E-1 Aceea este foarte plăcut din partea voastră, să o spuneţi.
Eu sunt aşa bucuros să fiu în casa Domnului. Există numai un loc mai bun, şi acela-i să fii cu Domnul. Nu-i aşa? Când acesta-i... Toate greutăţile şi încercările şi necazurile vieţii se vor îmbina într-un mâine, glorios măreţ. Şi noi desigur aşteptăm după timpul când noi Îl vom vedea.

E-2 Şi cineva m-a întrebat, zilele trecute, a zis, "Crezi tu, Frate Branham, că Venirea Domnului este aproape?"
Am zis, "Eu cu certitudine cred."
A zis, "Ei bine, eu am auzit-o de mult timp."

E-3 "Dar," am zis, "într-o zi o vei auzi pentru ultima dată." Vedeţi? Aşa este, căci El-El va sosi într-o zi. Şi oricând este aceasta, eu doar vreau să fiu gata. Eu... aceea este...

E-4 Noi am vorbit, ziua trecută, înaintea unor oameni de afaceri, care erau avocaţi, şi aşa mai departe. Şi-şi ei au zis... Unul a zis, "Care este al tău-obiectivul tău principal în viaţă?"
Am zis, "Eu am unul."
El a zis, "Care este acela?"

E-5 Am zis, "Să salvez suflete pentru Cristos." Acela-i singurul lucru care eu...

E-6 Cea mai înaltă ambiţie, şi singura ambiţie, este să văd pe Isus Cristos glorificat. Eu trăiesc pentru aceea.

E-7 Şi eu sunt aşa de fericit, mărturia noastră, căci treizeci şi unu de ani se împlinesc acum, eu L-am slujit cu smerenie. Dacă aş trăi un milion de ani, aş avea aşa de multă viaţă de trăit, eu aş vrea să trăiesc fiecare minut din ea pentru El. Căci eu... Şi dacă ştiam că voi fi refuzat la sfârşit, este aşa un privilegiu să trăieşti pentru El! El este aşa de real şi aşa de bun!

E-8 Şi eu niciodată nu am găsit nimic, în toate călătoriile vieţii mele, care s-ar compara în vreun fel cu părtăşia care noi o avem împreună când suntem singuri, El şi eu. Nu există mai dulce împărtăşire. Este mai mare decât dragostea pentru orice, pentru soţie, copii, sau orice, este dragostea lui Cristos. Ea este aşa de bună.

E-9 Acum, noi suntem aşa de bucuroşi să vedem această trezire continuând prin săptămână. Şi am auzit că Fratele Parnell, şi alţii, au făcut câteva vorbiri bune aici. Şi noi suntem încredinţaţi că în timpul acestei treziri...

E-10 Trezirea este uneori înţeleasă greşit. Cineva se gândeşte că trezire este să aduci noi membri în biserică. Nu. Rezultatul trezirii este acela. Dar o trezire este să reînvie ceea ce este deja în biserică. Vedeţi? Este să-este să aducă aceea. Ei...

E-11 Era odată că am stat pe malul mării. Şi eu-eu presupun că am citat-o de multe ori. Dar ea este... A fost de mult, cu ani în urmă. Şi a fost de prima dată când am văzut o... Ei bine, aceasta nu a fost o mare. A fost Lacul Michigan. Hope şi eu am fost acolo sus când Conferinţa Mondială era acolo. Aceea era în, eu cred, cam 1922, Frate Egan, din câte îmi amintesc mai bine, când Conferinţa Mondială a fost la-la Chicago. A fost de prima dată pentru mine să văd un corp mare de apă. Şi eu am stat acolo în ziua aceea, şi am văzut acele valuri mari. Aceasta doar ca... dimineaţa Paştelor, ei au avut serviciu de răsărit de soare acolo. Şi să vezi acele valuri mari mişcându-se înăuntru şi afară, şi, oh, se părea că ele erau aşa de fericite.

E-12 Dar am ajuns să mă gândesc, "Tu ştii, nu există mai multă apă în lacul acela, şi aceasta se petrece în felul acela, apoi este când ea este perfect liniştită. Este aceeaşi cantitate de apă, nici cu un strop mai mult." Dar eu m-am gândit, "Ei bine, de ce-vânturile vin jos şi-şi scutură lacul în felul acela?" Este să scoată tot gunoiul afară din lac. Vedeţi? El aruncă toate nimicurile la mal. Când...

E-13 Şi apoi mă gândesc, "Aceea este ca şi cum lacul are o trezire." Vedeţi? El îl scutură, şi-l saltă, şi-l smuceşte în jur, până când toată zgura iese afară. Acela-i chiar felul cum este o trezire, este să ne lase să venim în Duhul Domnului, şi să ne bucurăm, şi să îndreptăm greşelile, şi o umblare mai apropiată, şi o reconsacrare, şi dedicare, până când toate lucrurile şi îndoielile lumii sunt toate aruncate afară pe ţărm, voi înţelegeţi. Atunci este o alergare bună, limpede, de atunci înainte, când vechea corabie a vieţii începe să se agite prin ea. Oh, voi nu trebuie să vă păziţi aşa de mult, căci orice lucru este afară din cale. Aceea este bine.

E-14 Ei bine, în seara aceasta, noi nu vrem să o ţinem prea mult, aceasta fiind luni seara, şi prima seară din săptămână, în seara noastră de trezire. Şi eu am fost aşa de fericit să anunţ că trezirea merge înainte.

E-15 Şi eu am mulţi prieteni. Eu văd câţiva fraţi aici, şi oameni care mi-au dat visuri despre care ei au visat, în ultimele câteva săptămâni. Şi Domnul m-a ajutat să am tălmăcirea acelor lucruri acum. Eu nu ştiu cine este în mijlocul nostru, şi câţi străini, sau ce altceva. Dar Domnul Dumnezeu încă dă tălmăciri la vise. Ele sunt exacte şi perfecte.

E-16 Şi El este acelaşi Dumnezeu care era în zilele lui Iosif, când-când regele a visat visurile. Şi el a tălmăcit pentru el, şi a fost exact. Şi unele din acele visuri chiar durează încă astăzi. Rezultatele lor încă merg înainte. Şi, Daniel, în zilele lui Nebucadneţar.

E-17 Şi păstorul nostru glorios, mic, smerit a zis, cu câteva momente în urmă, ei bine, el-el doar nu a vrut să-mi ceară să ajut ceva mai mult în această săptămână. El a zis, "Ştiu că tu eşti obosit, Frate Branham. Dar," a zis, "ei bine," el a zis, "noi doar aşteptăm şi ne întrebăm." Asta-i bine.

E-18 Fiindcă veni vorba, eu a trebuit să anulez adunarea la Sydney, Australia, pe baza că ei nu vor să-mi permită o viză de data aceasta, vedeţi, să părăsesc statele la timpul acesta. Şi, deci, şi alte lucruri, aşa că eu nu pot merge chiar la timpul acesta. Eu nu ştiu când voi fi în stare să merg. Dar în curând voi fi în stare. Dar în timp ce a trebuit să o aşezăm în urmă puţin, eu mă duc la Chicago acum, la adunarea din Chicago, care urmează. Care, ei au anunţat că eu urma să fiu acolo, dar fără să-mi facă de cunoscut. Timpul în care era presupus să fiu acolo, eu urma să fiu în Insulele Fiji, unde ei au spus că vor fi mulţi oameni să se adune afară, la fel, în insule. Dar eu nu voi fi în stare să iau adunarea chiar acum, acolo, din cauza drepturilor vizei. Şi, însă, eu voi merge, curând. Ei doar aşteaptă.

E-19 Acum eu voi fi în Chicago. Gene, tu ştii ce dată este aceea? Ştie cineva cum a fost aceea anunţată? Eu nici măcar nu ştiu când a fost. Eu doar am văzut-o în The Herald Of Faith. Eu cred că începe în jur de 4 sau 5 ale lunii, sau ceva în felul acela. Sau este următoarea, cam o săptămână de acum, zece zile. Şi astfel eu am fost sub multă încordare, şi eu doresc rugăciunile voastre.

E-20 Acum, în seara aceasta, eu am ales pentru ceva citire a Scripturii, dacă v-ar place să citiţi cu mine, din Sfântul Ioan al 13-lea capitol, doar o porţiune. Voi care vă ţineţi Bibliile aproape, şi vă place să citiţi în urmă, în timp ce citim.

E-21 Şi imediat după acest serviciu, în seara aceasta, va fi o repetiţie de nuntă aici. Deci, îndată ce suntem eliberaţi, dacă ne grăbim foarte repede, aşa cum putem. Nu grăbit; ci îndată ce clădirea este goală, atunci ei vor să facă repetiţie pentru nuntă. Şi va fi o căsătorie aici, mâine seară. Doi dintre copiii noştri din părtăşia acestui tabernacol urmează să fie căsătoriţi mâine seară, aşa cum ştiţi toţi. Fratele nostru iubit, David Woods se căsătoreşte, se căsătoreşte cu Marilyn Jefferies, mâine seară, la tabernacol, chiar înainte de servicii. Şi astfel această căsătorie urmează să facă repetiţie. Doar... Nu va fi formală; va fi o căsătorie semi-formală pentru mâine seară.
Acum, înainte de a citi Cuvântul Lui, să ne rugăm.

E-22 Tată, Dumnezeule, aşa cum venim cel mai respectoşi în Prezenţa Ta, purtând înaintea noastră acel atot suficient Nume al lui Isus, noi suntem asiguraţi că Tu ne vei asculta. Deoarece, El a zis, "Cereţi Tatălui orice în Numele Meu, Eu o voi face." De aceea, noi venim, ca credincioşi Creştini, cu îndrăzneală la Tronul harului, ştiind aceasta, că, dacă inimile noastre nu ne condamnă, atunci noi ştim că cererea noastră este răspunsă de Dumnezeu.

E-23 Şi ne rugăm ca vieţile noastre să fie aşa de satisfăcătoare pentru Tine, prin mărturisirea noastră a greşelilor noastre, şi neprihănirea Lui să ne ierte, ca dorinţele noastre să fie împlinite în seara aceasta. Şi, Doamne, cea mai mare dorinţă a noastră este să vedem marele Tău har revărsat peste noi, şi el-el este, iartă păcatele noastre şi să vindeci bolile în mijlocul nostru. Şi Tu ai putea să ne vorbeşti în felul unei descoperiri, sau profeţie, sau chiar orice care Tu ai dori să spui Bisericii Tale. Fie ca inimile noastre să fie receptive Duhului Tău. Fie ca noi să fim aşa de conectaţi cu linia principală în seara aceasta, ca Duhul Sfânt să poată să vorbească inimilor noastre, şi să primim glorie din Prezenţa Lui.

E-24 Acum, Doamne, noi ne vom ruga pentru toţi care sunt bolnavi şi nevoiaşi. Căci, chiar înainte de a veni, aşa cum secretarul nostru a adus la catedra mea, în ultimele două zile, doar şiruri lungi de nume, din toată naţiunea, care suferă, pe moarte, urgenţe scrise în roşu. Şi aşa cum îmi pun degetul pe fiecare din ele, venind în jos pe pagină, O Dumnezeule, în prezenţa acestei biserici, în seara aceasta, eu pledez după harul şi mila Ta, pentru fiecare. Tu îi cunoşti pe fiecare din ei, şi de ceea ce au ei nevoie.

