E-1 [Fratele Neville spune, "... beneficiile care ni le-a adus Dumnezeu prin slujba şi dragostea ta. Unde, la timpul acesta, ne-ar place să o arătăm, într-un fel mic, prin a vă prezenta un dar mic." – Ed.] Îţi mulţumesc, Frate Neville. ["Fie ca binecuvântările lui Dumnezeu să se odihnească peste tine, frate scump."] Îţi mulţumesc, foarte mult, Frate Neville.

E-2 Şi vă mulţumesc, biserică. Doar nu ştiu ce este în interiorul ei. Dar eu apreciez, cu toată inima mea, tot ce aţi intenţionat pentru mine, şi lucrurile care le-aţi făcut pentru mine. Şi dacă nu eraţi voi, acolo nu aş fi eu. Dacă nu era cineva să creadă Mesajul care Dumnezeu mi-l dă să-l predic, atunci nu ar fi de folos să-L predic. Trebuie să fie doi dintre noi, să lucreze împreună. Astfel, eu apreciez aceasta foarte mult.

E-3 Biserica noastră a avut întotdeauna, mai mult sau mai puţin, printre noi aici, un simţ al umorului. Acum, când am păşit înăuntru, doar cu câteva momente în urmă, în camera din spate, cineva mi-a înmânat un pachet, şi a zis, aş vrea să merg la platformă să-i prezint acesta la Fratele Neville. În aprecierea sentimentelor mele către el, şi părtăşia acestei biserici, şi ce a însemnat el pentru noi în acest an, ca un păstor în anii care au trecut, şi speranţele şi rugăciunile că el va continua să fie păstorul nostru prin mai mulţi ani care vor veni, un simbol de la biserică şi de la mine, Frate Neville.

E-4 [Fratele Neville zice, "Vă mulţumesc, foarte mult, la toţi. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Eu într-adevăr apreciez lucrurile amabile şi ajutorarea care au fost îndreptate spre mine de la fiecare din adunare. Şi eu într-adevăr, în această dimineaţă, simt adânc jos în sufletul meu că până la ultimul dintre noi suntem adânc recunoscători Fratelui Branham pentru ceea ce el a însemnat pentru noi, şi slujba lui. Şi fie ca Dumnezeu să-l prospere şi să-l binecuvânteze aşa cum merge înainte pentru Domnul în acest an, este rugăciunea mea arzătoare. Vă mulţumesc, foarte mult. Cu certitudine o apreciez." – Ed.]

E-5 Copilaşii, în ordine, eu cred că micuţii acum urmează să meargă în a lor-sălile lor. [Fratele Neville zice, "Aşa este." – Ed.] Iar acum amintiţi-vă, fiţi foarte cuminţi fetiţe şi băieţi, acolo în sală în această dimineaţă. Căci, după serviciu, eu cred că se pare că acolo a fost ceva rămas aici pentru voi, în tratare.

E-6 Acum, către adulţi, aşa cum vedeţi a noastră-populaţia noastră de tineri sunt-sunt un număr mare, noi aşteptăm nerăbdători până la timpul când putem avea o biserică nouă unde putem separa clasele acelea.

E-7 Sora noastră Arnold desigur are un-un braţ plin; nu o mână plină, ci un braţ plin. Şi fetiţa mea îmi spunea. Ea a zis, "Tati, este aşa de greu pentru Sora Arnold." Ea a zis, "Deoarece, ea ne vorbeşte în limba în care am înţelege, şi apoi mica puştoaică va face ceva, şi ea va trebui să se oprească şi să-i corecteze, tu înţelegi." Aşa că îi este greu la această singură femeie să aibe toată această clasă. Astfel noi o apreciem, şi cooperarea ei-ei bună să facă ce poate în acest timp de nevoie. Domnul să o binecuvânteze.

E-8 Acum noi sperăm, într-o zi, curând, cu voia Domnului, să avem un tabernacol mare frumos unde noi vom avea tot felul de săli de şcoală Duminicală pentru clase. Căci copilaşii, cu diagramă de flanel; şi să aibe sus deasupra amvonului, sus aşa, o cameră mare închisă cu sticlă pentru copii, unde o soră bine instruită va fi acolo să poarte de grijă la toţi micuţii. Nu va fi nici o conturbare în servicii, deloc, umblând sau tropotind în jur. Aceşti copilaşi sunt neastâmpăraţi. Ei nu înţeleg. Ei trebuie să-i înţeleagă. Ei nu ne pot înţelege. Şi astfel, atunci, un loc unde totul va fi doar în felul cum cred eu că Domnul ne vrea să o facem. Noi nu vom fi cu fantezie; ci o biserică plăcută. Noi aşteptăm după aceea.

E-9 Acum, pentru Fratele Neville şi eu însumi, eu doar am tras o idee, că acestea erau costume de haine. Eu nu ştiu, Frate Neville. [Fratele Neville zice, "Aceea, sau ceva." – Ed.] Eu-eu cred că este. Eu nu sunt sigur. Căci, aceasta arată ca o cutie de costum, pentru mine. Nu simţi în acelaşi fel referitor la aceasta? Aha. Şi este sau costume sau pardesie. Şi eu-eu... Ele arată amândouă la fel, deci aceasta-aceasta arată că nu este diferenţă de persoană aici. ["Amin."] Şi, astfel, eu am un pardesiu. Şi eu ştiu că ei-ei... Nu este un pardesiu. Astfel acesta ... Tu ai unul, de asemenea, deci acesta trebuie să fie un costum. Şi acesta-i doar... Noi doar apreciem aceasta aşa de mult! ["Amin."]

E-10 Şi eu sunt sigur, căci, ca pastori, păstori... Cuvântul pastor înseamnă "un păstor, unul care păstoreşte oile." Eu sunt sigur că noi suntem recunoscători faţă de voi, fiecare în parte dintre voi, deoarece aceasta era-era bunătatea şi gândurile voastre, şi banii, care a făcut posibil acest dar pentru noi în această dimineaţă. Şi prin harul lui Dumnezeu, noi ne angajăm să fim păstorul vostru, să facem tot ce putem să vă conducem în felul corect. Poate, uneori, felul cum vorbim şi lucruri, poate fi greu de înţeles. Dar noi o facem numai ca ghizi, încercând să vă călăuzim la Locul acela, care, în înviere voi ne veţi aprecia foarte mult atunci. Căci, noi nu ne-am considerat pe noi înşine, în a născoci când vă vorbim, nu din gândurile noastre proprii, ci să încercăm să facem chiar aşa cum Duhul Sfânt ne călăuzeşte să facem. Şi aceea este a noastră ... a fost strădania noastră. Şi încă ne străduim să facem acelaşi lucru, care este corect, pentru păstor şi pentru mine însumi.

E-11 Suntem recunoscători să vedem strălucirea soarelui. Doc, fratele meu, tocmai a zis că a trimis vorbă la Fratele Frankie Weber, în Florida, zicând, "Nu este singurul care poate să iasă afară de Crăciun şi să spele parbrizul, maşinii lui, cu mânecile scurte." El făcea acelaşi lucru, aşa-i de cald! Ei bine, voi ştiţi Florida este sătulă de srălucirea soarelui, privind la Florida tot timpul, astfel trebuie să vină sus în Indiana şi să vadă cum merge totul pe aici sus. Nu vă gândiţi aşa? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Astfel, noi suntem fericiţi că ne face o vizită, la-cel puţin pentru câteva momente, în dimineaţa aceasta.

E-12 Dar, deasupra tuturor lucrurilor, noi suntem mulţumitori pentru Lumina Fiului lui Dumnezeu, care ne dă strălucirea fericirii Eterne.

E-13 Mă întreb dacă micuţul flăcău, care tocmai a intrat, ar vrea să şadă cu părintele lui. Sau, există o clasă de şcoală Duminicală în spate, insul mic, dacă ţi-ar place să mergi acolo în spate. Frate Taylor, vrei tu să conduci pe domnişorul la clasă. Asta-i bine. Uneori le place să fie cu ai lor, voi ştiţi. Ei, ei au lucruri în comun, despre care le place să vorbească. Şi doar este în felul acela.

E-14 Fetiţa de doisprezece ani, aşa cum am spus adeseori, dacă vedeţi o fetiţă de opt, nouă, zece ani umblând în jur cu bunica, tot timpul, acolo este ceva greşit. Vedeţi? Ei, acolo este ceva greşit, căci acolo este prea multă diferenţă în vârsta lor. Vă puteţi imagina, bunica are o pungă de bomboane pe undeva, pe care poate să-şi pună mâna. Şi surioara este, ochii aceia mari luminaţi după punga de bomboane. Deoarece, în comun, ele nu ar avea nimic despre ce să vorbească, nimic decât ea poate să o mângâie şi să o dădăcească. Dar acela-i felul cum este, şi noi suntem bucuroşi că este chiar aşa.

E-15 Şi atunci eu fac afirmaţia aceea, eu am făcut-o odată, în predicarea despre mielul şi porumbelul. Voi vedeţi, ei au lucruri în comun. Ei pot vorbi despre lucruri.

E-16 Masonica, Loja Masonică, ei au lucruri despre care să vorbească, fraţii de la Loja Masonică; fraţii din Loja Inşilor Ciudaţi. Germanii au lucruri, despre care vorbesc, către Germani, despre locul de acasă, când Germanii se întâlnesc unul cu altul pe aici, unul tocmai a venit din locul de acasă. Italienii au lucruri despre care vorbesc.

E-17 Şi Creştinii au lucruri despre care vorbesc. De aceea ne adunăm în locuri ca acestea, în locuri Cereşti în Cristos Isus, deoarece, noi suntem cetăţeni ai aceleiaşi Ţări. Noi suntem pelerini şi străini aici, faţă de această lume. Astfel ne place să ne adunăm împreună în aceste dimineţi de sabat şi timpuri de adunări de rugăciune, să ne adunăm împreună, deoarece noi avem lucruri în comun. Ne place să vorbim despre comun, lucrurile în comun, care ne plac: Domnul, faptele Lui. Cineva, în inima lor, arzând cu ceva, Domnul i-a vindecat, şi doar vor să se prezinte acolo sus, "Vedeţi ce a făcut Domnul!" Cineva a primit o mare binecuvântare, şi doar vrea să meargă la biserică, să împărtăşească aceste binecuvântări cu altcineva. Vedeţi, de aceea avem noi lucruri în comun.

E-18 Mie mi se pare că acustica este mai bună în biserică, în dimineaţa aceasta. Mi se pare mie. Eu nu sunt sigur. Există un astfel de ecou aici.

E-19 Dar eu sunt aşa de bucuros pentru rezultatele din trezirea de săptămâna trecută. Vedeţi? Aceasta nu a dat numai o mişcare locală, ci în jur, în diferite ţări, noi am auzit din aceasta, că Domnul a fost bun. Acum, dacă doar ardem vechile poduri, pregătind lucrurile, şi intrând în Domnul, pregătiţi să primim binecuvântările; dacă timpul acela puţin a făcut asta, ce ar fi dacă am fi continuat înainte? Vedeţi? Astfel, să nu o lăsăm să moară. Doar continuaţi să turnaţi mai mult material, tot timpul, până când semnalele de fum se vor vedea în jurul lumii, că Isus Cristos trăieşte, şi acolo există un foc arzând în inimile noastre.

