E-1 ... ca slava Domnului să fie adusă peste noi astăzi prin slujirea Cuvântului. Şi este o...

E-2 Această ultimă săptămână, eu am fost cumva doar puţin sub apăsare-nu spun exact sub apăsare; a fost un examen care a trebuit să-l iau, un examen fizic. Şi aceea este ce aţi auzit, că am fost în spital. A fost din cauză că am mers acolo aşa ca să nu trebuiască să vin încoace şi-ncolo peste râu. Tu iei o gastronomie de sus, şi o gastronomie de jos. Şi ei trebuie, la fiecare câteva minute, ei trebuie să vină înapoi şi să facă raze x din nou. Dar noi trebuie să le luăm, dacă noi facem misiuni străine, la fiecare şase luni. Fratele Roberts şi ceilalţi, eu cred, şi le fac la fiecare şase luni. Dar eu nu am mai avut unul de patru ani.

E-3 Necazul, că mie doar nu-mi place acel ulei de ricin, acela-i singurul lucru. Şi ei spun că nu există nimic altceva ce ei pot da, în schimb, astfel eu, oh, am devenit aşa de bolnav când ei mi-au dat substanţa aceea. Ştiţi, eu v-am spus, în povestirea vieţii mele, cum mă face substanţa aceea aşa de bolnav. Şi-şi doar nu-mi place să iau substanţa. Şi i-am zis doctorului meu prieten graţios, dacă... "Nu mai există altceva?"
Şi el a zis, "Eu nu cred, Frate Branham."

E-4 Oh, când doamna aceea a intrat acolo, se părea că... Poate că eu exagerez, dar arăta ca un litru. Acesta-acesta era... Eu niciodată nu am văzut aşa de mult. Şi eu doar mi-am ţinut nasul şi gura. Dar în final i-am dat drumul în jos.

E-5 Dar acum, în toată încercarea, şi prin tot ce am trecut, eu vreau să mulţumesc Domnului pentru o examinare perfectă. Eu am trecut, sută la sută, pot merge oriunde în lume unde vreau să merg. I-am întrebat pe doctori, care erau trei dintre cei mai buni specialişti, care, eu-eu presupun, din Louisville. Şi i-am întrebat, am zis, "Sunt eu cel puţin zece la sută în incapacitate?"

E-6 A zis, "Tu nu eşti nici un pic în incapacitate." A zis-a zis, "Tu eşti în sănătate perfectă, în fiecare fel." Şi eu sunt aşa de recunoscător lui Dumnezeu. De la cine altul poate veni aceasta decât de la Tatăl nostru Ceresc, vedeţi, de a fi în felul acela?

E-7 Şi el a zis, "Al tău... Toată revărsarea ta arată, înăuntru acolo, să fii tânăr." El a zis, "Celulele sângelui tău nici măcar nu au început să se rupă, sau ceva." El a zis, "Tu eşti în formă foarte bună, Frate Branham."
Şi am zis, "Ei bine, eu sunt aşa de bucuros."

E-8 Şi am avut privilegiul de a vorbi, mărturisi la fiecare soră în spitalul acela, şi la fiecare doctor, spre Împărăţia lui Dumnezeu. Şi un doctor anume, mă gândesc că el urma să fie aici în această dimineaţă. Şi eu-eu voi... eu sunt bucuros să ştiu că încă există oameni buni în această lume, oameni adevăraţi, oameni care mă vor lua timp de cinci zile, printr-o examinare medicală, care probabil ar costa două sau trei sute de dolari pentru fiecare. Când am terminat, ei au zis, "Aceasta este contribuţia noastră la lucrarea Domnului, pe care tu o faci." Vedeţi? Da. Nici măcar... A zis, "Păi, tu ne jenezi, să ne întrebi măcar dacă ne datorezi." A zis, "Doar rugăciunile tale pentru noi!"

E-9 "Şi în interior," ei au zis, "noi găsim ceva emoţional ceea ce nu putem înţelege." Şi am zis, "Ei bine, aceasta nu se pare să fie..." El a zis, "Pe dinafară, tu nu eşti emoţionat sau deranjat. Dar," a zis "în interior, există o emoţie ce noi nu putem înţelege."

E-10 Am zis, "Dacă veţi sta doar jos aici doar un moment, eu vă voi spune." Şi am început să vorbesc despre viziuni. Era un alt câmp pentru ei. Ei nu ştiau nimic despre acesta. Eu le-am spus despre Biblie. Apoi le-am spus despre viziunea pe care Domnul tocmai mi-a dat-o zilele trecute, şi ei au plâns ca pruncii. Doar au şezut acolo şi au plâns. Şi eu... ei... Am zis, "Eu sper că nu mă consideraţi ceva excentric religios sau ceva."

E-11 A zis, "Sub nici o formă, Frate Branham. Eu cred asta cu toată inima mea." El a zis, "Doar numai un lucru aş vrea să spun. Tu nu mergi la şcoală să înveţi lucrurile acelea." A zis, "Eu cred că ele vin de la Dumnezeul Atotputernic." Şi aceia erau trei dintre medicii remarcabili din Louisville, cei mai buni pe care îi aveau ei. Şi, astfel, eu am fost aşa de fericit pentru aceea, şi să ştiu că poate Domnul m-a lăsat să plantez ceva sămânţă pe acolo.

E-12 Fiecare soră, le-am vorbit. Ele, într-o dimineaţă, când am ieşit din camera de raze x, i-am zis la... M-am uitat la o sărmană femeie bătrână. Ea era aşa de bolnavă. Şi am continuat să mă mişc în jos, să mă mişc în jos până am ajuns la ea. M-am gândit că ea putea să moară. Şi am zis, "Aş vrea să-ţi pun o întrebare, soră."
Ea a zis, "Da, domnule?"
Am zis, "Eşti o Creştină?"
Şi ea a zis, "Eu aparţin la o anumită biserică."

E-13 Am zis, "Eu doar vreau să fac asta puţin mai clar." Am zis, "Eu-eu vreau să ştiu dacă eşti o Creştină, cu adevărat o Creştină. Că, dacă Aai trece dincolo de această mare a vieţii, în cealaltă Ţară, tu Îl iubeşti?" Am zis, "Ai fi tu într-adevăr salvată?"
Şi ea a zis, "Da, domnule. Eu aş fi."

E-14 Şi am zis, "Dumnezeu să-ţi binecuvânteze inima atunci. Nu contează în ce parte bate vântul, tu eşti în ordine atunci, atât timp cât merge în felul acela."