E-25 Şi noi nu vrem să-i uităm pe aceia, Doamne, care sunt convalescenţi, în seara aceasta, care sunt acolo în casele celor în vârstă şi infirmi. O Doamne Dumnezeule, mulţi dintre aceia sunt copii de-ai Tăi spălaţi cu sânge. Oh, când noi îmbătrânim, şi iubiţii noştri ne-au uitat, există o consolare care o avem:
Dumnezeu niciodată nu uită. Toate faptele noastre sunt înregistrate în Cartea Vieţii, şi ele sunt veşnic în Prezenţa Lui. Şi noi am pleda pentru ei, în seara aceasta, Doamne.

E-26 Noi cerem milă pentru naţiunea noastră. Şi pentru aceia care păcătuiesc şi fac rău, şi pentru cei din baruri şi-şi în diferite poziţii de păcat, în seara aceasta, noi am cere har iertător, Doamne. Şi ne rugăm ca Tu aşa să ne sprijineşti, Doamne, încât inimile noastre să fie aşa de pline de dragoste pentru Tine, ca să fie cea mai profundă dorinţă să Te servim şi să-i vedem pe aceia salvaţi.

E-27 Binecuvântează citirea Cuvântului, şi tot ce facem. Smeriţi ne vom apleca capetele şi Iţi mulţumim, căci noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-28 Acum deschidem la Cartea Sfântului Ioan, al 13-lea capitol, noi vom citi pentru o porţiune.
Acum înainte de praznicul poştelor, când Isus ştia că i-a sosit ora când el ar trebui să plece din lume la Tatăl, i-a iubit pe ai săi care erau în lume, el i-a iubit până la capăt.
Şi cina fiind terminată, diavolul acum i-a pus în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, să-l vândă;
Isus ştiind că Tatăl i-a dat toate lucrurile în mâinile lui, şi că el a venit de la Dumnezeu, şi a mers la Dumnezeu;
El se ridică de la cină, şi şi-a aşezat la o parte hainele; şi a luat un ştergar, şi s-a încins cu el.
După aceea el a turnat apă într-un lighean, şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
Atunci a venit el la Simon Petru: şi Petru a zis către el, Doamne, tu îmi speli picioarele?
Isus a răspuns şi i-a zis, Ceea ce fac eu acum tu nu ştii... dar tu vei şti după aceea.

E-29 Fie ca Dumnul să adauge binecuvântările Lui la citirea Lui, a Cuvântului. Eu vreau să iau ca un-un text, în seara aceasta, doar pentru un timp scurt, subiectul despre: Chipuri Ale Lui Cristos. Şi eu vreau, pentru un subiect, "Ce ar fi acesta? Ce este nevoie să facă un Creştin?"

E-30 Acum, eu ştiu că acesta este, în întregime, nu un text evanghelistic, sub nici o formă. Şi, totuşi, este un text evanghelistic, căci Biserica niciodată nu poate progresa până când Ea nu ştie pe ce baze progresează Ea.

E-31 Şi eu cred că înainte ca cineva să poată cândva să se mişte sau să aibe o adevărată credinţă confidenţială, este, întâi, ei trebuie să ştie unde stau, şi cum să stea după ce ei îşi fac poziţia. Eu cred că aceea este esenţial. Căci, voi nu puteţi doar plonja nechibzuit în ceva, cu credinţă, când voi nu ştiţi unde plonjaţi. Voi trebuie să ştiţi. Şi dacă credinţa noastră este stabilită corect, şi în poziţia corectă, aceasta dă o satisfacţie constantă.

E-32 Este întocmai cum s-a zis despre o femeie care, poate, când ea este măritată, că ea este aşa-aşa de nerăbdătoare s㬺i îmbrăţişeze primul ei bebeluş, încât ea de abia ştie... poate aştepta. Dar ea, anticipările ei sunt aşa. Dar, în spatele aceleia, există o teamă, dacă nu se arată repede, că ea nu va avea acest bebeluş. Atunci aceea o duce mult mai departe, tot timpul.

E-33 Acum, există un remediu care-l fac ei în aceste zile, şi acesta a lucrat în toate epocile, dacă femeia aceea vede sau crede că ea nu va da naştere la acest bebeluş. Dacă ea doar va merge afară şi va adopta un copil, atunci, primul lucru ce-l ştiţi, ea va avea unul de al ei însăşi. Acum, aceea este dovedită corect, nouă din zece dăţi. Din cauza acelei încordări de a se întreba, "Oh, poate eu nu-l voi avea." Dar aceea ia acea mică satisfacţie acolo, şi poate este calea lui Dumnezeu de a o aduce în starea aceea. Atunci ea va avea copilul ei propriu, din cauză că acea teamă şi anticipări în final o vor părăsi.

E-34 Acela este acelaşi fel cum sunt oamenii care vor să fie vindecaţi, ei, dacă ei pot doar să aibe o dovadă mică vizibilă.

E-35 Ca Ilie, când el a zis. Ghehazi a zis, "Eu văd un nor de mărimea unei mâini omeneşti."

E-36 Ilie zice, "Eu aud sunetul de ploaie abundentă." El a văzut dovada.

E-37 De aceea, de multe ori, eu le spun oamenilor, "Mergeţi înainte, începeţi să lăudaţi pe Domnul." Vedeţi? Deoarece, acela-i bebeluşul adoptat, căci aceasta este în intelectul lor până când aceasta vine în sufletul lor, că ei sunt vindecaţi, atunci credinţa o face corect.

E-38 Voi trebuie să ştiţi ce faceţi. Voi trebuie să aveţi încredere în ceea ce faceţi.

E-39 De aceea, de aşa multe ori, noi auzim această expresie, "Oh, ce este un Creştin?"

E-40 Unii oameni o limitează la a se înscrie într-o biserică. Cineva a zis, "Ei bine, un Creştin este un-un membru de biserică, cineva care îşi preia afiliaţiile cu biserica." Eu cred că toţi Creştinii ar trebui să facă asta, dar eu nu cred că aceea este Creştinătate. Vedeţi? Aceea este ce face un Creştin după ce el devine un Creştin. Dar aceasta nu înseamnă, că, deoarece el o face, că el este un Creştin.

E-41 Apoi unii spun, "Nu. Aceasta este a merge la biserică şi a servi o declaraţie de crezuri, şi a fi loial acelor lucruri în care învaţă biserica."

E-42 Şi apoi există alţii care zic, că, "Poate a purta o mică-ceva micuţ la ei, o-o cruciuliţă sau ceva, că acela este semnul unui Creştin."

E-43 Ei bine, şi apoi există alţii care cred, că, "Poate, poate, dacă ei vor arde o lumânare, sau face vreun fel de penitenţă, că acela-i un Creştin. Dacă ei vor fi doar scufundaţi în apă, sau vor face ceva sacrificiu, sau vor da ceva bun la biserică, sau-sau ajută vecinul, cumpără ceva cărbuni pentru văduvă, sau ceva ghete pentru orfan." Acelea sunt faptele pe care un Creştin ar trebui să le facă, dar aceea totuşi nu-i face un Creştin.

E-44 Şi apoi unii spun, că, "Dacă purtaţi un chip al lui Cristos în maşina voastră, sau pe peretele vostru, că acela este un semn al unui Creştin." Ei bine, lucrurile acelea sunt în ordine, dar eu nu cred că a purta un chip te face un Creştin.

E-45 Eu cred că fiind un chip al lui Cristos te face un Creştin. Nu este ceea ce facem, în exterior. Este ce s-a întâmplat, în interior, aceea ne face ceea ce suntem. Apoi, de aceea, dacă El este chipul nostru, şi noi suntem în asemănarea Lui şi mădulare ale Trupului Lui, noi ar trebui să fim chipuri ca El. Atunci vieţile noastre ar trebui să reflecte chipul lui Cristos, nu
în înscrierea noastră la biserică, sau în crucifixul care-l purtăm, sau emoţiile noastre, ci aceasta ar trebui să fie în Prezenţa vie a viului Dumnezeu care este reflectat prin viaţa noastră.

E-46 Mi s-a spus, de către autorităţi, că... înainte ca ei să aibe zilele topitoriei, să ia zgura afară din aur, să ia fierul şi pirita. Pirita este aşa de aproape, ca aurul real, încât este numit, "Aurul prostului." Dar felul cum o scot ei toată aceea afară, încât ei îl bat afară cu un ciocan. Indienii obişnuiau să facă aceea. Şi aurarii vechi obişnuiau să o facă, îl băteau cu un ciocan, şi îl întorceau iarăşi şi iarăşi, şi îl băteau până când toată zgura era afară din el. Şi singurul fel cum ştiau ei că erau la aur, era când bătătorul putea să-şi vadă reflecţia în el. Acela care îl bătea putea să se uite constant, până când el aproape se putea rade, prin reflecţia lui proprie în aurul care-l bătea.

E-47 Şi când Duhul Sfânt al lui Dumnezeu începe să bată asupra noastră, cu ciocanul Evangheliei, până când toate lucrurile lumii sunt bătute afară, şi noi putem reflecta chipul Domnului Dumnezeu, atunci eu cred că noi devenim Creştini. Căci, cuvântul Creştin înseamnă "Asemenea lui Cristos, şi a-l reflecta pe El."

E-48 Acum aceea nu înseamnă că noi trebuie să ne creştem o barbă lungă, cum l-au pictat artiştii că El avea. Şi nici nu înseamnă că noi ne creştem păr lung, aşa cum îl pictează artiştii că El are, sau să purtăm o robă aşa cum a purtat El, căci noi trăim într-o altă zi. Noi nu trebuie în mod necesar să fim aşa, ca să reflectăm chipul Lui fizic.

E-49 Dar noi trebuie, în sufletele noastre, să reflectăm chipul Duhului Lui şi felul Lui de viaţă. Eu nu cred căci Creştinii constau în a se înscrie la biserici sau crezuri. Eu cred că este o reflecţie al lui Isus Cristos într-o fiinţă umană, căci noi suntem mădularele Lui, mădularele Trupului Lui, şi noi purtăm chipul Lui, spune Scriptura.

E-50 Acum, ce fel de chip era El? El nu a venit să fie cineva mare; deşi, El a fost. Dar El a venit ca un slujitor. El a venit nu să i se slujească, ci să slujească. Textul nostru, în seara aceasta, reflectă ce era El. Aceea este ceea ce-L face mare, în estimarea mea. Deşi, fiind chiar Dumnezeul Eternităţii, chiar Dumnezeul Care a creat cerurile şi pământul; şi când El a venit aici, El a luat poziţia cea mai de jos, cea mai nedorită slujbă pe care ar putea avea cineva, care era un lacheu care spală picioarele.

