E-1 Noi cu siguranţă suntem un popor privilegiat ca să ne aflăm aici în această dimineaţă, să fim în viaţă pe pământ, să vedem un alt timp măreţ de Paşte. Paştele întotdeauna ne aduce aşa un-un lucru glorios, noile speranţe. Şi-şi cât de măreţ!

E-2 Şi chiar cum am intrat în cameră acolo în spate în această dimineaţă, cineva m-a întâmpinat şi a spus, "Frate Branham, îl şti pe bebeluşul, sau copilaşul sau cineva, pentru care s-a făcut rugăciune la Chautauqua anul trecut, la care a trebuit să¬i fie scoasă inima, şi valvulele sau ceva reparat pe ea." A spus, "Copilaşul a fost vindecat, şi este în clădire în această dimineaţă, de fapt, şi şade aici în această dimineaţă." Astfel asta este bine, noi vom avea mărturia mică despre asta chiar poate înainte să atingem celălalt serviciu. Şi noi chiar suntem un popor fericit.

E-3 Acum îi voi cere Fratelui Neville dacă el va lua citirea Scripturii din Matei sau Luca, una, despre înviere, dacă nu ai citit-o deja. Ai citit-o, frate? [Fratele Neville spune, "Nu." – Ed.] Astfel, în timp ce ne pregătim pentru rugăciune.

E-4 Şi acum după acest serviciu, va fi serviciul de vindecare. După ce este gata acest serviciu, atunci mergeţi la dejunul vostru. Apoi, după aceea, ne vom întoarce din nou la nouă treizeci şi începem un alt serviciu. Şi atunci serviciul de vindecare îl va urma pe acela. Şi atunci serviciile de botez vor urma după acela.

E-5 Şi ce timp frumos este acesta pentru botez! Oh, vai! Învierea! De aceea suntem noi botezaţi, pentru că El a înviat din nou.

E-6 Îmi amintesc înainte ca noi să ne facem aici locul de botez, eu îi duceam jos la râu aici jos, devreme, dimineţi reci cam geroase, şi botezam oamenii acolo jos la râu. Este ceva privitor la acest lucru că, doar, este un timp sacru. Paştele, este un timp măreţ.
Mă uitam la Fratele Pat Tyler aşezat aici.

E-7 Chiar vorbeam cu cineva seara trecută. Că, ultima adunare a noastră în Oklahoma, am încercat să, încerc acum (şi voi anunţa asta) să pun deoparte până când mă va chema Dumnezeu să o fac, slujba mea veche de discernere, pentru că mă gândesc (că începe) este-că noua slujbă vine înăuntru.

E-8 Seara trecută, fără să ştie nimeni nimic despre asta, am testat asta la un copil care venea pe platformă, s-a născut orb, un copilaş; şi era total orb, un băiat cam în vârstă de şaisprezece ani. Şi chiar imediat el a scos un strigăt, "Frate Branham, eu pot vedea!" Şi acolo, şi Pat era... Ty-... stând aproape, chiar lângă băiat, când ochii lui i s-au deschis pentru prima dată în toată viaţa lui. Şi astfel nădăjduiesc că voi de aici, cu mari aşteptări, cu mine, eu aştept după ceva, ca Dumnezeu să facă pentru noi, şi să ne aducă sus la un alt nivel decât cum am fost.
Să ne aplecăm capetele acum pentru rugăciune.

E-9 Îndurătorul nostru Tată Ceresc, aşa cum ne-am adunat în această dimineaţă, aici în bisericuţa de lângă marginea drumului, suntem cu adevărat recunoscători pentru Tine, pentru tot ce înseamnă asta pentru noi, în mod special în această dimineaţă de Paşte. Dacă nu ar fi fost un Paşte, noi nu ne-am fi aflat în starea în care suntem astăzi. Căci, Paştele este ceea ce a sigilat toate făgăduinţele lui Dumnezeu. Aceasta ni le-a confirmat. Tot ce a făgăduit El vreodată, a fost totul făcut o realitate la Paşti. Una dintre cele mai măreţe zile de sărbătoriri care o putem avea în an! Şi noi am cere, Doamne, astăzi, ca Tu să ne mângâi inimile aşa cum şedem, aşteptând, şi sub anticipări după Duhul Sfânt, Care a venit după Paşti, să vină peste inimile noastre şi să ne mângâie, şi să ne restabilească credinţa, în măsuri mari şi puternice, ca noi să putem umbla viaţa care Isus ne-a rânduit-o să o umblăm.

E-10 Am vrea să ne rugăm pentru fiecare persoană în parte, şi mai ales pentru acei care sunt închişi înăuntru şi nu pot să ajungă niciunde la servicii astăzi. Dumnezeule, fi cu ei. Şi fie-fie ca de acest Paşte să găsească un Paşte real pentru ei, o ridicare din pat, şi o sănătate nouă cum nu au ştiut-o niciodată înainte în viaţă. Acordă aceasta, Doamne.

E-11 Fie ca fiecare predicator, fiecare slujitor pe care îl ai Tu în jurul lumii astăzi, care sărbătoreşte acest memorial măreţ, fie ca ei să aibă ungere şi tărie şi Putere, ca să aducă la adunările lor (oilor care aşteaptă) Hrana pe care o are Dumnezeu depozitată pentru poporul Lui. Acordă aceasta, Doamne. Noi aşteptăm după porţia noastră, în smerenie, în Numele Domnului Isus Cristos. Amin.

E-12 Îl voi avea pe Fratelui Neville acum să citească Scripturile de înviere. [Fratele Neville spune, "Matei 28," şi citeşte următoarea Scriptură – Ed.]
[La sfârşitul sabatului, aşa cum începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, a venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie să vadă mormântul.]
[Şi, iată, că a fost un mare cutremur de pământ: căci îngerul Domnului s-a pogorât din cer, şi a venit şi a prăvălit piatra de la uşă, şi a şezut pe ea.]
[Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada:]
[Şi străjerii au tremurat de frica lui, şi au rămas ca oameni morţi.]
[Şi îngerul a răspuns, şi a zis femeilor: nu vă temeţi: căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit.]
[El nu este aici, căci el a înviat, după cum a zis. Veniţi, de vedeţi locul unde zăcea Domnul.]
[Şi duceţi-vă repede, şi spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi; şi, iată, că El merge înaintea voastră în Galileea; acolo îl veţi vedea: iată, că eu v-am spus.]
[Şi ele au plecat repede de la mormânt cu frică şi cu mare bucurie; şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.]
[Şi în timp ce mergeau să le spună ucenicilor Lui, iată, că le-a întâmpinat Isus, zicând, Salutare. Şi ele au venit şi l-au cuprins de picioare, şi I s-au închinat.]
[Atunci Isus le-a zis, Nu vă temeţi: duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea.]
[Acum pe când se duceau ele, iată, că unii din străjeri au intrat în cetate, şi le-au arătat marilor preoţi toate lucrurile care s-au făcut.]
[Şi când s-au adunat cu bătrânii, şi au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani,]
[Zicând, Voi să spuneţi, ucenicii Lui au venit noaptea, şi L-au furat pe când ei dormeau.]
[Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom lămuri, şi îl vom potoli.]
[Astfel ei au luat banii, şi au făcut cum i-au învăţat: şi s-a răspândit zvonul acesta printre Iudei până în ziua de astăzi.]
[Apoi cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, într¬un munte unde le poruncise Isus să meargă.]
[Şi când L-au văzut ei, I s-au închinat: dar unii s-au îndoit.]
[Şi Isus a venit şi a vorbit cu ei, zicând, Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.]
[Duceţi-vă deci, şi învăţaţi toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Duhului Sfânt:]
[Învăţaţi-i să păzească toate lucrurile ce v-am poruncit: şi, iată, că Eu sunt cu voi întotdeauna, chiar până la sfârşitul lumii. Amin. Porţiune goală pe bandă.]
13 ... adauge binecuvântările Lui la citirea Cuvântului Său.