E-15 Şi dacă noi doar mergem în jur, există mulţi oameni buni încă rămaşi în lume.

E-16 Acum, astăzi, eu am intrat cu o viziune pe care v-o spun puţin mai târziu, şi mi-ar place să vorbesc, întâi, despre ceva din Cuvânt, deoarece eu cred căci Cuvântul este foarte esenţial, cel mai esenţial acum. Şi eu sunt bucuros să-l văd pe Charlie Cox, şi, fratele, prietenul meu stând acolo, împreună. Fratele, eu nu pot gândi... J effries, eu nu mă pot gândi la numele lui. Mulţi din voi alţi fraţi scumpi din Georgia, din diferite părţi ale ţării. Vechiul meu prieten, Bill, şezând aici, eu cred că este, în această dimineaţă. Şi-şi mulţi... Şi fratele din Georgia de acolo, oamenii care mi-au dat acest costum. Voi ştiţi, acela este-acela este unul dintre cele mai bune costume pe care l-am purtat vreodată. Se simte doar aşa de bine, într-adevăr foarte fin. Şi voi însemnaţi aşa de mult pentru mine. Când vă spun ce s-a întâmplat, în aceste ultime câteva zile, mie, veţi vedea de ce cred că înseamnă aşa de mult pentru mine.

E-17 Acum, eu cred, că dacă Domnul voieşte, eu vreau să presez bătălia mai tare decât oricând înainte, în viaţa mea. Deoarece, eu aflu că acum este... Desigur, eu aş putea muri astăzi. Aceea este, că tu nu ştii. Electro-cardiogramele mele şi totul, şaisprezece feluri diferite de raze x, da, o examinare fizică completă, a arătat că eu am fost în... aşa de normal cum poate fi orice persoană, o fiinţă umană pe pământ. Deci eu sunt mulţumitor pentru aceea. Dar, toate lucrurile, chiar toate acelea, şi aşa de mulţumitor şi de recunoscător lui Dumnezeu, că eu sunt, că eu cred că El încă mă ţine în slujba Lui, aceasta nu a fost ce El mi-a arătat doar cu puţin înainte de aceea, vedeţi, doar m-a făcut aşa de fericit.

E-18 Acum, eu cred, în seara aceasta... Este în ordine cu tine? [Fratele Neville zice, "Da, domnule." – Ed.] Fratele nostru¬nostru scump este-este un om neegoist, este-este Fratele Neville. Şi dacă cineva din voi aţi fost aici duminica trecută şi aţi auzit mesajul acela minunat ce l-a adus el, despre "ulciorul de ulei," acesta a fost afară... Unul dintre cele mai remarcabile mesaje pe care le-am auzit vreodată, era ce a adus Fratele Neville, prin Duhul Sfânt, duminica trecută, la această turmă mică de oi pe care Dumnezeu le-a adunat împreună.

E-19 Şi dacă aceasta ar fi în ordine, plăcut Domnului, şi cu Fratele Neville şi biserica, eu vreau să vorbesc din nou în seara aceasta şi să încep o serie de, să zicem, luni seara... eu vreau să spun, duminică seara, şi miercuri seara, şi duminica următoare, o serie ceea ce am studiat.

E-20 Eu nu ar fi trebuit să stau acolo la spital. Dar ei au fost aşa de buni cu mine, ei mi-au dat camera cam la o treime din preţ. Şi astfel eu doar mi-am luat Bibliile, cărţile mele, şi m-am ghemuit sus în pat, şi am şezut tot a conservator acolo sus, şi mi-am luat toate Bibliile şi lucrurile aşezate în jur. Şi eu într¬adevăr am avut un timp, până când ei au adus acel ulei de ricin înăuntru acolo. Timpul meu bun a încetat chiar acolo. Eu-eu am fost terminat atunci. Dar, Frate Pat, eu am fost într-adevăr bolnav. Leacul acela, eu doar nu-l pot suferi. Şi, însă, am avut un timp bun, până pentru primele trei sau patru zile. Eu aveam un timp bun.

E-21 Şi am studiat asupra Cărţii Efesenilor. Oh, acea aşezare împreună a Bisericii. Şi eu gândesc că este un lucru frumos. Şi-şi dacă voi...

E-22 Acum, dacă aveţi o biserică la care voi mergeţi, voi mergeţi drept înainte şi staţi la postul vostru de datorie. Dar dacă voi nu aveţi o biserică, şi v-ar place să veniţi înapoi deseară, şi miercuri seara, şi duminică seara.

E-23 Mi-ar place să iau, deseară, 1-a Carte a Efesenilor; şi miercuri seara, al 2-lea capitol din Efeseni; iar următoarea duminică, al 3-lea capitol din Efeseni; să aşezăm Biserica în ordine. Voi ştiţi ce vreau să spun, este aşezarea Ei, poziţional. Şi eu cred că este o zidire în sus, pentru Biserică. Eu nu sunt... Eu-eu doar vorbesc aceasta la cei ce vin la Tabernacolul Branham.

E-24 Şi dacă cineva din voi dragi fraţi... eu ştiu că unii din voi, eu cred, că aveţi adunări. Frăţiorul nostru este sus la Sellersburg, şi-şi cei diferiţi, au adunări. Acum, priviţi, acelea sunt adunări de trezire. Să participaţi la acelea. Ei sunt slujitori ai lui Cristos, oameni tineri care stau în spărtură, care au ieşit afară. Când chiar propria lor biserică a negat Adevărul, şi lucruri ca acelea, ei au plecat imediat de la ea. Şi Dumnezeu i-a chemat la slujbă. Da, domnule, eu-eu admir un bărbat... eu nici nu-mi pot aminti numele omului. Dar el este un ins tânăr, fin, un om chipeş la arătare, şi o soţie drăguţă şi copii.

E-25 Şi-şi Fratele Junie Jackson a avut ceva adunări aici jos, care este un alt trofeu minunat, remarcabil al harului uimitor al lui Dumnezeu. Şi când ei au treziri în bisericile voastre, voi să mergeţi drept înainte la ele, deoarece aceea-i a voastră... acela-i lucrul de făcut. Deoarece, voi nu ştiţi, poate fi un păcătos care a venit la altar, şi voi aţi putea fi influenţaţi să conduceţi acea persoană la Cristos, care va fi marea voastră răsplată dincolo de cealaltă parte.