E-51 În toate plăţile, din zilele timpurii, în lumea Orientală, lacheul care spală picioarele era omul plătit cel mai puţin dintre toţi. Căci, în zilele acelea animalele umblau pe drumuri, care, drumurile lăturalnice pe care mergeau ei. Şi de-a lungul drumului, puţea, peste tot de-a lungul drumului, unde erau animalele. Şi praful zbura sus şi ajungea pe picioarele lor şi pe laba picioarelor lor. Şi o putoare aşa de îngrozitoare, cum era acolo! Şi îndată ce venea cineva să viziteze pe altul, el nu putea intra înăuntru în felul acela. El mirosea rău, de la putoarea drumului, şi praful, ca în jurul grajdului de închiriat.

E-52 Deci, primul lucru care l-a făcut, el a avut o tarabă mică, o tarabă de primire, şi omul cel mai rău plătit din locul acela, întocmai ca şi ceva sclav, a stat acolo în spate, să spele picioarele acestui musafir care venea, şi i-a dat o altă pereche de încălţăminte să se încalţe, ceva sandale mici, să le pună pe el. Şi apoi el a fost uns, şi, apoi, cu un ulei. Şi el putea intra atunci să fie musafirul prietenului său. Căci, el s-ar fi simţit cu totul nepotrivit, mergând înăuntru, aşa de plin de putoare de-de pe drumuri, şi transpirat, şi aşa mai departe. Şi lacheul care spăla picioarele era plătit mai puţin decât oricare om care era acolo.

E-53 Şi Dumnezeul Cerului, s-a atârnat, Însuşi, să fie... Cel mai mare care a existat a devenit cel mai de jos care a existat.

E-54 Ce diferenţă, a aşa numitului, Creştin reflectând de astăzi! Ce diferenţă! Păi, aşa numitul Creştin astăzi vrea să fie slujit. Oh, el începe să se gândească că el este cineva.

E-55 Ce diferenţă de cum, a fost, când El îl reflecta pe El. El nu a venit să i se slujească. Ci El să fie... El a venit să slujească. "Cel care este mai mare printre voi să fie slujitorul tuturor."

E-56 Şi noi am văzut, astăzi, că tendinţa noastră modernă a Creştinătăţii este, "Eu sunt cineva, şi voi sunteţi nimic." Oh, este o... Aceasta este greşit. Nu ar trebui să fie în felul acela. Noi încercăm să reflectăm Creştinătatea în felul greşit. Dumnezeu nu ne vrea să o facem în felul acela. El... Noi am cântat cântarea, Să Fiu Ca Isus, dar când vine la smerirea mândriei noastre, şi să coborâm cum a făcut El, atunci noi tragem o linie.

E-57 Şi în a face aşa, oamenii au format culte, ca ei să se poată separa, "părând că nu aveau Duhul," aşa cum a zis Scriptura. Ei se separă. "Noi aparţinem la o cutare-şi-cutare biserică. Ea este o-este o biserică mai mare. Ea este o biserică mai bună. Denominaţiunea noastră este o denominaţiune mai mare." Aceea nu acţionează ca Isus. Aceea nu reflectă dragostea Lui şi personalitatea Lui.

E-58 El a venit la cel mai josnic, la stricata de stradă, la cerşetor, la haimana, şi s-a pus chiar jos în praf cu ei. Aceea este viaţa Creştină. Acela-i felul cum ar trebui să fie, să-L reflectăm în felul acela.

E-59 Oh, eu ştiu că oamenii spun, "Acelea sunt-acelea sunt zile care au trecut." Nu sunt.

E-60 Dacă Cristos încă rămâne Cristos, dacă Duhul Lui este încă Duhul Sfânt care era în El, va fi în voi, El vă va face să luaţi acea poziţie, şi voi.

E-61 Dar, astăzi, noi încercăm să ne gândim că suntem diferiţi. Cât de departe este aceasta de la rugăciunea Lui, când El s-a rugat, că, "Prin aceasta vor cunoaşte toţi oamenii că noi am fost ucenicii Lui, când noi avem dragoste unii pentru alţii."

E-62 Şi în loc de aceea, noi ne certăm unul cu altul. Noi ne dispreţuim unul pe altul, căci nu suntem de acord cu anumite lucruri. Şi noi mergem afară şi-şi ne acuzăm unul pe altul, vedeţi, unde... şi încă pretindem că suntem Creştini. Eu cunosc oameni care pretind că sunt umpluţi cu Duhul Sfânt, care sunt vinovaţi de astfel de lucruri, mergând afară şi-şi într-adevăr spun lucruri rele despre alţi Creştini. Când, ei nu ar trebui să facă lucrurile acelea. Acum, frate, soră, când noi avem acel fel de duh, noi am putea tot atât de bine să ne intre în minte că noi nu suntem încă Creştini. Nu contează cât de mult mărturisim, este ceea ce posedăm care contează. Vedeţi? Noi nu putem fi Creştini şi să nu iubim pe toţi oamenii. Noi putem fi diferiţi cu oamenii.

E-63 Dar, Isus nu a adăugat şi să zică, "Ei bine, acum, aici, voi toţi Fariseii, voi mergeţi toţi în iad. Şi nu există şansă pentru voi, din cauza aceasta, aceea, sau cealaltă, pentru că voi sunteţi un Fariseu." Ci El a mers la ei, şi El le-a slujit, şi El i-a ajutat. El a făcut tot ce El a putut, să-i ajute.

E-64 Dar, astăzi, educaţiile, şi calitatea de membru a bisericii, şi legăturile lumii a adus biserica împreună în aşa fel încât intelectualii au luat locul celor spirituali.

E-65 Voi nu puteţi ajunge la Dumnezeu numai prin Duhul. Există numai o singură cale prin care un om poate veni la Dumnezeu, şi aceea este prin Duhul Sfânt. Isus a zis, "Nimeni nu poate veni la Mine, numai dacă Tatăl îl atrage, întâi." Aceea-i tot aşa de adevărat cât poate fi, Creştin.

E-66 Noi vrem să luăm un carneţel, în seara aceasta, în inima noastră, şi să socotim aceste lucruri acum. Să ne gândim la aceasta.

E-67 Oh, unii dintre noi pretind că au toată cunoştinţa. Noi îi avem pe aceia care zic, "Acum aşteaptă!" Lor le place să fie "doctori" şi "părinţi sfinţi," şi aşa mai departe. Dar cunoscând toate acestea, dacă tu aveai toată cunoştinţa, nu ţi-ar ajuta la nimic numai dacă tu (erai) aveai un Duh în tine, de dragoste. Biblia a zis, "Chiar dacă aş avea toată cunoştinţa, şi nu am dragoste, eu nu sunt nimic."

E-68 Şi la ce ajută cunoştinţa noastră, când cineva zice, "Eu nu m-aş duce la o trezire ca aceea, pentru că aceia nu sunt un popor învăţat. Eu-eu nu m-aş asocia cu ei"?

E-69 Nu contează dacă ei nu-şi cunosc ABC-ul lor, sau nu, ei pot să cunoască pe Cristos. Desigur niciodată nu pot ajunge prea jos. Fie ca Dumnezeu întotdeauna să ţină Duhul acela în mine.
Nu contează cât-cât de jos, ce crede el, ce nu crede, ce crez, culoare, sau ce, eu vreau să întind o mână şi să-l ajut. Sigur. Eu vreau acel Duh în mine. Eu nu mă voi gândi că sunt mai bun decât altcineva; eu mi-aş putea scoate pieptul în afară, şi să zic, "Toţi oamenii să se ridice când eu intru," sau, "eu am cea mai mare campanie dintre toţi." Cine sunt eu, oricum, decât lutul pe care l-a făcut Dumnezeu? Eu să mă smeresc, ca viaţa Lui să fie reflectată. Haideţi ca, toţi Creştinii, să simţim în felul acela. Cunoştinţa nu ne duce nicăieri.

E-70 Spre exemplu, ce-i dacă ar fi o colivie plină cu canari, şi colivia este de mărimea acestui tabernacol? Şi un mic canar zboară sus în colivie, şi zice, "Domnilor, aş vrea să vă spun la toţi ceva. Din întâmplare eu vă sunt puţin superior la voi toţi. Vedeţi, eu sunt-eu sunt un canar care ştie totul despre fiinţele umane. Oh, eu o pot explica toată. Am văzut doamna umblând prin casă. Eu i-am văzut pe copii jucându-se. Eu ştiu totul despre aceasta. Acum voi toţi să mă ascultaţi."

E-71 Şi pe la timpul când el îşi bosumfla creierul lui mic, un om de la facultatea Princeton University păşeşte sus, cu cea mai lustruită gramatică. Şi el începe să poarte o conversaţie cu acea păsărică canar, folosind cea mai înaltă gramatică ce o poate, şi vorbea acestei păsări mici de canar. Eu îmi imaginez cum micuţul îşi întorcea capul într-o parte. El asculta de la o parte la alta, dar el nu ştia nimic despre ce vorbea el. Deşi, el putea să-l audă. Deşi, el îl putea vedea. Dar la ce îi ajuta cunoştinţa lui? Nimic. Deoarece, el nu ştia despre ce vorbeşte omul. De ce? El are un creier de canar. El nu are un creier de om. El doar înţelege cum înţeleg canarii.

E-72 Şi acela-i felul cum este omul. Mie nu-mi pasă cât de intelectual eşti. [Fratele Branham bate pe amvon de cinci ori – Ed.] Noi încă avem creiere de canar, pentru că noi suntem numai fiinţe umane. Dumnezeu este cunoscut prin Duhul, şi prin descoperirea Duhului Sfânt. Noi niciodată nu vom fi în stare să-L înţelegem prin intelecte. Voi aţi putea vorbi, şi să intraţi şi să aveţi adunări intelectuale, şi psihologie cât de multă vreţi, şi oamenii niciodată nu vor cunoaşte pe Dumnezeu. Ei nu pot.

E-73 Voi puteţi explica şi să ziceţi că oamenii care plâng şi întorc obrazul celălalt sunt doar cei de modă veche, dar acela este omul care îl reflectă pe Cristos în viaţa lui. Un om care este smerit, un om care va umbla cu Dumnezeu, va acţiona ca Isus.

E-74 Dar, vedeţi, păsărica nu a putut înţelege, deşi ea a crezut că putea. Pentru că, ea nu este făcută în felul acela. Intelectul ei nu se va compara cu intelectul acestui student deştept.

E-75 Şi nici intelectul nostru nu se va potrivi vreodată cu Dumnezeu. Cum poate mica noastră, minte infinită să se compare vreodată cu mintea finită; sau mintea finită a noastră să se compare vreodată cu mintea infinită a lui Dumnezeu? Acea minte infinită a lui Dumnezeu este aşa de departe dincolo de intelectele umane încât aceasta niciodată nu va fi.

E-76 Singurul fel prin care acea pasăre va şti despre ce vorbeşte omul, este prin a se ceda şi a o accepta, şi să facă orice crede că omul vrea ca ea să facă.

E-77 Aceea este singura cale cum îl cunoaştem pe Dumnezeu, este să urmăm călăuzirea Duhului Sfânt. Aceea este de modă veche. Este programul lui Dumnezeu. Acesta întotdeauna a fost programul lui Dumnezeu. Acesta va fi întotdeauna programul lui Dumnezeu. "Nu prin Putere, nu prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul." Aceea este unde vine ea.