E-20 După ce am făcut o nouă dedicaţie, a mea însumi, şi soţia mea, şi aşa mai departe, noi am observat lucrurile aşa de diferit în jurul casei. Şi nu aşa agitaţi cum eram, clătinaţi şi tresăritori, "Noi nu vom lua aceasta şi nu vom lua aceea." Noi doar mergem la aceasta doar în linişte, şi realizăm mai mult.

E-21 Deci, acum, va veni un an nou. Şi noi nu credem în a deschide pagini noi, noi doar credem în arderea celui vechi. Astfel doar păstraţi-vă consacraţi lui Dumnezeu prin anul care vine, noi nu ştim ce va face Domnul pentru noi.

E-22 Dar noi suntem recunoscători pentru fiecare din voi. Eu sunt foarte mulţumitor lui Dumnezeu pentru fiecare membru al Trupului lui Cristos, pretutindeni. Şi în toate fazele diferite de credinţă, nu contează cât de mult pot ei să fie în dezacord cu mine, eu sunt încă recunoscător că cineva... Chiar dacă m¬aş gândi că ei ar fi puţin în eroare, în Scriptură, dar totuşi încearcă să stea serios pentru ceea ce cred ei. Eu vreau desigur să sufăr cu fraţii aceia, şi ei să sufere cu mine în erorile mele şi lucruri, deoarece nu este nici unul dintre noi perfect.

E-23 Dar în Mesajul din serile trecute, când am vorbit despre Dumnezeu despărţindu-Se însuşi la Cincizecime, la îmbinarea vremii, sau la conferinţa unde trebuia să se facă o decizie, "Ce fel de Biserică va fi această Biserică Creştină nouă?" Pentru aceea se ţine conferinţa. Şi noi aflăm că în Cartea Faptelor, la al 2-lea capitol, noi aflăm felul de Biserică care s¬a decis; ce fel de Biserică, cum va fi Biserica, care va fi reacţia Bisericii când ea a primit pe Cristos. Îmi place aceea. Şi eu mă lupt serios pentru Biserica aceea care a fost odată stabilită în Ziua Cincizecimii. Acum, Ea a fost ciudată atunci, Ea este ciudată acum. Şi Ea va fi, atât timp cât există păcat pe pământ, şi o luptă să se dea, aceasta va fi ciudată pentru duşmanii noştri, dar totuşi sunt lucrurile scumpe ale lui Dumnezeu după care ne luptăm în mod serios ca Dumnezeu să le facă pentru noi.

E-24 Acum, anunţurile, eu presupun că Fratele Neville le-a făcut deja.

E-25 Şi fiind acasă pentru această săptămână, să mă rog şi să caut faţa Domnului. Căci, în acest an care vine, cu ajutorul lui Dumnezeu, dacă El mă va ajuta numai, eu vreau să presez bătălia mai tare decât am făcut-o vreodată în toată viaţa mea. Şi poate o mare parte a anului acesta va fi folosită în câmpurile străine, şi ale Haitiului, şi în insule, şi America de Sud, şi Africa, şi Asia, şi India, şi-şi sus în Scandinavia. Şi toate acelea vor trebui să fie decise în această săptămână, dacă Domnul va permite. De aceea când mă simt călăuzit să fac ceva sau să merg undeva, Domnul m-a trimis să fac aşa.

E-26 Apoi când păşesc jos din avion, pe pământ, şi se pare că aici vine unul, şi zice, "Oh, această denominaţiune anume a ieşit afară, aceasta a făcut aceasta, sau aceasta a mers rău, sau noi nu am putut face aceasta, sau autoritatea zice că nu putem avea adunarea."

E-27 Atunci îmi place să mă ridic, "Dar eu vin în Numele Domnului!" Şi eu ştiu că acela-i Diavolul, atunci. Vedeţi, aceasta nu este, "Am făcut eu o greşeală?" Eu sunt călăuzit. Atunci tu poţi sta cu umerii la roată, şi să presezi bătălia.

E-28 Acum, înainte de a deschide Cartea, sau să cerem lui Dumnezeu să O deschidă aşa cum O citim, mi-ar place să spun motivul că eu aduc acest Mesaj la biserică în această dimineaţă. Este Mesajul meu de Crăciun către biserică. El este... dacă Duhul Sfânt mă va ajuta să predau ceea ce cred despre acesta. Acum, nu contează cât de bine este scris în Scripturi, şi cât de mult o persoană îl înţelege, ei încă trebuie să depindă de Duhul Sfânt să-l predea la oameni. Şi este doar după Crăciun, când voi aţi auzit toate povestirile diferite de Crăciun şi transmisiunile, şi aşa mai departe, ale mesajelor de Crăciun. Acesta va fi puţin unic, pentru o povestire de Crăciun, dar totuşi Dumnezeu l-a pus pe inima mea.

E-29 Iar acum să ne aplecăm capetele doar un moment, în Prezenţa Lui şi umbrele justiţiei Lui, să cerem milă.

E-30 O Dumnezeule, Binecuvântatul nostru Salvator şi Tată, noi ne apropiem de tronul Tău de milă. În Numele Domnului Isus, Fiul Tău, noi ne prezentăm smeriţi în această dimineaţă, să-Ţi oferim rugăciunile noastre şi mulţumirile noastre, pentru tot ce ai făcut Tu pentru noi. În această ultimă săptămână, mai ales, cum au flămânzit inimile, şi oamenii au postit, şi Duhul Sfânt i-a binecuvântat, a făcut lucruri mari în mijlocul nostru! Bolnavii au fost vindecaţi. Şi Dumnezeu s-a făcut cunoscut, că El trăieşte, şi El îşi iubeşte poporul.

E-31 Şi căci Cuvintele sunt încă aşa adevărate, ale profetului, când el a vorbit Cuvintele Domnului Dumnezeu, când el a zis, "Dacă poporul care este chemat prin Numele Meu se va aduna împreună, şi se va ruga, atunci Eu voi auzi din Cer." Cuvintele acelea sunt tot aşa adevărate ca şi în ziua când au fost vorbite de prima dată. Noi aşa am aflat, Doamne. Acum iartă-ne, ne rugăm, de toate păcatele noastre, toată necredinţa noastră, care este păcat.

E-32 Şi ne-am ruga, Doamne, ca Tu să ne reaşezi acea credinţă care odată a mişcat acea primă Biserică. Nu îţi cerem rondouri înflorite de uşurinţă, ci cerem numai mila lui Dumnezeu, şi pentru Prezenţa Lui, şi binecuvântările Lui să meargă cu noi. Dacă va fi în acest câmp sau un câmp dincolo de mare, dacă este în lux, sau paturi de uşurinţă, sau dacă este pe frontul de bătălie, nu contează unde ar putea fi, Doamne, voia Ta cea mai uşoară este dorinţa noastră extremă să Te slujim. Doar fă-o clar pentru noi, O Doamne, ca noi să nu pierdem calea, căci noi umblăm într-o lume întunecată şi orbită, printre oameni păcătoşi orbiţi. Deci, clarifică calea noastră, Tată, şi condu-ne cum Tu o faci, cu oile păşunii Tale.

E-33 Lasă ca Păstorul turmei să-şi conducă dulce şi smerit poporul Lui, aşa cum Te aşteptăm în această dimineaţă pentru Mesajul de dimineaţă. Fie ca Duhul Sfânt să vorbească clar la fiecare inimă şi fie ca noi să prindem licărirea a despre ce a vorbit profetul, şi în aceea, atunci, să avem binecuvântările glorioase a Prezenţei lui Dumnezeu, să confirme fiecare Cuvânt. Noi o cerem în Numele lui Isus, Fiul Tău, Salvatorul nostru. Amin.

E-34 Eu aş cere audienţei noastre în această dimineaţă, acei cu Biblii, dacă ei ar dori să citească cu mine, Scripturile, sau să mă urmărească aşa cum citesc, dacă veţi deschide la Cartea lui Isaia. Profetul Isaia, şi al 7-lea capitol, mi-ar place să citesc din porţiunea din această Scriptură. În Isaia, al 7-lea capitol, noi vom începe cu conversaţia lui Dumnezeu către Ahaz, la al 10- lea verset.
Încă odată DOMNUL a vorbit din nou lui Ahaz, zicând, Cere un semn de la DOMNUL Dumnezeul tău; cere-l fie în adâncimi, sau în înălţimi sus.
Dar Ahaz a zis, eu nu voi cere, nici nu voi ispiti eu pe DOMNUL.
Şi el a zis, Ascultaţi voi... Casă a lui David; Este un lucru mic pentru voi să obosiţi pe oameni, dar veţi obosi voi şi pe Dumnezeul meu?
De aceea Domnul însuşi vă va da un semn; Iată, o fecioară va zămisli, şi va naşte un fiu, şi... îi va pune numele Emanuel.
El va mânca unt şi miere, ca el să ştie să refuze... răul, şi să alea-... aleagă... binele.
Căci înainte ca copilul să ştie să refuze... răul, sau să aleagă... binele, ţara de care te-ai scârbit va fi părăsită de amândoi... regii.

E-35 Dacă aş spune un subiect din aceasta, să trag un context, mi-ar place să folosesc cuvântul: Un Super Semn.

E-36 Când noi avem cea mai întunecată noapte, şi se pare că în unele timpuri este aşa de întuneric în această noapte încât nu putem nici măcar să ne vedem mâinile înaintea noastră, este la timpul acela când fulgerele bifurcate strălucesc cel mai luminos. Acesta ne este trimis să ne arate că acolo poate fi lumină în întuneric.

E-37 Acesta a fost în timpul domniei lui Ahaz, un rege rău. Şi dacă aţi observat, Domnul niciodată nu a adresat mesajul către Ahaz, ci către casa lui David. "Ascultaţi, O casă a lui David! Acesta va fi un semn." Deoarece, ei erau în război, fraţi împotriva fraţilor, şi se părea să fie cea mai întunecată oră a călătoriei şi pelerinajului lui Israel. Dar Dumnezeu a tunat înainte, prin profet, un semn Etern. Acum, semnele sunt de multe ori...

E-38 Oamenii au semne. Şi noi trăim într-o lume plină de semne. Omul a încercat să realizeze anumite semne. Omul a încercat, prin cercetarea lui ştiinţifică, prin propria lui realizare, să facă un semn care să fie un remarcabil, sau un memorial al inteligenţei lui, despre cât de mare este el, sau ce minte conducătoare este el. El a făcut aceea de-a lungul anilor.

E-39 Spre exemplu, când inteligenţa marină a lumii, cu ceva mai puţin de o sută de ani în urmă, au decis că ei erau aşa de deştepţi încât ei puteau da lumii un-un semn al iscusinţei lor de vase, încât ei puteau să-şi construiască un vapor care nu putea fi nici un val suficient de mare să-l scufunde. Şi ei l-au numit acest vapor anume Titanic. Acesta era un memorial durabil către lume, că marea artă a construcţiei de vase a venit la o perfecţiune, că ei puteau arăta lumii că acest vapor nu se putea scufunda.

E-40 Deci, cu toată siguranţa asupra inteligenţei constructorilor, şi discursul şi vorbirile lor, şi dovezile ştiinţifice că acest vapor nu putea fi scufundat! Apoi când lucrurile sunt prezentate la oameni în felul acela, ei-ei se pare să rămână asiguraţi că totul este în ordine, atât timp cât cercetarea ştiinţifică zice că este în ordine.

