E-1 Acum, aceste benzi cu aceste adunări, din această dimineață nu se vând. Sunt doar pentru biserică sau pentru cineva, pentru că este vorba de doctrină. Și în adunările de acolo, aceasta provoacă confuzie, deoarece este greu să găseşti doi oameni care să vadă exact la fel - dar oricum, noi ar trebui să fim o singură inimă. Dar aici în Tabernacol, aceste benzi sunt... Observați pe... Sunt doar pentru prieteni și așa mai departe.

E-2 Acum să ne plecăm capul doar un moment, pentru rugăciune. Câți aţi dori să fiţi amintiți? În timp ce aveți capul plecat, ridicaţi-vă doar mâinile şi spuneţi: „Doamne, astăzi am diferite nevoi și am nevoie de harul Tău”, sau orice ar fi.

E-3 Tatăl nostru ceresc, ne apropiem acum de tronul milei tale, pentru că ni s-a cerut să facem acest lucru. Și Fiul Tău și Mântuitorul nostru ne-a spus că, dacă îți vom cere ceva în numele Lui, ne va fi acordat. De aceea, Doamne, știind că trăim în umbra venirii Sale și acum stăm în umbra milei Sale, am cere, Doamne, ca Tu să alegi prin Duhul Sfânt, acele lucruri pe care ar trebui să le cerem. Și simțim în această dimineață, că nu ar fi contrar Cuvântului Tău, sau marii Tale neprihăniri și îndurări și harului Tău, ca... dacă am cere să avem astăzi o cercetare specială de la Duhul Sfânt; ca El să vină în mijlocul nostru și să discearnă gândurile inimilor noastre, să ne dezvăluie punctele noastre slabe și să ne vindece bolile, să lege inimile frânte, să salveze pe cei pierduți și să pregătească un popor pentru venirea Lui. Doamne, ascultă această rugăciune.

E-4 Acum, vom citi Cuvântul Tău. Și ne rugăm, Doamne, ca în lecția noastră de școală duminicală, din această dimineață, Tu să scoți în evidență contextul citirii și să-l dezvălui inimilor noastre, pentru că venim aici cu un singur scop: acest scop este doar ca să Te cunoaștem mai bine. Noi, care suntem creștini prin credință, vrem să Te cunoaștem mai bine. Cei care nu au devenit încă creștini, vor să te cunoască ca Mântuitor al lor. Cei bolnavi vor să Te cunoască ca vindecătorul lor. Și ne rugăm să nu existe cineva care să plece gol din această clădire, ci fiecare cerere să fie îndeplinită la literă și să se îndeplinească orice dorință și fiecare persoană să fie fericită; și să plece din clădire spunând ca cei care veneau de la Emaus: „Nu ne ardea inima în noi, în timp ce El ne-a vorbit pe drum?” Căci noi cerem acest lucru în numele lui Isus. Amin.

E-5 Acum pentru voi care doriți să dechideţi la cartea… De obicei, am aflat că, în serviciile de evanghelizare, aproximativ douăzeci sau treizeci de minute sunt suficiente să aibă cel mai bun impact pentru a prinde - un mesaj spiritual, iar apoi o chemare la altar. Însă, aceasta fiind o școală duminicală, pur și simplu nu vreau să o fac în felul acela, în această dimineață. Mă simt mai condus să-mi iau timpul și să vorbesc din Cuvânt.

E-6 Acum, dacă cineva nu se simte comod, îi este prea rece, singurul lucru pe care trebuie să-l faceţi, este să… Fratele meu, custodele, se află în spatele bisericii, acolo. Ridicaţi-vă mâna așa, înapoi spre el și el va regla căldura. Vrem să vă simţiţi confortabili, să vă simțiţi foarte bine şi să ascultați cuvintele. Deoarece, avem încredere că Duhul Sfânt ne va învăța Cuvântul lui Dumnezeu. Puteți auzi cu toții bine în spate? Dacă puteți, ridicaţi-vă mâinile, dacă auziţi bine. Atunci mă bucur.

E-7 Acum, aş vrea să deschideţi cu mine. Am câteva notiţe scrise aici și câteva scripturi. Așa că vreau să deschideţi cu mine, mai întâi, la cartea Romani - Romani, capitolul nouă. Vrem să citim pentru o lecție din Scriptură, mai întâi, în Romani 9:11
(Copiii, în adevăr, nefiind încă născuţi, nici practicând ceva bine sau rău, ca scopul lui Dumnezeu, conform alegerii, să rămână nu din fapte, ci din cel care cheamă),
I-a fost spus că: Cel mai mare va servi celui mai mic.
Aşa cum este scris: Am iubit pe Iacob, dar am urât pe Esau.

E-8 Dumnezeu să adauge binecuvântările Sale la citirea acestor scripturi. Și acum, ca titlu, pentru a-mi susține lecția, vreau să iau acest text ca titlu: “Auzind, Recunoscând, Acționând După Cuvântul lui Dumnezeu.” Aş vrea să repet aceasta din nou: “Auzind, Recunoscând, Acționând După Cuvântul lui Dumnezeu.”

E-9 Acum, suntem pe deplin familiarizaţi, noi, oamenii care cercetăm Scripturile zi și noapte și citim ziarele și auzim comentatorii știrilor, că această lume stă acum în controlul a două mari forțe spirituale. Și ambele sunt forțe religioase. Și cred că aceste mari forțe se apropie în curând de un cap. Și ambele, aceste forțe mari erau reprezentate în acești doi fii ai lui Isaac. Cum Dumnezeu, în infinita Sa înțelepciune, ne-a prefigurat toate lucrurile; ca prin aceste lucruri să știm cu siguranță, ce ne stă în faţă. A spus atât de clar că Dumnezeu și Cuvântul Său, precum și natura și universul Său, sunt atât de perfect aranjate împreună, încât, chiar și păcătosul poate vedea că ceva se pregăteşte să se întâmple. Dumnezeu a planificat așa. Nimeni nu e... fără scuze.

E-10 Acum, vedem în acești doi fii, că atunci când aceștia, chiar înainte de a se naște erau în război unul
cu altul. Chiar dacă mama lor fecioară... Deoarece a fost fecioară, frumoasa Rebeca, care s-a căsătorit cu sămânța corectă a făgăduinței lui Dumnezeu, Isaac; ei erau doi credincioși consacrați, umpluți cu Duhul lui Dumnezeu, rânduiți, chiar căsătoriei prin care s-au unit. Dumnezeu a știut dinainte. Și cum a putut să vină așa ceva prin acea mamă, dintr-un singur tată? Unul, o persoană foarte rea; și celălat, o persoană foarte bună; și faptul că persoana bună părea să fie cea rea, iar cea rea părea să fie cea bună.

E-11 Acum, acesta este, adică întotdeauna a fost şi întotdeauna va fi programul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu-și poate schimba programul, pentru că El își face programul perfect, pentru că face parte din El.

E-12 În grădina Edenului, păcatul a fost atât de frumos încât a atras-o pe Eva de la neprihănire la păcat.
Și în aceeași grădină unde era un pom al vieții, era și un pom al morții.

E-13 Am spune astăzi drept legea contrastului: că acolo unde există bine, există şi rău; acolo unde există corect, există şi greșit. Și niciodată, indiferent care ar fi mediul nostru, nu vom putea niciodată să scăpăm de prezența vreuneia, pentru că Pavel a spus: „Când vreau să fac binele, atunci răul este prezent.” Păcătosul nu va putea niciodată să scape de creștin şi nici creștinul de păcătos. Întotdeauna va exista o mărturie a dreptății și o mărturie a răului, întotdeauna, iar voi veţi alege. Trebuie să acceptaţi o parte sau alta.

E-14 Dar la acești doi fii, este ciudat să știm că înainte de a se naște... Amândoi, aceeași sămânță de la Isaac, care a fost promisiunea. (Acum, lecția noastră este puțin lungă și vreau să aşez suficientă temelie, încât să puteți vedea exact despre ce vorbesc.) Și primul fiu, Esau, care s-a născut... Aflăm că, nu numai că se agitau și se luptau în pântecele mamei lor, ci veneau din lupta ei - când a ieşit Esau, Iacob s-a ținut de călcâiul lui. Și încă se luptă.

E-15 Și cum au putut veni de la acel tată sau mamă perfectă, curată, aleasă, sfântă, sfințită! Deci, ca să stabilească: că Dumnezeu cheamă prin alegere. Aşa este. Indiferent cât de buni au fost tatăl și mama ta, cât de drăguți au fost, cât de creștini au fost tatăl și mama ta, totuşi este responsabilitatea ta individuală, poziția ta față faţă de Dumnezeu. Această lecție ne învață că, amândoi copii, au fost... chiar printr-un tată și mamă aleși și chemați de Dumnezeu, o femeie fecioară și un bărbat sfânt, care în cele din urmă a ajuns să fie... chiar prin sămânța sa a venit Isus Cristos. S-a născut ca unul din morți. A fost testat, tatăl său înaintea lui; și i s-a promis, prin această sămânță a lui Isaac, că întreaga lume va fi salvată. Și dintr-un om ca acesta, cu sângele său atât de curat, încât Dumnezeu nici măcar nu l-a lăsat pe filistean să se atingă de mamă, după ce Avraam i-a dat-o lui. Dumnezeu i-a lovit casa și a spus: „Ești la fel de bun ca un mort”, păstrând linia sângelui pur. Și Rebeca, o mamă dreaptă, sfântă, trimisă de Dumnezeu și chemată de Dumnezeu... Și din acea sămânță sfântă a ieșit un renegat și un credincios. Vedeți, așa că depinde de chemarea lui Dumnezeu, alegerea lui Dumnezeu.

E-16 Și înainte ca vreunul dintre ei să se nască, Dumnezeu a spus: „Îl iubesc pe Iacob și îl urăsc pe Esau” - înainte ca vreunul dintre ei să se nască. Deci, cum ar trebui să ne simțim, fiind cineva la care Dumnezeu ne-a vorbit și ne-a invitat să venim la masa Lui, la casa Lui și să fim fiul sau fiica Lui! Nimic nu e mai măreţ ca acest lucru.

E-17 Acești doi băieți, dacă le vom observa natura, unul dintre ei a fost un om spiritual. Acesta a fost Iacob. Iar omul firesc era Esau. Însă, amândoi erau religioși. Și același lucru a avut loc de-a lungul veacului, firescul și spiritualul.

E-18 Esau l-a reprezentat pe omul pământesc, natural, înclinat spre religie, dar niciodată capabil. Nu era în el să o facă. Nu putea să o facă. Nu a fost niciodată în el să poată trece peste lucrurile lumii, lucrurile carnale.

E-19 Dar, Iacob, a fost atât de ușor pentru el să o facă. Acum, Iacob, avea un scop, și anume că tânjea după dreptul de întâi născut, indiferent de modul în care l-ar fi obținut, doar să-l obțină.

E-20 Și acel spirit al acelei nașteri este reprezentat și astăzi în lume și se apropie acum de un cap - credinciosul spiritual; și omul carnal, credinciosul carnal. Nimeni nu putea spune că nu sunt amândoi religioși. Erau. Nu s-a spus că unul a slujit unui idol, iar celălalt lui Dumnezeu. Amândoi erau slujitori ai lui Dumnezeu.

E-21 Acum, acordați o atenție deosebită Scripturilor cu privire la acest subiect, pentru că sunt sigur că vă va ajuta. Acum, „Nu oricine spune: 'Doamne, Doamne', va intra, ci acel care face voia Tatălui meu care este în ceruri.”

E-22 Acum, dacă observați, Iacob avea un lucru pe care și-l dorea, pentru că potrivit Cuvântului, binecuvântările și lucrurile bune stăteau în dreptul de întâi născut. Iar pentru Iacob, acesta era singurul său obiectiv. Singurul lucru pe care îl avea în minte era să obțină dreptul de întâi născut. Și Esau l-a disprețuit. Cel care de fapt îl avea, îl disprețuia sau îi era rușine de el. Dar Iacob l-a vrut. Indiferent de modul în care l-a obținut, l-a vrut.

E-23 Așa se întâmplă astăzi cu credinciosul spiritual. Nu-i pasă cât de mult râzi de el, cât te distrezi pe seama lui, cât de ridicol trebuie să acționeze pentru mintea carnală. Singurul său obiectiv este dreptul de întâi născut. El vrea să ajungă la Dumnezeu, pentru că este născut în el. El nu are încotro.

E-24 Iacob înseamnă „înlocuitor” sau „înșelător.” Dar după ce a găsit și a intrat în posesia dreptului de întâi născut, s-a schimbat. Aceea era carnalul, schimbat. Apoi a fost numit Iacob, „un prinț cu Domnul”, care s-a luptat cu El.

E-25 Credinciosul trupesc de astăzi, „O, atâta timp cât merg la biserică și fac ce este bine, care este diferența?” Acesta este grupul lui Esau. Încă face haz și disprețuiește dreptul de întâi născut. Nu-i pasă de asta. Dar Iacob îl iubea.

E-26 Și bărbatul spiritual de astăzi, femeia spirituală, care este aleasă, predestinaţi de Dumnezeu să vină la Viața Eternă, dacă trebuie să vândă tot ce au, dacă trebuie să-și şteargă numele din fiecare carte bisericească din națiune, ei încă doresc dreptul de întâi născut. Este singurul lucru care contează pentru ei, „doar să obțin dreptul de întâi născut”, asta este tot. Indiferent cum, la ce nivel trebuie să ajungă, dacă trebuie să coboare la altar și să plângă, boo-hoo, dacă trebuie să alerge în diferite locuri și să se întoarcă și să corecteze lucrurile, și să vândă tot ce au obținut sau - sau să dăruiască tot ce au și să devină un pelerin și un străin, aceea nu contează. Ei vor dreptul de întâi născut. Asta este tot ceea ce îi interesează, dreptul de întâi născut. Acum, nu îi acuzaţi pe oameni. Ei nu au ce face. Au fost predestinaţi la asta, rânduiţi la aceasta.

E-27 Și astfel, vedem pe cei doi, oameni carnali și spirituali, așa se întâmplă întotdeauna. Așa este şi astăzi. Întotdeauna a fost așa.

E-28 Cain și Abel în grădina Edenului. Când a fost creat Edenul, erau doi pomi pentru ca omul să-și facă alegerea. Unul, el a devenit cu înțelepciune; celălalt, el a devenit viață. Erau doi băieți, Cain și Abel, amândoi religioși. Unul din ei a dorit Viața Eternă și a oferit lui Dumnezeu, prin credință, un sacrificiu mai bun decât Cain. Un model perfect al bisericii de astăzi: biserica naturală şi biserica spirituală. Și nu există nicio îndoială, dar eu vorbesc ambelor clase în acest moment și probabil, pe bandă voi vorbi la zeci de mii dintre ei.