E-78 Longfellow a zis odată aşa, "Calea spre succes este să afli o cauză vrednică despre care se vorbeşte, o cauză vrednică despre care se vorbeşte, iar apoi să te ţii de ea." Sigur. Ceva despre care se vorbeşte, respinsă de-de ştiinţă, şi, dacă ea este vrednică, atunci ţine-te de ea.

E-79 Ştiţi voi, în 1872, Asociaţia Medicală a Statelor Unite au respins căzile de baie? Ei au zis, "Ele sunt absolut nesanitare." Şi au zis, "Ele vor răspândi boli." Căzile de baie; ei în final au ajuns la aceasta.

E-80 Şi această Evanghelie de modă veche despre care vorbim noi, spălată în Sângele Mielului! Ea poate părea de modă veche, dar ei vor trebui să vină la Ea, mai curând sau mai târziu. Este o cauză vrednică. Ţineţi de Ea, cu tot ce aveţi. Este o cale spăla tă cu Sânge care cură ţeşte un om; nu mergând aici afară, bând şi fumând, şi ironizând în jur şi numindu-se "Creştin" pentru că ei aparţin la o biserică. Este acel Duh Sfânt curat, neamestecat într-o viaţă umană, care îl reflectă pe Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu.

E-81 De aceea oamenii astăzi resping noua Naştere. Oh, ei au ceea ce ei numesc Naşterea nouă, o cale de a strânge mâini cu păstorul, dar aceea nu este o Naştere. Motivul că ei... Ei nu vor să accepte Aceasta. De aceea ei merg să se înscrie la biserici, pentru că ei pot veni în vreun fel intelectual.

E-82 Dumnezeu a zis, "Dacă un om nu se naşte din nou, el nici măcar nu poate vedea Impărăţia lui Dumnezeu." Nu contează cât de intelectual poţi fi, sau cât de bun Creştin pretinzi să fii, tu trebuie să fii născut din nou.

E-83 Voi ziceţi, "Atunci, Frate Branham, eu va A trebui să vin la vreo misiune mică?" Aceea nu înseamnă aşa. Înseamnă că voi trebuie să primiţi Naşterea nouă. Voi trebuie să fiţi născuţi din nou.

E-84 Aceasta este o adunare amestecată, dar eu voi spune ceva. Ce este o naştere? Dacă o naştere se întâmplă pe o saltea de paie, sau dacă se întâmplă pe podea, sau într-un spital în care camerele sunt decorate în mătase roz, aceasta este o mizerie, oricum o luaţi. Aşa este.

E-85 Şi aşa este noua Naştere. Este o mizerie, oricum O luaţi, dar Ea produce Viaţă. Amin. Ea produce Viaţă. Ce fel de Viaţă? Viaţă de slujitor, să vă smeriţi, să vă lepădaţi de sine. Acela-i felul de Viaţă. Oh, ei zic, "Dar eu i-am văzut plângând şi protestau în jurul altarului şi se agitau." Sigur. Ei sunt născuţi. Este o mizerie, mie nu-mi pasă unde mergeţi. Voi vă puteţi ridica, faţa voastră toată plină de lacrimi, şi ochii voştri roşii, şi mâinile voastre jupuite de la a le bate pe altar, dar aceasta este o Naştere. Ea vă face ceva. Ea te face un slujitor. Ea vă ia scrobeala din voi. Ea face chipul, modelând Viaţă nouă, creaţie nouă. Voi puteţi fi toţi încurcaţi, când vă ridicaţi, dar voi sunteţi născuţi din nou. Nu contează unde sunteţi, aceasta face o Viaţă nouă. Ea aduce o imagine nouă, de Viaţă. Ea face din voi un slujitor. Voi vreţi să slujiţi, atunci. Isus vrea să ne slujim unii pe alţii, iubim-să ne iubim unul pe altul. Şi aşa cum ne slujim unul pe celălalt, noi îl slujim pe El.

E-86 Acum, amintiţi-vă, este numai cel bolnav care pretinde atenţie, serviciu. Doar cei bolnavi, ei pretind atenţie. Şi când vedeţi un predicator... Şi pot eu să nu o limitez numai la un predicator, dar pot eu să o limitez la fiecare membru de biserică care vrea atenţie, "Eu sunt cineva," doar amintiţi-vă, acolo este o persoană bolnavă spiritual. Ei au nevoie de atenţie. Ei au nevoie de atenţia Duhului lui Dumnezeu, să le dea ceva care va scoate atitudinea aceea din ei, şi să-i vindece de egoismul lor şi ideile mari, şi "marele eu şi micuţul de tine." Duhul Sfânt ne face pe toţi la fel.

E-87 Prea multă boală spirituală, anemici! Voi ştiţi ce este anemia? Este cineva care nu are sânge. Ei umblă ciudat. Ei sunt ameţiţi, ameţiţi încurcaţi, tot timpul. Şi aceea este chestiunea cu mulţi din membri noştri de biserică astăzi. Ei sunt anemici. Ei au nevoie de o transfuzie de Sânge, din Calvar, care le va da Sânge bogat, royal, să-i facă să umble în calea de modă veche, a lui Dumnezeu tăiată de Duhul Sfânt. Aceea le va da ceva pentru care să trăiască, le va da o încredere care-i va face să umble în chipul Domnului lor.

E-88 Pentru mine, dacă eu aveam o alegere de făcut, eu vreau să fiu cum a fost El. El a venit să fie un păstor, şi El a fost un păstor. Un păstor este acela care merge după oile lui.

E-89 Pictura renumită, eu nu cred că o avem aici pe peretele nostru, dar eu am şezut în camera mea şi m-am uitat la ea. Eu doar nu pot spune numele artistului la timpul acesta. Dar când el a pierdut acea oiţă, neagră, şi el lasă pe cele nouăzeci şi nouă şi merge să o caute, ce face el? El străbate prin pustie. El se taie prin mărăcini. El trece prin pericole. Scotoceşte toată noaptea. Până când, în final, jos de tot pe coasta muntelui, atârnând de o tufă mică, riscându-şi propria viaţă, el se întinde şi ia pe micuţa din starea ei căzută, apoi el o aduce înapoi la el însuşi.

E-90 Şi un alt artist a pictat o pictură despre el aducând-o acasă. Acum, se pare că păstorul şi-ar băga doar braţul sub oaie, şi începe să o aducă în felul acela. Dar aţi observat cum a prins duhul pensula artistului? El nu a pus-o sub braţul lui. El a pus-o peste umerii lui. Acum eu vreau ca voi să vedeţi grija acestui păstor.

E-91 Acum, Isus, când El scotea draci, El a zis că El a făcut-o cu degetul lui Dumnezeu. Acum, dacă un drac vă deranjează, singurul lucru ce este nevoie, de la Dumnezeu, el este-el este doar-doar aşa de neînsemnat încât El doar îşi ia degetul Lui şi-l scoate afară.
Dar când o oaie vine acasă...

E-92 Unde este cea mai puternică parte a unui om? Peste umerii lui. Voi observaţi cum un om, întotdeauna, umerii lui sunt cei mai mari? Unde poate el duce cea mai mare sarcină? Peste umerii lui. Unde este el cel mai sigur? Când sarcina este peste umerii lui.

E-93 Deci el ia oaia, o pune în jur peste umerii lui, şi blând merge înapoi cu ea. Toate puterile lui Dumnezeu, înfăşurate în acea mică, oiţă pierdută, aducând-o înapoi. Dar un drac, aşa de uşor, El doar îl scoate afară, cu degetul Lui. El este un păstor.

E-94 Un păstor trebuie să rătăcească, să caute pe cel ce rătăceşte. Şi un păstor bun este un cioban. În mod deschis, cuvântul păstor înseamnă "cioban." Şi uneori, în biserică, un-un mic cult sau o clică mică se va ridica în biserică; o latură o va lua într-o parte, şi o latură în cealaltă parte. Un adevărat, păstor bun va merge cu clica aceea, (Ce să facă?) să-i aducă înapoi. Un păstor real, adevărat, ce face el? El se va abate, însuşi, (Ce să facă?) să-i aducă înapoi pe cei pierduţi. Ce face el? El reflectă chipul Păstorului cel bun, încercând să câştige sufletul acela înapoi. Deşi, ei au deviat în vreun loc, frate, de parcă ei urmau să sfâşie lumea, peste noapte. Păstorul acela va merge drept înainte, pentru ca să-i pună corect, să-i câştige drept înapoi pe această cale din nou. Acela-i un păstor bun. El reflectă chipul lui Isus.

E-95 Frate, eu ştiu că aceasta este numită erezie. Este numită fanatism. Dar dacă aveam de făcut o alegere, în seara aceasta, alegerea mea ar fi să fiu ca El. Eu o vreau, orice în viaţa mea, să reflecte chipul Domnului Isus, viaţa mea.

E-96 Eu mă duc, după mâine seară, după această nuntă, eu mă duc în sălbăticie. Eu vreau să stau acolo, deoarece, jos de tot în sufletul meu, eu simt că am nevoie de o umblare apropiată cu Dumnezeu, decât cum sunt. Eu nu vreau doar să umblu. Eu încerc să umblu corect, înaintea Lui, dar eu-eu vreau o umblare mai apropiată cu El. În timp ce Tabernacolul Branham are o trezire, eu vreau una, eu însumi. Eu doar nu vreau să se întâmple în clădire. Eu vreau ca ea să se întâmple în mine. Eu vreau o umblare mai apropiată. Eu vreau mai mult din Duhul Sfânt în mine, să reflecte pe Cristos în mine. Eu vreau să fiu ca EL Eu ştiu că fiecare adevărat-Creştin adevărat vrea să fie ca El. Aceea este dorinţa inimii mele, să fiu ca Isus. El... Păi, eu Îl vreau să fie al meu... Eu vreau ca El să fie... El este exemplul a ceea ce vreau eu să fiu.

E-97 Şi, priviţi, va fi nevoie de Duhul Sfânt să o facă. Acela-i singurul lucru care o poate face. Eu nu sunt interesat în seminarii şi ce are cineva să-mi spună. Mie nu-mi pasă de sărutarea crucifixurilor, sau să le tragi la inima ta, sau să zici rugăciuni către cei morţi. Eu sunt interesat într-un singur lucru, acela-i, mai mult din Duhul Sfânt să-l preia pe William Branham. Eu nu sunt interesat în ataşarea la o biserică mai mare decât cea la care aparţin. Eu aparţin la adevărata Biserică a Dumnezeului cel viu, cei Întâi născuţi. Eu am fost născut în Ea. Şi eu vreau mai mult din Duhul Sfânt în viaţa mea, să îl reflecte pe Cristos pe Care îl iubesc. Mie nu-mi pasă pe ce câmp sau nivel trebuie să vin, să-l obţin. Mie nu-mi pasă dacă trebuie să merg aici sau să merg acolo, să fiu numit "fanatic, holy roller," orice poate fi. Eu vreau mai mult din Viaţa Lui să fie reflectată. Eu nu sunt interesat în planul pe care trebuie să vin. Eu sunt interesat în Duhul Sfânt, aşa ca să pot fi mai mult un slujitor cum a fost El. El a fost slujitorul Domnului. Nu a venit să fie slujit, sau să i se slujească, nu a venit ca să I se slujească. Ci, să slujească, El a luat locul unui slujitor.