E-41 Astfel ei traversau oceanul în acest vapor, în voiajul lui, şi se simţeau aşa de siguri că nu exista nimic care putea să-i vatăme, ei au aruncat o petrecere mare de beţie. Şi toate femeile şi bărbaţii de la bord, sau, poate mulţi dintre ei, aş putea spune, s-au îmbătat; chiar, ei spun, chiar pilotul şi căpitanul, şi toţi aceia. Şi orchestrele au început să chiuie muzica de jazz, care era marea pasiune din ziua aceea, aşa cum noi avem rock-and-roll astăzi. Deoarece, ei erau siguri, ei erau într-un vapor în care omul a dat lumii un semn al inteligenţei lor, că, "Acest vapor ar putea lua orice val sau orice mare."

E-42 În timp ce ei erau în această fierbere a beţiei, el s-a îndreptat spre ceaţă. Şi unul din căpitani a zis, că, "Noi trebuie să controlăm motoarele." Dar autoritatea principală a zis, "Dă-i drumul, 'Drept înainte!' Noi trebuie să fim la port pentru o anumită vizită." În timp ce el se plonja în ceaţă, ca şi cum era stăpânul situaţiei, dintr-o dată, el s-a lovit de un defileu de gheaţă, şi el a mers jos sub apă.

E-43 Şi ni s-a spus de poetul care a scris cântarea, "Dumnezeu, cu mâna Lui puternică, arată acestei lumi că acesta nu poate sta."

E-44 Marea lor realizare a mers la fundul mării, cu sute de ori sute de oameni beţi la bord. Aceasta doar nu va merge.

E-45 A fost răposatul Adolf Hitler care a dat poporului German un semn că el era un geniu, el ştia totul despre viaţa militară. Şi, fără să-l discredităm, el a ştiut mult despre aceasta. Dar el a asigurat poporul German, prin a zidi ceea ce numim noi Linia Maginot, sau Siegfried Line, că el a turnat miliarde de tone de beton şi oţel împreună. Şi-a arătat încrederea în aceasta, că el şi-a mutat cartierele lui generale sus la linia frontului, unde restaurantele şi locurile de afaceri funcţionau sub pământ, unde ei aveau miliarde de tone de oţel şi ciment. Nu contează cum a mers vreodată, Germania a fost fortificată. Acesta era un semn al siguranţei. Dar bomba spărgătoare de blocuri modernă a explodat-o în Eternitate, şi pe Hitler cu ea.

E-46 Nimrod a fost, într-o zi, care a zis că el va zidi un turn care va aduce poporul lui, el putea arăta ce putea realiza el prin inteligenţa lui. Şi el urma să zidească un turn care va merge dincolo de nori, care, dacă mânia lui Dumnezeu va veni cândva, el să-L poată depăşi în iscusinţă. Cu cercetarea lui ştiinţifică, el putea să pună stâncile şi pietrele în aşa fel încât să-i poată duce pe oameni la siguranţă, prin inteligenţa lui. Dar a fost adusă la nimic, printr-o confuzie de limbi, şi ei nici măcar nu au putut termina turnul.

E-47 Nebucadneţar a fost acela care a zidit zidurile Babilonului, şi apoi s-a lăudat cu ele. Aşa de mari, încât, şase capete de cai şi trăsuri puteau alerga în jurul zidurilor. Porţile lui erau aşa de mari, încât oamenii şi-au asudat vieţile afară din ei, bătând bronzul în porţi care cântăreau sute de tone; în marea cetate, ele au luat companii de bărbaţi să le deschidă. Nimeni nu-l putea atinge pe Nebucadneţar. Dar într-o noapte, într-o fierbere de beţie, gândindu-se că ei erau siguri în spatele zidurilor lor ştiinţifice, cu armele din ziua lor, acolo a venit o Mână scriind pe perete. Şi aceasta s-a terminat.

E-48 Oh, cum omul a încercat să ducă pe om la siguranţă, să se împingă spre siguranţă, prin semnele lui proprii de realizare. Se pare că, din cauză că oamenii caută după un semn, acolo trebuie să fie un motiv pentru aceasta; ceva din om care va chema după un motiv sau un semn, de undeva, ca el să poată fi în siguranţă.

E-49 Atunci Dumnezeu a vorbit, a zis, "Eu le voi da un semn veşnic. Eu voi da Bisericii un semn veşnic." Acesta nu urma să fie un zid mare sau un turn. El a zis, "O fecioară va zămisli, şi va naşte un Fiu, şi-I va pune Numele 'Emanuel.' Acela va fi semnul Etern al lui Dumnezeu." Ce simplu! Ce mic!

E-50 Înţelegeţi voi că lucrurile mici sunt acelea peste care treceţi şi le omiteţi, care înseamnă aşa de mult la Dumnezeu? Poate Biserica să conceapă aceea în dimineaţa aceasta? În realizarea noastră ca organizaţie, şi marile lor clădiri şi capodopere, noi omitem lucrurile mici care înseamnă aşa de mult la Dumnezeu şi aşa de mult pentru destinaţia noastră Eternă. Noi omitem lucrurile acelea.

E-51 Dumnezeu zice, că, "Eu vă voi da un semn Etern. O fecioară va zămisli, şi va naşte un copil."

E-52 De ce,A de ce un copil, de ce trebuie să fie un-un copil? Creatorul Însuşi trebuie să vină şi să locuiască în creaţia Lui, să fie un semn pentru om? De ce să fie un copil? De ce nu a putut El zice, "Eu voi zidi o scară mare, şi voi toţi... ca visul lui Iacob. Sau, Eu voi coborî din Cer, din coridoarele Cerului, o sfoară, şi vă voi da tărie, ca, atunci când vă agăţaţi în ea, Eu vă voi ridica"?

E-53 Dar, El vine aşa de simplu. Şi a zis, "Un copil se va naşte. Acela va fi un semn. Nu numai că va fi acesta un semn, dar va fi un super semn." Un copil! Păi, inteligenţa ştiinţei ar râde în faţa unui astfel de gând. Dar, la Dumnezeu, acesta era un super semn. "O fecioară va zămisli, şi acest copil se va numi Emanuel, care prin interpretare va fi, 'Dumnezeu cu noi."' Acela este super semnul.

E-54 Dumnezeu din Cer, locuind cu oameni, este super semnul. Acesta va fi un semn nu numai pentru ziua aceea, ci pentru ziua aceasta şi pentru toate zilele. Dumnezeu locuieşte cu poporul Lui. Emanuel, Dumnezeu cu noi, acesta este super semnul. Acesta este semnul Etern, semnul veşnic, care l-a dat Dumnezeu.

E-55 Şi de ce a devenit El ţărână, chiar ţărâna Propriei Lui creaţii? Creatorul a devenit aceea, ţărână din creaţia Lui.

E-56 Omul încercând să facă lucru mare măreţ. Dar, când Dumnezeu a dat un semn, acesta era un lucru mic. Omul încearcă să lucreze cu afaceri mari. Dumnezeu lucrează cu afacere mică. Omul încearcă să zică, "Deoarece fiecare merge pe calea aceasta, hai să facem cum fac ei în Hollywood." Dumnezeu vrea minoritatea. El vrea să-să omită toate lucrurile mari, să primească pe cele mici.

E-57 "Un copil se va naşte," micuţ. "Emanuel va fi născut." Dumnezeul creaţiei a devenit parte din creaţia Lui Proprie. Dumnezeu, Creatorul Cerurilor şi pământului, Care a făcut ţărâna şi pomii, şi toate lucrurile care sunt, a devenit parte din ele. Acela va fi un semn, El va veni prin calea unei fiinţe umane.

E-58 Acum, El putea veni pe vreo altă cale. El putea veni prin altfel, a-a altor căi pe care El le are să vină.

E-59 Dar El a ales să vină în felul acesta, să dea un semn, super semnul. "O fecioară va zămisli, şi va naşte un Fiu, şi-L vor numi 'Emanuel."' Acum, pentru ce era aceasta? Ce motiv?

E-60 De ce nu a ales El să devină un Înger? El ar fi putut s-o facă. El putea veni un-un om deplin maturizat. El putea deveni cu un salut deplin din Cer, cu Îngerii şi toate Fiinţele Cerului; să pună jos din coridoarele ferului, scara de aur, şi El putea să coboare jos cu o fanfară de Îngeri. El putea să o facă.

E-61 Dar El a zis, "Eu vă voi da un semn, un super semn, un semn veşnic. O fecioară va zămisli, şi va naşte un copil."

E-62 Şi când El a trebuit să selecteze un loc în care acest copil să fie născut. El putea veni jos pe scară, cu tot salutul Cerului deplin. El putea veni jos din Cer ca un Înger, sau să coboare ca un om pe deplin matur. Dar El, de asemenea, putea veni într¬un palat al regelui.

E-63 Dar El a zis, "Eu voi da un semn." Şi semnul a fost spus păstorilor, "Voi Îl veţi afla în staul, înfăşurat în scutece." Acela-i super semnul, născut deasupra unei grămezi de gunoi, şi putoarea grajdului, fără măcar haine să pună pe El, Emanuel! Diavolul vrea să facă lucruri mari şi strălucite. Dumnezeu ţine lucrurile smerit. Un super semn, "Veţi afla pruncul înfăşurat în scutece, culcat în grajd. Acesta va fi un semn, super semnul." Când El era pe pământ, El era aşa de sărac! Cum vorbim noi despre timpuri grele? Cine este Acest micuţ? Acesta-i Iehova!

E-64 Iehova Dumnezeu a devenit om, şi-a luat partea noastră, S¬a trecut de la Dumnezeu, şi a devenit om. Acolo este semnul. Devenit... El era Dumnezeu, şi a devenit om; nu om bogat, ci om sărac. Acesta este super semnul. "Voi aţi cerut un semn," a zis Dumnezeu, "Eu vă voi da unul, un semn veşnic."

E-65 El ar fi putut veni altfel, aşa cum am zis, dar, un prunc, de ce a devenit El un prunc? Când acel primul micuţ, gura fără dinţi s-a deschis în grajdul acela, în acel prim pătuţ... prima dimineaţă de Crăciun, în pătuţul lui din grajd, şi primul ţipăt micuţ care a ieşit din glasul Lui, acela era Dumnezeu plângând. Iehova plângând, un om; a venit de la Dumnezeu, şi era om, fiecare bucăţică, om. A venit în lume cu nimic, dar totuşi om. Ce încerca El să facă? Ce şi-a propus El?

E-66 El a plâns ca un prunc, în iesle. El s-a jucat ca un băiat, pe stradă. El a trudit ca un om, dar totuşi El era Emanuel. Acesta este super semnul. Dumnezeu locuind în creaţia care a creat-o El. Super semnul, "Acesta va fi un semn pentru voi."

E-67 El era aşa de sărac, când El a venit pe pământ, El a venit printr-un pântece împrumutat, un pântece împrumutat al unei femei. Şi a trebuit să împrumute un mormânt, în care să fie îngropat. Dumnezeu! "O fecioară va zămisli, fără interceptare sexuală." Iehova a împrumutat pântecele Mariei, o femeie, să înfăptuiască datoria ca El să dea un semn veşnic. Şi era aşa de sărac, pe pământ, după treizeci şi trei de ani şi jumătate, de slujbă, El a trebuit să împrumute un mormânt în care să fie îngropat. Vă puteţi imagina? Vorbiţi despre concepţia pură, ce vrei să spui, oricum?

