E-1 Eu încă sărbătoresc, de asemeni, asupra acelei binecuvântări de azi dimineaţă. Oh, excesiva, abundenta, sunt necunoscute, lucrurile pe care Dumnezeu le-ar face pentru noi când noi ne adunăm împreună! Aţi observat voi de când am făcut această consacrare lui Dumnezeu, cum mergeau lucrurile aici? Binecuvântare după binecuvântare, putere după putere, slavă după slavă? Aceasta este doar minunat. Şi El va continua să facă aşa. Aceste batiste, eu m-am rugat peste acelea, căci¬căci cineva este aici la care aparţin ele.

E-2 Acum eu vreau doar să comentez aceasta, doar un moment sau două, şi mai întâi să vă mulţumesc vouă la toţi pentru darul vostru minunat de Crăciun, pentru costumul de haine pe care mi l-aţi adus. Era aceasta ceea ce era în al tău, Frate Neville? [Fratele Neville zice, "Da, domnule. Da, domnule." – Ed.] Da, domnule. Da, un costum de haine. Păi, predicatorii pot întotdeauna folosi un costum de haine. ("Mi se potriveşte perfect.") Minunat, asta-i bine. Acum, ei transpiră, şi acea transpiraţie putrezeşte hainele mai repede de cât orice cunosc eu, vedeţi voi, şi este nevoie de o mulţime de haine ca să-i ţină unui predicator. Şi haine bune... Hainele foarte ieftine de bumbac doar vor putrezi, doar după o scurtă durată. Astfel un un costum bun ca acesta va avea ceva durată de purtare în el.

E-3 Şi gândiţi-vă doar, că voi susţineţi şi daţi aceste haine slujitorilor Domnului. Şi Domnul vă binecuvântează. Isus a zis, "Într-atât cum voi aţi făcut celui mai neînsemnat din aceşti fraţi ai Mei, voi aţi făcut aceasta pentru Mine." Aşa că de aceea voi nu aţi adus, sau cumpărat la doi lucrători un costum; voi aţi cumpărat două costume pentru Isus. Uh-huh. Aceasta este ce a spus El, "Voi aţi făcut aceasta pentru Mine."

E-4 Dar acea micuţă atingere Cerească, de azi dimineaţă, aţi observat-o voi? Fără chemare la altar, fără nimic; ci doar după Mesaj şi şi împrospătarea Duhului Sfânt ce a scăldat poporul, slava lui Dumnezeu mişcându-se, ei doar au început să vină sus, şi jos, peste tot în jur. Şi eu am observat câţiva foarte buni prieteni de ai mei Baptişti, de la Walnut Street Baptist Church, în Louisville, stând pe culoar, doar scăldându-se în puterea lui Dumnezeu. Oh, Doamne! Şi eu i-am întâlnit după serviciu, ei au zis, "Aceea era puterea lui Dumnezeu."
Eu am zis, "Aceasta este adevărat. Voi sigur, voi sigur aveţi dreptate."

E-5 Puterea lui Dumnezeu! Şi tu doar nu poţi găsi cuvinte să le spui. Tu doar nu ştii ce să spui. Duhul Sfânt doar ia adunarea şi tu nu ştii ce va face El cu Aceasta. În linişte, dulce, în smerenie, frânt. Oh, Frate Pat, aceasta este doar Cerul, pentru mine. Eu sunt doar unul din aceste tipuri de modă veche la care-i place simţirea în El, tu vezi.

E-6 Ca răposatul Paul Rader, el a spus la a lui... Odată el spunea o poveste. Şi el a spus că el şi soţia lui şedeau la masă, şi ea vroia să meargă undeva sau să facă ceva, şi el tot îi spunea ei, "Eu nu o pot face," şi aşa mai departe, şi el i-a tăiat-o cam scurt.

E-7 Astfel el a privit în jur la ea, şi lacrimile îi curgeau pe obraji, şi el i-a spus ei, el a zis, "Păi, acum," se gândea în inima lui, "dacă ea este rănită aşa de uşor, las-o să stea rănită." Astfel el, ca bărbat, şi-a împăturat ziarul lui şi l-a aşezat jos pe farfuria lui.

E-8 Şi ea întotdeauna a stat la uşă şi l-a sărutat de rămas bun; şi atunci când el a ajuns afară la poartă, ea îi făcea cu mâna, şi atunci aceea va... aceea va avea grijă de aceasta, voi ştiţi, până and el se întorcea de la biroul lui.

E-9 Şi astfel în dimineaţa aceea, a zis, când ei au pornit-o afară, păi, ... la uşă, păi, ea stătea lângă uşă, şi el a sărutat-o şi a păşit înainte afară până la capătul porţii, şi a deschis poarta şi a privit înapoi, şi ea stătea la uşă cu capul în jos, încă rănită, a zis că el a făcut cu mâna pa pa, şi a zis că ea a făcut cu mâna pa pa.

E-10 A zis că el a pornit-o jos pe stradă, şi el a început să se gândească, "Ce ar fi dacă mi s-ar întîmpla ceva înainte ca să mă întorc acasă, sau, ce ar fi dacă i s-ar întâmpla ei ceva înainte să mă întorc, Dumnezeu ne-ar chema de pe scenă; şi aşa femeie bună cum era ea, şi cât de dulce este ea, şi aşa mai departe?" Şi a zis, cu cât a ajuns mai departe, inima îi devenea tot mai împovărată.

E-11 Aşa că el s-a întors doar şi a fugit înapoi, a deschis poarta, a alergat în casă, a deschis uşa. Şi când el a deschis uşa, el a auzit pe cineva plângând. S-a uitat în jur, ea stătea după uşă. Zicea că el nu a spus "iartă-mă," el nu a spus "scuză-mă," el nu a spus nimic. Zicea că el doar a apucat-o şi a sărutat-o din nou, s-a întors şi a păşit înapoi afară. Zicea că el a ajuns afară la poartă, zicea că ea stătea din nou la uşă. El a zis, "Pa." Şi ea a zis, "Pa," zicea, întocmai cum a făcut ea prima dată, dar ultima dată avea o simţire în aceasta.

E-12 Aşa că acesta este felul cum este. Când are o simţire în el, vedeţi voi, că acesta este într-adevăr ceva de la Dumnezeu.

E-13 Acum în numirea cu câteva momente în urmă, a unui nou administrator, Fratele Sothmann. Eu sunt sigur că administratorii, şi toţi, cunosc acum, că, la sfârşitul anului fiscal, la întâi Ianuarie, că toate funcţiile bisericii, astfel ca păstori şi diaconi, şi aşa mai departe, expiră. Apoi dacă ei vor să continue înainte... Nu pastori; eu nu am vrut să spun aceasta. Eu vreau să spun administratorii, şi diaconii, şi învăţătorii de şcoală Duminicală, şi aşa mai departe. Că, pastorul este ales înăuntru de către biserică, şi el stă până, până... Şi atunci atunci ei... Dacă oamenii, prezentul comitet de administratori, sau diaconi, sau învăţători de şcoală Duminicală, sau ce altceva, dacă ei vor să continue înainte, ei doar continuă înainte. Dacă ei nu vor, atunci ei trebuie-ei trebuie să demisioneze dacă ei nu vor să continue; şi nu există nimic împotriva lor. Atunci ei continuă pentru anul viitor. Şi şi dacă ei nu continuă, atunci ei au o alegere, şi numesc pe un alt administrator, sau sau orice era funcţia.

E-14 De aceea, aceasta nu îl pironeşte pe un om, pe timpul vieţii lui, ca să slujească într-un comitet. Dar atât timp cât el simte că Dumnezeu este cu el şi el ajută, şi el vrea să-şi facă partea lui, sau partea ei, orice ar putea fi aceasta, să continue înainte cu lucrul lui Dumnezeu, noi suntem întotdeauna fericiţi să-i avem să slujească cu noi. Înţelegeţi? Dar în felul acela îi dă unei persoane şansa să slujească pentru un an şi să vadă cum îi place aceasta. Unii din administratorii noştri stau pentru ani şi ani şi ani, şi diaconii de asemeni, şi aceasta este perfect bine. Dar atunci nu există nici un timp stabilit. Dacă administratorul, sau păstorul, sau cineva în comitet, nu simt ca ei să poată să slujească mai mult, sau se mută afară, atunci ei doar anunţă biserica, ca ei să poată să pună pe cineva în locul lor.

E-15 Şi aceasta este ce a avut loc aici în seara aceasta, cu Fratele Morgan, Fratele William Morgan demisionând ca administrator. Ei au avut nevoie de un alt administrator. Şi Fratele Sothmann a fost numit ca administrator, într-un alt timp, şi atunci a fost primit în seara aceasta în comitet.

E-16 Aceasta este official, atât timp cât este biserica. În biserica noastră, aceasta este suveranitatea bisericii. Biserica mută, sau pune înăuntru pe administratori, biserica mută păstorul, sau îl pune înăuntru pe păstor, orice este el, aceasta este biserica în toate. Aceasta este apostolic. Acesta este felul în care a fost făcut în timpul Bibliei. De aceea, noi simţim că nici o persoană, atunci, nu este un dictator sau ceva în biserică. Noi nu vrem aceasta. Fiecare om, fiecare persoană, eu însumi, în a vota la oricare, are doar un vot, întocmai ca oricare altă persoană de aici din biserică, doar un vot. Aceasta nu este ceea ce eu spun; aceasta este ce spune biserica, vedeţi, ce spune biserica în trup. Vouă vă place aceasta? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Oh, eu cred că aceea este doar Scriptural. Acesta este felul cum trebuie să fie.

E-17 Acum, aceasta urmează să fie o săptămână măreaţă pentru mine, care vine, mâine, cu voia Domnului. Eu trebuie să fac hotărâri pentru anul care vine, despre toate invitaţiile. Eu vreau să mă duc afară la-la birou şi să-mi ridic toate invitaţiile mele şi să le aduc acasă. Şi de aceea, pentru următoarele câteva zile, eu merg la rugăciune, la Dumnezeu, şi mă rog ca El să mă călăuzească şi să-mi arate în ce direcţie să merg şi ce să fac. Noi nu trăim într-un timp cum era când El era aici, unde Dumnezeu l-a condus pe El din loc în loc, şi El era într-un oraş pentru câteva ore şi s-a dus la o altă cetate. Dar astăzi aceasta este pe un sistem diferit, este o întocmire, grupuri de slujbaşi şi o mulţime de lucruri trebuiesc făcute.

E-18 Şi felul în care eu o fac, eu aduc înăuntru toate invitaţiile mele Africane şi le aşez jos, toate invitaţiile din India, şi toate din California, Utah, şi toate invitaţiile diferite, şi le pun separat în teancuri. Eu le las să stea. Şi apoi eu o iau la umblat şi rugat, poate urc în maşina mea să fiu dus o zi sau două. Vin înapoi, rugându-mă. Ceva îmi vine pe inima mea să merg la un anumit loc, apoi eu văd dacă aceasta este doar o impresie. Atunci, după aceea, atunci eu... dacă aceasta m-a impresionat atât de tare, eu mă duc la acest teanc unde este acest loc anumit, apoi îmi ridic o scrisoare şi o citesc, de invitaţie, să văd unde este aceasta. Atunci, de acolo...