E-98 Şi dacă Regele Cerului a putut face aceea, şi noi suntem mădularele Trupului Lui, să fim toţi la fel; nu să fim diferiţi, ci să ne smerim în Prezenţa Lui. Nu contează ce are de spus lumea, sau oamenii intelectuali, nu ne gândim la nimic despre aceea. Doar să primim mai mult din Duhul Sfânt, şi să fim ca Isus. Umili, smeriţi, modeşti, să-I luaţi locul, iar El îl va lua pe al vostru la Judecată.
Să ne aplecăm capetele doar un moment.

E-99 Aş vedea eu, în seara aceasta, un grup de mâini în această clădire, de membri ai acestei biserici şi a altor biserici? Când spun această biserică, eu vreau să spun numai... Există numai o singură Biserică, aceea este Biserica celor nou Născuţi, Biserica celor Întâi născuţi, Biserica lui Isus Cristos, care nu este născută din lume, ci născută din Duhul lui Dumnezeu. Aş putea eu vedea o grămadă de mâini ridicându¬se, şi să zică, "Dumnezeule, fă-mă ca Isus. Modelează-mă, O Doamne. Spală-mă, O Dumnezeule"? Dumnezeu să binecuvânteze inimile voastre. "Spală-mă şi eu voi fi mai alb decât zăpada."

E-100 Doamne, există mici îndoituri şi curbe în viaţa mea. Eu am şezut şi am ascultat la Fratele Parnell, şi Fratele-Fratele Neville şi alţi predicatori minunaţi, şi Fratele Collins şi mulţi dintre fraţii aceia care predică. Eu ascultam. Dar, Doamne, în seara aceasta, eu doar vin la această concluzie. Ce-mi spun ei mie? Ce încearcă ei să aducă la mine? Eu văd că ei încearcă să mă facă să fiu ca Isus. Şi nu există nici o cale ca eu să o fac. Eu-eu sunt un leopard. Eu am pete, şi, dacă le ling, eu doar le fac mai albe. Ele doar devin mai clare către lume. Doamne, lasă-mă să mă dezleg. Mie nu-mi pasă ce fel de mizerie pare aceasta, pentru lume. Eu vreau să fiu născut din nou, din Duhul lui Dumnezeu. Şi eu vreau ca Tu, Doamne, să mă umpli, în seara aceasta, cu Duhul Tău Sfânt. Spală-mă. Sfinţeşte-mă. Ia Sângele lui Isus, sfinţeşte-mă, curăţeşte-mă. Şi umple-mă, până când mă pierd; şi o aflu, Doamne, în Tine."

E-101 O Doamne Dumnezeule, Creatorul cerului şi pământului, Care ai adus iarăşi pe Domnul Isus dintre cei morţi, L-ai adus prin Duhul de însufleţire al Dumnezeului Etern, ai ridicat trupul acela în care Tu ai locuit, şi l-ai ridicat la Tronul Cerului.

E-102 El a venit la cel mai de jos care a fost pe pământ, prostituata, şi a devenit cel mai de jos slujitor, a mers în cetatea cea mai de jos, a lucrat cu cei mai de jos oameni, a primit cel mai josnic nume, şi a devenit cel mai sărac dintre săraci. Chiar faţă de natură, "Păsările au cuiburi, şi vulpile au vizuini, dar Fiul omului nu avea un loc să-Şi pună capul."

E-103 Şi, totuşi, acel Duh de însufleţire Care a onorat pe acel slujitor adevărat care s-a făcut pe Sine un slujitor, ca noi să putem avea un exemplu prin care să mergem, El L-a înviat din gropile iadului, adus înăuntru prin mormânt. Şi a adus trupul acela afară, şi l-a aşezat în Cerurile cerurilor, până când El este înălţat aşa de sus încât El trebuie să privească în jos să vadă cerurile. Şi I-a dat un Nume deasupra fiecărui nume care este numit, şi în ceruri şi pe pământ.

E-104 Doamne, fie ca noi să primim Duhul Lui, în seara aceasta. Fie ca aceea să fie foamea fiecărei inimi de aici. Tu ai văzut mâinile care s-au ridicat, Doamne, nu să spunem crezuri, sau nu să ne înscriem în biserici, sau-sau să ne certăm asupra acestor lucruri, sau aceea, ci să fim umili în inimile noastre, să fim făcuţi conformaţi în chipul lui Dumnezeu. Fie ca aceasta să se facă prin Duhul Sfânt, Doamne. Fie ca Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să ne facă. Nu prin concepţia intelectualului, că, "Noi ar trebui să fim, şi noi vom acţiona aşa," dar, acela-i copilul înfiat. Dar, Doamne, fie ca aceasta într-adevăr să se întâmple prin Duhul Sfânt, şi o nouă Naştere care ne transformă, prin reînnoirea... duhului nostru, să ne facă ca El.

E-105 Ascultă-mi rugăciunea, Doamne. Ea este plăpândă. Eu ştiu, Doamne, ea este plăpândă. Eu nu mă rog numai pentru aceia care şi-au ridicat mâinile, ci şi pentru mâinile mele care s-au ridicat. Fă-mă ca El. Dumnezeule, nu contează ce trebuie Tu să¬mi faci, pe ce planuri trebuie să vin, fă-mă ca EL Eu vreau să fiu ca Isus, în inima mea. Acordă aceasta, Doamne. Şi nu numai pe mine, ci să-i faci pe toţi de aici, în seara aceasta, aşa. Acordă aceasta, Tată, căci noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-106 Calitatea de membru în biserică este în ordine. Eu nu am nimic împotriva acesteia sau oricare din lucrurile acelea. Dar, frate, să fii un Creştin, înseamnă să fii conformat cu chipul lui Cristos. Noi vrem să fim chipuri vii; nu să purtăm un chip, ci să fim un chip al Domnului Isus.

E-107 Există o cântare mică care aş vrea să mă ajutaţi să o cânt chiar acum. Eu nu ştiu. Eu nu o pot cânta, dar eu sunt sigur că voi toţi o puteţi. Ajutaţi-mă. Să Fiu Ca Isus. Câţi aţi auzit-o vreodată? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Eu ştiu că noi toţi vrem să fim în felul acela, deci să o cântăm pentru El.

E-108 Eu sunt conştient că marele Duh Sfânt este aici. Voi nu aţi putea să vă ascundeţi. David a zis, "Dacă îmi fac patul în iad, totuşi El va fi acolo." Şi El va fi peste tot. Deci, El este chiar aici, în seara aceasta. El cunoaşte fiecare mişcare, fiecare acţiune, tot ce facem noi, fiecare gând. El ştie totul despre aceasta. Nu credeţi voi asta? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]
Deci să fiu ca Isus, să fiu ca Isus,
Pe pământ eu doresc să fiu ca El;
Prin toată călătoria vieţii de pe pământ spre Slavă
Eu cer numai să fiu ca El.

E-109 Nu vă place aceea? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Ascultaţi la aceasta acum.
Din ieslea Betleemului a venit un Străin,
Pe pământ eu doresc să fiu ca El;
Prin toată călătoria vieţii de pe pământ spre Slavă
Eu cer numai să fiu ca El.

E-110 Voi ştiţi ce-mi trece prin minte chiar acum? Ieri, am luat vechiul registru de stare civilă al bisericii. Acesta a fost... Eu nu l-am văzut. Ei bine, în mod deschis, este de prima dată când m-am uitat în el. Eu a trebuit să-l folosesc când a fost biserica mai întâi fondată. Şi acolo era numele Fratelui Seward, şi acolo era Fratele George DeArk, şi Fratele Weber, toate numele acelea acolo. Eu am văzut jos, clasele şcolii duminicale.
Am văzut oferta noastră totală, din cinci clase, era un dolar şi şaizeci de cenţi, pentru acest tabernacol, cu sutele şezând aici; un dolar şi şaizeci de cenţi. Vedeţi? Apoi mă uit la tabelul de astăzi. M-am gândit, "Câţi s-au dus!" Am văzut pe Fratele Frank Broy acolo, vai. Acela-i socrul meu. Eu i-am văzut pe toţi cei din timpurile vechi, D-na Weber. Toţi acei din timpurile vechi, ei toţi s-au urcat pe scară, s-au dus Sus pe scară. Ei sunt toţi duşi. Eu îmi amintesc când noi stăteam aici. Şi m-am gândit, "Doamne Dumnezeule, biserica noastră poate arăta puţin mai bine, şi noi anticipăm să zidim una, dar, Doamne, ne iubeşti Tu acum mai mult decât ne-ai iubit Tu atunci?" Nu, Eu nu cred că El o face.

E-111 Când ne ridicam şi cântam, "Eu doresc numai să fiu ca El, prin toată călătoria vieţii." Îl pot vedea pe micuţul George cu gulerul lui deschis aşa, şi transpiraţia curgea de pe el, mişcându¬şi batista printre degetele lui. Eu pot vedea acele feţe bătrâne dragi, sfinţite acolo în urmă, plângând, cu mâinile ridicate.

E-112 Predicatorii umblau în clădire şi au zis, "Hei, băiete! Cum aduci tu oamenii într-un acord ca acela?"

E-113 Am zis, "Eu nu am nimic de-a face cu aceasta. Ei au fost formaţi şi transformaţi în chipul lui Dumnezeu, jos sub o bancă veche de rumeguş, acolo jos pe undeva, unde ei au găsit pe Cristos în inima lor."

E-114 Ce savoare cu miros dulce, acele rugăciuni, aşa cum mergeau sus, constant, toată noaptea. Noi uneori veneam înăuntru, şi mergeam acasă unii la alţii, şi mergeam acasă la crăpatul zilei; ne rugam toată noaptea. Noi nu găsim sinceritatea aceea. Se pare că toată s-a dus. Care este chestiunea? Care este chestiunea? Să mergem înapoi la prima dragoste care am avut-o.
Şi doar să fiu ca Isus, să fiu ca Isus,
Pe pământ eu doresc să fiu ca El;
Prin toată călătoria vieţii de pe pământ în Slavă
Eu cer numai să fiu ca El.
Aţi vrea într-adevăr? Să-l cântăm cu mâinile sus.
Doar să fiu ca Isus, să fiu ca Is-...

E-115 Conformat cu chipul Lui! "Pe..." Iubiţi-vă unii pe alţii. "Să fim ca..." Noi suntem mădulare ale Trupului Lui. Noi trebuie să fim ca El.
Prin toată călătoria vieţii de pe pământ în Slavă
Eu cer numai să fiu ca El.

E-116 Voi cu adevărat intenţionaţi asta? Ziceţi, "Amin." [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Acum nu este acela un duh dulce? Eu mai degrabă L-aş avea decât orice cunosc în lume.
Acum, voi puteţi lua tot restul lumii, şi fanteziile ei, toţi intelectualii voştri, toţi doctorii voştri, rabinii, episcopii, părinţi sfinţi. Daţi-mi pe Isus. Aşa este. Doar lăsaţi-mă să-L am, acea cale de modă veche. Eu Îl simt jos de tot în inima mea, şi urmărind viaţa mea, şi vede că dorinţele mele sunt să-L slujesc, smerit, blând şi modest. Aceea este ceea ce avem nevoie, prieteni. Este o re-... Acela-i Isus. Acela-i Isus din Biblie. Nu un Isus al intelectului, ci un Isus al sufletului. El este aici, în seara aceasta.