E-14 Acum am vrea să spunem, să anunţăm din nou acum, că serviciile, şi pentru dimineaţă, vor continua înainte la nouă¬treizeci, imediat ce vom fi de la acest, ... acest serviciu din această dimineaţă. Şi atunci noi numim acesta serviciul nostru de răsărit de soare. Şi noi suntem, avem câteva lucruri mari să vi le raportăm privitor la adunările care au trecut. Şi vrem ca voi care sunteţi bolnavi şi suferinzi, voi toţi, să veniţi cu credinţă în această dimineaţă, să credeţi că acest Isus înviat trăieşte astăzi, şi El este chiar acelaşi cum a fost El întotdeauna. El nu s-a schimbat nici un pic.

E-15 Acum vreau să citesc o parte mică din Scriptură aici, aflată în al 19-lea capitol din Iov, începând cu al 15-lea verset.
Cei care locuiesc în casa mea, ... slujnicele mele, mă privesc ca pe un străin: în ochii lor sunt ca un străin.
L-am chemat pe robul meu, şi nu mi-a dat nici un răspuns; l-am implorat cu gura mea.
Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, deşi am implorat-o de dragul copiilor din trupul meu.
Da, copiii mici m-au dispreţuit; m-am sculat, şi ei mă ocărau.
Toţi prietenii mei intimi m-au urât: şi toţi pe care-i iubeam s-au întors împotriva mea.
Oasele mi se ţin de piele şi de carne, nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinţi.
Fie-vă milă de mine, fie-vă milă de mine, O prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
De ce mă persecutaţi ca Dumnezeu, şi nu vă mulţumiţi cu carnea mea?
Oh aş vrea ca vorbele mele acum să fie scrise! oh ca ele să fie scrise într-o carte!
Ca ele să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stâncă pe vecie.
Căci eu ştiu... că răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la ziua din urmă pe pământ:
Şi chiar dacă după ce ... viermii pielii vor distruge acest trup, totuşi în trupul meu îl voi vedea pe Dumnezeu:
Pe care îl voi vedea eu însumi... ochii mei îl vor privi, şi nu ai altuia; chiar dacă rărunchii mei sunt consumaţi înlăuntrul meu.

E-16 Aş vrea să iau pentru un text de acolo, aflat în acest Iov 19. Eu Ştiu.

E-17 Patriarhul la timpul acesta era cumva cum suntem noi astăzi. El se afla în necazuri adânci, cum le numim noi, "ape mari," şi era disperat. Multe zile şedea pe mormanul de cenuşă, şi încerca să găsească cuvinte să-l consoleze, încerca să găsească ceva care să-i fi dat curaj, şi ceva care ar-ar fi fost o mângâiere pentru el în timp ce el vedea că viaţa i se stingea din el.

E-18 În primul rând, el era un om bătrân, undeva pe la vârsta de nouăzeci de ani, şi el a fost lovit de mâna lui Dumnezeu. Acum, noi ştim că Dumnezeu nu l-a atins cu mâna Lui, dar că Dumnezeu i-a permis lui Satan să îl atingă. Dumnezeu doar are agenţi ca să facă lucruri. Dacă Dumnezeu vrea să facă un rău, El doar îl lasă liber pe Satan să îl facă. Şi dacă El vrea să facă binele, El îşi are slujitori Lui pe care îi lasă liberi să îl facă.

E-19 Şi Satan l-a atins pe Iov cu un scop, ca să îl încerce, pentru că el şi Dumnezeu au avut o discuţie. Şi Dumnezeu i-a spus lui Satan că, "Eu am un slujitor pe pământ, nu există nimeni ca el. Orice îi spun Eu, el va face. El este un om perfect, şi un om neprihănit."

E-20 Şi Satan a spus, "Dacă Tu doar mi-l vei lăsa mie, îl voi face să Te blesteme în faţa Ta."

E-21 Iov, fără să ştie că se întâmplau toate aceste lucruri, l-au adus pe patriarh într-un necaz profund. Totuşi, cumva, când tot a fost dus de la el, el încă şi-a menţinut poziţia în-în Cristos. "Ştiu că Răscumpărătorul meu este viu," a spus el.

E-22 Acum noi ajungem în acele situaţii. Cu toţi ajungem. Şi cred că astăzi, noi suntem adunaţi aici pentru ceva ca acelaşi scop. Suntem toţi pe mormanele de cenuşă. Avem necazurile noastre, şi suişurile şi coborâşurile noastre, şi a noastre-ale noastre momente grele, şi bolile noastre, şi supărările noastre, şi dezamăgirile noastre. Astfel noi venim în acest fel, într-o dimineaţă, această dimineaţă de Paşti, ca să găsim cuvinte de mângâiere, cum încerca Iov să găsească de la prietenii lui.

E-23 Nici unul din ei nu a putut să-i ofere nici o mângâiere. Din pricina necazului lui, ei îl acuzau de a fi un păcătos în taină. Apoi, în mijlocul la tot acel necaz, Dumnezeu i-a venit în ajutor.

E-24 Iov se întreba. După cum el ştia, nu erau doar boala lui şi bubele lui, şi necazurile şi supărările, de la pierderea familiei lui şi toată averea lui, erau chiar pe punctul să-i ia viaţa; dar el era un om bătrân, împovărat bine de ani, şi conştient că se ducea în jos către mormânt. Şi, ştiind asta, el a crezut că exista cineva care l-a adus pe pământ, el doar nu putea să vină aici de unul singur. Şi ştia că venea dintr-un tată şi o mamă, dar, totuşi, acel tată şi mamă trebuiau să aibă pe cineva care să-i aducă. Şi asta ar reveni înapoi la original, "Cine l-a adus pe acel, primul?"

E-25 Şi atunci el s-a întrebat asta. "Este un lucru ciudat că iată eu sunt aici, umblând în jur, o viaţă mai superioară decât cea animală, şi o viaţă mai superioară decât viaţa plantelor." Şi totuşi aflăm că el a spus, "Dacă moare pomul, va trăi din nou. Şi dacă o-o floare moare, va trăi din nou." Dar a spus, "Omul se întinde, îşi dă duhul, şi unde este el? Fiii lui vin să-l jelească şi să-i dea cinste, şi el nu-şi dă seama." Şi el se întreba, "Care era chestiunea că-că Dumnezeu ar lăsa aşa viaţă să trăiască din nou, aşa ca florile şi plantele, dar un om nu ar putea trăi din nou." Toate acestea l-au tulburat.