E-19 Aici este motivul pentru care eu fac aceasta. Voi vă gândiţi la a merge cam şaptezeci şi două de ore pe avion, în furtuni, şi¬n sus şi-n jos, şi-n jur, dacă voi aţi mers vreodată peste ocean. Nu ştii uneori dacă tu eşti tu eşti sus, şi uneori aceasta este jos, şi legănat, şi huţulat, şi azvârlit, prin norii aceia şi peste apa aceea, pentru trei zile şi trei nopţi. Şi apoi mă aşez jos pe un pământ, şi primul lucru care te întâlneşte este Satan, "Păi, grupul lucrătorilor a zis asta, unii dintre ei au fost împărţiţi la vot, şi unii pentru." Vedeţi?

E-20 Apoi tu ai putea spune aşa, "Păi, poate că Domnul nu a vrut ca eu să vin."

E-21 Dar când tu eşti trimis de Dumnezeu, tu eşti gata să întâlneşti vrăjmaşul. Tu zici, "Eu calc aici, în Numele lui Isus Cristos. Eu am venit în Numele Domnului Isus, şi eu stau aici până când lucrul Lui este realizat." Vedeţi, atunci tu eşti gata să întâmpini forţele.

E-22 Aşa că, voi mă iubiţi, eu ştiu că voi mă iubiţi. Aşa că rugaţi-vă pentru mine săptămâna aceasta, ca eu să fac hotărârile corecte, că inspiraţia lui Dumnezeu mă va călăuzi.

E-23 Acum eu voi avea câteva micuţe, pe care eu le numesc, adunări micuţe pe apucate. Eu mă duc jos în Florida, pe opt, nouă şi zece din această lună; sau, Tifton, Georgia. Tifton, Georgia, în opt, nouă şi zece Ianuarie, am vrut să spun, în loc de această lună. Şi apoi eu trebuie să mă duc la Glasgow, Kentucky; şi probabil Somerset, Kentucky; şi o seară este, şi poate Campbellsville, Kentucky. Şi-şi Fratele Rogers a vrut ca eu să vin într-o seară, la locul lui, care noi avem... a trebuit să- 1 omitem data cealaltă.

E-24 Acum, rugaţi-vă pentru Fratele Rogers. Noi am avut părtăşie, astăzi, şi eu i-am apucat mâna lui şi l-am găsit într¬o stare rea, fizic. Astfel rugaţi-vă pentru Fratele Rogers aici. El şi-a luat o parte mare pe mâinile lui acolo, şi aceasta l-a făcut nervos şi indispus, şi el este-el este într-o sănătate destul de rea chiar acum, şi soţia lui este foarte rău. Aşa că rugaţi-vă pentru acest cuplu micuţ, copii minunaţi ai lui Dumnezeu. Şi eu i-am spus că, cu voia Domnului, eu îi voi da lui o seară.

E-25 Şi Fratele Ruddell, micuţul nostru... una din micuţele noastre biserici surori, sus aici pe 62, micuţul băiat sfios, a mers pe aici şi nu a putut nici măcar să privească în sus. Şi el ar fi venit sus la casă. Şi, oh, eu presupun că oamenii se gândeau că el era o pacoste obişnuită, dar acolo era ceva privitor la băiat care părea real. Eu doar am continuat să stau cu el, şi stând cu el, ziceam, "Frate Ruddell, tu poţi."

E-26 El a zis, "Frate Branham, eu mă ridic înaintea unei mulţimi, inima mea-mea îmi vine sus în gât, şi eu-eu-eu nu pot spune un cuvânt."

E-27 Am zis, "Stai acolo şi înghite-o înapoi jos, şi vorbeşte, în Numele Domnului, înţelegi." Şi acum el are un Tabernacol de mărimea acestuia, aici sus pe şosea, doar făcând ceva. Stai cu acesta. Băiatul a avut o chemare de la Dumnezeu. Eu am cunoscut pe tata lui şi pe mama lui, ei sunt oameni foarte minunaţi.

E-28 Şi apoi noi s-ar cuveni să o avem pe Junie, într-o seară, jos în New Albany. Şi, oh, voi ştiţi, doar adunări micuţe, ca eu să pot apuca o seară aici şi o seară acolo.

E-29 Până când, dacă fiecare lucru se planifică conform cu orarul, cam la douăzeci şi cinci Ianuarie, eu voi pleca la Miami, pentru Convenţia Internaţională a Lumii a Evangheliei Depline a Oamenilor de Afaceri Creştini. Şi de acolo, la Kingston, Haiti, jos în America de Sud, şi sus prin Mexico. Şi de acolo, în Africa. Din Africa, sus în Scandinavia. Şi aşa mai departe, în felul acesta. Cea mai mare parte a anului, eu cred, va fi luată în adunările de peste mări. Deci rugaţi-vă pentru mine, eu trebuie să-mi fac decizia corectă.

E-30 Acum aceasta este doar dacă va fi voia Domnului; dacă nu, eu voiesc să merg oriunde, în orice loc. Aceasta nu contează unde este, eu vreau să merg. Dar atât timp cât sunt eu în stare să stau în această pulbere a pământului în care m-a pus Dumnezeu, eu vreau să propovăduiesc bogăţiile Lui de necercetat până când moartea mă ia din acest trup. Aceasta este hotărârea mea, prin harul lui Dumnezeu, numai dacă El mă va ajuta. Dacă El îşi ia mâna Lui la o parte de la mine, diavolul mă va ucide, aşa că voi rugaţi-vă doar ca Dumnezeu să-şi ţină mâna Lui de milă peste mine.

E-31 Eu nu îi cer dreptatea Lui; eu îi cer mila Lui. Înţelegeţi? Acum, dreptatea Lui, nu, eu nu aş putea suporta aceea. Doar mila Lui este după care eu pledez, pentru că eu ştiu că eu nu-s vrednic, şi nici unul nu este. Şi noi mai bine să nu cerem dreptatea Lui. Noi vrem mila Lui.

E-32 Acum, în seara aceasta, fiind puţin răguşit, dar nu puteam să refuz ocazia, să vorbesc acestui grup minunat de Creştini.
Aşteptaţi, doar înainte ca eu să fac acest anunţ, lăsaţi-mă să spun un lucru. În timp ce voi toţi sunteţi într-o inimă acum, într-un acord, şi totul decurgând dulce, lăsaţi-mă să dau doar o mică discuţie de două minute bisericii mele, înţelegeţi.

E-33 Ascultaţi drăgălaşii mei în Evanghelie, a mele... stelele în coroana mea, dacă eu voi avea una, procurată de Sângele lui Isus. Eu am făcut aceasta pentru un scop, am venit înapoi în felul acesta. Noi am decis aceasta la un drum de vânătoare, Fratele Roy Roberson, Fratele Banks Wood, şi eu, la un drum, ca noi să putem aduce, să venim înapoi. Fratele Fratele Roy şi toţi dintre noi discutam, şi despre păstorul nostru, Fratele Neville, şi un om care este înaintea voastră tot timpul, păstorind şi toate celelalte, noi îl iubim; dar totuşi, Fratele Neville fiind co-pastor, aceasta părea puţin cam greu pentru Fratele Neville să trebuiască să împingă afară în aceea, înţelegeţi. Aşa că noi ne-am rugat, şi se părea că aceasta era voia Domnului ca eu să o fac. Acum, eu i-am cerut Domnului că dacă El mă va ajuta, eu voi face tot posibilul.

E-34 Şi după ce am făcut propria mea consacrare, şi după ce am făcut, având biserica să facă astfel acum, dacă Dumnezeu ne¬a binecuvântat în felul în care El a făcut-o în ultimele câteva adunări, cu acea micuţă consacrare, ce va face El dacă noi ne menţinem, înţelegeţi? Doar menţineţi-vă. Acum ascultaţi. Voi sunteţi îndrăgostiţi unul de altul, după cum eu văd că voi staţi în culoare, în dimineaţa aceasta, şi doar plângeţi, cu mâinile voastre către Dumnezeu, şi-şi drăgălaşul Duh mişcându-se în jur peste voi.

E-35 Acum voi să nu ascultaţi la un lucru scârbos pe care îl are diavolul să spună. Înţelegeţi? Dacă diavolul vă arată ceva, sau vă spune ceva rău, despre unul dintre membri Trupului lui Cristos, voi să nu credeţi aceasta. Căci, îndată ce voi o credeţi, voi vă mânjiţi experienţa voastră.

E-36 Şi dacă voi vedeţi pe unul din membri Trupului lui Cristos făcând ceva rău, nu spuneţi la altcineva; ci mergeţi la membrul acela, şi cu dragoste, şi vedeţi dacă voi nu-i puteţi aduce înapoi la Cristos din nou. Şi dacă voi nu puteţi să o faceţi, atunci spuneţi unei persoane, sau lăsaţi-i să meargă cu voi. Faceţi-o în felul în care a spus Scriptura. Înţelegeţi? Dar să nu...

E-37 Dacă cineva zice, "Sora Cutare-şi-cutare, sau Fratele Cutare-şi-cutare," să nu crezi tu un cuvânt din acesta. Tu doar să o laşi să meargă. Deoarece, ţine minte, acesta este diavolul încercând să te rupă în bucăţi. Acum doar aşteaptă-l să vină înăuntru, că el va face aceasta. Acum tu să laşi omul bun al casei, credinţa, să stea chiar acolo, şi să nu primeşti un singur lucru. Aceşti oameni au fost aşezaţi în locurile Cereşti cu tine, aveţi părtăşie împreună în jurul binecuvântărilor lui Dumnezeu, luând împărtăşirea la masă, şi Duhul Sfânt a mărturisit că ei sunt copiii lui Dumnezeu. Aşa că haideţi doar să fim cu adevărat dulci, cu inima bună, iertători, iubitori. Şi dacă persoana cealaltă vorbeşte rău împotriva ta, tu vorbeşte dulce împotriva lor. Priveşte cu cât mai dulce vine la tine atunci. Înţelegi? Asta-i adevărat. Doar întotdeauna întoarceţi bine pentru rău, dragoste pentru ură. Şi doar ...

E-38 Te simţi tu mai bine, drăguţo, fetiţa din spate? Asta-i bine. Eu sunt atât de mulţumit. Da, doar a mers înapoi... Ea a fost încovoiată acolo înapoi într-un nod, şi Domnul Isus a adus-o pe ea înainte acum şi a prezentat-o la adunare. Noi suntem atât de mulţumiţi pentru aceasta. Pentru aceasta am plecat de la amvon, cu câteva momente în urmă. Au zis că ei s-au "rugat şi rugat, şi nu puteau să străbată la Domnul."

E-39 Acum, fiţi siguri să faceţi aceasta. Angajaţi-vă ca să, către Dumnezeu, "Dumnezeule, prin harul Tău, aceasta este ceea ce voi face eu." Nu contează când vreunul zice rău; întoarce bine. Nu gândiţi rău. Dacă voi gândiţi rău, şi voi spuneţi aceasta doar făţarnic, atunci-atunci-atunci voi sunteţi greşiţi. Voi doar continuaţi să vă consacraţi pe voi lui Dumnezeu până când într¬adevăr vă simţiţi bine faţă de persoana aceea. Acesta este felul de a o face. Atunci dulceaţa binecuvântărilor lui Dumnezeu doar va, oh, aceasta doar va acoperi sufletul vostru. Acesta este felul de a trăi biruitor, atunci nimic nu poate să vă vatăme atât timp cât voi sunteţi în dragoste. Păi, voi ziceţi...