E-117 Câţi sunt bolnavi şi în nevoie? Ridicaţi-vă mâinile, în nevoie de Cristos. Voi sunteţi bolnavi şi vreţi să se facă rugăciune pentru voi? Ridicaţi-vă mâinile, sus, aşa ca să pot vedea cine sunteţi.

E-118 Ei bine, câţi au o dorinţă în inima lor, să se roage pentru altcineva care este bolnav? Să vă văd mâinile ridicându-se. În ordine. Acolo cam sunt câţiva din ei.
Câţi cred că Isus încă este acelaşi?

E-119 Noi nu avem cartonaşe de rugăciune date. Eu nu... Nu există cartonaşe de rugăciune, nu-i aşa? Eu nu cred că ei au fost pe aici.

E-12

E-121 Şi acolo nu era rând de rugăciune, dar acolo era o femeie mică care avea o scurgere de sânge. Ea a presat prin mulţime până când I-a atins haina, a mers înapoi şi s-a aşezat. Şi Isus s¬a întors în jur şi a zis, "Cine M-a atins?" Credeţi că Isus este acelaşi Isus astăzi? Şi dorinţa ei, în inima ei! Vedeţi, ei i-a fost frică. Ea a mers înapoi şi s-a aşezat. Ea a aşteptat. Şi Isus a zis, "Cine M-a atins?"

E-122 Şi Petru, apostolul, L-a mustrat, şi a zis, "Doamne, păi, toţi Te ating!"

E-123 El a zis, "Da. Dar aceasta a fost o atingere diferită. Virtute a ieşit din Mine. Eu-Eu am simţit-o." Şi El s-a uitat peste tot în jur, prin audienţă, până când El a văzut acea femeie mică. Şi El i-a spus că ea a avut o scurgere de sânge şi credinţa ei a vindecat-o.

E-124 Este acela Isus? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Ei bine, ne putem noi smeri, în seara aceasta, şi să devenim transformaţi prin reînnoirea duhului nostru, prin Duhul Sfânt, ca noi să ne putem oferi buzele noastre, ochii noştri, şi credinţa noastră, şi credinţa mea, ca El să vină afară în audienţă şi să se mişte în voi, şi să se mişte în mine, să împlinească Cuvântul Lui, că El este Marele Preot al mărturisirii noastre? El şade la dreapta lui Dumnezeu, să facă mijlociri asupra mărturisirii noastre. El de asemenea este un Mare Preot care poate fi atins în acelaşi fel cum El a fost când El era aici pe pământ, prin simţurile infirmităţilor noastre. Voi credeţi asta? ["Amin."] Acelaşi Isus.

E-125 Câţi de aici aveţi o nevoie pentru voi sau altcineva, unii dintre voi pe care eu nu-i cunosc, cineva care voi ştiţi că eu nu¬l cunosc? Eu o voi spune în felul acela. Eu nu ştiu nimic despre voi sau cererea voastră. Dar voi credeţi că Isus este aici să Se confirme, să ni Se facă vizibil, să lucreze în noi în acelaşi fel cum a făcut El când El era în Isus Cristos. Credeţi voi asta? Ridicaţi-vă mâinile, oricare din voi care ştiu că eu nu vă cunosc acum. Vedeţi? Eu nu vă cunosc.

E-126 Ei bine, să vedem. Unde ne putem consacra, prima dată? Acum fiţi reverenţi. Dacă El va face aceasta, Îl veţi crede voi, cu toată inima voastră? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Vedeţi? Eu doar simt... Eu urma să vă chem aici sus şi să pun mâinile peste voi. Nu cred că eu voi face aceea. Eu cred că Isus este aici.

E-127 Noi, nu să-nu să purtăm un chip al Lui, ci să fim un chip al Lui. Acela-i Isus pe care-l vrem. Nu este aşa? Să fim un chip! În ordine.

E-128 Acum, Doamne Dumnezeule, aici este o mare afirmaţie. Dar acesta eşti Tu, Doamne, Care ai făcut promisiunea. Acum noi trebuie să presăm înainte. Acum ceva trebuie să se facă, deşi noi nici măcar nu suntem o denominaţiune. Noi suntem doar un grup mic, smerit, sărac de oameni depăşiţi, care, mulţi dintre noi ar fi daţi afară din bisericile, mari intelectuale. Dacă am fi mers, noi nu ne puteam îmbrăca cum s-au îmbrăcat ei. Şi apoi, un alt lucru, dacă noi ne-am ridica, şi Duhul ne-ar binecuvânta şi am zice, "Amin," aşa cum spun Scripturile, noi am fi daţi afară, imediat. Şi mulţi nu ar fi primiţi: unii din ei, din cauza culorii lor; unii din ei, din cauza crezului lor; unii din ei, din cauza că ei Te iubesc aşa de mult. Şi ei-ei au Duhul. Ei sunt morţi faţă de lucrurile lumii, şi au fost născuţi din nou. Dar ei au Viaţă nouă, Viaţă de slujitor.

E-129 Dar noi ne-am adunat aici, Doamne, sub acest acoperiş mic pe care Tu ni l-ai dat, pe care-l apreciem. Acum, Doamne, să fie cunoscut că Tu eşti Cristos, acelaşi, şi că acest Unul măreţ despre care noi vorbim, El este prezent acum să facă cunoscut şi să facă chiar aşa cum El a făcut când El era aici pe pământ. Admite aceasta, Tată, ca ei să poată vedea şi crede. Căci eu o cer în Numele lui Isus. Amin.

E-130 Voi credeţi că, ceea ce aţi cerut, voi primiţi? Ce este credinţa? Credinţa este adevăr. Credinţa este ceva despre care tu ştii sigur. Credinţa nu este nimic la care tu presupui. Credinţa este ceea ce tu ştii, vedeţi, ceva care vine jos în sufletul vostru.

E-131 Eu doresc ca cei ce nu mă cunosc, şi eu nu vă cunosc, şi totuşi voi aveţi o cerere sau dorinţă, vreţi să vă ridicaţi mâinile din nou. Eu doar vreau să iau o-o idee generală, fiecare persoană de aici pe care eu nu o cunosc. În ordine. Este doar peste tot. Nu-mi place să vorbesc la oameni pe care-i cunosc, căci unii ar zice, "El îi cunoaşte." Dar există multe mâini care s-au ridicat, pe care nu i-am cunoscut. Acum, dacă Domnul Isus va îngădui aceasta, restul dintre voi o veţi crede cu toată inima, şi acceptaţi vindecarea voastră şi orice ar putea fi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-132 Vă rog, haideţi-haideţi doar, în inimile noastre, să ne rugăm, "Isus ia toată îndoiala la o parte." Păi, Isus nu poate să se îndoiască. Dacă noi suntem în chipul Lui, noi credem. El a crezut pe Dumnezeu. El a venit să facă voia lui Dumnezeu. Lui nu i-a păsat ce a zis omul, sau ce a spus oricine altul. El a venit să facă un lucru, să fie un slujitor la Tatăl Lui. Şi Tatăl Lui a locuit în El. Noi venim să fim slujitorul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt locuieşte în noi. Noi vrem să-I slujim.

E-133 Eu mă voi concentra asupra unei femei, o-o femeie de culoare care şade chiar aici în spate. Eu cred că ea şi-a ridicat mâinile, că eu nu am cunoscut-o. Fiind că-că... Ei bine, există două din ele acolo. În ordine. Nici una dintre voi doamnelor nu mă cunoaşteţi, sau eu vă cunosc? Dacă aceea este corect, ridicaţi-vă Amâinile, că eu nu vă cunosc. Ridicaţi-yă mâinile. În ordine. În ordine. Noi suntem străini unii altora. În Scriptură, acolo s-a vorbit... Motivul că am observat, voi sunteţi... Voi eraţi persoane de culoare. Vedeţi?

E-134 Acolo era o femeie, odată, în Biblie, al 4-lea capitol din Sfântul Ioan. Isus a venit pe la fântână, şi acolo a fost o femeie Samariteană. Ea a fost o-o femeie de o rasă diferită. Şi Isus i¬a vorbit, doar câteva momente, până când El a aflat care era necazul ei, şi i-a spus care era necazul ei. Şi când El i-a spus necazul, ea a zis, "Domnule, îmi dau seama că Tu eşti un Profet. Acum, noi ştim, când vine Mesia, El ne va spune aceste lucruri." Dar ei nu au înţeles cine era El. "Păi," ea I-a zis, "cine eşti Tu?"
Şi Isus a zis, "Eu sunt Acela, care vorbeşte cu tine."

E-135 Ea s-a dus înapoi în cetate, de unde a venit, şi a zis, "Veniţi, vedeţi un Om Care mi-a spus lucrurile care le-am făcut, mi-a spus ce era rău. Nu este acela chiar Mesia?"

E-136 Aţi citit voi femeile vreodată asta? Sigur. Sfântul Ioan, al 4-lea capitol. Ei bine, dacă... Isus este acelaşi ieri, azi, şi în veci. Şi voi staţi la douăzeci de iarzi de la mine, sau şedeţi, adică. Credeţi voi că acelaşi Isus, care vorbeşte între noi, ar putea să-mi descopere ceea ce vreţi, de aici? Dacă eu v-am spus Adevărul, această Biblie fiind corectă, El o poate face. Nu poate El? Dacă El o va face, o veţi crede?

E-137 Femeia de la capăt, se uită la mine, în această direcţie, ea suferă cu o boală de spate de care ea vrea să fie vindecată. Aceea este exact corect. Dacă aceea este corect, ridică-ţi mâna, doamnă de la capăt. Acolo eşti tu.

E-138 Acum ce spui tu, doamnă. Crezi şi tu, la fel? Cred că tu ai zis că eşti o străină faţă de mine, de asemenea, alături de ea. Tu ai necaz cu capul tău. Şi tu ai boală de piele, de asemenea. Dacă aceea este corect, ridică-ţi mâna.

E-139 Acum, mergi acasă. Voi amândouă puteţi fi vindecate. Credinţa voastră v-a vindecat.

E-140 Credeţi că Isus este aici, în seara aceasta? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Cum este cu unii din voi, restul din clădire? Pe altundeva, credeţi.

E-141 Aici este o femeie şezând aici, se roagă. Ea este o luptătoare. Eu o cunosc, dar eu nu pot face nimic căci Lumina aceea atârnă deasupra ei. Aceea este Miss Bruce. Acum, Miss Bruce, eu nu ştiu nimic despre ce este rău cu tine. Tu ai fost vindecată, cu un cancer, odată. Dar chiar acolo la uşa aceea, de prima dată când am vândut vreodată, spus, te-am văzut stând în uşa aceea, Duhul Sfânt mi-a spus ceva ce nu ştie nimeni în afară de tine şi doctorul. Aşa este. Nu-i aşa? Crezi tu că El poate să-mi spună ce este rău acum? Eu te cunosc, dar eu-eu nu ştiu care este necazul tău. Eu nu am nici o idee. Căci, tu eşti vindecată de cancer. Dar eu nu pot schimba că Lumina aceea atârnă peste tine. Vedeţi? Ea stă chiar acolo.

