina lui Dumnezeu, cât este de mare?

E-85 El s-a născut în această fâşie măreaţă de grâu, care, când răsare grâul, principiile de bază ale vieţii. Şi El era Pâinea Vieţii. "Eu sunt Pâinea Vieţii. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea Sângele Meu are Viaţă Eternă, şi nu va muri niciodată sau nu va veni la judecată, ci a trecut de la moarte la Viaţă."

E-86 Betleem. Numele beth-el. B-e-t-h, beth, beth în cuvântul Ebraic, înseamnă "casă." E-1 este de la Elohim, este abreviere. Elohim înseamnă "Dumnezeu." B-e-t-h, beth; E-1, E-1 este Elohim, care este Dumnezeu, Casa lui Dumnezeu, unde este aşezată Pâinea Vieţii. E-1, h-e-m, îl sfârşeşte, aduceţi-vă 1- ul din nou înapoi cu e-ul vostru, înseamnă o "bucată de pâine," în Ebraică. El-hem. E-1 este Dumnezeu, Elohim. B¬e-t-h este pâine, sau b-e-t-h este... b-e-t-h este "casă." E¬l este Elohim, abreviere. Apoi E-1-he-m este "pâine." Ce era El? Casa Pâinii lui Dumnezeu. "Casa Pâinii lui Dumnezeu." Casă, beth; Elohim, Dumnezeu; El-h-em, pâine. "Casa Pâinii lui Dumnezeu," înseamnă Bethlehem.

E-87 Unde altundeva ar fi putut El să se nască dacă nu acolo? Dar a fost ascuns tuturor în afară de acel profet. El a spus, "Din Betleem va veni EL" Ei căutau în Ierusalim. Ei căutau în toate marile Silo. Căutau peste tot. Dar El a venit din Betleem, pentru că era Casa Pâinii de Viaţă a lui Dumnezeu. El este coşul de pâine al lui Dumnezeu, pentru lume. Acolo era El, născut în Betleem. El nu putea să se nască în nici un alt loc.

E-88 S-ar putea să fie multe lucruri mari, aşa cum studiam această săptămână despre diferitele aspecte spirituale referitoare la aceea, de ce trebuia El să se nască în Betleem. Când am atins aceste câteva locuri, Duhul Sfânt doar m-a luat la o parte. Şi am spus, "O Dumnezeule, asta este suficient. Eu înţeleg acum."

E-89 El nu putea să se nască niciunde altundeva decât în Betleem. Acesta era locul de pâine a naţiunii. A fost pâinea pentru toată casa lui Israel, provenea de acolo. Şi El era Pâinea Vieţii care cobora din Cer, Mana spirituală; trebuia să vină din Betleem, linia pâinii, locul unde se află pâinea. Betleem, coacerea pâinii. Acum, Isus fiind Pâinea Vieţii, "Omul să poată mânca din ea," a spus El, "şi să nu moară niciodată."

E-90 Un alt eveniment important care nu aş vrea să uit să-l numesc, a fost când era David în cel mai rău timp al său, când era un fugar. El era deja uns. El ştia ce urma să fie. El urma să fie împărat. Dumnezeu a spus aşa. Şi totuşi el era urât. El stătea între două mari focuri adânci. Aici erau Filistenii, pe o parte, după el; aici era Saul, de cealaltă parte. Şi el era un om fără naţiune.

E-91 Exact cum stă Biserica astăzi, adevărata Biserică vie a lui Dumnezeu, fără vreo denominaţiune sau nimic altceva. Ea stă singură. Dar, totuşi, Ea a avut ungerea turnată asupra Ei. Ea ştie ce este Ea.

E-92 Cum în lume poate vreodată să vină la împlinire, diavolul pe ambele părţi, care se îndreptau spre David? El s-a adăpostit, în fortăreţe în pustie şi în peşteri, încercând să se ascundă, cu o trupă mică de luptători fideli, doar câţiva care credeau ca el. Dar acei oameni l-au crezut pe Dumnezeu, că acela va fi împăratul.