E-40 Vedeţi, "Dacă voi aveţi limbi, ele vor înceta. Şi dacă voi aveţi înţelepciune, aceasta va dispărea. Profeţiile, acestea vor eşua. Dar când voi aveţi dragoste, aceasta va dura pentru totdeauna." Înţelegeţi?

E-41 Şi nu iubiţi numai pe acei care vă iubesc, ci iubiţi pe aceia care nu vă iubesc. Căci, este uşor pentru mine să iubesc pe oricine care mă iubeşte, ci încearcă să iubeşti pe cineva care nu te iubeşte. Aceasta este unde tu poţi verifica dacă tu eşti un Creştin sau nu; cineva care nu te iubeşte, şi totuşi, în inima ta, tu îi iubeşti. Acum, dacă tu nu faci aceasta, atunci doar continuă să te ţii de Dumnezeu. Aceasta este acolo, pentru că eu cunosc aceasta de a fi Adevărul. Amin. Eu ştiu că acesta este Adevărul.

E-42 Acum noi o să deschidem preţiosul Cuvânt, acum, la Cartea despre Evrei, şi capitolul al 11-lea, doar pentru un scurt Mesaj. Fiind puţin răguşit, însă eu am avut o după-amiază minunată cu fraţi şi surori. Şi nu am ajuns înăuntru până aproape la ora şase, şi am fugit doar în cameră şi am îngenunchiat la marginea patului, la dormitor, şi m-am rugat pentru câteva momente. M¬am ridicat, şi mi-am luat Biblia şi am început să citesc. Eu am văzut o revistă aşezată acolo, şi am ridicat-o sus, şi aceasta era scrisă în Africană, aşa că eu nu am putut să o citesc.

E-43 Şi uneori, în citire, tu vei atinge un cuvânt, şi acel cuvânt devine viu pentru tine. Acela este felul în care un lucrător îşi obţine a lui, mesajul lui. Doar începe să citească, citind Biblia, ceva. Primul lucru pe care îl ştii, tu atingi ceva, atunci ceva adaugă la acel ceva, ceva adaugă la acel ceva. Apoi, îl subliniezi, şi doar mergi la amvon şi-l citeşti. Dumnezeu va face restul. Vedeţi, El va purta de grijă de restul.

E-44 Acum, uneori tu devii aşa de mişcat, încât tu faci gânduri micuţe despre ce, notiţe de gânduri despre care tu te-ai gândit. Uneori într-o adunare, unde tu trebuie să vii repede la platformă, ca, să citeşti doar peste acele gânduri micuţe pe care tu le-ai avut, fie ca Duhul Sfânt să le reanimeze pentru tine din nou. Am făcut aceasta de multe ori.

E-45 Acum Evrei 11, să citim versetul 1, începând, şi noi vom citi mai multe versete.
Acum credinţa este substanţa lucrurilor nădăjduite, evidenţa lucrurilor nevăzute.
Căci prin aceasta bătrânii au obţinut o bună mărturie. Prin credinţă noi înţelegem că lumile au fost făcute prin Cuvântul lui Dumnezeu, astfel că lucrurile care sunt văzute nu au fost făcute din lucrurile care se văd.

E-46 Nu este aceasta bogat? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Lăsaţi-mă să citesc acel verset al 3-lea din nou. Ascultaţi îndeaproape.
Prin credinţă noi înţelegem că lumile au fost făcute prin Cuvântul lui Dumnezeu, astfel că lucrurile care sunt văzute nu au fost făcute din lucrurile care se văd. (Cuvântul lui Dumnezeu!)
Prin credinţă Abel a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai excelentă decât Cain, prin care el a obţinut mărturie că el era neprihănit, Dumnezeu mărturisind despre darurile lui: şi prin aceasta... fiind mort totuşi a vorbit.
Prin credinţă Enoh a fost mutat ca el să nu vadă moartea şi nu a fost găsit, pentru că Dumnezeu... l-a mutat: căci înainte de mutarea lui el a avut o mărturisire, că el l-a mulţumit pe Dumnezeu. Cinci sute de ani de viaţă, de asemeni!
Dar fără credinţă este imposibil să-l mulţumeşti: căci acela care vine la Dumnezeu trebuie să creadă că El este, şi că El este un răsplătitor al acelora care îl caută stăruitor.
Prin credinţă Noe, fiind avertizat de Dumnezeu despre lucrurile nevăzute încă, s-a mişcat cu frică, a pregătit o arcă pentru mântuirea casei lui; prin... care el a condamnat lumea, şi a devenit moştenitor al... neprihănirii care este prin-care este prin credinţă.

E-47 Acum să ne rugăm doar un moment, şi să ne plecăm capetele.

E-48 Doamne, Mult Graţiosul nostru Dumnezeu şi Tată, noi venim acum în Prezenţa Ta din nou, cu mulţumiri. Şi nu numai că noi simţim acum că noi suntem în Prezenţa Ta deoarece noi ne-am plecat capetele noastre să ne rugăm, ci noi credem că noi suntem constant în Prezenţa Ta, pentru că, "Ochii Domnului umblă de la un capăt la altul pe pământ." Şi Tu cunoşti toate lucrurile, şi Tu cunoşti gândurile inimii.

E-49 De aceea, Doamne, motivul că noi ne plecăm capetele, este să cerem această petiţie, ca Tu să ne ierţi de toate păcatele şi fărădelegile împotriva Ta, şi ca mila Ta încă odată să fie prelungită pentru noi, într-atât ca Tu să ne deschizi buzele noastre să vorbim şi urechile noastre să audă, şi Cuvântul Tău să poată deveni real pentru noi, în seara aceasta; ca aceste câteva versete pe care noi le-am ales să le citim să poată deveni un mare ajutor pentru fiecare membru al trupului Tău tainic pe pământ, Biserica Ta spirituală, Biserica celor Întâi născuţi, acea Biserică care a fost cumpărată prin Sângele lui Isus, care a fost spălată şi a fost sfinţită, şi va fi prezentată lui Dumnezeu în Ziua aceea, fără o vină sau o zbârcitură. Cum îţi mulţumim noi Ţie, să avem credinţă să credem că noi suntem părtaşi ai acestei bunătăţi a lui Dumnezeu, prin neprihănirea şi mila Domnului nostru Isus!

E-50 Rugându-ne acum ca Tu să vindeci toate bolile. Mulţumindu-ţi Ţie pentru că ai atins acea fetiţă doar cu câteva momente în urmă, zăcând încovoiată în sală acolo, de durere; văzând-o păşind afară, acea credinţă de copil mic, şi acceptându-te pe Tine şi mila Ta. Şi noi îţi mulţumim Ţie pentru aceasta; şi ne rugăm ca Tu să-ţi aduci aminte de cel drag al Sorei Baker acolo în Kentucky, şi aceia despre care a vorbit Fratele Neville, şi, o Dumnezeule, nenumăratele tabere a bolnavilor pretutindeni. Şi în special, Doamne, aceia care sunt nesalvaţi şi nu Te cunosc; dacă ei ar muri în păcatele lor, ei nu ar putea veni unde eşti Tu.

E-51 Noi ne rugăm ca Tu să ne dai mărturie şi putere, îndrăzneală să vorbim Cuvântul, şi înţelepciune să ştim când să-L vorbim. Şi atunci vorbeşte-ne când noi am spus destul, ca noi să putem să plecăm la o parte şi să lăsăm pe oameni în uimire, mirându-se, de marele Duh Sfânt şi lucrarea Lui. Admite aceasta, Doamne. Ascultă-ne acum, ne rugăm, în Numele lui Isus Cristos noi o cerem. Amin.

E-52 Şi mie mi-ar place să vorbesc doar pentru un timp scurt asupra subiectului despre simţuri. Noi suntem învăţaţi că omul natural are cinci simţuri, şi cele cinci simţuri controlează a lui¬lui... Sau, El... a dat... , Dumnezeu i-a dat lui aceste cinci simţuri, ca să contacteze casa lui pământească, şi acele simţuri sunt cunoscute ca: văz, gust, pipăit, miros, auz. Acele cinci simţuri care sunt cunoscute omului natural, şi ele sunt bune, şi noi nu putem să operăm sau să trăim o viaţă normală când unul din aceste simţuri omit să funcţioneze. Vederea voastră, auzul, pipăitul, mirosul, sau gustul, noi nu putem fi normali fără ele. Acolo ceva lipseşte, ceva porţiune de viaţă pe care noi nu o putem contacta, fără ca acel simţ să acţioneze. Şi ele sunt bune şi ele sunt folositoare, şi ele ne-au fost date de către Dumnezeu.

E-53 Dumnezeu a dat acele simţuri, dar ele ne sunt date ca un dar. Şi aceasta depinde de cum voi, la ce cedaţi voi aceste simţuri, va fi felul în care viaţa voastră va fi controlată, de felul cum cedaţi voi cele cinci simţuri. Voi sunteţi... Ce vedeţi voi, ce auziţi voi, ce simţiţi voi, mirosiţi, sau pipăiţi, la orice sunt cedate acele simţuri, ele vă vor domina.

E-54 Şi noi suntem recunoscători lui Dumnezeu că noi avem cele cinci simţuri, dar nicidecum nu v-au fost date aceste cinci simţuri ca să vă călăuzească. Ele v-au fost date pentru contact pământesc. Dar acolo vi s-a dat vouă al şaselea simţ şi, acel simţ al şaselea, îi aparţine numai Creştinului. Şi tu nu poţi avea acest simţ al şaselea până când tu devii un Creştin; este singura cale ca tu să poţi avea vreodată ceva mai mult decât cele cinci simţuri naturale pentru persoana naturală. Al şaselea simţ este mai bine cunoscut, Creştinului, ca credinţă. Aceasta este aceea care te guvernează şi te călăuzeşte pe tine, şi acesta este superior la toate celelalte simţuri. Acesta este un superior la toate dintre simţuri, la celelalte cinci simţuri.

E-55 Acum, eu nu aş spune aceasta din cauză că noi primim al şaselea simţ că cele cinci simţuri nu mai sunt bune. Da, ele sunt. Cele cinci simţuri ţi-au fost date de către Dumnezeu, şi ele sunt ca să fie folosite. Dar când cele cinci simţuri acţionează contrar Cuvântului lui Dumnezeu, atunci ele mint.

E-56 Acum, al şaselea simţ nu poate minţii. Acesta este un super simţ. Şi acesta este despre care eu vreau să vorbesc. Azi dimineaţă eu am vorbit despre: Un Super Semn. Şi în seara aceasta despre: Un Super Simţ.

E-57 Şi super simţul este Duhul Sfânt, credinţa lui Dumnezeu care locuieşte în voi. Şi dacă voi veţi lăsa cele cinci simţuri să fie supuse la al şaselea simţ, acesta vă va călăuzi şi va aduce toate celelalte cinci simţuri sub controlul acelui super simţ. Căci acesta este aşa departe deasupra simţului natural, după cum omul spiritual este deasupra naturalului acesta este aşa de departe aşa de înalt cum sunt cerurile, deasupra omului natural şi cele cinci simţuri ale lui. Acesta vă face să credeţi lucruri pe care voi nu le puteţi vedea. Acesta vă face să acţionaţi unde voi nu vă gândiţi că cele cinci simţuri s-ar gândi vreodată despre aceasta. Diavolul poate să intre în aceste cinci simţuri şi să vă mintă, dar el nu poate atinge acel super simţ. Acesta este departe în afara atingerii lui. Acela vine de la Dumnezeu. Acesta se numeşte credinţă. Credinţa este lucrul acela măreţ.