E-142 Acum, eu văd pe altcineva ridicându-se. Aceasta nu este pentru tine. Este pentru cineva care are cancer. Este exact corect. Şi apoi eu văd o femeie, sau ceva. Ea este o păcătoasă, sau ceva, are o patimă de a bea, sau ceva. Şi tu porţi două batiste la tine, ca eu să-mi pun mâinile peste ele, pentru a lor-pentru eliberarea lor. Aceea este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Aceea este exact corect. Acum tu să fii judecătorul. Este aşa? Dacă este aşa, ridică-ţi mâna.

E-143 Cineva în spate aici, pe care nu-l cunosc, ridică-ţi mâna, cineva pe care eu nu cunosc. Aici, există... Ce este aceea? Ridică-ţi mâinile din nou, chiar acolo în colţ. Există patru sau cinci femei şezând acolo. Mă credeţi voi că sunt slujitorul Lui? Credeţi voi că ceea ce vedeţi este operat de Duhul lui Dumnezeu? Credeţi? Dacă puteţi crede.

E-144 Femeia care şade, se uită cu mine, cu o pălărie mică, cu ochelari, cercei care arată albi. Da. Nu este pentru tine. Este pentru altcineva, şi ei sunt în stare serioasă. Aceasta este o sângerare internă. Ei sunt într-un spital. Acel spital este New Albany. Acela-i adevărul. AŞA VORBEŞTE DUHUL SFÂNT.

E-145 Femeia tânără, ţi-ai ridicat tu mâna? Femeia, de această parte, care se uită la mine în direcţia aceasta, tu mă crezi? Tu ai o dorinţă pe inima ta. Tu crezi că Dumnezeu mi-o poate descoperi? În ordine. Şi tu te rogi pentru altcineva, de asemenea. Este cineva care are cataractă pe ochi. Ei se tem că va orbi. Aceea-i adevărat. Acum, dacă tu vei crede pentru ea, ea nu va orbi dacă o vei crede.

E-146 Femeia chiar drept în spate, la capăt acolo, înapoi în spatele femeii care şi-a ridicat mâna. Tu ai o stare nervoasă. Aşa este. Nervozitatea ta este în gâtul tău. Aşa este. Nu este aşa? Atunci ridică-ţi mâinile dacă lucrurile acelea sunt aşa. Voi femeile de acolo, eu vorbesc. În ordine.

E-147 Care era următoarea femeie acolo? Ţi-ai ridicat tu mâna, la fel, soră, acolo? Ridică-ţi mâna, cea în vârstă... În ordine. Tu ai reumatism pentru care vrei să ne rugăm. Aşa este. Nu-i aşa? Ridică-ţi mâna. Tu crezi?

E-148 Cineva-cineva în spatele bisericii, crede, ai credinţă.

E-149 Eu văd o femeie privind chiar drept la mine, se uită printre două femei chiar aici. Ea îşi are degetul sus până la gura ei. Ea este înaintea unei operaţii, de apendicită. Este exact corect. Dacă este aşa, ridică-ţi mâna, doamnă. Acolo este ea.

E-150 Credeţi voi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Ce este aceasta? Este Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Credeţi voi cu toată inima voastră? ["Amin."]
Acum, doar un minut, soră.
Să fiu ca Isus, să fiu ca Isus,
Pe pământ eu doresc să fiu ca El;
Prin toată călătoria vieţii de pe pământ spre Slavă
Eu cer numai să fiu ca El.

E-151 Acum voi vedeţi starea moartă a bisericii din această zi. Ce s-ar fi întâmplat în zilele Domnului Isus, când a avut loc? Acea femeie, aşa de înfiorată, ea a scăpat acel ulcior de apă, şi a mers în cetate. Ea a zis, "Mesia este aici!" Dar, astăzi, da, voi nu aţi ajuns destul de mizerabil jos la altar, să primiţi o Naştere nouă încă. Există ceva greşit pe undeva. Care să trimită pe Duhul Sfânt prin acest loc aici, să pună o trezire, reflecţia lui Isus Cristos, chipul Lui conformat aici, mişcându¬se printre oameni, să facă aceea. Care este chestiunea? Acolo lipseşte ceva. Noi avem nevoie de o trezire.

E-152 Câţi alţii sunt bolnavi? Ridicaţi-vă mâinile, care sunteţi bolnavi şi în nevoie.

E-153 Puneţi-vă mâinile unii peste alţii. Să ne rugăm. Chiar repede acum, puneţi-vă mâinile unii peste alţii, fiţi gata să vă primiţi vindecarea. Dacă veţi crede cu toată inima, voi puteţi fi vindecaţi chiar acum.

E-154 Eu am fost uimit. Noi am vorbit despre o femeie, o naştere. Eu niciodată nu am avut încă, în viaţa mea, o femeie, despre care să ştiu, să păşească vreodată la platformă, dorind un bebeluş... Ce se întâmplă? Dacă aş putea s-o văd, şi să o văd întâmplându-se, dorinţa ei tânjenitoare pentru lucrul corect, eu îi spun, "Doamnă, tu cauţi un copil."
Ea, "Da, Frate Branham."

E-155 Eu cunosc o femeie, în vârstă de patruzeci şi nouă de ani, are un bebeluş băiat acum. Toată viaţa ei, ea a trăit cu acest bărbat de atunci, ei bine, de la vreo şaisprezece ani. Ea este de patruzeci şi nouă, şi el este de cincizeci şi ceva. Imediat ce am zis, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Aşa este, tu vei avea acest bebeluş." Ea a mers acasă şi a cumpărat hainele pentru bebeluş. Cu trei ani mai târziu, fiind de cincizeci şi doi de ani, ea a dat naştere la băieţelul care a dorit să îl aibe. De ce? Când ea l-a auzit vorbit, ea a ştiut că aceasta trebuia să se întâmple. Ce a făcut aceasta? Aceasta a pus-o în atitudinea corectă. Dacă aceste... Duhul Sfânt este aşa de bun să vină să vorbească aceste lucruri către oameni. Dacă aceasta va... Dacă veţi intra în atitudinea corectă acum, vindecarea este terminată.

E-156 O Doamne, Tu eşti Dumnezeu, şi Tu eşti Dumnezeu pentru totdeauna. Şi noi suntem-noi suntem aşa de fericiţi să ştim că Tu ai promis că Tu vei avea o rămăşiţă când Tu vii pe pământ. Indiferent de ceea ce merge sau vine, vor exista oameni care vor fi gata. Noi ştim că există o zeciuială care omul o dă lui Dumnezeu. Şi există o zeciuială printre oameni. Poate, poate noi am zice, o zecime, din toată racolta lumii prin veacuri, vor fi acei Aleşi care au fost chemaţi.

E-157 O Tată, ne rugăm, aşa cum noi trudim aici, noi toţi împreună, căutând prin oraş, încercând să aducem înăuntru păcătoşi, încercând să facem ceva pentru Impărăţia lui Dumnezeu. Noi mergem jos în oraş, noi vedem indiferenţa. Noi o vedem. Şi ca Lot, în Sodoma, ne chinuie sufletele noastre zilnic, să vedem femeile fumând ţigări şi-şi pretinzând a fi Creştine, şi bând, şi chefuind, şi purtând haine imorale. Şi-şi bărbaţi poftind. Şi, oh, păcatul Sodomei! Inimile noastre sunt întristate în noi, Doamne.

E-158 Oh, nu-i de mirare căci credinţa vine la un declin scăzut, când oamenii sunt aşa, lipsindu-le Sângele lui Isus. Care le-ar sfinţi sufletele şi i-ar înflăcăra pentru Dumnezeu, totuşi ei nu o vor primi. Şi micile misiuni la colţuri, de a bate în tamburine şi tobe, sunt în colţurile lor, şi ei râd de noi că aducem înăuntru sfinţii viului Dumnezeu.

E-159 Oh, cum Îţi mulţumim, Tată, pentru unii simpli, pe undeva, care vor predica Evanghelia, care vor întinde mâinile pentru oameni. Admite, Doamne, chiar fCUm aşa cum ne rugăm, şi ştim că marele Tău Duh Sfânt şi Îngerii sunt-sunt în poziţiile lor aici în această biserică.
Dumnezeule iartă fiecare păcat.

E-160 Oamenii sunt bolnavi aici, în seara aceasta. Există mulţi din ei. Tu Te-ai arătat a fi aici, Doamne, prin slujitorii Tăi. Mulţi dintre ei acolo afară care se întindeau şi chemau şi trăgeau. Şi, Doamne, Tu ştii căci-căci Tu eşti Singurul Care ar putea permite să se facă aceasta. Tu eşti Dumnezeu, şi numai Dumnezeu, şi Tu o faci chiar pentru scopul care Tu l-ai promis că Tu o vei face. Şi acesta este ultimul semn către biserici, Tu ai vorbit. Timpul sfârşitului este aici.

E-161 Atunci Tu ai pus această întrebare, "Voi găsi Eu credinţă când vin Eu pe pământ?" Tu niciodată nu ai întrebat, "Voi găsi Eu membri de biserică? Voi găsi Eu crezuri? Voi găsi Eu sinceritate?" Tu ai zis, "Voi găsi Eu credinţă când vin Eu pe pământ?"

E-162 Doamne, fie ca aceşti oameni bolnavi să dezlege credinţa lor, să vină la o parte de la tulburări, şi îndoieli, şi temeri. Fie ca credinţa lor să se dezlege chiar acum. Şi dacă ei îşi dezleagă credinţa, bolile vor trebui să se dezlege, Diavolul va părăsi ţinerea lui, şi ei vor fi eliberaţi prin Puterea Dumnezeului Atotputernic. Lasă ca Duhul Sfânt să shocheze fiecare inimă, să boteze fiecare suflet, şi să vindece fiecare trup care este în Prezenţa Divină. Acordă aceasta, Doamne.

E-163 Pentru aceasta eu cer, ca Diavolul să părăsească fiecare persoană pe care o chinuieşte aici, în seara aceasta. În Numele lui Isus Cristos, Satan, desprinde-te de la aceşti oameni. Ca un slujitor al lui Dumnezeu, eu strig în locul lor, cerând milă pentru ei. Amin.

E-164 Câţi cred cu toată inima voastră acum, cu tot ce este în voi, că Isus Cristos Se reflectă pe pământ astăzi printre poporul Lui? Voi Îl iubiţi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-165 Atunci să cântăm această cântare veche împreună, Eu Îl iubesc. "Eu Îl iubesc că-ntâi El m-a iubit." Toţi împreună, în timp ce ne ridicăm acum. Fiecare acum, toţi împreună. Câţi o ştiţi? Ridicaţi-vă mâinile. Eu Îl iubesc. Să ne închinăm Lui acum.