E-29 Însă, priviţi, biserica naturală este doar biserica carnală. Nu sunt niciodată capabili să treacă peste acel mic lucru de, „M-am alăturat bisericii. Dacă mă duc la biserică, dacă fac tot ce pot este tot ce îmi cere Dumnezeu.” Acum, același lucru a făcut Cain. S-a dus și a făcut un altar, a făcut o jertfă, a adus roadele pământului și a spus: “Iată-le, Doamne. Este cel mai bun lucru pe care îl am. Primeşte-le sau pleacă.” Acesta este modul în care credinciosul carnal crede astăzi. „Doamne, voi merge la biserică, mă voi alătura celui mai bun grup pe care îl pot găsi. Voi plăti cotizația mea la biserică, voi face tot ce este bine. Acum, iată, acesta este cel mai bun lucru pe care îl pot face. Voi ajuta cumpărând niște cărbuni pentru văduve sau le voi da copiilor niște haine. [Acestea sunt în regulă, nimic de spus împotriva lor.] Dar asta e, doar atât. Dacă vrei, ia-le; dacă nu, nu trebuie să le iei.” Acum, aceasta este atitudinea bisericii carnale de astăzi.

E-30 Dar biserica spirituală! Abel, prin revelație, prin har, a văzut dincolo de aceasta; și prin credință a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain și a mărturisit despre dreptatea Lui, a lui Dumnezeu.

E-31 Același lucru s-a întâmplat cu Ismael și Isaac. Unul era din fire, iar cealaltă era din Duh. Unul, din femeia roabă; unul, din femeia liberă.

E-32 Același lucru s-a întâmplat în Israel și Moab, două mari biserici care s-au adunat. Și când Israel a vrut să meargă la locul promis (biserica spirituală, poporul lui Iacob, Israel în călătorie), oamenii lui Esau i-au întâlnit (Moab, biserica puternică). Și marele conducător al bisericii, Balaam, a coborât să-și blasteme fratele; dar a constatat că nu-și poate blestema fratele. Nu a reușit, cu orbirea ochilor, să vadă planul predestinat care... să vadă Cuvântul lui Dumnezeu.

E-33 În primul rând, credința vine prin auzire, auzind Cuvântul lui Dumnezeu. Credinciosul îl aude, îl recunoaște și acționează asupra lui. Omul carnal îl va auzi, sunetul lui, dar niciodată... A-l auzi înseamnă să-l înțelegi. A te uita la, înseamnă să te uiţi la ceva; dar a-l vedea înseamnă a-l înțelege. „Dacă un om nu se naște din nou, el nu poate vedea [sau înțelege] împărăția lui Dumnezeu.”

E-34 Acum, iată Israelul, venind cu promisiunea lui Dumnezeu, îndreptându-se spre țara promisă. Nu necredincioși, ci credincioși - credincioși în același Dumnezeu pe care îl avea Israel - a ieșit încercând să-l blesteme pe fratele său, pentru că a spus că fratele său este cu siguranță nedrept, pentru că făcuse o mulțime de lucruri rele. Dar, vedeți, nu a reușit să vadă alegerea.

E-35 Același lucru cu Esau și Iacob. Esau părea un om mai bun. S-a aşezat la casa lui și a făcut lucruri caritabile. A avut grijă de bătrânul său tătic orb, i-a adus carne de vânat, a avut grijă de el și a fost un băiat bun. Există multe lucruri pe care credincioșii carnali le fac în linia religiei, ajutând societatea și plătind facturile unor oameni din spital și alte lucruri religioase. Dar nu despre asta vorbesc.

E-36 Moab a fost bun, o națiune mare, era un frate pentru el. Iar Iacob făcuse totul - fusese un renegat.
Dar, totuși, avea un lucru de realizat: acela era să obțină acea promisiune, dreptul de întâi născut. Iată-l pe Israel, copiii lui Iacob, cu același obiectiv. Acum, cine va avea dreptate?

E-37 Balaam a zidit șapte altare; în Israel erau șapte altare. Balaam a oferit șapte sacrificii de animale curate; Israel a oferit șapte sacrificii de animale curate. Acolo - cât timp o făceau ca un ritual - Moab era la fel de religios ca Israel, Esau la fel de religios ca Iacob și Cain la fel de religios ca Abel. Însă alegerea este ceea ce contează.

E-38 Cât de orbi! Cât de orbi au fost copiii lui Esau, vorbind spiritual, moabiții, au privit în jos spre Israel și au spus: „Uitați-vă la ei. Nu sunt o confesiune. Sunt o grămadă de renegați. Locuiesc în corturi; iar noi suntem o națiune grozavă. Au făcut rău și nu au nici o organizație printre ei. Ei doar se învârt în cerc, urmând un profet.” Însă el nu a reușit să vadă șarpele de aramă și stânca lovită care mergea înaintea lor. El nu a reușit să vadă acel grup ales, chemat, urmând porunca divină a lui Dumnezeu spre țara promisă.

E-39 Așa este şi astăzi. Ei spun: „Sunt o grămadă de holy rollers. Sunt o grămadă de oameni care sunt asta, aceea sau cealaltă.” Dar nu reușesc să vadă că se urmează direcția Cuvântului lui Dumnezeu.

E-40 Israel era în drum spre țara promisă. Dumnezeu, în Cuvântul Său, a făcut o promisiune.

E-41 Iacob, motivul pentru care a ales să caute dreptul de întâi născut - indiferent cum, a vrut să-l obțină - pentru că știa că dreptul de întâi născut deținea binecuvântările, deţinea viața. Nu-i păsa cum va veni, doar să-l obţină. Acesta a fost lucrul principal. Prin ce plan a venit, nu a contat. El l-a dorit. Trebuia să-l aibă. Şi l-a obţinut. „Fericiți sunt cei care înfometează și însetează după dreptate: căci ei se vor sătura.” El a mers pe drumul său, l-a căutat și l-a primit.

E-42 Israel era pe drumul său către țara făgăduită. Indiferent câți moabiți și blesteme au încercat să aducă asupra lor, ei au mers direct spre țara promisă.

E-43 Astăzi, nu veţi mai... indiferent de câtă lege fac, câtă urmărire, câtă persecuție, câte lucruri rele spun, de câte ori o numesc “holy rollers”, de câte ori spun acele lucruri rele, biserica va merge înainte. Trebuie să rămână în Cuvântul lui Dumnezeu.

E-44 Odată, s-au reunit doi regi. Unul dintre ei era Ahab, unul rău; celălalt a fost Iosafat. Biserica spirituală; biserica carnală.

E-45 Ahab era un credincios căldicel. Avea profeți. Nu erau infideli, nu erau idolatri; erau profeți israeliți. Dar toți au fost învățați, hrăniți și îmbrăcați de regele Ahab. A devenit ca un loc în care au avut tot sprijinul politic.

E-46 Iosafat a venit şi a făcut o alianță, ceea ce era greșit.

E-47 Nu trebuie să vă uniți niciodată cu necredincioși. Niciodată, în niciun caz, nu ar trebui să ne punem numele în registrele bisericilor care nu cred în Evanghelia deplină. Nu! Veți avea probleme.

E-48 Și ei au avut probleme. Acest neprihănit a spus: „Nu ar trebui să-L consultăm mai întâi pe Domnul și să aflăm dacă trebuie să mergem la Ramot din Galaad?”

E-49 Priviţi acum, cât de perfect a fost aranjamentul. „Deținem Ramot-Galaad. Este proprietatea noastră, iar sirienii au luat-o de la Dumnezeul cel viu. Să nu urcăm și să posedăm acest pământ?” Și a făcut discursul său atât de frumos, atât de legal și atât de drept, până când Iosafat a fost de acord!

E-50 Astăzi, oamenii pot sta la amvon cu o asemenea educație intelectuală, cu o vorbire și educație, încât pot explica puterea Duhului Sfânt departe de Biblie. Ei pot explica vindecarea divină, pot explica vorbirea în limbi și interpretarea, pot explica botezul Duhului Sfânt ca fiind pentru un alt timp.

E-51 Dar un om ales de Dumnezeu, un om... „Oile mele cunosc vocea mea.” Dacă ai acea alegere a lui Dumnezeu asupra ta, nu te va clinti niciodată.

E-52 Iosafat a spus, împăratul drept a spus: „Nu există un profet prin care să putem consulta pe Domnul?” Ahab a vrut să meargă fără acest lucru.

E-53 Așa face azi biserica carnală. Oh, au seminarii pline de predicatori, oameni mari, profesori mari, intelectuali, deștepți, înțelepți, oh, doamne, mult peste inteligența naturală a bisericii... sau, a bisericii spirituale.

E-54 În zilele lui Noe, priviți în zilele lor la biserica naturală. Ce erau ei? Oameni de știință, constructori, bărbați deștepți. Dar aleșii, Enoh și Noe, erau ciobani și fermieri, umili. Nu sunt educați, nu sunt deștepți, însă și-au cunoscut Dumnezeul - ceva în ei, i-a mișcat, i-a chemat. Vom ajunge la asta peste puţin timp.
Acum, Iosafat a spus: „Nu există vreun profet?”

E-55 Oh, desigur, carnalul îi are. „Cu siguranță, avem. Am aici un seminar, este plin cu ei.”

E-56 A şcolat patru sute. Acum, aceştia nu sunt infideli. Ei sunt închinători lui Iehova Dumnezeu. Au venit şi au spus: „Lăsaţi-ne puțin timp și vom profeți.” Și așa s-au reunit cu toții. Apoi s-au întors cu cuvântul Domnului și au spus: „Așa vorbește Domnul!” Profeți israeliți. „Așa vorbeşte Domnul! Mergeţi înainte, Domnul este cu voi. Veţi lua Ramot-Galaadul, pentru că aparține cu adevărat Israelului.” Și unul dintre lideri şi-a făcut două coarne mari din fier, reprezentativ și a început să împingă. El a spus: „Cu aceasta veţi împinge Israelul... sau, veţi împingeți sirienii afară din Ramot-Galaad.”
Însă, Iosafat, era ceva în el!

E-57 Oh, sper ca Dumnezeu să aducă acest lucru în inimile voastre. Nu este prin educaţie, nu este ceva ce puteţi face voi singuri. Este ceea ce Dumnezeu, prin alegere, face pentru voi. „Nu cel care aleargă sau cel care voieşte... ci este Dumnezeu care arată milă.”

E-58 Iosafat a spus: „Sunt bărbați îmbrăcați frumos.” Fără îndoială, că a spus cam așa: „Sunt inteligenți și cei mai deștepți bărbați pe care i-am auzit vreodată. Sunt educați la zi. Poziția lor este într-un acord. Este o mare unitate între ei. Sunt deștepți și deţin mult adevăr.”

E-59 Orice eroare are adevăr. Cea mai mare minciună care s-a spus vreodată avea în ea 90 de procente de adevăr, minciuna pe care Satan i-a spus-o Evei.

E-60 „Oh, este mult adevăr în ceea ce spun, dar nu mai există vreun profet în afară de aceştia?”

E-61 Ei bine, ce credeţi că a spus omul acela? „Când avem aici patru sute dintre cei mai deștepți, cei mai buni? Doar nu stau aici în pustie, alergând pe jumătate goi, cu o piele de oaie înfășurată în jurul lor sau ceva de genul acesta. Sunt bărbați pe care i-am hrănit, i-am educat. Nu sunt bărbați care nu-și cunosc Abecedarul. Sunt învățați și știu lucrurile. Ei stau zi și noapte citind sulurile și profețiile. Ei știu ce este bine. I-am pregătit și stau aici într-un acord, patru sute, spunând: 'Urcă-te, Domnul este cu tine.'”

E-62 Însă, dacă i-aș fi putut citi mintea lui Iosafat pentru câteva minute, „Există ceva care nu se leagă”, ar spune el. „Există ceva care nu pare corect. Nu mai există încă unul pe undeva?”

E-63 „O”, a spus el, „da, mai există unul, dar el nu aparține organizației. Este un alt tip de om. E doar un renegat. [Este ca Iacob.] Dar s-ar putea să-l întrebăm. Se spune că este un profet, dar mă îndoiesc de el, pentru că mereu mă bleastă-mă, spunând că asta, aceea sau cealaltă şi niciodată nu-mi profețește de bine.” Cum ar fi putut?

E-64 Așa că au spus: „Haideţi să-l aducem. El este fiul lui Imla.” Așa că s-au dus și l-au adus.

E-65 Și cineva l-a întâlnit pe drum şi i-a spus: „Acum, să spui același lucru pe care îl spun ei. Trebuie să fiți de acord cu asociația. Dacă nu, vai de tine!”

E-66 El a spus: „Voi spune exact ce îmi pune Dumnezeu în gură să spun și nimic altceva.”

E-67 Apoi, după ce a ajuns acolo și l-au lăsat o noapte, el a spus: „Urcă-te, dar am văzut pe Israel împrăștiat ca niște oi fără păstor.”
Și Ahab a spus: „Nu ți-am spus?”

E-68 Acum, sunt patru sute contra unu. Patru sute de oameni instruiți, inteligenți, educați, intelectuali, împotriva unui mic ignorant (așa cum l-am numi), Micaia. Un singur om, dar totuși acel om avea cuvântul Domnului. Asta a făcut diferența. Fiecare dintre ei era fals, s-a dovedit fals. De ce era Micaia atât de diferit? Trebuia să fie sărac pentru a fi diferit? Nu. Ceea ce l-a făcut diferit pe Micaia, a fost că el a rămas fidel Cuvântului! El sătea cu, Cuvântul lui Dumnezeu.

E-69 Acum, a fost promis că în aceste zile Dumnezeu își va revărsa Duhul. A fost promis prin Daniel că oamenii, în zilele în care piatra lovește chipul în picior, oamenii care îl cunosc pe Dumnezeul lor vor face abuzări. Profeție după profeție! Și toate seminariile, lumea, nu le poate opri! Dumnezeu o va face, oricum, și oamenii vor urma, vedeţi - biserica carnală și naturală și biserica supranaturală. Vedeți, Cuvântul face diferența.

E-70 La asta s-a gândit Iacob, „Și oricum ar fi, știu că nu pot fi niciodată binecuvântat decât, dacă voi obţine acest drept de întâi născut. Dreptul de întâi născut este ceea ce va trebui să obțin.”

E-71 Însă, Esau l-a urât, iar copiii lui fac același lucru până în zilele noastre. Îl urăsc. Întotdeauna l-au urât.