E-58 Şi cele cinci simţuri nu controlează al şaselea simţ, ci al şaselea simţ controlează cele cinci simţuri. Super simţul controlează simţurile naturale. Şi cele cinci simţuri sunt văzul, gustul, pipăitul, mirosul, auzul. Iar super simţul este ceva care te va face pe tine să crezi Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că acela este singurul lucru despre care vorbeşte el. Şi El te va face să crezi lucrurile pe care tu nu le poţi vedea, gusta, pipăi, mirosi, sau auzi, deoarece acesta va lua Cuvântul lui Dumnezeu. Şi el îţi va preda acel Cuvânt ţie, şi te face să umbli contrar oricărui alt lucru care există afară de Cuvântul lui Dumnezeu. Prin credinţă, credinţa o face.

E-59 Acum, în a da această ilustraţie, despre simţuri, omul natural este născut cu aceste simţuri, astfel că ele sunt simţuri date de natură. Şi acesta este într-adevăr singurul lucru pe care el îl va şti vreodată despre acesta, în gîndirea lui intelectuală. El poate să gândească numai ca un om, el poate vedea ca un om, el poate înţelege ca un om, el poate auzi ca un om; dar când el devine cârmuit, sau regenerat, sau noi am numi aceasta "născut din nou," atunci acel al şaselea, super simţ îl apucă pe el. Şi, în a face astfel, acel super simţ îl ridică sus într-un loc până unde el are credinţă să creadă lucruri pe care el nu le putea auzi, lucruri pe care el nu le putea vedea, înţelegeri pe care el nu le putea înţelege. El crede aceasta oricum, deoarece el este cârmuit prin cel de al şaselea simţ, acel super simţ. Oh, cât de încântător este să cunoşti aceasta, şi să gândeşti cât este de simplu să o crezi!

E-60 Acum, tu nu poţi, să crezi aceasta până când tu eşti regenerat. Biblia a spus că, "Nici un om nu poate numi pe Isus Cristosul, numai prin Duhul Sfânt." Noi am trecut prin aceasta săptămâna asta trecută. Şi aceasta era aşa o piatră de poticnire, în special la poporul credincios Penticostal, când ei mă aud spunând aceea. Isus a zis, în Sfântul Ioan 5:24, "Acela care aude Cuvintele Mele şi crede în Acela care M-a trimis, are Viaţă Eternă." Viaţa Eternă vine de la Dumnezeu, singur. "Şi nici un om nu poate să spună că Isus este Cristosul, ci numai prin Duhul Sfânt."

E-61 Tu iei numai ce altcineva a zis, ce ai învăţat tu prin intelect, ce ai învăţat tu prin cele cinci simţuri naturale. Dar când al şaselea simţ vine înăuntru, Duhul Sfânt, El ia la o parte toate argumentările acestor şase simţuri... cinci simţuri, şi te ridică sus în acel al şaselea simţ, să te facă să crezi lucruri pe care tu nu le poţi vedea, gusta, pipăi, mirosi, sau auzi. El îţi face ţie ceva. Atunci tu poţi să spui că Isus este Cristosul, deoarece tu ai fost martor la aceasta; nu ceea ce învăţătura intelectuală te-a învăţat, ci ceea ce tu ai experimentat.

E-62 "Ce este să facă atunci al şaselea simţ, Frate Branham? De ce vine al şaselea simţ?"

E-63 Al şaselea simţ vine pentru acest motiv. Acum, al şaselea simţ este credinţa, super simţul. Acum dacă... Al şaselea simţ vine numai pentru acest motiv, care era, să facă cele cinci simţuri în tine să nege orice care este contrar la Cuvântul lui Dumnezeu.
Pentru aceasta este cel de al şaselea simţ. Scriptura vorbeşte despre „a arunca jos judecăţile."

E-64 Cele-cele, vedeţi, cele cinci simţuri vor, voi puteţi judeca, "Păi, acum, de ce ar trebui acest om, şi de ce ar trebui...?"

E-65 Dar al şaselea simţ nu vede aceea deloc. El este aşa departe în afara acestuia! El este cu atât mai înalt decât cum este acesta, până când el nici măcar nu are ceva argumentări deloc cu acesta. "Noi credem aceasta!" El este departe în afara oricărui lucru la care cele cinci simţuri ar avea să spună ceva privitor la acesta. Acum noi ne pregătim pentru un serviciu de vindecare, înţelegeţi. Noi credem aceasta! Tu umbli prin acel al şaselea simţ, tu vorbeşti prin acel al şaselea simţ, tu trăieşti prin acel al şaselea simţ, tu mori prin acel al şaselea simţ, şi învii prin acel al şaselea simţ. Acel super simţ, ceva ce este în tine, care este deosebit de ceea ce este omul natural.

E-66 Omul natural are numai acestea, şi ele sunt în regulă dacă ele pot fi aduse în supunere la al şaselea simţ. Dacă mintea naturală zice, citeşte Cuvântul lui Dumnezeu şi zice, "Acela este Cuvântul lui Dumnezeu," acesta vorbeşte Adevărul. Dar dacă el citeşte, şi zice, "Acesta nu este tot Cuvântul lui Dumnezeu. Sau, sau, Acesta era. Acesta este ceva, Acesta a fost odată, însă Acesta nu este acum." Atunci acel al şaselea simţ vine înăuntru, şi zice, "El este acelaşi ieri, azi, şi in veci." Vedeţi, aceea este deosebirea.

E-67 Aceasta este de ce aşa de mulţi oameni nu reuşesc să fie vindecaţi. Ei încearcă să vină cu o concepţie intelectuală. Ei zic, "Oh, eu-eu fac aceasta, sau eu cred aceasta, şi aşa mai departe."

E-68 Dar dacă acel al şaselea simţ spune aceasta, atunci nimic nu există care să-i zguduie vreodată de la acel al şaselea simţ. Al şaselea simţ este venit peste fiinţa umană să-i facă să nege orice care este contrar Cuvântului lui Dumnezeu. Orice simptom, orice simptom care este contrar promisiunii lui Dumnezeu, al şaselea simţ spune că acesta nu este acolo, dacă Creştinul este născut din nou.

E-69 Şi primul lucru pe care îl ştii, ceva neîncrezător, necredincios, ajunge în jur la Creştin şi zice, "Acum uită-te aici, nu există un astfel de lucru ca acel Duh Sfânt. Tu eşti doar greşit, în aceasta. Tu eşti nebun, dacă tu crezi astfel de lucru ca Acela. Nu există un astfel de lucru ca Acesta."
Acel al şaselea simţ merge direct la lucru.

E-70 "Lasă-mă să-ţi arăt, în Biblie, unde tu nu poţi primi Duhul Sfânt. Şi, tu vezi, eu pot să-ţi arăt unde ucenicii au primit Aceasta, dar... dar... "

E-71 "Da, păi," tu zici, "uite," al şaselea simţ te va îndrepta dincolo şi va zice, "dar El a zis, Promisiunea este pentru voi şi pentru copiii voştri."

E-72 "Păi, aceea a însemnat copiii lor. Aceea, aceea nu a însemnat pentru tine. Aceasta nu este pentru tine."

E-73 Dar acel al şaselea simţ ştie mai bine. De ce? El este deja în tine. Ei au spus aceasta prea târziu. Tu deja ai primit Aceasta.

E-74 Oamenii care au învăţat că, "Nu există un astfel de lucru ca Duhul Sfânt," ei nu ştiu despre ce vorbesc.

E-75 Ca băiatul acela, odată, curăţind un măr, şi a fost întrebat de către un necredincios, dezbătând o adunare. El a zis, "Ce vrei tu, ce vrei tu aici sus?"

E-76 El a zis, "Eu vreau să-ţi pun o întrebare." În timp ce el mânca mărul şi bucurându-se de el, o foarte simplă, un fel de, părea ca o persoană delicventă, cu părul atârnându-i în faţă, şi un dinte scos în faţă; şi o veche, jachetă de şalopetă murdară pe el. El a zis, "Doar o întrebare vreau eu să-ţi pun."

E-77 Necredinciosul doar a spus, "Nu există un astfel de lucru ca Dumnezeu. Aceasta toată este emoţie. Acolo este fără sens privitor la asta, asta este totul."

E-78 Şi băiatul a zis, "Eu vreau să-ţi pun o întrebare, domnule. Este mărul acesta dulce sau acru?"
El a zis, "Păi, cum să ştiu eu? Eu nu îl mănânc."
El a zis, "Aceasta-i tocmai ceea ce mă gândeam," şi a păşit drept înapoi.

E-79 Cum ştii tu, când tu nu l-ai gustat pe Domnul? Cum ştii tu, când tu niciodată nu ai primit Duhul Sfânt, dacă El este real sau dacă El nu este? Cum ştii tu dacă aceasta este credinţă sau putere? Cum ştii tu că acolo nu este "bucurie de negrăit şi plin de slavă," când tu niciodată nu ai gustat să vezi aceasta? Al şaselea simţ te conduce la Aceea. Al şaselea simţ îţi declară Aceasta.

E-80 Nu există puteri intelectuale deloc, care să aducă vreodată Aceasta la tine. Puterile intelectuale vor judeca şi vor zice, "Păi, aceasta este psihologie. Aceasta este ceva în felul acesta, şi aceasta este emoţie cu poporul."

E-81 Dar când al şaselea simţ vine înăuntru, el neagă toate acele lucruri, şi mută o persoană drept în sânul lui Dumnezeu. "Acela care vine la Dumnezeu trebuie să creadă că El este, şi un răsplătitor al acelora care cu sârguinţă Îl caută." Prin credinţă! Prin credinţă, Abraham! Prin credinţă, Isaac! Prin credinţă, Iacob! Totul prin credinţă! Acesta este al şaselea simţ care o face. Al şaselea simţ neagă toate simptomele, toate simptomele, orice contrar Cuvântului lui Dumnezeu, şi simţirea, emoţia.

E-82 Cineva zice, "Oh, păi, s-a rugat pentru mine; însă eu nu mă simt ceva mai bine."

E-83 Al şaselea simţ nu ar sta niciodată liniştit pentru aceea. Al şaselea simţ ar zice, "Aceasta este o minciună! Eu mă simt mai bine. Eu mă fac bine. Dumnezeu a zis aşa, asta o stabileşte.
Amin! Dumnezeu a spus aşa." Al şaselea simţ se hrăneşte numai din Cuvântul lui Dumnezeu.

E-84 Acel super simţ, acesta este super, deasupra simţurilor. Acesta este un simţ mai mare. Aceasta este o credinţă. Aceasta este o putere care stârneşte şi conduce. Amin. Aceasta este ceva care vă face să faceţi lucruri pe care niciodată nu v-aţi gândit că le-aţi face. Acesta este al şaselea simţ, super simţul.

E-85 Se face rugăciune pentru tine. Să zicem că tu ai-ai o mână infirmă şi se roagă pentru tine, mâna ta, tu vii acolo sus şi tu crezi că Dumnezeu are să te vindece. Păstorul se roagă pentru tine, tu mergi înapoi. Omul vechi natural va zice asta, "Tu nu simţi ceva deosebit în mâna aceea. Tu nu eşti mai bine decât cum ai fost tu vreodată." Dar al şaselea simţ vine înainte, şi a zis, "Aceea este o minciună! S-a făcut rugăciune pentru tine, aceea o stabileşte." Amin.