E-26 Aceasta este doar învăţarea şi punerea Bisericii în ordine, aici la tabernacol, să ajutăm înainte aşa cum mergem.

E-27 Acum, eu nu mi-am adus ceasul, aşa că cineva va trebui să urmărească pentru mine. Doc deja mi-a arătat, că el are unul. Deci... fratele meu. Deci acum... [Fratele Edgar "Doc" Branham zice, "Eu nu te încasez mult pentru el," şi îşi dă ceasul Fratelui Branham – Ed.] Tu nu mă vei încasa prea mult pentru el? În ordine. Ei bine, acum, asta-i în ordine. Ei bine, acum, eAu nu cred că lucrul este corect, în primul rând. Aşa că... ["Îţi mulţumesc. Eu am să spun una despre tine."] Acum, oh, oh, ş-ş-ş-ş. [Am reţinut zece bănuţi, de ziua mea, azi dimineaţă, doar să te fac să te simţi mai bine."] Ai reţinut? Acum aceea-i... Acest ceas tocmai s-a mutat sus cu mult mai bine atunci, Doc. A zis că el a reţinut zece bănuţi, de ziua lui, să mă facă să mă simt mai bine, deoarece există doi sau trei între el şi mine. Deci voi puteţi vedea unde sunt eu, jos pe drum. Dar, oh, aceea nu contează nici un pic, pentru mine. Acum, eu nu voi vorbi prea mult.

E-28 Acum, dacă există străini în porţile noastre, noi desigur vrem să vă spunem bun venit din toate inimile noastre. Voi sunteţi aşa de bine veniţi aici la acest mic tabernacol. Noi nu avem o clădire prea mare. Este în program acum să ne construim, nu un loc mare, ci doar o... Aceasta este doar destul de ruinată. Şi noi vom încerca să ne zidim o mică biserică frumoasă confortabilă aici, îndată ce noi... Domnul ne va permite să o facem. Şi mulţi dintre voi toţi faceţi eforturi spre aceasta, şi noi desigur apreciem asta.

E-29 Acum aş vrea să deschideţi cu mine, în această dimineaţă, în citire, la Întâi Samuel al 8-lea capitol, şi să începem pe la, să începem pe la al 19-lea verset, versetele 19-lea şi 20-lea, poate, pentru un text mic pentru un context.

E-30 Şi acum, aşa cum voi îl luaţi, şi înainte ca noi... Noi o vom citi, şi apoi noi vrem să mergem la rugăciune. Şi ar fi acolo ceva cereri în această dimineaţă, şi ziceţi, "Doar aminteşte¬mă"? În ultima noastră întâlnire, două săptămâni în urmă, sau trei, când am avut adunarea... Zic, noi...

E-31 Fiind că veni vorba, în timp ce voi deschideţi, adunarea începe în Chatauqua, pe 6 acum. Noi aşteptăm un timp măreţ, Middletown, Ohio. Voi care aveţi să vă vină concediile, veniţi înainte. Şi o mare tabără, chiar la râu, unde, oh, noi... toată predicarea care aţi auzit-o vreodată. Ei sunt toţi în sus şi-n jos pe râu, predicatori, în fiecare dimineaţă, tot timpul ziua şi noaptea. Astfel ei toţi se adună împreună. Este un teren mare de tabără, mult mai mare decât Silver Hills, de multe ori. Şi-şi apoi un loc mare acolo unde putem pune între opt şi zece mii de oameni. Şi întotdeauna este aglomerat. Noi avem timp măreţ în Ohio.

E-32 Şi bătrânul Frate Kidd, pentru care am mers să mă rog, dimineaţa cealaltă. Voi toţi vă amintiţi că v-am spus, cu trei săptămâni în urmă? Doctorul i-a dat douăzeci şi patru de ore, să trăiască. El este sus şi umblă în jur. El a citat o Scriptură, o cântare pe care nu o putea cânta. Şi când am intrat şi m-am uitat la el, dimineaţa cealaltă, şi acel fular mic peste el. Eu am plecat de aici cu vreo trei sau patru ore înainte de ziuă, aşa ca să pot ajunge la el. Ei au zis că el va muri în ziua aceea; cancer în prostată.

E-33 Şi scumpa lui, micuţă, soţie bătrână, spăla pentru cincizeci de cenţi pe zi; aceea era înainte de crăpatul zilei, până noaptea, pentru cincizeci de cenţi, să-şi ţină bărbatul pe câmp ca predicator. A predicat o trezire de două săptămâni, şi a luat o ofertă, şi a obţinut optzeci de cenţi.

E-34 Dar i-am văzut şezând acolo în dimineaţa cealaltă, acei doi micuţi, cuplu bătrân, un mic cuplu, mai degrabă, şezând acolo, şi fularul lui mic peste umărul lui. Şi unul din convertiţii lui, în vârstă de nouăzeci şi doi de ani, tot aşa de lucid şi luminat, şi Penticostal până-n măduvă, şi şedea acolo, voi ştiţi. Şi am zis, "Voi ştiţi pentru ce şedeţi voi oamenii bătrâni aici afară? Doar aşteptaţi să vină barca." Asta-i tot. Lucrarea lor, tot ce au realizat ei, un-un scop ce l-au realizat, şi ei sunt gata acum să meargă la răsplata lor.

E-35 Şi i-am zis Fratelui Chev, asta către Fratele Kidson... Kidd, în dimineaţa aceea, "Tu vei fi la adunarea din Chatauqua."

E-36 El m-a chemat ieri, a zis, "Eu sunt... Eu voi fi acolo, Frate Branham." Doar bine.

E-37 Mulţi din adunare, de la noua mea slujbă vin înăuntru. Un frate, frate Baptist stând aici, fiica lui, adolescentă, a fost într¬un fel puţin cam îndepărtată. Şi i-am spus, "Eu îţi dau fiica pentru Domnul Isus," cealaltă dimineaţă. Şi când el a mers acasă, ea este salvată. Iar cealaltă aici în această dimineaţă, să fie botezată şi merge înainte.

E-38 Şi un bărbat, Dl. Sothmann, un prieten de-al meu din Canada, soacra lui într-o stare de moarte, a zis, "Tu o vei găsi pe soacra ta când tu ajungi acolo, bine, pe drumul ei spre refacere, totul bine." Acela era întocmai felul cum a fost. Şi doar... oamenii doar vin înăuntru. Aceasta este doar în starea ei de început acum, mişcându-se. Dar, oh, noi aşteptăm belşugul, abundent deasupra tuturor. Noi suntem în zilele rele şi din urmă, dar într-un ceas glorios.