E-72 Ori de câte ori există o trezire, aceasta produce întotdeauna gemeni. Aceasta este o remarcă grosolană, dar este adevărat. Când a fost o naștere din Isaac și Rebeca, aceasta a produs gemeni. Când a fost creată lumea, a produs gemeni, doi pomi. Și când s-au născut Cain și Abel, a produs doi. Când s-au născut Ismael și Isaac, a produs doi, iar când s-au născut Esau și Iacob, a produs doi. Unul dintre ei, natural (unul pământesc); celălalt, supranatural. Unul se uita la natural, intelectual; celălalt a umblat prin Duhul. Întotdeauna a fost așa.
Când a apărut biserica luterană...

E-73 Să luăm mai întâi Cincizecimea. Priviţi la nașterea Cincizecimii. A produs o trezire mare și puternică care a măturat lumea, pe care oamenii o cunoşteau ca, Cincizecime. Nu a trecut mult după Cincizecime până când Pavel a spus că se vor ridica printre ei oameni cu lucruri perverse care vor întoarce oamenii de la Dumnezeu. Și tocmai asta au făcut. A produs două lucruri.

E-74 Când s-a născut biserica luterană, Martin Luther a adus o trezire spirituală. Nu a trecut foarte mult până când a venit Esau, chiar în spatele lui, și l-a organizat și a produs pe a doua.

E-75 Apoi, după aceea a venit metodistul, John Wesley, o trezire spirituală. După aceea a apărut organizația, s-au organizat. A produs două.

E-76 După aceea au venit penticostalii, o trezire. Iar acum s-au organizat, s-au stabilit ca organizaţie, iar aceasta a produs două.

E-77 Însă, sămânța spirituală a Dumnezeului cel viu, deși trebuie să fie străină, deși trebuie să fie călătoare... Provoacă întotdeauna separarea. Esau nu a rezistat foarte mult cu Iacob. De îndată ce Iacob a obținut dreptul de întâi născut (Slavă lui Dumnezeu), i s-a cerut separarea. Și când un om - mie nu-mi pasă la ce biserică aparțineți, dacă este carnală, de asociații voştri cu care colaboraţi, de oamenii cu care jucați cărți și societățile de studiu și așa mai departe - când obții dreptul de întâi născut, acel ceva care este adânc în inima ta, care este înfometat după Dumnezeu, atunci când primești acel lucru, îţi solicită separarea! „Ieșiți din mijlocul lor și separați-vă, spune Dumnezeu.” Separare!

E-78 Biserica se stabileşte. Vedeţi, nu mai poate continua. Esau este un model foarte bun al credinciosului carnal de astăzi, care nu este niciodată capabil să biruiască lumea. El nu biruiește lucrurile lumii. Lui încă îi plac petrecerile, dansul, manichiura, machiajele (la femei) pe față, tăierea părului și purtarea acestor mici haine scurte; iar bărbaților le place să meargă la sălile cu piscină și să fumeze țigări și să spună mici glume murdare - și totuși aparțin bisericii! Nu sunt niciodată capabili să depășească aceste lucruri. Nici Esau nu era. Cu toate acestea, pentru a fi religios, el a trebuit să se stabilească la o concepție intelectuală. Acesta este același lucru pe care îl face astăzi biserica. “Vom deveni o organizație. Ne vom aduna împreună. Vom face un clan, o clică, sau ceva de genul acesta.”

E-79 Și așa se mișcă azi biserica, cea spirituală și cea carnală, tot la fel. Nu s-a schimbat și niciodată nu se va schimba.

E-80 Sfințenia lui Dumnezeu... Dumnezeu, fiind Dumnezeu, proiectează aceasta de la Sine. Dacă nu ar fi existat un păcătos, niciodată nu ar fi existat... El nu ar fi fost niciodată un Mântuitor. Dar El, de la început a fost Mântuitor. Deci, nu s-a pierdut nimic, iar propriile sale atribute de a fi un Mântuitor au proiectat un păcătos. Trebuia să fie ceva de salvat. Și înainte ca ceva să fie salvat, trebuia să fie ceva pierdut. Neprihănirea și sfințenia Lui... Dacă nu ar fi existat niciodată o persoană bolnavă, nu ar fi fost niciodată un vindecător. Dar de la începutul începuturilor, El a fost... înainte de început, El era un vindecător. Deci, nu era nimic bolnav, așa că a proiectat o persoană bolnavă ca El să o poată vindeca, pentru a-L face vindecător.

E-81 Din același tărâm sfânt din care vine mântuirea, ies şi blesteme. Din aceeași mamă și tată care l-a proiectat pe Iacob, l-a proiectat şi pe Esau. Vedeţi, este Dumnezeu. Nu-și poate schimba planul. Toate trebuie să meargă în acelaşi fel. Toată natura va face faţă acestor lucruri. Trebuie să facă. Înțelegeţi ce vreau să spun? Se mişcă exact cum trebuie. Trebuie să fie cineva pierdut ca să poată fi salvat. Și dacă n-ar fi existat cineva, El fiind Mântuitor, trebuia să-l facă. Adâncul cheamă un adânc.

E-82 La fel ca băiețelul despre care vorbesc mereu, mâncând radiere de pe creioane și pedala de la bicicletă. Avea nevoie de sulf. Și atâta timp cât era ceva acolo care dorea sulf, trebuia să existe un sulf undeva, mai întâi trebuia făcut. Trebuia să fie un sulf înainte de a-l dori. Și sulful l-a proiectat, apoi s-a întors la sulf.

E-83 Acesta este modul în care Dumnezeu este un Mântuitor. Trebuia să fie ceva pierdut pentru ca El să mântuiască, să-L facă Mântuitor. Asta este tot ce face, este jocul lui Dumnezeu, totul. Totul este în El. Nu într-un predicator, nu într-o biserică, nu într-o organizație, ci în Dumnezeu, pentru ca alegerea să fie perfectă, vedeţi. Este în El. Da, luteranii...

E-84 Apoi, vedem o altă separare. Aceasta a fost Avraam și Lot. Erau frați, dar Lot era un gânditor carnal. El căuta mereu pentru ceva mare, ceva cu multă beteală pe el - la fel ca o maimuță, aș spune, întinzându-se întotdeauna după lucruri strălucitoare. Acest spirit nu i-a părăsit pe oameni nici astăzi. Se întind după... Se duc până în oraș și nu mai vor să se întoarcă într-o colibă mică ca aceasta, vedeţi. Vor cea mai mare biserică din oraș, cel mai intelectual pastor, unde merg cei mai bine îmbrăcați oameni, unde merge primarul orașului. Încă există acel spirit, Esau! Într-adevăr, la început au avut dreptul de întâi născut, se numeau biserică; dar l-au pierdut pentru că l-au disprețuit. Nu îi mai poți face pe oameni să se pună în genunchi, să plângă și să implore pe Dumnezeu, să meargă și să aibă un serviciu de vindecare, să rabde persecuția din partea lumii, să primească Duhul Sfânt. Nu mai vor să facă aşa ceva. Le disprețuiesc. Le numesc o grămadă de holy rollers. Exact ceea ce a spus Biblia că vor face, o fac, pentru că așa este natura lor. Este natura, precum cioara și porumbelul, cele două naturi. Acele lucruri le doresc pentru că așa sunt. Nu le vor vedea niciodată pe celelalte, pentru că nu sunt născuți să vadă aşa ceva.

E-85 Iar pe celălalt, nu l-ai putut ține departe de acest lucru, deoarece este alegerea lui Dumnezeu. Este născut pentru a fi un bărbat spiritual sau o femeie spirituală. Ceva în el o cere. Oh, sper ca aceste lucruri să ajungă într-un loc unde să putem... puteți vedea ce vreau să spun, limitându-mă aici. Acum, Avraam...

E-86 Amintiți-vă, atâta timp cât s-au asociat împreună, biserica naturală și biserică spirituală, nu au primit niciodată binecuvântarea. Iacob nu a fost niciodată binecuvântat până nu s-a separat de Esau. Și Avraam nu a fost niciodată binecuvântat până nu s-a despărțit de Lot.

E-87 Lot a avut propriile sale adunări de rugăciune, în biserica sa de acolo, și-a învățat fiii și fiicele și pe ceilalţi. Dar a trăit o astfel de viață încât, când a început să vorbească despre sfârșitul timpului, au râs de el.

E-88 Același lucru este şi astăzi! Dacă vorbiți despre vindecarea divină și despre puterea lui Dumnezeu și așa mai departe, ei râd de ea. Este același spirit. Acestea sunt cele două mari duhuri, religioase, în care este prinsă lumea - credinciosul și necredinciosul, credinciosul și credinciosul prefăcut, cel care îl imită pe celălalt. Acum, după ce Avraam s-a despărțit...

E-89 Ați observat, când Isus a vorbit despre venire, a doua venire, El a spus că va fi la fel cum a fost în zilele lui Noe, vor mânca, vor bea, se vor căsători și vor planifica căsătorii. Dar când a vorbit despre zilele lui Lot, El nu a spus niciodată nimic despre asta. „Ca zilele lui Lot”, asta este revelație.

E-90 Urmăriți ce s-a întâmplat în zilele lui Lot. Lot locuia acolo jos, în Sodoma, bine așezat, ca intelectual a devenit unul dintre marii bărbați ai orașului, judecătorul, stătea la porți și judeca oamenii. Soția lui aparținea la toate societățile din oraș, deasemeni fiicelor sale și toţi ceilalţi; căsătorit printre celebrități, intelectual, foarte educat, inteligent, spiritual. Și Avraam locuia într-un cort sub un stejar. Dar într-o zi amândoi au primit o vizită.

E-91 Și era un predicator intelectual care a coborât, a predicat și i-a chemat să iasă. Priviţi ce mesaj. “Vino afară!” i-a spus lui Lot.

E-92 Și nu ar fi fost niciodată chemat dacă nu ar fi fost din mila lui Avraam. A spus: „Pot găsi cincizeci de bărbați, o să-l cruți? Pot găsi treizeci de bărbați? Pot să... Dacă găsesc zece?” Cam atât de departe ar fi mers El. Și nici măcar nu a putut găsi zece printre ei.

E-93 Nu e de mirare: „Așa cum a fost în zilele lui Noe.” Amintiți-vă, Noe nu a fost modelul bisericii. Enoh a fost, care nu a trecut prin necaz, ci a fost ridicat înainte ca să apară necazul. Enoh a plecat acasă, el nu a trecut prin necaz. Noe a trecut prin el.

E-94 Acum, urmăriți cu atenție în timp ce ne îndreptăm spre acest lucru. Urmăriți ce fel de semn au primit Avraam și familia sa. Au primit supranaturalul. „Avraam [De unde a știut că este Avraam?], unde este soția ta, Sara?” De unde a știut că este căsătorit sau că are o soție, Sara?
- E în cort.

E-95 Acum, acolo stătea un bărbat, mâncând carne, bând lapte și mâncând pâine de porumb. „Unde este soția ta, Sara?” De unde a știut El acel lucru? Cum a știut El? Gândiţi-vă. Vă consideraţi... Voi, oameni spirituali, lăsați acest lucru să intre în voi. De unde a știut acest lucru? Când el s-a purtat ca un străin, avea praf pe haine. Și apoi Avraam a spus: „Ea este în cort, în spatele tău.”…

E-96 Și El a spus: „Eu mă duc la [Eu, un pronume personal, Eu. Omul acesta, Dumnezeu arătându-Se într- un trup. Dumnezeu! Avraam L-a numit Elohim.]... Eu. Eu am să te vizitez. O să-mi țin promisiunea. Și, în conformitate cu timpul vieții, am să te vizitez și tu vei avea acest băiat despre care ți-am vorbit.” Iar Avraam, era de o sută; Sara, de nouăzeci.

E-97 Și Sara, în spate de tot, în cort (aproximativ cât patru corturi mici, cortul principal), stătea în spate, în partea mai îngustă, asculta şi l-a auzit. Și în adâncul inimii ei, ea a zâmbit şi a spus: „Eu, o femeie bătrână de o sută de ani și domnul meu [soțul ei], domnul meu bătrân, să cred că am putea avea din nou plăceri, precum nişte tineri căsătoriți? Oh, cum s-ar putea aşa ceva? ” Și a cam zâmbit.

E-98 El stătea cu spatele spre cort. Și El a spus: „De ce a râs?” O, frate, iată-ne!

E-99 Priviţi la biserica carnală primind Evanghelia care li se predică. Un Billy Graham modern și ceilalţi care predică Evanghelia, „Ieșiți din mijlocul ei!” Dar au ieşit? Nu. Foarte, foarte, foarte puțini.

E-100 Uitaţi-vă la grupul lui Avraam, cel chemat. Acum reţineţi. I-a dat acest semn și el L-a crezut. Și El a dispărut dinaintea lui și a plecat. Oh, cum a fost întotdeauna o separare, cei chemaţi!

E-101 Acum, aceste două spirite (să mă grăbesc cu voi, să mă grăbesc acum să ajung la punctul meu, în locul în care vreau să vedeţi), aceste două grupuri s-au asociat strâns, de-a lungul veacurilor, încă de la începutul timpului — biserica naturală şi biserică spirituală. Au existat prin Vechiul Testament şi au fost şi prin Noul Testament și sunt încă şi astăzi.

E-102 Acum, cu vreo două mii de ani în urmă, au ajuns la un cap și s-au stabilit în doi oameni: unul dintre ei era Isus Cristos; celălalt era Iuda Iscarioteanul. Acum, Isus a asociat acestea cu cea de-a doua venire a Lui, cum că, aceste două spirite ar fi mult mai diferite acum decât erau atunci. Acum, aici vreau să vă puneţi ochelarii spirituali. Aceste două spirite vor fi diferite, pentru că... Satana a venit și a locuit într-un om care era membru al bisericii, Iuda Iscariotul, a trăit în biserica carnală și a fost un prieten al bisericii tot timpul. Însă, a venit și l-a înșelat - sau a crezut că îl înșală - pe fratele său. El a venit și a aparţinut ca fiind unul dintre ei - a gustat lucrurile bune ale lui Dumnezeu, s-a mişcat chiar în Duhul (sau aşa părea), a ieșit și a propovăduit Evanghelia și a alungat dracii. Dar în el, tot timpul, era Iuda încă de la început. Biblia a spus că s-a născut fiul pierzării.

E-103 Acum, amintiți-vă, acolo era biserica carnală sub Esau, fariseii și saducheii.

E-104 Însă, priviţi-l pe individul acesta care se crede doar un... Va merge împreună cu mesajul pentru o vreme, dar pur și simplu nu vrea să se implice prea mult. Vedeţi spiritele? Isus a spus: „Vor fi atât de aproape de adevăratul lucru, încât îi va înșela pe cei aleși [pe aleși, dacă aţi observat acest lucru] dacă va fi posibil.” Dar nu este posibil. Deci, va înșela.