E-86 Ca femeia care a venit la adunarea noastră odată, şi ea a venit la o adunare, două din ele. Ele au traversat platforma. Ele au văzut discernământul. Acele femei au fost doar-doar care au înghiţit. Ele amândouă erau adevărate Creştine. Una a venit sus, şi Duhul a venit şi a zis, Tu suferi de o boală de stomac."
Şi faţa ei s-a luminat. Ea a zis, "Aceasta-i adevărat."

E-87 Şi Duhul Sfânt a spus prin mine, a zis, "Şi acesta este un ulcer. El este cauzat dintr-o condiţie nervoasă. Tu ai fost examintă de către un anumit doctor, şi el a spus că tu nu puteai... sau aceasta trebuie să-sau aceasta trebuia să aibe o operaţie, să îl ai tăiat afară."
Ea a zis, "Fiecare cuvânt din aceea este adevărul!"

E-88 Şi atunci văzând că ea era o credincioasă aşa de mare, atunci Acesta a zis, "Numele tău este Miss Cutare-şi-cutare, tu vii de la Cutare-şi-cutare, şi aşa-şi-aşa loc."
Ea a zis, "Acesta este adevărul!"

E-89 Ce era acesta? Al şaselea simţ prinzând-o. Al şaselea simţ şi Duhul Sfânt stând unul lângă altul. Duhul Sfânt vorbea, al şaselea simţ zicea "amin." Asta este. Ceva trebuie să se întâmple.

E-90 Cand Marta a alergat afară să-l găsească pe Isus, şi când ea a zis, "Doarnne!" Priviţi al şaselea simţ. "Dacă Tu ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit; dar chiar şi acum, orice îi ceri Tu lui Dumnezeu, Dumnezeu îl va da Ţie." Acolo este al şaselea simţ.

E-91 Isus s-a recules pe Sine, şi a zis, "Eu sunt Învierea, şi Viaţa; acela care crede în Mine, chiar dacă el a murit, totuşi el va trăi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi tu aceasta?"

E-92 Ce urmează ca tu să spui, judecând? Acolo este un om zăcând acolo, mort, şi viermii umblă prin el.

E-93 Dar El tocmai a terminat de spus că El era Învierea şi Viaţa. Acela era Cuvântul lui Dumnezeu. Cel de al şaselea simţ, în afara îngrijirii doctorului, în afara gândurilor cercetării ştiinţifice. Sfidând totul, sfidând toate judecăţile, şi aruncându-le jos. De ce? El mărturisea la Cuvântul lui Dumnezeu, "EU SUNT. Eu nu sunt Eu voi fi, Eu am fost. EU SUNT ACUM! Eu sunt Învierea şi Viaţa," un Om. "Cel ce crede în Mine, chiar dacă a murit, totuşi el va trăi; şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi tu aceasta?"

E-94 Ea a zis, "Da, Doamne," al şaselea simţ, ,,eu cred că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume."
"Fratele tău va învia din nou." Oh, Doamne!

E-95 Ei s-au dus la mormânt! Ei doi, împreună, ceva trebuia să se întâmple. Acela era un super simţ, cu Dumnezeu stând prezent, ceva trebuia să aibe loc. Simţul era super simţ, era Dumnezeu. Acolo era Ceva spunându-i lui Marta aceasta. Ea l-a văzut pe El. Ea l-a cunoscut pe El. Ea l-a recunoscut pe El de a fi tocmai Mesia. Şi ea a ştiut, dacă putea ea numai să ajungă la El, dacă ea putea numai să ajungă aproape de El şi să prezinte cazul, doar să audă o promisiune venită de la El, aceasta era tot ce vroia ea. Când El a zis, "Eu sunt Învierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă a murit," aceea era tot ce a vrut Marta să audă, tot ce ea a vrut. Deoarece, al şaselea simţ, super simţul, credinţa ei, o mişca pe ea să-i mărturisească Lui, să-l creadă pe El.

E-96 Această femeie, când ea a părăsit platforma, aceasta era AŞA VORBEŞTE DOMNUL, "Du-te acasă şi mănâncă. Isus Cristos te face bine." Ea a mers acasă.

E-97 În seara aceea, o prietenă de-a ei locuind în vecinătate, era a treia sau a patra după ea, şi ea a avut un mare nod pe gâtul ei. Şi aici vine ea, toată emoţionată că a ei-ei vecină, urma să fie vindecată de acel ulcer care a supărat-o pe ea atât de mult. Acesta era unul din sutele de cazuri, mii de ele. Şi acest nod mare scos în afară pe gâtul ei, şi ea a venit sus. Am zis, "Nimeni nu o să trebuiască să discearnă aceasta. Dar tu eşti fericită de ceva, tu eşti emoţionată, deoarece femeia aceea care şade acolo este o vecină de-a ta."

E-98 Duhul Sfânt! Ea se gândea, ,,Cum în lumea asta a putut acel om să cunoască asta? Aceasta trebuie să fie Ceva ca să-i descopere lui aceasta."

E-99 Astfel când aceasta a fost spus, El a zis, "Tu te gândeşti la gâtul tău."
"Da"
"Crezi tu că aceasta va pleca?"
"Eu cred aceasta," a zis ea, "din toată inima mea."

E-100 Am zis, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL, du-te acasă şi tu îţi vei primi vindecarea."

E-101 Omul natural a privit în jur şi nu a putut să vadă nici un semn. Femeia cu ulcer a mers acasă şi a încercat să mănânce, şi, Doamne, i se părea că era să moară. Oh, omul natural, simţul natural, simţirea încă declară că ulcerul este acolo.

E-102 Aşa că după ce a trecut cam o săptămână sau două, ea a mers prin vecinătate, la toate rudele ei, şi la biserică, mărturisind, "Domnul m-a vindecat."
Şi ei au zis, "Mănânci tu acum?"

E-103 "Nu, nu exact tot ce eu vreau. Dar," a zis ea, "eu sunt deja vindecată, căci prin rănile Lui eu sunt vindecată." Nu contează ce era aceasta, ea era vindecată oricum.

E-104 Şi într-o dimineaţă, copiii s-au dus la şcoală, şi ei i-a fost într-adevăr foame. Ea stătea, spălând vasele, lângă fereastră. Ea a venit la adunare, o altă adunare cu un an mai târziu. Şi ea spăla vasele, şi când ea, primul lucru, ea a simţit un simţ foarte ciudat mergând peste ea. Şi ea se gândea, "Ce era asta? Am simţit de parcă vroiam să ţip."

E-105 Şi bărbatul ei i-a spus, zicând, "Scumpa, tu încetează să mai vorbeşti despre vindecarea aceea," a zis, "deoarece," deşi el era un Creştin, a zis, "tu aduci un reproş asupra Cauzei."

E-106 Cum poţi tu să aduci un reproş când tu mărturiseşti pentru Cuvântul Lui? Tu aduci un reproş dacă tu nu mărturiseşti pentru El.
A zis, "Dacă tu ai fost vindecată, tu ai fost vindecată."

E-107 Ea a zis, "Omul acela a stat şi m-a privit în ochi, şi mi-a spus stările mele şi lucrurile pe care le-am făcut, şi cine eram eu, şi de unde am venit." Ea a zis, "Eu nu am fost în clădire de cincisprezece minute, când el a venit la platformă. Cum în lumea asta putea omul acesta să ştie asta? Eu nu l-am văzut niciodată în viaţa mea, şi el mi-a spus, AŞA VORBEŞTE DOMNUL, tu eşti vindecată." Şi ea a zis, "Eu cred aceasta până când mor." Ea a zis, "Eu cred aceasta oricum." Astfel ea şi sora ei mai în jos de ea, o prietenă au făcut legământ cu Dumnezeu, că ele vor ţine credinţa aceea.

E-108 Dimineaţa aceea, ea s-a simţit foarte ciudat, şi în câteva minute ea a flămânzit. Astfel copiii au lăsat ceva fulgi de ovăz în farfurie, o farfurioară; şi zicea că fulgii de ovăz întotdeauna îi făcea arsuri. Dacă cineva a avut vreodată un ulcer, voi ştiţi ce este acesta. Aşa că ea s-a întins în jos şi a luat două guri din acei fulgi de ovăz. Şi, "Oh, Doamne," a zis ea, "eu va trebui să plătesc pentru aceasta, eu presupun, dar într-una din aceste zile eu voi fi bine." Dar ea a observat că ei încă îi era foame, aşa că ea a isprăvit ce era în farfurie. Ea a aşteptat câteva minute, să vadă ce s-a întâmplat. Nimic nu s-a întâmplat; s-a simţit bine, tot flămândă. Ea şi-a prăjit două ouă, şi şi-a turnat o ceaşcă de cafea, şi şi-a prăjit ceva pâine, şi ea a avut o adevărată sărbătoare. Ea a mâncat tot ce putea ea să mănânce. Ea a mers înainte spălând vasele, şi cam cu o jumătate de oră mai târziu, ei i-a fost foame din nou. Nici urmă de boală.

E-109 Ea şi-a pus bonetuţa ei, şi a mers în jos pe stradă, în casa acestei vecine. Şi când ea a ajuns acolo, ea a auzit, şi ea se gândea că acolo poate că era o moarte în familie. Ei ţipau, şi strigau, şi umblau în jur. Femeia a dormit tâziu în dimineaţa aceea, şi s-a sculat, uitându-se după umflătura care era pe gâtul ei, şi aceasta a dispărut în timpul nopţii. Ce era aceasta? Dumnezeu la lucru.

E-110 Sus aici la Tabernacolul Cadle, când noi am avut adunarea, acel băiat infirm care a venit înăuntru acolo şi s-a făcut rugăciune pentru el. Mulţi dintre voi aţi fost acolo să-l vedeţi. Ei l-au adus înapoi în acea cameră de urgenţă. Billy m-a condus la el. Ei l-au avut pe platformă pentru trei sau patru seri, acolo pe... în clădire. El nu a obţinut un cartonaş de rugăciune, astfel că ei l-au pus în camera de urgenţă. Eu am mers acolo înăuntru şi m-am rugat pentru el, m-am uitat la el. El a zis, "D-le Branham, puteţi dvs. să-mi spuneţi ceva de consolare?"
Am zis, "Da, domnule, fiule. Poliomelita te-a adus în felul ăsta."
El a zis, "Asta-i adevărat."

E-111 Am zis, "Numele tău este cutare-şi-cutare. Tu vii dintr-un anumit loc."
"Asta-i adevărat," a zis el. El a zis, "Cum este cu vindecarea mea?"
Am zis, "Prin rănile Lui tu ai fost vindecat."

E-112 El a mers acasă, mărturisind, dând laudă lui Dumnezeu. Şi el a adus un astfel de reproş, ei pretind, în vecinătate, până într-o Duminică când un grup de lucrători au venit înăuntru şi au şezut lângă el şi au zis, "Tu trebuie să te opreşti să mai faci aceasta. Tu aduci un reproş asupra Cauzei."

E-113 Şi tânărul şezând acolo, a spus, "Domnule, dacă tu ai şedea unde sunt eu, dacă tu erai în scaunul în care şed eu, tu nu ai încerca să-mi furi ultima nădejde pe care o am, în Cristos." A zis, "Prin rănile Lui eu sunt vindecat." Şi el nici nu a apucat să zică asta... Şezând acolo, picioare paralizate, mâini, trup, spate. Şi nici nu a apucat să zică el asta, şi el a ieşit afară din scaun, glorificând pe Dumnezeu.

