E-1 Şi înainte să ne rugăm, aş vrea să spun aceasta, că seara trecută, cred că a fost, am spus unei doamne, "Dacă tu vei face doar cum suntem instruiţi să facem, că aceasta ar... copilul cu hidrocefalie, aceasta se va micşora." Şi capul copilului s-a micşorat, seara trecută, o-jumătate de inch măsurat cu o sfoară. Astfel doamna l-a adus aici acum.

E-2 Acum, motivul că am făcut aceea, soră, este pentru un scop. Vedeţi? Dacă voi puteţi vedea ceva tangibil întâmplându¬se, aceea va face să mărească credinţa voastră să continuaţi să credeţi. Uneori fac aceea doar ca să, poate, ca să cer unei persoane să se ridice, să facă un pas sau doi, mişcă-ţi mâna, mişcă din degete, doar ceva ce pot ei face diferit, doar ca ei să vadă că este totul în regulă. Ei doar devin neliniştiţi şi se gândesc că nu se va întâmpla, dar se întâmplă tot timpul. Vedeţi? Aceasta trebuie.

E-3 Câţi vor să fie amintiţi în rugăciune, acum? Vreţi doar să vă ridicaţi mâinile şi să spuneţi, "Doamne, acordă aceasta"? Să ne aplecăm capetele.

E-4 Doamne, în timp ce auzim acest măreţ imn vechi al bisericii, scris de prietenul meu preţios, Paul Rader, "Crede Numai," ne gândim acum la un tânăr, a fost adus de către părinţii lui la ucenici, la nu mai mult de zece zile după ce Isus le-a dat putere să scoată draci şi să vindece pe cei bolnavi, şi aici erau ei complet învinşi înaintea unui caz de epilepsie. Şi l-au văzut pe Domnul nostru venind. Şi tatăl a alergat şi a spus, "Doamne, ai milă de noi. Fiul meu pătimeşte rău cu un diavol. L-am adus la ucenicii Tăi şi ei n-au putut să-l vindece."

E-5 Isus a spus, "Eu pot, dacă tu crezi. Crede Numai." O Dumnezeule, Tu nu te-ai schimbat nici un pic de atunci: Tu eşti chiar acelaşi iubitor, dulce, şi Dumnezeu plin de compasiune. Aşa cum Tu erai atunci, la fel eşti Tu astăzi. Şi Doamne, ca acel tată, noi toţi strigăm, "Doamne, ajută Tu necredinţei noastre." Este atât de simplu; noi doar ne împiedicăm de aceasta, Tată.

E-6 Vrem să Îţi oferim mulţumiri şi laudă că Te-ai atins de acel copilaş seara trecută, să vedem că acel craniu, care a fost umflat, care este, că osul a presat afară, acesta s-a diminuat o jumătate de inch seara trecută. Suntem recunoscători pentru aceea, Tată. Când ştim că doctorii noştri nu au nimic în cercetare pentru lucrul acesta, nu este nimic ce ei pot face pentru aceasta; dar Tu încă eşti Dumnezeu, Stăpânul tuturor situaţiilor. Noi Îţi mulţumim, Tată. Noi Îţi mulţumim pentru devotamentul acestei mame, şi dulceaţa, şi supunerea de a aduce înapoi sfoara şi să o lipească pe această bucată de hârtie, aici, ca să arate publicului mărturia ei spre slava lui Dumnezeu. Fie ca micuţul ei să trăiască şi să fie un copil normal, pentru slava Ta.

E-7 Priveşte la toate acele mâini care au fost ridicate, Tată. Fiecare din ele au avut o nevoie. A mea sus, de asemenea, Tată, eu am nevoie. Şi aici sunt multe aici, în formă de scrisoare sau în această cutie, care sunt în nevoie, oameni care sunt cu adevărat în nevoie. Fă ca aceasta să vină la împlinire, Doamne, ca fiecare să primească cererea lor în această seară. Fie ca ei să ia mărturia acestei mame şi doar ca un exemplu să demonstreze că atunci când Tu spui ceva, s-a terminat. Este... Tu... Tot ce trebuie să facem noi este să acceptăm şi să acţionăm asupra acesteia. Este o lucrare terminată.

E-8 Acordă, Doamne, ca fiecare din aceste scrisori şi aceste batiste, persoanele peste care se pun acestea, fie ca ei să fie vindecaţi. Toţi care au ridicat mâinile lor, Tată, ei să poată primii dorinţa inimii lor. Noi cerem aceasta, în Numele lui Isus. Amin. Vă puteţi aşeza.

E-9 Doar am vrut să vă arăt sfoara aici, pe care doamna... Aici eşti. Aha. Căci capul copilaşului s-a micşorat după cum Domnul ne-a promis prin Duhul Sfânt seara trecută. Nu este El minunat? În acest fel, ne dă aşa mult curaj să avem credinţă şi să credem.

E-10 Acum, când Isus a spus la acel pom, în Marcu 11:23, "Nimeni să nu mai mănânce din tine de acum înainte." El poate că nu a ţipat. Păi cum, sincer, El a fost aşa calm cu privire la aceasta, încât ucenicii Lui chiar... eu cred că unul din ei L-a auzit. Şi aceasta... Când acel epileptic, când a apărut înaintea Domnului Isus, tânărul a avut cea mai puternică criză pe care a avut-o vreodată; probabil, a căzut la pământ de parcă era mort, dar a realizat că a întâlnit pe Cineva Care a avut credinţă cu mult deasupra acelor apostoli.

E-11 Acum, mi-ar place ca cineva care nu a crezut în vindecare Divină să urmărească aceasta. Isus le-a dat lor putere să scoată duhurile afară, şi ei nu au reuşit. Nu puterea nu a reuşit, dar ei nu au reuşit. Isus le-a spus:
"Noi de ce nu am putut să-l scoatem?"
A spus, "Din pricina necredinţei voastre."

E-12 Biserica încă are o putere. Dumnezeu niciodată nu şi-a luat puterea Lui de la biserică, dar biserica nu are credinţă suficientă ca să acţioneze asupra acesteia. Asta e tot. Este doar aşa simplu. Noi încercăm să o facem atât de complicat uneori, dar cu cât mai simplă faceţi Evanghelia, cu atât mai multă realitate veţi avea, când voi doar deveniţi cu adevărat simplu cu aceasta: Dumnezeu a spus aşa; aceea o stabileşte; şi asta e tot. Şi doar credeţi, mergeţi înainte.

E-13 Când Isus a spus, "Nici un om să nu mănânce din tine," păi, frunzele erau tot aşa de frumoase şi lucioase cum au fost întotdeauna. Scoarţa a arătat la fel, dar în jos de tot sub pământ în acele rădăcini, viaţa a început să se diminueze.

E-14 La fel este la un cancer, la orice fel de boală la care-care aţi vrea să vă gândiţi. Când voi puteţi accepta Cuvântul lui Dumnezeu, jos de tot în rădăcini, cancerul s-ar putea să fie acolo; mâna ta poate fi la fel de înţepenită. Aceea nu are nimic de a face cu vindecarea Divină. Este, "Dacă tu poţi crede." Vedeţi? Jos de tot pe undeva, este deja pornită să lucreze.

E-15 Isus a spus, "Dacă spuneţi acestui munte, 'Mută-te,' şi nu vă îndoiţi în inima voastră, ci credeţi că ce aţi spus va veni la împlinire, puteţi avea ceea ce aţi spus." Nu este aceea minunat? De la cine a venit aceea? Fiul lui Dumnezeu, ale Cui Cuvinte... Cerurile şi pământul vor trece, dar acum-dar Cuvintele Lui nu.

E-16 Acum, singura modalitate în care puteţi face aceea, trebuie să aveţi obiectivul corect şi motivul corect. Acum, dacă aş ieşi afară aici şi aş spune, "Am să vă arăt că pot muta acest munte, 'Mută-te, munte."' Nu se va muta niciodată. Cu siguranţă nu. Indiferent de ce am avut eu. Trebuie să fie... Mai întâi trebuie să aflaţi voia lui Dumnezeu.

E-17 Acela este motivul, de obicei în rândurile de rugăciune, eu-eu ajung la cel mai greu, este din cauză că este ceva care a mers prin rânduri şi aşa mai departe, şi acolo este unde tu o iei înapoi. Dar vedeţi, dacă aveţi păcat nemărturisit... Aţi observat vreodată la un caz, înainte ca eu să cer duhului rău să plece? Eu urmăresc acel caz foarte sigur ca să fiu cert că nu este nimic în acea viaţă care ar împiedica ceva, vedeţi, pentru că reţineţi, cu aceste daruri, tu ai putea intra în încurcături cu ele.

E-18 Dumnezeu, vă amintiţi o dată, a dat un profet... a făcut un profet dintr-un om, Moise, şi i-a spus lui să meargă jos, să vorbească stâncii. Şi profetul a fost tot tulburat, şi a ieşit, şi a lovit stânca, vorbind despre slăbiciunea lui Cristos, că El va trebui să moară a doua oară sau să fie lovit a doua oară. El a avut putere să o aducă, dar nu a fost voia lui Dumnezeu.

E-19 Eu niciodată nu am putut să cred că a fost voia lui Dumnezeu ca Ilie să meargă în jur, pentru că acei copii îl tachinau cu privire la faptul că era pleşuv, eu nu cred că el trebuia să facă lucrul acela. Dar el era un profet, şi a fost înfuriat, şi a pus un blestem pe acei copii şi două ursoaice au ucis patruzeci şi doi de copilaşi inocenţi. Vedeţi? Dar eu nu cred că el ar fi trebuit să facă lucrul acela. Şi aceasta doar-doar... noi...