E-105 Acum, priviţi. Nu doar biserica carnală, cea de acolo, biserica carnală obișnuită, grupul Esau.

E-106 Avem grupul Iuda-tarian, care este mult mai perfid. Mult mai perfid, vin chiar până în mâinile binecuvântării. La fel ca în Evrei 6 și 10, cum a spus: „O dată ce s-au făcut părtași și au gustat puterile veacurilor viitoare și au făcut toate aceste lucruri; atunci, dacă au primit cunoștința adevărului, dacă se vor întoarce în mod voit [în mod voit, ce înseamnă asta?], socotind sângele legământului prin care au fost sfințiți un lucru profan.”

E-107 Permiteți-mi să vă dau un exemplu. Iată. Să presupunem că avem un bărbat, este o persoană bună, băiat drăguț. El este chemat. Simte în inima lui că vrea să fie slujitor. În regulă, el îl acceptă pe Isus ca Mântuitor personal. Este un băiat drăguț, nimeni nu poate spune nimic împotriva lui. După un timp, subiectul sfințirii. Omul poftește când privește femeile. Este în el, vedeţi. Apoi, următorul lucru, poate a fumat și vrea să fumeze. Poate vrea să parieze la jocuri. Poate vrea să facă niște lucruri rele. Știe că nu ar trebui să facă aceste lucruri, așa că spune: „Doamne, aplică sângele lui Isus peste mine și sfințește- mă.”

E-108 Și el este sfințit. El poate să strige, să-L laude pe Domnul și să facă și el unele lucruri, să iasă și să facă lucruri. Amintiți-vă, Isus a spus că această persoană va fi acolo în ziua aceea. „Mulți vor veni și vor spune: 'Doamne, nu am profeţit [predicat]? Nu am scos draci în numele tău?' Isus le va spune: 'Niciodată nu v-am cunoscut, lucrători ai nelegiuirii.'” Vedeţi, aceştia sunt.

E-109 Acum, priviţi aceasta. Vrem să despicăm firul în patru, chiar până la marginea ascuțită a Evangheliei, „Mai ascuțit decât o sabie cu două tăișuri, străpungând chiar până la încheietura osului și un discernător [Aleluia! Doamne, las-o să treacă.], un discernător al gândurilor minții.” Aceasta este Evanghelia, puterea lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu manifestat este Evanghelia. Voi spuneţi: „Biblia a spus că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu.”

E-110 Ei bine, Cuvântul manifestat este Evanghelia. Evanghelia a venit la noi nu dor prin cuvânt, ci prin puterea și manifestările Duhului Sfânt, pentru a demonstra puterea şi a face Evanghelia vie.

E-111 Când am fost în India, arhiepiscopul bisericii metodiste a ieșit şi a spus: „Dl. Branham, nu vrem să știm nimic despre vreun misionar. Știm mai multe despre Biblie decât veți ști voi toți vreodată.” A spus: „Am fost o biserică și ne-am stabilit aici cu două mii de ani înainte ca voi să fiţi o națiune.” Este adevărat. Dar a spus: „Auzim că Dumnezeu v-a vizitat și a adus un dar care poate face această Biblie vie.” A spus: „Acest lucru ne interesează.” Oh, doamne! Vedeţi, acel bărbat era un fiu, nu un nepot, așa cum a spus David. “Noi vrem să ştim. Este adevărat?”

E-112 Am spus: „Cu siguranță este adevărat. 'Isus Cristos este acelaşi ieri, astăzi și pentru totdeauna.'”

E-113 Acum, priviți-l, biserica naturală persecută biserica spirituală. Acum, aflăm că Iuda se preface că este un frate (un frate!), apoi s-a îndreptat în sus și a ajuns în cele din urmă la un punct culminant.

E-114 Acum, urmăriți acest tânăr predicator. El ajunge într-un loc unde spune: „Doamne, m-am uitat după femei. Nu ar fi trebuit să fac aşa ceva. Am făcut cumva, cam lucrurile lumii. Nu ar fi trebuit să fac aşa ceva. Mi-am cheltuit banii la cursele de cai. Nu ar fi trebuit să fac aşa ceva. M-am dus în fiecare seară la spectacole. Nu ar fi trebuit să fac aşa ceva. Îmi plac chiar și imaginile vulgare și lucruri de genul ăsta, am niște afişuri în camera mea. Nu ar fi trebuit să fac aşa ceva. Acestea sunt lucrurile lumii. Sfințește- mă, Doamne!”

E-115 Și Domnul îi spune: „Bine, voi face aceasta.” El aplică sângele lui Isus Cristos și îl sfințește.

E-116 Apoi, după ce face acest lucru, într-o noapte trece pe acolo și aude ceva. Trece și ascultă. El aude despre botezul Duhului Sfânt, de umplerea Duhului. Apoi se uită înăuntru şi spune: „O, doamne, cât e de minunat! Dar, când mă gândesc, asta mi-ar ruina slujirea, dacă aș predica acest lucru. Aceasta ar face- o pe mami să mă alunge de acasă. M-ar exclude din biserica mea, dacă aș intra vreodată în aşa ceva. Oh, mai bine stau departe de aşa ceva. Ei bine, daţi-mi voie să privesc puţin mai atent. Da, acesta este adevărul, Biblia.”

E-117 Ei bine, la fel ca un anume slujitor celebru, cunoscut în toată lumea, a fost găsit recent (de un om care era cu mine în Puerto Rico) în genunchi, vorbind în limbi străine, în Londra, Anglia - un om puternic, unul dintre cei mai mari evangheliști, astăzi din lume. Și acest om (fratele său fiind cu mine aici), un om umplut cu Duhul, a alergat la el și i-a spus: „O, frate, asta e!”

E-118 El a spus: „Știu. Ştiu. Dar, uite, lasă-mă să-ți spun ceva.”

E-119 El a spus: „Predică despre acest lucru! Predică! Aceasta este ora. Cu influența ta, ai putea zgudui lumea.”

E-120 El a spus: „Nu, nu pot să predic aşa ceva. Vezi, biserica m-ar refuza. Nu aş putea predica aşa ceva.
Nu aş putea s-o fac.” Oh, frate!

E-121 „Au fost sfințiți și au primit cunoștința adevărului [priviţi la acest lucru, vedeți că este corect] și s-au întors, vedem că Îl răstignesc pentru ei înşişi pe Fiul lui Dumnezeu și Îl fac de rușine.” Rușinat de Evanghelie.

E-122 Pavel a spus: „Nu mi-e rușine de Evanghelia lui Isus Cristos, pentru că este puterea lui Dumnezeu spre mântuire.” Este puterea lui Dumnezeu care lucrează printre biserica Sa.

E-123 Dar el a spus: „Nu aș putea face acest lucru.” Acest bărbat a spus: „M-ar crede penticostal. M-ar face...” El a spus: „Reputația mea ar fi distrusă.” Oh, frate!

E-124 Eu nu am reputație. Mă gândesc la a Lui - reputația Lui, la aceea mă gândesc.

E-125 Însă, vedeţi cât de aproape pot ajunge, înţelegeţi. Și a socotit sângele legământului cu care a fost sfințit - un lucru care l-a sfințit și l-a scos din lume și a încercat să-l pună în partea aceasta - și apoi se uită la el și are cunoștință despre el, pentru ca apoi să se întoarcă de la el, „nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcat”, a spus Biblia. „Ci o aşteptare înfricoșată a judecății și a indignării aprinse, care va nimici pe potrivnici. „Căci răzbunarea este a mea”, spune Domnul. Cel care a disprețuit legea lui Moise a murit fără milă sub mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai mare pedeapsă, o pedeapsă mai dureroasă, deși vrednic [un slujitor], care a călcat în picioare sângele lui Isus Cristos, după ce a primit cunoștința adevărului și l-a socotit ca fiind un lucru profan.“ Vai!

E-126 Vedeţi unde am ajuns? Isus a spus: „Fiţi atenţi.” Vedeţi cum a fost Iuda? A fost corect cu ei. El a fost Esau, făcut mai mare pentru această epocă. El a fost înșelătorul, imitatorul, făcut mai mare pentru această epocă. A ajuns până aproape, din nou, un frate al lui Isus, un pretins frate. Dar în inima lui, el a fost tot timpul cu vechea biserică carnală, pentru că acolo l-a vândut pe Isus. El l-a vândut pe Isus, dreptul lui de întâi născut, tot aşa ca și Esau, pentru o mizerie de supă. El și-a vândut dreptul de întâi născut pentru treizeci de arginţi.

E-127 Mulți bărbați și femei din zilele noastre și-au vândut dreptul de întâi născut spiritual pentru o oarecare popularitate, pentru un lucru mic din lume pe care nu l-au biruit niciodată. Unele femei, se machiază și îşi fac coafuri de păr, poartă haine scurte; bărbații, pentru mici glume murdare și fumând țigări. Pentru ceva din lume. „Dacă iubiţi lumea sau lucrurile lumii, dragostea lui Dumnezeu nu este în voi”, a spus Biblia.

E-128 Nu vreau să vă rănesc, dar suntem la sfârşit. În curând ajungem, urcăm rapid pe scară, chiar acum.

E-129 Vedeți cum este? Ei o fac. Sunt predestinaţi. Ei pot imita și să fie la fel de dulci și umili, la fel de aproape precum creștinii, atât de aproape, încât să-i înșele pe cei aleși; dar după roadele lor îi veţi cunoaște.

E-130 O femeie ce poartă pantaloni scurți, pentru mine nu pare niciodată a fi o creștină. Biblia a spus că este un păcat și rușinos pentru o femeie să-și taie părul. O singură femeie din Biblie și-a vopsit vreodată fața - a fost Izabela.

E-131 Ce să zicem de bărbați, voi, bărbații care ar trebui să fiţi bărbați creștini, voi vă lăsați soțiile să facă aşa ceva? Dumnezeu vă va face responsabili pentru acest lucru! Nu sunt bărbați; sunt carnali! „O, atunci voi pleca și mă voi alătura acestei biserici [pauză], vă gândiţi la acest lucru.” Este exact ceea ce a spus Scriptura că vor face și exact acest lucru au făcut. Acest lucru vor face ei - compromis.

E-132 Cineva a spus: „Billy, dacă nu oprești asta, vei alunga pe toată lumea.”

E-133 Există un lucru care nu va pleca, Duhul Sfânt, pentru că este Cuvântul Său. Și adevăratul credincios predestinat nu va pleca, pentru că este hrana pentru sufletul său. Lui îl place și nimic nu-l poate ține departe de această hrană. Va face orice, ca şi Iacob, deoarece își dorește dreptul de întâi născut! El va rămâne acolo. Nu-i pasă dacă îl va costa toţi prietenii pe care îi are, dacă îl va costa locul de muncă, dacă îl va costa apartenența la biserică, dacă îl va costa totul, el tot o va face, pentru că nu se poate abține. Există ceva în el, care îl mișcă, adâncul cheamă un adânc. Oh, iată-ne, este ceva în el.

E-134 Priviţi, orice vreţi să găsiţi în Biblie, începeţi de aici, întoarceţi-vă în Geneza și vedeţi de unde a ieșit, vedeţi de unde a pornit. Toate duhurile și mișcările de astăzi se întorc în Geneza. Asta am făcut, să vă demonstrez aceste lucruri pe care le vedeți, prieteni. Nu uitaţi acest lucru. Nu-l lăsaţi să treacă peste capul vostru. Lăsaţi-l să pătrundă în voi. Acestea sunt lucrurile lui Dumnezeu. Au ajuns la un cap și Isus a prezis că vor ajunge din nou la un cap, în ultimele zile și va fi prin aceasta: pecetea lui Dumnezeu și semnul fiarei, două puteri spirituale care lucrează împreună.

E-135 Acum, oricine știe că pecetea lui Dumnezeu este dreptul de întâi născut, botezul Duhului Sfânt. Efeseni 4:30 spune: „Nu întristaţi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi până în ziua răscumpărării voastre.” Când s-au născut din nou, au fost umpluţi cu Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este noua naștere, știm acest lucru. Sunteţi concepuţi din Duhul, recunosc acest lucru, dar până nu vă nașteţi...

E-136 Un copil, când este conceput în pântecele mamei sale, are un fel de viață. Aceea este o viață în micul lui... micile celule din corpul său se răsucesc, lovesc și sar așa. Dar când se naște, are un [Fratele Branham bate din palme, imitând o lovitură cu palma] așa, apoi țipă și devine un suflet viu.

E-137 Iar bebelușul poate merge la biserică și să spună: „O, eu cred în biserică. Voi merge, voi face aceasta. Și sunt un bun... Vreau să fiu corect, vreau să fiu corect.” Dar ceea ce are nevoie este de o palmă evanghelică pentru a-l trezi, pentru a țipa spre Viața Eternă; iar Duhul Sfânt țipă în el, așa cum nu a țipat niciodată înainte și devine o creatură nouă, se naște din Duh. Apoi începe să crească, să se miște și să-şi trăiască viaţa în Dumnezeu, vedeţi, la fel cum un copil, un copil natural își trăieşte viaţa în această lume.

E-138 Apoi, dacă acest tabernacol pământesc se desface, avem unul care ne așteaptă. Tot atât de sigur cum se naşte corpul natural, există un corp spiritual care să-l primească atunci când acesta îşi părăseşte mama lui. Și când îşi părăseşte mama, pământul... Ceea ce se află acum în pântecele ei, gemetele, plânsul (O, Doamne!), gemetele, truda, îmbătrânirea, bolile și tot ce-l înconjoară, și duhul din interiorul său căutând după o ţară dincolo de râu. Geme, se răsucește, sare (da, domnule), pentru că acolo există o viață care este veşnică. Este într-un trup care trebuie să moară. Și cândva - la fel cum o mamă a născut copilul natural și trupul spiritual îl prinde - pământul va naşte și corpul natural va naşte și corpul fizic... adică, corpul ceresc îl va apuca acolo. „Dacă acest tabernacol pământesc se va desface, avem unul care ne așteaptă.” Acesta este motivul pentru care uitați lucrurile lumii - sunt moarte pentru voi. Acolo este Duhul.
Acum priviți acest lucru, în timp ce mergem mai departe, cele două spirite.

E-139 Duhul Sfânt este noua naștere, știm acest lucru. Se naște din nou din Duhul lui Dumnezeu. Așa te naști, prin Duhul. Născut din Duh, aceasta este noua naștere. În regulă. Ești născut din Duh; atunci când te naști din Duh, ești umplut de Duhul Sfânt. În regulă.

