1 ... Tabernacolul, este rugăciunea mea. Eu desigur sunt fericit în această dimineaţă, să văd înclinaţia spirituală a acestui Tabernacol, şi cum că, acel marcaj de afară, ei se pregătesc acum pentru zidirea unei noi biserici. Eu cred că este necesară. Şi vedeţi după... dacă Domnul Isus întârzie, după ce noi ne ducem, ei vor avea... copiii noştri vor trebui să aibe un loc să meargă la biserică. Şi noi vrem "să luptăm pentru Credinţa care a fost dată odată sfinţilor." Cred că este un lucru bun.
2 Şi cum eu tocmai intram, în urmă cu câteva momente, să adaug la multe mărturii ce au fost deja depuse cu privire la vindecările de aici de la Tabernacol, la ultimele câteva întâlniri. Ele se adună constant, cu vindecări, mari vindecări miraculoase.
3 Mi-am lăsat nevasta afară, chiar acum, şi copiii la uşă; şi era acolo o soră, şezând prezentă acum, atât de cutremurată până la plâns, de marea minune cu nepotul ei ce s-a întâmplat, jos departe, eu presupun, în Chattanooga. Doamna Nash, de aici, micuţul dumneavoastră nepoţel a fost suferind de o boală, şi la ultima adunare aici, Domnul Isus, eu cred, l-a strigat, şi a spus, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL, că, aceasta-i dusă. Şi el va fi bine." Şi băieţaşul este perfect normal şi bine, pe cât de bine poate fi.
Şi asta-i... asta-i cutremurător să auzi acele mărturii.
4 Şi apoi un tânăr, ce este de asemeni prezent, a cerut rugăciune pentru Doamna Stotts, care tocmai a trecut printr-o operaţie. Şi interesul lor; vedeţi, dacă nimeni nu vrea să ne rugăm pentru ei, de ce al lor... aceasta arată, atâta vreme cât încercaţi, oamenii vor să vă rugaţi pentru ei, ei... interesul, vedeţi voi. Uneori aceasta ajunge atât de groaznic, încât... nu groaznic, dar atât de mulţi, încât tu trebuie să fugi afară undeva şi să-ţi bagi capul de-o parte, şi să te ascunzi pentru puţin, să trăieşti. Dar, eu - eu sunt bucuros că ei fac asta. Să nu credeţi vreodată că nu-mi place să-i văd, pentru că dacă ei... dacă nu ar fi nimeni să vrea să mă rog pentru ei, unde ar fi slujba mea. Înţelegeţi? Înţelegeţi?
5 Dar uneori când spuneţi, "Frate Branham, eu nu înţeleg când oamenii te cheamă aşa, şi - şi te strecori afară pe undeva." Eu trebuie să fac aceasta ca să trăiesc, să mă rog pentru oameni. Voi doar nu... Aceasta nu este - nu este doar un loc, aici. Aceasta este pretutindeni în lume. Voi vedeţi? Şi - şi este cu adevărat greu. Şi sunt sigur că înţelegeţi asta.
6 Oh, este atât de bine să fii Creştin! Eu nu ştiu ce aş fi făcut dacă aceasta nu era pentru Cristos, şi astfel... Şi să am asocierea cu Creştinii, care, un popor de aceeaşi Credinţă scumpă, care cred în Dumnezeu şi se încred în El; şi crezând că într-o zi slăvită vom termina această bătălie, şi vom avea biruinţa, şi vom sta răscumpăraţi în asemănarea Lui, pe partea cealaltă.
7 Şi atunci aş vrea să fac un scurt anunţ, că, cu privire la Tabernacol, şi aşa mai departe, eu... noi facem o reînoire a fundaţiei noastre, în special partea mea în lucrare. De-a lungul adunărilor, de când am început în aceasta, pe partea evanghelică, cu mulţi ani în urmă, în loc de a forma o fundaţie, să avem un alt grup de oameni, am folosit grupul cu care eram familiarizat; Şi de la... Şi am făcut o fundaţie, ca toate adunările mele să fie purtate sub numele Branham Tabernacle. Şi acesta va fi folosit la Union National Bank în New Albany, unde pot fi făcute plăţile - plătite acolo, ca să nu fie impozabile. Dacă nu o făceam, toţi banii mi-ar fi fost impozabili mie, dacă nu foloseam Branham Tabernacle ca fundaţie.
8 Mulţi dintre voi m-aţi auzit anunţând asta, din când în când. Eu trebuie s-o fac, şi să... în scopul de a face aceasta. Şi atunci - atunci noi suntem pe o nouă fundaţie acum. Şi noi am vrea precum mulţi ştiţi că eu... Câţi m-aţi auzit vreodată anunţând aceasta, că toate plăţile, le-am făcut prin Branham Tabernacle? Doar ridicaţi-vă mâinile, toţi... Desigur, cu toţii. Toţi.
9 Şi astfel când serviciul este gata, dacă vreţi, eu am o mica declaraţie acolo, astfel ca voi, dacă aţi vrea s-o semnaţi la plecare. Fratele Roy Roberson o va avea acolo.
1° Căci, noi vom aranja o nouă fundaţie, acelaşi lucru, dar... altă fundaţie, ca toate fondurile şi lucrurile, ce se iau în adunările noastre, să nu fie impozabile, vor fi... sunt depuse, ca de obicei, la Union National Bank, ca să fie operate prin Tabernacol, în loc de a avea o - o funda-... altă fundaţie. Din cauză că, aceasta este deja o fundaţie, cu numele Branham Tabernacle, vedeţi. Deci este un Branham acolo şi un Branham aici, şi astfel, şi diferite fundaţii care nu merg prea bine.
11 Fratele Roberson se va îngriji de aceasta, pentru voi care vreţi, aşa cum ieşim. Noi vom aprecia aceasta.
12 Acum, în această dimineaţă, înainte de a intra în serviciu, eu aş vrea să spun, cu voia Domnului, că voi încerca să mă întorc din nou deseară. Nu-mi place să-i iau amândouă adunările fratelui Neville, dar el mi-a cerut atât de generos să vorbesc din nou deseară. Şi dacă va voi Domnul, eu doresc să vorbesc deseară despre un subiect evanghelic, numit astfel: Cine Este Acesta? Vedeţi? Cine Este Acesta?