E-93 Aşa sunt credincioşii, astăzi, care sunt ascunşi, din loc în loc, dar totuşi ei ştiu Cine vine să fie Împărat. Mie nu-mi pasă cine va fi Preşedinte. Noi ştim că El vine. Şi pare mai îndepărtat decât oricând, când ştiinţa încearcă să respingă, spune, "Ei pot construi un om. Ei pot face asta. Şi ei pot lua un iepure, şi să ia polenul şi să facă un alt iepure, şi aşa mai departe," încercând să combată Cuvântul lui Dumnezeu. Totuşi, există un popor care îl crede pe Dumnezeu, care stau la fel de perfecţi cum au stat întotdeauna. Nu contează ce vine şi ce trece, ei încă îl cred pe Dumnezeu. Dumnezeu este drept. Ei se ţin de mâinile neschimbătoare ale lui Dumnezeu. În mijlocul bătăliei, în mijlocul lacrimilor, în mijlocul bolii şi al morţii, şi totul, ei încă se ţin de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu. Ei ştiu că El vine Impărat.

E-94 Oamenii, astăzi, râd, şi îşi bat joc de ei, şi îi numesc "holy¬rollers," îi numesc tot ce vor. Dar acei luptători ai lui Dumnezeu stau loiali la postul de datorie. Îi puteţi numi un "grup de vindecare," îi puteţi numi un "grup de fanatici," sau orice doriţi. Ei se ţin de acel Împărat. Ei ştiu că El vine la putere. Chiar dacă ei iau Numele Lui în deşert, şi iau în râs şi îşi bat joc, îi numesc pe oamenii care Îl cred, "proscrişi, grămadă de pierde-vară," asta nu-i deranjează nici un pic. Ei stau loiali la postul de datorie.

E-95 Acei războinici care erau cu David, au stat chiar de partea lui. Dacă a venit un Filistean, el a trebuit să lupte. Oricine ar fi fost, se luau de ei, din toate părţile. Sărmanul David, în mintea lui, tot confuz; se gândea, "Cum poate fi, Doamne?"

E-96 Ştiţi, conducătorii uneori trec prin lucruri despre care adunarea nu ştie prin ce trec ei. Când te gândeşti la făgăduinţele pe care le-a făcut Dumnezeu, atunci de ce nu se împlinesc? Ei nu spun adunării lor, ei nu spun oamenilor cu care se asociază, dar sunt multe frustraţii în inima unui conducător adevărat.

E-97 David şezând acolo, al lui-gâtul îi ardea. Era în toiul verii. Filistenii au profitat de acea ruptură dintre David şi Saul. Şi Saul îl căuta pe David, peste tot, şi Filistenii, de asemenea, şi apoi Filistenii îi căutau pe Israeliţi. Vorbim de un timp de confuzie? Chiar cam aşa cum este acum. David a luat refugiu în acest loc mic, în acest adăpost mic, oriunde ar fi putut ajunge el, micile fortăreţe la care se putea ţine. Apoi a urcat pe munte, pe acea căldură, toiul verii, când căldura era îngrozitoare, gâtul i se usca, şi frustrări şi temeri în inima lui, şi se întreba. "O Dumnezeule, cum ar putea să fie? Tu ai turnat acel ulei asupra mea, nu pentru că eu m-am ales, ci Tu m-ai ales. De ce m-ai chemat de la păscutul oilor, acolo afară, şi mi-ai spus că Tu îmi dai aceasta, pentru a sluji poporului Tău, şi aici Tu m-ai pus între flăcări, pretutindeni?" Asta îi trecea prin inimă.

E-98 S-a aşezat sus pe colină, şi a privit în jos. Şi acolo Filistenii au venit înăuntru şi s-au cantonat chiar în Betleem, căsuţa lui. Atunci, orăşelul lui era sub controlul guvernamental al duşmanului. Nu doar atât, dar casa propriului tată, casa lui Isai, era în robie la Filisteni. Acolo era propria lui naţiune, biserica lui, împotriva lui. Aici era duşmanul cu care se lupta. Aici sunt oamenii din biserică cu care se lupta. Nu pentru că el vroia, ci pentru că era forţat să o facă.

E-99 De multe ori suntem forţaţi să facem lucruri şi să spunem lucruri pe care nu vrem să le spunem, un adevărat conducător spiritual, dar el este obligat să o facă. El trebuie să îşi asume poziţia si să îşi arate culorile. "Eu voi lua calea cu acei câţiva dispreţuiţi ai Domnului," a spus scriitorul cântării.