E-20 Dumnezeu, cred că astăzi, înainte ca El să-şi pună biserica Lui în putere, El încearcă biserica Lui ca să vadă ce va face aceasta.

E-21 Noi... data viitoare, poate, dacă este voia Domnului când mă întorc, vom avea timp să stăruim pe ceva ca aceea, sau pe ceva care se pregăteşte să se întâmple, şi atunci vom şti mai mult despre aceasta atunci.

E-22 Dar dacă voi doar veţi vorbi cuvântul, spuneţi, "Doamne, eu cred aceasta," nu vă îndoiţi, dinadins în inima voastră...

E-23 Acum, să spunem spre exemplu, am fost într-o vale, şi eu nu... predic la un milion de oameni, dar doar dincolo de munte acolo, se află un grup de o sută de oameni, şi ei mor fără să-1 cunoască pe Cristos. Bine, eu am aici un milion la care să le predic, dar totuşi, Ceva în inima mea îmi spune, "Treci dincolo la acei oameni. Du-te la ei. Ei pier." Eu de la mine nu vreau să merg, dar totuşi este Ceva în mine. Vedeţi, acela este Dumnezeu atunci, mişcând. Vedeţi care este obiectivul, vedeţi care este motivul de a merge, nu pentru sine... Acum, dacă eu spun, "Păi..." Dacă obiectivul meu este corect să ajung acolo, dar atunci urc aici şi aici este un munte mare, eu spun, "Tu şti, dacă ajung dincolo de acel munte şi salvez toţi acei o sută de oameni, într-o zi ei vor avea o statuie acolo: Fratele Branham, marele misionar." Acum, motivul meu nu este corect. Muntele nu va cădea. Nu, domnule.

E-24 Dar când motivul şi obiectivul meu sunt corecte, şi Dumnezeu în inima mea mă conduce, şi nu pot merge dincolo de munte, în jurul muntelui, sub munte, voi spune, "Munte, mută¬te." Poate acesta... Când spun asta, şi nu mai mult decât a spune aceasta cu acel fel de duh corect, călăuzit de Duhul Sfânt, în voia lui Dumnezeu, acolo s-ar putea să nu fie decât o linguriţă din acel munte să cadă jos, dar este pe calea lui. Următoarea zi poate fi o cădere de două livre. Umătoarea zi un sfert de tonă. Şi poate într¬o lună, cinci tone cad înăuntru. Ce e cu acesta? S-ar putea nici măcar să nu observi încă, dar se mută, pe drumul acestuia. Voi sta chiar acolo şi voi urmări lucrul să fie făcut, pentru că Dumnezeu a spus astfel şi aceea doar o stabileşte.

E-25 Poţi să crezi lucrul acesta cu privire la mama ta acolo în această seară? În regulă, dacă vei gândi aceasta, ea se va face bine. În regulă. Aceea este doar dacă o crezi: doar vorbeşte cuvântul şi stai cu acesta. Vedeţi? Doar crede-l; ţine-te de acesta. Aceasta este Viaţă Eternă.

E-26 Acum, mâine dupămasă... i-am spus lui Billy, seara aceasta, doar să omită cartonaşele de rugăciune, şi am vrut să vorbesc. Eu mărturisesc într-adevăr, eu merg din Ianuarie, peste mare, şi înapoi, în Phoenix, direct acasă, şi înapoi, şi tot complet... Acel discernământ... Încât sunt atât de slăbit încât cu greu ştiu unde mă aflu uneori. Aceasta aproape că m-a epuizat.

E-27 Şi apoi, trebuie să plec, şi ei... voi-voi fraţii m-aţi invitat să stau pentru încă câteva zile. Cât apreciez asta. Cu siguranţă cred că acesta este un grup minunat de lucrători aici. Aş fi dorit ca noi să fi avut un pic mai mult timp pentru părtăşie. Dacă este voia Domnului, mă voi întoarce cândva. Nimic altceva, doar să merg de la o biserică la alta şi să mă întorc prin oraş şi vă vizitez pe toţi. Aş fi bucuros să fac aceea: orice aş putea eu face să ajut Împărăţia lui Dumnezeu, asta este, dacă veţi vrea ca eu să fac aceasta. Şi să mă întorc cândva şi să ne unim şi să avem o adunare frumoasă, bună pe undeva.

E-28 Şi amintiţi-vă, fraţilor, eu mă voi ruga pentru voi. Acela este un lucru sigur. Şi vreau ca voi toţi să vă rugaţi pentru mine, voi toţi.

E-29 Şi acum eu-eu sunt... mâine dimineaţă sunt serviciile de biserică în toate aceste diferite biserici bune în jurul oraşului.

E-30 Acum, unele din grupurile din Jeffersonville sunt aici. Unii din prietenii mei, unul din administratorii bisericii, este aici, Fratele Fred Sothmann. Eu nu am fost în stare să-l văd în adunare. Şi fratele... Oh, mulţi alţii din prietenii mei de sus de acolo din Jeffersonville, al meu pri-... secretarul meu acolo şi-şi toţi sunt aici, pe undeva în adunare. Eu încă nu i-am văzut.

E-31 Şi fraţilor, există câteva biserici bune aici în acest oraş. Şi tot restul din voi vizitatori, găsiţi una din ele şi mergeţi la aceste biserici mâine. Vă vor face bine, sunt sigur. Ei sunt fraţi care cred în acest fel de slujire. Acela este motivul că ei sunt aşezaţi aici pe platformă şi jos în locuri aici, pentru că ei cred în aceasta. Şi eu apreciez acei bărbaţi.

E-32 Doamne, binecuvântează această filială aici a Oamenilor De Afaceri ai Evangheliei Depline care-care a sponsorizat această adunare. Există... cred că aceea era corect, că au sponsorizat adunarea. Eu-eu particip la mulţi din sponsorii lor, pentru că acolo... Noi nu ar trebui să fim în acest fel, dar de multe ori, fraţii permit ca mici diferenţe, aşa cum un om crede un pic de ceva, un altul un pic de ceva... Aceasta cumva provoacă o mică fricţiune şi răni vechi de mult de tot. Ar trebui să fie vindecate pe la timpul acesta, dar aceasta-aceasta... Şi dacă voi... dacă eu îi iau pe Oamenii de Afaceri ai Evangheliei Depline, atunci aceea ajută cumva să o lege, şi noi ne adunăm, şi avem părtăşie adevărată împreună, doar cu adevărat timpuri bune. Şi noi apreciem aceea. Dumnezeu să binecuvânteze acea filială. Eu cred că Domnul a ridicat aceasta cu un scop.

E-33 Acum... şi atunci am avut marele privilegiu să văd locul Fratelui Oral Roberts zilele trecute. Şi vai, aşa un loc uriaş, un lucru aşa de frumos. Este-este un memorial pentru Penticostali.

E-34 Apoi am mers dincolo la al Fratelui Tommy Osborn, un alt loc minunat, om minunat al lui Dumnezeu, care... Fratele Tommy şi cu mine suntem chiar apropiaţi, şi Fratele Oral, de asemenea, chiar fraţi foarte apropiaţi, şi noi ne iubim unul pe celălalt, şi încercăm tot posibilul să lucrăm tot ce putem pentru binele oamenilor în Împărăţia lui Dumnezeu.

E-35 Astfel cu siguranţă eu apreciez acei oameni fiind aici în acest oraş printre restul din aceşti oameni buni pe care îi aveţi voi. Voi oilor aveţi păstori minunaţi. Eu doar, o voi spune aşa. Fie ca Domnul să continue să fie cu voi toţi este rugăciunea mea. Şi acum mâine dupămasă, eu... La ce oră începe serviciul, fraţilor?
Două-treizeci. Să spunem unu-unu sau unu-treizeci voi ar trebui să fi ţi aici astfel ei nu se vor întrerupe cu restul serviciilor.

E-36 Acum, dacă băieţii nu v-au spus încă, în seara aceasta ei au câteva cărţi, poze şi aşa mai departe, şi benzi, şi înregistrări, şi... de la adunări, şi ei le vând. Dar noi nu-i vom lăsa să le vândă de Sabat, mâine. Nici cărţi nici nimic să fie vândut mâine. Astfel noi nu vom... noi niciodată nu am permis asta. Deşi mulţi au spus, "Tu eşti îngrozi tor de greşit..."

E-37 Şi bătrânul Tătic Bosworth obişnuia să-mi spună, "Oh, Frate Branham, tu eşti greşit acolo," dar acela este felul cum simt (Vedeţi?), şi eu-eu simt. Dacă voi doriţi una, ei vă dau una, dar dacă voi... Dar noi nu putem vinde de-de Sabat. Nu. Asta-i tot. Dacă eu cred aceea, eu trebuie să trăiesc aceasta, doar... trebuie să trăiesc cu mine însumi. Vedeţi? Şi eu-eu trebuie să trăiesc cu convingerile mele şi aşa... Sau voi puteţi trimite acasă, şi, sus la acasă, sus la loc şi o primiţi.

E-38 Acum în această seară, oh, haideţi doar să uităm toţi aceea, oh, căci există ceva lucru de făcut, sau orice altceva, sau osteneala zilei. Doar să lăsăm totul deoparte, şi să privim în Cuvânt pentru câteva minute, şi să vedem ce ne va vorbi Dumnezeu prin Cuvântul Lui. Şi fie ca eu să mă rog ca Dumnezeu doar să ne dea o extrem de mare bincuvântare în această seară.