E-26 Şi dacă vom trage doar din această concluzie în această dimineaţă. Şi de aceea ne aflăm noi aici. Noi am auzit povestea de Paşte, iar şi iar, şi am citit-o şi recitit-o; şi astăzi, în emisiunile voastre de radio, veţi auzi diverşi slujitori care vor aborda aceasta. Dar ce m-am gândit eu, pentru grupul meu mic în această dimineaţă, ce Domnul mi-a dat, să o abordez dintr-un punct de vedere diferit dacă aş putea, ajungând la un punct despre: De ce ajungem noi în aceste necazuri? Ce face ca aceste lucruri să vină? De ce trebuie ca un Creştin să fie vreodată perplex? De ce fiecare lucru nu ar trebui, să meargă chiar perfect pentru un Creştin? Dar nu este aşa, şi noi o ştim.

E-27 Şi uneori, noi avem mai multe necazuri când devenim un Creştin decât cum am avut când eram păcătoşi. Desigur, Este scris, "Multe sunt nenorocirile peste cel neprihănit, dar Dumnezeu îl scapă din toate." Dumnezeu a făgăduit multe suferinţe, sentimente ciudate, şi lucruri ciudate care ar fi dincolo de înţelegerea noastră, dar este făcut întotdeauna pentru binele nostru. Noi doar nu o putem înţelege, pentru că, dacă am înţelege, atunci nu ar fi o credinţă pentru noi; noi am merge cu o înţelegere. Dar noi o facem, şi o avem, şi noi credem prin credinţă, Cuvântul Său, că va face pentru noi un lucru bun. Dacă am putea înţelege asta astăzi, în această-această dimineaţă. Dacă am putea înţelege că toate necazurile noastre... Şi nu este niciunul din noi imun de la ele. Şi dacă am putea realiza că acele lucruri sunt pentru binele nostru!

E-28 Este scris, în una din Scripturile din Biblie, că, "Încercările care sunt aduse peste noi, sunt mai scumpe pentru noi decât însuşi aurul, pentru că este Dumnezeu care ne dă aceste încercări." După ce devenim proprietatea Lui, mărturisirea noastră şi botezul nostru, şi promisiunea noastră să umblăm în viaţă pentru El, atunci fiecare încercare care vine peste noi este ca să ne perfecţioneze pentru slava Lui. Este ca să ne aducă la un punct unde Dumnezeu Se poate face mai real pentru noi decât era El înainte să vină încercarea.

E-29 Vreau să mă alătur lui Iov în această dimineaţă, să spun că am trăit suficient de mult ca să ştiu că este Adevărul. Am văzut aceasta în viaţa mea proprie, că de fiecare dacă când se iveşte o situaţie importantă, că nu pot trece pe lângă ea, sau sub ea sau deasupra ei, Dumnezeu face o cale, şi se termină în mod glorios. Mă întreb doar cum o face Harul său, dar El o face.

E-30 Şi amintiţi-vă, în toate aceste lucruri, Satan încearcă să ne facă neliniştiţi, şi să ne supere, să ne facă să ne gândim, "Oh, de ce s-a întâmplat asta? De ce nu puteam să fiu aşa?"

E-31 Cu câteva zile în urmă când am ieşit din cel mai frumos, şi cel mai splendid loc care l-am văzut în toată viaţa mea, a fost clădirea grozavă a fratelui nostru, Oral Roberts. Când am văzut acea marmură solidă, şi nici o fereastră în aceasta pe niciunde, dar cum era aranjată! Şi am fost în Hollywood şi am fost în palatele regilor, şi am fost în toate locurile în care puteam fi, aproape, în jurul lumii, şi tot luxul, locurile frumoase şi case, dar niciodată nu am văzut nimic, nici un loc, să se compare, cu aceasta, niciunde deloc. Cum se împletesc firele mici de aluminiu în interior împreună, şi, oh, nu am văzut niciodată ceva aşa de somptuos în toată viaţa mea. Când am umblat pe acolo, şi mi¬am pus mâinile şi am frecat acei stâlpi pilaştri, şi-şi granitul mare; totul într-o formă de trinitate de Tată, Fiu, şi Duh Sfânt, gravurile acestuia. Toate acele lucruri! Eram abia venit de la cel al Fratelui Tommy Osborn, şi am văzut lucrarea lui mare, puternică de acolo pentru Domnul.

E-32 Am stat în exterior, mă uitam înapoi la clădirea aceea, şi m-am gândit, "Dumnezeule, sigur eu am devenit un făţarnic, sigur am devenit un proscris, pe undeva; căci, slujbele acestor oameni au ieşit din a mea." Şi m-am gândit, "Ce? Poate sunt aşa de neîncredere, Doamne, că Tu nu ai putut avea încredere în mine cu nimic de felul acesta. Chiar şi puţinul, câţiva dolari care Tu îmi permiţi să plătesc pentru campanii şi lucruri, acum ei încearcă să mă trimită la penitenciar pentru asta. Şi de ce sunt eu aşa un făţarnic, sau de ce sunt o persoană atât de nedemnă de încredere?"
Mă aflam pe mormanul de cenuşă, cum era Iov din vechime.

E-33 Când stăteam acolo afară, că de-abea îmi puteam dobândi respiraţia, de la o asemenea maiestate; că un băiat sărac născut într-un adăpost, un Penticostal, a putut face şi să aducă aceea în acea mare clădire imensă. Şi m-am gândit, "O Dumnezeule, poate că eu nu sunt vrednic."

E-34 Chiar atunci un Glas mic a coborât prin acele coridoare, şi a spus, "Dar Eu sunt partea ta."

E-35 Apoi m-am gândit, "O Doamne Dumnezeule, oh, lasă doar ca aceea să rămână aşa, atunci, Doamne. Eu... pentru că eu nu aş avea inteligenţa să duc o lucrare mare ca aceea pentru Tine. Şi eu sunt o-o persoană analfabetă. Dar, atâta timp cât Tu eşti partea mea, eu sunt al Tău, şi Tu mă vei călăuzi. Nu aş putea să mă călăuzesc singur. Dar, O Doamne, călăuzeşte-mă!"

E-36 Acele ceasuri cruciale sunt care ne împing pe acele nisipuri sacre. Asta era în Biblie. Şi amintiţi-vă, nu contează cât de mare este suferinţa, Satan nu vă poate lua viaţa până când Dumnezeu nu a terminat cu voi. Nu vi se poate întâmpla nimic decât dacă Dumnezeu permite. Nu există nici un rău să poată veni fără ca Dumnezeu să-l permită. Şi este pentru binele vostru că El face asta. Să ne gândim.

E-37 Acolo când a venit inundaţia să distrugă lumea, nu l-a putut distruge pe Noe. Noe nu a putut fi distrus, din cauză că Dumnezeu avea o lucrare pentru el de făcut.