E-100 Astfel acolo era el, în acea zi toridă, fără îndoială, plimbându-se înainte şi înapoi, şi privind în jos prin acea vale lungă, de vreo douăzeci şi cinci de mile jos acolo, şi înapoi. Acolo era casa tatălui său, în-în robie la Filisteni. Acolo era Saul, chiar pe partea cealaltă acolo... Şi acolo vine acesta, stând chiar între, vedeţi, pentru a lua poziţie. Văzând timpul grozav când Israel era dezbinat complet, biserica dezbinată în diferite denominaţiuni, ca să spunem. Aici era David stând aici în spate, neştiind ce să facă, şi totuşi ştiind că ungerea era asupra lui. [Porţiune goală pe bandă – Ed.] Ei ştiau că ungerea era acolo. Ştiau că David va fi împărat. Aleluia!

E-101 Noi ştim Cine va fi Împărat, Nu contează cine va fi Preşedinte. Eu ştiu Cine va fi Impărat. El va fi Impărat. Ştiu că este nevoie de ceva, pentru a rezista, dar Dumnezeu să mă ajute să îmi închid ochii de la denominaţiuni şi toate celelalte. A privi prin acea privire spirituală, acolo, căci El este viitorul Împărat. Eu îl voi sluji pe El. Dacă este vorba de moarte, să mor. Dacă este vorba de familia mea, sunt cei dragi a-i mei, dacă este denominaţiunea mea, dacă este vorba despre tot, lăsaţi¬mă să îl slujesc pe El. Voi sta la El. Aceia sunt războinicii lui Dumnezeu, cum a fost cu David. Ei îşi aveau mâinile pe sabia lor, umblând, în orice moment. Acela-i felul cum umblă războinicii lui Dumnezeu, pregătiţi.

E-102 Vrăjmaşul spune, "Tu trebuie să bei puţin, să fi sociabil."

E-103 "Eu nu mă ating de lucrurile voastre necurate." Amin. Acolo¬i vrăjmaşul. Acolo-i războinicul lui.

E-104 "Oh nu vrei să renunţi la acele lucruri vechi de holy-roller în care crezi?"

E-105 "Eu îl voi crede pe Dumnezeu. Voi rămâne loial." Iată-vă. Acolo sunt războinicii.
"Oh, vrei să spui... Nu există un astfel de lucru ca vindecare Divină."
"Asta e ce crezi tu. Eu ştiu mai bine." Vedeţi?

E-106 "Nu există un astfel de lucru ca botezul cu Duhul Sfânt. Acele zile au trecut."

E-107 "Asta-i ce crezi tu. Eu deja L-am primit. Tu eşti doar prea târziu ca să-mi spui ceva referitor la Aceasta."

E-108 Ei ştiau că ungerea era peste acel roşcovan mic. Ei ştiau că el urma să fie împărat.

E-109 Dar David, în mintea lui, era frustrat. Îmi pot închipui. Să-l observăm un minut. Se întoarce acolo şi se aşează jos. Se uită acolo jos şi se gândeşte, "Oraşul meu iubit, Betleem, uite la el acolo: unde marile lucruri ale lui Dumnezeu au avut loc; unde s-a născut tatăl tatălui tatălui tatălui meu; unde stră-stră-stră¬stră străbunica mea, acolo, a strigat în a sa, în timpul naşterii lui Iuda, din a cărui seminţie sunt eu, că acolo a fost ceva supranatural. Ea a strigat locul lor. Şi acolo Iosua l-a aşezat pe acel fiu, chiar în a sa... Şi prin acel loc au venit toate aceste lucruri aici. Aceasta trebuie să fie. Eu eram un păstor, şi Tu ai turnat ulei pe capul meu. Tu ai spus că voi fi împărat. Eu Te cred. Amin."

E-110 Apoi se duce înapoi şi se uită în jos acolo, şi se gândeşte, "Bine, acolo jos de tot în orăşelul meu, unde am fost născut, acel grup mic cu care am fost eu, în acele vremuri bune."

E-111 Ar fi mai bine dacă Metodiştii ar privi înapoi la vremurile lor bune, când erau puţini şi rari, în case şcolare mici aici în America, căzând sub Puterea lui Dumnezeu, şi aruncând apă în feţele lor. Ar fi mai bine pentru voi Baptiştilor să priviţi în trecut de unde proveniţi, de asemenea, şi toţi ceilalţi. Voi, Penticostalii, priviţi înapoi de unde proveniţi. Aşa este.

E-112 În toiul bătăliei aici, David, a început să se gândească. "Oh, îmi pot aminti acele nopţi în care stăteam întins acolo afară pe acea margine a colinei. Imi amintesc când priveam acele stele, cum se mişcau ele, acolo sus, şi cum mi-a vorbit Dumnezeu inimii mele de copilaş. Îmi pot aminti când aşa am intrat în Duhul, într-o zi, privind la nori şi la umbroasele păşuni verzi, încât am strigat, în Duhul, şi am cântat:
DOMNUL este păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic. Da, chiar dacă umblu prin valea umbrelor morţii, nu mă voi teme de niciun rău: căci tu eşti cu mine..."