E-166 Toţi bolnavii, toţi suferinzii, ridicaţi-vă în picioare acum, primiţi-vă vindecarea. Eu cred, şi cu toată inima mea. Dacă doar veţi lăsa credinţa voastră să meargă, chiar acum! Cristosul lui Dumnezeu, Care este prezent, este să... Ce face El? Ne face chipul Lui. Vedeţi? Duhul Lui aici, Se reflectă chiar spre voi.

E-167 Acum, voi ştiţi că acesta nu sunt eu. Eu nu cunosc oamenii aceia, oricine ar fi ei, care şi-au ridicat mâinile. Ei şi-au ridicat mâinile, că ei nu m-au cunoscut. Şi eu mi-am ridicat mâinile, eu nu i-am cunoscut. Dar Dumnezeu îi cunoaşte. Ce este aceasta?

E-168 Acesta-i Cristos reflectându-Se. Este credinţa voastră să o credeţi. Este credinţa mea la o slujbă, pe care El mi-a confirmat-o printr-un Înger; a Cărui fotografie o vedeţi, care atârnă în holurile religioase de artă, şi unde Ea este peste tot în lume, Ea este cunoscută, Stâlpul de Foc care a condus copiii lui Israel.

E-169 Când El s-a făcut trup, El era într-o formă numit Fiul lui Dumnezeu. El a zis, "Eu am venit de la Dumnezeu şi am mers la Dumnezeu, merg înapoi la Dumnezeu."

E-170 După moartea Lui, îngroparea şi învierea, Pavel L-a întâlnit, pe drumul spre Damasc, într-o formă de Stâlp de Foc, într-o Lumină care i-a orbit ochii. Pavel a zis, "Cine eşti Tu, Doamne?"

E-171 El a zis, "Eu sunt Isus. Este greu ca tu să loveşti cu piciorul în ţepuşe."

E-172 Isus a zis, "Încă puţin, şi lumea," cosmos, ordinea lumii, membri bisericii, şi aşa mai departe, "nu Mă vor mai vedea, dar voi Mă veţi vedea. Căci Eu," pronume personal, "Eu, acelaşi Isus, voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii. Şi lucrările care le fac Eu le veţi face şi voi. Mai multe decât acestea veţi face, căci Eu mă duc la Tatăl Meu." Amin. Oh, vai!
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc
Că-ntâi El m-a iubit
Şi a plătit salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.

E-173 Oh, în timp ce o cântăm pe aceea din nou, eu vreau Metodiştii, Baptiştii, şi Penticostalii, şi Nazarinenii, şi Sfinţeniştii Pelerini, biserica lui Dumnezeu, toţi, voi toţi împreună, eu vreau să daţi mâinile cu cineva din faţa voastră, şi din spatele vostru, şi alături de voi, în timp ce o facem acum. Toţi împreună .
Eu...
Dumnezeu să te binecuvânteze, frate, pastor.
... Îl iubesc
Că-ntâi El m-a iubit
Şi a plătit salvarea mea
Pe Calvar.

E-174 Acum aceasta este ordinea învierii, "Noi care suntem în viaţă şi rămânem nu o vom lua înaintea celor care sunt morţi, căci trâmbiţa lui Dumnezeu va suna şi cei morţi în Cristos vor învia întâi. Noi care suntem vii şi rămânem vom fi luaţi sus împreună cu ei, ne întâlnim unii cu alţii înainte de a ne întâlni cu El. Ne întâlnim unii cu alţii înainte de a ne întâlni cu El, vom fi luaţi sus împreună cu El, cu ei, să întâlnim pe Domnul în văzduh, toţi împreună."

E-175 Acum noi ne-am întâlnit unul cu altul, ne-am strâns mâinile unul cu altul, acum să-l salutăm pe El.
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc
Că-ntâi El m-a iubit
Şi a plătit salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.
Încetiniţi-o.

E-176 O femeie tânără a căzut chiar afară din linie, a venit drept sus şi a îngenunchiat la altar, suspinând şi plângând. Vor mai fi alţii aici care simt aceeaşi condamnare, le-ar place să îngenuncheze cu ea? Noi am fi bucuroşi ca voi să veniţi drept sus şi să luaţi un loc. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Ar vrea altcineva să meargă drept sus? Asta-i bine. "Eu... Modelează-mă, Doamne, şi fă-mă. Eu..." Mergi jos la casa olarului. Altcineva va veni să ia locul?
... că-ntâi El m-a iubit
Şi a plătit salvarea mea
Pe lemnul Calvarului .
Oh nu este El minunat? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-177 Binecuvântate Domn, această femeie tânără Tu o cunoşti. Eu nu o cunosc. Dar există un lucru ciudat care a atins-o doar cu câteva momente în urmă, că ea a venit afară din acea audienţă, fără vreo stăruire. Acela erai Tu, Doamne. Ea a îngenunchiat aici la altar, în timp ce cei dragi sunt aproape, cu braţele lor în jurul ei. Cerând milă, şi călăuzire, şi pentru tărie spirituală, pentru ea. Lasă ca aceasta să se facă, Doamne. Este scris, acum lasă să se facă, că, "Tu nu vei reţine nici un lucru bun de la cei care umblă drept înaintea Ta. Promisiunile Tale sunt da şi amin, pentru toţi acei ce Te vor iubi şi Te vor urma."

E-178 Lasă ca femeia tânără să ştie aceasta, cu hotărâre, în seara aceasta, că nu există nimic în Ceruri, care este promis în Cuvântul lui Dumnezeu, decât ce Dumnezeu este mai mult decât voitor să o toarne chiar în inima ei chiar la timpul acesta. Fă să-i fie dată o astfel de porţie satisfăcătoare, în timp ce ea a îngenunchiat proşternută la altar. Fie ca Duhul Sfânt să-i dea acele lucruri care sunt de dorit în inima ei. Admite aceasta, Doamne, căci noi cerem aceasta în Numele lui Isus.
El m-a iubit întâi
Şi a plătit salvarea mea
Pe...
[Fratele Branham vorbeşte cu cineva – Ed.]

E-179 Scumpe Dumnezeule, fie ca dorinţa acestei femei să-i fie dată, pentru cel drag al ei pe care l-a iubit aşa cu scumpătate. Fie ca marele Duh Sfânt să înfăptuiască lucrarea, pe care numai El poate să o facă la timpul acesta. Noi o predăm total Ţie; ne rugăm ca... Bunătatea Ta iubitoare este mai bună decât viaţa. David a zis aşa. "Pentru că bunătatea Ta iubitoare este mai bună pentru mine decât viaţa, buzele mele Te vor lăuda." Dă-i dorinţa inimii ei, Doamne.

E-180 Aşa cum această biserică, şi eu, slujitorul Tău, vom... şi ceilalţi slujitori care sunt în clădire, sincer cerem pentru cererea ei. În Numele lui Isus Cristos. Amin.
Noi o pretindem, soră. Te binecuvântez.

E-181 Acum în timp ce aceşti oameni se consacră, se concentrează, înşişi, Domnului, în timp ce Duhul Lui se mişcă în clădire, eu aş vrea ca noi să stăm liniştiţi doar un minut. Pastorul se ocupă cu ei la altar. Să fim în rugăciune, doar pentru un moment acum. El vine pe aici. Şi haideţi să cântăm acum. El vorbeşte la fiecare.

E-182 Să ne aplecăm capetele, aşa ca să fim în rugăciune. [Fratele Branham începe să fredoneze Eu Îl Iubesc – Ed.]
Şi a plătit salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc
Că-ntâi El m-a iubit
Şi a plătit salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.
Eu pot, eu vreau, eu cred;
Eu pot, eu vreau, eu cred;
Eu pot, eu vreau, eu cred
Că Isus mă salvează acum.
Eu pot, eu vreau, eu cred;
Eu pot, eu vreau, eu cred;
Eu pot, eu vreau, eu cred
Că Isus mă salvează acum.
Eu Îl voi lua pe Cuvântul Lui,
Eu Îl voi lua pe Cuvântul Lui.
El îmi aduce salvarea gratuit
Şi eu Îl voi lua pe Cuvântul Lui.
Eu pot, eu vreau, eu fac...

E-183 Priveşte aici, tinere. Tu vrei o umblare adâncă cu Dumnezeu? Tu crezi că El ţi-o va da. [Fratele zice, "Da." – Ed.] Dacă tu vei crede cu toată inima ta, tu o poţi avea. Înţelegi? Tu o crezi? ["Da, domnule. Eu cred."] O accepţi? ["Da, domnule."]
... cred că Isus mă salvează acum.

E-184 Toţi care-L iubiţi, ridicaţi-vă mâna. Ziceţi, "Eu Îl iubesc, cu tot-tot ce este în mine." Nu este El minunat? În timp ce ne aplecăm capetele, doar în rugăciunea de încheiere... Amintiţi¬vă serviciul de mâine seară. Eu vă voi cere, este...

E-185 Dacă vreţi acum, cât de repede posibil, fiecare din voi care v-aţi ridicat mâna pentru salvare, o umblare mai apropiată, credeţi că o aveţi. Dacă nu o puteţi simţi, luaţi copilul înfiat. Vedeţi? Continuaţi să ziceţi că o aveţi până devine o realitate.

E-186 Voi care aţi acceptat vindecarea, şi nu simţiţi nici o deosebire; voi ziceţi, "A mea-credinţa mea nu este suficientă să o mişte chiar acum, Frate Branham."

E-187 Luaţi felul copilului înfiat. Doar continuaţi să ziceţi, "Doamne, eu sunt vindecat. Eu o cred." Aceasta va veni. Ea vă va pune în starea corectă, vedeţi, şi atunci credinţa voastră va fi corectă. Ea o va lua. Voi doar o credeţi cu toată inima voastră.

E-188 Acum, mâine seară, serviciile vor începe la şapte treizeci, timpul obişnuit, mâine seară, şi în fiecare seară în această săptămână. Veniţi afară şi ascultaţi pe Fratele Neville şi ceilalţi lucrători, şi noi toţi, împreună, care încearcă să aducă o trezire. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Noi nu o putem aduce. Voi trebuie să-voi trebuie să o aduceţi cu noi, prin rugăciune, venind, făcându-vă prezenţa aici. Dumnezeu să fie cu voi.

E-189 Acum, eu doresc ca voi să, chiar imediat ce se eliberează, cât de repede puteţi, să... ieşiţi din clădire. Noi avem vreo jumătate de oră de repetiţie aici care va avea loc. Şi câţiva dintre oameni lucrează. Iar noi ne vom apleca capetele.

E-190 Şi eu cred că l-am auzit pe Fratele Junie Jackson în spate în audienţă. Frate Junior, eşti tu aici ţn seara aceasta? Fratele din New Albany, biserica Metodistă. În ordine. Frate Jackson vrei să ne eliberezi într-un cuvânt de rugăciune?
[Fratele Jackson începe să se roage. Porţiune goală pe bandă – Ed.]

E-191 Voi, care trebuie să fiţi în cununie, veniţi în faţă chiar repede acum. Domnul să vă binecuvânteze. Noi vă vom vedea mâine seară.
Copil al întristării şi al jalei;
El bucurie şi mângăiere-ţi va da.