E-39 Gene, o poţi tu răpi pentru mine? Poţi să o răpeşti pe acea fetiţă pentru mine? Nu este ea un lucruşor drăguţ? Ai vrea tu să mergi acasă cu mine şi să te joci cu micuţa mea Sarah, cam aşa de înaltă? Oh, ai vrea? Eu-eu aş vrea ca tu să vrei. Ea este cam de mărimea ta, şi ea este fetiţa Tăticului. Aha. Hm. Şi pun pariu că tu-tu iubeşti pe Tăticul tău de asemenea, nu-i aşa? Mami? Oh, sigur că da. Cea mai frumoasă fetiţă, eu stau aici, la care eu privesc. Ochişorii arată ca două găuri arse într-o pătură şi-şi păr micuţ maro.

E-40 Eu doar iubesc copilaşii. Am două fetiţe mici acasă. Una din ele este Rebekah şi cealaltă este Sarah.

E-41 Aici cu ceva timp în urmă, am fost plecat. Ele amândouă sunt fetiţele Tăticului, voi ştiţi, şi eu le iubesc. Şi de îndată ce ele intră eu trebuie să le iau în cârcă, şi... numai că Becky devine prea mare pentru asta; este cât mine de mare. Ea mi-ar rupe spatele acum; ea este... dar ea încă este fetiţa Tăticului, oricum. Şi acum, cam încă un an, vrem să o punem în şcoala Biblică pe undeva şi departe de şcoala publică.

E-42 Şi atunci, ele au aşteptat sus după Tăticul, voi ştiţi, să vină acasă. Am fost afară în adunare. Şi mâine seara ele vor aştepta până la miezul nopţii după mine să încerc să mă întorc. Şi aşa, m-am întors foarte dis-de-dimineaţă, în jur de ora trei sau patru. Şi mama a venit la uşă şi m-a lăsat să intru, şi eram aşa de obosit şi epuizat, eu... Aici pe platformă, eu... când... sub ungere se simte bine, dar odată ce aceea te părăseşte, acolo este când intri în necaz. Câţi aţi ştiut asta vreodată? Păi, sigur este.

E-43 Priviţi. Ilie a urcat sus pe munte şi a chemat foc din cer, a chemat ploaie din cer, şi apoi când Duhul l-a părăsit, el a rătăcit în pustiu patruzeci de zile şi Dumnezeu l-a găsit, retras într-o peşteră pe undeva.

E-44 Iona, el a mers jos şi a stat viu în pântecul unei balene timp de trei zile şi nopţi, a fost scuipat afară pe mal şi s-a dus în jur să predice. Cetatea întreagă s-a pocăit şi a venit la Dumnezeu. Şi când ungerea l-a părăsit, a urcat sus pe vârful dealului şi i-a cerut lui Dumnezeu să-i ia viaţa. Vedeţi?

E-45 Am stat lângă mormântul lui William Cowper, nu de mult, care a scris acel imn renumit care îl folosim la serviciile noastre de împărtăşire:
Există o Fântână Umplută cu Sânge,
Tras din venele lui Emanuel,
Unde păcătoşii au plonjat sub şuvoiul...

E-46 Aţi auzit vreodată ce el... ce s-a întâmplat cu el? După ce inspiraţia l-a părăsit de la aceea, a încercat să găsească râul ca să se sinucidă.

E-47 Eu locuiesc chiar peste drum de vechea Casă Kentucky. Şi Stephen Foster a dat Americii cântecele sale populare cele mai renumite. Şi când el scria, devenea inspirat, acea inspiraţie, scrie un cântec, atunci când ieşea din aceasta, el mergea şi se îmbăta. În cele din urmă, a chemat un servitor şi a luat un brici şi s¬a sinucis.

E-48 Oamenii nu ştiu prin ce trec acei oameni care trăiesc în tărâmul spiritual. Acum aici, tu simţi că ai putea muta un munte, dar doar lasă ca ungerea să plece de la tine, şi porneşti prin acea uşă... Dacă nu este cineva acolo să te prindă... Vedeţi? Şi atunci, poate pentru câteva ore tu de a bea, te întrebi unde te afli. Şi apoi seară după seară, aceea ia ce e mai bun din tine.

E-49 Şi micuţa... Vreau să vă spun despre micuţa Sarah şi Rebekah. Astfel în dimineaţa următoare, nu am putut să dorm, şi m-am sculat, şedeam pe un scaun, şi după o vreme Becky, fiind cea mare, ea a fost-a avut picioare mai lungi decât Sarah, şi astfel Becky a venit în fugă... s-a trezit, a sărit din pat, fără să o trezească pe surioara ei, şi iat-o a venit prin casă, alergând cât de tare a putut ea. Ea spunea, "Tăticule, Tăticule..." Mi¬am scos afară unul din picioarele mele, şi ea a sărit peste, destul de bine în echilibru. Într-un fel ca şi-ca şi biserica modernă, voi ştiţi, a fost în joc timp îndelungat, ştiţi, timp de câteva sute de ani. Ea s-a putut echilibra chiar bine, şi şi-a pus braţele în jurul meu şi a spus, "Oh, Tăticul meu, Tăticul meu..."

E-50 Şi micuţa Sarah, în comoţie, s-a trezit. Ei bine, eu nu ştiu dacă copiii voştri fac asta sau nu; ai mei da: Cea mai mică poartă ce rămâne de la cea mare. Şi astfel Sarah avea pe ea pijamaua lui Becky, picioarele îi veneau cam cu atât prea lungi, voi ştiţi. Şi aici vine ea, mititica copilă scurtă, căzând, împiedicându-se. Şi ea a ajuns acolo, puţin târziu. Asfel Becky s-a întors, a spus, "Sarah, sora mea, eu vreau să îţi spun ceva." A spus, "Eu am fost aici prima. Şi eu am monopulul. Aşa că eu îl am pe Tăticul tot şi nu mai este nimic rămas pentru tine."

E-51 Acela este felul cum unii oameni încearcă să gândească despre religie, nu-i aşa? Aha. Aşa este.

E-52 Şi sărmana micuţă Sarah, şi-a lăsat în jos buziţa ei, şi ochişorii ei negri priveau în sus la mine, şi a început să plângă. Şi Becky avea obrazul ei proptit de al meu, îmbrăţişându-mă. Eu o iubesc. Şi Sarah a început să se îndepărteze pentru că Becky avea tot Tăticul. Am scos celălalt genunche afară aşa şi i-am făcut semn în acest fel. Oh, ea s-a înviorat chiar repede şi a alergat, a sărit sus pe genunchele meu şi... Ea nu a fost în jur prea mult şi picioarele ei nici măcar nu atingeau podeaua. Ea era cumva puţin nesigură pe picioare (poate, cum sunt eu, doar puţin nesigur, ştiţi voi), şi ea nu a... nu a putut ajunge la podea. Ea nu era o denominaţiune mare, ştiţi, şi astfel ea nu a putut ajunge jos la podeaua solidă. Ea nu a fost în jur destul de mult.

E-53 Şi astfel, ea cumva se clătina, şi eu mi-am aruncat ambele braţe în jurul ei în acest fel şi am strâns-o aproape de mine, şi ochişorii ei negri scânteiau, şi a privit înapoi la Rebekah. A spus, "Rebekah, sora mea," ea-ea a spus, "poate să fie adevărat că tu îl ai pe Tăticul tot, dar vreau ca tu să şti un lucru, Tăticul mă are pe mine toată." Astfel...

E-54 Aceea este... Chiar aşa cum El mă are pe mine tot. Eu aş putea să nu am educaţia să pun lucrurile mari deasupra, dar atât timp cât ştiu că El mă are pe mine tot, în clătinarea mea, doar îl las pe El să aibă braţele amândouă în jur, aceasta doar mă va face să mă simt bine.

E-55 Ei bine, să-I oferim un alt cuvânt mic de rugăciune înainte să deschidem Cuvântul.

E-56 Acum, Tată Ceresc, noi realizăm că şi noi suntem chiar ca şi copiii. Şi-şi Ţie îţi place să fi cu noi, şi să venerezi cu noi. Şi aşa cum noi ne închinăm Ţie, şi Tu ne iubeşti, şi ne ţi în braţele Tale, şi trimiţi jos Duhul Tău Sfânt, şi ne faci de cunoscut că Tu trăieşti şi Tu eşti Tatăl nostru, noi Îţi mulţumim atât de mult. Acum, lasă Duhul Sfânt să vină la noi în această seară. Iubeşte fiecare inimă, Doamne. Dă-ne o binecuvântare proaspătă. Revarsă picăturile de rouă ale îndurării tale peste noi, Tată. Nu privi la păcatele noastre. Ele sunt prea multe. Doamne, doar iartă-le. Omitele, Tată, şi doar ia-ne în braţele Tale, şi-şi vindecă bolile noastre, şi-şi curăţă sufletele noastre, şi eliberează duhurile noastre, Doamne, ca noi să ne putem închina şi să Te lăudăm, să fim ca şi copilaşii care aleargă în jurul casei, doar să ştim că Tăticul veghează asupra noastră. Acordă aceasta, Doamne.

E-57 Acum, nici un om nu este în stare să-să interpreteze Cuvântul. Noi realizăm asta. Ioan a văzut Cartea în mâna dreaptă a Celui care stă pe tron, şi nu a fost nimeni în cer, sau pe pământ, sau sub pământ care să fie vrednic să ia Cartea să o deschidă, sau să rupă peceţile. Şi acolo a venit un Miel, care a fost ucis de la întemeierea lumii. Şi El a fost vrednic. Şi El a luat Cartea, şi a rupt peceţile, şi a deschis Cartea. O Mielule, vino în această seară. Deschide-ne Cartea, Tată, în timp ce noi Te aşteptăm, căci noi cerem aceasta în Numele lui Isus, Mielul lui Dumnezeu. Amin.