E-113 Oh, vai! Aici era el, chiar în fălcile morţii, chiar atunci, pe ambele părţi. ,,Da, chiar dacă umblu prin valea umbrei morţii! Acele zile bune de demult, când Duhul era cu mine, când Dumnezeu era cu mine! Am cântat laudele Lui! Mă bucuram de El.

E-114 "Îmi amintesc odată, a venit un leu mic, într-o dimineaţă, şi a luat una din oile mele. Şi Duhul lui Dumnezeu a venit peste mine, şi am ieşit şi l-am apucat şi l-am tăiat în bucăţi. Îmi amintesc de acea izbăvire. Oh, îmi pot aminti acea seară, chiar înainte ca soarele să apună, a venit un urs şi a luat una, şi eu l-am ucis. Acele mari iz bă viri!"

E-115 "Îmi amintesc când îi cântam laudele Lui, în zilele copilăriei mele, când păstoream oile mele. O Dumnezeule, du-mă înapoi la acel loc. Du-mă înapoi la prima mea dragoste. Du-mă înapoi, şi redă-mi toiagul meu de păstor. Dă-mi înapoi turma mea de oi. Lasă-mă singur, înapoi acolo, ca să mă închin Ţie."

E-116 Aşa, uneori ne gândim aşa. Dar noi suntem în toiul luptei. Ceva trebuie făcut. Eram băieţi, cândva. Acum suntem bărbaţi în fire. Lupta este pornită. Îmi amintesc când rumeguşul a fiert, pe podea, şi poporul a ţipat şi a strigat. Şi nu puteai să te apropii de loc, niciunde aici, de oameni. Dar nu este aşa astăzi. Bătălia este pornită. Oh! Nu este William Branham, numai este, băiatul mic predicator. Voi trebuie să produceţi ceva. Da, domnule. Trebuie să fie ceva diferit. Timpul a început. Bătălia a început. Presiunea a pornit. Timpul pentru a fi izbăviţi, oamenii, toţi care sunt găsiţi scrişi în Carte. Acum a sosit timpul.

E-117 David, şi toate frustraţiile lui, plimbându-se înainte şi înapoi, şi se gândea, "Oh, această zi toridă! Pfiu! Oh, este aşa de cald! Oh, Saul s-ar putea să vină din partea aceasta, Filistenii din partea aceasta! Armate, în jur, pretutindeni. Şi iată-ne aici, şezând în gura unei peşteri. Şi, totuşi, uleiul de ungere asupra mea. Cum poate fi? O Dumnezeule, cum poate fi? Oh, doresc să fi avut să beau." Apoi gândul lui merge în urmă, în depărtare acolo jos la porţile Betleemului. Acolo era o fântână. Chiar nu mai exista apă ca acea apă.

E-118 Ştiţi, Palestina are ceva apă rea. Au ape rele. Şi ei au chiar şi malarie şi lucruri, în ele. Şi mare parte din aceasta este apă alcalină, care v-ar ucide.

E-119 Dar Betleem este şi sursa de apă, a provinciei. Nu exista apă cum avea Betleemul. David se gândea, "Când îmi iau oile şi pornesc de dimineaţă, mă duceam pe la acea fântână veche şi beam. Oh, ce rece, şi ce dulce, şi cum potolea setea!"

E-120 Acum i se usca gâtul, totuşi, uns. "Oh, dacă aveam doar o gură de apă!" Acum războinicii lui... Şi a strigat, în disperarea lui, "Oh, dacă cineva mi-ar aduce să beau din nou din acea fântână veche de acolo de la Betleem!" Oh, după ce a visat toate zilele copilăriei lui şi biruinţele, şi văzându-se în locul în care se afla aici între focuri, el a strigat, "Oh, poate cineva să îmi aducă apă de la Betleem!"