E-38 Într-o zi, jos într-o naţiune mare sub o robie mare, acolo se aflau câţiva copii Evrei pe care noi îi ştim de Şadrac şi Meşac şi Abed-Nego. Şi s-a ajuns la un punct unde ei au trebuit să ia o decizie, că ceva trebuia să se facă. Ei trebuiau... A lor-a lor¬credinţa lor a fost pusă la un test.

E-39 Şi când credinţa voastră este pusă la un test, atunci nu daţi greş. Staţi exact cu ce credeţi.

E-40 Şi când ei au fost înfruntaţi, credinţa a fost pusă la un test. Şi ei au mers la un ceas crucial. Ei nu s-au dus doar la un-un morman de cenuşă, ci ei au intrat într-un cuptor aprins. Dar Satan nu i-a putut distruge, căci scopul lui Dumnezeu nu era încă împlinit. Ei au putut intra cu această nădejde, "Eu ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte!" Ei au putut intra cu această nădejde aici, "Noi suntem siguri că Dumnezeu este în stare să ne elibereze din acest cuptor aprins, dar, cu toate acestea, nu ne vom închina chipului."

E-41 Satan nu i-a putut lua. El nu l-a putut îneca pe Noe în potop, până când scopul lui Dumnezeu nu a fost terminat. El nu i-a putut arde pe copiii Evrei, până când scopul lui Dumnezeu nu a fost terminat. El nu l-a putut ucide pe Iov cu bube şi necazuri, până când scopul lui Dumnezeu nu a fost terminat. Nici leii nu au putut să-l mănânce pe Daniel, până când scopul lui Dumnezeu nu a fost terminat. Nici moartea şi bătrâneţea nu l-au putut lua pe Abraham, până când scopul lui Dumnezeu nu a fost terminat.

E-42 Şi nici pe voi nu vă poate lua, sau să poată să mă ia pe mine, până când scopul lui Dumnezeu, din viaţa noastră, nu este încheiat. Astfel, noi adunăm de acolo, mângâiere.

E-43 Şi de ce lasă Dumnezeu să vină necazurile? Dumnezeu înhămează necazul, îi pune muşcături în gură şi îl face să i se supună Lui, şi acele necazuri ne aduc pe noi într-o părtăşie mai apropiată cu Dumnezeu.

E-44 Nu exista curcubeu până să vină potopul. Dar după ce Noe a fost împins în acea condiţie în care a fost el, să plutească patruzeci de zile şi nopţi, într-o furtună, şi corăbioara aruncată în sus şi în jos pe apă; a fost după ce s-a terminat potopul, că el a văzut curcubeul de prima dată, legământul nădejdii, legământul făgăduinţei. După ce a trecut prin necaz, atunci a văzut făgăduinţa.

E-45 Acela-i felul cum vedeţi făgăduinţa, după ce aţi trecut prin necaz. Mi-a plăcut acel poem, sau psalm:
Trebuie eu să fiu dus acasă la Cer,
Pe un pat de flori al uşurinţei,
În timp ce alţii au luptat să câştige premiul
Şi au străbătut prin mări însângerate?

E-46 Noi cerem mângâiere şi pace. Dumnezeu ne dă ce poate El mai bun, încercări şi necazuri. Aceea este mai bine decât mângâiere şi pace. Mângâierile noastre sunt doar dincolo de râu.

E-47 A fost până când copiii Evrei au fost împinşi cu forţa în cuptorul aprins, în una dintre cele mai remarcabile încercări a lor, că ei au văzut Unul ca Fiul lui Dumnezeu stând în mijlocul lor. Necazurile lor l-au adus pe Fiul lui Dumnezeu să stea în mijlocul lor, în brize, ca să vânture la o parte valul de căldură. Dar nu înainte de a intra ei în foc a făcut ca să apară acel Mângâietor.

E-48 A fost Daniel cel care a hotărât în inima lui să nu se pângărească cu lucrurile din lume, şi a fost forţat printr-o încercare, sau să se roage lui Dumnezeu, sau să meargă la o groapă a leilor. Dar a fost după ce presiunea a fost înteţită, şi a fost aruncat într-o groapă de lei, că, după aceea, l-a văzut pe Îngerul Domnului stând la mijloc de el, ţinând departe, acel mare Stâlp de Foc stând între el şi lei. Şi leii nu l-au putut apuca, pentru că el a trecut prin încercări şi ispite şi necazuri. Şi el a ştiut că Dumnezeul lui era în stare să-l izbăvească de la aceea.

E-49 A fost Abraham, după ce a văzut că pământul a devenit arid, şi a venit seceta, şi Lot să se separe de el şi să coboare să locuiască încântător în lume. A fost după ce a auzit văicărelile şi strigătele ale-a păstorilor lui, fără iarbă pentru bovinele lui, dar el s-a susţinut în ţara pe care Dumnezeu i-a dat-o să sălăşluiască. Şi cum în acea zi, după ce a fost încercat încât a lui-răbdarea lui a fost la capăt, a fost în acea zi căci, când încercarea s-a terminat, el a vorbit faţă în faţă cu Elohim sub stejar în acea zi. A fost după ce a suferit încercările lui, după ce a trecut prin necazurile prin care el a trecut, că Dumnezeu i-a apărut lui în forma unui Om; şi a şezut acolo şi i-a spus că el era însurat şi numele nevestei lui era Sarah, şi a spus că ea a râs de El, în spate în cort. A fost acolo că Abraham l-a numit "Elohim." A fost după încercare şi necaz.

E-50 Oh, dacă ar putea Biserica măcar să se trezească faţă de Sine astăzi, să afle că după necazuri şi încercări, şi râs şi batjocorită, lucrurile prin care a trecut Biserica, Biserica penticostală; căci noi îl vedem pe Dumnezeu în mijlocul nostru, făcând semne mari, şi minuni.
După trudirile şi necazurile zilei,
După ce totul a trecut,
Atunci în sfârşit îl vom vedea pe Isus.
El mă va aştepta,
Isus atât de drept şi adevărat,
Pe tronul Lui frumos,
El ne va întâmpina Acasă
După ce ziua s-a terminat.
Cât este ziuă, să lucrăm.

E-51 Toţi aceşti oameni mari, aceea ne-ar lua mult timp din serviciul nostru de dimineaţă, să intrăm în a menţiona aceea. Ei au trecut prin încercări, şi l-au văzut pe Dumnezeu. Au trecut prin încercări, şi au văzut Îngeri. Au trecut prin încercări; şi descoperiri, şi au văzut semne şi minuni, şi lucruri.

E-52 Dar, oh, nici unul din ei nu a văzut ce a văzut Iov. Toţi acei oameni, după ce au văzut Îngeri, şi văzându-l pe Dumnezeu şi toate aceste lucruri, ei nu au văzut nimic care să le dea nădejdi dincolo de mormânt. Dar Iova văzut învierea! El a văzut Paştele. A văzut lucrul care mângâie fiecare inimă. Şi când a văzut, "Oh aş vrea ca vorbele mele să fie tipărite într-o carte! O ca ele să fie săpate cu un priboi de fier, în stâncă!"