E-68 Nu puteţi voi vedea semnul real? Acesta-i Iehova devenind unul dintre noi. Iehova Dumnezeu pe pământ, ca un fugar, un pelerin în ţara care a creat-o El; respins, şi împins, şi făcut de râs, şi batjocorit; o Piatră de poticnire pentru necredincios, o Stâncă de cădere; un drac, pentru lumea religioasă. Dar un semn Etern pentru credincios, "Dumnezeu cu noi," super semnul. Voi o vedeţi? Dumnezeu făcut manifest, Dumnezeu prezentându-Se lumii, ca un fugar. Putea veni pe vreo altă cale, dar a ales să vină pe această cale.
Ascultaţi la Aceasta. Să nu O pierdeţi!

E-69 Eu cred că ce Dumnezeu a avut în mintea Lui, ar fi atrăgător la fiinţa umană. Aceasta este, la credincios. Este atrăgător când Dumnezeul nostru devine unul din noi. Dar, pentru împietrit, neevlavios, o piatră de poticnire. "Eu vă voi da un semn, o fecioară va zămisli. Emanuel va fi cu voi." Dumnezeu a gândit că aceasta ar atrage la rasa umană, ca Dumnezeul nostru să fie unul din noi, ca El să traverseze Însuşi şi să devină ţărâna noastră, ca El să devină partea noastră, un material uman; Creatorul Care a făcut toate lucrurile.
Şi, din nou, aceasta a împlinit profeţia. Profeţii au văzut-o. 70 Şi un alt lucru, "Cuvântul s-a făcut ţărână, carne, şi a locuit printre noi." Iehova, Cuvântul a devenit uman, a devenit ţărână şi a locuit cu noi. Semn veşnic, "niciodată nu se va sfârşi." Oh, când ne gândim la aceasta, un semn Etern, super semnele dintre toate semnele, Dumnezeu a devenit unul dintre noi.

E-71 Atunci, iarăşi, El trebuie să fie Sămânţa lui Abraham. Abraham, desigur, era sămânţa lui Eva. Eva... "Era Sămânţa femeii care urma să zdrobească capul şarpelui." Dar, Abraham, dacă puteţi să o prindeţi, el avea credinţă în Dumnezeu, care a unit Duhul lui Dumnezeu cu trupul omului. Acolo este unde vine credinţa. Acolo este de ce El a putut fi Sămânţa lui Abraham, nu tot trup, ci unirea Duhului cu trupul împreună. Dumnezeu, se făcea Însuşi... sfâşia afară, dezrădăcinând tot răul, aducând în supunere trupul, ţărâna care El a creat-o, şi să trăiască cu voi ca un-un partener.

E-72 Un alt lucru, El niciodată nu a pângărit sau contrazis vreuna din legile Lui. El nu o poate face. Deci, "O fecioară. Eu vă voi da un semn." Nu un Titanic, nu un U.N., ci, "Eu vă voi da un semn de siguranţă. O fecioară va zămisli, şi va naşte un Fiu, şi-L va numi 'Emanuel."' Acela-i semnul. Da.

E-73 Vedeţi, în legile de răscumpărare a lui Dumnezeu, aşa cum a fost cu Boaz şi Naomi, trebuia să fie o rudenie apropiată. Şi singurul fel cum putea omul să fie răscumpărat, Dumnezeu a trebuit să devină o rudenie, apropiată. Eu vreau ca voi să o vedeţi. El nu a devenit rudenie, împreună, cu cei bogaţi, cu cei puternici. Dar El era născut în staul, înfăşurat în scutece; nu la adult, ci la copil. El era Dumnezeu peste creaţie. El a ales să o facă, nu a venit un om complet matur. El a venit ca El să poată suferi simţurile pruncilor. El a venit ca El să poată trece prin ispitele adolescenţei. Să poată merge, ca El să poată trudi prin muncile şi capcanele Diavolului, ca un om, şi să facă o cale pentru oamenii de toate vârstele, de toate vârstele şi toate clasele: cei săraci, cei bogaţi, toţi. El a devenit sărac, ca, prin sărăcia Lui, noi să putem deveni bogaţi şi moştenitori cu El în Împărăţie. Un semn va fi dat, traversând Însuşi, făcându-Se ceva diferit decât ce era El; acum un super semn, plângând ca un prunc, jucându-se ca un băiat, trudind ca un om, dar acesta era Dumnezeu trăind în toate stagiile de viaţă aşa cum trăim noi.

E-74 Voi ştiţi, Dumnezeu a dat multe semne că El era Dumnezeu. El a dat un semn la lumea dinaintea potopului, că El era Dumnezeu, Dumnezeul judecăţii. El a înnecat oamenii în zilele lui Noe, şi a plutit pe cei neprihăniţi într-o arcă; un semn că El era drept, şi judecata era sigură. Acela-i un semn, că fiecare păcătos nepocăit va pieri în judecată, că cel neprihănit va fi salvat prin mila lui Dumnezeu.

E-75 El a dat un alt semn la rugul aprins. Ce era când El şi-a prins profetul Lui fugar, "Eu am auzit strigătele poporului Meu, şi Mi-am amintit de legământul Meu"? El a dat un alt semn acolo, că El era un Dumnezeu care-şi ţine legământul, că El şi-a amintit tot ce El a zis, fiecare promisiune care a făcut-o EL A dat un semn la rugul aprins, "Şi Eu am coborât să-i izbăvesc."

E-76 Priviţi pe Dumnezeu în căile Lui de lucru. Când El a creat Cerurile şi pământul, El a chemat Îngerii împreună, şi El a zis, "Hai să." Fiecare loc în Scriptură unde El a făcut ceva, cel mai mult, "Nu Eu, ci Tatăl Meu."

E-77 Dar când a venit la planul de răscumpărare, El a venit singur. Nimeni nu era cu EL El era Singurul care putea veni. Un Înger nu o putea face. Un alt om, numit fiul Lui, nu o putea face. Una numită altceva, o fecioară sfântă, o mamă sfântă, sau-sau ceva sfânt, nu o putea face. Dumnezeu trebuia să vină! "Şi Eu vă voi da semnul. O fecioară va zămisli; şi un prunc se va naşte, şi El va fi Emanuel, Dumnezeu cu noi," super semnul. Dumnezeu în poporul Lui. Dumnezeu cu poporul Lui. Dumnezeu a devenit poporul Lui. Dumnezeu şi omul au devenit unul. Un semn! O piatră de poticnire pentru lume, dar o speranţă binecuvântată pentru credincios. Un semn despre care se va vorbi rău.

E-78 El a avut un alt timp când El a dovedit. El a dovedit în potop că El era un Dumnezeu al judecăţii, şi un Dumnezeu al milei pentru acei care ţin Poruncile Lui.

E-79 El a arătat la rugul aprins, printr-un semn, că El va ţine fiecare promisiune care a făcut-o EL

E-80 Şi la Marea Roşie, El a arătat că El va face o cale pentru cei care au încercat să facă drept şi să-I urmeze Poruncile. Nu contează ce o întretaie, Dumnezeu a dovedit la Marea Roşie, şi a dat un semn, că El putea deschide marea. În fiecare ispitire, El va face o cale de scăpare. Ziceţi, "Mama nu O crede. Tata nu O crede. Biserica nu O crede." Mie nu-mi pasă cine nu O crede. Dacă tu O crezi, Dumnezeu va face o cale de scăpare! El a dat un semn că El o va face. Ei erau pe drumul lor, drept spre ţara promisă, unde Dumnezeu le-a promis. Şi Marea Roşie i-a închis jos, şi ei au ajuns în necaz. Ei nu ştiau ce să facă. Dumnezeu le-a arătat că El va face o cale de scăpare în fiecare ispitire, fiecare încercare. Nu vă puteţi lăsa de fumat? Luaţi pe Dumnezeu odată! Voi nu vă puteţi lăsa de minciună, nu vă puteţi lăsa de furat, nu vă puteţi lăsa de mânie? Luaţi pe Dumnezeu cu voi odată! Dacă nu simţi să mergi la biserică, şi nu poţi ajunge nicăieri; ia pe Dumnezeu cu tine odată, ia promisiunea Lui. El a dovedit, la Marea Roşie, că El va face o cale de scăpare. Dumnezeu a dat multe semne.

E-81 În noaptea aceea când El a spus păstorilor, "Mergeţi jos în Betleem, căci astăzi s-a născut Cristos Salvatorul. Cristos, Dumnezeul uns, astăzi s-a născut printr-o femeie." Dumnezeu!

E-82 Nu a făcut-o pe ea un dumnezeu, acum. El doar a împrumutat pântecele femeii, la fel cum El împrumută acest trup din care să predice Evanghelia. La fel cum împrumută El trupul vostru, să facă lucrarea care vrea să o facă El prin voi, deoarece El încă este Emanuel, un semn, Dumnezeu cu poporul Lui. Dumnezeu trăieşte printre poporul Lui, semnul, super veşnic. El niciodată nu poate da greş. El întotdeauna va fi semnul.

E-83 Voi vorbiţi despre aceste semne, dar ce spuneţi despre acesta? Înainte ca voi să puteţi avea vreodată vreun alt semn, semnul vorbirii în limbi, semnul profeţiei, semnul oricărui supranatural, voi trebuie să mergeţi înapoi la semnul original, semnul Etern şi veşnic. Îndreptaţi-vă, ca să începeţi, şi pe temelia aceea, care este Stânca prin veacuri, şi nimic nu îl va atinge vreodată. Porţile Iadului vor fi împotriva acestuia, dar nu-l pot birui. Primiţi semnul acela, "O fecioară va zămisli, şi va naşte un fiu."

E-84 Şi El le-a spus acestor păstori, "Iată cum Îl veţi găsi. El va fi într-o iesle, într-un grajd, înfăşurat în scutece. Şi când vă uitaţi la El, credeţi, căci El este Dumnezeu printre noi."

E-85 Semnul acela nu a fost numai pentru păstori. Ci a fost dat la toată lumea, să se uite spre El şi să vadă cine este EL Acesta¬i Dumnezeu cu noi, Emanuel.

E-86 Când El a fost aici pe pământ, El a dovedit că El era Dumnezeu. A dovedit că Dumnezeu era în El, căci semnele lui Dumnezeu L-au urmat. El a zis, "Dacă Eu nu fac lucrările Tatălui Meu, atunci să nu Mă credeţi. Dar dacă Eu fac lucrările Tatălui Meu, dacă nu Mă credeţi, credeţi lucrările, semnul." Emanuel! "Eu şi Tatăl Meu suntem unul. Tatăl Meu M-a trimis. Şi aşa cum El Mă trimite, aşa vă trimit Eu. Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine. El este în Mine şi face lucrările de la Sine. Acesta-i Dumnezeu în trup!"

E-87 Nu a avut Lot un gust din aceea înainte de distrugere? Când, El a văzut pe Dumnezeu manifestat în trup, mâncând carne de viţel, bând lapte de vacă, mâncând pâine din vatră, şi a stat cu spatele Lui întors spre cort, şi cu pronumele personal "Eu." "Eu, văzând că Abraham este moştenitorul lumii, Eu..." Cu alte cuvinte, "Eu îi voi face de cunoscut lui."

E-88 Cine era El? Apoi El a zis, "Abraham, unde este nevasta ta, Sarah?" Aceasta l-a şocat. Dumnezeu, într-o prefigurare a lui Cristos, s-a făcut trup.
A zis, "Ea este în cort, în spatele Tău." Sarah a râs. Şi El a zis, "De ce a râs Sarah?"