E-39 Acum aveţi Bibliile voastre, pentru citire, al 8-lea capitol din Samuel? Eu i-am promis lui Gene să stea în spate acolo, să înregistreze restul din aceasta. Noi doar am început, în adunarea noastră.
Cu toate acestea oamenii au refuzat să se supună glasului lui Samuel; şi ei au zis, Nu; ci noi vom avea un rege peste noi;
Ca noi... să putem fi ca neamul, toate neamurile; şi ca regele nostru să ne poată judeca, şi să iasă înaintea noastră, şi să lupte bătăliile noastre.
... Samuel a auzit toate aceste cuvinte ale poporului, şi... le-a repetat în urechile DOMNULUI.
Şi DOMNUL i-a zis lui Samuel, Ascultă glasul lor, şi fă-le un rege. Şi Samuel le-a zis bărbaţilor lui Israel, Mergeţi fiecare bărbat la cetatea lui.

E-40 Acum dacă eu aş încerca să aleg din acesta, dimineaţa aceasta, ceea ce aş numi un text, pentru următoarele câteva minute, mi-ar place să aleg textul despre: Regele Respins.

E-41 Era un timp, ca după cum în toate timpurile, că oamenii niciodată nu au vrut ca Dumnezeu să-i conducă. Ei vor propriul lor fel de conducere. Şi această poveste în această dimineaţă... Şi când voi mergeţi la casa voastră, ar fi bine ca voi să o citiţi toată până la capăt. Aceasta a fost în timpul¬zilelor lui Samuel, omul lui Dumnezeu, profetul. Şi el a fost un om drept, şi un om bun, onorabil, cu reputaţie, adevărat şi cinstit cu oamenii, niciodată nu i-a înşelat, şi să nu le spună nimic decât drept AŞA VORBEŞTE DOMNUL.

E-42 Dar oamenii au ajuns la un loc unde au vrut să schimbe acest program. Ei au privit asupra Filistenilor, şi Amaleciţilor, Amoriţilor, Hetiţilor, şi celelalte naţiuni ale lumii. Şi ei au văzut că ei aveau regi care i-au cârmuit, şi i-au guvernat, şi i¬au călăuzit, şi duceau luptele lor, şi aşa mai departe. Şi aceasta se părea să fie că Israel vroiau să se modeleze ca aceşti regi, şi ca aceste popoare.

E-43 Dar niciodată nu a fost, în nici o epocă, intenţia lui Dumnezeu ca poporul Lui să se comporte ca oamenii din lume, sau să fie guvernaţi sau controlaţi ca oamenii din lume. Poporul lui Dumnezeu, ca întotdeauna, a fost un-un popor deosebit, un popor diferit, unul chemat afară, unul separat, şi întru totul diferit în acţiunea lor, în căile lor, în felul lor de trăire, decât cum au avut popoarele lumii. Poftele lor pentru lucruri, şi tot ce este alcătuirea lor, au fost întotdeauna contrar faţă de lucrurile ce le doresc oamenii din lume.

E-44 Şi poporul lui Israel a venit la Samuel şi a zis, "Acum, tu îmbătrâneşti, şi fiii tăi nu umblă în calea ta." Deoarece, ei nu erau adevăraţi ca Samuel. Ei erau mituitori şi luători de bani. Şi ei au zis, "Samuel, băieţii tăi nu sunt ca tine, astfel noi vrem ca tu să mergi afară şi să ne găseşti un rege, şi să-l ungi, şi să ne faci un popor ca restul popoarelor lumii."

E-45 Şi Samuel a încercat să le spună că aceea nu ar merge. El a zis, "Dacă voi faceţi asta, primul lucru ce-l ştiţi, veţi afla că el va chema pe toţi fiii voştri de la casa voastră, şi va face soldaţi din ei, să alerge înaintea carălor lui, şi să poarte armuri şi suliţe. Nu numai atât, dar el va chema fiicele voastre, să le facă brutărese, şi le va lua de la voi, să hrănească armata. Şi," a zis, "pe lângă toată aceea, el va lua anumite impozite de pe voi, din grâul vostru, şi tot venitul vostru. El va taxa toate acelea, să facă anumite datorii de guvern, şi aşa mai departe, care vor trebui să fie plătite." El a zis, "Eu cred că voi faceţi, întru totul, o greşeală." Dar când...

E-46 Poporul a zis, "Dar noi totuşi vrem să fim ca restul oamenilor." Există ceva privitor la bărbaţi şi femei, că ei doresc să fie unul ca celălalt. Şi a existat numai un bărbat care a trăit vreodată pe pământ care a fost exemplul nostru, şi acela a fost Acela care a murit pentru noi toţi, Domnul şi Salvatorul nostru, Isus Cristos. El a fost exemplul perfect a ceea ce ar trebui să fim, întotdeauna în afacerea Tatălui, şi făcând ceea ce este drept.

E-47 Şi nu contează cât de mult a încercat Samuel să convingă oamenii, continuu ei au mers după el, zi şi noapte, "Noi vrem un rege. Noi vrem un bărbat. Noi vrem un bărbat ca să putem spune, 'Acesta este călăuza noastră."'

E-48 Şi aceea niciodată nu a fost voia lui Dumnezeu. Aceasta niciodată nu a fost voia lui Dumnezeu, sau niciodată nu va fi voia lui Dumnezeu, ca omul să stăpânească unul peste altul. Dumnezeu stăpâneşte peste oameni. Dumnezeu este Stăpânul nostru, Regele nostru.

E-49 Şi este un foarte, foarte mult despre un pericol de astăzi, din cauză că omul pare să aibă aceeaşi idee. Ei se pare că nu sunt în stare să prindă că Dumnezeu încă stăpâneşte omul, în loc ca omul să stăpânească pe om.

E-50 Astfel ei şi-au ales un om numit Saul, care era fiul lui Chiş. Şi el era un om cu reputaţie, un om onorabil. Dar el a convenit oamenilor chiar bine, deoarece el era unul mare, înalt, nobil, statură de om. Scriptura a zis că el avea capul şi umerii deasupra oricărui om în Israel. El arăta regeşte, şi el era chipeş la faţă. El era un om strălucit şi extraordinar.