E-53 Vedeţi, aceasta, totul s-a întors împotriva lui. Ai lui, nici măcar robii lui nu-i vorbeau. Nevasta lui era o străină. Acolo şedea el, pe mormanul de cenuşă, acea încercare mare. Şi a venit biserica, şi şi-au întors spatele la el, timp de şapte zile. Şi nimeni ca să îl mângâie!

E-54 Apoi el trebuie că a văzut vedenia Paştelui, când a strigat, "Eu ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte, şi în zilele din urmă El va sta pe pământ. Eu ştiu! O dacă vorbele mele ar fi fost scrise cu un priboi de fier, într-o piatră, ca cuvintele mele să nu se mai poată şterge niciodată, căci eu ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte! Eu ştiu! Eu ştiu!"

E-55 Ce şti tu, Iov? "Eu ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte." Aţi observat, nu doar că exista Cineva care trăieşte, dar El era un Răscumpărător pentru Iov!

E-56 Oh, binecuvântat să fie Numele Domnului. Sunt atât de bucuros că sunt parte din Paşti, că sunt parte din acea înviere! Şi noi suntem parte din ea în dimineaţa aceasta, pentru că în noi locuieşte acea Viaţă a învierii (adică, părtaşul) ce a adus Paştele. "Eu şiu că Răscumpărătorul meu..." Ce şti tu? Eu nu presupun la asta; noi avem prea multă presupunere astăzi. "Eu ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte!" Da, domnule.

E-57 Acum ce era El? Dacă El a trăit, El era un Răscumpărător pentru Iov. "Al meu," personal, al meu "Răscumpărătorul meu trăieşte!"

E-58 Şi ce altceva şti tu, Iov? Ce ai văzut în acea vedenie? "Şi în zilele din urmă, El va sta pe pământ. Şi chiar dacă viermii pielii îmi distrug trupul, totuşi în carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu, pe Care îl voi vedea eu însumi. Eu ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte, şi El va sta în zilele din urmă pe pământ. Chiar dacă rărunchii mei sunt mistuiţi în mine, chiar dacă viermii pielii îmi distrug trupul, totuşi în carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu." Direct acolo a fost cea mai mare vedenie.

E-59 Daniel a văzut un Înger. Copiii Evrei l-au văzut pe Fiul lui Dumnezeu. Noe a văzut curcubeul. Abraham l-a văzut pe Dumnezeu, faţă în faţă. Dar, Iov a văzut învierea, Iov s-a uitat înainte. Toţi patriarhii şi marii sfinţi, ai Bibliei, aşteptau cu nerăbdare acea zi; cu o asigurare, prin vedeniile lor, prin descoperirile lor, că va veni un timp al învierii.

E-60 Acum noi vedem lucrări mari în desfăşurare. Vedem puteri mari ale lui Dumnezeu. Vedem lucruri mari pe care El le-ar putea face. Nu aţi putea privi la soare şi-şi să nu ştiţi că este Puterea lui Dumnezeu care aduce acea lume în jurul acelui soare. Nu aţi putea vedea să vină o primăvară fără să ştiţi că există un Dumnezeu. Puteţi vedea vindecare de ochi orbi, urechi surde, ştiţi că este Dumnezeu. Dar ce-i dacă asta era tot ce era, şi după ce am muri am fi duşi? Dar învierea, Paştele, oh, asta-i ce a pecetluit tot ce Dumnezeu a făgăduit vreodată, era învierea.

E-61 Şi ei trebuie să aibă o răstignire, înainte ca voi să puteţi avea o înviere. Şi înainte ca Biserica să poată fi în stare să vadă vreodată o Putere înviată, înainte ca eu însumi să pot vedea o slujbă nouă să aibă loc, înainte ca voi să puteţi intra vreodată într-o părtăşie nouă cu Dumnezeu, trebuie să fie o răstignire de sine ca acolo să poată avea loc o înviere. Noi trebuie să murim faţă de gândurile noastre, să murim faţă de căile noastre, să murim faţă de tot ce este în jurul nostru, să trecem prin încercări şi necazuri, ca noi să putem vedea o nouă înviere, o Viaţă nouă. Înainte ca un păcătos să devină vreodată un Creştin, acolo trebuie să vină o moarte, apoi o înviere.

E-62 Înainte ca Abraham să-l fi putut vedea pe Elohim, au trebuit să fie douăzeci şi cinci de ani de testare. Înainte ca copiii Evrei să-l fi putut vedea pe Fiul lui Dumnezeu, ei au trebuit să meargă într-un cuptor aprins. Înainte ca Daniel să fi putut vedea un Înger, el a trebuit să meargă în groapa leilor. Înainte ca Iov să fi putut vedea vreodată învierea, el a trebuit să intre şi să piardă tot ce avea; dar apoi, printr-o vedenie, el a văzut!

E-63 Şi dacă Iov de la o vedenie a putut sta atât de ferm pe o făgăduinţă, cu cât mai mult ar trebui noi să o facem, după ce Cristos a înviat din morţi şi a devenit Primul Rod a celor care au adormit, şi a trimis înapoi Duhul Sfânt ca o pecete a făgăduinţei, peste noi, ca şi noi să putem trăi. "Pentru că Eu trăiesc, şi voi trăiţi!" Văzând marea Lui Prezenţă printre noi, lucrând, făcând aceleaşi semne şi minuni pe care le-a făcut El pe pământ, dându¬ne nădejdile. Şi noi venim la înviere, şi atunci să rămânem pe mormanele noastre de cenuşă? Să ne dăm jos de pe mormanul de cenuşă astăzi, cu o viziune nouă, cu o Putere nouă, cu o nouă determinare ca să îl vedem pe Dumnezeu în Puterea Sa. Noi vedem învierea lucrurilor care vin.

E-64 Noi suntem la timpul morţii. Noi şedem în uşile morţii. Naţiunile se află în uşile morţii.

E-65 Rusia a descoperit o armă nouă acum, aşa cum aţi auzit cu toţii la radio şi aşa mai departe. Ei nu trebuie să vină aici şi să arunce totul în aer cu o bombă. Ei pot să aducă aici doar ceva mic, şi să ajungă printre spionii lor, şi să izbucnească un lucru mic în orice naţiune, şi toţi vor fi paralizaţi timp de douăzeci şi patru de ore. Vin aici şi, când te trezeşti, acolo este un Rus care te loveşte în coaste, o gardă mare Rusească îţi va ocupa casa, violându-ţi soţia, aruncându-ţi copiii afară în stradă, şi luăndu¬ţi casa. Ei pot face asta. Ei nu ar pierde nimic. Ei o au. Nimeni nu ştie ce este. Vedeţi, totul se lucrează înăuntru. Acum ei se pot folosi de aceea şi nu se tem de aceasta, pentru că nimeni altul nu o are.

E-66 Nu ştim cum va veni, ce va avea loc. Dar noi ştim un lucru, că suntem pe mormanul de cenuşă. Naţiunea, este pe mormanul de cenuşă. Lumea este pe mormanul de cenuşă.

E-67 Şi pentru că lumea este pe un morman de cenuşă, sunt atât de bucuros că Duhul lui Dumnezeu poate veni, şi noi putem spune, "Eu ştiu că Răscumpărătoru! meu trăieşte, şi la ziua de pe urmă El va sta pe acest pământ!" Într-o zi El va veni! Nu-i de mirare că poetul a scris:
Trăind, El m-a iubit. Murind, El m-a mântuit.
Îngropat, El mi-a cărat păcatele departe.
Înviind, El m-a justificat liber pe veci.
Într-o zi El vine, oh, zi slăvită!

