FI SIGUR DE DUMNEZEU
Şi Aceasta se citeşte aşa.
Şi Ilie Tişbitul, care era... un locuitor al Giliadului, a zis către Ahab, Cum viu este DOMNUL Dumnezeul lui Israel, înaintea căruia eu stau, nu va fi nici rouă nici ploaie în aceşti trei ani, ci numai după cuvântul meu.
Şi cuvântul DOMNULUI a venit la el, zicând,
Vino aici, şi întoarce-te către răsărit, şi ascunde-te lângă pârâul Cherit-Cherit, (am vrut să spun) care este înaintea Iordanului.
Şi va fi, că tu vei bea din pârâu; şi Eu am poruncit corbilor să te hrănească...
Aşa că el a mers şi a făcut după cuvântul DOMNULUI: căci el a mers şi a locuit lângă pârâul Cherit, care este înaintea Iordanului.
Şi corbii i-au adus pâine şi carne dimineaţa, şi pâine şi carne seara; şi el a băut din pârâu.
Şi a venit să se împlinească după o vreme, că pârâul s¬a uscat, pentru că acolo nu era ploaie în ţară.
Şi cuvântul DOMNULUI a venit la el, zicând,
Ridică-te, şi du-te la Sarepta, care aparţine la Sidon, şi locuieşte acolo: iată, Eu am poruncit unei femei văduve de acolo să te întreţină.
Deci el s-a sculat şi a mers la Sarepta. Şi când el a venit la poarta cetăţii, iată, femeia văduvă era acolo să adune vreascuri: şi el a chemat-o, şi a zis, Adu-mi, eu te rog, puţină apă într-un vas, ca să pot bea.
Şi aşa cum ea se ducea să aducă, el a chemat către ea, şi a zis, Adu-mi, eu te rog, o bucată de pâine în mâna ta.
Şi ea a zis, Aşa cum viu este DOMNUL Dumnezeul tău, eu nu am o plăcintă, decât o mână de făină în butoi, şi puţin ulei într-un urcior: şi, iată, eu adun două beţe, ca să pot merge înăuntru şi să o pregătesc pentru mine şi pentru fiul meu, ca noi să o putem mânca, şi să murim.
Iar Ilie a zis către ea, Nu te teme; du-te şi fă aşa cum ai spus: dar fă-mi mie din aceea o plăcintă mică mai întâi, şi adu-o la mine, şi după aceea fă pentru tine şi... fiul tău.
Căci aşa vorbeşte DOMNUL Dumnezeul lui Israel, Butoiul de făină nu se va micşora, urciorul de ulei nu se va termina, până în ziua când DOMNUL trimite ploaie pe pământ.
Şi ea a mers înăuntru şi a făcut după spusele lui Ilie: şi ea, şi el, şi casa ei, au mâncat multe zile.
Şi butoiul de făină nu s-a micşorat, nici urciorul de ulei nu a scăzut, după cuvântul DOMNULUI, care a fost vorbit de Ilie.
Pentru vorbirea din dimineaţa aceasta, chiar înainte de a merge în străinătate, am ales un text, din acesta: Fi Sigur De Dumnezeu.

E-2 Iar acum, Doamne, binecuvântează Cuvântul Tău aşa cum Acesta merge înainte, şi fie ca Duhul Sfânt să captureze minţile noastre şi gândurile noastre, şi să ne pregătească pentru vizitarea Lui, aşa cum noi L-am chemat să vină. Căci noi nu venim la casa Domnului să fim văzuţi, sau să vedem, ci să învăţăm despre Tine, şi să ştim despre natura Ta, şi calea Ta, şi cauzele Tale, ca să putem fi în stare să întâmpinăm problemele vieţii, cu o asigurare reală, fiind siguri de Dumnezeu. Acordă aceasta, Doamne. Noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-3 Trebuie că a fost o dimineaţă înfricoşătoare. A fost aşa de cald şi praf, şi oamenii erau în stradă, flămânzind, şi pământul era aşa de fierbinte că era gata să ardă. Toată aceasta era reflectarea păcatelor lor şi a descompunerii lor morale.

E-4 Voi vedeţi, Ahab domnea în-în Israel, la timpul acela, sau peste Israel, şi el era cel mai păcătos dintre toţi împăraţii lui Israel. Acolo nu a fost nici un împărat aşa de rău ca Ahab, căci el, fiind învăţat şi ştia mai bine, el nu a omis să continue să displacă lui Dumnezeu în tot ce a făcut el. Deşi el avea un mare sistem militar, şi poporul a devenit foarte prosper sub domnia lui, dar, totuşi, tu nu poţi să displaci lui Dumnezeu şi să te aştepţi să-ţi meargă prea mult.

E-5 Şi apoi, în cununia lui, în loc să se căsătorească printre propriul lui popor, el a mers dincolo şi s-a căsătorit cu o păcătoasă, o idolatră, închinătoare la idoli. El s-a căsătorit cu Izabela. Şi ea nu era o credincioasă.

E-6 Şi nici un credincios nu ar trebui să se căsătorească vreodată cu o necredincioasă, sub nici o formă. Întotdeauna trebuie să se căsătorească cu credincioase.

E-7 Dar Ahab a făcut acest lucru rău. Şi fără îndoială că Izabela era o femeie frumoasă. Şi el s-a dedat pentru felul cum arăta ea, în loc de ceea ce era ea. Aşa-i cum, aşa de mulţi oameni fac aceeaşi greşeală până în ziua de azi.

E-8 Şi ea a adus idolatrie în naţiune, printre oameni. Şi poporul, preoţii, lucrătorii lor, au căzut pradă la această mare cerinţă populară.

E-9 Şi acesta-i tocmai tabloul despre ţara noastră astăzi. Noi am căzut sub cerinţa populară. Fără îndoială că preoţii s-au gândit că aceasta ar fi în ordine, atât timp cât guvernul lor o aproba. Dar mie nu-mi pasă ce aprobă guvernul, aceasta trebuie să fie ce aprobă Dumnezeu. Şi poporul se gândea că ar fi în ordine dacă ei anticipau în unele din lucrurile lor lumeşti.

E-10 Şi cineva ar putea să-mi ceară să reconstitui ceea ce tocmai am spus, că aceasta a fost o imagine foarte asemănătoare de astăzi. Am putea să nu ne gândim că suntem închinători la idoli, dar noi suntem. Şi guvernul o sprijineşte. Oamenii astăzi sunt închinători la idoli, pentru că ei-ei se închină la idoli. Unii din ei venerează stele de cinema, ca idoli. Unii venerează banii, ca idoli. Iar unii venerează stele de televiziune, ca idoli. Dar tot ce voi puneţi înainte de Dumnezeu este un idol, să fie aceasta orice poate să fie.

E-11 Chiar la Satan, marele nostru adversar, este unul aşa de deştept, încât el chiar pune, uneori, biserica înainte de Dumnezeu. Voi aţi putea avea o biserică mare. Ar putea să fie o clădire mare, sau ea poate să fie o denominaţiune mare. Şi, iarăşi, ea poate să fie o mare adunare, dar să nu lăsaţi nimic să vină înainte de Dumnezeu, în inima voastră. Orice înaintea lui Dumnezeu, este un idol.

E-12 Şi oamenii aceştia ştiau că ei nu erau duhovniceşti cum obişnuiau să fie, sub domnia altor împăraţi. Şi ei se gândeau, că doar din cauză că ei erau o naţiune religioasă, că totul ar fi în ordine. Şi acela-i felul cum şi noi am ajuns la punctul acela.

E-13 Cu câteva luni în urmă eu vorbeam cu un prieten foarte bun de-al meu. Şi el a zis, "Frate Branham, eu cred că tu prinzi aceste State Unite în jos prea strâns." El a zis, "Tu întotdeauna răcneşti la păcat şi cum Dumnezeu urmează să pedepsească această naţiune."

E-14 Am zis, "El trebuie să o facă, ca să fie drept."
El a zis, "Dar, Frate Branham, tu uiţi că această naţiune a fost fondată pe Scripturi. Şi strămoşii noştri au venit aici, şi Dumnezeu ne-a dat această moştenire. Şi noi suntem o naţiune religioasă."

E-15 Am zis, "Asta-i adevărat, toată aceasta. Şi nimeni nu ştie cum apreciez eu această naţiune! Dar, uite, fratele meu, şi Israel a fost ales de Dumnezeu, şi El i-a trimis profeţi şi oameni mari. Dar Dumnezeu nu poate suferi păcatul. El a făcut ca Israel să recolteze fiecare grăunte care l-au semănat. Şi dacă El a făcut pe Israel să culeagă ce a semănat, El ne va face pe noi să culegem ce semănăm. El nu face deosebire de persoane."