E-58 Am ales în această seară, un verset mic din Scriptură aici din trei cuvinte. Dar mai întâi vreau să citesc un verset sau două din Sfântul Ioan, al 11-lea capitol începând cu al 23-lea verset.
Isus i-a zis, Fratele tău va învia din nou.
Marta I-a spus, eu ştiu... el va învia din nou la înviere în ziua de apoi.
Isus i-a spus, Eu sunt Învierea şi... viaţa: cine crede în Mine, chiar dacă ar fi mort, totuşi va trăi:
Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi tu aceasta?
Ea I-a zis, Da, Doamne: eu cred că Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.

E-59 Şi pentru un text doresc să folosesc aceste trei cuvinte: Crezi Tu Aceasta?

E-60 Am citit o poveste cu ceva timp în urmă. Cred că era o poveste de ficţiune. Şi majoritatea slujitorilor, eu presupun, au citit cartea lui Dr. Ingraham despre-despre Prinţul Din Casa Lui David. Este o carte bună. Este, eu cred, absolut că este ieşită din tipărit. Aş vrea să o am tipărită, aşa ca să o pot pune printre oameni.

E-61 Şi acolo, eu citeam un articol mic cu privire la acest Lazăr, şi cu privire la Isus, şi Maria, şi Marta, ca, surorile lui Lazăr. Şi eu citeam înăuntru acolo că unde locuia Isus, eu cred, cu Marta şi Maria. Ele amândouă erau fete Evreice drăgălaşe. Şi Lazăr învăţa sau se instruia să fie un scrib la templu, făcând scrisori de lege pentru preoţi.

E-62 Şi Isus avea părtăşie bună, în special cu Lazăr. Când noi citim în carte că acolo unde El a venit la casa lor, şi Marta era un pic zăbavnică cu privire la a asculta cuvintele Lui, dar ea trebuia să pregătească prânzul şi să aşeze masa, dar Maria a stat la picioarele Lui. Şi Isus a spus că Maria a ales lucrurile mai bune.

E-63 Şi atunci, ni s-a spus că Lazăr a fost acela care l-a adus pe Isus la Ioan, în povestirea cărţii lui Dr. Ingraham, şi... despre Prinţul Din Casa Lui David. Oricum, aceea s-ar putea să nu fi fost adevărat, eu nu ştiu, dar doar pentru fundalul acesteia, dar El se presupune că locuia cu ei.

E-64 Acum, noi am învăţat aceasta care vine, această săptămână trecută, adică, că Isus a spus în Sfântul Ioan 5:19, "Eu... Fiul nu poate face nimic de la Sine, decât ce vede El pe Tatăl făcând: aceea face Fiul întocmai. Tatăl lucrează şi Fiul lucrează până acum." Vedeţi? "Ce vede El pe Tatăl făcând."

E-65 Astfel ca să fac aceasta cu adevărat povestea corectă, Tatăl, Dumnezeu, trebuie să-i fi vorbit Fiului Său, Isus, şi a spus, "Prietenul Tău, Lazăr, va muri, dar va fi spre bine, astfel Tu părăseşte casa. Pleacă, căci ţi se va cere să Te rogi pentru el, sau, să-l faci bine, şi-şi Eu nu vreau ca Tu să faci aceea." Dacă veţi urmări povestirea aşa cum mergem înainte, veţi vedea cum se va îngrămădi întocmai spre acel adevăr despre aceea. Astfel, Isus, doar fără nici o avertizare sau nimic, a plecat de acasă şi s-a dus altundeva, nu s-a întors în seara aceea. Şi El s-a dus la alte cetăţi. Şi de îndată ce Isus a plecat de acasă, atunci necazul s-a cuibărit.

E-66 Şi când Isus părăseşte casa voastră, necazul e pe drumul lui. Doar reţineţi, când El părăseşte casa voastră, necazul e pe drum. Când voi aveţi societăţi de societate şi de toate funcţionând în biserica voastră atât de perfect, ca vreun Rickenbacker foarte mare de şaisprezece cilindri, şi îl lăsaţi pe Isus afară din aceasta, când Isus pleacă de la biserica voastră, necazul este pe drum. Da, domnule, când Isus părăseşte o denominaţiune, că ei Îl pun deoparte şi spun, "Bine, acum noi doar nu credem că aceste lucruri ar fi chiar exact aşa," şi adoptaţi altceva, necazul este pe drumul lui. Doar reţineţi aceea.

E-67 Îmi aminteşte de o povestire despre Domnul Isus, care se găseşte în Cartea lui Luca. Voi ştiţi când El a fost doar un băiat în vârstă de vreo doisprezece ani, ai Lui L-au dus, după cum era obiceiul în fiecare an, sus la sărbătoarea Cincizecimii. Şi în timp ce se aflau în cetatea Ierusalim la sărbătoare şi având un timp bun, aflăm în Biblie, că ei au mers trei zile fără El. Şi că ei s¬au gândit poate, au luat-o de bun, că Isus trebuia să fie printre careva din rudele lor. Acum, noi nu putem face aceea. Când ei au ajuns să meargă printre rudele lor să afle, El nu era acolo.

E-68 Şi noi nu putem să o luăm de bun, doar pentru că suntem Metodist, Baptist, Prezbiterian, Penticostal, şi trecutul nostru şi strămoşii noştri au fost mari credincioşi, noi doar luăm aceasta, ei bine, de bun, Isus este cu noi. Noi nu putem face aceea. Noi trebuie să fim în contact cu El în fiecare zi şi în fiecare minut. Oh, îmi place asta.

E-69 Eu vreau ceea ce este Dumnezeu acum. Ce au avut părinţii mei, ce au avut strămoşii mei, este minunat. Dar ceea ce au avut ei este bun. Eu cred că noi suntem mai înaintaţi pe drum.

E-70 Să vedem ce este El astăzi. Nu vreau să privesc în urmă şi să văd ce a făcut Dl. Moody, pentru că noi suntem mai înaintaţi pe drum decât Dl. Moody. Necazul cu bisericile noastre este că ne uităm în urmă şi spunem, "Bine, hai să vedem ce a spus Dl. John Wesley, ce a spus careva din ceilalţi." Acela este motivul că ştiinţa este atât de înaintată în domeniul lor, decât este religia în al ei.

E-71 Aici cu trei sute de ani în urmă, un om de ştiinţă Francez a dovedit că dacă mergi cu viteza teribilă de treizeci şi cinci de mile pe oră, gravitaţia te va ridica de pe pământ. Credeţi că ştiinţa se va referi înapoi la aceea astăzi? Ei merg cu o mie nouă sute de mile pe oră şi încă merg înainte. Ei presează înainte, privind înainte. Dar noi vrem să ne uităm înapoi şi să vedem ce a spus Moody; ce a spus Sankey; ce a spus Finney; Knox, Calvin; careva dintre aceia. Ce au spus ei a fost bine. Aceea a fost pentru epoca lor, dar noi mergem înainte.

E-72 Bunicul meu a mers cu un car cu boi. Eu conduc un Ford V8. Fiul meu va zbura un avion cu reacţie. Asta este, că ne mişcăm înainte. Asta este ce ar trebui să fie religia. Venirea Domnului este aproape. Biserica ar trebui să se mişte înainte în puterile lor. Ştiinţa poate doar să se caţăre până la un punct apoi aceasta trebuie să cadă, dar noi avem resurse neexploatate, care nu au fost niciodată atinse, ale puterii, nelimitate, a lui Dumnezeu, în care noi ar trebui să ne mişcăm. Noi trăim la un milion de mile sub privilegiul nostru în această seară, de privilegii ale Creştinilor de care să se bucure. Mă simt ruşinat de mine însumi când privesc afară aici şi văd instituţiile, şi boala, şi necazurile care se întâmplă chiar acum. Biserica noastră ar trebui să umble pe stradă, vindecând bolnavii, înviind morţi, scoţând afară draci, făcând semne şi minuni, făcând ca lumea întreagă să vadă că Isus Cristos trăieşte. Asta este ce avem nevoie să facem.

E-73 Păi, voi spuneţi, "Dl. Moody niciodată..." Dl. Moody nu a trăit în această zi. Aşa este. Noi trăim la venirea Domnului. Şi noi doar am luat aceasta de bun că El a fost cu rudele noastre. Dar zilele trecute când un provocator l-a provocat pe Dl. Graham, noi am aflat că El nu a fost printre rudele noastre.

E-74 Unde îl găsesc ei pe El? Unde 1-au-unde l-au găsit ei pe Isus? Exact unde L-au părăsit. Unde L-au părăsit ei? La sărbătoarea Cincizecimii. Unde îl părăsim noi pe Isus, unde l-a părăsit biserica? La sărbătoarea Cincizecimii. Când noi ne îndepărtăm de acel timp vechi al puterii Cincizecimii şi sărbătorea Cincizecimii, ne îndepărtăm de Isus. Aceea-i exact aşa, prietene. Noi trăim sub pivilegiile noastre. Da, domnule.

E-75 Ei L-au părăsit la sărbătoarea Cincizecimii, şi acolo este singurul loc unde Metodistul, Baptistul, Prezbiterianul, şi Penticostlii Îl vor găsi vreodată, este să meargă înapoi unde L-aţi părăsit. Unde este bucuria Domnului? Unde este puterea Domnului? Biserica întreabă astăzi, "Ce-ce s-a întâmplat cu Dumnezeul istoriei?" El aşteaptă ca poporul Lui să-L cheme pe scenă. Dar...