E-140 Apoi, când cei doi sunt pe pământ, naturalul și spiritualul, uneori... Am văzut asta. Acum, în încheiere, vreau să închei acum, spunând acest lucru, pentru câteva minute. În natural sau în spiritual, indiferent în care... Acum, sper ca toată lumea să prindă acest lucru. Acum fiţi cât se poate de liniștiţi și de reverenţi.

E-141 Acum, aţi văzut vreodată acest lucru? Vedeți, astăzi în bisericile noastre, chiar și în grupurile în care ne-am separat și am făcut organizații, am văzut toate aceste lucruri. Ați văzut, este câte un om care ia o anumită Scriptură și, frate, acel om poate să ia acea Scriptură și să o facă vie, poate să o facă vie exact cum este promis aici, în Biblie. Și un alt om îl va vedea cum o face și va veni și va încerca să o facă și el, dar nu va reuși. Sper că vedeţi acum. Va eșua. De ce? Nu are inspiraţie din Scriptură. Încearcă doar să-l imite. Încearcă să se comporte cumva anume. El nu era... Ei bine, poate a fost trimis de om. Poate că cineva i-a spus: „Ei bine, poți face același lucru.” Exact așa cum a spus Isus că va fi. Biblia prezice că, în zilele de pe urmă, la fel cum Ianes şi Iambres s-au împotrivit lui Moise...

E-142 Acolo stătea Moise și deasemenea stătea şi Iambres. Și Moise și-a aruncat toiagul, care a devenit șarpe. „Păi,” a spus Faraonul, „vino aici, Iambres, şi tu poți face același lucru.” Și l-a făcut, vedeţi. Dar ce s-a întâmplat? Toiagul lui Moise i-a înghiţit toiagul lui. Vedeţi, s-a manifestat. Unde era toiagul lui?

E-143 La fel ca percepția suprasenzorială. Este ca un fel de spiritualism. Este ca unele din aceste biserici care cred carnal, mult prea departe, lucrurile care... Ei spun: „Păi, aceasta a fost pentru o altă zi.” Sunt cu totul pe dinafară. Însă, priviți acest duh în ultimele zile, cum va imita adevăratul Duh, vedeţi. Acolo vin problemele voastre. Exact la fel ca cel real, vedeţi; însă, el nu a putut să îl manifeste, nu a putut să îl țină, nu a putut să-l facă să dureze. O, Dumnezeule!

E-144 Oamenii vin și spun: „Și eu am primit Duhul Sfânt.” Priviţi la modul în care trăiesc. Nu durează de la o trezire la alta, de la o adunare la alta. S-a evidenţiat că nu l-au primit. Dacă un bărbat este născut din Duhul lui Dumnezeu sau o femeie, ei au roadele Duhului, umblă cu evlavie, trăiesc acea viață, vedeţi. Stau departe de lucrurile lumii. Dumnezeu se mișcă în ei și se manifestă pe Sine, dovedește că El este Dumnezeu care lucrează acolo. Celălalt imită, vedeţi.

E-145 Imitarea, aceasta este ceea ce a fost în fiecare timp, imitare. Priviţi la Ismael și Isaac și la toţi ceilalţi, vedeţi, au imitat. Priviţi la profetul Moise și priviţi la profetul Balaam, vedeţi. Vedeţi cum coboară? Priviţi la Iuda și priviţi la Isus.

E-146 Iar Isus a promis că acest Duh Sfânt, din ultimele zile, va fi pecetea lui Dumnezeu. Acum, care ar fi semnul fiarei? Ar fi respingerea peceţii lui Dumnezeu, pentru că toți cei care nu aveau pecetea lui Dumnezeu aveau semnul fiarei. Și dacă sunt două semne spirituale, unul dintre ele va fi adevăratul semn al lui Dumnezeu, iar celălalt va fi apostazia. Puteți să vedeţi acest lucru?

E-147 Priviţi la semnul din Vechiul Testament. Când suna trâmbița, jubileul, la un anumit număr de ani, sclavii primeau libertatea pentru că sunase trâmbiţa. Ei bine, toți cei care doreau să fie liberi puteau fi liberi. Însă, unora dintre ei le plăcea să fie sclavi, așa că îi duceau la altar și la stâlpii bisericii și le găureau urechea cu un priboi, și rămâneau marcați pentru totdeauna. Au rămas să slujească pentru totdeauna acelui stăpân.

E-148 Astăzi, auziţi un mesaj Evanghelic despre adevăr. Acum, puteți fi liberi dacă vreţi. Dumnezeu vă vorbește. Însă, când întreceţi acea limită, vedeţi aceste lucruri și aveţi cunoștință despre adevăr, și apoi vă întoarceţi, întotdeauna vă va deranja la ureche și veţi fi un credincios intelectual. Veţi fi religios și veţi merge la biserică, dar nu veţi primi niciodată Duhul Sfânt. Vedeți, atunci veți fi sclav acelui lucru pentru tot restul zilelor voastre. Deci, semnul fiarei sau pecetea lui Dumnezeu. Ne apropiem tot mai mult.

E-149 Acum, priviţi, Cuvântul trebuie să fie inspirat - auzind, recunoscând și acționând asupra lui. Mulți oameni îl vor auzi, dar nu îl vor recunoaște.
Dumnezeu îţi va spune: „Acesta este ceasul tău.”

E-150 „Nu vreau să fiu un holy roller. Nu vreau nimic din toate acestea.” Vedeţi, nu îl recunosc.

E-151 Vom avea adunări şi marele Duh Sfânt va coborî. Stăteam acolo zilele trecute, când a apărut o viziune și a prezis exact ce... Am spus: „Va veni un tânăr.” „Vino aici”, îi făcu semn chelnerului, „ai probleme cu inima și cauți...”
„Da, este exact așa.”

E-152 „O vezi pe femeia aceia care vine acolo? Vino aici. Ai o tumoare la sân, este pe sânul stâng și te simţi foarte rău. Ești o păcătoasă și încă nu...”
“Ai perfectă dreptate.”

E-153 Acei bărbați stăteau acolo, se uitau în jur, predicatori și toți spuneau „Uau.” Merg la o adunare și privesc cum Duhul Sfânt lucrează în adunare și descoperă secretele inimilor, lucruri de genul acesta; şi spun, „Minunat - presupun.” Oh, frate! Vedeţi, sunt pe cealaltă parte, ceva s-a întâmplat. Femeile vor continua să facă aceleași lucruri. Bărbații se vor întoarce, ca un porc în mocirla sa și ca un câine la vărsatul său, exact la fel. Nu vedeţi? Acum vorbesc către...

E-154 Vedeţi, trebuie să îți dai seama atunci, prietene, în ce stare te afli. Acesta este motivul pentru care această bandă, am spus că e doar a bisericii, vedeţi, doar pentru biserică. Dacă ai fost chemat din lumină... de la întuneric la lumină, de la moarte la viață, de la o concepție formală, intelectuală despre Cristos, la o experiență a naşterii din nou; și, urmărindu-ți viața, ai pus lucrurile lumii deoparte, stai pentru Cristos, indiferent ce s-ar întâmpla - atunci ceva s-a întâmplat. Există ceva în tine care flămânzeşte și se mișcă, la fel cum a fost Iacob. Te lupți cu Domnul, iar după aceea umbli diferit. Ceva este diferit în tine, te-ai schimbat.

E-155 Acum, a fost... Înainte ca să se întâmple, trebuie să vă inspire. Nu-mi pasă, aș putea sta aici și să predic până când voi ajunge... până să-mi cadă ultimul fir de păr care mi-a rămas, până când mi s-ar apleca umerii și aş împlini nouăzeci de ani, și voi m-aţi asculta în fiecare zi - până când Dumnezeu nu stârneşte acest lucru în voi, sunteţi tot aceeași făptură.

E-156 De două zile studiez și mă rog pentru acest lucru. Am spus: „Doamne, ar trebui să spun lucrul acesta bisericii?”

E-157 Ceva a spus: „Spune-o. Ora este aproape. Spune-o!” Simt că destul de curând El mă va retrage, așa că vreau să știţi lucrul acesta.

E-158 „Nimeni nu poate veni la mine”, a spus Isus, „dacă Tatăl meu nu-l atrage mai întâi. O, știu că spuneţi că îl aveţi pe Dumnezeu și că Avraam este tatăl vostru; însă, vă spun următoarele, sunteți de la tatăl vostru, diavolul,” a spus Isus. Erau bărbați religioși, preoți și oameni mari, „Sunteţi de la diavol, tatăl vostru,” vedeţi.

E-159 Și reţineți, roadele Duhului. Acum, vedeţi, trebuie să vă fie însufleţit.

E-160 Nu-mi pot imagina pe Noe să fi zis: „Știţi ce? Probabil că o să plouă cândva, așa că voi merge și îmi voi construi o corabie. Dacă va ploua, ei bine, voi intra în corabie și voi pleca imediat. Și nimic nu mă va deranja, pentru că voi intra în corabie și mă voi îndepărta.” Vă puteți imagina? Nu, nu aşa a fost. Dacă ar fi fost așa (oh, fie ca cei aleşi să audă acum), dacă ar fi fost așa, la primul batjocoritor care ar fi venit acolo, așa cum a spus Biblia că au fost, l-au batjocorit, și-ar fi așezat ciocanul jos și ar fi plecat.

E-161 Așa cum fac astăzi oamenii, care au pornit cu Isus, și când privesc și văd adevărul, se întorc de la el. Nu îl suportă.

E-162 Așa cum a spus remarcabilul evanghelist, „Îmi va distruge slujirea.” Nu mă interesează o slujire pe care Duhul Sfânt ar distruge-o. Aceea trebuie să fie distrusă. Însă, vedeţi, este vorba de mândrie - atâta personalitate, atât de mult din eul lor.
Oh, reţineţi acum acest lucru.

E-163 Noe era pe câmp și a auzit, a recunoscut și a acționat. Indiferent câţi batjocoritori au venit, el a construit imediat.
„Noe, ești un holy roller.”

E-164 „Nu mă deranjează nici un pic.” A construit mai departe. Auzise, recunoscuse că este Dumnezeu. El a judecat după Scripturi și așa a fost. A construit imediat corabia, indiferent de situaţie.

E-165 Vă puteţi imagina, v-aţi putea imagina vreodată aşa ceva? ca Moise, în drum spre Egipt, să fi venit într-o zi și să-i fi spus lui Sefora, soția lui, „Sefora, știi ce? Am lustruit câte ceva din gramatica mea. Mi-am pus la punct puţin din matematica mea, și câte ceva din geometria mea și, oh, multe alte lucruri și educația mea. De când păstoresc aceste oi aici, mi-am îmbunătăţit puţin aceste lucruri. Am făcut o greșeală în Egipt. Cred că voi merge acolo și o voi corecta. Cred că voi pleca.” Nu, la primul val care ar fi venit împotriva lui, ar fi căzut chiar acolo.

E-166 Ce a făcut el? A uitat tot ce a știut vreodată despre geometrie și despre intelectualitatea sa. A fost cea care i-a adus necazuri.

E-167 Aceasta este ceea ce a pus biserica în dificultate astăzi, sunt prea mulți predicatori educați, fără a fi născuți din Duh. Bărbaților și femeilor le place să asculte vorbiri intelectuale, în loc să predice puterea și învierea lui Isus Cristos. Asta ne-a pus în dificultate astăzi. Nu mai avem nevoie de licee și educație pentru predicatori. Avem nevoie de oameni chemați de Dumnezeu, umpluţi de Duhul Sfânt, și nu de o teologie creată de om a vreunei confesiuni. Avem nevoie de oameni chemați de Dumnezeu.

E-168 Moise păstorea oi, s-a așezat și a uitat. Știa că intelectualitatea lui a eșuat. Știa că educația lui a eșuat. El păstorea oi. Dar auzise. Oh! „Scoate-ți încălţămintea, Moise, pământul pe care stai este sfânt.” A ascultat-o. Ce-a fost acel lucru? Vocea pe care o rostise îngerul era scripturală. Îi făgăduise lui Avraam, tatăl său, „Voi vizita poporul, după ce vor sta aici patru sute de ani și îi voi scoate cu un braț puternic.” El a recunoscut că aceea era Scriptura lui Dumnezeu care se făcea evidentă.

E-169 Lăsaţi-mă să mă opresc un minut. Lăsaţi acest lucru să pătrundă adânc. Puteți vedea despre ce vorbesc astăzi? Cuvântul lui Dumnezeu este manifestat chiar în fața voastră și voi nu vă dați seama. Gândiți-vă acum la Sodoma și Gomora, gândiți-vă la promisiunea lui Cristos pentru zilele de pe urmă.

E-170 Moise a recunoscut-o. Era scriptural, era o promisiune. A auzit, a recunoscut. Ceva a venit în el.
Frate, atunci a putut să o facă. A acționat! Putea să coboare și să-l oprească pe fiecare faraon, putea chema orice plagă oricând voia, putea deschide Marea Roșie - pentru că auzise, recunoscuse şi acționa în locul lui Dumnezeu.
„Eu voi fi Dumnezeu pentru tine, tu vei fi profet pentru mine”, a spus El. Și el a spus: „Nu pot să fac acest lucru.”

E-171 El a spus: „Ei bine, atunci tu să fii dumnezeu și lasă-l pe Aaron să fie profetul tău. Oricum, trebuie să pleci!”

E-172 El nu a spus niciodată: „Ei bine, poate că ar trebui să cobor și să îndrept lucrurile.”

E-173 Vă puteți imagina pe Ilie pe Muntele Carmel, spunând: „Știţi, această ţară este îngrozitor de păcătoasă. Poate că ar trebui să ies și să-i spun lui Ahab că ar trebui să-i fie rușine. Poate că ar trebui să urc pe munte acolo și să mă așez și să postesc, până când oamenii se vor sătura să mă vadă acolo sus murind de foame”? Nu, nu asta a fost.

E-174 Ci a auzit, a recunoscut și a acționat. „Am poruncit corbilor să te hrănească. Du-te acolo, la Cherit.”

E-175 Când a venit timpul pentru o confruntare între Baal și Dumnezeu, el a spus: „Mergeți să vă luați jertfele, faceți orice doriți și chemați-vă dumnezeul.” Apoi s-au tăiat și au avut multă carne, au sărit în sus și în jos și au făcut mult zgomot, iar el le-a spus: „Strigaţi un pic mai tare, poate că a plecat, se plimbă pe undeva. S-ar putea să doarmă.” Oh, frate!

E-176 „Ei bine, știţi ce?” a spus el. „Sunt un credincios în Iehova, așa că pot face asta oricum.” Oh, nu, nu imitaţi acest lucru! Nu, nu încercaţi să fiţi Ilie până nu vă cheamă Dumnezeu să fiţi. Da, domnule. „Sunt un slujitor al lui Iehova!” Mai erau acolo încă șapte sute, dar niciunul nu a îndrăznit să o facă.