E-16 Şi noi am ajuns la punctul să ne gândim că deoarece ne odihnim pe ceea ce au făcut strămoşii noştri, sau asupra a ceea ce marii noştri fondatori ai bisericilor, ce era marele lor sacrificiu către Dumnezeu, care este în ordine şi aşa de mult apreciat, dar noi nu putem să extragem mântuire din ce au făcut ei! Mântuirea este o afacere individuală între fiecare persoană şi Dumnezeu. Nu cu naţiunea noastră, cu biserica noastră, ci cu noi înşine înaintea lui Dumnezeu, noi răspundem.

E-17 S-a ajuns la punctul în ţara noastră, încât în mijlocul celui mai spiritual popor care noi avem, tu mergi la bărbaţi şi femei spirituali, şi tu afli în inima lor că există ceva ce le lipseşte.

E-18 Noi am fost, în ultimele câteva săptămâni, am trecut peste câteva din aceste lucruri, şi am aflat că în oamenii care m-am gândit că era miezul, totuşi eu aflu că ei pun accentul pe lucrurile temporare, mergând în jur şi zic, "Dumnezeu îmi dă cel mai mare aşa-şi-aşa. Dumnezeu dă..." Tu te amăgeşti.

E-19 Lucruri mari materiale nu se odihnesc întotdeauna în voia lui Dumnezeu. Dumnezeu face ca ploaia să cadă pe cel drept şi pe cel nedrept. Dar ceea ce lumea are nevoie astăzi nu este o mistificare de credinţă, să încerci să te prefaci în ceva şi să o numeşti spiritual.

E-20 Uneori credinţa va face miracole mari, şi totuşi nu vin dintr¬o inimă spirituală. Nu a spus Domnul nostru? "Mulţi vor veni la Mine, în ziua aceea, şi zic, 'Nu am făcut eu aceasta şi aceea, în Numele Tău?' Şi Eu le voi mărturisi, 'Depărtaţi-vă de la Mine, voi lucrători ai fărădelegii."' Ce este fărădelege? Este ceva ce tu ştii să faci drept şi nu o faci. "Eu niciodată nu v-am cunoscut," va zice El. Şi noi trăim în ziua aceea.

E-21 Ce noi avem nevoie astăzi nu sunt o mulţime de lucruri materiale. Noi avem aceea. Noi nu avem nevoie de biserici mai mari. Noi nu avem nevoie de adunări mai mari. Noi nu avem nevoie de mai mult radio şi la televiziune. Noi nu avem nevoie de aşa mai multe din aceste lucruri. Dar ce noi avem nevoie astăzi, să fim spirituali, este persoane care se vor smeri înaintea lui Dumnezeu, dacă ei nu au nici un ban, şi se vor ruga până când spiritul acela din ei este satisfăcut cu bunătatea lui Dumnezeu, şi are loc o trezire în interiorul inimii lor, care schimbă comportările lor şi atmosfera în care ei trăiesc.

E-22 Tu ai putea să nu ai o pereche de pantofi în picioare, tu ai putea să fi îmbrăcat în zdrenţe, dar ceva în inima ta cântă melodiile lui Dumnezeu. Eu mai degrabă aş avea aceasta decât toţi banii din lume.

E-23 Deci tu nu poţi spune că lucrurile naturale sunt întotdeauna semnul binecuvântării lui Dumnezeu. David a vorbit aceea către Domnul, că l-a văzut pe cel rău răspândind înainte a lui... ca un pom mare de dafin. Dar Dumnezeu l-a întrebat, "Dar te-ai gândit vreodată despre el la sfârşit?" Nu contează cât de bune haine purtăm, cât de mult avem de mâncat, nu aceea este ce merge în Prezenţa lui Dumnezeu. Acest trup în care noi locuim, piere, indiferent de cât este de îngrijit. Dar sufletul este cel care este în om; este o stare a spiritului care se mută în Prezenţa Dumnezeului cel viu.

E-24 Dar noi luăm lucrurile ca ceva normal. Noi credem că doar pentru că noi suntem o naţiune... Aşa a crezut Ahab şi tot Israelul, în ziua aceea, au luat lucrurile ca ceva normal, că totul era în regulă. Preoţii şi predicatorii lor au încercat să le spună, "Totul este bine. Totul este chiar bine." Dar ei au avut pe unul, el a strigat împotriva lucrului greşit, pentru că acest unul ştia că un Dumnezeu sfânt nu putea fi mulţumit cu tendinţele moderne ale unei religii nesfinte.

E-25 Aşa rămâne Dumnezeul din Cer acelaşi astăzi. În toate eforturile noastre şi lucrurile mari care încercăm să le facem, Dumnezeu nu va fi mulţumit niciodată în afară de o viaţă sanctificată în întregime înaintea Lui.

E-26 Noi am putea zidi şcoli, şi capele, şi tabernacole. Am putea avea organizaţii. Am putea face lucruri mari, dar totuşi Dumnezeu nu va fi satisfăcut până când sufletul uman devine unul sfinţit pe altarul lui Dumnezeu, consacrat pentru lucrările lui Dumnezeu. Şi voi nu mai găsiţi aceea.

E-27 Tu afli că adunările noastre de rugăciune sunt aşa de slabe, doar cam un minut de rugăciune, sari în pat. Noi aflăm că aceea se întâmplă cam o dată sau de două ori pe zi. Când, noi toţi suntem vinovaţi. Naţiunea noastră, moral, se descompune. Noi avem Billy Grahami şi Oral Roberts peste tot. Dar până când nu vine o sete în inima Americii, să o aducă iarăşi înapoi la un Dumnezeu viu, la o experienţă vie, la o credinţă nemuritoare în Dumnezeul cel viu, noi doar ne batem creierii, aşa cum s-ar zice, afară.

E-28 Noi am putea umbla cu pieptul în afară, cu gulerele noastre întoarse înapoi, şi umblăm în jos pe stradă, şi dorim să fim numiţi "Doctor" sau "Reverend." Noi am putea păstorii cele mai mari biserici care există în ţară, şi am putea fi aşa de pioşi cât putem să fim, încât nici un om nu poate pune un deget pe viaţa noastră. Dar până când sufletul acela care este în interiorul nostru nu este în flăcări pentru Dumnezeu, până când ceva înăuntru acolo, care doreşte după El! "Cum cerbul gâfâie după pârâul de apă, sufletul meu însetează după Tine, O Dumnezeule." Până când noi ajungem la acel fel de experienţă!

E-29 De aceea, comunismul, şi aşa mai departe, vor câştiga teren aşa cum ei o fac, şi toate asocierile care le putem face niciodată nu-l va opri. Este prezis să vină. Dar Dumnezeu strigă către Biserica Lui.

E-30 Cum că această femeie mică trebuie că a fost de calibrul lui Ilie! Deoarece, de obicei acţiunea ta arată ce eşti. Şi, iarăşi, ea a fost aleasă să menţină pe profetul lui Dumnezeu. Amintiţi-vă, ea era o Ne-Iudaică, nu o Iudaică.

E-31 Şi ţara era înfierbântată. Şi fără îndoială că această femeie mică, fiind de calibrul acela, fiind de felul credinciosului... Căci noi vedem că Dumnezeu nu ar fi strigat după ea, dacă ea nu ar fi fost una vrednică să menţină pe profetul lui Dumnezeu. Căci El niciodată nu ar fi trimis pe profetul Lui la o casă care era nevrednică.

E-32 Aceasta nu a fost alegerea lui. A fost alegerea lui Dumnezeu. Nu era că ea îi poruncea lui. Dumnezeu îi poruncea lui. El a fost pus lângă un pârâu. Corbii îl hrăneau. Dar aceasta era porunca lui Dumnezeu ca ceva să ia loc. Şi Dumnezeu desigur că a mers la o credincioasă de aceeaşi natură ca a lui Ilie.

E-33 Ea era o femeie văduvă. Şi noi toţi ştim prin ce ea, o femeie văduvă, ar fi trecut, cu bărbatul ei mort şi să crească un băiat tânăr.

E-34 Şi în ţările de acolo, ei depindeau de recoltele lor. Ei nu aveau proiecte cum avem noi astăzi, şi-şi plante de apărare. Ei au depins de recoltele lor. Şi din cauza fărădelegii poporului, şi descompunerea lor morală, a adus o secetă peste ţară, aici ei toţi înfometau şi mureau.