E-89 Când Emanuel a venit prin pântecele unei femei, în loc să apară ca o teofanie, El a zis, "Aşa cum a fost în zilele lui Lot, tot aşa va fi la venirea Fiului omului."

E-90 Când El era pe pământ, apostolii aceia au mers înainte cu Evanghelia, încât chiar şi Îngerii s-au uitat peste balustrăzile Cerului, prin coridoarele Ţării Gloriei, să se uite în Aceasta. Voi care notaţi Scripturile, aşa cum vă văd scriind, Întâi Timotei 3:16. "Fără îndoială mare este taina evlaviei: caci Dumnezeu s-a manifestat în trup, a fost crezut în lume, văzut de Îngeri." Îngerii s-au ridicat acolo să privească la Dumnezeu. Ei odată şi-au mişcat aripile înaintea Lui, strigând, "sfânt, sfânt, sfânt," când El şedea Acolo, ca l!n Stâlp de Foc, în gloriile Cerului. Şi când El a devenit om, Îngerii au venit şi s¬au uitat să-L vadă, Iehova, făcut trup. Sigur, "Fără îndoială mare este taina evlaviei."

E-91 "Eu vă voi da un semn veşnic," căci Dumnezeu s-a făcut trup printre noi. El a locuit în trup. Acesta va fi un semn veşnic. Nu numai pentru păstori să privească şi să creadă, ci pentru voi Tabernacolul Branham, şi pentru această lume crudă, să creadă că acela-i Dumnezeu. Dumnezeu a dat semnul acela. Isus a zis, "Aşa cum Tatăl cel viu M-a trimis, şi a venit cu Mine, şi era în Mine; tot aşa vă trimit Eu, Tatăl cel viu să meargă cu voi şi să fie în voi, un semn veşnic. Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred. Iată, Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul pământului. Eu voi fi cu voi. Sfârşitul lumii, Eu voi fi acolo cu voi."

E-92 Cineva, aşa cum am zis înainte, vrea să-L facă un micuţ, Dumnezeu scurt. El era om; Dumnezeu a folosit un om. Dumnezeu folosea un trup care El l-a creat, Însuşi, pentru ca să creeze prin El, "Şi să aducă prin El mulţi fii," zice Scriptura, "prin acel Fiu ascultător. Printr-un fiu, toţi au căzut. Printr-un Fiu ascultător, toţi vor trăi, care cred."
"Dumnezeu cu noi," un semn, a zis că va fi un semn. Lui aşa i-a plăcut să se refere pe Sine ca "Fiul omului," omul Însuşi, doar un om. "Eu nu sunt nimic; Fiul nu poate face nimic în Sine." Dar Tatăl era în El, Emanuel, Dumnezeu.

E-93 Pruncul, Dumnezeu, Iehova Dumnezeu. Acel copilaş a plâns, care era Iehova. Puteţi voi vedea aceasta? Dumnezeu locuind într-un prunc.

E-94 Dumnezeu locuind într-un adolescent. Ce fel de adolescent era El? El a dat exemplul. Când El a fost pierdut de tatăl Lui şi mama Lui, ei au căutat să-L găsească, şi ei L-au găsit în templu. Ce a spus El, ca un adolescent? "Voi nu ştiţi? Nu ştiţi că Eu trebuie să fiu în lucrul Tatălui Meu?" Exemplu pentru adolescenţi.

E-95 Ca om, cu toată pompa lumii oferită Lui, totul stătea chiar în mâinile Lui, să devină cel mai mare dintre toţi oamenii, cel mai bogat dintre toţi oamenii; Care putea spune oamenilor unde peştii aveau monede în gură, putea să pompeze cea mai bună apă din fântâni şi să o schimbe în vin, care putea schimba orice dorea El să schimbe; care putea lua cinci pogăcele şi să hrănească cinci mii. Cu o putere în mâinile Lui să devină un om mare, dar totuşi a ales să fie sărac. Nici măcar nu a avut un mormânt când El a murit. El a trebuit să împrumute unul.
"Emanuel, acesta va fi un semn." Cum vine Dumnezeu? În cel sărac. Cum lucrează Dumnezeu? Acesta va fi un semn veşnic, cu cei săraci, cei needucaţi.

E-96 "Un semn," a zis marea profetă, Ana. Când Simeon şi-a ridicat mâinile la templu, şi ţinea pe Acel micuţ înfăşurat în scutece. Ana zice, "Acesta este un semn despre care se va vorbi rău, pentru căderea lui Israel, dar şi pentru strângerea din nou împreună, o Lumină pentru Neamuri."

E-97 Ce? "Dumnezeu cu noi," nu în cel bogat şi trufaş, ci în cel sărac. Născut într-un staul, "Dumnezeu cu noi." Ce fel de lucruri a făcut El? Priviţi lucrurile Lui ce le-a spus El. Priviţi¬-L, ce a spus El.

E-98 Căci, Dumnezeu Însuşi a zis, "Acesta este Fiul Meu preaiubit, de El să ascultaţi. Acesta este Fiul Meu în Care-Mi place să locuiesc. Ascultaţi de El." El a zis, "Eu voi fi cu voi întotdeauna, chiar până la sfârşit."

E-99 El şi-a trimis apostolii Lui. Ei au ars pământul, în zilele lor, cum Dumnezeu era una cu omul. Ei au botezat poporul în Numele acelui Dumnezeu, Isus Cristos. Ei au trăit aşa de aproape de El încât El S-a manifestat prin ei, prin semne şi minuni şi daruri ale Duhului Sfânt. "Dumnezeu cu noi." Ei au predicat că există un singur Dumnezeu adevărat şi viu.

E-100 Omul a zidit tot felul de turnuri de trei sau patru dumnezei, sau doi dumnezei, dar există un singur Dumnezeu. Mesajul acela trebuia să fie reînviat în zilele din urmă.

E-101 Mai bine v-aţi pune gândirea în funcţie acum, deschideţi¬vă inimile. Cereţi lui Dumnezeu să vă descopere aceasta, ce sunt gata să vă spun.
Când El a venit, El a împlinit ce a spus profetul.

E-102 Şi când vine El în zilele din urmă, în ploile târzii ale lui Dumnezeu, când şi ploaia timpurie şi târzie vor fi revărsate, El vine chiar exact în felul cum a fost profeţit despre El. "Va fi Lumină în timpul serii." Ce urma să se întâmple? Emanuel, acelaşi Fiu, aceeaşi Lumină, acelaşi Dumnezeu care a venit să locuiască în trup, cu poporul Lui în Ziua Cincizecimii, va veni în acelaşi fel în zilele din urmă, căci aceasta va fi Lumina serii. Ce este aceasta? Va fi un semn, un semn veşnic: Dumnezeu cu noi, Dumnezeu în noi, Dumnezeu prin noi. Omul şi Dumnezeu devin una. Isus a murit, că El şi-a dat viaţa aceea scumpă, la decizia Lui. (În Mesajul din duminica trecută.) Deoarece, El a dat-o pentru o decizie, ca El să poată aduce mulţi fii la Dumnezeu. Emanuel cu noi. Poporul Luminii de seară, aceasta îi va atrage.

E-103 Când Dumnezeu a dat semnul, "Acesta va fi un semn. Dumnezeu va locui în trup." El s-a gândit că aceea va atrage poporul. A atras. "Căci atâţi câţi L-au primit, lor le-a dat El Putere să devină fii de Dumnezeu."

E-104 Şi aceasta trebuia să atragă poporul Luminii de seară când aceeaşi Lumină s-a arătat. Dumnezeu şi Cristos sunt unul! Petru a zis, "Să vă fie cunoscut, că Dumnezeu l-a făcut pe acest Isus, pe Care voi l-aţi răstignit, şi Domn şi Cristos." Un semn, vorbit de rău, dar Luminile de seară sunt aici.

E-105 Ca răposatul predicator al Evangheliei, când mesajul penticostal a început să coboare prima dată, răposatul Dr. Haywood, chiar înainte... El, eu presupun, nu a... Poate când el a fost cel mai bine, într-o zi când Duhul l-a atins. El era un poet, pe lângă predicator. El şi-a apucat creionul şi a scris.
Va fi Lumină în timpul serii,
Calea gloriei cu siguranţă vei găsi;
În calea apei este Lumina astăzi,
Îngropat în scumpul Nume a lui Isus.
Tineri şi bătrâni, pocăiţi-vă de toate păcatele,
Şi Duhul Sfânt cu siguranţă va intra;
Căci Luminile serii au venit,
Este un fapt că Dumnezeu şi Cristos sunt unul.

E-106 Luminile serii! Dacă noi umblăm în Lumina serii, semnul serii, atunci aceasta urma să fie aceeaşi Lumină şi acelaşi semn, un semnEtern. Atunci aceleaşi semne vor urma Lumina serii. Iuh! Voi Îl vedeţi? Puteţi să-L înţelegeţi? Acela-i Mesajul acestui Crăciun. Luminile serii, semnele lui Mesia Îl însoţesc, însoţind Mesajul. Luminile serii sunt aici.

E-107 Este vorbit de rău. Ei vă vor respinge, fraţii voştri. Cine L¬au respins? Fraţii Lui. Lor le-a plăcut să-L vadă înfăptuind miracole. Dar când a venit la Calvar, unde au fost ei toţi? Când se ajunge la momentul acela crucial, unde Dumnezeu în Adevărul Lui şi Biblia Lui urmează să se manifesteze, unde sunt ei? Ei se dau înapoi.

E-108 "Vi se va da un semn. Şi aceste semne vor urma. Lucrările care le fac Eu, le veţi face şi voi; chiar mai multe decât acestea, căci Eu merg la Tatăl Meu."

E-109 "Va fi iarăşi Lumină în timpul serii." Oh, această zi întunecată prin care noi am trecut! Dar timp de patruzeci de ani norii s-au înseninat înapoi, prin prima reformare, a aducerii Mesajului că Dumnezeu şi Cristos sunt unul, că Dumnezeu s-a manifestat în trup. El a ales să locuiască în trup uman. Iar astăzi ei Îl fac ceva şezând pe un tron, ei Îl fac ceva lucru preistoric, unii dintre ei vor să-L ia înapoi într-un filozof, unii vor să-L facă un profet. Dar, frate, El este Dumnezeu în voi, Dumnezeu manifestat în trup. Cum?

E-110 Cum au ştiut ei că El era Dumnezeu în trup? El a zis, "Dacă Eu nu fac lucrările Tatălui Meu, atunci Eu v-am spus greşit. Dar dacă Eu fac lucrările Tatălui Meu, să o credeţi."

E-111 Iar acum acelaşi lucru. Mesajul este reînviat din nou în ultimele zile, Mesajul despre Cine este El, ce este El. Emanuel locuind în voi, cu aceleaşi lucrări care El le-a făcut, Se manifestă prin voi, tocmai aceleaşi lucruri care El le-a făcut. Aceasta-i Lumina serii. Este vorbită de rău. Este o cale grea.