E-76 Noi nu o putem face prin denominaţiuni. Noi nu o putem face prin psihologie. Noi nu o putem face prin aritmetică, sau nu o putem face cu educaţie. Noi ne separăm pe noi, ne divizăm. Noi nu suntem divizaţi. Noi suntem o singură persoană cu adevărat în Cristos Isus. Noi suntem toţi una în Cristos, şi denominaţiunile noastre nu vor face niciodată lucrul acesta. Oricât de bune sunt ele, ele nu o vor face. Educaţia noastră este cel mai mare obstacol pe care Evanghelia l-a avut vreodată, este educaţia.

E-77 Ceea ce avem noi nevoie nu este educaţie. Noi avem nevoie de puterea şi demonstraţia Duhului Sfânt înapoi în biserică ca să demonstreze puterea. Isus niciodată nu a spus, "Duceţi-vă în toată lumea şi-şi învăţaţi." El niciodată nu a spus, "Duceţi-vă în toată lumea şi faceţi..." El a spus, "Duceţi-vă în toată lumea şi predicaţi Evanghelia." Şi Evanghelia este să demonstreze puterea Duhului Sfânt, învierea. Noi încă suntem cu un milion de mile mai puţin de cât unde ar trebui să fim. Să mergem mai înainte. Să ne întoarcem înapoi unde L-am lăsat la sărbătoarea Cincizecimii.

E-78 Isus a spus, în Ioan, eu cred, al 15-lea capitol, El a spus, "Eu sunt Viţa; voi sunteţi mlădiţele." Bine acum, dacă acea Viţă a dat prima mlădiţă, şi din acea mlădiţă a scris o Carte a Faptelor, a doua mlădiţă va face o altă Carte a Faptelor. A treia mlădiţă va face o altă Carte a Faptelor. Şi fiecare mlădiţă care iasă din acea Viţă va fi la fel cum a fost prima mlădiţă.

E-79 Acum, voi puteţi altoi, noi ştim asta. Am văzut un pom de citrice cu înjur de opt feluri de fructe diferite în acesta. Am văzut un portocal rodind grapefruit, şi lămâi, şi orice altceva în acesta, dar ei au fost recrutaţi.

E-80 Aceasta este problema astăzi. Noi am recrutat înăuntru ideile noastre, recrutat înăuntru denominaţiunile noastre, dar dacă acel pom dă vreodată o altă mlădiţă de rod, el însuşi, aceasta va fi ca cele originale care au mers în el. Aleluia! Oh, biserica se va îmbina împreună, dar noi avem nevoie de puterea originalului. Noi avem nevoie de Duhul Sfânt, puterea învierii lui Isus Cristos. Aceasta este ce ne-a spus El să facem.

E-81 "Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele." Dacă o viţă de vie dă un vlăstar, şi acesta iasă cu struguri frumoşi albaştri, următoarea viţă care iasă va avea struguri frumoşi albaştri pe ea. Dacă prima Viţă răsare, şi au căzut sub impactul Duhului Sfânt, şi au făcut miracole mari, şi semne, şi a sigilat mărturia lor la o lume... Chiar mulţi din ei cu mărturiile lor, ei, cu sângele lor, au sigilat mărturia lor. Ei au trecut prin tot felul de primejdii şi de toate ca să aducă Evanghelia. Au suferit; au fost bătuţi; au fost pedepsiţi. "Trebuie noi să fim duşi acasă în Cer pe un pat de uşurinţă înflorit, în timp ce alţii au luptat ca să câştige premiul, şi au străbătut prin mări însângerate?" Ce ne aşteptăm noi ca să facem? "Eu trebuie să lupt dacă trebuie să domnesc. Creşte-mi curajul, Doamne." Desigur. Noi avem nevoie de o...

E-82 Nu avem nevoie de o nouă denominaţiune. Nu avem nevoie de o clădire nouă de biserică. Ceea ce avem nevoie astăzi este în spatele pădurii ca în timpurile vechi, cer albastru, trezire Penticostală care ucide păcatul, care a luat naştere la Cincizecime şi este înapoi în biserică din nou, puterea Duhului Sfânt din nou, pentru al aduce pe Isus pe scenă.

E-83 Dumnezeul istoriei întotdeauna se ridică pe scenă într-un moment crucial. Noi avem nevoie de aceasta. Asta este treaba cu biserica noastră astăzi. Noi ne dăm prea departe în urmă. Noi cădem în modele lumii. Şi treptat, an după an, aceasta începe să moară câte puţin şi se spulberă.

E-84 Este timpul tăierii uscăturilor destul de curând. Dumnezeu o va tăia scurt tot aşa de sigur cum stau eu în acest amvon. Dumnezeu o va tăia scurt ca să o facă să rodească. El va tăia lucrările lumii afară din aceasta într-una din aceste zile. Aşa o dizgraţie, felul cum biserica s-a comportat sub numele de religie.

E-85 Şi noi aflăm, când Isus a plecat, moartea a intrat. Când Isus părăseşte biserica noastră, puterea Duhului Sfânt părăseşte biserica noastră, aceasta începe să se micşoreze şi-şi moare. Şi după o vreme nu mai este nimic de aceasta. Acum, când Isus a plecat, moartea a intrat. Oh, ce timp trist a fost acesta.

E-86 Şi observaţi, ei se întrebau în jur, şi au trimis după Isus, dar El nu a venit. Au trimis din nou după El, şi El nu a venit, dar El ştia ce urma El să facă. El ştie în seara aceasta, ce urmează El să facă. Nu este pierdut cu El: El ştie exact ce se pregăteşte El să facă. El va ridica sus un popor, tot aşa de sigur cum stau eu în acest amvon. El va ridica un popor de dragul Numelui Lui din generaţia Neamurilor. El o va face.

E-87 Este timpul Evreilor chiar aproape acum, şi al Neamurilor se termină, pentru că ei doar au mers înainte afară. Ei îl resping pe Cristos; ei resping semnele lor; ei resping tot ce este numit evlavios, şi clasifică aceasta ca ceva fel de telepatie sau putere a diavolului şi fac... Ei hulesc Duhul Sfânt şi se pecetluiesc ei înşişi departe de Dumnezeu. Şi Dumnezeu va lua acea minoritate, după o vreme, şi o va ridica într-o Biserică puternică, şi atunci întoarce Duhul la Iudei, şi ia Biserica Neamurilor acasă. Exact aşa. Ea este în formare acum. Oh, cum, noi suntem la timpul sfârşitului, aproape.

E-88 Isus, El ştia. Şi după un timp El a spus, "Prietenul nostru, Lazăr, doarme."

E-89 Păi, ucenicii credeau că el se odihnea puţin. A spus, "Ei bine, dacă el doarme, el face foarte bine."

E-90 Bine, El le-a spus în a Lui... în cuvintele lor, aşa ca ei să priceapă, a spus, "El este mort, şi pentru binele vostru Mă bucur că Eu nu am fost acolo." Vedeţi? "Pentru binele vostru, Mă bucur că Eu nu am fost acolo." Pentru că ei I-ar fi cerut să-să vindece-să-1 vindece, dar El a ştiut că El nu o putea face, pentru că vedenia a fost încă... după acele patru zile El a ştiut că a fost timpul care Tatăl i L-a spus. Ce frumos; El a spus la mormânt, "Tată, Eu Îţi mulţumesc, Tu deja ai ascultat, dar Eu spun aceasta doar pentru cei care stau împrejur." Vedeţi? El deja a ştiut ce urma El să facă. El a spus, "Mă voi duce să-l trezesc."

E-91 Acum, îmi pot imagina că acea casă mică a fost cu adevărat distrusă. Cel care câştiga pâinea era dus, tristeţe. Oh, este minunat când tu ai o casă tristă sau o inimă tristă, şi atunci Isus apare dintr-o dată, nu-i aşa? Îmi pot imagina văzând-o pe Marta, o micuţă femeie frumoasă cu un văl negru peste faţa ei, şi micuţa Maria, şi ele ţinându-se una de cealaltă, spunând, "Ce ne vom face noi? Tata şi Mama sunt duşi, şi fratele nostru scump... Acum, noi am părăsit biserica, şi suntem excomunicate de ei, şi am ieşit ca să-l urmăm pe Isus din Nazaret. Şi El s-a retras şi ne¬a părăsit, pe undeva."

E-92 Eu pot să aud un critic să vină pe acolo şi să spună, "Măi, unde este acel Vindecător Divin, acel Profet din Galileea? Unde este El acum? Vedeţi, când cu adevărat vine timpul ca El să facă ceva, El este plecat." Iată-l acolo. Vedeţi, lui Dumnezeu chiar îi place să facă asta, doar să-i lase pe oameni, doar, să-i lase pe oameni să arate ce sunt ei, da, doar îi încearcă ca să vadă ce sunt ei cu adevărat. El le dă o binecuvântare. El apare, Se arată, Se prezintă oamenilor, doar ca să vadă ce fel de reacţie vor avea ei, doar să vadă ce vor face ei cu privire la aceasta.

E-93 Acum, noi aflăm atunci, după câteva zile, patru zile, sărmanul Lazăr era mort. Ei l-au îngropat. A doua zi, a treia zi, a patra zi... Acum, oricine ştie că descompunerea apare după trei zile: nasul cade înăuntrul feţei, mai întâi. Şi apoi descompunerea are loc; viermii pielii încep să mănânce trupul. Ei l-au aşezat în pământ, au pus o piatră mare deasupra peşterii unde îl aveau ele. Şi din când în când, tinerele fete se duceau afară şi îngenuncheau jos la mormânt şi plângeau.