E-121 Acum, războinicii lui nu au putut interpreta gândirea lui, dar, frate, ei îl iubeau cu tot ce era în ei. Cea mai mică dorinţă a lui era o poruncă pentru ei. Trei din războinicii lui puternici şi-au scos săbiile lor, s-au furişat din tabără, şi-au croit drumul, douăzeci şi cinci de mile. David, la plecarea lor, fără îndoială se întreba, "Unde sunt? Ce au făcut? Unde s-au dus? Ştiau ei că îşi pun viaţa în pericol?" Sunt chiar în fălcile morţii, de-a lungul a douăzeci şi cinci de mile, stând în ambuscadă pretutindeni. Şi săbiile sclipeau, şi scuturile detunau. Dar omul lor, fratele lor despre care credeau că va fi împărat, dorea să bea.

E-122 Oh, frate, mă întreb dacă războinicii de azi sunt dispuşi s㬺i croiască drum prin formalism, îndoieli şi necredinţă, să se reîmprospătească în Prezenţa Domnului, dorinţele Lui? "Cea mai mică dorinţă a Ta; dacă este Africa, India, dacă este pe stradă, oriunde este. Cea mai mică dorinţă a Ta, Doamne, este poruncă pentru mine. Moartea nu înseamnă nimic pentru mine. Popularitatea? Vai! Ce sunt eu, ce voi fi, nu înseamnă nimic, Doamne. Este să îndeplinesc dorinţele Tale." Aceia sunt războinicii care stau alături de El. "Dacă ei mă numesc 'holy¬roller,' dacă numele meu este scandalizat, dacă mă aruncă în străzi, aceea nu contează. Dorinţa ta este poruncă pentru mine." Acela este soldatul adevărat.

E-123 Ce au făcut ei? Au luptat pentru a-şi face cale, până au ajuns la acea fântână. Au scos găleata cu apă. Şi iată-i întorcându-se, luptând, tăindu-şi cale de la dreapta la stânga, până au ajuns în prezenţa lui David. Au spus, "Iată aici, domnul meu." Oh, vai! Ce? Un om care era dezonorat. Omul care era urât de biserică. Un om care era urât de împărat. Omul care era urât de Filisteni. Un om care era urât peste tot, aproape. Dar un grup mic care îl urma, ei ştiau că el va urma să fie împărat.

E-124 Astăzi, eu vă cunosc. Noi cântăm cântări minunate. Construim biserici mari. Avem imnuri minunate şi de toate. Îi dăm laudă Lui, în acest fel. Dar Isus a spus, "În inima voastră sunteţi departe de Mine, pentru că voi învăţaţi ca Învăţătură poruncile omeneşti." Lăsaţi-l pe Duhul Sfânt să intre şi să facă ceva în biserică, arătând Prezenţa lui Isus Cristos, vă vor scoate afară pe uşă. "Degeaba vă închinaţi Mie. Ei se închină, dar degeaba o faceţi voi, învăţând ca Învăţătură tradiţiile oamenilor."

E-125 Dar există războinici care Îl cred. Sunt războnici care stau alături de Acesta, cu înţelegerea spirituală, ca acolo în micul Betleem. Vedeţi? Sigur, a fost.

E-126 David ia această găleată cu apă. S-a uitat la ea. Şi Biblia a spus că el a turnat-o pe pământ, a spus, "Doamne, departe să fie de mine ca eu să beau aceasta, pentru că aceşti, ai mei... Războinicii Tăi şi-au pus viaţa în primejdie, ca să meargă acolo şi să îmi aducă această apă. Este sângele oamenilor. Nu pot să fac asta." Şi această apă dulce pentru care ei şi-au pus vieţile în primejdie, şi au pătruns prin liniile vrăjmaşului, pentru a merge acolo şi să ia, David a turnat-o pe pământ, ca ofertă voluntară Domnului. Nu a fost meschin. A fost numai să îndeplinească Scripturile.

E-127 Pentru că, deşi Isus, din Betleem, este Pâinea Vieţii, El este şi Apa Vieţii. Sigur, este. Şi ce a făcut El? El a fost rf prezentat atât în David cât şi în războinici, pentru că El a fost Impăratul, şi El a fost războinicul Care a venit şi a pătruns prin liniile vrăjmaşului. Amin. A biruit moartea, iadul, şi mormântul, Şi-a vărsat Propriul Sânge, ca Ioan 3:16 să poată fi împlinit.
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu născut, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă eternă.

E-128 Căci, El nu a dat apa care a reprezentat, ci El era Apa; un pieritor, un popor pieritor să poată avea Viaţă. Cum a făcut El asta? Prin Propriul Său Sânge, prin a-L turna afară. Nu să-L verse; aceea este un accident. El L-a turnat, liber, la Calvar, după ce a pătruns prin fiecare linie a vrăjmaşului, şi a turnat Sângele Vieţii Lui, ca El să poată fi coşul de pâine pentru lume.
Şi Fântâna umplută cu Sânge,
Tras din venele lui Emanuel,
Când păcătoşii scufundaţi sub şuvoi
Îşi pierd toate petele de vină.