13 Şi astfel în această dimineaţă, eu vreau să... M-am gândit să - să vorbesc în această dimineaţă despre un subiect de Ziua Mamei. Şi ştiu că această după-amiază şi dimineaţa a fost toată umplută cu programe de Ziua Mamei. Deci m-am gândit cumva să combin ceva, deoarece dorim să ne rugăm pentru bolnavi de îndată ce acest serviciu este gata, ca de obicei.

14 Noi credem că Dumnezeu este un vindecător, şi El vindecă pe cei bolnavi şi suferinzi. Şi eu ştiu că El face aceasta. Şi este dincolo de orice - orice îndoială, că, sunt prea multe mărturii adunate, că noi ştim asta.
15 Ieri priveam într-un sac pe care Fratele Gene şi Leo l-au ţinut, cu mărturii pe care ei le-au adunat. Şi era un sac mare cu remarcabile vindecări miraculoase pe care Domnul le-a făcut pentru popor.
16 Şi m-am gândit, dacă ar fi aşa, ce ar fi dacă am ţine cont despre tot ce a avut loc? Eu presupun, că în Puerto Rico şi Jamaica, singure, ar fi zece mii, sau mai bine, mărturii remarcabile despre vindecări ale Domnului, care El le-a făcut.
Acum înainte de a deschide Cartea, să vorbim Autorului.
17 Doamne, noi îţi suntem atât de recunoscători Ţie, încât atunci, când ne plecăm capetele, ne bâlbâim pentru cuvinte să le zicem; căci eu nu cred că este cu putinţă pentru buzele omeneşti să exprime simţămintele inimii unui bărbat sau unei femei, băiat sau fată, ce a fost vreodată în legătură cu Tine. Să exprimăm adoraţia noastră, de felul cum Te adorăm, şi ce însemni Tu pentru noi. Aceasta ne-a separat de păcat, şi ne-a despărţit de lume. Şi aceasta ne-a dat ceva ce este Etern şi binecuvântat. Şi noi nu găsim cuvinte suficiente.
18 Precum a fost odată spus de către un om nobil, cu câteva săptămâni în urmă, că el poate vorbi cursiv cam nouă limbi diferite, păstrându-şi poziţia de sfătuitor pentru iubitul nostru Preşedinte, Dwight Eisenhower. Şi deşi este capabil să vorbească nouă limbi, cursiv; el spunea, când el a primit Duhul Sfânt, el le-a încercat pe toate nouă, şi acolo nu erau cuvinte pe care el le putea găsi, nimic prin care s-ar putea exprima, aşa că Tu ia-i dat o nouă limbă să se exprime şi cu care să-ţi mulţumească. Şi noi simţim, la fel, Doamne; că, atunci când viaţa este gata, poate că toţi vom vorbi într-o limbă diferită, ca să putem exprima ceea ce gândim despre Tine.
19 Acum îţi cerem, Doamne, ca Tu să binecuvântezi acest Tabernacol, pastorul lui, administratorii, diaconii, toţi asociaţii, oamenii care ne vizitează, care intră şi ies pe uşă. Fie ca totdeauna să fie găsit aşa dedicat, un cer de odihnă, unde cei obosiţi să poată intra pe uşile lui şi să găsească odihnă şi pace pentru sufletul lor. Şi ca cel bolnav să intre pe uşă, şi să iese sănătos, din cauza Prezenţei veşnic vie a Atotputernicului Dumnezeu Care locuieşte sub acoperişul acestuia.
20 Noi te-am ruga, Doamne, ca în acest program ce vine despre... care se formează acum, ca Tu să te întâlneşti cu comitetul şi să te întâlneşti cu toţi. Şi dacă îţi face Ţie plăcere să fie o comemorare continuă a rugăciunilor ce au fost făcute în acest vechi lac, pe un petic de buruieni, odată; care acum a devenit o casă de lumina, un cer de odihnă pentru cei osteniţi, ca răspuns la rugăciunile acelea.
21 Acum iartă-ne pentru tot ce am făcut, sau spus, sau gândit, ce a fost contrar voinţei Tale mari; şi aminteşte-ţi, Doamne, că nu a venit din inima noastră. Noi doar i-am dat expresie în faptele noastre sau cu buzele noastre. Dar, repede, Tu ne-ai auzit. Când am văzut că suntem greşiţi, noi am vrut să ne mărturisim. Şi nu vrem să păstrăm în inimile noastre, fărădelegi, căci ştim că atunci Dumnezeu nu răspunde la rugăciunile noastre; ci constant mărturisim greşelile noastre.
22 Şi noi am cere, Doamne, ca Tu să binecuvântezi, această dimineaţă, peste tot de-a lungul naţiunii, în timp ce este sărbătorită această zi memorială de Ziua Mamei. Dar să nu fie aceasta o - o zi a mamei; fie ca fiecare zi să fie astfel.
23 Dumnezeule, admite în această dimineaţă, ca mamele, femeile, ce s-au rătăcit de la Dumnezeu, ca ele să-şi vină în fire, în această dimineaţă, şi să înţeleagă ce înseamnă cuvântul mama anume, "una care a născut." Fie ca ea să-şi dea seama că vlăstarele, din uniunea ei cu bărbatul ei, sunt pietre preţioase sfinte pe care Dumnezeu le-a dat ei în grijă. Apoi, Dumnezeu o va ţine răspunzătoare de creşterea acelor copii. Şi precum spune Scriptura, că, "Femeia bună, şi mama, ce este ea, căci copiii ei o vor numi binecuvântată."
24 O Doamne, când noi vedem în această zi, când ele s-au îndepărtat atât de mult de Scripturi, şi ele se poartă aproape ca animalele! Ne rugăm, Dumnezeule, ca Tu să ne dai o trezire de modă veche ca să le aducă înapoi la locul unde ar trebui să fie.
25 Doamne, cu nici un chip, noi nu vom uita, să-Ţi mulţumim pentru mamele adevărate, căci ştiu că avem din acestea care trăiesc astăzi; adevărate, mame autentice. Dumnezeule, binecuvântează-le. Ele sunt mari comori pentru noi, şi ne rugăm ca Tu să fi în continuare cu ele, Doamne, şi fie ca ele să trăiască ferici te şi să vadă rodul pântecelor lor servind pe Dumnezeu.