E-35 Iar apoi noi aflăm că fără îndoială ea s-a rugat seară după seară, toată noaptea, aşa cum ea începe să vadă că butoiul de făină scădea în jos, în jos, în jos. Şi trebuie că a ajuns la un punct până când acolo nu era nici măcar o altă ceaşcă de făină în butoi. Tot ce avea ea era doar o mână mică. Moartea venea chiar în poartă, la uşa ei. Căci nu era nici o cale să mai obţină ceva. Toată naţiunea înfometa.

E-36 Şi, uleiul, doar o lingură bună a rămas în vasul mic. Doar atât ulei şi atâta făină stătea între ea şi moarte. Ea trebuie că a ajuns foarte sinceră cu rugăciunile ei. Voi lăsaţi să lovească aceea căminul vostru, aceasta va fi puţin mai sincer de cum suntem în dimineaţa aceasta, când noi ştim că moartea zace la uşă.

E-37 Şi eu cred, poate, noi ne-am gândi, poate, aceasta, că ea s-a rugat cât era noaptea de lungă, căci încă mai o zi a stabilit-o. Ea se putea uita la buzele palide ale băieţaşului ei în vârstă de vreo trei sau patru ani. Şi ea putea vedea propriile ei oase se ofileau, aşa cum carnea se ducea de pe ele. Şi trebuie că era un lucru teribil, cum această mamă, văzând aceste lucruri petrecându-se. Şi, totuşi, cu mâinile ei înaintea lui Dumnezeu, rugându-se ziua şi noaptea, ,,Acum noi suntem jos la o mână de făină şi o lingură de ulei."

E-38 Voi ştiţi, este un lucru ciudat. Fie ca Dumnezeu să lase ca aceasta să pătrundă în fiecare din voi, dacă voi nu mă veţi mai auzi predicând. Lăsaţi ca acesta să fie un mesaj. Este ciudat, foarte ciudat, că uneori Dumnezeu face lucrurile în felul acela.

E-39 Voi ştiţi, când noi ne-am mărturisit păcatele şi am îndeplinit fiecare cerinţă care o cere Dumnezeu... Noi îl credem pe Dumnezeu. Există circumstanţe care trebuie împlinite, şi este în acord cu voia Lui. Şi noi ne-am mărturisit păcatele, şi noi am făcut toate relele care le-am făcut, îndreptate, am făcut tot ce ştim cum să facem. Fiecare cerinţă care a făcut-o Dumnezeu, sau a cerut, noi am îndeplinit cerinţa aceea, şi totuşi El stă liniştit. El doar nu vrea să ne răspundă.

E-40 Eu sunt sigur că le vorbesc la oameni, în dimineaţa aceasta, care au ajuns la punctul acela. Eu am fost acolo, de multe ori, eu însumi. Când am mers înapoi şi mi-am urmărit viaţa şi am răsturnat fiecare piatră, şi eu aflu că am făcut ceva greşit, eu mă duc şi îl mărturisesc şi spun, "Doamne Dumnezeule, eu o voi îndrepta," şi mă duc să fac aşa. Apoi vin iarăşi înapoi şi zic, "Acum, Doamne, Tu eşti Dumnezeu; Tu îmi vei răspunde. Cu siguranţă eu am îndeplinit fiecare cerinţă care Tu mi-ai cerut să fac. Şi fiecare cerinţă, eu am îndeplinit-o." Şi totuşi El nu se mişcă, pare să stea tăcut, aceea-i când tu trebuie să fi sigur că El este Dumnezeu. Nu fi descurajat. Singurul lucru este, că, în inima ta, să fi sigur de Dumnezeu.

E-41 Textul meu. Fi sigur, întâi, înainte să faci ceva. Fi sigur, în inima ta, că acesta este Dumnezeu. Şi când tu ai îndeplinit tot ce El a spus, atunci tu eşti sigur că El este Dumnezeu, atunci este când credinţa merge la lucru, chiar acolo. Credinţa stă nemişcată, căci ea ştie că El este.

E-42 Şi tu ai îndeplinit fiecare cerinţă. Tu crezi că El este, şi credinţa ţine tare. Oh, binecuvântat fie Numele Lui! Credinţa nu se va mişca, căci ea este sigură că Dumnezeu este, şi un răsplătitor al acelora care Îl caută cu sârguinţă.

E-43 Fie ca aceasta să meargă jos de tot adânc şi niciodată să nu se mute de la voi, Tabernacol Branham. Dacă aţi îndeplinit cerinţele lui Dumnezeu, şi în inima voastră credeţi că El este, Dumnezeu vă încearcă numai credinţa, căci Lui îi place să facă asta. Voi v-aţi mărturisit păcatul şi v-aţi îndeplinit fiecare cerinţă care o cere Dumnezeu, şi totuşi El stă tăcut, amintiţi-vă, credinţa spune că El este. Atunci credinţa se ţine de aceasta, fără să ştie despre ce este vorba, dar ea ştie că El este, şi este sigură că El este.

E-44 Apoi, amintiţi-vă, dacă El este, Cuvintele Lui trebuie să fie adevărate. Şi dacă El ţi-a cerut să îndeplineşti aceste circumstanţe, şi tu ai îndeplinit, El este obligat să aibă grijă de Cuvântul Lui. Nu te da înapoi, să zici, "Ei bine, eu nu am fost vindecat. Eu..." Oh, tu sărmană, credinţă slabă. Să nu crezi asta. Dacă totul este mărturisit, şi totul este afară, şi ai îndeplinit cerinţa lui Dumnezeu, credinţa ţine chiar acolo. Nu există nimic să o mişte. El este, şi tu eşti sigur. "Cei care aşteaptă după Domnul îşi vor reînoi tăria; ei se vor înălţa cu aripile unui vultur. Ei vor alerga şi nu vor obosi; dacă umblă, nu vor leşina."

E-45 Aşteaptă, când ai îndeplinit cerinţa Lui. Aceea aduce credinţa ta la o expunere. Dacă ai îndeplinit... cerinţele lui Dumnezeu au fost făcute, sau îndeplinite, şi ai considerat pe deplin aceasta, şi ai făcut tot ce a cerut Dumnezeu să faci, atunci credinţa ta se odihneşte chiar acolo, că El este. Fi sigur de Dumnezeu.

E-46 Voi ştiţi, Lui îi place să ne încerce. El vrea să vadă reacţia credinţei voastre. Aţi ştiut voi asta? Lui Dumnezeu îi place să vadă cum veţi reacţiona. Când tu zici, "O Doamne, eu Te cred. Tu eşti Salvatorul meu. Eu cred că Tu eşti Vindecătorul. Eu cred că Tu eşti Acela Care dă Duhul Sfânt. Şi lucrurile care le cer, Tu eşti Dumnezeul Care dă aceea." Şi atunci când tu îţi mărturiseşti toate păcatele şi promiţi lui Dumnezeu ce vei face dacă El lasă să te faci bine, şi atunci pentru că aceasta nu se întâmplă, tu o iei la fugă pe undeva ca un laş. Dumnezeu nu poate folosi aceea. Nu există nici o cale ca El să te folosească. Nu există nici o cale ca El să-ţi răspundă, pentru că El răspunde numai prin credinţă. Atunci, dintr-o dată, tu pleci, şi El nu poate răspunde. Dar credinţa reală, adevărată stă acolo, fiind sigură că Dumnezeu este. Fi sigur că El este.

E-47 Şi dacă Dumnezeu cere ca acest lucru să se facă, să-ţi mărturiseşti păcatele, şi aşa mai departe, şi tu ai făcut aceasta, credinţa zice că El este, este sigur că aceasta urmează să se întâmple. Cerinţa ta trebuie să fie acordată. Oh, eu-eu sper că nu pierdeţi asta. Dacă voi sunteţi siguri de Dumnezeu, Dumnezeu este sigur de Cuvântul Lui. El aşteaptă numai să vă încerce.
El a făcut-o de multe ori. Să recapitulăm un caz sau două.

E-48 Să ne gândim la copiii Evrei. Ei nu trebuiau să se închine la un idol. Dumnezeu avea încredere în ei. Şi când au auzit că trebuiau să se ducă la cuptorul aprins, au zis, "Dumnezeul nostru este în stare să ne scape de la acest cuptor. Dar dacă El nu o face, noi nu ne vom închina la nici unul din idolii voştri." Vedeţi, ei erau siguri şi cerţi de Dumnezeu.