E-51 Acum, acela-i felul de om care le place oamenilor să-şi aleagă astăzi. Oamenii nu par să fie satisfăcuţi cu felul cum Dumnezeu şi-a pus Biserica Lui, să fie guvernată şi controlată de Duhul Sfânt. Ei vor ca cineva, ceva bărbat, ceva denominaţiune, ceva persoană anume să guverneze Biserica. Căci, ei nu sunt în stare să se arunce complet în mâna lui Dumnezeu, să fie spirituali, să fie conduşi de Duhul Sfânt. Ei vor ca cineva să le facă religia pentru ei, cineva care le va spune doar cum să o facă, şi totul despre ea.

E-52 Deci acest bărbat se părea să potrivească locul exact, deoarece el era un om foarte intelectual.

E-53 Şi este foarte mult ca astăzi. Ne place să alegem astfel de oameni, de asemeni, să controleze bisericile noastre, să controleze Biserica lui Dumnezeu. Nimic ce am de spus împotriva acesteia, ci doar numai să scot în evidenţă, că: aceasta nu este, nu a fost, şi nu va fi niciodată voia lui Dumnezeu, ca aşa ceva să fie. Dumnezeu trebuie să cârmuiască poporul Lui, să guverneze pe fiecare individ.

E-54 Apoi noi aflăm că acest fiu al lui Chiş, om mare, şi-şi statura lui, şi a lui... El se părea să-i convină poporului, ca roba lui pe el să arate grozav. Şi coroana pe capul lui, cu mult deasupra la toţi ceilalţi oameni, aşa cum el umbla, ar fi un-un adevărat bun de preţ pentru împărăţia lui Israel. Căci, ceilalţi regi ar, din celelalte naţiuni, ar gândi, "Uite ce bărbat!" Cum ar putea ei arăta cu degetul şi să zică, "Uite aici, ce rege mare avem noi! Uite ce om mare care este peste noi!"

E-55 Şi e trist să spunem, dar cât de adevărat este astăzi cu biserica. Lor le place să zică, "Păstorul nostru nu este un om cu mintea îngustă. El este un om mare. El este un licenţiat din Hartford, sau ceva şcoală mare de teologie. El are patru licenţe dintr-un aşa-şi-aşa loc. Şi el este un foarte bun sociabil printre oameni." Toate acelea pot fi în ordine, şi îşi au locul lor. Dar calea lui Dumnezeu pentru Biserica Lui este să fie condusă de Duhul Sfânt, şi de Duhul Lui.

E-56 Dar lor le place să spună că, "Noi avem această mare denominaţiune la care aparţinem. Noi am început în urmă în zilele pionerilor timpurii, când noi eram în minoritate, doar foarte puţini oameni, şi mic. Iar acum noi am crescut până la punctul când noi suntem printre cele mai mari culte ce există. Noi avem cele mai bune şcoli, şi predicatorii cei mai bine educaţi. Noi avem mulţimile cele mai bine îmbrăcate. Şi cei mai intelectuali oameni din oraş participă la cultul nostru. Şi noi dăm la caritate. Şi noi facem fapte bune, şi toate ca acestea." Şi nimic de fapt, Dumnezeu să ferească, ca eu să vorbesc un cuvânt împotriva aceleia, căci toate acelea sunt bune.

E-57 Dar, totuşi, nu este voia lui Dumnezeu ca omul să stăpânească peste om. Dumnezeu a trimis, în Ziua Cincizecimii, Duhul Sfânt să cârmuiască în inimile oamenilor, şi să stăpânească în viaţa lui. Nu s-a intenţionat ca omul să stăpânească peste om.

E-58 Dar ne place să spunem aceea. Este un lucru foarte remarcabil când putem să spunem că noi aparţinem la o organizaţie aşa de mare.

E-59 "Eşti un Creştin?" Aşa este cum am dat eu peste acest text, când am fost la spital. Şi eu întrebam pe unul, "Eşti tu Creştin?"
"Eu aparţin la aşa-şi-aşa."
"Eşti tu Creştin?"
"Eu aparţin la aşa-şi-aşa."

E-60 Şi o soră micuţă a venit la marginea patului, unde eu citeam Biblia, şi ea era o-o nouă soră pe etaj. Şi ea a zis, "Ce mai faceţi?" Ea a zis, "Eu cred că sunteţi Rev. Branham, aici pentru un control fizic."
Am zis, "Eu sunt."

E-61 Şi ea a zis, "Pot să vă masez spatele, să vă fac să vă simţiţi puţin mai bine, cu spirt?"
Şi am zis, "Tu poţi să o faci."

E-62 Şi în timp ce mă freca pe spate, ea a zis, "La ce denominaţiune de biserică aparţineţi?"

E-63 Şi am zis, "Oh, eu aparţin la cea mai veche denominaţiune care există."
Şi ea a zis, "Ce denominaţiune este aceea?"

E-64 Am zis, "Este aceea care a fost organizată înainte ca lumea să fi fost vreodată organizată."

E-65 Şi, "Oh," ea a zis, "ce? Eu nu cred că eu cunosc chiar aceea." Ea a zis, "eu aparţin la o anumită biserică. Este ea acea organizaţie?"

E-66 Am zis, "Nu, doamnă. Aceea a fost numai cu vreo două sute de ani în urmă, acea organizaţie. Dar această organizaţie a început când stelele dimineţii au cântat împreună, şi fiii lui Dumnezeu au strigat de bucurie, când ei au văzut venirea unui Salvator să răscumpere omenirea."

E-67 Şi ea doar s-a oprit să-mi frece spatele. Şi eu am fost aplecat puţin, în partea aceasta, aşa ca doamna să poată masa. Şi ea era de lângă Corydon, aici jos. Noi am ajuns să vorbim. Şi ea a zis, "Domnule, eu întotdeauna am crezut că dacă Dumnezeu a fost cândva Dumnezeu, El încă este Dumnezeu, astăzi, tot aşa cum era El în zilele din vechime." Ea a zis, "Deşi biserica mea o neagă deschis, dar eu cred că este Adevărul."

E-68 Şi am zis, "Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu, tânără femeie."
Ea a zis, "Dacă El a fost vreodată un vindecător, nu este El încă un vindecător?"
Am zis, "El cu certitudine este, sora mea."

E-69 Dar omul vrea să stăpânească, şi să stăpânească peste om. Şi omul vrea ca omul să stăpânească peste el. El nu vrea să aibe pe Dumnezeu să stăpânească.