26 Şi ne rugăm, Dumnezeule, ca acei care poartă trandafirul alb în această dimineaţă, sau floarea albă, să spună că mamele lor au păşit în afara acestei scene de acţiune de azi; fie, Doamne Dumnezeule, ca ele să se odihnească în pace şi faptele lor să le urmeze. Admite aceasta, Doamne.
27 Acum ia Cuvântul Tău, Doamne, şi vorbeşte poporului, şi dă-le mângâiere, căci pentru aceasta ne-am adunat noi aici; să simţim Prezenţa Ta, să ascultăm Cuvântul Tău, şi să fim binecuvântaţi; şi să plecăm de aici să fim mai buni bărbaţi şi femei, băieţi şi fete, decât cum am fost când am intrat. Noi îţi cerem aceasta în Numele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu. Amin.
28 Îmi place citirea Cuvântului Său binecuvântat. Astfel acum vom deschide, în această dimineaţă, în Cartea 1 Corinteni, şi vom citi o parte din capitolul 15, începând cu versetul întâi.

Pe deasupra, fraţilor eu vă fac de cunoscută evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care a-ţi primit-o şi în care a-ţi rămas.
Şi prin care sunteţi mântuiţi dacă o ţineţi aşa cum v¬am propovăduit-o, altfel degeaba a-ţi crezut.
Căci eu v-am dat-o vouă mai întâi de toate aşa cum am primit-o eu, cum că Cristos a murit pentru păcatele noastre conform scripturilor:
Şi că El a fost îngropat şi că El a înviat iarăşi a treia zi conform scripturilor.
29 Voi puteţi spune, "Frate Branham, acesta este un subiect cam neobişnuit pentru un mesaj de Ziua Mamei." Ei bine, acesta este adevărul. Dar, ştiţi, Dumnezeu este neobişnuit, şi El face lucruri într-un fel neobişnuit.
30 Şi mă gândesc, la gândurile, de mamă. Şi eu am una în această dimineaţă, prin harul lui Dumnezeu, încă aici pe pământ cu noi. Şi sunt recunoscător pentru mama. Dar fiindcă noi urma să avem, de asemeni, un serviciu de vindecări, şi neştiind că voi fi din nou deseară aici, m-am gândit că putem picta un tip de tablou diferit.
31 Mama este atât de mare. Ştiţi, prima care vă primeşte, în această viaţă, este mama voastră. Nimeni nu vă poate atinge, căci voi sunteţi concepuţi, şi ea vă poartă sub inima ei. Şi ea este prima care vă cunoaşte, şi prima să, în această viaţă, să - să vă ţină. Apoi, când v-aţi născut, ea este una dintre primele mâini care vă ating şi vă şterg lacrimile din ochii voştri. Ea este prima care vă mângâie şi vă iubeşte, şi să gungure peste voi, în această viaţă, este mama voastră. Acum, eu cred că nu este destulă cinstire ca să putem da unei mame.
32 Mama este prima cu copilul, şi ea are o mare răspundere cu privire la ce va fi cu copilul, va fi întemeiat pe felul în care mama îl porneşte pe acel copil pe poteca pe care trebuie să călătorească. Mama are răspunderea, de la Dumnezeu, să aşeze copilul pe calea cea bună. Şi eu cred că de aceea mamele au o mică atingere specială.
33 Eu ştiu despre un băiat în acest oraş. Cred că mama lui este prezentă acum. El are aproape vârsta mea. Dar nu spun aceasta să-i rănesc mama; pentru că ea are destule răniri, ca toate mamele. Dar băiatul bea, şi el bea mult. Şi când se îmbată de tot, se întoarce acasă se aruncă în pat la mama lui şi îşi pune braţele în jurul ei. Şi el are nepoţi. Dar există ceva în legătură, mângâierea unei mame, ce pare a lua cu - cu totul alt loc decât orice altceva poate să atingă; acesta este, în aceasta viaţă, omeneşte vorbind.
34 Voi ştiţi, un om ca Moise, el... Dacă pot să îi acord vreun credit caracterului său, aceasta este pentru că el a avut o mamă trimisă de Dumnezeu. Voi ştiţi că ea a fost cea care s-a rugat, Jochebed, şi a tânjit după acest copil. Şi când el s-a născut, ea a fost cea care i-a gungurit, şi l-a îmbrăţişat şi a făcut un coşuleţ şi l-a aşezat în pipirig, în timp ce sărmana ei inimă se frângea. Singurul ei copilaş, şi era cel mai remarcabil prunc care a existat în toată lumea. Şi cum iubeşte o mamă orice copil! Dar să vezi pe acest special micuţ.
35 Şi apoi, în inima ei, ea ştia că el s-a născut cu un scop, şi să-l ia şi să-l pună într-un adevărat cuib de crocodili, în râu. Prin credinţă ea a făcut aceasta, ştiind că Dumnezeu era în stare să aibă grijă de el; şi pentru a rezuma dragostea unei mame, şi acţiunea caracterului credinţei ei. Căci credinţa nu se pune pe ea pe nisipurile mişcătoare a celor ce pot fi văzute; credinţa se odihneşte solemn pe stânca neclintită a Cuvântului Etern al lui Dumnezeu. "Căci prin credinţă," spune Scriptura, "ea a făcut aceasta."
36 Şi credinţa poate să-şi ia poziţia pe stâncă, că valurile bat temeliile, şi să privească moartea în faţă şi să ştie că mai este doar puţin, dar credinţa poate privi peste mare la Cel ce a spus, "Eu sunt Învierea şi Viaţa," şi nici măcar nu aude valurile năvalnice.
37 Acest fel de credinţă îl avea mama lui Moise. Ea l-a învăţat şi l-a crescut în palatul lui Faraon, învăţându-l că el s-a născut cu un scop, că Iehova i-a răspuns rugăciunilor ei. Şi, ea, el nu putea avea un învăţător mai bun. Acest fapt a putut ajuta la modelarea caracterului pe care l-a avut Moise.