E-49 Ei ştiau că El era Iehova. Ei ştiau că El a răspuns rugăciunii. Dar dacă El o făcea în cazul lor, sau nu, aceasta va trebui să fie spre bine. Astfel ei doar şi-au făcut declaraţia lor, şi-au mărturisit păcatele, şi au păşit la moarte.

E-50 Când se duceau la cuptorul aprins, ştiind că ei erau siguri, că, dacă Dumnezeu îi lasă să ardă, El îi va învia din nou, în înviere. Ei erau siguri de Dumnezeu, pentru că ei ştiau că Dumnezeu va lucra totul spre binele lor. Şi când suntem siguri de Dumnezeu, ştim că Dumnezeu lucrează totul spre binele nostru.

E-51 Deci, ei au făcut o declaraţie. Ei erau siguri, şi ei au păşit drept în cuptorul aprins. Şi Dumnezeu i-a lăsat să păşească acolo; şezând, se uita la ei. El a vrut să le vadă reacţia.

E-52 Când, împăratul a zis, "V-aţi aplecat când a sunat trâmbiţa?"
Ei au zis, "Nu. Noi nu ne-am închinat." Acolo-i credinţa voastră, ţinând tare.
"Bine, atunci, dacă nu v-aţi închinat, cunoaşteţi voi decretul meu?"
"Da, noi cunoaştem decretul tău."
"Decretul meu este că cuptorul va fi aprins de şapte ori mai fierbinte de cum a fost vreodată, şi vă voi arunca acolo. Vreţi voi acum să vă închinaţi?"
"Nu. Noi nu ne vom închina." Acolo era credinţa lor.

E-53 Dumnezeu zice, "Bine, Eu voi vedea ce vor face ei privitor la aceasta. Eu voi vedea ce reacţie are credinţa lor."

E-54 Deci el a zis, "Legaţi-le mâinile, şi legaţi-le picioarele, şi porniţi-i spre cuptor." Şi ei au mers sus la acel cuptor, cu focul în feţele lor. Dumnezeu încă stătea, privind la aceasta. Dar ei erau siguri că El era Dumnezeu. Ei şi-au făcut mărturisirea. Ei au făcut totul drept, despre care au ştiut ei. Ei erau siguri că El era Dumnezeu.

E-55 Deci ei au mers drept în sus la cuptorul aprins. Chiar în ultimul moment, acolo vine El călărind afară din ceruri, pe un car de vânt, a ventilat flăcările jos de pe ei, în timp ce El îi consola şi vorbea cu ei.

E-56 Dumnezeu vă lasă credinţa să vină la punctul unde aceasta va reacţiona.

E-57 Acolo era Iov, din Vechiul Testament, când Satan, acuzatorul nostru, l-a acuzat că era un păcătos în secret. Dar Iov ştia că nu a păcătuit. El ştia că a mărturisit tot ce a făcut, şi a pus o jertfă de ardere acolo afară. Aceea era cerinţa lui Dumnezeu. Aceea era tot ce a cerut Dumnezeu, era acea ardere aprinsă şi o mărturisire. Şi Iova făcut lucrurile acelea.

E-58 Şi Satan a zis, "Eu îi voi lua cămilele, căci el este un om bogat. Eu îi voi lua oile." Şi în final el i-a luat copiii, cel mai apropiat de inima lui.

E-59 Totuşi, Iova stat liniştit, căci el cunoştea pe acel Dumnezeu, bine, el era sigur că El era Dumnezeu, căci a vorbit cu El, şi i¬a îndeplinit cerinţele Lui. El a cercetat în jos şi a aflat, "Eu am făcut fiecare jertfă de ardere. Am spus în inima mea, 'Poate când fiii mei au dat un-un praznic, şi fiicele mele au participat, poate că ei au păcătuit în secret în inima lor, deci voi oferi o jertfă de ardere ca din partea lor şi mărturisesc greşeala lor.'"

E-60 O Dumnezeule! Când un om ţine ce a spus Dumnezeu să facă, este sigur că El este Dumnezeu, El trebuie să răspundă. Credinţa Îl cheamă pe scenă, de fiecare dată.

E-61 Când ai făcut ceea ce ştii că este drept, când ai îndeplinit cerinţele Lui, când ai mărturisit şi ai îndreptat, şi ai făcut restituiri, şi le-ai pus înaintea lui Dumnezeu. Mie nu-mi pasă cât de tăcut este El, El încă este Dumnezeu, aşteptând să pui credinţa aceea acolo. Tu ţi-ai făcut lucrările, acum El vrea să-ţi vadă credinţa prin lucrările tale. El vrea să vadă ce vei face.

E-62 Dacă ai fost uns şi s-a făcut rugăciune pentru tine, Dumnezeu aşteaptă să vadă ce vei crede tu despre aceasta. Nu să alergi sus Duminica viitoare, şi să alergi ziua următoare, şi când următorul vindecător vine prin oraş. El aşteaptă să vadă reacţia ta asupra credinţei tale. Nu să mergi înapoi, ziua următoare, şi să zici, "Mă simt aşa de rău, eu nu presupun că am fost vindecat." Tu nu eşti potrivit pentru rândul de rugăciune, în primul rând. Tu nu eşti. Tu nu eşti. Tu nu eşti gata, încă. Tu nu crezi că El este Dumnezeu. Eu nu...

E-63 Ai putea spune, "Frate Branham, eu nu sunt de-acord cu tine." Propriile tale acţiuni dovedesc ceea ce eşti. "După roadele lor îi veţi cunoaşte." Dacă un om zice că el este un Creştin, şi el încă bea, şi fumează, şi jocuri de noroc, şi spune glume murdare, şi zice, "Parte din Biblie este corectă, şi o parte nu," el ar putea predica Evanghelia, şi să nege parte din Biblie, el încă este un păcătos. El nu este în ordine, încă.

E-64 Dar când tu mărturiseşti deschis că Dumnezeu este acelaşi Dumnezeu, şi viaţa ta aplicată în mâinile Lui, a fi, "Doamne, eu sunt lutul; Tu eşti Olarul," atunci cere ceea ce vrei. Credinţa niciodată nu se va muta. Ea va sta chiar acolo.

E-65 Deşi circumstanţele vor părea să cadă de la dreapta şi stânga, dar credinţa aceea niciodată nu se mişcă, pentru că tu eşti sigur că El este Dumnezeu. Şi dacă El este Dumnezeu, El îşi ţine promisiunea Lui. El nu poate face o promisiune şi să o încalce. Dacă El este Dumnezeu, El trebuie să-şi ţină promisiunea Lui. Oh, eu iubesc asta. El trebuie să stea cu aceasta.

E-66 Iov şi-a făcut ofertele; el a făcut totul. El ştia că el era drept. Şi iată-i venind pe aici membri bisericii, unii din bisericile din alte denominaţiuni, zicând, "Iov, tu ai putea tot atât de bine să mărturiseşti că eşti un păcătos, căci Dumnezeu nu te-ar lăsa să fii pedepsit în felul acesta dacă nu erai un păcătos."

E-67 Dar Iov a zis, "Eu mi-am făcut mărturisirea. Eu am pus jertfa de ardere afară înaintea lui Dumnezeu, şi eu nu sunt un păcătos." El ştia unde stătea. Atunci totul a mers înainte, doar înainte şi înainte şi înainte, tot atât de tare cât putea merge, încercând să-l înjosească pe Iov, şi să-l aducă pe Iov la un punct unde el l-ar tăgădui pe Dumnezeu şi să nege acea jertfă de ardere. Chiar în minutul când tu iei acţiune asupra oricărui lucru care-l mărturiseşti, aceasta arată slăbiciunea ta, îndoiala ta de Dumnezeu. Tu îi ceri lui Dumnezeu ceva, şi umbli în jur îndoindu-te de aceasta, atunci tu eşti un îndoitor şi nu un credincios.

E-68 Iov ştia unde stătea, şi el a stat ferm pe temelia aceea.

E-69 Nu-i de mirare că Perronet a zis, în ceasul morţii lui:
Pe Cristos, Stânca solidă, eu stau;
Toate celelalte terenuri sunt nisipurimişcătoare.

E-70 Pe stânca aceea solidă a mărturisirii lui Iov, chiar şi iubita lui soţie l-a lăsat. Când sănătatea lui era dusă, şi buboaiele erau peste tot pe el, şi s-a scărpinat şi a blestemat ziua în care s-a născut. A zis, "Fie ca soarele nici măcar să nu strălucească! Fie ca luna să stea jos noaptea."
Soţia lui a zis, "Iov, tu eşti aşa de mizerabil. De ce nu blestemi pe Dumnezeu şi să mori?"