E-177 Apoi, a tăiat vițelul și a turnat apă şi a spus: „Doamne, am făcut acest lucru la porunca ta.” Vedeţi, oricine altcineva ar fi încercat ar fi fost un eșec total.

E-178 Trebuie să te inspire! Duhul Sfânt trebuie să-l aducă și să ți-l manifeste.

E-179 Aceasta este problema şi astăzi. Nu vă puteți ridica la altar și să spuneţi: „Păi, aleluia, aleluia, Doamne, vreau Duhul Sfânt. Aleluia, aleluia.” Nu.

E-180 Dar, frate, soră, dacă Duhul Sfânt ți-a inspirat acel Cuvânt, îl vei primi înainte de a părăsi locul unde stai. Ceva din tine va arde. Predicatorul nu va trebui să-ți spună să faci asta și să faci cealaltă; vor cădea frunzele vechi și vor apărea frunze noi. Vei fi inspirat. Nu te vei enerva pe predicator când acesta va predica adevărul din Biblie. Îți va plăcea, îl vei primi, este mâncare pentru sufletul tău.

E-181 Chiar și Însuși Isus, El a spus: „Nu fac ceea ce-mi place mie să fac. Fiul nu poate face altceva decât ceea ce vede pe Tatăl făcând.” Cuvintele... El a fost Însuși Emanuel. El era Dumnezeu pe pământ, Isus era. El era trupul în care locuia Dumnezeu. El era cortul sub care trăia Dumnezeu. Amin. Dar în toate acestea, era Fiul lui Dumnezeu născut din fecioară, Emmanuel în plinătatea Duhului (El a avut Duhul fără măsură), și totuși, în propriul său trup El a spus: „Nu fac nimic până când Tatăl nu-mi arată mai întâi.” Era inspirat de El ce să facă!

E-182 Satan a spus: „Transformă aceste pietre în pâini și fă o minune. Lasă-mă să te văd cum o faci.”

E-183 El a spus: „Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine...” O, doamne! Dar când mulțimilor le-a fost foame, El a luat cinci azimi și doi pești mici și a hrănit cinci mii. O, aleluia! Vedeţi la ce mă refer?

E-184 Nu încercaţi să imitaţi. Aceasta este problema astăzi cu penticostalii. Aceasta este problema astăzi cu biserica. Sunt prea mulți care încearcă să imite că au primit Duhul Sfânt. Sunt prea mulți care încearcă să imite vindecarea divină. Sunt prea mulți care încearcă să imite diferite lucruri ale Domnului. Nu puteți face acest lucru. Aceste lucruri vin prin alegere, prin chemarea lui Dumnezeu. Tu vii din pântecele mamei tale cu acel lucru. „Darurile și chemările sunt fără pocăință.” O, doamne! Este adevărat. Nu poți să te faci ceva ce nu ești.

E-185 Însă, dacă te cheamă Dumnezeu, fii cea mai recunoscătoare persoană din lume pentru că El te-a chemat. Atunci devine real pentru tine.

E-186 Aș vorbi, dacă aş avea timp, de veverițele de zilele trecute - despre cum m-a întors. Nu am mai văzut niciodată și nu am putut s-o fac. (Hattie, stă acolo în spate, se uită la mine.) Cum s-a putut întâmpla aşa ceva? Nu aş fi putut să o fac, dar am fost inspirat, însufleţit. Cuvântul a fost rostit și aşa s-a făcut. Aleluia!

E-187 Pavel, vi-l puteți imagina spunând: „Suntem pe această mare de paisprezece zile și nopți, nu am văzut stelele, nici luna, nici soarele, nici nimic. Cred că voi urca și le voi spune: 'Fiţi curajoşi, pentru că Dumnezeu va avea grijă de noi, oricum.'” O, Dumnezeu nu funcționează așa. Dumnezeu nu face aşa ceva.

E-188 Credința ta e în regulă, frate. Credința ta este minunată. Dar până când lucrul nu îți este inspirat...

E-189 Oh, să zicem că este lumina roșie care atârnă acolo și dacă aş spune: „Ei bine, am piciorul pe acceleraţie. Am o mașină, pot trece pe roşu, cu o sută douăzeci de mile pe oră.” Este adevărat. „Simt puterea sub piciorul meu.” Dar mai bine așteptați până la semnul „Verde.” Aleluia!

E-190 Înțelegeţi ce vreau să spun? Când apare semnul „Du-te”, este în regulă. Când lucrul ți-a fost inspirat și Dumnezeu îl face cunoscut așa cum a făcut-o în urmă, acolo, atunci este bine. Dar până când El nu o face, avem o grămadă de Iuda-tarieni care imită, mergând peste tot şi spunând: „Ei bine, sunt la fel ca ei. Și eu sunt creștin.”

E-191 O, nu vă amintiţi de fiii lui Sceva? Au ieșit și a spus: „Vă poruncim, ieșiți în numele lui Isus, pe care Pavel îl predică!”
El a spus: „Pe Pavel îl știu și pe Isus îl știu, dar cine sunteţi voi?”

E-192 Vine ceasul când se manifestă şi binele și răul. Se arată în creștinii de astăzi. Se arată astăzi în biserici. Se arată astăzi în oameni. Vă țin cam mult - vreau să înţelegeţi acest lucru.

E-193 Pavel nu a spus niciodată: „Cred că voi urca și voi spune: 'Ei bine, fiţi curajoşi.'” Nu.

E-194 Ce a făcut el? A auzit un înger. A recunoscut că era același înger care îi vorbea întotdeauna - a recunoscut. Apoi a acționat. S-a ridicat și a spus: „Fiţi curajoşi, căci îngerul Domnului, al cărui slujitor sunt, a stat aseară lângă mine, arătându-mi o viziune că nu se va pierde nimic pe această corabie. Fiţi curajoşi, mergeţi să mâncaţi acum, totul este în regulă.” Amin. Când primeşti inspiraţie, Dumnezeu o face corect!

E-195 (Am primit o întrebare, aici pe undeva, pe care am notat-o. Aici, este chiar aici.) Suntem la sfârșitul tuturor lucrurilor. Permiteți-mi să aduc acest lucru acum, în încheiere. Sper că Dumnezeu v-a descoperit ceva. Totul este la final. Cineva a întrebat seara trecută, cred că a fost fratele Fred Sothmann, ne întrebam cât de aproape este sfârşitul.

E-196 Fratele Demos Shakarian a avut acea viziune atât de clară, care cinci zile mai târziu s-a împlinit, la perfect. Aproape că l-a scos din pantofi. M-a sunat şi a spus: „Cum este Iosif?” Am spus: „Bine.”
A spus: „Are viziuni?”

E-197 Am spus „Da.” Mi-a povestit despre David, fiul fratelui Wood, cum că va cădea de pe o motocicletă, cu trei sau patru zile înainte să se întâmple, exact aşa.
El a spus: „Știi, aceste lucruri se moştenesc în familie.”

E-198 Am spus: „Atât binele cât şi răul, oricare. Se moştenesc în familie.”

E-199 Și am mai vorbit puțin, iar Fred mi-a spus: „De unde ai scos lucrul acesta, frate Branham?”

E-200 I-am spus: „Uite, Fred, să o luăm prin natură. Dumnezeu lucrează în natura sa. Uite, urmărește ce se întâmplă. Soarele răsare în est. Asta e... cea mai veche civilizație pe care o avem este China.” Toţi ştim lucrul acesta.

E-201 Cea mai veche civilizație pe care o avem este China. În regulă. Iar civilizația s-a deplasat spre vest tot timpul. Și acum, unde aţi ajunge dacă aţi pleca din Coasta de Vest, traversând direct până dincolo? Direct în China. Exact. Suntem la sfârșit. Biblia a spus, profetul a spus: “Va fi o zi când nu va fi nici noapte și nici zi, când soarele va apune, dar în timpul de seară [chiar înainte de a ajunge din nou aici] va fi lumină.” La fel... Isus a spus: „Va fi o ploaie timpurie și o ploaie târzie. Iar ploaia târzie va produce atât ploaie timpurie, cât și ploaie târzie, în același sezon.” Suntem la timpul sfârșitului.

E-202 Priviţi aici, lăsaţi-mă să vă arăt. Politica a ajuns la capăt. Credeţi acest lucru? Arătaţi-mi ceva astăzi... Această națiune are cea mai mare corupție din lume, nelegiuiri. Cine a citit ziarul Jurnalul Curier, de ieri, în Louisville, toate acele femei - au ales din fiecare națiune, cea mai frumoasă femeie din națiune - le-au selectat pentru Miss Univers? Toată lumea au trimis, în afară de Rusia. Și i-au scris lui Hrușciov și l-au întrebat, de ce nu au trimis. Iar el a spus: „Rusia nu își dezbracă femeile ca să se plimbe înaintea bărbaților.” O națiune păgână, nelegiuită, care aduce ocară asupra noastră, noi care ne numim creștini. A spus: „Rusia nu își dezbracă femeile ca să se plimbe în felul acela.” Și nu veţi vedea niciodată pantaloni scurți sau așa ceva în Rusia. Acesta este cel necredincios. Și noi, cei care ne numim creștini!

E-203 Nu este de mirare că Biblia a spus: „Fiecare masă a devenit plină de vărsături. Și pe cine va face să înţeleagă învăţături și cine este înțărcat de la sân? Fiindcă precept va veni peste precept și rând peste rând. Căci cu buze bâlbâite și o altă limbă îi voi vorbi acestui popor. Și aceasta este odihna. Cu toate acestea, ei nu au auzit.” Avem propria noastră concepție intelectuală. Oh, ce bine ar fi fost să fi stat toată ziua pe acest lucru.

E-204 Politica, este coruptă! Democrații, republicanii și toți sunt decăzuţi. Ce se întâmplă? Sunt plini de mită. Fiecare persoană este implicată în ea, cei care nu sunt născuţi din nou sunt din diavol. Diavolul a spus: „Fiecare împărăție din lume îmi aparține” și Isus nu a dezbătut niciodată cu el. Lumea este controlată de diavol. Și fiecare om care lucrează pentru guvern, dacă nu este un creștin, este de la diavol și lucrează pentru diavol. Aceste națiuni vor cădea cu toții în înaintea lui Isus Cristos, când El va veni. Apoi, va fi un mileniu.

E-205 Priviţi astăzi aici, la ce se întâmplă acum. M-au ameninţat că am cheltuit niște bani acolo, pentru creștini și că vor să-mi dea douăzeci de ani de închisoare, pentru că am cheltuit bani pentru a sponsoriza o mișcare religioasă. Iar whiskyul, berea și țigările implică zeci de milioane de dolari pe an, pentru a corupe națiunea. Iar eu, care încerc să predic neprihănirea, stând în ușa lui Isus Cristos; să mă trimită la penitenciar pentru aşa ceva. Și folosesc oameni de genul acesta, răi, josnici, deştepți, inteligenți și îi lasă să scrie pentru programele de televiziune care au corupt lumea, au trimis femei la câini. Unul dintre cele mai mari blesteme pe care le-a avut vreodată națiunea și se complac cu ea. Pe mine mă trimit la penitenciar pentru predicarea Evangheliei, că iau câțiva dolari aici ca să predic Evanghelia, pe care mi-i dau oamenii ca să predic Evanghelia. Nu sunt bogat și nici nu pot să mă consider. Dar totuși vor să mă trimită la penitenciar, durează deja de doi ani și în curând voi avea un proces. O, cât de josnic, cât de murdar! Doamne, fii milostiv.

E-206 Am să spun acest lucru, poate așa Îl vor provoca pe Dumnezeu înainte ca El să trimită o bombă atomică. Trebuie să faci ceva greșit, știţi. Trebuie să-l atingi pe unsul Său o dată, pentru această Scriptură, ca să... „Nu vă atingeți de aleșii mei.” Acesta este adevărul. Deci, dacă trebuie să facă aşa ceva pentru a aduce judecată, așa cum au făcut în zilele lui Daniel sau altă dată, atunci să facă. Eu sunt servitorul tău, Doamne. Acesta este adevărul. O, da.

E-207 Politica, decăzută! Naţiunea coruptă! Ei bine, priviţi ce fac, vor acum să le dea soldaților pantaloni scurți. O, doamne! Politică, război. Politica a ajuns la capăt. Dictatorii sunt greșiţi. Politica este greșită. De ce nu au rămas ei cu un împărat evlavios, așa cum le-a dat Dumnezeu, cu David? Un mare domn al Angliei a spus, când s-a format această democrație, a spus: „Este în regulă acum, dar va veni timpul”, a spus el, „când nu va rămâne nimic. Vor rămâne doar pânzele dar fără ancoră.” Și a avut dreptate. A spus: „Politicienii vor sta pe cutii de săpun în fiecare colț cu tot felul de lucruri strâmbe care corup guvernul.” Și bărbatul a avut dreptate. Exact asta se întâmplă.

E-209 Mă întreb ce se va mai întâmpla când va veni următorul președinte Dumnezeu să ne dea un om bun și evlavios, Dwight Eisenhower. Și urmăriți cine va fi următorul. S-ar putea să avem un șobolan data viitoare, suficient de sigur. Însă, va veni un faraon care nu-l cunoaște pe Iosif. Să nu uitaţi acest lucru! Voi ajunge la asta într-o secundă. Politica este coruptă. Noi ştim asta.

E-210 Războiul este la capătul lui. Oh, cândva aruncau cu pietre unul în altul, se loveau în cap cu topoare de piatră. Apoi au tras cu arcuri și săgeți, apoi au obţinut puști, apoi mitraliere, apoi optzeci și opt în Germania și arme atât de mari, apoi au aruncat cu grenade și gaz otrăvitor. Dar acum au obţinut o bombă cu hidrogen. Războaiele au ajuns la capăt. Fiecare națiune le-a avut, deci ce vor să facă acum? Chiar și o mică națiune de astăzi, pot să tragă un declanșator, asta e tot ce trebuie să facă, şi s-a ridicat. Războiul a ajuns la capăt. Amin. Războiul a ajuns la capăt. Politica a ajuns la capăt.