38 Eu cred că a fost Abraham Lincoln care o dată a făcut o afirmaţie ca aceasta...
39 Acum, eu nu sunt nici Democrat nici Republican, eu doar... eu sunt un Creştin. Căci, eu cred că o parte nu poate spune nimic împotriva celeilalte; toate sunt corupţie. Dar, Abraham Lincoln, după părerea mea, a fost unul dintre... şi a fost unul dintre cei mai mari Preşedinţi pe care aceste State Unite le-a avut vreodată; incluzându-l pe Washington, şi aşa mai departe.
40 Pentru că, Abraham Lincoln a avut o - o pornire rea. El a fost sărac. El nu a avut o bază, aşa ca educaţia, sau - sau ceva lucru măreţ, sau bani, sau ceva ce l-ar fi putut ajuta, precum a avut Washington. Washington a fost absolvent de colegiu, şi el - el ştia, el a fost un om deştept, un om mare, de la început. Dar Lincoln a fost crescut într-o casă de buşteni, pe pământurile întinse din Kentucky, fără glorie; în micuţa căsuţă, care este casă memorială acum aici în Louisville. Dar, fiind omul mare ce a fost el, şi a trebuit să înveţe să scrie, pe pământul pe care l-a arat, ca să-l semene cu porumb.
41 Dar eu aş putea să transmit aceasta celor tineri. Ştiţi voi că Abraham Lincoln nu a posedat niciodată o carte în viaţa lui, înainte de douăzeci şi unu de ani, doar Biblia şi cartea martirilor de Fox. Vedeţi, ceea ce citiţi vă modelează caracterul pe care îl aveţi. Nu-i de mirare că avem un grup de nevrotici astăzi; reviste de ficţiune, şi vulgară şi absurdităţi, sunt la chioşcurile noastre de ziare. El a posedat Biblia şi cartea lui Fox despre martiri. Priviţi ce au făcut din el!
42 Dar în faţa tuturor acestora, într-o zi a făcut o declaraţie ca aceasta. El a zis, "Dacă se găseşte ceva bun în mine, este din cauza unei pioase mame," care l-a crescut pe el să slujească Domnului.
43 Vedeţi, un copil ascultă de mama lui; ceva atingere micuţă referitor la acea mamă, de care un copil ascultă. Când este rănit, se va duce la mamă pentru mângâiere înainte de a se duce la tată. Pentru că, ea a fost întâi cu el, voi ştiţi. Şi există un dar pe care Dumnezeu îl dă unei mame, să fie astfel; mă refer la o mamă adevărată. Acum, eu cred că mamele sunt onorabile şi sfinte.
44 Dar eu cred, că astfel că Ziua Mamei, că aceasta, este o excrocherie, se fac o grămadă de bani din flori şi alte lucruri. Dar ziua mamei ar trebui să fie în fiecare zi. Nu să i se trimită un buchet de flori de Ziua Mamei, ci să fie iubită şi îngrijită trei sute şaizeci şi cinci de zile şi nopţi, prin tot anul. Dar, desigur, lumea comercială are o mare acaparare în astfel de lucruri, şi-şi-şi dezapreciază mama.
"Oh, păi, ultima Ziuă a Mamei i-am trimis un buchet de flori."
45 Ea ar aprecia, cu mult mai mult, doar să stai jos şi sa-1 vorbeşti putin, să-i scrii un rând, s-o mângâi pe umăr, să-i săruţi obrazul, să-i spui că o iubeşti. Va face mult mai mult decât toate florile pe care le poţi cumpăra de la florărie. Acesta este adevărul.
46 Eu cred că era în cele Zece Porunci, pe care răposatul Cecil DeMille, l-a scris şi pus pe ecran una dintre capodoperele lumii filmului. Şi înainte de a fi pus în scenă, sau scos, Cecil DeMille i-a chemat pe Oral Roberts şi Demos Shakarian, şi un grup de lucrători ai Evangheliei Depline, şi i-a dus în studiourile proprii şi le-a arătat filmul de patru ore despre cele Zece Porunci, şi le-a cerut părerea lor despre acesta. Dumnezeu să-i odihnească sufletul lui distins!
47 Şi când l-am văzut eu, m-am uitat la el, şi un amănunt micuţ m-a şocat mereu. Dacă mulţi dintre voi care 1-ati văzut, a fost atunci când fiica lui Faraon... după ce Moise a aflat că el era un - un Evreu, şi s-a decis ca să meargă să locuiască cu poporul său. Şi acolo stătea cea care a fost o dată frumoasa lui mamă, ofilită, cu părul ei cărunt şi faţa ridată, şezând într-un vechi fotoliu; o mamă tipică. Şi fiica lui Faraon a intrat. Şi el a spus, "Al cui fiu sunt eu, totuşi?"
48 Şi când a ieşit la lumină, că Jochebed era mama lui adevărată. Fiica lui Faraon, cu vopselele ei şi aşa mai departe, şi toată aranjată; ea a spus, "Dar, uite! El poate fi fiul tău, dar," spunea ea, "Eu i-am dat bogăţie şi splendoare. Tu nu puteai să-i dai nimic altceva decât o groapă cu noroi."
49 Dar mama cea încărunţită de ani a spus, "Dar eu i-am dăruit viaţă." Asta face diferenţa. "Eu i-am dăruit viaţă." Şi Dumnezeu i-a dăruit Viaţă Eternă. Ce adevărată mamă!
50 Uneori oamenii îmi spun, de cele mai multe ori în campaniile mele, că eu "constant predic despre înviere." Şi am citit un text în această dimineaţă, capitolul 15 şi al patru-lea verset din 1 Corinteni, despre înviere.
51 Dar, vedeţi, felul în care ei plasează pe mama astăzi, este o vază de flori aşezată lângă o bătrână doamnă, care este bătrână şi nu se poate ridica, poate, şi slăbită, şi căruntă, şi ridată, şi aşezată într-un fotoliu. Este destul de adevărat. Dar vreau să iau tema mea şi să pictez un alt tablou despre ce este o mamă.