E-112 Aceasta a însemnat ceva pentru fruntaşul tânăr bogat, totuşi inima lui flămândă, să vină la Isus, şi a zis, "Rabby, ce trebuie să fac să am Viaţă Eternă?" A zis, "Ţine poruncile."
El a zis, "Eu am făcut-o de când eram copil."
A zis, "Tu vrei să fii perfect atunci?" A zis, "Urmează-Mă! "

E-113 Dar el a plecat întristat. Acesta era un preţ prea mare. Dacă el i-ar fi putut da Lui ceva bani şi să zidească o biserică mare pe undeva, să se pună un membru, el ar fi făcut-o cu uşurinţă. Nu vedeţi voi cum se imită aceea astăzi printre bogaţi? Acolo erau alţii.

E-114 Nu numai bogaţi, dar şi săraci; mulţi dintre ei din gropile de nămol, şi aşa mai departe, ei au refuzat din cauza popularităţii. Deoarece, El era nepopular. El era Emanuel. Ei au zis, "Acela-i criticism. Acela-i-acela-i Diavolul. Aceea este telepatie mintală. Acela-i-acela-i Beelzebub." Învăţătorii zilei, bisericile lor mari, au zis, "Fără sens."

E-115 Dar Dumnezeu a zis, "Acesta-i un semn Etern, super semnul, semnul tuturor semnelor, că Dumnezeu este cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii." Acolo este super semnul vostru. El întrece toate semnele. Acesta-i primul semn. Fapte 19, oamenii aceia au trebuit să vină înapoi şi să recunoască semnul acela, înainte ca ei să poată primi odată Duhul Sfânt, Fapte 19:5. Deşi, un credincios care avea Biblia, şi avea un predicator bun care dovedea că Isus era Cristosul, totuşi înainte ca ei să poată veni în Acesta... Şi să vadă semnul, ei au trebuit să vină şi să fie rebotezaţi, să se pună mâinile peste ei şi să primească Duhul Sfânt. Asta-i adevărat.

E-116 Dar în timpul Serii, Luminile sunt aici. Şi Acesta-i criticat. Se face haz de El. Este vorbit de rău. Profetul a zis că Acesta va fi vorbit de rău, "O piatră de poticnire." Vorbit de rău, făcut de haz, criticat; Emanuel în noi, lucrându-şi voia Lui prin noi.

E-117 Oh, astăzi, fratele meu pelerin, sora mea, crede semnul acela. Priviţi în ieslea propriei voastre inimi, şi vedeţi dacă sunteţi în stare să spuneţi în voi înşivă. Vedeţi semnul care l-au văzut păstorii. Dumnezeu în trup, locuind printre cei săraci, cei nevoiaşi, cei lepădaţi. Vedeţi dacă Îl puteţi înţelege. Dumnezeu în inima voastră, Dumnezeu înăuntru aici. Priviţi şi vedeţi dacă El Se manifestă corect, în dulceaţă şi blândeţe, aşa cum El a făcut.

E-118 Cu câţiva ani în urmă, a existat o fată care a plecat la colegiu, şi, cu mulţi dintre colegii ei de acolo, ea a devenit o foarte deşteaptă, de la învăţătura ei veche de la ţară care ea a avut-o, de la o mamă într-o casă la ţară. Şi într-o zi ea a decis, cu vreo doi ani mai târziu, să-şi viziteze mama din nou. Ea i-a scris o telegramă şi i-a spus că ea va sosi cu un cutare şi cutare tren, să o întâlnească în staţie. Oricum, ea a adus o altă fată deşteaptă cu ea. Şi ea a devenit o deşteaptă, ea însăşi. Şi ea a adus alta cu ea, care era cumva una dintre sofisticările zilelor moderne, a tot ştiutoare, adolescentă.

E-119 Şi când ea a ajuns la staţie, când ea a pornit să coboare din tren, s-a uitat. Şi acolo stătea mama ei, privind cu tot ce era în ea, să vadă unde era fiica ei. Şi când fata care era cu ea, mama... a văzut-o cu faţa toată cicatrizată, şi mâinile toate arse. Şi ea arăta îngrozitor, bătrână, şi arăta oribil. Şi fata care era cu micuţa Mary, i-a zis, "Mă întreb cine este bătrâna aceea cu arătare nenorocită?"

E-120 Şi fata s-a ruşinat de mama ei. Ea a zis, "Eu nu ştiu. Eu nu ştiu cine este ea."

E-121 Şi mama ei, când ea şi-a văzut fiica, a alergat la ea şi şi-a aruncat braţele în jurul ei, a început să o sărute.

E-122 Ea a împins-o, zicând, "Eu nu te cunosc. Tu ai greşit persoana," deoarece ea nu a vrut să fie afiliată cu o astfel de persoană de care altcineva ar râde şi va face haz de ea.

E-123 Acolo s-a întâmplat să fie un om, un conductor de tren, stând alături. El a apucat femeia aceea tânără de umăr. El a zis, "Să-ţi fie ruşine, tu mizerabilă! Îmi amintesc cazul foarte bine."

E-124 Şi oamenii s-au adunat să audă ce a avut loc. Şi el a ţinut fata chiar afară, şi el a zis, "Această fată tânără, când nu avea nici şase luni, era în pătuţul ei la etaj. Şi mama ei scumpă, cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată," a zis bătrânul conductor. Zicea, "Casa a luat foc în timp ce mama ei întindea hainele. Şi vecinii toţi au fugit, ţipând. Ei au văzut-o. Mama nu a observat aceasta. Era pe partea de verandă a casei. Şi flăcările au pornit bine, şi au mers în aer."

E-125 Şi a zis, "Ei nu au putut ţine mama aceea înnebunită. Pruncul ei era la etaj." Şi a zis, "Toţi au strigat, 'Tu nu poţi trece prin acele, acele flăcări.' Dar ea a apucat cearceaful care era în mâna ei, de la întinsul lor, şi era un cearceaf umed. Şi ea l-a aruncat în jurul ei, şi a mers prin flăcări, şi la etaj, fără să se gândească la pericolul ei. Apoi când ea a ajuns acolo, ea a ştiut că ea nu putea să se înfăşoare cu cearceaful pe ea să meargă înapoi. Dar, să salveze frumuseţea fiicei ei care o va urma, ea a înfăşurat pruncul în cearceaf, şi a fugit prin flăcări, cu faţa ei şi mâinile şi braţele goale. Şi i-a ars carnea de pe trupul ei, şi i-a sluţit obrajii până la oase, şi a distrus-o, i-a ars părul, şi... totul până la os pe degetele ei."

E-126 A zis, "Ea a devenit urâtă, ca tu să poţi deveni frumoasă. Ea şi-a pierdut frumuseţea, ea şi-a pierdut tot ce avea, ca să te poată salva. Şi atunci tu să stai şi să te ruşinezi de mama aceea scumpă?"

E-127 Frate, când eu văd pe Dumnezeu, Dumnezeul din Cer, pierzând tronul Lui, frumuseţea Lui, şi tot ce era El; să fie născut pe o grămadă de gunoi, să fie înfăşurat în scutece, să fie făcut haz din el prin semnele Lui şi minunile Lui, să fie numit un drac; să mă ruşinez eu de El? Nu, domnule. Lasă ca lumea clasică să facă ce vor ei să facă. Pentru mine, El este un super semn. Duhul Sfânt din mine strigă. Acesta mă poate face să mă comport ciudat şi să fiu un om trăznit, de lumea aceasta, dar eu nu pot să-L neg pe Acela Care a făcut aşa de mult pentru mine. El a luat locul meu în moarte. El a luat locul meu la Calvar. El a făcut toate lucrurile acestea. El s-a binevoit din Cer, de la tronurile albe de mărgăritar, să devină un om; să guste suferinţa mea, să treacă prin ispitele mele, să ştie cum să fie felul corect de mijlocitor în mine, să mă conducă şi să mă călăuzească la Viaţă Eternă. Şi prin sărăcia Lui, eu sunt făcut bogat. Prin moartea Lui, mi s-a dat Viaţă, Viaţă Eternă.

E-128 Nu vă lepădaţi de El. Nu vă ruşinaţi de El. Nu vă ruşinaţi de El. Ci îmbrăţişaţi-L, şi spuneţi, "Da, Dragul meu Domn, dă¬mi aşa cum au primit ei în Ziua Cincizecimii, Doamne. Dă-mi Duhul Sfânt. Revarsă-L în inima mea. Mie nu-mi pasă ce spun adolescenţii. Mie nu-mi pasă ce spune lumea. Eu nu mă uit la ei. Eu mă uit la Tine." Ce este aceasta? Înscriere la biserică? Nu. Super semnul, Emanuel, Dumnezeu cu noi!
Să ne rugăm.

E-129 În audienţa de oameni în această dimineaţă, există aici unii care le-ar place să zică, "Cât despre mine, mi-e ruşine de viaţa mea. Nu mă ruşinez de El. Mi-e ruşine de viaţa mea," să ofer Celui Care a fost făcut urât, şi dispreţuit de lume?

E-130 "Un Om al durerii, obişnuit cu suferinţa. Noi toţi ne-am ascuns feţele de El," a zis profetul. "El a fost dispreţuit şi respins. Totuşi, noi L-am socotit lovit şi bătut de Dumnezeu. Deşi, El a fost rănit pentru fărădelegile noastre, şi zdrobit pentru nelegiuirea noastră; pedeapsa care ne dă pacea a fost peste el, şi cu rănile Lui am fost vindecaţi."
131 A-ţi fi voi ruşinaţi de El? Dacă sunteţi, veniţi la altar şi pocăiţi-vă de păcatele voastre. Dacă nu vă ruşinaţi de El, şi vă e ruşine de viaţa voastră care i-aţi prezentat-o Lui, un lucru aşa de îngrozitor. V-a fost ruşine de multe ori, înaintea şefului; înaintea femeilor prietene, înaintea bărbaţilor prieteni, înaintea fetei prietene sau băiatului prieten. Te-ai ruşinat de El, Emanuel locuind în tine. Ridică-ţi mâinile şi zi-i, "Dumnezeule, iartă-mă că m-am ruşinat."

E-132 Domnul nostru şi Dumnezeul nostru, noi smerit şi cel mai amabil ţţi cerem să accepţi scuza noastră, în această dimineaţă, pentru toate lipsurile noastre, căci noi toţi uneori suntem vinovaţi. Noi suntem vinovaţi pentru poziţia faţă de Adevăr. Noi suntem vinovaţi. Când ei vor să ne cheme ceva nume rău, ca, oh, "holy-roller," sau vreun lucru rău care nu este aşa, totuşi uneori ne dăm înapoi ca Petru şi ne încălzim la focul duşmanului. Iartă-ne, Doamne.

E-133 Anul nou se apropie de noi. Putem noi începe chiar din ceasul acesta, şi să vedem super semnul lui Dumnezeu printre noi, Dumnezeu locuind cu noi, locuind în noi, înfăptuind, făcând exact în felul cum a făcut El. Şi Luminile serii sunt aici.
Iartă-ne pentru lipsurile noastre. Iartă păcatele noastre.