E-114 Ce? Simţurile lui naturale au spus că el va şedea acolo; doctorul a spus că el va fi acolo pentru totdeauna, sau atât timp cât el trăieşte. Dar al şaselea simţ a zis, "Prin rănile Lui eu sunt vindecat." Şi el nu ar fi avut nimic de a face... Acesta aruncă la o parte fiecare lucru contrar cu ceea ce a spus Dumnezeu. Pentru aceasta este cel de al şaselea simţ.

E-115 Bătrânul John Rhyn, nu R-y-a-n, R-h-y-n. Acolo era un cerşetor orb în Fort Wayne, şi acolo unde noi am mers în ziua aceea şi s-a făcut rugăciune pentru el în adunare. Aceea era seara înainte ca pianul să cânte "Marele Medic este aproape acum," fără să fie cineva lângă el. Şi când el a fost orb, el a fost Catolic, de credinţă. Şi el-el s-a oprit în rând, şi m-am uitat la el, şi am spus, "Numele tău este aşa-şi-aşa, John Rhyn."
"Da."
" Tu eşti un cerşetor la colţ. Tu ai fost orb cu anii." "Da, asta-i adevărat."
"Tu eşti un Catolic, de credinţă." ,,Asta-i adevărat."

E-116 Am zis, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL, tu primeşte-ţi vindecarea."
A zis, "Vă mulţumesc, domnule." Am zis, "Mulţumeşte Domnului." El a zis, "Dar eu nu pot să văd."
Am zis, "Aceea nu are nimic de a face cu asta. Tu eşti vindecat."

E-117 Şi el a zis, el a mers jos înainte, ei l-au ajutat să coboare de pe platformă. Omul natural nu putea să vadă nimic. Ei nu puteau să vadă rezultate din aceasta deloc. "Păi," au zis, "el este tot atât de orb cum a fost el vreodată."

E-118 Astfel doi din prietenii lui l-au adus înapoi şi l-au pus din nou în rândul de rugăciune, şi l-au trecut iarăşi prin el. Howard l¬a lăsat să treacă. Când el a venit iarăşi înapoi, el a zis, "Domnule, mi-aţi spus că eu am fost vindecat."
Am spus, "Tu mi-ai spus că tu m-ai crezut."

E-119 El a zis, "Eu vă cred. Eu nu am nici un motiv să nu vă cred." A zis, "Dvs. mi-aţi spus toate lucrurile din viaţa mea," şi el a zis, "eu nu ştiu ce să fac." A zis, "Acolo era o femeie în spate acolo mărturisind că ea a avut o guşă cu câteva minute în urmă, şi aceasta este dusă."

E-120 Am zis, "Atunci dacă tu mă crezi, de ce mă întrebi? Eu îţi spun Cuvântul lui Dumnezeu."

E-121 El a zis, "Ce trebuie să fac eu, domnule?" Ştiind că el era Catolic şi trebuia să aibe ceva fizic de care el putea să se ţină, am zis, "Doar continuă să mărturiseşti, Prin rănile Lui eu sunt vindecat, şi dă-i Lui laudă."

E-122 Bătrânul, pentru următoarele două săptămâni, sau trei, el a stat la colţ şi el vindea ziare, şi el ar striga, "Extra! Extra! Lăudă Domnului, eu sunt vindecat! Extra! Extra! Laudă Domnului, eu sunt vindecat!"

E-123 Când el a venit înapoi la adunare seara următoare, eu cu greu puteam să predic, din cauza lui. El se ridica sus şi striga, "Fiecare să tacă! Laudă Domnului că m-a vindecat! Laudă Dornnului că m-a vindecat!" Ca un Catolic, el nu ştia cum să se prindă de credinţă, dar el ştia că dacă continua să o spună, şi o ţinea înainte, o ţinea înainte, o ţinea înainte, până când acel al şaselea simţ va merge la lucru. Asta-i adevărat. "Laudă Dornnului că m-a vindecat!"

E-124 El stătea la colt, zbierând, ,,Laudă Domnului că m-a vindecat! Extra! Laudă Domnului că m-a vindecat!"

E-125 El ar umbla în jos pe stradă, şi acolo cineva ar trece pe aproape, zicând, "Ce mai faci, John?"

E-126 "Laudă Domnului că m-a vindecat! În regulă." Şi ei râdeau de el, şi îşi băteau joc de el.

E-127 Şi un alt băieţaş de ziare la condus dincolo la frizerie, pentru un ras, cam la două sau trei săptămâni mai târziu după adunare. Şi frizerul l-a pus sus în scaun, şi i-a săpunit faţa. Şi el a zis, "John" a zis el, "eu înţeleg..." Un fel de şmecheraş, şi el a zis, "Eu înţeleg că tu ai fost jos să vezi un vindecător Divin când" [Porţiune goală pe bandă – Ed.) "aici."
El a zis, "Da, eu am mers jos."

E-128 El a zis, "Eu înţeleg că tu ai fost vindecat," doar să-şi bată joc de el.

E-129 Şi bătrânul a spus, "Da, laudă Domnului, El m-a vindecat," şi ochii lui s-au deschis. A ieşit afară din scaunul acela de frizer, cu un prosop în jurul gâtului său; frizerul încerca să-l prindă, cu un brici în mâna lui. Şi ei au mers în jos pe stradă! De ce? Cuvântul lui Dumnezeu a mers la lucru.

E-130 Micuţa Georgie Carter zăcând acolo jos, pe care voi toţi o cunoaşteţi, unii oameni sunt aici aproape, a zăcut acolo pentru nouă ani şi opt luni, nu putea nici măcar... nimic decât trăgeau un cearceaf de sub ea, de la rinichi şi intestine. Ea cântărea cam treizeci şi cinci de livre [cam şaisprezece kilograme – Trans.]. Zăcând acolo în Milltown, Indiana. Şi rudele ei aparţineau la o biserică care... Când m-am dus acolo să ţin o adunare la biserica Baptistă Milltown, şi rugându-mă pentru bolnavi, biserica aceea a zis, "Dacă vreun membru din această adunare participă la acel fanatic, noi îi vom excomunica." Şi tatăl ei era un diacon.

E-131 Dar ea a obţinut cartea mea micuţă, numită, Isus Acelaşi leri, Azi, Şi În Veci. Fratele Hall m-a dus la ea, într-o după-amiază. Mama ei a fugit afară din casă, nu ar fi avut nimic de a face cu asta. Eu am mers înăuntru şi m-am rugat pentru ea. A zis, "Păi, cum este cu fetiţa aceea Nale?" Ea ştia despre vedenie.

E-132 Am zis, "Aceea era o vedenie, soră. Eu pot numai să mă rog. Tu ai credinţă." Micuţa aceea sărmană a fost învăţată împotriva acesteia.

E-133 Câteva zile de atunci, eu stăteam acolo sus botezând. Ea era jos acolo, plângând; ceea ce ea a promis că ea va veni şi va fi rebotezată din nou, în Numele lui Isus Cristos, dacă Dumnezeu ar vindeca -o numai.

E-134 Şi acolo, ea, micuţele ei picioare doar cam de mărirnea unei cozi de mătură. Ei nici măcar nu au putut să o pună pe plosca ei. Mama ei, încă o femeie tânără, şedea acolo, frântă cu paralizie, şi cu capul cărunt, că privea pe fiica ei zăcând acolo murind puţin câte puţin. Tuberculoza glandelor feminine, şi a mers peste tot prin ea. Ea a cântărit cam treizeci şi şapte de livre, [cam şaptesprezece kilograme – Trans.] eu cred că era, ei au apreciat-o. Nu au putut să o ridice sus destul de înalt ca să pună plosca sub ea; trebuiau să tragă un cearceaf cauciucat de sub ea, unul de gumă. Nouă ani şi opt luni, ea a zăcut acolo, nici măcar în stare să-şi ridice capul să vadă un pom care era lângă fereastră.

E-135 Într-o zi, stând înapoi, sus pe vârf pe marginea dealului, la George Wright, Duhul Sfânt mi-a spus, "Ridică-te în picioare." Şi m-am uitat, şi acolo era o Lumină strălucind în jos într-un pom de sînger, a spus dute pe drumul Wright-ilar, sau, "Du-te pe drumul Carter-ilar."

E-136 Când am ajuns acolo, Domnul Isus i-a arătat mamei ei că eu veneam. Am intrat înăuntru la acea fată zăcând acolo pe patul acela, aşa de slăbită încât ea nici măcar nu putea să ridice vasul de scuipat. Mama ei o ţinea, la, "uh," îcercând să scuipe în scuipătoare, cu TBC. Am zis, "Soră Georgie, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, m-a întâlnit acolo în pustie, cam cu o jumătate de oră în urmă, şi mi-a spus să vin să pun mâinile peste tine. AŞA VORBEŞTE DOMNUL, ridică-te în picioare!"

E-137 Al şaselea simţ a mers la lucru, o Putere a atins acea fată, pentru prima dată în trei ani... sau nouă ani şi şi opt luni, de când ea a fost vreodată pe picioarele ei, a sărit în picioare, a fugit în curţi, şi a binecuvântat pomii şi iarba şi fiecare lucru, şi a mers înăuntru şi s-a aşezat la pian şi a început să cânte, "Acolo este un Izvor umplut cu Sânge, tras din vena lui Emanuel."
De ce? Raţionările ar fi aruncat jos...

E-138 Ea nu a putut s-o facă. Eu nu ştiu acum. Eu niciodată nu voi şti. Numai Puterea lui Dumnezeu care a ţinut-o pe ea sus. Picioarele ei nu erau aşa de groase, aici sus la încheieturi; nimic ca aceasta, ca şi cozile de mătură. Aceasta era cam cu doisprezece ani în urmă, sau patrusprezece, şi astăzi ea este puternică şi sănătoasă, mergând pentru Domnul Isus.

E-139 Ce era aceasta? Prima dată, se părea că acolo nu era nimic să se întâmple, dar raţiunea ar fi spus că aceasta nu se putea întâmpla. Dar, frate, ea s-a ţinut de acel Cuvânt. Dacă Dumnezeu putea lua acea fată infirmă la Salem, acea fetiţă Nale, a fost infirmă şi paralizată, şi braţele ei atârnau în jos în felul acesta, a putut să o vindece, El ar putea să o vindece şi pe ea, de asemeni. Ea a crezut aceasta.

E-140 Şi Fratele Hall, zăcând acolo, murind de cancer; acelaşi om m-a dus pe mine acolo. Doctorul lui in Milltown l-a trimis sus la acest doctor în New Albany, jos aici, care este acolo la Spitalul Sfântul Edward. Am uitat... El mi-a adus copiii; minunat om, bun doctor. El l-a examinat, a zis, "Cancer." I-a spus Doctorului Brown, jos în Milltown, a zis, "El moare." Doctorul Brown a zis, "Aşa gândeam şi eu."
141 L-a luat sus la sora lui aici jos, care este o-o rudă a D-lui Kopp, obişnuia să fie judecătorul în oraş. Şi când ei au ajuns acolo, a zis, "Doar ţine-1 aici până când el moare."

E-142 Şi ei au trimis după mine să vin jos. Am mers, zi de zi, cu soţia mea, înapoi acolo. Noi ne-am rugat pentru Fratele Hall. Eu l-am iubit. El era unul din convertiţii mei la Cristos. Şi el a ajuns mai slab şi mai slab, şi el nu-şi putea mişca mâinile.
D-na Hall a zis, "Billy, nu există ceva ce poţi tu face?"