E-211 Educația a ajuns la capăt. Delincvența juvenilă a ajuns la capăt. Copiii - nu mai există speranțe pentru copii. Au înnebunit. Nu mai poți avea nicio educație. Nu poți merge la o școală și să găseşti un copil cu educație. Este un copil de două ori mai rău când iese decât când intră în şcoală. Dacă profesorul va spune ceva despre acel lucru, va fi ucis. Vor scoate un cloncănit, vor merge și vor împușca profesorul, îl vor scoate și îl vor întinde. Am pierdut două mii de profesori... oh, staţi un minut, cred că sunt douăzeci de mii de profesori, chiar anul trecut. Nu îi învinovăţesc. Nici eu nu aș vrea să o fac. Acum se înscriu tot timpul, dau educație universitară acestor copii. Au nevoie de ea, dar diavolul i-a prins. Diavolul i-a prins. Și nu este vorba doar de lucruri normale în a face anumite rele, să scoată o poartă și să o agaţe într-un copac în noaptea de Halloween, sau să facă câte o mică năzdrăvenie, cum făceau copiii, când trăgeau în drum căruţa unui fermier. Nu despre acestea vorbesc, ci că sunt nebuni! Fac lucruri care sunt o nebunie - te împușcă, te omoară, te ucid, te otrăvesc, tot felul. Aceasta este următoarea generație.

E-212 Naşterea a ajuns la capăt, feminitatea, maternitatea. Păi, controlul nașterilor se practică peste tot, iar căţeii au luat locul.

E-213 Moralitatea, nu mai există nicio moralitate. Femeile, îmbrăcate nechibzuit, inspirate de la televiziuni, tot felul de imitații ale oamenilor răi de la Hollywood, tot felul de lucruri, moda. Toate sunt la final!

E-214 Educația a ajuns la capăt, politica a ajuns la capăt, războiul a ajuns la capăt, civilizația a ajuns la capăt. Toate aceste lucruri au ajuns la capăt. O, doamne, ce putem face în acest caz? Ce urmează? Suntem la capătul tuturor lucrurilor.

E-215 Acum, viața bisericii este la capăt. Biserica normală, biserica... Acum, acest lucru poate că rămâne puțin, dar biserica carnală, biserica Esau, a ajuns la capătul ei. Ce se întâmplă cu ea? Se îndreaptă spre federația bisericilor, care se va alătura în cele din urmă cu romanismul pentru a lupta împotriva catolicismului... sau, în catolicismul pentru a lupta împotriva comunismului. Papa Ioan cheamă toate bisericile să se întoarcă - și vor face acest lucru. Și se vor uni împreună, exact aşa deoarece „Așa vorbeşte Domnul.”

E-216 Voi spuneţi: „Așteaptă un minut, frate Branham, tu ai întrecut măsura.” Dacă este aşa, şi Dumnezeu a întrecut măsura când a scris Biblia. Trebuie să fiţi un Micai în acest caz.

E-217 Morris Cerullo mi-a spus seara trecută, a spus: „Cine este anticristul, frate Branham? Evreul este anticristul.”
Am spus „Morris! Și tu, evreii?”
El a spus: „Dintre toţi, ei îl urăsc cel mai tare pe Dumnezeu.”

E-218 I-am spus: „Morris, nu... spune-mi unde scrie în Scriptură că anticristul a ieșit din Ierusalim.
Anticristul iese din Roma, nu din Palestina.”
El a spus: „Ei bine, uite, eu sunt... Ei îl urăsc pe Dumnezeu.”

E-219 „Da, nu a spus Dumnezeu că le-a orbit ochii ca să putem vedea noi? Însă ziua noastră se va sfârși în curând.”

E-220 El a spus: „O, frate Branham, nu m-am gândit niciodată la acest lucru.” Vedeţi, aici ne aflăm.

E-221 Vedeţi, suntem la capăt. Lumea carnală, biserica carnală, se află la capătul ei. Urmăriți cum va sfârşi în federația bisericilor. Frații Uniţi s-au unit cu ei, penticostalii s-au unit cu ei. Toți ceilalți s-au organizat. Vedeți, în jos... acei canaaniți, de-alungul până prin acele spirite ale lui Esau. Foarte religioși, însă, s-au confederat cu lumea - fără înțelegere spirituală, nefiind capabili să biruiască, nu sunt aleși de Dumnezeu pentru a fi chemați și separați.

E-222 Oh, dacă aș putea să le-o fac de cunoscut, dacă aș putea să le-o împing într-un fel! Ei nu o văd. Au ochi și nu văd, urechi și nu aud. O, de ce suntem atât de slabi în Duh? Acum, ascultaţi acest lucru. Totul este la final.

E-223 Biserica spirituală este la capăt. Se îndreaptă spre final. O, Dumnezeule! Priviţi în urmă acolo, când a început cu Luther, a zguduit spiritual; apoi, cu Wesley, a ajuns la sfințire; apoi cu penticostalii, Duhul Sfânt. Și acum, la timpul sfârșitului, Duhul lui Cristos, făcând în biserică aceleași lucrări pe care le-a făcut și El, direct înapoi la capul ei, pregătind biserica și Cristos să se unească și pregătind venirea Domnului Isus și învierea morților. Suntem la timpul sfârșitului. Isus a spus așa: „Așa cum a fost în zilele Sodomei, așa va fi și la venirea Fiului omului.” Înţelegeţi?

E-224 Priviţi la biserica carnală. Priviţi unde se îndreaptă, din ce în ce mai departe.

E-225 Priviţi la biserica umplută cu Duhul, s-au debarasat de toate gunoaiele, umblă în Duhul (în minoritate, desigur), umblă în Duhul, mişcându-se în aşa fel până ajunge acolo unde Duhul Sfânt se mișcă direct prin ea, pregătindu-şi calea, gata să-l primească pe Domnul ei. Gata să-l primească pe Domnul ei.

E-226 Iar ceilalți s-au organizat, s-au întors înapoi în lume, s-au separat, au mers înapoi în federație, s-au dus sub acel mare cap confederat, sub catolicism. „Și s-a format o icoană a fiarei.” O icoană, ceva de genul asta. O confederație de biserici formată cu catolicismul, cele două lucrează împreună. „Este cineva capabil să facă război cu fiara sau cu icoana sa?” Cu siguranta nu. Aş putea trece prin asta ore în șir.

E-227 Acum, daţi-mi voie să vă spun acest lucru, iar apoi va fi timpul să încheiem. V-am spus că va dura mai mult. Mă simt atât de determinat. Când mi-a spus Dumnezeu despre aceste lucruri, a spus: „Spune- le! Vorbeşte-le! Nu mai tăcea. Arată-le! Dacă nu o să primească, atunci sângele nu este pe mâinile tale.” A sosit timpul, iar acesta ne arată spre toate aceste lucruri.

E-228 Lumea este la capătul ei. Nu mai rezistă. Războaiele sunt la capăt. Nu mai puteți avea război. Dacă va mai fi război, va fi doar până primul apasă pe trăgaci, atât. Politica, este putredă și coruptă.

E-229 Lumea bisericească este metodistă, baptistă, presbiteriană, penticostală. Sunt porcii la mocirla lor şi câinii la vărsăturile lor. Așa este, fiecare dintre ei! Dumnezeu cheamă din acea corupție o biserică aleasă. Exact. Esau, au spus: „Noi suntem biserica!” Nu mă îndoiesc că Iacob a fost tatăl şi al lui Esau. Așa este, deci... Adică, Isaac era tatăl lui Esau, iar Iacob era fratele său, frate cu el. Însă unul a primit răsplata dreptului de întâi născut; celălalt l-a nesocotit. Unul a auzit, a recunoscut și a acționat; celălalt a spus: „O, atâta timp cât merg la biserică și fac ce este bine, care este diferența?” Aici sunteţi.

E-230 Acum, spun acest lucru în încheiere, încă o remarcă. Adevărata biserică are doar atât de mult de trăit pentru moment. O, ar trebui să fie un moment atât de jubiliant pentru biserica reală, pentru biserica adevărată, pentru biserica aleasă, să știi în inima ta că ai trecut de la moarte la viață. Când te uiți la tine însuți și vezi, îţi urmărești viața și vezi că toate lucrurile lumii au trecut, că ai devenit o creatură nouă. Ascultaţi acum, în încheiere, cu atenţie. Știţi că aţi trecut, viața voastră o dovedește. „După roadele lor îi veţi cunoaște.” Întregul vostru obiectiv este Cristos. Îl aşteptați pe El să vină în orice moment. Umblaţi în Duh, Îl iubiţi. Îl vedeți lucrând prin voi. Nimic din ceea ce doriți voi să faceți, ci chiar El Însuşi le face. Oh, ce timp.

E-231 Îmi amintește de artistul care s-a dus la Roma pentru a învăța să devină un artist, un tânăr. Oamenii l-au observat. Era atât de diferit faţă de toți ceilalți băieți și fete americani, de toţi ceilalţi care au trecut pe acolo pentru a deveni artiști și de restul lumii. Acest tânăr era remarcabil. Era un tip frumos. Și l-au observat. Dădeau petreceri mari, mergeau acolo, știţi cum fac la Roma, petrec şi se îmbată până nu mai pot.

E-232 Am fost şi eu acolo și i-am văzut. Ies pe stradă, bărbați și femei, și îi dau drumul. Chiar și în parcuri, au relații sexuale chiar în parc, chiar în aer liber, nu îi interesează. În Anglia, tot aşa şi toți ceilalți, vedeţi. Nu e mai rău decât aici. Același lucru este şi aici, la fel de rău - doar că aici le acoperă puțin, din cauza poliției și a altor lucruri. Deci, este oribil!

E-233 Ei bine, acest tânăr, a stat departe de toate aceste lucruri. Când ceilalţi mergeau la petreceri, îi lăsa să plece, el învăța să devină artist. Așadar, într-o zi, un bătrân îngrijitor, care era un creștin din preajma muzeului, al galeriei de artă, a spus: „Să facem o mică plimbare, fiule. Hai să ne plimbăm, aș vrea să vă vorbesc puţin cu tine.”
El a spus: „În regulă.”

E-234 Așa că au mers pe un deal. Și amândoi, cu mâinile la spate, au urcat pe deal. Soarele apunea. Așa că bătrânul i-a spus tânărului artist, el a spus: „Fiule, ești american?”
El a spus: „Da, sunt.”

E-235 El a spus: „Ai venit aici pentru a studia arta. Presupun că vrei să devii un artist.” El a spus: „Da, aceasta am de gând să fac, domnule.”
A spus: „Văd că ești creștin.” El a spus: „Da, Sunt creștin.”

E-236 El a spus: „Ei bine, există ceva ce aș vrea să te întreb. I-am întrebat şi pe ceilalţi. Şi ei mi-au spus că sunt creștini.” El a spus: „Ce te face atât de diferit? Ce te face diferit de ceilalţi băieți și de aceste fete din America? Ce te face atât de diferit și totuși, toţi spuneţi că sunteţi creștini?”
El a spus: „Domnule, vedeți cum apune soarele?” El a spus: „Da.”

E-237 El a spus: „Dincolo de ocean, într-un anumit stat din New England, într-un anumit oraș din acel stat și într-o anumită casă din acel oraș, este o anumită fată căreia i-am promis că voi trăi fidel.” El a spus: „Asta este tot ceea ce am în minte, să-mi fac studiile în artă și să mă întorc la acea fată care trăiește fidel pentru mine.” El a spus: „În felul acesta trăiesc, este tot ce fac.”

E-238 O, frate, soră, ţi-ai pus întrebarea de ce nu ne pasă cum ne numesc ei. Nu-mi pasă ce spun oamenii.

E-239 Stăteam cu Fred zilele trecute, în San Juan, Puerto Rico. Ne uitam peste mare și am observat recifele de corali, cam la o jumătate de kilometru în larg, erau nişte valuri mari care se spărgeau. El a spus - flamingo s-au plimbat prin grădină, și așa mai departe - a spus: „Frate Branham, parcă este în rai.”

E-240 Am spus: „Dar marea va fi liniștită acolo, frate.” Am spus: „Chiar dincolo de mare, acolo, există un anumit loc numit cer. Există Cineva numit Isus, în acest cer, care într-o zi mi-a luat toate păcatele. Și i- am promis că voi trăi fidel Lui și voi face lucrurile pe care El a vrut să le fac. Acesta este motivul pentru care nu mi-e rușine de Evanghelia Lui. Este puterea lui Dumnezeu spre mântuire.” Asta face ca un creștin să trăiască diferit. El este diferit pentru că are Ceva pentru care trăieşte diferit.
Să ne plecăm capul, doar un moment.

E-241 Prietenul meu abătut, în această dimineață ai găsit ceva diferit de trăit, ceva care să te scoată din lume? Ceva care înseamnă mai mult pentru tine decât toată lumea, ceva ca să trăiești pentru Cristos? Dacă nu ai acest lucru, nu ai vrea să îl primești acum? Să nu mergeți la biserică și să spuneți: „Vreau să fiu o persoană bună.” Nu faceţi acest lucru. Tu vrei să fii creștin. Tu... dacă întotdeauna a fost ceva în inima ta, care îți spunea: „Nu eşti corect, dar vrei să fii corect”, mereu ai dorit să fii ceva ce nu ești acum, nu știi că acesta este Dumnezeu care te cheamă? Nu-i întoarce spatele! „Căci dacă ai fost odată luminat și ai avut ocazia și ultima dată ai refuzat-o, nu mai rămâne nici un sacrificiu pentru păcat.” Nu te lua după Esau.

E-242 Vino cu Iacob, indiferent cât te va costa. Dacă te costă casa ta, dacă te costă locul de muncă, dacă te costă soțul, dacă te costă soția, dacă te costă copiii, orice dacă te costă, obţine dreptul de întâi născut! Asta contează. Și dacă simți acest lucru, în această dimineață și doreşti să ai acest drept de întâi născut, eu nu ţi-l pot da; Dumnezeu poate și El este Cel care îți vorbește. Vrei doar să ridici mâna și să spui: „Roagă-te pentru mine, frate Branham, vreau dreptul de întâi născut.” Dumnezeu să vă binecuvânteze peste tot. „Vreau dreptul de întâi născut.”

E-243 Tatăl nostru ceresc, îți mulțumesc Ție, cel mai nobil și sfânt Dumnezeu, pentru toată bunătatea și mila Ta față de fiii și fiicele oamenilor. Ne dăm seama că suntem la timpul sfârșitului. Nimic nu mai poate continua. Așteptăm doar într-un timp împrumutat, ca în zilele lui Noe, în îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, când se pregătea corabia, când doar opt suflete au fost salvate. Tu ai spus că: „Așa va fi și la venirea Fiului omului.” Răbdarea lui Dumnezeu, nedorind ca cineva să piară, ci ca toți să ajungă la pocăință.

E-244 Și astăzi, în această clădire, există bărbați și femei care și-au ridicat mâinile, băieți și fete, tineri și bătrâni, și-au ridicat mâinile și au spus: „Există ceva care mă trage.” O, Doamne, fie ca ei să nu renunţe niciodată. Fie ca ei să-și vândă educația, să-şi vândă tot ce au, precum omul care a găsit marea perlă. A fost o perlă mare preţioasă. A fost cea mai măreaţă perlă și el și-a vândut toate lucrurile mărunte ca să cumpere această perlă mare preţioasă. Fie ca ei să vândă tot ce au primit din lume, în această dimineață, toată popularitatea lor din lume.