52 Cineva a spus, ,,Tu predici prea mult despre înviere. Aproape fiecare Mesaj are ceva cu privire la înviere."
53 Păi, sigur. Aceasta este - aceasta este punctul cardinal de sprijin al Evangheliei. Indiferent de ceea ce a făcut El, dacă El nu învia iarăşi din morţi, atunci totul ar fi fost în zadar. Aceasta, pentru mine, dovedeşte că El ţra Dumnezeu. Dovedeşte fiecare pretenţie pe care El a făcut-o; Invierea ! Şi de asemeni este locul de odihnă al sufletului. Este punctul de pornire. Este Încoronarea mângâierii noastre.
54 Şi când noi vedem că El a înviat din morţi, ne plasează, cu armura Evangheliei, pe frontul de luptă, să ne luăm locul, să luptăm. Căci, ştim că El a spus, "Cel ce îşi va pierde viaţa pentru Mine şi-o va găsi din nou."
55 Şi eu cred că este marea încoronare a Deplinei Evanghelii, este învierea, şi făgăduinţele ei Divine, şi consolarea pe care o dă celor ce au încredere în ea. Căci, ne făgăduieşte marea uniune a unirii noastre din nou împreună. Aceasta făgăduieşte, şi ştergerea păcatelor. Făgăduieşte ştergerea deformărilor, toată suferinţa pe care am avut-o în aceasta, şi trebuia să mergem cu ele, prin viaţa aceasta. Făgăduieşte, şi pieirea tuturor acestora. Făgăduieşte că moartea chiar îşi va pierde ţinerea, şi vom învia în asemănarea lui Isus. Deci, după părerea mea, învierea este cea mai mare făgăduinţă între lucrurile Scripturii. Acolo sunt pecetluite ele.
56 Şi la Paştele care a trecut, când am predicat asupra a cinci lucruri despre:
Trăind, El m-a iubit; murind, El m-a mântuit;
Îngropat, El mi-a dus păcatele departe;
Dar, înviând, El a îndreptăţit slobozenia veşnică.

57 Aceasta este Ziua pentru mine, acea măreaţă Zi a zilelor! Şi ca să vedem ce va însemna aceasta, pentru noi toţi, în înviere, în timp ce lucrăm şi aşteptăm acea Zi binecuvântată a zilelor!
58 Aceasta ne dă făgăduinţa că într-o zi aceste bătrâne, slabe, secătuite, încărunţite, dărâmate mame vor fi schimbate. Nu numai mama va sta acolo, singură, ci toată familia ei cu ea.
59 Şi ce zi va fi aceea! Ce timp va fi acesta, când ne uităm pe feţele celor pe care îi iubeam atât de mult! Ce deosebit va fi în dimineaţa aceea, când îi vom vedea pe iubiţii noştri, şi - şi să-i privim ce ei vor fi atunci! Toate nenorocirile vor fi îndepărtate. Toate vătămările de suferinţă se vor sfârşi. Nu o să mai fie obraji palizi de moarte. Nu vor mai fi lacrimi în ochi. Învierea făgăduieşte toate acestea. Nu vor mai fi înmormântări. Nu vor mai fi retuşări pe obrajii copilului, care este ca o bucată de piatră; unde lucrătorul de pompe funebre l-a îmbălsămat, şi împinşi afară şi vopsea pusă peste ei, şi aşa mai departe, ca să pară natural. Aceasta nu va mai fi nevoie niciodată, acolo.
60 Apoi eu mă gândesc când îi vom vedea stând acolo, iubiţii noştri, mamele noastre, rudeniile noastre, toţi prietenii noştri; şi să-i vedem în trupurile lor nemuritoare, trupurile lor cereşti; urmărindu-le caracterele, văzându-i cum se comportă cu acea amabilitate şi linişte, fără nervozitate sau spulberare. Să îi vedem atunci stând în asemănarea Domnului Isus, aceea va fi o zi minunată.
61 Şi fiecare dintre noi, în minţile noastre, anticipăm şi năzuim după acel ceas de consolare, când îi vom întâlni. Fiecare se gândeşte la cei iubiţi ai lui, poate la mama lor care s-a dus. Şi ce zi va fi, când o vei vedea iarăşi! Şi pentru tată şi pentru frate, şi pentru... toţi cei iubiţi, ce zi va fi aceasta!
62 Eu mă gândesc, de asemeni, chiar acum. Mă gândesc la familia mea, ce va însemna aceasta pentru mine în acea Zi.
63 Mă gândesc că, în acea dimineaţă a învierii, probabil că prima care va veni să mă întâlnească va fi micuţa Sharon. Nu, ea nu va tremura. Diavolul acela nu poate pătrunde în acel loc. Nici o meningită nu poate atinge vreodată Ţara aceea. Nu-i va flutura mâna pentru mine ca rămas bun. Acei micuţi, ochi albaştri vor juca când îşi va arunca mâinile strigând, "Tăticule!" Eu voi fi bucuros s-o văd, să ştiu că ea nu va mai muri niciodată; să ştiu că totul s-a sfârşit, pentru ce am predicat Învierea atât de tare.
64 Apoi o voi vedea pe mama ei, mama lui Billy, băiatul meu. Şi eu am multe amintiri ce zăbovesc acolo asupra ei. Îmi amintesc când am luat-o pe ea sus; sau D-l Combs, de aici, a dus-o pe ultimul ei drum, şi eu o urmam, într-o maşină. Aşa cum mergeam în jos pe Strada a Şaptea, chiar acolo; Billy, era de optsprezece luni.

65 Cum că ei îl aduceau pe el afară pe stradă, şi o lăsau pe ea să-l vadă. Şi ea zăcea şi plângea, şi se uita la copilul ei, dar nu se putea apropia de el.
66 Şi atunci pe drum în jos, antreprenorul a venit şi a dus-o pe Strada a Şaptea. Mama se îngrijea de el în acest timp. Şi el stătea afară în curte, cu o pereche de pantaloni scurţi, şi o şapcă roşie trasă la o parte pe cap. Şi când acea mamă, întinsă pe targă, în spatele ambulanţei, mă privea, când a văzut copilul ei în curte, ştiind că merge pe ultimul ei drum; ea s-a ridicat de pe targă şi a strigat, şi şi-a aruncat afară mâna ei osoasă, să-şi îmbrăţişeze bebeluşul ei în curte. Dar ea nu a putut să-l aibe.