E-70 Deci acest fiu al lui Chiş, Saul, după nume, era doar răspunsul la ceea ce au vrut ei, marele om de statură. Şi... Oh, el doar putea să-i conducă în bătăliile lor, şi aşa mai departe. Dar, totuşi, acesta nu era felul lui Dumnezeu de-a face lucrurile. Dumnezeu a vrut profetul Lui bătrân credincios să-i îndrume, şi să vorbească cuvintele Lui către ei.

E-71 Acum, astăzi, în marea noastră epocă a bisericii în care noi trăim, noi, mă gândesc, şi cred aceasta din toată inima mea, că noi am mers exact invers de la ce ne-a poruncit Dumnezeu să facem. Ultimele Cuvinte ale Salvatorului nostru erau în Marcu 16. A zis:
Mergeţi în toată lumea, şi predicaţi evanghelia la fiecare făptură.
Cel ce crede şi este botezat va fi salvat; ... cel ce nu crede va fi osândit.
Şi aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred; În numele meu ei vor scoate draci; ei vor vorbi cu o limbă nouă;
Şi dacă ei vor ridica şerpi; sau... bea... lucruri de moarte, nu-i va vătăma; şi dacă ei... îşi vor pune mâinile peste bolnavi, ... ei se vor însănătoşa.

E-72 Nu există nici un om, nu există fiu al lui Chiş, sau nimeni altul, nu poate produce aceea în afară de conducerea Duhului Sfânt. Dar noi am făcut şcoli, noi am făcut seminarii, şi am făcut organizaţii, să-să satisfacem, şi să arătăm ca restul lumii.

E-73 Acum, Duhul Sfânt obişnuia să fie Liderul în această naţiune. Această naţiune obişnuia să fie guvernată când în urmă în... când ei au scris declaraţia de independenţă. Şi acolo era un scaun în plus aşezat acolo. Nu există nici un pic de îndoială în mintea mea că Fiul lui Dumnezeu a şezut la masa aceea, când această naţiune a fost fondată pe principiile de libertate a religiei şi libertate pentru toţi, şi pe baza Cuvântului Etern al lui Dumnezeu.

E-74 Dar noi am corupt aceea. Politica; noi am votat oameni înăuntru acolo, sub cumpărare şi vânzare, şi promisiuni de falsitate. Până când... Naţi unea noastră, şi politica noastră, şi democraţia noastră, este aşa de poluată până când ea este-ea este împletită cu comunism şi toate felurile de ismuri.

E-75 Şi de multe ori noi chemăm în sesiuni pentru rugăciune, când ligi ale naţiunilor se întâlnesc, şi acolo... sau să aibe discuţii. Şi într-un anumit, timp măreţ, recent, acolo nici măcar o singură dată nu s-a chemat pentru rugăciune. Cum vom rezolva noi vreodată diferenţele fără rugăciune? Cum putem noi vreodată să aşteptăm, în toată lumea, să facem vreodată ceva fără conducerea Duhului Sfânt?

E-76 Dar lăsaţi-mă să spun aceasta cu dragoste şi respect către naţiunea noastră şi steagului ei, şi pentru republica pentru care el stă. Noi am respins pe Conducătorul nostru, Duhul Sfânt, şi prin politică coruptă am introdus oameni cu minte pervertită. Şi dacă nu vegheaţi, ei vor face una dintre cele mai fatale greşeli pe care le-au făcut vreodată, chiar acum, este din cauză că oamenii doresc ca oamenii să conducă.

E-77 Ceea ce avem noi nevoie în capitoliul acestor State Unite, ca un preşedinte, ceea ce noi avem nevoie în congres, ceea ce noi avem nevoie în sălile noastre de justiţie, este oameni care şi-au consacrat vieţile către Dumnezeu, şi sunt umpluţi cu Duhul Sfânt, şi sunt călăuziţi prin îndrumarea Lui Divină. Dar, în loc de aceea, noi alegem oameni de intelectual, oameni care au "forme de evlavie, şi neagă Puterea lui Dumnezeu," oameni care sunt ateişti, şi uneori chiar mai rău decât atât, noi am adus în tărâmurile noastre politice, ale naţiunii noastre.

E-78 Nu numai atât, ci în bisericile noastre. Bisericile noastre au devenit corupte pe baza că noi, în alegerea păstorilor noştri să ne conducă, noi am mers la seminarii şi am selectat oameni care sunt mari uriaşi intelectuali, bărbaţi care sunt foarte străluciţi în minte, oameni care au pregătire, şi sunt mari sociabili printre oameni, şi sunt oameni mari în cartier, ceea ce eu nu am nimic de spus împotrivă. Bărbaţi care sunt amabili în căile lor de umblare, atenţi în căile lor de viaţă, şi cum se comportă ei printre alţi bărbaţi, şi printre oameni, bărbaţi mari în câmpurile lor, despre care eu nu vorbesc rău. Ferească Dumnezeu ca duhul meu să fie vreodată aşa de rău. Însă, totuşi, aceea nu este ceea ce a ales Dumnezeu pentru noi.

E-79 Aceasta este conducerea Duhului Sfânt: Cristos în inima oamenilor. Mulţi dintre acei oameni intelectuali care stau în amvonul nostru neagă existenţa reală a Duhului Sfânt. Mulţi dintre ei neagă existenţa vindecării Divine şi Puterea Duhului.

E-80 Eu am citit un articol, ieri, eu cred că era, o serie de tăieturi din ziar de la Jack Coe, regretatul Jack Coe, unul din convertiţii mei la Domnul Isus, care a fost un om puternic de vitejie, în ziua lui. Şi a fost luat la întrebări, jos în Florida, pentru că i-a cerut unui copil tânăr să-şi scoată protezele de la picioare, şi să umble pe platformă. Şi făcând aşa, copilul a umblat pe platformă, normal, şi a căzut când a ajuns la mama lui. Totul fiind un aranjament al duşmanului lui Cristos, această femeie tânără şi soţul ei l-au adus pe fratele nostru distins în tribunalele din ţară.

E-81 Şi când fiecare biserică ar fi trebuit să stea alături de Fratele Jack, când fiecare om bisericos care menţionează Numele lui Isus Cristos ar fi trebuit să stea alături de el, cu vitejie, fiecare bărbat care cheamă Numele Domnului Isus ar fi trebuit să cadă pe genunchii lor în rugăciune. Dar, în loc de aceea, prin titlurile ziarelor, unul dintre cultele noastre mari a zis că au dat mâinile cu ateii, să condamne, să-l întemniţeze pe Fratele Jack Coe. Vă puteţi imagina o biserică, care se numeşte Numele lui Cristos, să-şi unească mâinile cu un ateist, să condamne un om evlavios care încerca cu toată inima lui să stea pentru Biblie? Dar ei au făcut-o.
Şi atunci Fratele Gordon Lindsay a fost în ajutor.