E-134 Şi noi foarte graţios, Doamne, acceptăm Cadoul Tău de Crăciun, Fiul lui Dumnezeu, să locuiască în trupul nostru, ţărâna noastră, să locuiască cu noi, sfinţindu-şi calea Lui prin Propriul Lui Sânge, şi dându-ne asigurarea Vieţii Eterne. Noi ţţi mulţumim. Eu ţţi mulţumesc, Doamne, pentru acest Cadou măreţ minunat de la Dumnezeu, El este un dar, un dar al Duhului Sfânt, tot împachetat în Numele Domnului Isus. Noi suntem bucuroşi să Îl primim. Noi Îţi mulţumim pentru că biserica noastră stă pentru acel semn, deoarece semnul stă pentru Învăţătura Bisericii. Noi stăm pentru El. El stă pentru noi. Şi este cunoscut printre Creştini prin toată lumea astăzi, despre un sărman, grup de oameni neştiutori la a 8-ta şi Penn Street, la Jeffersonville; acel Emanuel, Stâlpul de Foc din pustie, Isus din Galileea, Duhul Sfânt de la Cincizecime, manifestat prin toate semnele lui Emanuel în Luminile serii. Noi suntem aşa de mulţumitori, Doamne. Şi fie ca alţii să Îl vadă şi să-L primească. Căci, noi o cerem în Numele lui Isus, şi de dragul Lui şi de dragul Bisericii. Amin.

E-135 Aş dori să fi avut glasul unui cântăreţ. Dacă aş avea glasul unui cântăreţ chiar acum, mi-ar place să vă cânt imnul meu favorit, scris de prietenul meu scump, William Booth¬-Clibborn.
Jos din gloria Lui, povestea veşnic vie,
Dumnezeul şi Salvatorul meu a venit, şi Isus era Numele Lui.
Născut într-o iesle, străin faţă de ai Săi,
Dumnezeul durerii, lacrimi şi agonie.
O cât Îl iubesc! Cât Îl ador!
Viaţa mea, strălucirea soarelui meu, al meu totul în toţi!
Marele Creator a devenit Salvatorul meu,
Şi toată plinătatea lui Dumnezeu locuieşte în El.
Ce bunăvoinţă, aducându-ne răscumpărare;
Când în toiul nopţii, nici o speranţă slabă în vedere;
(Atunci fulgerul bifurcat a venit!)
Dumnezeu, scump, gingaş, şi-a lăsat deoparte splendoarea Lui,
Coborându-se la o iesle, un staul plin cu gunoi, să fie născut în el.
Aplecându-se să implore, să câştige şi să-mi salveze sufletul.
O cât Îl iubesc! Cât Îl ador!
Respiraţia mea, strălucirea soarelui meu, al meu totul în toţi!
Marele Creator a devenit Salvatorul meu,
Şi toată plinătatea lui Dumnezeu locuieşte în El.

E-136 Şi atunci El este în mine, şi eu sunt în El. Şi în voi... "În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl, Tatăl în Mine, şi Eu în voi, şi voi în Mine," Dumnezeu, Emanuel, cu noi.

E-137 A fost acel Emanuel pe care l-a văzut George Wright, şezând acolo jos chiar acum; zăcând acolo pe moarte, când patru doctori au trecut de el. A fost acel Emanuel, când El a trebuit să împrumute un pântece, când El a trebuit să împrumute un-un mormânt. El a împrumutat ochii mei, zicând, "Du-te spune-i Fratelui George, 'AŞA VORBEŞTE DOMNUL. El va săpa mormintele acelor predicatori şi alţii care râd de el."'

E-138 Acesta era acel Emanuel. El a fost Acelaşi, cu privire la animalele mici, zilele trecute în pădure. El a fost Acelaşi, cu privire la Margie Morgan care şade acolo, tot restul. El a fost Acelaşi care a împrumutat facultăţile mintale, simţurile trupului, să Se prezinte lumii astăzi, prin voi, în timp ce Luminile serii strălucesc. Dumnezeu să fie milostiv, prietene.

E-139 Eu iau aşa de mult din timpul vostru. Să o încercăm. Dă-ne tonul, "O cât Îl iubesc!" Câţi o ştiţi?
O cât Îl iubesc! Cât Îl ador!
Viaţa mea, strălucirea soarelui meu, al meu totul în toţi!
Marele Creator a devenit Salvatorul meu,
Şi toată plinătatea lui Dumnezeu locuieşte în El.
[Fratele Branham începe să fredoneze Jos Din Slava Lui – Ed.]
Cât Îl ador!
Respiraţia mea, strălucirea soarelui meu, al meu totul în toţi!
Marele Creator a devenit Salvatorul meu,
Şi toată plinătatea lui Dumnezeu locuieşte în El.

E-140 [Fratele Branham începe să fredoneze, Jos Din Gloria Lui – ¬Ed.] Acum este timpul ca El să-şi arate harul Lui. O mamă aduce un copilaş aici, cu leucemie, cancer în cursul sângelui lui. Acel rău la un bebeluş? Dumnezeu aude cum glasul meu vorbeşte cuvântul, şi va fi aşa.
Căci, Doamne, Tu ai zis, "Spuneţi acestui munte, 'Mută-te.' Nu vă îndoiţi. Aceasta va fi."
În Numele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, eu condamn acest drac numit leucemie. Boala trupului acestui copil, ea îl va părăsi. Aceasta trebuie să-l părăsească. În Numele lui Isus Cristos, să fie aşa.
Strălucirea soarelui meu, al meu totul în toţi!
Marele Creator a devenit Salvatorul meu,
Şi toată plinătatea lui Dumnezeu locuieşte în El.

E-141 Cât Îl iubesc eu! Eu doar nu-L pot lăsa să plece. Eu vreau să, întocmai ca Iacob, să mă ţin de El.
... Îl ador!
Respiraţia mea, strălucirea soarelui meu, al meu totul în toţi!
"Acesta va fi un semn."
Marele Creator a devenit Salvatorul meu,
Şi toată plinătatea lui Dumnezeu locuieşte în El.

E-142 Nu este El minunat? Nu simţiţi doar că v-aţi închina Lui? Doar în Duhul, doar închinaţi-vă Lui. [Fratele Branham începe să fredoneze, Jos Din Gloria Lui – Ed.] Doar uitaţi de voi acum. Nu fiţi ruşinaţi. Duhul Sfânt este aici. Acela-i Duhul Sfânt. Doar cu blândeţe, în felul vostru.
Marele Creator a devenit Salvatorul meu,
Şi toată plinătatea lui Dumnezeu locuieşte în El.
Ia te uită.
Ce bunăvoinţă, aducându-ne răscumpărare; ("Acesta va fi un semn.")
Când în toiul nopţii, nici o speranţă slabă în vedere;
Dumnezeu, scump, gingaş, Şi-a lăsat splendoarea, (Gândiţi-vă la ce a făcut El!)
Aplecându-se să implore, să câştige şi să-mi salveze sufletul.

E-143 Să ne ridicăm mâinile când o cântăm.
O cât Îl iubesc! Cât Îl ador!
Respiraţia mea, strălucirea soarelui meu, al meu totul în toţi!
Marele Creator a devenit Salvatorul meu,
Şi toată plinătatea lui Dumnezeu locuieşte în El.

E-144 Doamne, noi niciodată nu vom fi în stare să înţelegem bogăţiile, plinătatea Duhului Tău, până când Îl vedem în ziua aceea când El va veni. Noi putem fi adormiţi în ţărână. Eu poate trebuie să mă întorc înapoi în ţărâna originală, dar aceea nu mă va îngrijora nici un pic. "Eu ştiu că El mă va chema, şi eu voi răspunde. Şi atunci Îl voi vedea aşa cum este El. Acest trup coruptibil va fi schimbat şi făcut după Propriul Lui trup glorios, prin care El este în stare să-Şi supună toate lucrurile."

E-145 Eu Îţi voi fi totdeauna recunoscător pentru darul lui Cristos de Crăciun în inima mea, să ştiu că este acelaşi Cristos, deoarece El face acelaşi lucru. El mă face să simt şi să acţionez aşa cum a făcut El la început, cu slujitorii Săi.

E-146 Eu sunt mulţumitor pentru o Biserică universală, triumfă, deja predestinată, şi chemată, şi pecetluită, şi rânduită la Trupul acela. Eu îi găsesc în Asia, Africa, Roma, peste tot, Indiana, prin state, Africa. Peste tot în jurul lumii, eu găsesc acea Biserică triumfă, care ştie că Tu ai venit în trup. Şi Tu ai zis că, "Fiecare duh..." În Biblia Ta, Tu ai zis, "Fiecare duh care nu mărturiseşte aceasta, este duhul greşit, anticristul. Fiecare duh care nu mărturiseşte acelaşi lucru, căci Cristos a venit în trupul nostru, este spiritul lui anticrist."

E-147 Tată, Dumnezeu, ajută-mă să-să scutur acei tăciuni acolo afară. Eu îi pot vedea, Doamne, acolo afară. Văd leproşii la porţi, priveşte acolo în India, la Taj, la poartă, săracii aceia târându-se pe pământ, fără picioare. Văd pe sărmanii aceia băieţi mici negrii acolo în Africa, mânuţele lor întinse în sus. O Dumnezeule, trimite-mă, Doamne. Lasă ca Îngerul să vină cu un cărbune de Foc, să ardă în sufletul meu, Doamne, şi să ia toată zgura şi trândăvia afară, ca eu să pot merge ca un-un cărbune aprins al lui Dumnezeu, să-i smulg din foc pe acei care sunt în întunecime mare.

E-148 Binecuvântează bisericuţa mea, Doamne. Oh, eu pot vedea urma de rumeguş pe aici jos, şi văd oamenii scumpi. Oameni conducând pe aici în maşinile lor, râzând de ei, deoarece ei şi¬au ridicat mâinile, lăudând pe Dumnezeu. Dar într-o zi Isus va veni, şi toate lucrurile se vor îndrepta. Noi nu vom fi daţi de ruşine, Doamne. Ne vom uni cu Pavel din vechime, şi zicem, "Nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Isus Cristos, căci Ea este Puterea lui Dumnezeu spre salvare, spre Viaţă Eternă, la fiecare care crede." Ajută-ne să trăim în felul acela, Tată. Noi ne închinăm Ţie acum în Duhul, în locurile Cereşti. Noi ţţi mulţumim pentru această cercetare în dimineaţa aceasta. În Numele lui Isus. Amin.

E-149 Doar încă odată, vreţi voi?
O cât Îl iubesc! Cât Îl...
Domnul Isus... ? ... în Numele lui Isus.
Al meu totul în toţi!
Marele Creator a devenit Salvatorul meu,
Şi toată plinătatea lui Dumnezeu locuieşte în El.

E-150 Doar vreau mai mult din El, tu nu, Doe? [Delores zice, "Da." – Ed.] Aceea este sora mea, sora mea în trup. "Oh cum..." Nora mea. Ei vor mai mult din Dumnezeu. Fratele Grimsley vine, vrea mai mult din Dumnezeu. "Al meu totul..." Asta este. Fratele Woods, vine. Fratele Collins, predicator Metodist; soţia lui, alţii. "... devenit Salvatorul meu." Acestea sunt faptele Duhului Sfânt chemând El însuşi. "... locuieşte în El."
O cât Îl iubesc...
Doar exprimaţi-o în felul vostru propriu acum.
Cât Îl ador!
Respiraţia mea, srălucirea soarelui meu, al meu totul în toţi!
Marele Creator a devenit Salvatorul meu,
Şi toată plinătatea lui Dumnezeu locuieşte în El.

E-151 Doamne, Doamne, aici sunt ei, oile păşunii Tale. Hrăneşte¬le, Doamne, din Duhul Tău. Ei se predau Ţie, Doamne. Ei îşi consacră vieţile Ţie. Ei au stat pentru că lor nu le este ruşine de Evanghelia lui Isus Cristos. Noi ştim că Tu eşti aici, marele Stâlp de Foc, Cristos, Duhul Sfânt.
... Îl ador!
Respiraţia mea, strălucirea soarelui meu, al meu totul în toţi!
Marele Creator a devenit Salvatorul meu,
Şi toată plinătatea lui Dumnezeu locuieşte în El.