67 Oh, va fi o bucurie s-o văd pe ea în acea zi. Nu, ea nu va avea mâini slabe, nici obrajii aceia nu vor fi subţi. Ci va sta în frumuseţea cerească a unei regine a Cerului, şi de mamă. Ochii ei negri, negri ca pana corbului, vor juca de bucurie. Ea nu va fi toată încovoiată; unde, acel diavol de TBC nu va pătrunde niciodată în acea Ţara. Ci, nemuritoare, va sta în asemănarea Lui.
68 Eu presupun, atunci, următorul ce va veni să mă întâlnească va fi Edward, pe care noi l-am numit "Humpy," pentru a-i scurta numele. El a fost primul din marele lanţ cu nouă verigi, lanţ al familiei Branham. El a fost prima verigă care s-a rupt; acea de după mine. Eu îl voi vedea pe Edward alergând spre mine. Totuşi, el a murit ca băiat, la vârsta de nouăsprezece ani. Şi când îl voi lua de mână, sunt sigur că vom avea multe lucruri de vorbit, despre copilărie, căci am fost prieteni. Ţineam unul la altul. El mă lăsa să-i port costumul, şi-şi-şi altele, ca fraţi adevăraţi. Va fi o plăcere să-l văd iarăşi.
69 Şi îl aud spunând ceva în genul acesta, "Ai primit ce ţi-am transmis, Bill? Tu lucrai la o fermă de vite, pe vremea plecării mele de pe pământ. Dar în spital, ţi-am trimis vorbă, 'Spuneţi-i lui Bill că totul este în ordine."'
Voi fi bucuros să spun, "Da, am primit vorba ta, afară în preerie."
70 Apoi, eu presupun, că următorul va veni tatăl meu. El a fost următoarea verigă ce s-a dus, şi... Nu.
71 Eu cred că Charles a fost următoarea verigă, un frate mai tânăr. El a avut un accident de maşină când era doar un copil. El îşi târa piciorul drept, întotdeauna când umbla. Dar, ştiţi, când îl voi vedea, el nu-şi va mai târâi piciorul acela. Defectul va fi îndepărtat, şi va sta în splendoarea unui om tânăr.
72 Şi el îmi va spune, ceva în felul acesta, cu un zâmbet. Va spune, "Da, Bill, aici nu sunt accidente. Şi îmi amintesc seara dinainte de a fi luat în accidentul de automobil, tu mi-ai vorbit, stând în prispa casei noastre umile," şi eu mă uit spre culmea ei, chiar acum. "Tu mi-ai vorbit de Domnul, chiar cu câteva ore înainte de a pleca. Şi tu erai la amvon predicând când eu am plecat."
73 Apoi va veni tata. Oh, eu pot să-l văd. Cu toate că mi-a dat multă bătaie amară, chiar ceea ce îmi trebuia, dar voi vedea părul negru ondulat, mai strălucitor ca oricând, în acea zi. Şi el se va uita la mine, şi va spune, "Băiatul meu, tu ştii, că tăticul nu se va ridica niciodată de aici, de la masă, flămând, să lase copiii să mănânce, căci aici avem din belşug. Aici nu este nici o lipsă."
74 Să-l fi văzut când lucra, pentru cincizeci sau şaptezeci şi cinci de cenţi pe zi, şi apoi se ridica de la masă ca să poată mânca copiii, apoi se întorcea iarăşi la lucru. Şi el lucra atât de mult până ce cămaşa era arsă de soare pe spatele lui, şi mama o tăia cu foarfeca.
75 Eu pot să-l aud spunând aşa ceva, "Bill, îţi aminteşti de noaptea când tu şi Fratele George aţi venit să vă rugaţi pentru mine când eu plecam? Tu ştii, eu i-am spus lui mama că acolo erau doi Ingeri albi stând lângă pat, şi un înger roşu la picioare. Şi îngerul roşu încerca să mă ia, dar Îngerul alb stătea între mine şi el. In final ei m-au dus Acasă."
76 Apoi, de asemeni, următoarea verigă să meargă, sau s-a dus, va veni Howard. Îl voi vedea pe Howard; precum am fost prieteni împreună prin toată ţara, pretutindeni; chemat să fie slujitor; mare personalitate, dar asociaţii lui l-au ţinut înapoi. La ultima discuţie pe care am avut-o cu el, a spus, "Când eu voi pleca, Bill..."
77 Eu - eu l-am văzut plecând, într-o vedenie, cam cu patru ani înainte de a se duce. I-am spus că l-am văzut pe tăticu însemnându-i mormântul şi spunând că el este următorul.
78 Şi el a spus, "Există un lucru pe care vreau ca tu să faci pentru mine." El a zis, "Mi-am stricat viaţa. Am fost căsătorit şi toate celelalte. Eu - eu nu ştiu ce s-a întâmplat."
Am spus, "Îl crezi pe El, Howard?"
79 El a spus, "Cu tot ce este în mine, eu îl cred pe El." Cam cu două sau trei zile înainte de a pleca, el a făcut pace cu Dumnezeu, cu Fratele Neville şi ei acolo. Şi el a spus, "Există un lucru ce vreau ca tu să faci. Când mă duc, Bill, ei să-mi cânte, 'El Va Înţelege, Şi Va Spune "Bine Făcut."
80 Eu cred, că înainte de a-i strânge mâna lui Howard, eu îl voi auzi oprindu-se şi privindu-mă, şi să zică, "Bill, El a înţeles."
81 După aceea, va veni Fratele Seward, Fratele Frank Broy, Fratele George DeArk. Oh, învierea înseamnă mult pentru mine. Eu anticipez asupra acelui mare ceas al încoronării. Şi precum Lumina începe să se întindă, "Noi vom cunoaşte aşa cum suntem noi cunoscuţi." Noi vom înţelege, şi - şi ne vom aminti cunoştinţele noastre şi pe cei ce au fost acolo.
82 Şi - şi mulţi, vor fi mulţi acolo despre care nici nu ne-am fi închipuit că vor fi acolo. Pentru că, voi ştiţi, este la acel timp, despre care eu cred că "pâinea pe care am aruncat-o peste oameni, pe apa necazurilor, se va întoarce la noi în acea Zi." Când noi vom vedea efectul mărturisirilor noastre, asupra oamenilor pe care noi nu am înţeles acţiunea lor către Acesta, vor fi probabil acolo. Ce Zi va fi aceea!