E-82 Şi când judecătorul necredincios a zis, "Acest om este o fraudă pentru că el a luat protezele de la acel copil şi l-a trimis peste platformă, şi a zis că el era 'vindecat.' Şi el a minţit, şi a făcut ceva contrar cu ordinele doctorului, de aceea el are un caz de înşelare împotriva lui."

E-83 Şi Dl. Coe s-a ridicat, şi el a zis, "Domnule, eu înfrunt acea afirmaţie. Dumnezeu a vindecat băiatul."

E-84 Şi judecătorul a zis, "Eu voi întreba orice om din această judecătorie dacă acea afirmaţie ar putea fi adevărată, că Dumnezeu putea vindeca băiatul acela la un capăt al platformei, şi să-l lase să fie bolnav la celălalt capăt. Dacă acea afirmaţie poate fi dovedită prin Biblie, atunci eu spun că Dl. Coe are un drept pentru afirmaţia lui."

E-85 Şi un predicator şi-a ridicat mâna, şi a zis, "Onoarea voastră, domnule, pot să o afirm?"
Şi judecătorul a zis, "Afirm-o."

E-86 Şi predicatorul s-a ridicat în picioare, şi a zis, "Într-o noapte, pe o mare învolburată, când o corăbioară era gata să meargă la fund, toate speranţele de a fi salvaţi s-au dus. Ei au văzut pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, venea umblând pe apă. Şi unul din apostoli, cu numele de Petru, a zis, 'Dacă acela eşti Tu, Doamne, porunceşte-mi să vin la Tine pe apă."' Şi el a zis, "Domnul i-a zis apostolului Petru, 'Vino.' Şi el a păşit afară din corabie, domnule, umblând tot aşa de bine cum umbla Isus, umblând pe apă. Dar când el s-a speriat, el a început să se scufunde înainte de a ajunge la Isus."
Judecătorul a zis, "Cazul este eliberat."
Noi avem nevoie de conducerea Duhului Sfânt, nu oameni intelectuali.

E-87 Saul, fiul lui Chiş, a fost atunci făcut căpitan peste popor, şi el a luat două mii de oameni, şi Ionatan a luat o mie. Şi Ionatan a coborât la o garnizoană şi a lovit un grup de Amoniţi, Amoniţi, mai degrabă. Şi când-când el i-a lovit, Saul a sunat o trâmbiţă, şi a zis, "Vedeţi ce a făcut Saul." El a început să se îngâmfe.

E-88 Doar imediat ce un om ajunge să fie ceva mare Doctor de Divinitate, sau primeşte ceva mic în spatele numelui lui, el devine mai mult, sau mai puţin, un ştie tot.

E-89 Oamenii lui Dumnezeu sunt oameni smeriţi. Poporul lui Dumnezeu este popor smerit. Când voi vedeţi pe cineva care zice că au primit Duhul Sfânt, şi încep să se separe, părându¬se, că nu au Credinţa, mergând în jur, încercând să fie ceva ce nu sunt, doar amintiţi-vă, ei nu au primit pe Domnul Isus.

E-90 Apoi noi aflăm că duşmanul s-a aşezat înăuntru. Şi el urma să vină într-un grup mic de oameni ai lui Dumnezeu, şi urma să scoată ochiul drept la fiecare om.

E-91 Aceea este ce încearcă să facă duşmanul întotdeauna, este să scoată amândoi ochii, dacă el poate, aşa ca oamenii să nu poată vedea ce fac. Aceea este ce încearcă Satan să facă astăzi la fiecare Creştin, să-i scoată vederea spirituală, ca el să poată să urmeze numai sensul intelectual al lucrurilor, şi nu sensul Duhului Sfânt să-l conducă.

E-92 Deci atunci când ei au făcut aceea, când a venit marea înfrângere, atunci Saul a tăiat doi boi mari şi i-a trimis la tot poporul. Şi eu doresc ca voi să observaţi aici, când Saul a trimis bucăţile de bou la tot Israelul, şi a zis, "Fiecare bărbat care nu-l va urma pe Samuel şi Saul, el să, acest bou, să fie ca acesta." Vedeţi voi cât de înşelă tor a încercat el să se reprezinte cu omul lui Dumnezeu? Cât-cât de necreştinesc a fost aceasta. Teama poporului era din cauza lui Samuel. Dar Saul i-a adus pe toţi să-l urmeze din cauză că oamenii s-au temut de Samuel. "Ei să vină după Samuel şi Saul."

E-93 Şi de câte ori, astăzi, am auzit noi aceasta! "Noi suntem marea Biserică. Noi suntem Biserica lui Cristos. Noi suntem Biserica lui Dumnezeu. Noi suntem cei-cei aşa-şi-aşa." Aceasta îi face pe oameni să aibe o frică, şi să gândească că aceea este unde într-adevăr lucrează Dumnezeu. Şi ei nu vor conducerea Duhului Sfânt. Ei mai degrabă ar urma un om ca acela, pentru că le place să trăiască propria lor viaţă individuală. Le place să creadă ce vor ei să creadă.

E-94 Vedeţi voi? Duhul Sfânt este Judecătorul nostru. Dumnezeu niciodată nu ne-a dat un papă, sau un episcop, sau pe cineva, să fie un Judecător. Duhul Sfânt, Persoana lui Dumnezeu, în forma Duhului Sfânt, este Judecătorul nostru şi Călăuza noastră. Acum, de ce este aceea?

E-95 Vă rog să scuzaţi această dură, şi cea mai dură expresie. Eu nu vreau ca aceasta să fie rea. Eu o spun din dragoste.

E-96 Dar Duhul Sfânt spune că este rău ca femeile noastre să-şi taie părul. Şi este rău ca femeile noastre să poarte pantalonaşi scurţi şi pantaloni, şi să-şi facă buzele şi faţa cu vopsea. Duhul Sfânt spune că aceasta este greşit. [Fratele Branham bate pe amvon de trei ori – Ed.]