E-94 Şi după un timp, vestea s-a răspândit, "Isus a venit. Noi L¬am văzut mergând în cetate." Oh, acea micuţă Marta, care a fost aşa, aparent, aşa de zăbavnică cu privire la aceasta, ea a dovedit atunci din ce era făcută ea. Aici vine ea. Ea vine pe drumul ei atunci, aleargă afară în căutare. Îi pot auzi pe unii dintre ei pe drum să spună, "Bine, bănuiesc că eşti mulţumită acum, că religia ta a fost falsă." Ea doar i-a ignorat şi a mers înainte, a trecut drept înainte pe lângă toţi criticii. Ea a mers în jos până l¬a văzut pe El, poate şezând jos la colţul străzii.

E-95 Acum, aceasta aparent, ea trebuie... ea ar fi putut avea dreptul să-L dojenească şi-şi să-I vorbească rău. Păi, ea nu a alergat şi să spună, "Ascultă aici, ascultă aici, Tu. Tu se presupune că eşti un Profet, un Om al lui Dumnezeu. De ce nu ai venit Tu când noi Te-am chemat? Păi, noi suntem obiectul de batjocură al oraşului acum. Noi am ieşit din biserica noastră ca să te urmăm pe Tine." Părea ca şi cum ea ar fi avut dreptul. Dar voi ştiţi, întocmai cum am predicat despre, Mielul Şi Porumbelul, dacă noi suntem un miel, un miel renunţă la orice drept ce are el. Este exact aşa. El nu are nimic în afară de lână, astfel el trebuie să renunţe la aceea. Şi voi renunţaţi la orice drept care-l aveţi ca să-l slujiţi pe Dumnezeu. Este exact aşa.
96 M-am luat de femei cu privire la felul cum purtau ele aceste hăinuţe mici vechi, ştiţi, şi ele au spus, "Păi, noi suntem-noi suntem Americance. Noi putem face ce vrem."

E-97 Am spus, "Aceea este exact aşa, dar dacă tu eşti un miel, tu vei renunţa la drepturile tale." A fuma ţigări şi a se comporta în felul acela, acela este cel mai rău lucru pe care o femeie l-a făcut vreodată. Aceea este exact aşa.

E-98 O doamnă mi-a spus, nu de mult, vorbind cu mine, a spus, "Dar, Frate Branham, ei nu fac nici un alt fel de haine."

E-99 Am spus, "Dar ei încă mai fac maşini de cusut şi vând materiale. Nu este nici o scuză pentru aceasta deloc." Aceea este exact aşa.

E-100 Reţineţi, într-o zi, tu s-ar putea să fi pură aici faţă de soţul tău, dar tu vei răspunde pentru adulter pentru aceasta, tot aşa de sigur: "Oricine se uită la o femeie ca să poftescă după ea, a şi preacurvit în inima lui cu ea."

E-101 Care-i treaba cu femeile Penticostale astăzi, este ceea ce eu mă întreb. Cum v-aţi îndepărtat de vechea linie a eticii. Cum obişnuiau mamele voastre să poarte păr lung, şi astăzi femeile Penticostale se vopsesc ca o grămadă de Mardi Gras, şi îşi taie părul lor, şi poartă haine mici vechi scurte în felul acela, întocmai ca restul în felul... ies afară şi taie iarba în curte după-amiază, când bărbaţii vin pe acolo, realizezi tu, femeie, că tu va trebui să răspunzi pentru comitere de adulter cu acei bărbaţi? Tu te prezinţi lor cu acel scop. Este un duh rău asupra bisericii şi a oamenilor, şi ei nu o ştiu. Orbi şi nu o ştiu. Acesta-i adevărul.

E-102 Poate voi s-ar putea să spuneţi că nu am dreptul să spun aceasta ca evanghelist. Ei bine, eu-eu trebuie să urmez călăuzirea Duhului Sfânt; asta-i tot ce pot spune. Voi... Dacă vă întâlnesc la judecată, atunci eu nu va trebui să am sângele vostru pe mâinile mele. Îndepărtaţi-vă de pe orice bucăţică de teren care arată ca Satan. Staţi departe de acesta. Plecaţi de pe acesta. Mie nu-mi pasă câte vedete de televiziune... Tu nu eşti aici, o vedetă de televiziune; tu eşti o fiică a lui Dumnezeu.

E-103 Am predicat în biserica unui păstor dimineaţa trecută, despre un sclav bătrân, timpul când vindeau sclavi cu mult timp în urmă. Şi ei obişnuiau să vină şi să-i cumpere la licitaţie. Şi oamenii erau, ei plângeau, strigau, din pricina patriei lor; ei nu mai mergeau înapoi deloc. Şi ei erau nevoiţi să-i biciuiască. Şi îi cumpărau chiar cum voi aţi cumpăra un automobil, doar pentru orice, preţuri, şi ei vindeau acele fiinţe umane.

E-104 Şi într-o zi, a venit un cumpărător, un negustor, într-o mare funda... o plantaţie mare, mai degrabă. Şi a spus, "Câţi scalvi ai de vânzare?"

E-105 A spus, "Ei bine, am câţiva să schimb." Ei încercau să-i ia pe cei mari. Să ia acele mame, taţi... Dacă femeia cu care s¬a căsătorit era o femeie puţin slabă, luau aceşti bărbaţi mari sănătoşi şi îi împerecheau la... ca şi caii şi animalele. Niciodată nu a fost drept. Dumnezeu a făcut omul. Omul a făcut sclavi. Nu este drept în primul rând, niciodată. Dumnezeu nu intenţionează nici un om ca să fie un sclav. Nu, domnule. Şi nu... Priviţi ce a avut loc.

E-106 Atunci în mijlocul la toată aceea, acest ins a spus, "Bine, aş vrea să cumpăr câţiva din ei..." El a observat un ins tânăr acolo. Ei nu erau nevoiţi să-l biciuiască. Barba lui a fost în sus, capul sus, întocmai ca un gentleman adevărat, umblând în jur. Şi acel negustor a spus, "Aş vrea să îl cumpăr pe el."

E-101 El a spus, "Dar el nu este de vânzare."

E-108 A spus, "Ei bine, de ce?" A spus, "Este el şeful?"

E-109 El a spus, "Nu, el este un sclav."

E-110 "Bine," a spus, "de ce? Îl hrăneşti tu mai bine pe el decât o faci cu restul din ei?"

E-111 El a spus, "Nu. El mănâncă afară acolo în galeră cu restul din ei. El este un sclav."

E-112 A spus, "Ce îl face pe el atât de diferit decât restul din ei?"

E-113 Şi patronul a spus, "M-am întrebat asta eu însumi de mult timp, dar într-o zi am aflat. Acolo în patria lui, tatăl lui este regele tribului. Şi cu toate că el este un străin departe de casă, el ştie totuşi că este fiul unui rege şi el se comportă ca unul." Dacă acel... Dacă un băştinaş African a putut realiza că tatăl lui este un rege, şi aici un străin într-o ţară străină încă poate şti că dincolo de mare el este fiul unui rege, cum ar trebui femeile şi bărbaţii să se comporte când voi sunteţi fii şi fiice ai lui Dumnezeu? Comportaţi-vă ca atare. Desigur. Purtaţi-vă; curăţaţi-vă şi acţionaţi ca fii şi fiice de Dumnezeu. Nu-i de mirare, ce stare.

E-114 Iată-ne aici. Oh, micuţa Marta, vine alergând afară. Ea părea ca şi cum ea avea o-o cale să fi spus ceva împotriva Lui. "De ce nu ai venit Tu la fratele meu? Uite ce am făcut noi pentru Tine, şi Tu ne-ai abandonat." Ei bine, dacă ea ar fi spus asta, povestea nu s-ar fi terminat niciodată în felul cum a făcut-o. Nu, domnule. Este modul cum abordaţi un dar Divin al lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu trimite un dar, voi trebuie să-l abordaţi corect. Dacă vă aşteptaţi vreodată să obţineţi ceva de la acesta, voi trebuie să-l abordaţi corect. Şi Marta a ştiut aceea. Ea probabil că a citit despre femeia Sunamită şi copilaşul ei. Şi ea... Dacă acea femeie Sunamită a ştiut că Dumnezeu era în Ilie, cu cât mai mult era El în Isus? Sigur.

E-115 Astfel, ea a mers sus cu abordarea corectă. Ea a alergat sus şi a căzut jos la picioarele Lui. Îmi place asta! A căzut jos la picioarele Lui şi a spus, "Doamne..." Acela este titlul Lui corect. Asta e ce era El. El a fost Domnul ei. "Doamne, dacă Tu ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu."

E-116 Oh, vai. Oh, aş putea chiar să îmi imaginez văzând inima Lui mare în timp ce El privea la acea femeie frumoasă, lacrimile curgându-i în jos pe obraji. A spus, "Doamne, dacă Tu ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu." Priviţi ce a spus ea. "Dar chiar şi acum, Doamne, deşi el este mort, deşi viermii pielii mişună prin trupul lui, chiar şi acum, Doamne, orice vei cere Tu de la Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da."

E-117 Oh, acesta este secretul. Voi aţi putea să spuneţi, "Am mers prin fiecare spital. Doctorul spune că voi muri, dar chiar şi acum, Doamne... Sunt tot schilodit cu artrită; nu mă pot mişca, dar chiar şi acum, Doamne..."