E-68 A fost nevoie de un Ghetsimani, cu picuri de Sânge ieşind prin pielea Lui, înainte de aceea. Şi a fost nevoie de o agonie de cruzime la Calvar, înainte ca acolo să poată veni dovada unui Dumnezeu Etern Care putea învia morţii. A fost nevoie de o-a fost nevoie de un Ghetsimani şi de un Calvar, să facă un Paşte. Cu siguranţă a fost.

E-69 Cum acei apostoli, în acea dimineaţă, când erau ei atât de descurajaţi, încât Petru a spus, "Sunt atât de descurajat, cred că doar mă voi întoarce la pescuit din nou. Mă voi duce înapoi jos. Eu, eu L-am văzut."

E-70 Ei au avut speranţe mari, şi au crezut şi totul, până când a venit acel loc întunecat. Ce făcea Dumnezeu? El îi aducea pe acei apostoli la un morman de cenuşă. El îi aducea la un punct până unde ei ar ei ar fi avut credinţa lor confirmată pentru ei.

E-71 Şi Petru a spus, "Eu-eu L-am văzut făcând mari miracole jos de-a lungul Galilei. Dar, oh, El zace acolo, mort, şi rece, în mormânt! Cred că doar mă voi duce jos la mare în această dimineaţă şi voi arunca o plasă, şi doar mă duc să pescuiesc.
Poate pot să privesc pe mare acolo, şi voi afla. Îmi amintesc că L-am văzut când El ne aştepta la mal. Cred că doar mă voi duce jos."

E-72 Şi apostolii au spus, "Şti ce? Eu cred că voi merge cu tine." Oh, ei erau trişti. Au plâns până când ochii le erau umflaţi.

E-73 Cum ştim noi să mergem prin acele locuri! Cum ştim! Suntem toţi familiarizaţi cu acele lucruri.

E-74 Îmi amintesc când am aşezat o scumpă acolo în mormânt, acolo în vârf de deal, numit Eastern, sau Cimitirul Walnut Ridge. Cum am aşezat o copilă mică acolo! Şi am plâns pe braţul mamei, până când, am plâns până când nu am mai putut plânge. Am făcut tot ce am ştiut. Până când, am luat o armă, să încerc să comit sinucidere, am fost în astfel de timp. Şi a fost în acel ceas, în acea cameră mică acolo sus, pe genunchii mei, că Cerurile s¬au deschis, şi am văzut-o stând acolo în splendoarea nemuririi. A fost în acel ceas când i-am simţit braţele venind în jurul umerilor mei, a spus, "Bill, tu nu înţelegi. Noi suntem aşa de mult mai bine decât tine."

E-75 Vedeţi, este nevoie de o răstignire. Este nevoie de o zdrobire a unei flori, pentru a scoate parfum din aceasta. Este nevoie de o zdrobire a unei vieţi, pentru a scoate ce este mai bun ce există din aceasta. Acela este motivul pentru care Isus a trebuit să fie zdrobit, ca să scoată la iveală ceea ce era El. El nu s-a putut ridica înainte de răstignire, să spună, "Toată puterea din Ceruri şi pe pământ este dată pe mâna Mea." Dar după răstignire, El s¬a putut ridica şi să spună, "Toate puterile în Ceruri şi pe pământ sunt date pe mâna Mea!" Dar ce a făcut aceasta? A fost nevoie de răstignire mai întâi.

E-76 A fost nevoie de zdrobirea şi de dezamăgirea apostolilor. Ei 1-au văzut pe Mântuitorul lor, pe Acela pe care l-au iubit, şi L-au văzut chiar şi înviind morţii din-din mormânt. Ei L-au văzut făcând asta. Şi apoi să se gândească, "Acolo zace El, rece, în mormânt, El însuşi, în această dimineaţă." A fost nevoie...

E-77 Acei oameni care L-au văzut deschizând ochii orbilor, L¬au văzut stând acolo şi deosebind chiar gândurile care erau în inimile oamenilor, "Cum ştia El," spuneau ei, "că aceia veneau după El? Cum a ştiut El? De ce nu ştia El că Iuda, Iuda va-Îl va trăda? De ce nu a ştiut El că urcau soldaţii pe munţi acolo, cu ciomege şi săbii şi de toate, să Îl prindă, dacă El le putea deosebi gândurile?"

E-78 Vedeţi, diavolul lucra asupra lor, punându-i pe un morman de cenuşă, pentru că vroiau să le dea o mărturie de "Eu ştiu." (Nu "Eu presupun" sau "poate că este aşa.") "Eu ştiu! Eu ştiu!"

E-79 Şi amintiţi-vă, acele încercări sunt aduse peste voi în acelaşi fel, aşa ca voi să nu spuneţi, "Ei bine, poate Acesta este corect, poate Scriptura este adevărată, poate vindecarea Divină este corectă, poate că Duhul Sfânt este corect." Dar când voi obţineţi acea experienţă şi coborâţi de pe acel morman de cenuşă, şi primiţi descoperirea lui Dumnezeu, prin botezul cu Duhul Sfânt, puteţi striga, "Eu ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte, pentru că El locuieşte în mine! "

E-80 Petru a spus, "Mă voi duce să pescuiesc." Apostolii au spus, "Cred că voi merge cu tine." Şi acolo se aflau pe mormanul lor de cenuşă, acolo jos în mijlocul mării, şi necazul se desfăşura aşa cum era. Şi pot să-l aud pe unul dintre ei spunând, "Oh, cum a putut să se întâmple asta, Petru? Cum a putut să fie un astfel de lucru ca un Om ca acela să poată muri? Cum a putut El să fie pus în mormânt în felul cum a fost pus El. Cum a putut să stea El să-i lase să-L scuipe în faţă şi să-i smulgă barba, să-I pună acea coroană pe cap? Cum a putut face El asta, oh, şi încă să fie Dumnezeu? Eu doar nu pot înţelege lucrul acesta." Oh, ce dezamăgire!

E-81 Şi dintr-o dată, s-au uitat spre ţărm, chiar acelaşi fel de descoperire care a avut-o Iov, acolo au văzut ei ceea ce a văzut Iov cu patru mii de ani înainte. Acolo stătea Răscumpărătorul, viu şi proaspăt, stând pe ţărm. Cu un foc aprins, şi peşte gătit pe acesta aşa, şi a spus, i-a invitat:
Isus are o masă întinsă
Unde sfinţii lui Dumnezeu sunt hrăniţi,
El îi invită pe aleşii Lui "Veniţi şi ospătaţi-vă;"
Cu mana Lui ne hrăneşte,
Şi furnizează toate nevoile noastre;
Oh, aceasta, este dulce să cinezi mereu cu Isus!
Cum ne putem gândi că, cum că a fost nevoie de toate acele lucruri mari!