E-152 [Fratele Branham începe să fredoneze, Jos Din Gloria Lui – Ed.] Doar vorbiţi în cuvintele voastre proprii acum. Acela-i Duhul Sfânt care v-a adus aici. Doar spuneţi-I că-L iubiţi. Acelaşi Duh Sfânt care i-a ridicat la Cincizecime, voi staţi aici strigând, plângând, bucurându-vă.
Marele Creator a devenit Salvatorul meu,
Fără şovăire, carne şi sânge substanţa Lui, (un prunc în ea)
Şi toată plinătatea lui Dumnezeu locuieşte în El.
El a luat forma de om, a descoperit planul ascuns.
O ce glorioasă taină, Jertfa Calvarului,
Şi acum eu ştiu că Tu eşti acel măreţ "EU SUNT."
O cât Îl... O Dumnezeule! Cât Îl ador!
Respiraţia mea, strălucirea soarelui meu, al meu totul în toţi!
Marele Creator a devenit Salvatorul meu,
Şi toată plinătatea lui Dumnezeu locuieşte în El.

E-153 O acea dragoste care nu mă lasă să plec, dragoste care îmi strânge inima dincolo de orice, dulceaţa Prezenţei Duhului Sfânt; în timp ce biserica Lui stă în jurul altarului, adorând, privind în iesle, văzând acelaşi lucru care l-au văzut înţelepţii, Dumnezeu făcut trup.
... devenit Salvatorul meu,
Şi toată plinătatea lui Dumnezeu locuieşte în El.

E-154 Dacă există ceva rău în viaţa voastră, mărturisiţi-o acum în Prezenţa Duhului Sfânt, un timp în tăcere. Priviţi în inima voastră, vedeţi dacă există o iesle acolo care poate rezista criticarea, pe mărturisirea voastră că El este Dumnezeu.
Toată plinătatea lui Dumnezeu locuieşte în El.

E-155 Cu capetele voastre aplecate acum, doar oferiţi o rugăciune, înşivă. Acesta este Duhul Sfânt. Nu puteţi simţi blândeţea şi bunătatea Duhului lui Dumnezeu, dulceaţa, Vieţii veşnice?

E-156 "Unde sunt limbi, ele vor înceta. Unde există profeţie, se va slăbi. Unde este cunoştinţă, ea se va slăbi. Dar când dragostea vine, ea rămâne veşnic." "Dragostea este îndelung răbdătoare. Ea nu se laudă. Ea nu se îngâmfă. Nu se poartă rău, necuvincios. Dar Ea ne smereşte, ne face dulci, pune dulceaţa în sufletul vostru."

E-157 Să ne rugăm acum, fiecare în felul vostru propriu, mulţumind lui Dumnezeu pentru ce a făcut El.

E-158 O Doamne, în dulceaţa acestei cântări, exprimând prin clape, nu un sunet nesigur, ci un sunet care înseamnă, pentru noi, Cine este Dumnezeul nostru, aşa cum l-a exprimat Cuvântul. Acum muzica îl exprimă. Acum inimile noastre îl exprimă, Doamne, atitudinile noastre către Tine. Noi venim înainte. Ei stau în picioare. Ei Te iubesc. Împreună, Doamne, noi stăm ca oile Tale, oile păşunii Tale. Noi iubim această Hrană, Ea este bună pentru sufletele noastre. Şi noi ştim că Dumnezeu locuieşte cu noi. Şi noi ştim că Dumnezeu s-a revărsat în Cristos, şi Cristos s-a revărsat în Biserică.

E-159 Şi aici stăm noi astăzi, când tot felul de religii, şi tot felul de culte şi faze, tot felul de credinţe, dar totuşi Cuvântul vorbeşte pentru Sine, Dumnezeu manifestat. Super semnul că Dumnezeu încă este manifestat în trupul poporului Său, făcând aceleaşi semne şi minuni, arătându-se într-o formă de Nor, un Stâlp, locuind printre noi, discernând inimile noastre, prezicându-ne lucruri care vin, vindecând boala noastră, făcându-ne aşa de legaţi de Cer încât ne ieşim din fire. Încât, noi facem lucruri neobişnuite, faţă de copiii lumii; cum stau ei alături şi râd, şi gândesc că noi suntem nebuni, tot aşa cum au făcut ei la Cincizecime, zicând, "Nu sunt toţi aceştia beţi?"
Dar cât Îl iubesc eu! Cât Îl ador!
Respiraţia mea, strălucirea soarelui meu, al meu totul în toţi!
Marele Creator a devenit Salvatorul meu,
Şi toată plinătatea lui Dumnezeu locuieşte în El.

E-160 Vă ridicaţi mâinile acum să făgăduiţi credinţa voastră în Dumnezeu, juruinţele voastre către Dumnezeu, loialitatea şi credincioşia voastră către Dumnezeu, biserica toată?

E-161 Noi ştim, Doamne, să ne prezentăm Ţie, după această binecuvântare a manifestării Prezenţei Tale, ştim că Dumnezeu încă este manifestat în trupul nostru. El a devenit ţărâna noastră, El a devenit materialul nostru; El a traversat Însuşi de la Dumnezeu să devină om, ca omul să poată trăi în El. Şi noi Te-am simţit în această dimineaţă, în duhurile noastre. Noi vedem lucrările Tale şi manifestările Tale. Noi Te iubim. Noi ne făgăduim din nou Ţie: să Te onorăm, să Te iubim, şi să facem tot ce ştim cum să facem, care va fi plăcut, să trăim vieţi care vor fi ca Creştini, care nu vor aduce ocară, ci vor fi o binecuvântare pentru Numele Tău mare şi Sfânt. Aceasta noi facem, Doamne, ca copii ai Tăi, în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-162 Aş vrea să vă întreb ceva înainte de a vă ocupa locul. Aţi mai simţit cândva un astfel de lucru dulce? Dulceaţa Duhului Sfânt! Nimeni să nu zică un cuvânt; doar automat ridicându¬se, venind înainte. Slava lui Dumnezeu! Vedeţi?

E-163 Eu m-am rugat şi am studiat, două zile, asupra acesteia. Mai mult decât atât. De duminica trecută, sau ultima, da, duminică.

E-164 Cum că acel Super semn, cum Dumnezeu a zis, "Eu le voi da un semn. Eu voi fi în trupul lor. Eu voi fi ca ei; ei vor fi ca Mine." El a zis că Îngerii se uită acolo. Sau a zis... Îngerii au zis păstorilor, "Priviţi în iesle, voi veţi vedea ce vreau Eu să spun." Acel semn nu era doar pentru Îngeri. El nu era numai pentru păstori. El este pentru lume, să vadă şi să creadă că Dumnezeu locuieşte în carne.

E-165 Şi prin jertfa aceea de carne, El a sfinţit carnea noastră, ca El să poată locui în noi. Dumnezeu în voi. Cristos în voi. "Iată, Eu sunt cu voi întotdeauna, chiar până la sfârşitul lumii." Nu uitaţi aceasta. Ţineţi-o în inimile voastre.

E-166 Eu am primit ceva cadouri foarte frumoase de Crăciun, un aparat de film, şi multe alte lucruri, arme şi lucruri, căci oamenii mă iubesc, ei îmi dau. Ce mult apreciez eu asta!

E-167 Dar, oh, această, această Viaţă Eternă, asigurarea binecuvântată căci Cristos locuieşte în noi, că plinătatea Lui locuieşte în noi, ne face să ne ridicăm şi să ne comportăm diferit. Deoarece, voi, când voi faceţi asta, voi deveniţi un fugar faţă de lucrurile lumii. Voi deveniţi un pelerin. Voi vă socotiţi morţi faţă de lucrurile lumii, şi vii într-o viaţă nouă. Acum tu eşti un străin în lume. Tu eşti un străin deoarece ai mărturisit clar, prin acţiunea ta, că, "Există o Cetate al Cărui Ziditor şi Făcător este Dumnezeu." Vedeţi? Şi ţie nu-ţi mai pasă de aceste lucruri ale lumii, ci noi suntem oameni îndreptaţi spre Cer căutând Cetatea aceea a Cărui Ziditor şi Făcător... a lui Dumnezeu. Noi suntem Sămânţa lui Abraham deoarece noi am crezut în Domnul Isus Cristos, şi am murit faţă de lucrurile lumii, şi am fost înviaţi din nou în învierea asemănării Lui; să umblăm cum a umblat Abraham, căutând o Cetate care vine, luând Cuvântul lui Dumnezeu, numind orice altceva contrar, să primim îngeri în casa noastră, aşa cum a făcut Abraham, mesagerii lui Dumnezeu, care au adus mesajul. Oh, ce timp! Dovedind că noi nu mai vrem din lume. Noi îl vrem pe El, şi numai pe El. El este Salvatorul nostru.

E-168 Aşa cum călătoriţi din această clădire în dimineaţa aceasta, luaţi-L cu voi. Niciodată nu-L lăsaţi să plece. Fiţi dulci în sufletul vostru, toate zilele vieţii voastre. Dumnezeu să vă binecuvânteze acum aşa cum mergeţi la scaunele voastre, şi copiii au cadourile lor. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

E-169 Este să se facă rugăciune? Ajută-i să vină aici, soră. Urmează să ne rugăm.
Domnul Dumnezeu fie milostiv cu acest frate! Să iei duhul de beţie din el, Doamne. Fie ca el să fie beat de Vinul nou al lui Dumnezeu. În Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-170 Nu este aceasta doar Ceresc? Câţi simt asta, doar această, doar o dulceaţă? Nimeni nu ştie ce să zică. Eu nu ştiu nimic ce să spun. Eu sunt doar-eu sunt... Eu nu am cuvinte. Eu-eu nu ştiu ce să zic. Doar Duhul Lui doar se mişcă înăuntru, vedeţi.

E-171 Ce este aceasta? Voi deveniţi miei, şi Porumbelul este aici să vă conducă la Hrana mieilor, Hrana oilor. Aceasta este Hrana oilor, "Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu." Duhurile noastre trăiesc din Aceea.

E-172 Eu cred că îl voi vedea pe prietenul meu bun, Avocat Robertson, dacă vei aştepta doar suficient de mult la clădire până pot să-mi schimb hainele, să vin înapoi, căci sunt transpirat.

E-173 Fratele Neville va prelua serviciul acum, pentru-pentru darurile pentru copii. Domnul să vă binecuvânteze.

E-174 Întotdeauna cântaţi Jos Din Gloria Lui. Când faceţi asta, amintiţi-vă ce credem noi în El, "Toată plinătatea lui Dumnezeu locuieşte în El." Dumnezeu să te binecuvânteze, Frate Neville.

E-175 [Fratele Neville vorbeşte cu Fratele Branham – Ed.] Da, dacă vrei ca eu să o fac. ["Da."]

E-176 Fratele Neville mi-a cerut dacă aş veni înapoi deseară, iarăşi, să predic deseară din nou. Nu-mi place Asă iau serviciul lui. Dar eu sunt aici, pentru aceasta sunt eu aici. În ordine, eu voi fi înapoi deseară, cu voia Domnului, să vorbesc la serviciu.