E-71 El a zis, "Tu vorbeşti ca femeile nesăbuite." El era sigur că acolo era un Dumnezeu, şi el a îndeplinit cerinţele. Oh, mă simt religios. El a ştiut că el a îndeplinit cerinţele lui Dumnezeu, şi aceea o stabileşte. Dumnezeu îi încerca credinţa. El o va încerca pe a voastră. El o va încerca pe a mea.

E-72 Dar când noi am îndeplinit cerinţele Lui, "Pocăiţi-vă fiecare din voi şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt," aceea este promisiunea Lui. "Dacă este careva printre voi bolnav, chemaţi pe bătrânii bisericii. Ei să vă ungă cu ulei, şi să se roage peste voi. Rugăciunea de credinţă va salva pe bolnav, şi Dumnezeu îi va învia." Aceea o stabileşte. "Mărturisiţi-vă greşelile, unul la altul, şi rugaţi-vă unul pentru altul." Voi aţi îndeplinit cerinţele lui Dumnezeu.

E-73 "Aceste semne vor urma pe cei ce cred. În Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; dacă ei ridică şerpi sau beau lucruri mortale, aceasta nu-i va vătăma; dacă îşi pun mâinile peste bolnavi, ei se vor reface." Aceea o stabileşte.

E-74 Fi sigur de Dumnezeu. Fi sigur, că în inima ta, tu crezi că acela este Cuvântul lui Dumnezeu. Iov era.
Nevasta lui a zis, "De ce nu Îl blestemi şi să mori? Păi, tu devii tot mai rău tot timpul."

E-75 Cum îi place lui Satan să arunce asta la voi. "Păi, tu nu eşti mai bine decât cum ai fost când ai fost uns. Tu nu eşti mai bine decât cum ai fost când predicatorii aceia s-au rugat pentru tine. Predicatorii aceia nu sunt corecţi, în primul rând." Aceasta nu contează cu privire la acel predicator. Este credinţa ta în Dumnezeul cel viu, care contează. Nu ce este predicatorul; aceasta-i ce Dumnezeu este. Nu predicatorul a făcut promisiunea; Dumnezeu a făcut promisiunea. Nu depinde de predicator; aceasta depinde de Dumnezeu, şi credinţa ta să crezi că acela-i Dumnezeu. Deci fi sigur de Dumnezeu. Fi sigur că acesta-i Dumnezeu, şi acela-i Cuvântul lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu este în Cuvântul Lui.

E-76 Şi Iov a zis, "Tu vorbeşti ca o femeie nesăbuită." A zis, "Domnul a dat, şi Domnul a luat; binecuvântat fie Numele Domnului." El era sigur că acolo era Dumnezeu.

E-77 Şi când el a scos aceea din gura lui, tunetele au început să răcnească şi fulgerele au început să lumineze. Dumnezeu s-a mutat pe scenă. Aceasta întotdeauna Îl cheamă pe scenă. El a stat tăcut pentru mult timp.

E-78 Asta-i ce face El. Priviţi la această grămadă de Americani îndreptată spre iad, făţarnici care merg la biserică. Eu nu sunt mânios. Dar păcatul mânie pe oricine care este drept cu Dumnezeu. Nu mânios pe naţiune, nu mânios pe oameni, ci eu sunt mânios pe diavolul care a cauzat ca aceste lucruri să orbească pe oameni.

E-79 Aceşti păstori şi predicatori orbi îi lasă să le meargă cu vreun fel de teologie mică făcută de om. Tu trebuie să fii născut din nou. Şi Dumnezeu îşi ţine Cuvântul Lui. Văzându-l cum el îi alină. Mai bine să fiţi siguri că există Dumnezeu. "Având o formă de evlavie, şi tăgăduindu-i Puterea."

E-80 Această sărmană, femeie mică, ea ştia că El era Dumnezeu. Aşa cum butoiul acela scădea în jos, jos, jos, jos, circumstanţele au ajuns mai rău şi mai rău, tot timpul. Dar Dumnezeu lăsa să devină în felul acela. Lui doar îi place să facă asta. Lui îi place să¬ţi pună credinţa la încercare, să vadă cum vei acţiona asupra ei, te lasă să fi uns şi să ţi se facă rugăciune, apoi să te facă mai rău. A zis, "Vino, Satan, pune-l la încercare. Eu ştiu că el Mă crede." Binecuvântat fie Dumnezeu în veci! Oh, vai! [Fratele Branham îşi bate palmele de două ori – Ed.] "Pune-1 la o încercare acum. Eu ştiu că el M-a luat pe Cuvânt pentru aceasta." Ar putea El spune asta despre tine?

E-81 El a spus asta despre Iov. A zis, ,,Fă-i orice vrei tu, dar să nu-i iei viaţa, căci Eu ştiu că el Mă iubeşte. El a făcut jertfa de ardere. El a îndeplinit cerinţele. El a făcut ce Eu i-am spus să facă, şi el o crede. Acum rostogoleşte-l peste cărbuni dacă vrei." El a luat totul de la el. Dumnezeu i-a dublat când El i-a dat-o înapoi. Sigur, El o face.

E-82 El pune credinţa noastră la o încercare, să vadă dacă noi într¬adevăr credem că El este Dumnezeu.

E-83 Femeia aceea mică, fără îndoială, a zis, "M-am rugat. M-am rugat. Eu ştiu că sunt una nevrednică dintre Neamuri."

E-84 Amintiţi-vă, Isus a vorbit despre ea în Biblie. El a zis, "Nu erau acolo multe văduve în zilele lui Ilie? Dar el a fost trimis numai la una, şi ea era una dintre Neamuri."

E-85 "Oh," a zis el, "Mă rog." Poate, când ea a văzut acea ultimă plăcintă mică, moartea deja a intrat pe poartă şi a venit la uşă. Incă o muşcătură, fiecare, şi ea şi fiul ei mureau. Eu o pot vedea, toată noaptea, rugându-se, vânturile fierbinţi suflând, şi pământul pârjolit, şi oamenii plângând şi ţipând pe străzi. Ea umbla în jur, prin casă. Ea s-a uitat la băieţelul ei. S-a uitat la pijamaua lui mică; ea era toată afară, şi picioarele lui scoase în afară. S-a uitat la mâinile ei, zbârcite. Ea umbla înainte şi înapoi, dar ea a zis, "Eu ştiu că El este Dumnezeu. Mi-am făcut toată mărturisirea mea. Am făcut tot ce El a cerut. Eu cer vieţile noastre, pentru slava Lui." Dumnezeu a văzut-o.

E-86 Ceilalţi se duceau afară şi aveau un mare dans pe undeva, înfrumuseţându-se, având un spectacol modern de televiziune sau ceva, comportându-se cu lumea. Dar femeia aceea era singură cu Dumnezeu.

E-87 S-a crăpat de ziuă. Ea a zis, "Micuţul a plâns toată noaptea după ceva să mănânce. Ce voi face eu cu o mână mică de făină?"

E-88 Voi ştiţi, acea făină era Cristos. Orice cercetător al Bibliei ştie că Cristos era oferta de Făină. Şi acea jertfă de făină a trebuit să fie măcinată cu o piatră specială, la fel, până când a tăiat fiecare bucăţică de bob la fel; pentru că Isus Cristos este acelaşi, ieri, azi, şi în veci. Şi fiecare credincios crede aceea şi se odihneşte asupra acesteia. Aleluia! Voi puteţi avea toată religia voastră veche, rece formală care o vreţi. Pentru mine, eu cred că Cristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci. Eu iau poziţia în lumea necredincioşilor. Eu încă cred că El este acelaşi ieri, azi, şi în veci.

E-89 Pietrele acelea au tăiat fiecare bucăţică din aceasta chiar la fel, pentru că El este acelaşi. El este acelaşi Dumnezeu care El era atunci, El este chiar acum, în dimineaţa aceasta. El întotdeauna va fi acelaşi. Asta-i ce însemna făina.

E-90 Şi uleiul înseamnă Duhul, aşa cum noi ştim conform cu Ezechiel 4, şi aşa mai departe. Acela-i motivul că noi ungem cu ulei; acesta-i Duhul. Ce este aceasta? Aşa cum Sfântul Ioan 4, "Aşa ceva caută Tatăl să I se închine în Duh şi în Adevăr." Isus era Adevărul. El era jertfa de Făină, şi acest ulei era Duhul. Şi Duhul, amestecat cu Adevărul, trebuie să aducă ceva. Puse împreună, aceasta face o plăcintă. Oh!