E-82 Cum că... Pavel apostolul, marele apostol care a trecut prin timpul lui de necaz când a fost martor la moartea lui Ştefan; şi i-a văzut chipul lui mic privind către Cer, şi pietrele lovindu-l în faţă, şi el a privit în sus şi a spus, "Văd Cerurile deschise. Îl văd pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu." A spus, "Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta." Şi Pavel le ţinea hainele, aceea l-a pus săptămâni la rând pe mormanul de cenuşă, mergând înainte şi înapoi; până când, mintea lui i s-a stricat, până când se afla în drumul lui spre Damasc, să încerce să-şi facă o cale de scăpare, ca un om care merge spre o sticlă de whiskey, încercând să-şi înece durerea.

E-83 El se afla în mijlocul aceleia, când a venit un Glas din Cer, o Lumină mare strălucitoare a spus, "Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?" El l-a văzut pe El. El L-a recunoscut, că El era Isus cel înviat, Cel la a cărui moarte a fost martor, era înviat din nou.

E-84 Oh, îmi pot aminti propria mea viaţă, pe drum în jos spre nimicire, când am auzit un Glas dulce, "Eu sunt Isus. Am fost odată mort, Eu sunt viu pentru totdeauna. Pentru că Eu trăiesc, şi tu poţi trăi." De la timpul acela, punându-mi mâna în a Lui, m¬am încrezut în El prin locurile întunecate. Când vine timpul când eu nu pot vedea, în ce direcţie mă duc, încă am încredere în El.

E-85 Fiecare Creştin credincios trebuie să fie împins în acele încercări. Fiecare Creştin credincios trebuie să fie pus pe mormanul de cenuşă, astfel încât el să poată ieşi cu o experienţă, "Eu ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte!"

E-86 Noi nu venim aici în această dimineaţă doar să stăm şi să vorbim despre vreo chestiune istorică, care este tot adevărat, dar noi venim aici cu o mărturie în această dimineaţă, "Eu ştiu că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, eu ştiu dincolo de orice umbră de îndoială! Eu ştiu că El a înviat din morţi, şi El locuieşte în mine astăzi. El este al mţu şi eu sunt al Lui. Eu sunt un împreună moştenitor cu El, în Impărăţia lui Dumnezeu."

E-87 Paşte! Paştele aduce un lucru măreţ, o înviere, o nouă nădejde. Aţi înţeles voi lucrul acesta în această dimineaţă? Este în inima voastră? Ştiţi voi că Răscumpărătorul vostru trăieşte, şi El face ca toate lucrurile să lucreze împreună?

E-88 Tu spui, "Frate Branham, eu şed aici, aşteptând după rândul de rugăciune."

E-89 Dumnezeu lucrează aceea chiar exact pentru bine. De ce a fost acel băieţel scump, zilele trecute, lovit cu orbire când s-a născut? Ca Dumnezeu să poată primi slavă şi să întoarcă un oraş cu susul în jos. Sigur, Dumnezeu ştie ce face El. Dumnezeu ştie. Şi El ne pune pe mormanul de cenuşă, ca să ne arate slava Lui.

E-90 Astfel, în această dimineaţă spun lucrul acesta, prietene. După treizeci şi unu de ani de slujbă, după treizeci şi unu de ani de trudiri ale câmpului, vreau să îmi fac mărturia la aceasta. Am văzut dezamăgiri. Am văzut timpul când am cerut lucruri, şi am plâns după lucruri, şi am implorat pentru lucruri, şi nu am reuşit să le primesc. Dar dacă voi aştepta doar cu răbdare după Dumnezeu, atunci ştiu că lucrează chiar exact bine, se sfârşeşte chiar exact bine, face chiar exact ceea ce trebuie.

E-91 Când mi-am pierdut copila, micuţa mea Sharon, Eu... acela a fost un lucru care m-a făcut să mă poticnesc. Am spus, "Cum poate fi asta spre bine? Cum poate fi asta spre bine?" Şi luni mai târziu, când am văzut-o stând acolo în toată splendoarea unei fete tinere, vorbindu-mi, stând lângă acea căruţă veche stricată, acolo. Am ştiut, dacă ea ar fi trăit, ea s-ar fi putut să o sfârşească rău. Dumnezeu a trebuit să o ia cât era fragedă şi dulce. Eu ştiu că o voi vedea din nou. Eu ştiu că o voi vedea, ştiu asta dincolo de orice umbră de îndoială.

E-92 Mă gândesc la soţia mea în vârstă de douăzeci şi doi de ani, luată, chiar doar o fată, o micuţă mamă acolo. Când ziarele au dat un titlu aici, "O mamă tânără, reverend..., doar moare," oh, cum mi-a sângerat inima! Nu am ştiut ce să fac.

E-93 Dar astăzi ştiu că totul a lucrat pentru binele meu. Ştiu că viaţa a trebuit să fie sfărâmată, şi răsucită, şi stoarsă, pentru a ieşi ceea ce era înăuntru, afară. A fost prea mult Branham acolo înăuntru, a trebuit să fie stors afară înainte ca Dumnezeu să Se poată face de cunoscut.

E-94 Acolo a fost prea mult din tine în tine, încât Dumnezeu a trebuit să îl stoarcă afară, prin încercări. Şi în timp ce acea storsătură avea loc, este greu. Dar după un timp, cerurile revin senin, atunci vezi scopul lui Dumnezeu. Atunci strigi, "Eu ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte, şi că în zilele din urmă El va sta pe pământ! Chiar dacă viermii pielii distrug acest trup, totuşi în trupul meu îl voi vedea pe Dumnezeu!" Aceste mici încercări şi lucruri sunt doar pentru o clipă, şi se estompează şi dispar. Dar ele sunt făcute doar pentru binele vostru, să ne amintim asta, ca Dumnezeu să primească slavă.

E-95 Să ne aplecăm capetele doar un moment. Vreau să întreb, înainte de rugăciune, este cineva aici care i-ar place să fie amintit într-un cuvânt de rugăciune înainte să încheiem? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Câţi de aici vor să spună, "Îl vreau pe Dumnezeu, în ceasul încercării mele acum, să îmi dea o nouă experienţă, ca să pot ieşi iarăşi nou"? Ridicaţi-vă mâna, spuneţi, "Eu vreau-vreau ca aceasta să fie o înviere pentru mine, un Paşte, să mă învie în nădejdi noi şi puteri noi, sănătate nouă şi bucurie nouă." Domnul să vă binecuvânteze, poporul meu drag.

E-96 Oh, Dumnezeul nostru şi Mântuitorul nostru, Îţi suntem atât de recunoscători pentru acest Paşte, pentru ce înseamnă pentru inimile noastre. Şi prin credinţă, dincolo, de-a lungul ţării, putem vedea Venirea Domnului, Isus, aşa cum El Se pregăteşte acum, îmbrăcându-Se cu veşmintele împărăteşti. Şi, Biserica se îmbracă, Mirele o îmbracă cu rochia Ei de nuntă. Urmează să fie o mare adunare foarte curând.