E-245 Aceste femei așezate aici, Doamne, multe dintre ele care au auzit predicarea Evangheliei de atâtea ori - și încă se zbat în această lume. Și moda ca lumea și îmbracate ca lumea, mergând la petreceri și lucruri pe care lumea... participând la lucruri lumești și acționând ca lumea și folosind lucrurile lumii. Doamne, fie ca ele să se rușineze în această dimineață! Dacă există vreo speranță în ele, Doamne, să se întoarcă azi. Permite ca aceasta să fie ora.

E-246 Iar acești oameni de aici, Doamne, o, Dumnezeule, ai milă de ei. Mulți dintre ei încă umblă în lucrurile lumii, dorindu-le și bucurându-se încă de lucrurile lumii: păcat, fumat, băutură, băuturi sociabile - puțină bere pe marginea drumului sau aşa ceva - sau încă poftesc aceste tinere ispititoare, tinere îmbrăcate murdar. Și trupurile care le privesc pe stradă (și aproape că aleargă peste ele ca să le privească, şi încă se numesc creștini) gândindu-ne că acea formă a corpului acelei femei, poate că în douăzeci și patru de ore, va fi putredă în mormânt, gândacii și viermii se vor târî prin formele și toate mădularele corpului ei, iar sufletul ei va merge în iadul diavolului, pentru felul în care a trăit. Cu toate acestea, îşi ridică buzele rujate și vă zâmbesc și râd de voi.

E-247 Doamne, fii milostiv față de ei. Doamne, nu-i lăsa să se piardă. Te rog, ai milă și trimite milă. Dă-le fiecăruia dintre ei, Doamne... Tu ești singurul care poate da această binecuvântare. Și dacă i-ai chemat la Viața Eternă, fie ca inimile lor să se deschidă și să lase totul deoparte în această dimineață și atunci o vor primi. Acordă-le, părinte.

E-248 Și acum, Duhul Sfânt să vină în această adunare pentru bolnavi și necăjiți și să lase oamenii să vadă că acest mesaj care a fost propovăduit în această dimineață, şi că venirea... și totul este la capăt și Însuşi Isus lucrează în biserica Sa. Permite să se întâmple chiar acum, Doamne, Tu poți lua pe acești oameni în mâinile Tale. Și când vor vedea Duhul Sfânt lucrând, mișcându-se printre oameni, să fie confirmat mesajul pe care l-am predicat, că suntem la timpul sfârșitul. Și fie ca ei să audă! Deja au auzit. Și fie ca ei să recunoască că același Isus, așa cum a făcut-o în ziua lui, El o face aici prin biserica Sa în ultima zi. Și atunci, fie ca ei să acționeze, predându-şi viețile și trupurile și sufletele și duhurile, Lui. Ți-i predau, Doamne, în numele lui Isus.

E-249 Acum, în clădirea în care se află oamenii, l-am trimis în această dimineață pe Billy să dea cartonaşe de rugăciune. A numit... [Punctul gol pe bandă.]

E-250 [Fratele Branham vorbește cu o persoană din congregație.] Sunteți bolnav și neputincios? Dacă Dumnezeu îmi va descoperi, așa cum a făcut cu femeia de la fântână, și îmi va spune care este necazul tău sau ceva despre tine despre care știi că eu nu știu, te-ar face să ai credință, să-l crezi pe Dumnezeu? V-ar face şi pe ceilalți să aveţi credință? Este prima noastră întâlnire? M-ai mai văzut, dar sunt un străin pentru tine. Este corect? Bine, Domnul Dumnezeu să îți îndeplinească cererea.

E-251 Acum este adevărat sau nu? Oh, doamne! Apelaţi la religia voastră intelectuală! „Baalam”, a spus, „unde este?” Ilie pe Muntele Carmel a spus: „Unde este Baal? Treziţi-l.” Pe Isus nu trebuie să-l treziţi. El este treaz tot timpul. El este mereu prezent, trăiește mereu, este mereu capabil, acelaşi ieri, astăzi și pentru totdeauna. Amin. Dumnezeu rămâne Dumnezeu.

E-252 Crezi că problemele inimii tale te vor părăsi și te vei vindeca? Nu ești de aici. Întoarce-te la Lexington și spune-le oamenilor ce lucruri măreţe ți-a făcut Domnul.

E-253 Vedeţi, trece peste capul oamenilor, ei nu o vor înțelege niciodată. O biserică vie ar prinde rapid acest lucru și ar ști că prezența Duhului Sfânt este aici.

E-254 Cineva de aici a ridicat mâna. Ai fost tu, doamnă? Crezi că Dumnezeu îmi poate spune necazul tău?

E-255 Fratele de acolo, din spate, cred că a spus cu ceva timp în urmă că... Crezi, frate? Tu crezi? Atunci acea problemă a pielii te va părăsi, vei fi bine. Îl crezi? Accepți că eşti vindecat? Ridică mâna dacă accepţi. În regulă. Este un străin pentru mine. Știţi acest lucru, Pat.

E-256 O doamnă care se uită acolo, se roagă, se uită la mine și se gândeşte că este o străină. Crezi că hipertensiunea arterială te va părăsi? Așa este, nu-i așa? Ridică-ţi mâna, dacă e adevărat. Bine, aveţi credință în Dumnezeu.
Vedeţi la ce mă refer?

E-257 Ce ziceţi voi, aceia dintre voi care mă cunoașteți? Dacă aveţi ceva pe inimă, ridicaţi-vă mâna. Atât de mulți dintre voi. Nu voi reuși; trebuie doar să vină. Știţi, este credința voastră.

E-258 Georgie Bruce, o văd așezată acolo. Tu mereu încerci să găsești ceva pentru cineva, Georgie. Ai fost vindecată de cancer. Nici o îndoială în mintea ta. În ziua în care ai venit la acest tabernacol și ai ieșit pe ușa aceea, Duhul Sfânt a venit asupra mea și ţi-a spus chiar acolo un lucru pe care nu l-a cunoscut nimeni din lume în afară de tine, de Dumnezeu și de o altă persoană. Este adevărat? Da, este. Mă crezi, nu-i așa, Georgie? Ai ceva pe suflet, Georgie. Crezi că Dumnezeu îmi poate spune ce ai în inima ta?
Va face acest lucru să credeţi şi ceilalți dintre voi care mă cunoașteți?

E-259 O cunosc pe Georgie, iar ea se gândește la ceva. Are doi oameni care sunt departe de aici pentru care se roagă. Amândoi locuiesc în Corydon. Aşa este. Apoi are o persoană aici, un bărbat pentru care se roagă, care este aici în spital. Și te rogi, nu atât pentru vindecarea lui, cât pentru mântuirea sufletului său. Aceasta este „Așa vorbeşte Domnul.” Acesta este adevărul. Nu-i așa, Georgie? Exact așa este.

E-260 Cineva din spate, acolo, și-a ridicat mâna, în urmă, în spate, înapoi, acolo. Tu, care este starea ta? Ai ridicat mâna, ești un străin pentru mine? Omul acesta care stă aici şi mă priveşte, nu te cunosc. Mă crezi că sunt profetul lui Dumnezeu, slujitorul lui Dumnezeu? Crezi Duhul Sfânt, că ceea ce am spus este adevărul? Crezi asta? Dacă vei crede, acesta este singurul lucru pe care îl ai, pentru că suferi de cancer. Acesta este adevărul. Nu ești din acest oraș. Ești din New Albany. Aşa este. Și ai cancer. Dacă vei crede din tot sufletul, te vei vindeca. Accepţi acest lucru? Ridică mâna. Binecuvântat să fie Domnul!

E-261 Cred că femeia de acolo, cu pălăria albă în jurul capului, doamna de culoare, a ridicat mâna. Nu am avut încă o persoană de culoare. Crezi, doamnă? Bine, domnule, crede din toată inima. Ai probleme cardiace, stomacale, complicații. Cineva te-a adus aici în această dimineață. „Așa vorbeşte Domnul.” Așa este, nu-i așa, doamnă? Dacă e adevărat, flutură batista pe care ai luat-o în mână, astfel încât oamenii să o vadă. Niciodată, în viața mea nu am mai văzut-o pe această femeie.

E-262 Ai ridicat mâna? Sunt un străin pentru tine? Și tu ești un străin pentru mine. Crezi că Dumnezeu mă cunoaște sau că Dumnezeu te cunoaște? Crezi că El poate să-mi spună ce ai în inima ta? Te rogi pentru cineva. Este tatăl tău, are probleme cu inima. Acesta este adevărul. Și doreşti botezul Duhului Sfânt.
„Așa vorbeşte Domnul.”
Dacă puteți crede!

E-263 Dar doamna cu mâna ridicată, în felul acesta? Crezi? Problema ta este acea erupție pe mâna ta, dar te rogi şi pentru un nepot. Acesta este adevărul. Copilul nu este normal. Este adevărat, nu-i așa, doamnă? Crezi din toată inima pentru acest lucru. Când am spus „copil”, așteptaţi un minut. Oh, iată. Fiul tău a avut un accident de mașină, infirm. Nu te cunosc, doamnă, dar acesta este adevărul. Dacă e adevărat, ridică mâna.

E-264 Acum, cine e aici? Cine e? Nu sunt eu. Cum aş putea face eu acest lucru? Nu fiţi indiferenţi faţă de Duhul, de lucrurile spirituale. Dumnezeu este aici! Duhul Sfânt pe care îl vrei, îl crezi acum? Îl crezi acum? Bine, atunci primește-l acum. Acum este momentul să îl primeşti. Crede din toată inima.

E-265 Cei care sunteţi bolnavi sau neputincioși, eu nu vă pot vindeca. Niciun om nu poate vindeca. Nici nu pot da Duhul Sfânt. Dar cel care poate vindeca și da Duhul Sfânt, El este aici! El este cel care o face.

E-266 Acum, aplecaţi-vă capul. Să credeţi chiar acum, în timp ce mă rog pentru voi și pentru aceste batiste.

E-267 Tatăl nostru ceresc, din câte știu, am trecut pe la toți străinii, până când m-am simțit slăbit și m-am dăruit; m-am simțit călăuzit, că acesta este timpul în care cei aleşi au văzut. Fie ca fiecare dintre ei, Doamne, care au fost chemaţi și ai permis să fie chemaţi de Duhul Tău... Ceva, credința lor, aveau mai multă credință (unii dintre ei) decât s-au gândit că au. Ei au început doar în inimile lor și...

E-268 Femeia i-a atins veşmântul, odată, când a trecut pe lângă El, și El s-a întors și a spus: „Cine m-a atins?”
Și au spus: „Ei bine, toată lumea te-a atins.”

E-269 El a spus: „Dar percep că am devenit slab.” Și a găsit-o pe femeie și i-a spus că are o problemă cu o scurgere de sânge, iar credința ei o vindecase.

E-270 Și Biblia spune că El este încă un mare preot astăzi, care poate fi atins de sentimentul neputințelor noastre. Scriptura spune că El este același ieri, astăzi și pentru totdeauna; iar dacă El este același și același mare preot, El va acționa la fel și va face la fel.

E-271 Și fie ca oamenii să vadă că biserica plină de Duh se apropie de un capăt. Cristos se pregătește să vină și să-și ia biserica. Ultimele Sale semne mari, ca și în zilele Sodomei - care a vorbit, a cunoscut-o pe Sara și știa că are o soție pe nume Sara, ştia că se afla în cort, că a râs... El a spus: „Acesta va fi un semn. Când veţi vedea acest lucru, amintiți-vă, acea generație nu va trece până când nu se vor împlini toate.” Iată-le aici. Suntem la sfârșit.

E-272 Acordă, Doamne, ca fiecare bolnav de aici să știe că Isus Cristos Cel viu este prezent. Fie ca aceste batiste să fie o binecuvântare fiecărui trup bolnav la care se duc. Îi poruncesc diavolului pentru oameni. L-am scos... prin Duhul lui Dumnezeu, prin credință, poruncesc să plece orice umbră de îndoială. Și fie ca fiecare persoană de aici, care este rânduită la viața eternă, să o primească în această oră. Fie ca fiecare superstiție, fiecare intenţie de a stinge, fiecare lucru al lumii, fiecare greutate... Așa cum a spus Biblia: „Să lăsăm deoparte orice greutate și păcatul care ne copleşeşte atât de ușor; ca să putem alerga cu răbdare cursa care ne stă înainte; privind [la ce? la biserică? către organizație?] către autorul și finalizatorul credinței noastre [care este aici acum], Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.” Privind spre Cel care... Nu trebuie să luăm cuvinte pe care le știm că sunt adevărate, dar totuși aceste cuvinte ni s-au făcut reale în această dimineață! Același Isus care a murit, nu este mort. El a înviat din nou și, după două mii de ani, își duce biserica la capăt. Duhul lui Iuda lucrează printre ei, însă, fie ca ei să lase deoparte orice limbă și doctrină, totul, în acest ceas și să-L primească.

E-273 Fie ca ei să audă, cei care trebuie, prin predică. Fie ca ei să recunoască acum că însuși cuvintele pe care le-au auzit s-au manifestat și să recunoască faptul că este Cristos! Și acum să acționeze, să acționeze asupra acesteia: să o primească, să se ridice în picioare, să depună mărturie și să meargă în împărăția lui Dumnezeu, umplându-se cu Duhul Sfânt.

E-274 Fie ca bolnavii să fie vindecați. Fie ca cei afectați să fie vindecați. Fie ca dorința fiecărei inimi să fie ascultată. Acordă acest lucru, Dumnezeule atotputernic.

E-275 Acum, cu capul plecat, cu inimile deschise, acordaţi un timp de rugăciune, chiar înainte, cred, de serviciul de botez, chiar înainte de aceasta. Va mai fi un serviciu în această seară.

E-276 Acum, nu uitați, nu lăsați să treacă această oportunitate. Sunt aici de două ore și jumătate, sau mai mult, încercând doar să-mi iau timpul și să aduc Evanghelia și să o așez perfect. Noi chiar ajungem la capăt. Tocmai textul - auzi, recunoaște, acționează - nu lăsaţi acest lucru să treacă peste capul vostru. Aţi auzit-o. Recunoașteţi că prezența Lui este aici? Știţi că El vă cheamă? Atunci, acționaţi asupra ei. Domnul fie cu voi. Luaţi-vă un timp de rugăciune.

E-277 Frate Neville, tu [porţiune goală] un pic în rugăciune, mergi înainte.