E-129 De aceea s-a născut El în Betleem. De aceea a trebuit să vină El, pentru că era centrul pâinii, Pâinea Vieţii. A fost centrul apei. Ce este aceasta? Apele Vieţii. Şi în Isus erau ambele, Pâinea Vieţii şi Apele Vieţii, de aceea El a trebuit să vină şi să se nască în Betleem.
"Tu, Betleeme din Iudeea, nu eşti cea mai neînsemnată dintre toate marile căpetenii? Tu eşti doar un mic predicator, obişnuit. Eşti doar un ins mic, dar din tine va ieşi Conducătorul care este din vremuri străvechi, din veşnicie în veşnicie. Premergătorii lui se duceau înainte din veci, şi din veşnicie în veşnicie."

E-130 De aceea s-a născut El în Betleemul din Iudeea. Acesta I-a fost leagăn. Şi, fratele meu, locul în care vrea El să-i fie leagăn astăzi este în propria ta fiinţă, propria ta inimă, ca El să poată arăta, de la tine, Apele Vieţii, la un popor pieritor, şi Pâinea Vieţii, la un popor înfometat. El este Pâinea şi Apa Vieţii, care sunt cele două lucruri esenţiale pentru trăirea unui om, este Pâinea şi Apa. Este făgăduit, desigur.

E-131 Haideţi să ne aplecăm capetele doar un moment. Şi făcând astfel, vreau atenţia voastră neîmpărţită. Aţi fost vreodată la Betleem, în această dimineaţă? Dacă nu aţi fost niciodată la Betleem...

E-132 Era numită şi Efrata din-din Betleem, Efrata din Betleem. Efrata înseamnă "rădăcina," provine din cuvântul h-e-m-p. Hemp înseamnă "rădăcina." Şi zona veche antică de acolo era numită Efrata, care înseamnă, "este începutul vieţii." Cristos a spus, "Dacă rămâneţi în Mine! Eu sunt Viţa şi voi sunteţi mlădiţele." El este Rădăcina la toată Viaţa.

E-133 Dacă nu aţi venit niciodată la Betleem, Efrata din Betleem, veniţi în această dimineaţă. Şi primiţi-L ca Mântuitor al vostru, şi El vă va ierta de păcatele voastre. Vreţi să vă ridicaţi mâinile spre El? Şi să spuneţi, "Doamne Dumnezeule, fi îndurător cu mine acum. Eu acum, aici, vin la Isus, cu toată inima mea. Vin la Betleemul Tău, Apa şi Pâinea Vieţii. Eu acum Îl accept ca Mântuitorul meu personal." Domnul să te binecuvânteze, tinere de acolo din spate. Domnul să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze, micuţule.

E-134 Mai este altul? Spuneţi, "Eu vin acum; cu nimic în braţele mele. Stau în picioare, însetat. Gâtul îmi este uscat. Mă întreb unde pot să mă duc şi să găsesc Viaţă adevărată. Mă întreb. M¬am înscris la biserici." Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. "M¬am înscris la biserici, am făcut tot ce ştiu să fac, Frate Branham, dar încă nu am atins acea resursă adevărată dătătoare de Viaţă. 'Eu vin acum, Doamne, ca să O primesc."' El este aici pentru voi. Aţi vrea doar să vă ridicaţi mâna? Spuneţi, "Eu sunt, Doamne. Eu sunt cel care stă în picioare, şi în nevoie."
Domnul să vă binecuvânteze, în timp ce ne rugăm.

E-135 O Doamne Dumnezeule, acest Mesaj scurt frânt scos din Scripturi, totuşi, în toate simbolurile ei pe care Tu le-ai pus acolo, poate. "Acestea sunt ascunse de ochii celor înţelepţi şi pricepuţi, şi vor fi descoperite pruncilor care vor învăţa." Cum acel Betleem mic, cel mai neînsemnat dintre toate! Cum a spus profetul aceea? "Nu eşti tu cea mai neînsemnată dintre toate căpetenile?" Dar aşa i-a plăcut lui Dumnezeu să aducă, din acel loc mic neînsemnat, Conducătorul lui Israel. Doamne Dumnezeule, dintr-un grup mic de oameni care sunt spălaţi de funia stacojie a Sângelui Domnului Isus, Tu vei aduce la iveală, prin acel grup, pe undeva, Doamne, din toată lumea aceasta, pe Cristos din nou, care va stăpâni peste toate naţiunile cu un toiag de fier.