E-143 Am zis, "Nu există nimic care să ştiu eu, Soră Hall, eu nu pot auzi un cuvânt de la Domnul. Noi am..." Am zis, "Mi-ar place ca doctorul meu să se uite la el."
A zis, "Cine este doctorul tău?" Am zis, "Doctor Sam Adair."

E-144 Şi l-am chemat pe Sam. Sam a zis, "Singurul lucru, eu pot să-l trimit la Louisville, Billy, pentru raze x şi altele." A zis, "Eu îţi voi da raportul." Ei au trimis jos o ambulanţă, l-au ridicat, 1- au luat; a venit înapoi.

E-145 Sam m-a sunat, şi a zis, "Billy, el are cancer la ficat. Noi nu¬i putem tăia ficatul afară, şi el să trăiască." A zis, "El este un predicator, el s-ar cuveni să fie în ordine acum. Tu ai putea tot atât de bine să-i spui că el se duce."

E-146 Am zis, "El este gata să se ducă, Sam. Dar, treaba este că, eu nu pot suferi să-l văd că se duce. El este fratele meu, şi eu îl iubesc."
Şi mă gândeam, "O Dumnezeule, fă ceva pentru mine."

E-147 Eu am pornit să merg la vânătoare de veveriţe în dimineaţa aceea. Eu m-am uitat afară înainte de ziuă, nimeni nu era afară în curte; mi-am luat puşca şi am pornit-o prin casă. Acolo era un măr vechi şi zbârcit atârnând pe perete. Mă gândeam, "De cel¬a pus Meda pe perete?" M-am uitat, şi un altul şi un altul şi un altul, până când şase din ele atârnau acolo. Eu mi-am smuls jos pălăria şi am căzut pe genunchi, pe duşumea. M-am uitat acolo sus, şi apoi un măr mare şi frumos a coborât şi a înghiţit toate merele acelea. M-am uitat stând deasupra acolo, şi acolo era aceeaşi Lumină (plutind pe fotografia aceea acolo) stând acolo, învârtindu-se în jur, a zis, "Stai în picioare. Du-te spune-i D-lui Hall, AŞA VORBEŞTE DOMNUL, el nu va muri, ci va trăi."
148 M-am dus jos şi i-am spus. El nu era mai diferit, dar el a crezut aceasta. El s-a ţinut de asta. Acolo nu era diferenţă, se părea. O zi a trecut, nici o diferenţă. A doua zi, nici o diferenţă. Cam a treia zi, a început. Şi aici este el trăind astăzi, după ani şi ani.

E-149 Eu o observ şezând chiar aici, pe D-na Weaver. Nu, eu nu greşesc. Când fiica ei a venit, după vindecarea lui Margie Morgan, m-am dus jos acolo şi nu exista nimic ce putea să facă femeia aceea. Ea ar fi fost moartă în următoarele câteva ceasuri. Ei aveau o injecţie, sau două, ei puteau să-i dea, şi asta era totul. Ea a avut o operaţie de femei, cancerul a mers în sus prin şira spinării ei. Ei l-au răspândit când ei au operat, şi nu exista nimic de făcut pentru femeie. Eu vroiam să discut cu ea despre vindecare.

E-150 Dar ea a zis, "Domnule, tu eşti un slujitor al Domnului Dumnezeu, şi eu nu sunt vrednică ca tu să vii în casa mea." Socotindu-se pe sine nevrednică ca un lucrător să vină. Ea a zis, "Eu am trăit o viaţă. Eu am dansat. Şi am făcut lucruri pe care nu ar fi trebuit să le fac. Eu am folosit un limbaj rău, şi câte altele." Ea mi-a spus păcatele ei, şi ea a zis, "Eu nu sunt vrednică de aceasta."

E-151 Am văzut că ea atingea linia corectă. Ea ar fi trebuit să primească pe Cristos aici înainte ca acel al şaselea, super simţ să meargă vreodată la lucru.

E-152 Noi am îngenunchiat. Eu am vorbit cu ea despre "deşi păcatele tale să fie ca roşu-stacojiu." Ea şi-a dat viaţa Domnului Isus Cristos. Şi când ea a făcut-o, ea a zis, "Oh, oh, eu mă simt aşa deosebit. Ceva mi s-a întâmplat. Ceva mi s-a întâmplat. Eu vreau să dau mâna cu toţi dintre voi."

E-153 Şi tocmai atunci m-am uitat afară şi am văzut-o pe ea într-o vedenie, ducându-se înapoi în spatele casei la un coteţ de găini. Am zis, "D-na Weaver, AŞA VORBEŞTE DOMNUL DUMNEZEU, vei face un drum la acel coteţ de găini, şi tu vei trăi."

E-154 Ea nu putea să se ducă în felul în care se simţea; cancerul a mâncat-o. Ea nu putea să se ducă după ceea ce a spus doctorul; ea murea. Şi aceasta era, eu presupun, patrusprezece, cincisprezece ani în urmă, D-nă Weaver? [D-na Weaver zice, "Patrusprezece." – Ed.] Patrusprezece ani în urmă. Ea se clătina spre acest Tabernacol când ea era bolnavă, nu se părea ca ea să fie în stare să se scoale din pat, cu micuţele braţe osoase; deoarece ea a promis lui Dumnezeu că ea va veni şi va fi botezată în Numele lui Isus. Noi am ridicat-o din scaunul cu rotile, aproape că, acolo într-un scaun, am dus-o jos în bazin şi am botezat-o în Numele lui Isus. Şi acolo şade ea, în seara aceasta. Priviţi la ea dacă vreţi să vedeţi un fel de sănătate. De ce? Aruncând jos raţiunile şi cercetarea ştiinţifică, şi toate celelalte, deoarece al şaselea simţ a mers la lucru. Aceasta este.

E-155 Uitaţi-vă, lăsaţi-mă doar să spun aceasta din nou, doar pentru un minut. Isus a trecut odată pe lângă un pom, şi acesta era un smochin. Şi el s-a uitat la smochin. Acum, vă rog, nu pierdeţi aceasta. El s-a uitat la smochin, şi acolo nu erau smochine în el. Şi El a zis, El a blestemat pomul şi a zis, "Nici un om să nu mănânce din tine."

E-156 Ucenicii s-au uitat în jur; pomul a arătat aşa cum arăta el întotdeauna. Un ceas de atunci, el încă arăta la fel. Dumnezeu nu a deschis pământul şi l-a înghiţit. Dumnezeu nu a trimis un fulger în zigzag din cer şi să-l ardă într-un cărbune. El putea să facă aceasta, El putea sigur. El nu a făcut acele lucruri.

E-157 Ce s-a întâmplat? Pomul a fost blestemat. Credinţa lui Dumnezeu s-a plasat împotriva vieţii acelui pom. Acolo nu era nimic fizic care tu puteai să vezi. Dar jos de tot sub pământ, jos în rădăcinile pomului, moartea se aşeza înăuntru. Acesta a fost blestemat. Al şaselea simţ a venit împotriva lui. El trebuia să moară. El a început să moară de la rădăcini.

E-158 Acesta este acelaşi lucru care ia loc cu un cancer, acesta este acelaşi lucru care ia loc cu o tumoare, acesta este acelaşi lucru care ia loc cu orice boală când acel al şaselea simţ de putere a Domnului Dumnezeu se ridică împotriva acestora. A zis, "Satan ieşi afară de acolo." Tu ai putea să nu vezi nici o condiţie fizică să se întâmple imediat, dar credinţa aceea ţine acolo întocmai la fel. Acesta a fost blestemat. Acel al şaselea simţ nu va, acel super simţ nu se va desprinde. Acesta nu va da nici o atenţie la felul cum te simţi, cum arăţi, cum acţionezi. El nu va avea nici un lucru de a face cu aceasta. Cuvântul lui Dumnezeu a fost aplicat. Al şaselea simţ îl ia în primire. Asta este totul. Ea merge la lucru; cancerul începe să se micşoreze. El moare din rădăcini, şi el este dus. Desigur.

E-159 Prin acelaşi puternic simţ al şaselea, s-au fărâmiţat împărăţii, un zid s-a suprapus împotriva altuia.

E-160 Prin acest simţ al şaselea, Marea Roşie a împins înapoi, şi un pământ uscat a făcut o cale pentru copiii lui Dumnezeu să scape înainte.

E-161 Prin acest al şaselea simţ, Samson a sfidat o mie de Filisteni înarmaţi cu armuri şi suliţe. El nu avea nici o cale să se apere, decât osul fălcii unui catâr sălbatic. Şi al şaselea simţ a mers la lucru, şi el a bătut o mie de Filisteni. Aleluia!

E-162 Prin acest al şaselea simţ, morţii au fost înviaţi. Prin acest al şaselea simţ, minuni puternice au fost făcute.

E-163 Aceasta este cea mai puternică forţă. care a lovit vreodată pământul, este acel super simţ, numit al şaselea simţ. Nu are nimic de a face cu acesta aici jos; dacă acesta aici jos o declară şi zice "amin" la Acesta, în regulă, tu te muţi înainte; dar indiferent de ce face acesta, crede Aceea. Acolo este unde puterea, "dacă tu crezi în inima ta." Al cincilea simţ al tău, de gândire, stă în creierul tău, dar simţul tău al şaselea stă în inima ta. Tu crezi cu inima ta. Mărturisirea este făcută de către gură. Tu crezi cu inima ta, da, domnule, acel simţ al şaselea, acea forţă puternică.

E-164 Ascultaţi, din cauza acelui simţ al şaselea, acolo a fost un profet aruncat în groapa leilor. Şi din cauza acelui al şaselea simţ, leii nu au putut să-l mănânce pe Daniel. Ei nu au putut. Ei nu au putut să se apropie de el, din cauza acelui simţ al şaselea, acel super simţ.

E-165 Prin acelaşi simţ al şaselea, trei copii Evrei au fost aruncaţi într-un cuptor încins şi ei au sfidat flăcările acelui cuptor. Acel simţ al şaselea! Toate raţiunile ar dovedi că ei ar fi arşi la moarte înainte ca ei să ajungă la el, dar acel al şaselea simţ a stat cu ei acolo pentru două sau trei ore. Şi când ei au deschis cuptorul, ei au văzut pe Unul stând între ei, ca Fiul lui Dumnezeu. Acela era al şaselea simţ. Focul nu-l ardea pe acesta. Da, domnule.

E-166 Acesta era acelaşi simţ al şaselea, o dată, că Apostolul Petru şedea în închisoare, şi ei urmau să-l decapiteze, ziua următoare. Şi jos la casa lui Ioan Marcu ei au avut o adunare de rugăciune. Acel simţ al şaselea a început să se acumuleze în jurul acelei închisori, unde el a fost acoperit prin rugăciune. Acel simţ al şaselea a mers la lucru. Stâlpul de Foc a venit în fereastră şi l-a atins pe Petru, şi a zis, "Vino, ieşi afară de aici." Al şaselea simţ!

E-167 Acesta era acel al şaselea simţ care nu l-a lăsat pe Sfântul Pavel să fie înecat în acea mare puternică, când acea corăbioară a fost umplută cu apă. Acesta era al şaselea simţ care l-a ţinut de la a fi înecat, acel super simţ. Acesta era acel al şaselea simţ, care, când şarpele l-a muşcat de mână, el l-a scuturat jos în foc. Acesta era al şaselea simţ care a făcut aceasta.