E-118 Acel copilaş a avut o hidrocefalie aşa de mare seara trecută. Nu este nimic ce puteţi face voi. Aceasta se extinde mai mult şi face să plesnească căpuşorul acestuia şi moare, "Dar chiar şi acum, Doamne..." El încă este acelaşi Dumnezeu. El încă este acelaşi Domn. "Chiar şi acum, Doamne..." Şi El şade la mâna dreaptă a Dumnezeului Atotputernic, făcând mijlociri pentru lucrurile care noi spunem că El le-a făcut pentru noi.

E-119 Acum, mă simt cu adevărat religios. Cu siguranţă. Voi mă veţi numi un holy roller oricum, aşa că aţi putea tot aşa de bine să începeţi, şi să încetaţi cu asta.

E-120 Astfel, da, domnule, "Chiar şi acum, Doamne, orice vei cere Tu lui Dumnezeu, Dumnezeu o va face.

E-121 "Cereţi Tatălui orice în Numele Meu, Eu o voi face," Isus a spus.

E-122 "Chiar şi acum, Doamne, orice ceri Tu, Dumnezeu Îţi va da." Oh, aceea trebuie că s-a mişcat în inima Lui mare.

E-123 A spus, "Fratele tău va trăi din nou."

E-124 Ea a spus, "Da, Doamne. El va trăi. El a fost un băiat bun. El va apărea în învierea generală la ziua de apoi." Acei Iudei au crezut în învierea generală. "El va apărea în învierea din zilele din urmă."

E-125 Uitaţi-vă la El. El şi-a recules fiinţa Lui mică. A spus, "Eu sunt Învierea şi Viaţa." Oh, vai. Nu a existat niciodată un om care ar fi putut spune asta înainte. Nu va exista niciodată unul după aceea, să poată spune aceasta. El este Singurul care poate spune aceasta. "Eu sunt Învierea şi Viaţa," zice Domnul. "Cel ce crede în Mine, chiar dacă ar fi mort, totuşi va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi tu lucrul acesta?"

E-126 Ea a spus, "Da, Doamne." Oh, a ştiut că ceva se pregătea să se întâmple. Trebuie să fie.

E-127 Când credinţa dintr-o inimă sinceră îl înâlneşte pe Dumnezeu, acele angrenaje doar se unesc aşa. Ceva trebuie să aibă loc. Eu provoc această audienţă în această seară, în Numele lui Isus Cristos, lăsaţi credinţa voastră să se conecteze cu Dumnezeu în acest fel, în câteva minute noi vom avea o altă Cincizecime. Va fi o astfel de izbucnire de trezire în acest oraş, că nu vor fi destui poliţişti în ţară să-i ţină jos. Aşa este. Va fi o trezire adevărată. "Chiar şi acum, Doamne..."

E-128 "Ei bine, Doamne, noi deja am fost prinşi în aceasta; am făcut aceasta şi am făcut aceea." Mie nu-mi pasă ce aţi făcut voi, "Chiar şi acum, Doamne..." El aşteaptă ca voi să-L chemaţi. El... "Crezi tu aceasta?" Sigur. Da, domnule. Chiar şi acum, orice Îi ceri...

E-129 "Unde L-aţi pus voi?" Acum, El se duce jos la mormânt. El era suficient de uman ca să plângă; El a fost suficient Dumnezeu să învie mortul.

E-130 Aici cu ceva timp în urmă, o femeie care aparţine la un anumit grup de oameni... Eu niciodată nu fac un obicei să o pun pe seama denominaţiunilor. Dar această femeie... Ei nu cred că Isus a fost Divin. Ei spun că El a fost doar un profet. Acum, El a fost... Dacă El a fost doar un profet, noi suntem toţi în păcat. El a fost sau Dumnezeu, nimic mai puţin decât Dumnezeu, sau cel mai mare înşelător pe care l-a avut lumea vreodată. Aşa este. El a fost mai mult decât un om. Ea a spus, "El nu a fost Divin."

E-131 Este aşa de mult din aceea în această evanghelie socială astăzi; încercând să-l facă pe Isus Cristos un profet. Păi, El a fost Dumnezeul profeţilor. Sigur El a fost.

E-132 A spus, "Îţi voi dovedi lucrul acesta cu Biblia ta, ,El a fost doar un om.'"

E-133 Am spus, "Fă-o."

E-134 Şi a spus, "Când El s-a dus la mormântul lui Lazăr, Biblia a spus, 'El a plâns.' El trebuia să fie muritor sau El nu ar fi putut să plângă."

E-135 Am spus, "Doamnă, este aceasta Scriptura ta?" Nu intenţionez să fiu profanator aici să spun aceasta, dar vă voi spune ce i-am spus ei.

E-13 e A spus, "Asta este."

E-137 Am spus, "Această afirmaţie este mai slabă decât zeama făcută din umbra unui pui mort de foame." I-am spus, "Ei bine, tu-tu nu ai nici un lucru pe care să stai."

E-138 Ea a spus, "Păi, El a plâns. Aceea a arătat că El era muritor."

E-139 Am spus, "El a fost atât muritor cât şi nemuritor. El era Dumnezeu în trup."

E-140 Ea a spus, "Oh, absurd."

E-141 Am spus, "El s-a dus la mormânt plângând. Aceea este destul de adevărat, dar când El şi-a îndreptat fiinţa Lui mică..." Biblia a spus, "Nu era mult care să ne atragă privirile la El; nici o frumuseţe ca noi să-L dorim." Dar când El şi-a dat înapoi umerii lui mici şi a spus, "Lazăre, vino afară," şi un om care era mort de patru zile şi putred în mormânt, a venit afară. Acela a fost mai mult decât un om. Arătaţi-mi omul care poate face aceasta. Ce a fost aceasta? Putrezirea şi-a cunoscut Stăpânul. Viaţa şi-a cunoscut Creatorul. Ceva trebuia să se întâmple. El a vorbit şi un om care a fost mort şi în mormânt de patru zile, a înviat din nou, şi a stat pe picioarele lui, şi a trăit. Aleluia! Acela a fost Dumnezeu în Fiul Său. Da, Domnule. Acela a fost Dumnezeu făcându-Se cunoscut prin El, Fiul. Acela a fost Dumnezeu vorbind, nu un om.

E-142 El a fost un om când s-a uitat în jur în acel pom în acea zi după ceva să mănânce. Acela a fost un om. Dar când El a luat cinci pâini şi doi peşti şi a hrănit cinci mii, acela a fost mai mult decât un om. Acela a fost Dumnezeu hrănindu-i pe ei acolo. El a fost mai mult decât un profet, mai mult decât un om, El a fost un Dumnezeu-Om. Sigur.

E-143 El s-a întins în spatele acelei corăbioare în acea noapte, şi marea mugea şi sărea ca un dop de sticlă acolo în acea mare puternică, când zece mii de diavoli ai mării au jurat că Îl vor îneca în acea noapte. El a fost un om, slăbit şi obosit pentru că s¬a rugat pentru bolnavi, întins în spate acolo; şi vântul nici măcar nu L-a deranjat. El a fost un om când El era adormit, dar când El s-a trezit, a pus piciorul pe strângătorul carabei, a privit în sus, şi a spus, "Taci, fi liniştită," şi vânturile şi valurile L-au ascultat, acela a fost mai mult decât un om. Acela a fost Dumnezeu în om, făcându-Se cunoscut. Aşa este.

E-144 El a fost un om la cruce când El a strigat după îndurare. Când El a strigat şi a spus, "Mi-e sete," acela a fost un om. Când El a murit, El a fost un om, dar în dimineaţa Paştelui când El a rupt peceţile morţii, iadului, şi a mormântului, şi a înviat din nou, El a fost mai mult decât un om: A fost Dumnezeu manifestat. Nu-i de mirare că poetul a spus:
Trăind, El m-a iubit; murind, El m-a salvat;
Îngropat, El a dus păcatele mele departe;
Înviind, El m-a justificat liber pentru totdeauna:
Într-o zi El vine-Oh, glorioasă zi!

E-145 El a spus, "Pentru că Eu trăiesc, şi voi trăiţi. Crezi tu aceasta?" El este acelaşi ieri, azi, şi în veci. Crezi tu aceasta? Eu cred că Duhul Sfânt este chiar aici acum. Crezi tu aceasta? Eu cred că El ne va umple cu Prezenţa Sa. Crezi tu aceasta? Eu cred că Duhul Sfânt vrea să toarne Prezenţa Lui afară, să vindece pe toţi bolnavii, să facă ca toţi oamenii care nu au primit Duhul Sfânt să fie umpluţi. Crezi tu aceasta? Credeţi voi cu toată inima voastră? Să ne ridicăm în picioare şi să-I dăm laudă. Eu cred că El va cădea chiar acum asupra noastră.

E-146 O Doamne Dumnezeule, Creator al cerurilor şi al pământului, Autorul Vieţii Eterne, Dătătorul oricărui dar bun, noi "Crezi tu aceasta," Doamne. Noi credem că Tu eşti acela aici în adunare. Noi credem că Tu eşti acela care ne binecuvântează sufletele. Noi credem că Tu eşti acela care ne torni Duhul Tău peste noi. Noi credem că Tu eşti acelaşi ieri, azi, şi în veci. Noi credem că Tu eşti viu pentru veci vecilor şi numele noastre sunt scrise în Cartea Vieţii Mielului. Toate cerurile şi pământul vor trece, dar noi vom trăi pentru totdeauna, pentru că Tu trăieşti pentru totdeauna. Doamne, Tu ne-ai promis aceasta. Noi credem cu toată inima noastră. Tot ce este în noi, credem aceasta, Doamne. Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc.