E-97 Acest morman de cenuşă nu poate dura pentru totdeauna. Când noi auzim oameni râzând, bătându-şi joc de noi, şi numindu-ne cu acel nume scandalos de "holy-rollers," şi bătându-şi joc de noi, şi să spună că noi nu suntem nici măcar întregi la minte, oh, asta nu poate dura tot timpul, Doamne. Dar fă să fim ca Iov, să ne ţinem mărturia noastră, fă să fim ca Daniel la groapa cu lei, sau copiii Evrei la cuptorul aprins, sau Abraham în călătoria lui.

E-98 Ajută-ne, O Doamne, să stăm credincioşi până când vedem acel lucru măreţ să aibă loc, "Când trâmbiţa va răsuna, şi cei morţi în Cristos vor învia; noi cei care suntem în viaţă şi rămânem vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală de, ochi." Şi atunci va veni acel Paşte pentru noi, de care Cristos s-a bucurat cu vreo o mie nouă sute de ani în urmă în această dimineaţă, şi a spus, "Pentru că Eu trăiesc, trăiţi şi voi."

E-99 "Chiar acest Isus, care a fost luat sus din mijlocul nostru, va veni înapoi exact în felul cum El a plecat." Noi Îl vom vedea, chiar fiecare cicatrice din mâna Lui şi fiecare urmă de spin în capul Lui. Noi Îl vom vedea.
Oh, Îl voi recunoaşte, Îl voi recunoaşte,
Şi răscumpărat lângă El voi sta.

E-100 Da, Doamne, inima mea sărmană, aşa cum acest trup firav al meu începe să se încovoaie sub sarcină, grijile şi truda de pe câmpurile de recoltare, câmpurile misionare, şi suişurile şi coborâşurile, şi indiferenţa între slujitorii aroganţi, şi aşa mai departe, în tot locul, şi oamenii dispreţuind, şi puteri rele. Dar, O Doamne, într-o zi vom veni ca Ilie, jos la râu; privind pe acolo, înhămat de fiecare rug, un car de foc care ne va duce. Fă ca noi să ştim că aceste mormane de cenuşă sunt doar paravane ca să ne ascundă de la acel lucru măreţ care tocmai stă înainte, acea slavă minunată.

E-101 Fie ca noi să rămânem credincioşi ca Iov, până când Îl putem vedea, faţă în faţă. Fie ca noi să fim la fel de credincioşi cum a fost Domnul nostru, ca exemplul nostru, să mergem la Calvar; de asemenea, gata să fim răstigniţi, şi să fim răstigniţi cu El, ca acolo să poată fi o înviere în viaţa noastră. Acordă aceasta, Doamne.

E-102 Fie, dacă se află ceva batjocoritori aici, care era ca Pavel din vechime, care a batjocorit, fie ca ei să afle Paştele în calea lor spre casă în această dimineaţă. Acorda aceasta, Doamne.

E-103 Ne rugăm, Doamne, ca aceia care sunt pe mormanul de cenuşă al distrugerii, morman de cenuşă al bolii, ca acesta să fie ceasul când ei să fie eliberaţi.

E-104 Seara trecută, vorbindu-i acelei micuţe femei afară la rulotă, şi soţului ei; cum că acolo în Phoenix, într-o stare gravă, şi acele cancere mari care zăceau sus acolo pe ei, şi acum astăzi sunt perfect bine şi normal. Şi copilaşul care urma să i se scoată inima, şade aici în clădire în această dimineaţă, normal, bine. Un băieţel orb care cândva umbla în întuneric şi niciodată nu a văzut lumina zilei, umblă astăzi şi vede lumina zilei. Şi, O, Dumnezeule, cum Îţi mulţumim pentru aceasta! Şi totul este să priveşti dincolo de văl, la acea zi măreaţă de înviere. Acordă aceasta, Tată. Şi permite-le să ştie că aceste lucruri trebuiau să fie în acel fel, ca aceştia: băieţelul orb să poată vedea, ca copilaşul având probleme la inimă să poată da mărturie la alţii. Toate aceste lucruri lucrează în jur împreună pentru binele celor ce te iubesc pe Tine.

E-105 Totul este făcut posibil pentru noi pentru că a existat Unul supus în încercare, a fost Unul Care a rezistat testului, acela a fost Isus. Acel Unul Care a fost atât de supus Tatălui, încât Tatăl L-a înviat în dimineaţa Paştelui, pentru că nu a fost posibil ca El să fie ţinut de moarte. "Că Eu nu voi îngădui ca Sfântul Meu să vadă putrezirea, nici nu-I voi lăsa Eu sufletul în locuinţa morţilor." Căci, El a fost găsit credincios, făcând întotdeauna ceea ce-i făcea plăcere Tatălui.

E-106 Dumnezeule, fie ca noi să fim întotdeauna credincioşi la postul de datorie. Indiferent care sunt încercările noastre şi necazurile noastre, orice, fie ca noi să fim în stare să spunem, întotdeauna, "Eu ştiu că toate lucrurile lucrează împreună spre binele acelora care îl iubesc pe Dumnezeu." Acordă aceasta, Tată.

E-107 Îi binecuvântăm pe aceşti oameni în această dimineaţă cu binecuvântările Tale. Ei au venit devreme de la locurile lor, au venit la tabernacol. Au venit ca să primească mângâiere. Fie ca ei să plece acasă în această dimineaţă, cu Puterea Duhului Sfânt arzând în inimile lor, mergând pe drum ca aceia care veneau din Emaus, spunând, "Nu ne ardeau inimile în noi, cum ne vorbea El pe drum?" Acordă aceasta, Tată. Eu îi încredinţez Ţie acum, în Numele Domnului Isus Cristos. Amin.
Bine, Frate Neville. Şi acum amintiţi-vă de servicii.

E-108 Noi nu vom avea cartonaşe de rugăciune în această dimineaţă, pentru că, dacă avem cartonaşe de rugăciune, atâta timp cât eu îi fac pe oameni să stea aici aşa, eu încă mă bizui pe acel dar. Eu trebuie să am un punct până voi pune aceea deoparte, unde eu să pot ieşi aici şi să pot... Mă tem. Se pare să-mi fie frică, şi îmi este frică că voi face o greşeală. Să pierzi o bătălie, nu este a pierde un război. Patton a pierdut câteva bătălii, dar el nu a pierdut niciodată un război. Aşa este. Şi vom pierde multe bătălii, şi noi, dar nu vom pierde războiul. Voi face multe greşeli, dar nu voi pierde Cauza. Dumnezeu a dat-o, şi Dumnezeu se va îngriji de ea. Este-este ungerea. Şi acum este timpul, cred că este ceasul, şi eu încep, fiind că este Paştele în această zi, urmează să merg-să merg înainte cum am făcut acolo să mă rog pentru bolnavi. Şi dacă pot... Este ungerea. Este ceva ce trebuie să se întâmple în mine. Nu sunt prea obişnuit cu asta. Vine în aşa fel, că s-ar putea să nu reuşesc să o detectez chiar bine, dar trebuie să continui să mă străduiesc până când o voi recunoaşte de fiecare dată. Astfel aceasta va fi ziua când voi încerca, prin harul lui Dumnezeu.

E-109 Domnul să vă binecuvânteze acum. Frate Neville. Şi serviciile vor începe la nouă treizeci. Frate Neville.