E-91 Unde este credinţa voastră? Când Cuvântul lui Dumnezeu este predicat în simplitatea Lui, deşi în Puterea Lui, că Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci, şi Cuvântul merge înainte ca Făina, voi aveţi Uleiul să-l amestecaţi cu Acesta. Aceasta poate fi doar o mână mică, sau o lingură, dar, orice este, acesta-i real.

E-92 Acum pentru ce este acesta gata? Este gata pentru cruce. Este gata pentru sacrificiu de sine. Asta-i ceea ce trebuie să faceţi. Dacă Cuvântul a fost predicat, şi tu ai Duhul şi Acesta-i amestecat împreună, este sacrificiu de sine să negi fiecare durere, să negi fiecare boală, să negi orice care-i contrar la Cuvântul lui Dumnezeu, şi să stai pe aceasta.

E-93 Doctorul zice aceasta, aceea, ori cealaltă; nu contează nici un pic. Tu stai pe Acesta, pentru că Dumnezeu a spus aşa. Făina a venit. Tu ai Uleiul. Tu Îl amesteci împreună.

E-94 Acum, eu aud o voce. Este puţin după lumina zilei. O voce vorbeşte, şi a zis, "Du-te afară în curte şi ia două beţe." Aţi observat, Scriptura a zis "două beţe"? Crucea. Ea are făina şi uleiul, dar ea urmează să fie chemată, să acţioneze acum; acţionează cu aceasta. Cât de mult ai, atâta Făină sau Ulei cum ai nevoie, dar tu trebuie să acţionezi; sacrificiu de sine.

E-95 Două beţe. În timpurile vechi ei nu au găsit o cale mai bună să facă un foc. Când iei un băţ şi-l aşezi peste un băţ, îl aprinzi în mijloc, tu împingi ambele capete. Indienii îşi ard focul lor. Eu 1- am ars, de multe ori, toată noaptea. Doar iei un buştean, şi acesta pus aşa, şi unul pus aşa, şi doar continui să-l împingi în foc aşa cum arde.

E-96 Acel băţ era crucea. "Două beţe," a spus Biblia. Glasul a zis, "Du-te prin curte şi ia două beţe." În acelaşi timp, pe munte, acolo era un glas care a tunat jos la profet şi a zis, "Du-te la cetate. Eu am poruncit." Oh, vai! Ei amândoi s-au supus. Ceva trebuie să se întâmple. Ei amândoi se supun.

E-97 Dacă predicatorul predică Cuvântul, şi omul care Îl primeşte Îl crede şi acţionează asupra Lui, ceva trebuie să se întâmple. Dacă eşti un păcătos, va trebui să fi salvat. Dacă eşti bolnav, va trebui să fi vindecat, pentru că Dumnezeu a promis-o, dacă noi suntem siguri de Dumnezeu.

E-98 Tot aşa de sigur cum El este Dumnezeu, El trebuie să-şi ţină Cuvântul Lui. Sigur! Atunci porunca a fost, "Du-te la cetate, căci Eu am poruncit unei femei văduve." O viziune a apărut înaintea profetului. Aici vine el, umblând. El nu ştie unde se duce; aceasta nu contează. El doar se supune.

E-99 Ea nu ştie unde vor sta beţele, dar există două beţe în curte pe undeva. Ea o porneşte. Merge afară în curte. Se uită în jur, "O, ce cald!" Ţipetele din cetate, pungaşii de noapte venind acolo înăuntru, învălmăşindu-se înainte, bând vinul lor, şi aşa mai departe. Ea se uită în jos pe stradă. Nu vede nimic. Ea găseşte un băţ; o parte din cruce, sacrificiu de sine. Ia o altă bucată, un băţ. Şi când ea a ridicat acel al doilea băţ...

E-100 O, cât de mohorât trebuie că a fost, moartea zăcând la uşă. Ea şi fiul ei trebuiau să mănânce o bucăţică de plăcintă şi să moară. Aceea era tot ce era. Şi uneori, chiar în mijlocul întristării, când noi auzim glasul.

E-101 Când ea a ridicat acel al doilea băţ şi a pornit înapoi, acolo era un glas care a venit peste poartă, a zis, "Adu-mi puţină apă într-un vas."

E-102 Ea s-a întors să privească, cu aceste două beţe în mâna ei, cu făina şi uleiul amestecate şi gata. Ea a spus că a pregătit-o, le-a amestecat împreună. Aceea-i ce, Cuvântul şi Duhul, trebuie să se amestece împreună. Stai pe crucea de sacrificiu de sine, să negi orice care-i contrar la ceea ce ai cerut. Aşa este. "Eu am amestecat-o, acum mă duc să iau aceste două beţe."
Şi glasul a zis, "Adu-mi puţină apă de băut, într-un vas."

E-103 Ea se uită, şi vede un om stând, rezemându-se de poartă, obrajii subţiri, bărbos, capul chel, privind peste poartă, cu o bucată veche de piele de oaie înfăşurată în jurul lui. Se părea că el era cumva un domn bătrân cu o arătare blândă.

E-104 Ea a zis, "Eu voi împărţi apa cu el." Apele Vieţii, tu vrei să o dai la oricine, să spui la oricine, să mergi oriunde. "Doar un moment, domnule." Ea porneşte înapoi, cu beţele în mâna ei.

E-105 Şi vocea a tunat din nou, "Nu numai că îţi împarţi apa, ci adu-mi o bucată mică de pâine în mâna ta." Pâinea vieţii; apa vieţii! Era aceasta a vieţii? Ea ar fi murit curând după cum aceea pierea. "Adu-mi apa ta şi adu-mi pâinea ta."

E-106 Ce aflăm noi aici? Ce lecţie putem noi afla? "Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toată neprihănirea Lui; alte lucruri vor fi adăugate."
"Adu-mi puţină apă şi o bucată de pâine."

E-107 Apoi ea se întoarce, în întristarea ei. Eu o pot auzi zicând, "Domnule," ceva în felul acesta, "tu eşti deosebit de oamenii care i-am văzut, şi oameni care-i aud vorbind. Tu pari a fi aşa de sigur de ceea ce spui. Dar eu am numai destulă făină, doar o mână, şi doar o lingură de ulei. Eu am pregătit-o, şi o voi găti cu aceste două beţe. Şi o voi mânca, eu şi fiul meu, şi murim. Asta¬i tot ce am."

E-108 Ce auzim noi, atunci, după aceea? "Dar, adu-mi mie plăcinta mică, întâi." Dumnezeu, întâi. Nu contează ce oricare altul zice, ce orice altceva, ce orice evidenţă, cât de trist arată, orice ar putea fi, luaţi pe Dumnezeu, mai întâi. Cuvântul Lui, întâi.

E-109 "Doctorul zice că nu mă pot face bine." Dar, Cuvântul Lui, întâi. "Eu sunt prea mult un păcătos. Eu sunt o prostituată. Eu sunt un jucător de noroc. Eu sunt un beţiv."
Cuvântul lui Dumnezeu, mai întâi. "Chiar dacă păcatele tale sunt ca roşu stacojiu, ele vor fi aşa de albe ca zăpada; roşii ca roşu aprins, ele vor fi albe ca lâna." Întâi, Dumnezeu.

E-110 "Du-te, adu-mi mie puţină plăcintă, mai întâi. Tot ce ai, adu¬mi mie." Vei voi tu să dai aceasta în mâinile Lui?

E-111 Viaţa mea, tot ceea ce sunt. Sunt în vârstă de cincizeci de ani. "Vrei tu, William Branham, să o aşezi la Mine? Vreţi voi, voi copilaşilor, să vă puneţi viaţa la Mine? Vreţi voi? O puteţi voi face, persoane bolnave? Vă puteţi încrede în Mine? Puneţi-mă pe Mine întâi."

E-112 "Adu o bucată de pâine în mâna ta, şi adu-mi puţină apă." Ea s-a uitat la el. Acolo era ceva care-i spunea că omul acela ştia despre ce vorbea.
Dumnezeu îi cunoaşte pe ai Lui. "Oile... oile Mele cunosc Glasul Meu. Ele ştiu dacă aceasta-i Scriptura sau nu, dacă este corect sau nu."

E-113 Ea se întoarce, în ascultare. Asta-i ceea ce trebuie să faceţi. Şi când ea s-a întors, să se supună la ce a spus profetul să facă, atunci a venit tunetul din Cer, care fiecare om aşteaptă să audă. Căci, acolo a venit un tunet din glasul profetului, care fiecare păcătos şi fiecare persoană bolnavă doreşte să audă, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL."