83 Şi apoi, de asemeni, sămânţa pe care noi am semănat-o, fără măcar să gândim ce vor face ele, dar aici sunt. Ele au adus la iveală roade scumpe, şi noi îi vom vedea în acea Zi, pe încăpăţânaţii cei iubiţi şi rudele.
84 Şi mă gândesc la miile pe care i-am văzut convertiţi, da, cu milioanele acum, mergând, şi ce a fost slujba lor. Oh, va dura mai mult decât o înviere. Va dura o Eternitate, să fac ocolul, strângând mâna şi aflând lucruri pe care nu le ştiu acum.
85 Acolo vor fi acele bătrâne încărunţite mame, pentru care purtaţi acele flori albe azi, care vă vor vedea, şi ele vor fi frumoase. Nu reprezentate de o vază cu flori, sau o fotografie a unei persoane bătrâne cărunte; ci în asemănarea şi frumuseţea învierii, ele vor sta în asemănarea lui Cristos, cu trupurile lor cereşti, tinere şi frumoase pentru totdeauna. Desigur, aceasta este odihna. Aceasta este Ziua mamei pe care eu o aştept. Aceasta este încununarea. Nu garoafa pe guler, ci încununarea sufletului, căci Dumnezeu a transformat-o.
86 Eu mă gîndesc la bătrâna mea mamă, bătrână şi slăbită, scuturată de paralizie. Nu va face astfel în acea Zi. Va fi altfel atunci. Şi acea mare Lumină începe să se împrăştie, pe măsură ce privim în jur, şi marele cerc va deveni tot mai larg şi mai larg şi mai larg. Toată aceasta este doar reflectarea apropierii lui Isus. "Şi după o vreme," precum spune şi cântecul, "şi eu îl voi vedea pe Isus în sfârşit."
El mă va aştepta,
Isus atât de amabil şi adevărat,
Pe Tronul Său frumos, El îmi va ura bun venit Acasă
După ce această zi s-a sfârşit.
87 Apoi aşa cum Îl vedem, şi nu vom mai fi cum suntem acum. Noi vom - noi vom şti cum să-L iubim mai mult. Noi nu vom sta retraşi cu frică; căci, noi vom fi ca El. Păi, El va fi mai mult ca o rudenie cu noi decât cum este El acum. Noi îl vom înţelege pe El mai bine. Pentru că, suntem atât de departe, în trupurile muritoare; atunci vom avea un trup cu slăvitul Său trup. Noi vom şti cum să ne închinări Lui. Şi când vom vedea ce a făcut Prezenţa Fiinţei Lui pentru noi, ne-a schimbat; cel bătrân tânăr din nou, cel deformat de tot îndreptat. Oh! Noi von înţelege atunci de ce puterea Lui ne-a vindecat.
88 Întrebările care au fost în mintea noastră, "Cum poate El să facă aceasta? Cum va fi aceasta?" Cumva, tainic, se vor şterge toate. Nodurile care au fost legate în adâncul minţilor noastre, "Va fi aşa? Cum poate fi?" Într-un fel, sau altul, degete maiestre vor descâlci, vor dezlega acele noduri, şi toate se vor pierde într¬o singură cunună mare de dragoste.
89 Apoi noi îl vom vedea pe El. Atunci vom fi ca EL Atunci ne vom închina Lui. Atunci vom vedea mama aşa cum Dumnezeu o vrea.
Mama nu va fi completă Acolo fără familia ei.
90 Pentru că, cel mai măreţ timp al vieţii ei este ca să-şi vadă copiii în jurul mesei, şi toţi sănătoşi şi fericiţi; şi-şi-şi s-o vezi turnând cafeaua, sau orice face ea, şi pregătind cina, şi ea şi tata se aşează. Păi, aceasta este clipa cea mai fericită din viaţa mamei, să-şi vadă copiii toţi acasă.
91 Acum, nu pierdeţi, nu pierdeţi Ziua aceea. Lăsaţi ca marele lanţ al familiei voastre să fie legat împreună, verigă cu verigă. Lăsaţi ca fiecare spiţă să fie în roată. Atunci când ne aşezăm cu familiile noastre şi grupuri, de-a lungul umbrarelor Eternităţii, ce Zi va fi aceea! Atunci vom înţelege.
92 Acela a fost El care a promis aceasta, în Apocalipsa 1, unde Aceasta spune, că, "O sabie ascuţită cu două tăişuri ieşea din gura Lui." "El se numea Cuvântul lui Dumnezeu." Şi ieşea de pe aceleaşi buze, care au spus, "Eu sunt Cel ce este viu, care am fost mort; şi Eu sunt viu în vecii vecilor." De pe aceleaşi buze, în Sfântul loan 6, treizeci-... se spune aceasta, că, ,,Eu nu voi pierde nimic, ci Eu îl înviez iarăşi în ziua de apoi." Era El care a făcut făgăduinţa; aceleaşi buze scumpe. El este Cel Care ne mântuieşte, Care ne vindecă, Care ne-a răscumpărat, şi Care ne va învia în ziua de apoi.
93 Dacă tu eşti acea verigă slabă ce a fost despărţită de această măreaţă reuniune familiară în Ziua aceea, fie ca Dumnezeul Cerului, în această dimineaţă, cumva într-un mod tainic, să dezlege acele mici noduri care sunt legate în mintea ta, şi să¬ţi descopere dragostea pe care o are El pentru tine, şi fie ca tu să vii plăcut să-i serveşti Lui.
În timp ce ne gândim la aceste lucruri, să ne rugăm.
94 Înainte de a ne ruga, şi aveţi capetele aplecate, vă voi întreba. Aţi vrea voi, în această Zi a Mamei, să vă rededicaţi din nou vieţile voastre Lui, privind înainte după acea înviere? Vreţi să vă ridicaţi mâinile spre El? În timp ce fiecare... Dumnezeu să vă binecuvânteze.