E-168 Acesta era acel al şaselea simţ care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi, după ce El a zăcut în pământ, deoarece El a crezut Cuvântul lui Dumnezeu. A zis, "Distrugeţi acest trup, şi Eu îl voi învia din nou a treia zi. Căci David a zis, "Eu nu voi lăsa pe Cel Sfânt al Meu să vadă putrezirea, nici nu voi lăsa Eu sufletul Lui în Iad." Acesta era acel super simţ. Aruncaţi jos raţiunile acestor simţuri. Credeţi super simţul, simţul credinţei, care îl dă Isus Cristos.

E-169 Prin acelaşi simţ, Dumnezeu a vorbit când acolo nu era nimic. Ce este simţul? Acel super simţ este Dumnezeu, credinţa lui Dumnezeu în tine, partea din Dumnezeu care vine în tine şi îţi dă super simţul. Prin acelaşi super simţ, Dumnezeu a format lumea laolaltă cu lucruri care nu erau şi nu se vedeau. El a vorbit Cuvântul Lui şi a crezut Cuvântul Lui, şi o lume s-a zguduit în existenţă. Glorie!

E-170 Al şaselea simţ, super simţul, O Dumnezeule, toarnă peste mine. Dă-mi aceasta mie şi la fiecare care are nevoie de el. Toarnă al şaselea simţ al Tău în mine, Doamne. Eu voiesc să le predau pe aceste cinci, propria mea cunoştinţă, gândurile, aruncând jos toate judecăţile, Doamne. Lasă Cuvântul Tău să fie adevărat, şi cuvântul fiecărui om o minciună. Fiecare raţionare, fiecare îndoială, să fie aruncată departe, şi lasă-mă să umblu prin super simţ, simţul Duhului Sfânt.

E-171 Nu vreţi voi aceasta? Acesta este lucrul pe care noi îl vrem. Dumnezeu să te binecuvânteze, prietene. Aceasta este ceea ce tu ai nevoie. Acel super simţ va cere ceva şi el ştie că El îl va da. Acesta este încredinţat, "Căci acela care vine la Dumnezeu trebuie să creadă că El este, şi un răsplătitor al acelora care Îl caută cu sârguinţă."

E-172 Dacă simţul al şaselea zice, "Dumnezeu îşi ţine Cuvântul Lui. Eu mă predau Lui. Eu predau tot ce am, Lui. Simţul meu zice că aceasta îl va aduce la îndeplinire, credinţa mea în Cuvântul lui Dumnezeu," atunci cheamă orice altceva, contrar la aceasta, de parcă nu ar fi fost.

E-173 Abraham a întâlnit pe Dumnezeu, şi Dumnezeu a zis, "Tu vei avea un prunc prin Sara." El de şaptezeci şi cinci, şi ea de şaizeci şi cinci. Abraham a numit fiecare lucru care nu era, şi era contrar cu aceasta, de parcă aceasta nu era. El umbla de parcă el l-a văzut pe Dumnezeu, şi el-el a crezut.

E-174 El a numit fiecare lucru care a zis că el nu era, orice raţionări, orice altceva care... Doctorul ar fi putut să zică, "Păi, Abraham, tu eşti prea bătrân să faci asta." Aceea nu contează câtuşi de puţin ce a zis doctorul, ce oricine altul a zis, ce a zis propria lui minte, ce orice altceva zice. Dumnezeu avea dreptate, şi el a stat cu aceasta.

E-175 Acela este al şaselea simţ, super simţul. "Dumnezeule, dă-mi aceasta mie. Dumnezeule, lasă-mă să am mai mult din acesta," să slujesc poporului Său, este rugăciunea mea.

E-176 Azi dimineaţă, când acea mamă a adus pe bebeluşul acela cu părul roşu, stând aici, lacrimile curgându-i în jos pe obraji. Am zis, "Care-i necazul, soră?"

E-177 Ea a zis, "Frate Branham, el are leucemie." Eu am simţit ceva ridicându-se. Oh, El este un ajutor foarte prezent în timp de necaz.

E-178 Aici nu cu mult în urmă, eu şi Billy mergeam în jos pe drum, conducând. Ceva băieţi de culoare au venit în jos pe drum şi ei conduceau repede, şi ei au atins pe margine o maşină şi s-au întors roata şi roata şi roata, şi a azvârlit pe băieţi peste tot în drum, şi unul micuţ a fost prins sub maşină cu spatele lui aşezat către maşină. Băieţii au ieşit afară şi au început să o ridice în sus. El a zis, "Oh, vă rog să nu, spatele meu se rupe! Să nu! Voi mă veţi omorî! Voi mă veţi omorî! Să nu faceţi aceasta!"

E-179 Şi ei au zis, "Oh, noi trebuie să o luăm jos de pe tine, aceasta ia foc." A zis, "Lasă..."

E-180 "Nu o mişcaţi, voi o să mă striviţi la moarte! Să nu o faceţi! Să nu o faceţi!"
Eu am strigat acolo dedesubt, "Fiule, eşti tu un Creştin?" El a zis, "Nu, domnule."
Am zis, "Tu mai bine să te rogi." El a zis, "Da, domnule."

E-181 Al şaselea simţ a mers la lucru. A păşit drept în jur în spatele maşinii, şi eu nu voi şti niciodată până la Judecată, dar, cu totul dintr-o dată, acea maşină s-a mişcat brusc şi a fost jos de pe el, şi el a sărit sus şi a fost în regulă. Ce era aceasta? "Un ajutor prezent în timp de necaz!"

E-182 Noi veneam în jos de la o... O tânără doamnă de culoare conducea o maşină în drum, un Plymouth nou, avea cam patru sute de mile pe ea. Ea conducea cu o viteză destul de bună. Şi eu am văzut maşina. Ea a condus axul carterului de tot în pom. Eu şi Billy am oprit. Acolo era un drum înzăpezit, alunecos înaintea noastră, dar acesta era uscat atunci. Fata... Vântul sufla aşa de tare, sus în Minnesota, până acesta a suflat maşina jos. Tu îţi aminteşti aceasta, Billy? Eu am alergat acolo jos la ea. Şi acolo, ea şezând acolo, ea a zis, "Oh, eu mor. Eu mor." Ei au chemat ambulanţa.

E-183 Ambulanţa a venit, şi ei aveau un om mort întins în spatele ambulanţei. A zis, "Eu nu o pot lua."

E-184 Şi astfel fermierul a spus, "Păi, trimite pe altcineva, repede, femeia este pe moarte."
Eu am păşit acolo, şi am spus, "Doamnă, doar un minut."

E-185 Ea a zis, "Oh, nu mă atinge, domnule. Nu mă atinge. Spatele meu!"

E-186 Am zis, "Doamnă, eşti tu o Creştină?" Ea s-a uitat la mine. Şi am zis, "Eu sunt un lucrător al Evangheliei. Dacă tu vei muri, cum este aceasta cu tine şi Dumnezeu?"
Ea a zis, "Domnule, eu vreau să fiu, chiar acum."

E-187 Şi al şaselea simţ a mers la lucru. Puterea lui Dumnezeu a venit jos. Ea putea să păşească afară din maşină, fără ca cineva să o ajute pe ea. Puterea lui Dumnezeu, prezentă, "Tocmai ajutorul prezent într-un timp de necaz."

E-188 Noi umblăm prin credinţă. Noi trăim prin credinţă. "Cel drept va trăi prin credinţă." Noi trebuie să trăim în felul acela. La cât de mulţi le-ar plăcea să aibe mai mult din al şaselea, super simţ? [Adunarea, "Amin." – Ed.]
Să ne plecăm capetele noastre atunci, în timp ce ne rugăm.

E-189 Scumpe Doamne, Dumnezeul nostru şi Tatăl nostru, Tu eşti aşa de bun cu noi. Tu ne-ai dat cinci simţuri să trăim prin ele şi să umblăm prin ele, pe acest pământ, sau să sau să atingem pământul. Noi putem simţii lucruri care sunt-care sunt să fie simţite, cu mâinile noastre, lucruri tangibile. Tu ne-ai dat auz, ca noi să putem auzi. Noi suntem aşa bucuroşi de asta, că noi putem auzi Cuvântul lui Dumnezeu, şi, prin aceea, "credinţa vine prin auzire, auzind Cuvântul lui Dumnezeu." Noi suntem mulţumiţi pentru aceste şase simţuri, Doamne. Fie ca noi să ne menţinem în toate zilele vieţii noastre.

E-190 Dar fie ca acest super simţ, fie ca simţul credinţei, care aparţine credinciosului, deoarece el trebuie să-l aibe pentru ca să creadă. Doamne, dă-ne nouă mai mult din acesta. Oh, curăţeşte-1, Doamne, şi încearcă-ne, şi umple-ne cu bunătatea Ta şi puterea Ta. Lasă-ne să umblăm în toate zilele vieţii noastre, prin simţul al şaselea, prin simţul credinţei, care este dat numai de către Isus Cristos. Ca pentru ceea ce noi ne rugăm, fie ca noi să credem că noi primim aceasta, să nu avem nici o îndoială în inima noastră, şi Tu ai promis că aceasta se va împlini.

E-191 Aceştia care au avut mâinile sus, Doamne, eu mă rog pentru ei. Ei au trebuinţe. Tu ştii care erau ele. Eu mă rog ca Tu să le aduci la îndeplinire, fiecare dintre ele. Fie ca să fie împlinită, dorinţa lor. Eu cer aceasta în Numele lui Isus. Amin.
Credinţa în Tatăl, credinţa în Fiul,
Credinţa în Duhul Sfânt, aceştia trei sunt Unul;
Demonii vor tremura, şi păcătoşii se trezesc;
Credinţa în Iehova va zgudui orice.

E-192 Aţi auzit-o voi vreodată înainte? Acum fără muzică, doar un minut, domnule.
Credinţa în Tatăl, credinţa în Fiul,
Credinţa în Duhul Sfânt, aceştia trei sunt Unul;
Demonii vor tremura, şi păcătoşii se trezesc;
Credinţa în Iehova face să se zguduie orice.

E-193 Asta-i adevărat. Oh, Doamne! Credinţă preţioasă! Preţioasă, slăvită credinţă. Dumnezeule, dă-mi credinţă. "Prin credinţă, Abraham. Prin credinţă, Isaac. Prin credinţă Abel a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai excelentă decât Cain; el fiind încă mort, încă mărturisea." Oh, cum avem noi nevoie de credinţă! Eu Îl iubesc. Eu vreau mai multă credinţă. Dorinţa mea în această viaţă, şi pentru acest an nou care vine, este mai multă credinţă în Dumnezeu. Dumnezeule, ia la o parte orice îndoială care este în mintea mea, dacă acolo ar răsări vreuna. Satan se luptă împotriva mea, el se luptă împotriva ta, el încearcă să tragă săgeţile lui. Dar fie ca eu să am acel scut de credinţă întotdeauna înaintea mea, să se opună vicleniilor diavolului, să le prindă, să arunce jos săgeţile lui încinse, este sincera mea rugăciune. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

E-194 Ai ceva de spus, Frate Neville? [Fratele Neville zice, "Nu, numai doar..." – Ed.] Vino. [Fratele Neville dă anunţuri, mărturie, şi rugăciune de încheiere]