E-114 Cum dorim noi să auzim Aceasta! Cum că oamenii stăteau în aleea mea, zicând, "Vino la uşa aceasta. Fiica mea este în aşa. Pruncul meu, vai, aşa de jos. Doar spune cuvântul." Cum poţi tu să-l spui înainte ca acesta să fie în gura ta? Tu l-ai spune tu însuţi. Dar ei doresc să audă acel, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL."

E-115 Iată-l venind, peste gard, pentru că ea se supunea. Şi întristarea s-a întrerupt. "AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Butoiul nu se va goli, nici urciorul nu va seca, până în ziua când Domnul Dumnezeu trimite ploaie pe pământ." Oh, ce consolare!

E-116 Ea a făcut plăcinta. Ea a dat-o profetului. Ea a mers înapoi şi a făcut ceva pentru ea şi fiul ei. Şi ei au mâncat şi au băut, din belşug, pe pământ.

E-117 De unde a venit aceasta? Cum a ajuns aceasta acolo? Spuneţi¬mi mie ştiinţific de unde a venit făina aceea. De unde a venit uleiul acela? De unde a venit acesta în acel urcior? Ea l-a golit uscat, în fiecare dimineaţă. Ea a golit butoiul de făină, în fiecare dimineaţă, şi acesta era uscat. Dar când ea a mers înapoi pentru mai mult, aceasta era acolo. De unde a venit aceasta? Ia pe Dumnezeu pe Cuvântul Lui. Fi sigur de Dumnezeu. El este Creatorul.

E-118 Tu poate ţi-ai pierdut sănătatea. Tu poate ţi-ai pierdut părtăşia. Ia-L pe Cuvântul Lui. Fi sigur că El este Dumnezeu. Timpurile mohorâte care se arată acum, pot să nu arate aşa de mohorâte dacă voi doar luaţi Cuvântul Lui şi sunteţi siguri că El este Dumnezeu.

E-119 În Germania, o dată, am văzut un tablou, şi acesta întotdeauna a stat cu mine. Un pictor German a pictat... o pictură care-i-care-i numită "Ţara Norului." Şi când tu o vezi, de la o distanţă, este cea mai groaznică privelişte de mohorâre care ai văzut-o vreodată. Doar nori uniţi împreună, când te uiţi la ea de la o distanţă mare. Dar când vii foarte aproape de el, acesta se schimbă. Acestea sunt aripi de Îngeri bătând împreună, cântând aleluia către Domnul. Deci asta-i ce este întristarea uneori. Dacă te uiţi la acesta, de la distanţă mare, el arată mohorât şi întunecat. Dar ia pe Dumnezeu pe Cuvântul Lui şi fi sigur că El este Dumnezeu, şi mută-te aproape de acesta, şi vei afla că acestea sunt doar aripi de Ingeri bătând împreună.

E-120 Ea era cumva cum era Abraham, chemată să dea tot ce avea ea, să o aşeze pe altarul de jertfă. Poate tu eşti chemat aşa, în dimineaţa aceasta. Renunţă la căile tale. Renunţă la necredinţa ta. Renunţă la tot ce ai. Şi atunci ia Uleiul şi Cuvântul, şi amestecă-L împreună, şi pune-L pe altarul sacrificiului de sine. Tu vei afla, că Acesta îl va chema pe Dumnezeu pe scenă, tot aşa de sigur cum eu stau în acest amvon.
Gândiţi-vă la aceasta în timp ce ne rugăm.

E-121 Aveţi voi o nevoie astăzi? Aveţi voi o nevoie mai mare decât cum sunteţi fizic în stare să obţineţi? Sunt banii aşa de puţini că nu vă puteţi plăti chiria? Vor copiii încălţăminte nouă, şi nu aveţi banii să le cumpăraţi? Este butoiul gol la casa voastră, şi urciorul aproape uscat? Voi nu puteţi cumpăra hrană pentru animalele voastre? Şi, acolo, ceva-i greşit? Amintiţi-vă, El a făcut o promisiune.

E-122 Eşti tu bolnav, şi doctorul spune că ai nevoie de o operaţie? Tu nu ai banii ca s-o faci? Tu ai nevoie.

E-123 Eşti tu un păcătos? Este nevoia ta mare, ştiind că dacă Dumnezeu ar chema, astăzi, tu ai fi pierdut? Eşti tu un căzut fugind de Dumnezeu? Şi tu ştii că aparţii la ceva biserică, dar tu ştii că nu eşti în ordine? Propria ta conştiinţă îţi spune, conform cu Cuvântul, că tu nu eşti în ordine. Şi tu ai o nevoie. Nu lăsa ca aceste cuvinte să cadă în terenuri spinoase, sau pe stânci, inimi împietrite. Fie ca ele să cadă în pământ bun, fertil.

E-124 Dacă eşti bolnav şi tu... doctorul zice că nu te poţi face bine, şi tu promiţi lui Dumnezeu că Îl vei sluji toate zilele vieţii tale, şi eşti sigur că El este Dumnezeu, vino şi îndeplineşte cerinţa Lui. Dacă ai o nevoie, vrei să faci atât de mult ca să-ţi ridici mâna spre Dumnezeu, că tu ai o nevoie de ceva? Dumnezeu să te binecuvânteze.
Să ne rugăm.

E-125 O Doamne, tot atât de sigur cum sunt în acest amvon în dimineaţa aceasta, eu ştiu că acolo nu ar putea fi una din mâinile acelea să se ridice fără ca Tu să o ştii, căci Tu eşti Dumnezeu. Tu ai zis, "Nu sunt aşa multe vrăbii vândute pentru doi bani? Cu cât mai mult sunteţi voi decât o vrabie!" Cu cât mai mult ai văzut Tu mâinile acelor fiinţe muritoare, pentru care Fiul Tău Isus a murit! Cu cât mai mult ai văzut Tu mâinile lor decât ai vedea Tu o vrabie, dacă ea a căzut în dimineaţa aceasta! Eu presupun că... o duzină de vrăbii nu s-ar vinde pentru un ban în dimineaţa aceasta, pentru că nimeni nu le vrea. Acolo ar fi povara de a le îngropa. Dar Tu cunoşti pe fiecare din ele; Tu cunoşti fiecare pană care-i în trupul lor. Tu cunoşti fiecare păr care-i pe capul nostru.

E-126 O Doamne, răspunde rugăciunii. Lasă-i să fie siguri, în dimineaţa aceasta, că Tu eşti Dumnezeu, şi Acesta-i Duhul Tău. Fie ca stagnarea şi strălucirea acestei religii din ziua modernă să cadă la o parte de la ei, zicând, "Oh, eu aparţin la anumită cutare biserică." Dumnezeule, fie ca aceea să se şteargă din mintea lor, chiar acum. În acest unic moment, fie ca ei să apuce o privire a Vieţii Eterne. Şi atunci ei vor căuta şi vor flămânzi după Aceasta, să ştie ce este Dumnezeu, şi ei sunt siguri că El este. El îşi ţine Cuvântul Lui.

E-127 Către păcătos, fie ca ei să se pocăiască repede, să se pregătească pentru botezul în Numele lui Isus Cristos. Şi Tu ai promis că Tu le vei da Duhul Sfânt. Tu ai spus-o, Doamne. Tu îţi ţii promisiunea Ta.

E-128 Există un căzut care-i sigur că Tu eşti Dumnezeu, şi ei s-au rătăcit. Fie ca ei să vină astăzi, pentru că Tu ai spus, "Chiar dacă păcatele voastre sunt ca roşu stacojiu, ei vor fi albi ca zăpada. Roşu ca roşu aprins, ei vor fi albi ca lâna."

E-129 Şi dacă există din aceia care sunt bolnavi, fie ca ei să realizeze că Tu eşti Dumnezeu. Tu îţi ţii Cuvântul Tău. Tu trebuie să-ţi ţii Cuvântul Tău. Aşa cum ei se pun, cu Uleiul lor, Duhul care este în ei care mărturiseşte că ei cred. Iar apoi, de asemenea, cu Cuvântul, Pâinea Vieţii care a mers înainte, Cristos; întemeiat lor, în Vechiul Testament; şi în Noul Testament, să le arăţi că El este acelaşi ieri, azi, şi în veci. Fie ca ei să amestece acel Cuvânt cu Uleiul, Duhul, care ei îl au, apoi să stea pe picioarele lor la altar, zicând, "Asta-i tot ce am, Doamne. Eu o aduc."
Oh, cum vei înmulţi Tu! Cum va chema aceasta pe Dumnezeul din istorie pe scenă! Cum îl va face pe Iehova să se ridice, cu o inimă crescândă, că, ,,Eu am un copil care Mi se va supune. Eu l-am trecut prin examen, şi el dovedeşte că Mă iubeşte şi Mă crede. El este sigur că Eu sunt." Căci se zice, "Cel ce vine la Dumnezeu trebuie să creadă că El este, şi un răsplătitor al acelora care Îl caută cu sârguinţă." Acordă aceasta, în ceasul acesta, aşa cum noi o predăm Ţie.