95 Este vreun păcătos care e prezent acum, ca să spună, "O Dumnezeule, eu încă nu m-am încheiat în acea verigă. Eu sunt veriga lipsă care nu ar fi acolo când mama va privi împrejur prin Slavă. Eu nu voi fi acolo, pentru că nu am încheiat niciodată pace cu Dumnezeu. Eu nu am nădejdea Vieţii Eterne în mine. Dar azi eu - eu vreau să fac aceasta"? Vrei să ridici mâna, să spui, "Roagă-te pentru mine, Frate Branham, în acest timp. Eu vreau să fiu amintit în rugăciune, căci am persoane iubite peste mare, peste marea Vieţii şi eu vreau să le întâlnesc"? Ridicaţi-vă mâinile.
96 Sau cineva care a alunecat, şi ar vrea să se întoarcă în această zi, şi spune, "Doamne, eu mă reconsacrez Ţie din nou; vin să reînoiesc legământul meu cu Tine," vreţi să vă ridicaţi mâinile?
97 Tatăl nostru Ceresc, precum aceasta se apropie, această zi ne apropie cu încă o zi de acel măreţ eveniment. Şi suntem siliţi, în fiecare an, să vedem aceasta reprezentată.
98 Precum oamenii obişnuiau să se urce la Ierusalim de Ziua Cincizecimii, şi pentru curăţirea cortului şi a locaşului sfânt, şi - şi pentru jertfa pentru păcat; în fiecare an li se amintea, când acel miel murea acolo afară, că va veni un timp când Mielul lui Dumnezeu va muri, ca să-i despartă de păcat. De fiecare dată când mielul behăia, şi sângele le stropea mâinile, li se amintea că va fi un timp când acolo va fi Mielul lui Dumnezeu, care va striga, "Eli, lama... ? Eli, lama... ?" la cruce.
Mă rog, Dumnezeule, că aşa cum privim azi şi vedem că...
99 Cu câteva săptămâni în urmă, înainte de a pleca în slujba Ta, în California, acest stat Indiana era golaş şi mort, şi nu era viaţă, în aparenţă. Florile care au murit toamna trecută. Frunzele au părăsit copacii. Şi seva copacilor s-a coborât în rădăcini, şi totul era mort.
100 Dar era un timp în care soarele a început să strălucească într-un mod diferit. Acelaş soare care a strălucit peste iarnă, dar elementele s-au schimbat şi a strălucit diferit. Şi prin strălucirea soarelui, cu elementele, viaţa a ţâşnit, pretutindeni. Frunzele vin înapoi în copaci. Frunzele... Viaţa care a părăsit frunza, şi frunza a căzut jos, dar viaţa a intrat în pământ; aceasta s-a întors într-o nouă frumuseţe, în splendoarea tinereţii. Floarea care a renunţat la - la parfumul ei, care a renunţat la frumuseţea ei radiantă şi a căzut pe pământ; născută, a explodat din nou în tinereţea ei, cu un nou parfum.
Ce ne aminteşti, Doamne, în aceste ceasuri?
101 Şi lumea a devenit dintr-un pustiu, deşert dezolat, într-un paradis al frumuseţii, şi albinele şi păsările cântând, şi totul vesel, şi pomii tresăltau în vânturile brizelor calde de primăvară. Căldura şi bucuria erau din nou pe pământ, din cauza soarelui, s-u-n. [În Engleză, soarele se chiamă sun – Trans.]
102 Dar într-o zi S-o-n [În Engleză, San înseamnă Fiul – Trans.] vine cu vindecarea în aripile Lui, şi acele vieţi micuţe care au fost ascunse ca seva în pom, în pământ, ca - viaţa care este în sămânţa florii, o va aduce la iveală în reînnoire din nou, să nu se ofilească niciodată. Oh, cum îţi mulţumim noi Ţie pentru aceasta!
103 Şi au fost multe, multe mâini care s-au ridicat în această dimineaţă, căci ei ştiu că dincolo de perdea, acolo este ceva. Ei tânjesc să o vadă pe mama. Ei tânjesc să-i vadă pe cei iubiţi şi pe cunoscuţii lor, şi să afle toate aceste taine, cum au venit ei aici, şi în jos de-a lungul timpului. Toate se află în spatele perdelei ascunse. Şi într-o zi Tu vei veni. Şi ei şi-au ridicat mâinile; ei-ei¬ei-ei vor să fie siguri, Doamne. Ei se reînnoiesc din nou, şi la fel şi eu. Acum ajută-ne, Doamne. Înnoieşte-ne credinţa şi puterea.
104 Şi precum simţim apropierea Domnului. Şi ultimii patruzeci de ani, a izbucnit la iveală o nouă cincizecime peste pământ. Duhul începe să descopere lucruri. Şi noi ne aflăm aici la ultimul semn, chiar înainte de Venire. Noi ştim că apropierea Domnului este aproape. Şi vedem bolnavii vindecaţi de bolile lor, ceea ce este tainic pentru lume, de două mii de ani, de la apostoli. Dar aici apare din nou, profeţi ridicându-se, Îngerii apar, semne şi minuni. Ce este aceasta? Învierea este aproape. F-i-u-1 vine.
105 Să fim gata, Doamne. Să îmbrăţişăm fiecare făgăduinţă Divină; nu vă gândiţi la aceste noduri micuţe care au fost acumulate prin ştiinţă, şi aşa mai departe, că aceasta nu se poate întâmpla. Lăsaţi-le să fie dezlegate, în această dimineaţă, de nemuritoarele... [Porţiune goală pe bandă – Ed.] ... precum El vibrează de-a lungul Cuvintelor din Biblia lui Dumnezeu, ca un instrument bine acordat, să cânte ritmul, "Eu sunt Cel ce am fost mort, şi trăiesc veşnic." "Încă un pic, şi lumea nu Mă va vedea; dar voi Mă veţi vedea." "Căci Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii." "Şi se va împlini în zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, că Eu voi turna din Duhul meu peste orice făptură; semne şi minuni; bătrânii vor visa visuri, şi feciorii voştri vor vedea vedenii," semnul ploii târzii şi a timpului de pe urmă. Lasă să fie simţit printre noi, în această dimineaţă, Doamne, şi credinţa noastră păzită. Căci noi o cerem în Numele lu Isus. Amin.