E-147 Îl credeţi voi? Eu cred că acela este Duhul Sfânt. Este Ceva ce cade peste noi. Crezi tu aceasta? Eu cred că El vrea să vindece fiecare persoană chiar acum. Crezi tu aceasta? Ridicaţi¬vă mâinile către El. Ridicaţi-vă în picioare. Crezi tu aceasta? Duhul Sfânt este aici. Acesta este Acela! Petru a spus, "Acesta este Acela." Acesta este El, Duhul Sfânt.

E-148 O Doamne, Creator al cerurilor şi al pământului, trimite puterea Ta, şi binecuvântările Tale, şi bunătatea Ta peste aceşti oameni, şi binecuvântează inimile lor, şi lasă-i să vadă că Fiul omului este viu în vecii vecilor. Acordă aceasta, O Doamne. Noi ţi-i prezentăm Ţie, în Numele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

E-149 Oricine care nu are Duhul Sfânt, ridicaţi-vă mâinile sus şi lăudaţi pe Dumnezeu. Eu cred că El va cădea peste voi. Careva puneţi mâinile peste ei. Aceasta este ora. De ce mai aşteptăm noi? Acesta este timpul. Acesta este timpul pentru Cincizecime, să venim înapoi la Dumnezeu. Puneţi-vă în regulă cu Dumnezeu, Cincizecime! Faceţi-vă inima să fie stârnită de puterea viului Dumnezeu. Lăsaţi ca Duhul Său să vină să se mişte în voi, saturând sufletele voastre. El este aici seară după seară, aici ca să vindece bolnavii, să dea vedere orbilor, prin marea şi puternica plinătate a puterii El se dovedeşte pe Sine a fi întotdeauna acelaşi. Aleluia!

E-150 Lăudaţi-L! Ridicaţi-vă mâinile. Uitaţi unde vă aflaţi; doar să ştiţi că sunteţi în jurul Lui, şi bunătatea Lui, şi slava Lui, şi puterea Lui, şi îndurarea Lui durează în veci. El este întotdeauna la fel. Binecuvântat fie Numele Domnului. Aleluia! Oh, lăudaţi Numele Lui Sfânt.

E-151 Oh, ce minunat, ce măreţ este EL Câţi vreţi să vă consacraţi vieţile lui Dumnezeu chiar acum, din nou? Ridicaţi-vă mâna. Câţi vreţi să vă consacraţi vieţile lui Dumnezeu? Asta este. Ridicaţi-vă sus mâinile. Să vedem Cincizecimea. Să vedem poporul lui Dumnezeu. Eu voi ridica mâna mea. "Doamne, iată¬mă. Trimite-mă pe mine." Ia un Înger apoi cu cărbuni de la altar şi trimite puterea Ta peste noi, Doamne. Dumnezeule, acordă aceasta în plinătatea Duhului Tău, O Tată. Ascultă rugăciunea noastră, O Doamne. Ascultă rugăciunea noastră, ca copii credincioşi care stăm. Laudă să-i fie Numelui Său.

E-152 Oh, ca valuri de slavă căzând, oh, picăturile de rouă a îndurării. O, laudă să-i fie lui Dumnezeu. Fie ca sufletele noastre să aştepte. Crezi tu aceasta? Crezi tu aceasta? Acesta este Duhul Sfânt care vine. Aceasta este acea forţă nevăzută care ne conduce în Împărăţia lui Dumnezeu, binecuvântările Cincizecimii. Veniţi înapoi acasă. Sunteţi aşteptaţi înapoi acasă. Voi sunteţi oameni preţioşi. Dumnezeu vrea ca voi să vă consacraţi. Femei, curăţaţi¬vă. Bărbaţi, curăţaţi-vă. Să pornim înapoi la Dumnezeu şi să-i slujim lui Dumnezeu cu o inimă cu adevărat curată.

E-153 Laudă lui Dumnezeu, Duhul Sfânt este în adunare. Doar faceţi ceea ce sunteţi îndemnaţi să faceţi. Doar lăsaţi ca Duhul Sfânt să se mişte peste voi. Nu este nimic ce eu pot spune. Eu doar nu ştiu ce să spun acum. Duhul Sfânt este chiar prin toată clădirea. Binecuvântat să fie Numele Domnului. Laudă să-i fie Domnului. Oh, Aleluia! Aleluia! Laudă să-i fie Domnului. Laudă Domnului. Ce minunat, ce glorios... Ce frumos, ce minunată este lauda sfinţiilor lui Dumnezeu pe feţele voastre, în Prezenţa Duhului Sfânt aici mişcându-se şi arătându-ne slava Lui din această multitudine într-un acord, lăudând Numele Lui.

E-154 Întoarceţi-vă chiar în jur şi daţi mâinile cu cineva, spuneţi, "Laudă Domnului, frate. Laudă Domnului, soră." Haideţi să intrăm chiar înăutru şi să-l lăsăm pe Dumnezeu să ne mişte. Laudă Domnului. Asta e bine. Voi toţi Metodişti, şi Baptişti, şi Prezbiterieni, Penticostali, şi Adventişti de Ziua a Şaptea, şi orice sunteţi, daţi mâinile unul cu altul în Prezenţa Domnului Dumnezeu. Asta este. Oh, Aleluia! Aleluia! Aleluia! Oh, sunt aşa de bucuros că sunt unul din ei. Sunt aşa de bucuros. Oh, dărâmaţi zidurile, aruncând afară zgura. Slavă! Libertate în Domnul, lăudând Numele Său sfânt... Binecuvântat fie Numele Domnului. Oh, Aleluia! Laudă lui Dumnezeu.

E-155 Oh, doar îmi place să văd asta: oameni dând mâinile unul cu celălalt şi luminându-se feţele lor. Puterea lui Dumnezeu spunând, "Asta este. Asta este, noi suntem copii de Dumnezeu. Noi suntem toţi o biserică foarte mare, o persoană foarte mare în Cristos Isus, Mireasa Lui, Cea glorioasă." Venirea Domnului se apropie. Poporul Lui adunându-se împreună iubitori ei înşişi... cu dragostea şi puterea Prezenţei Sale. Oh, aceasta este ca Cerul. Oh, aceasta este bine. Amin. Oh, ce glorios, ce minunat: doar adorând pe Domnul în Duh şi putere. Aşa timp. Aceea a fost oprirea... începutul.

E-156 Acolo chiar nu este... am spus fraţilor, "Fraţilor, nu este loc să oprim." Nu este loc aici ca... Noi niciodată n-am început, astfel nu ne oprim. Doar-doar minunat... Câţi se simt cu adevărat bine? Chiar Prezenţa Domnului, oh, vai, este minunată, Prezenţa Domnului aici.

E-157 Acum, Prezenţa Domnului este aici să vindece bolnavii, să¬i facă bine pe oameni. Doar credeţi-L. Îl credeţi voi? Dacă noi Îl putem crede, toate lucrurile sunt posibile. Credeţi voi asta? Credeţi voi că aceea este Prezenţa Domnului?

E-158 Acum, în timp ce voi... Daţi-mi doar un moment, doar un moment acum, şi ascultaţi doar pentru un moment. Daţi-mi voie să vă dovedesc că este Duhul Sfânt aici. Daţi-mi voie să vă arăt că Duhul Sfânt, chiar Cel care vorbeşte, Cel care face lucrul, ştie asta. Câţi sunt aici acum, care au venit bolnavi aici? Să vă vedem mâinile. Cei care au avut o boală... Acolo sunt oameni...

E-159 Acolo este un om stând acolo. Crezi tu, domnule? Nu există nici un cartonaş de rugăciune, dar crezi tu că Dumnezeu te poate vindeca? Crezi tu că El îmi poate spune necazul tău? Este la coasta ta. Eşti programat pentru o operaţie. Aşa este. Numele tău este DL Cartwright. Aşa este. Este aşa? Flutură mâna ta. Bine. Du-te acasă şi fi bine, nu vei avea nevoie de aceasta. Crezi lucrul acesta?

E-160 Acel bărbat ţinând acel copil în braţele lui, mă crezi a fi slujitorul lui Dumnezeu? Crezi tu că acesta este Duhul Sfânt? Eu nu te cunosc, este corect? Niciodată nu te-m văzut în viaţa mea; noi suntem străini. Crezi că Duhul Sfânt îmi poate spune care este necazul cu acel copilaş? Are o urticarie. Aşa este. Nu-i aşa? Desigur. Tu nu eşti de aici. Nu. Tu ai o problemă de stomac, cu care tu suferi, tu însuţi. Aşa este, nu-i aşa? Tu eşti din Kansas City. În regulă. Întoarce-te înapoi, Isus Cristos vă face bine. Aleluia! Tu crede. O crezi cu toată inima ta?

E-161 Aici este Îngerul Domnului, pluteşte asupra acestei micuţe-micuţe femei, cumva în vârstă, şezând chiar aici, suferind cu o hernie. Crezi că Dumnezeu te va vindeca de acea hernie, soră? Tu, cu floricica roşie în pălăria ta, ridică-ţi mâna sus. În regulă. Du-te acasă şi fi bine. Amin. Oh, acesta-i Dumnezeu; este Cristos Fiul lui Dumnezeu. El a înviat din morţi. El este aici.

E-162 Acum, puneţi-vă mâinile unul peste celălalt şi doar oferiţi un timp bun de rugăciune, fiecare din voi, în timp ce cer cuiva să vină aici. Vino aici, frate. În timp ce vă aveţi mâinile unii peste ceilalţi ca să arătăm că Dumnezeu vindecă de asemenea, îl am pe fratele aici să ofere rugăciune de asemenea. (Începe. În regulă.) Laudă să-i fie Domnului Dumnezeu.