E-130 Şi, acum, în timp ce ne avem capetele aplecate. Şi cei care sunt în nevoie de ceva, vreţi să staţi în picioare, care vrea să pună... Acum, dacă nu eşti sigur că El este Dumnezeu... Dacă eşti sigur că El este Dumnezeu, că va ţine promisiunea Lui, salvarea, vindecarea, orice este aceasta, dacă tu eşti sigur că El este Dumnezeu, ridică-te în picioare. Dacă ai pe altcineva pentru care vrei să te rogi, ridică-te în picioare. Dacă eşti-dacă eşti sigur că El este Dumnezeu, fă-ţi cererea de cunoscut în adunarea celor sfinţi. Tu faci aceasta aşa cum stai... [Porţiune goală pe bandă – Ed.]
"Eu sunt sigur că El este Dumnezeu. Eu cred că El Îşi ţine Cuvântul. Şi sunt sigur că cererea mea... Eu o voi pune sub Sânge, chiar acum." Dacă tu faci asta, pune fiecare păcat.
Fiecare păcat este necredinţă. Tu ai putea fi un membru de biserică, dar eu vreau să spun păcat, "necredinţa" ta. Tu îl aşezi jos ca o jertfă. Tu îl vei jertfi. Tu vi la cruce. Tu vei jertfi, acum, toată necredinţa ta. Şi predă-o acolo la El, şi să ştii că El este, şi tu eşti sigur că El va răspunde. Dacă tu eşti din acela, ridică-ţi mâna. Rămâi aşa.

E-131 Doamne, Tu eşti Dumnezeu. Aici este Uleiul lor şi Grăuntele lor, amestecate împreună. Ei Îl aduc la cruce, unde Focul lui Dumnezeu va cădea în inimile lor (dacă ei într-adevăr intenţionează asta) şi consumă jertfa aceea. Tu te vei mişca pe scenă, ridici apa ascunsă. Venind din Cer, într-un car de Foc. Tu vei zgudui cerurile întregi şi pământul, ca să-i răsplăteşi.

E-132 Aşa cum ei stau cu mâinile ridicate sus în aer, semnificând că ei cred, şi s-au pus pe ei înşişi, şi fiecare cerere care o au, chiar pe altarul Tău. O Dumnezeu al Cerului şi pământului, Judecătorul Cerurilor şi pământului, sigur Judecătorul Cerului şi pământului va comite neprihănire. Cu siguranţă El Işi va ţine Cuvântul, Tu Care cunoşti inimile oamenilor, inimile femeilor, inimile acestor oameni.

E-133 Doamne Dumnezeule, eu îmi ridic propriile mele mâini, căci ştiu că am o schimbare a slujbei acum. Şi eu cred că Tu eşti. Eu Te-am văzut stând acolo în Stâlpul de Foc. [Fratele Branham bate pe amvon de trei ori – Ed.] Eu Te-am văzut cercetând secretele inimii oamenilor. Nici o singură dată nu ai dat Tu greş. Tu ai promis-o când Tu ai făcut-o acolo, vizavi de stradă aici, când Tu ai început mai întâi să faci aceste lucruri. Şi Tu m-ai ocrotit în jurul lumii, şi în jur şi în jur. Eu sunt sigur că Tu eşti Dumnezeu. Eu sunt sigur de asta.

E-134 Mă ofer pe mine cu aceste persoane, şi sacrificiul a tot ceea ce am, Doamne, către Tine, pentru serviciu. Eu pornesc iarăşi, Doamne, mişcându-mă în jurul lumii. Ajută-mă, O Dumnezeule. Dacă eu nu Te-am crezut vreodată, iartă-mă de păcatele mele. Iartă-mă de necredinţa mea. Eu ştiu că Tu eşti, şi un răsplătitor al acelora care Te caută.

E-135 Tot la fel, eu mărturisesc păcatele poporului meu, în dimineaţa aceasta, slăbiciunile lor şi îndoiala lor, aşa cum ei stau cu braţele lor în aer. Eu mărturisesc păcatele lor, Doamne, şi toate slăbiciunile noastre. Trimite Duhul Sfânt peste noi, cu pecetea aprobării Tale, că Tu eşti Dumnezeu. Şi Tu eşti aici acum să ne primeşti, şi să ne iei în braţele Tale, şi să ne răscumperi de tot ceea ce noi am pierdut. Dacă este sănătatea noastră, fie ca aceasta să fie refăcută de o sută de ori. Dacă este sufletul nostru, fie ca acesta să vină la noi ca un articol înfloritor, strălucind, umplut cu Duhul Sfânt, să fie prezentat înaintea lui Dumnezeu. Dacă este necredinţă, fie ca aceasta să vină la noi din nou, Doamne, cu credinţă să mutăm munţii. Acordă aceasta, Doamne.

E-136 Noi credem că Tu te mişti, Duhul Sfânt saturând prin această clădire, peste acest popor, şi în inimile lor, mişcându-i să accepte pe viul Dumnezeu. Noi facem aceasta în Numele lui Isus Cristos.
Credinţa mea priveşte sus la Tine,
Tu Miel al Calvarului,
Salvator Divin;
Acum ascultă-mă în timp ce mă rog,
Ia-mi toate păcatele la o parte,
Nici să nu mă laşi vreodată să rătăcesc
Departe de la Tine.

E-137 Voi o intenţionaţi? Voi o primiţi? Ridicaţi-vă mâna, şi ziceţi, "Eu acum o primesc. Eu cred."
În timp ce calc acest labirint al vieţii,
Şi întristări în jur-mi se răspândesc,
Fi Tu Călăuza mea;
Fă întunericul să se schimbe în ziuă,
Şterge temerile întristării la o parte,
Nici să nu mă laşi vreodată să rătăcesc
Departe de la Tine.
Să ne aplecăm capetele.

E-138 După acest Mesaj aspru, tare tăiat; dur, şi adus într-un fel aspru, dar acesta-i Adevărul. Şi dacă voi credeţi smerit că ceea ce aţi cerut, aceea veţi primi, să nu lăsaţi niciodată ca nimic să vă împingă de la acel drum drept. Staţi chiar acolo. Nu contează cât de mult aş predica eu, orice fac eu, sau orice ar face vreun om, aceasta niciodată nu va avea efect până când nu îl acceptaţi ca proprietatea voastră personală.

E-139 Dacă voi credeţi asta cu toată inima voastră, tot ceea ce aţi dorit, dacă v-aţi mărturisit păcatele voastre, Dumnezeu v¬a iertat. Niciodată să nu vă mai îndoiţi de aceasta. Dacă eşti un căzut, ai fost luat înapoi, în dimineaţa aceasta. Dacă ai nevoie de Duhul Sfânt, atunci fi botezat în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatului tău. Acela-i Cuvântul lui Dumnezeu. El nu Îl va modifica pentru nici o biserică, nici denominaţiune, sau nimeni altcineva. Aceasta trebuie să fie în felul acela.Noi trebuie să îndeplinim cerinţele Lui, nu cerinţele bisericii, cerinţele Lui. Asta-i ce noi trebuie să facem.

E-140 El a zis, "Rugăciunea de credinţă va salva pe cel bolnav." Dacă eşti bolnav, eu m-am rugat rugăciunea de credinţă pentru tine. Tu te-ai rugat în propria ta inimă. Şi ai crezut, ai acceptat, stai liniştit pe aceasta. Aceasta trebuie să fie în felul acela. Nimic nu o poate lua, nu contează cât de mohorât arată.

E-141 Tu zici, "Ei bine, aceasta ar putea arăta de parcă eu încă sunt bolnav." Aceea nu... Acestea sunt doar aripi de Îngeri adunaţi împreună. Asta-i tot. Acesta-i Dumnezeu într-o formă de binecuvântare. Aceasta pare mohorât pentru tine. Trage-te puţin mai aproape de aceasta şi uită-te la ea din nou, vezi dacă acesta nu-i Dumnezeu stând acolo, ţinând Cuvântul Lui.

E-142 Acum aşa cum ne avem capetele aplecate, eu voi preda serviciul la Fratele Neville, păstorul nostru.