E-136 Eu Te rog, Dumnezeule Tată, ca Tu să fi îndurător cu fiecare din noi care suntem prezenţi acum, şi să putem veni la Betleemul Tău. "O veniţi, voi toţi credincioşi," noi am cântat, "veniţi la Betleem." Doamne, lasă-i să vadă că nu este a merge la un mic orăşel, acolo, care a fost cândva ca un simbol. Dar este a merge la realitate, Isus Cristos, Pâinea lui Dumnezeu şi Apa Vieţii.

E-137 Aceştia care şi-au ridicat mâinile, primeşte-i în Împărăţia Ta, chiar acum, Doamne. Căci este prin credinţa lor că ei îl primesc pe El. Este prin credinţă că ei îşi ridică mâinile. Şi este prin credinţă că eu cred că Tu îi primeşti. Ţine-i, Doamne, la Betleem, unde ei nu se vor rătăci sau pleca ca Naomi. Dar fie, dacă vremurile devin grele, fie ca ei să rămână chiar la Betleem. Va fi mai bine, curând. Acordă asta, Doamne.

E-138 Acum mă rog ca Tu să fi milostiv cu cei care sunt bolnavi şi suferinzi. Aici sunt aceia, Doamne, care au nevoie de atingerea Ta de vindecare. O Doamne, Tu ai readus Betleemul în toată gloria ei dintâi. Tu l-ai restaurat în timpul depresiunii, când era bolnav. Tu l-ai adus chiar înapoi şi ai adus-o pe Naomi la vremea orzului. Şi acum, Tată, ne rugăm ca Tu să aduci pe fiecare Naomi, şi fiecare care sunt aici, care sunt în nevoie. Mă rog, Dumnezeule. O Doamne, este chiar vremea orzului. Pâinea mare de orz, care a fost văzută, venind rostogolindu-se în jos pe deal, în tabăra vrăjmaşului. Mă rog, Dumnezeule, ca Tu să aduci acea pâine mare de orz în această clădire acum, şi fie ca Aceasta să fie ispăşirea pentru-pentru boala oamenilor, ca şi pentru păcat. Şi vindecă fiecare persoană care este în Prezenţa Divină.

E-139 Eu doar simt, Doamne, poate este doar sentimentul meu personal, dar eu simt că Tu eşti aproape, apropierea Ta aici acum. Eu cred că Tu eşti aici. Şi nu spun aceasta din pricina oamenilor; Tu Care cunoşti inima omului. Mă rog, Doamne, ca cumva ei să prindă viziunea, în această dimineaţă, ca acei războinici. Aceea-i Omnipotenţa Ta mare, Puterea Ta cea mare, Prezenţa Ta mare. Tu, ce Tu eşti, Fiul lui Dumnezeu, Împăratul, Cel uns, că Tu eşti în mijlocul nostru! Ei vor prinde licărirea Acesteia, în sufletele lor, şi vor fi vindecaţi de suferinţele lor. Mă rog această rugăciune, în timp ce o aşez asupra lor, în Numele lui Isus Cristos, Fiul Tău. Amin.

E-140 Îl cred pe Dumnezeu, toate Cuvintele Lui, cred că fiecare parte a Cuvântului Său este inspirat Divin. Eu cred că El nu este "Am fost," ci El este "EU SUNT," o Prezenţă veşnic vie. Cred că, chiar acum, în mijlocul poporului de aici.

E-141 Voi care aţi ridicat mâna, găsiţi-vă o biserică. "Fiţi botezaţi, în Numele lui Isus Cristos, chemându-l pe Dumnezeu, spălându¬vă păcatele voastre," crezând că Venirea Lui este aproape, de asemenea. El trebuie să apară, la a doua Sa Venire.

E-142 Cred şi că Prezenţa Lui este aici ca să-i vindece pe bolnavi, să-i facă bine pe cei care au nevoie. Nu trebuie neapărat să se facă rugăciune pentru fiecare în parte. Am dovedit asta, seara trecută, oamenilor, căci am vrut doar să le arăt ce s-a întâmplat.

E-143 Era un anumit tânăr, care este aşezat, se uită direct la mine acum, care era la pat de zile întregi. Gâtul i se umflase atât de rău încât nici măcar nu putea mânca şi nimic. Febra lui era foarte ridicată. Şi el le-a spus tatălui şi mamei lui, "Trimiteţi, aduceţi-l pe Fratele Branham să vină să se roage pentru mine." Şi cumva ei nu au vrut să mă deranjeze, pentru că eram ocupat. Şi doar Ceva m-a călăuzit să mă duc acasă la ei.

E-144 În timp ce şedeam acolo, au încercat să-i aducă o farfurie tânărului, avea un ou foarte moale şi încă ceva, şi puţină fasole moale zdrobită. Şi el încerca să înghită. Le învârtea, cu un-un deget şi le zdrobea. Dinţii îi erau umflaţi peste tot, şi ieşea puroi din ei. Şi-şi el încerca să o zdrobească, cam aşa, de asemenea, cu degetul lui, şi încerca să-i dea drumul în jos pe gât aşa. Şi a luat o gură sau două, şi pur şi simplu nu a mai putut merge mai departe; a împins-o înapoi.

E-145 Eu şedeam acolo, fără rugăciune. Există doar un ceva mic, nu poţi spune la toţi ce se întâmplă. Nu. Am spus, "Doamne, Doamne, este aproape de încheierea anului acum. Urmează să vină, ceva nou. Permite-mi, Doamne. Asta-i ce este? Asta-i ce este?" Şi de îndată ce am început să spun asta, şi spun acum, în inima mea acum, "Eu ştiu că Tu eşti aici," tânărul s-a întins, a luat o altă gură, şi încă o gură, încă o gură, încă o gură, şi şi-a golit toată farfuria, şi s-a urcat în maşina lui şi a plecat.

E-146 Oh, El este Dumnezeu, vedeţi, Prezenţa Lui, Prezenţa Lui. Eu nu... Aceasta doar îl lasă pe El să fie prezent.

E-147 Zilele trecute când au făcut această ultima, şi cea mai recentă fotografie. Când Îl văd stând acolo, m-am uitat la aceasta. M¬am gândit, "Ei bine, l-am văzut pe Ingerul Domnului în acelea, şi ştiu că a fost minunat." Dar când a făcut El aceasta. Atunci în jur de ora trei dimineaţa, El m-a trezit şi mi-a spus ce urma să fie, şi mi-a explicat tot, şi cum armura şi fiecare lucru, şi mi¬a arătat lucruri referitoare la aceasta care nu le-am mai văzut niciodată. M-am dus să o iau, şi m-am uitat la aceasta, şi aşa era. Nu o mai văzusem niciodată înainte. Oh, ce sentiment mi-a adus, o mângâiere, să ştiu că El este prezent.

E-148 El este aici, chiar Prezenţa Lui. Şi Prezenţa Domnului a fost acolo ca să-i vindece pe bolnavi. Prezenţa Domnului este aici ca să-i vindece pe bolnavi. Prezenţa Domnului este aici ca să aducă condamnare la păcătoşi. Prezenţa Domnului este în mijlocul poporului Său, şi El este Betleemul lui Dumnezeu, plin de Pâine şi Apă. Sunt atât de bucuros (voi nu?) că avem un loc unde să venim, să mâncăm şi să trăim pentru totdeauna.

E-149 Acum Domnul să vă binecuvânteze. Ai ceva ce vrei să spui, frate? [Fratele Neville spune, "Nu." – Ed.]
Să ne ridicăm în picioare, doar un moment. Cântarea noastră veche de eliberare, "Ia Numele lui Isus cu tine."

E-150 Câţi îl iubiţi pe Domnul? Să vă vedem mâinile ridicate sus de tot, acum, în timp ce vă aveţi mâinile sus. Acum coborâţi-le şi daţi mâinile cu cineva care stă lângă voi. Spuneţi, "Dumnezeu să te binecuvânteze, pelerine. Dumnezeu să te binecuvânteze." Aşa este bine, apoi în jur. Bine. Asta este doar ca să faceţi cunoştinţă unii cu ceilalţi. Bine.

E-151 Acum haideţi să privim direct în sus spre ceruri şi să cântăm această cântare acum.
Ia Numele lui Isus cu tine, Copil al întristării şi al durerii; Bucurie şi mângâiere îţi va da, Ia-l oriunde te duci.
Nume preţios, (Nume preţios), Oh cât de dulce! Nădejdea pământului şi bucurie a Cerului; Nume preţios (Nume preţios), Oh cât de dulce! Nădejdea pământului şi bucuria Cerului.
Acum amintiţi-vă...