E-97 Dar noi vrem oameni să ne spună că este în ordine, "Atât timp cât mă urmaţi pe mine şi pe Samuel." Lor le place să trăiască şase zile, oricum vor ei, şi să meargă la biserică duminica dimineaţa. Şi un absolvent al unei facultăţi intelectuale bune cu multe licenţe le poate vorbi o predică mică care va... câteva glume în ea, care să le gâdile urechile şi-i face să fie distraţi, ca ceva film sau program de televiziune. Şi să spună o rugăciune mică peste ei, şi să-i trimită acasă cu un-un fel de siguranţă de satisfacţie de sine că ei şi-au făcut religia lor. Aceea nu este voia Duhului Sfânt.

E-98 Duhul Sfânt vrea să trăiţi evlavios, în fiecare zi din săptămână, şi în fiecare seară, să vă separaţi de lucrurile lumii.

E-99 Dar biserica nu vrea aceea. Ei vor ceva om care poate-care poate să interpreteze Biblia în felul cum vor ei să O audă. Ei nu vor să asculte la glasul Duhului Sfânt vorbind prin Biblie. Mulţi din ei vor să spună, "Zilele minunilor au trecut." Aceea este ce-i gâdilă pe oameni. Ei vor să spună, "Nu există botez al Duhului Sfânt." Oamenii nu vor să se comporte diferit de cum se comportă restul lumii. Ei nu vor să iasă pe stradă şi să-şi aibe faţa spălată, şi-şi bărbaţi cu înfăţişare curată, şi fără ţigări în gura lor, şi-şi trabucuri, şi pipe, şi-şi lucrurile ce le fac bărbaţii. Şi femeile îşi vor părul tăiat foarte scurt, şi-şi rochii mici pe ele, şi să-şi arate formele, şi lucruri ce vor ele. Ele-ele vor bărbaţi care să le spună, "Aceea este în ordine."

E-100 Apoi, seara trecută, aici a venit un bărbat să-mi spună, că din cauză că am predicat împotriva acestora, că o mare denominaţiune, vreo cinci din ele, au zis, "Noi îl vom părăsi pe Fratele Branham şi nu vom mai avea nimic altceva de-a face cu el. Tu ori chemi benzile acelea înapoi, şi-ţi ceri scuze pentru ele, sau noi te vom părăsi."

E-101 Am zis, "Eu voi sta cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă aceasta ia tot ce este în viaţa mea, eu voi rămâne cu Cuvântul. Şi eu..."
A zis, "Ei bine, nu ar trebui să chemi înapoi o cutare-şi¬cutare bandă?"

E-102 Am zis, "Eu niciodată nu am predicat nimic, în viaţa mea, de care să-mi fie ruşine. Eu nu voi chema înapoi nici o bandă sau nici înregistrări. Eu rămân cu ce spune Duhul Sfânt. Prin aceea eu trăiesc şi mor." Nu să încerc să spun despre mine însumi acum. Ci eu doar încerc să vă dau o ilustrare despre ceea ce se petrece, aşa ca să vedeţi şi să înţelegeţi. Aceasta este că oamenii vor să fie conduşi de oameni.

E-103 Ei nu l-au vrut pe Samuel. Apoi înainte ca ei să-l ungă pe Samuel rege... sau pe Saul, rege, scuzaţi-mă, Samuel a venit la ei din nou. Şi eu am să vorbesc doar în limbajul cum ar fi zis-o el astăzi. Voi o puteţi citi. El a zis, "Care-i situaţia cu Dumnezeu fiind Regele vostru?"
"Păi, noi nu vedem pe Dumnezeu."

E-104 "Păi, eu sunt reprezentantul Lui." Samuel a zis. "V-am spus eu vreodată ceva greşit? Am profeţit eu vreodată ceva ce nu s-a împlinit întocmai cum am zis că va fi? Nu v-am spus eu Cuvântul Domnului? Şi eu vă întreb aceasta. Am venit eu vreodată la voi şi v-am cerşit ceva din banii voştri? Am luat eu vreodată ceva de la voi? V-am adus eu vreodată ceva decât drept AŞA VORBEŞTE DOMNUL? Şi Dumnezeu a adeverit-o, de fiecare dată, că era Adevărul." Şi El a trimis o furtună şi ploaie (Voi cunoaşteţi Scriptura, voi, chiar acolo.) să dovedească că Samuel era vorbitorul lui Dumnezeu.

E-105 Şi ca Samuel perfect a reprezentat, astăzi, Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este vorbitorul lui Dumnezeu care vorbeşte întocmai exact ce spune Biblia, care crede întocmai ce a spus Biblia, şi nu diferă de la Ea, nici un pic.

E-106 Dar ei au vrut pe cineva care putea să le spună altfel. Şi oamenii nu au putut spune că profeţia lui Samuel nu era perfectă. Ei au răspuns şi au zis, "Samuel, tot ce ai vorbit tu în Numele Domnului, Domnul a adus la împlinire întocmai cum ai zis. Nu există nici un cusur. Tu nu ai venit la noi şi să ne cerşeşti banii. Tu te-ai întreţinut singur. Tu niciodată nu ne-ai cerut să facem un lucru mare, remarcabil pentru tine. Tu te-ai încrezut în Dumnezeul tău, şi El te-a scăpat din toate lucrurile. Şi cuvintele tale sunt adevărate. Tot ce tu ai vorbit în Numele Domnului a fost întocmai cum ai zis. Dar totuşi noi vrem un rege."

E-107 Puteţi voi vedea nepotrivirea? Puteţi voi-voi vedea yiclenia Diavolului, cum poate lucra asupra unei fiinţe umane? În loc să se supună pe el sau pe ea la Duhul Sfânt, şi să asculte la ce este AŞA VORBEŞTE DOMNUL, pentru o viaţă pură, un caracter neîntinat, pentru o viaţă diferită, un popor deosebit, o naţiune sfântă, un popor cu o comportare ciudată; ei mai degrabă s-ar potrivi cu lumea, şi să se comporte ca lumea, şi să meargă la ceva biserică care zice, "Aceea este în ordine, doar comportaţi-vă astfel şi mergeţi înainte."

E-108 Puteţi vedea ce este aceasta? Ei zic, "Nu există un astfel de lucru ca vindecare. Oh, botezul Duhului Sfânt a fost un cadru pentru biserică." Cu alte cuvinte, atunci, "Dumnezeu a luat oameni, a luat Duhul Sfânt afară din Biserică, şi a lăsat denominaţiunea să O zidească." Niciodată, niciodată. Nu există un astfel de lucru. Duhul Sfânt, Cuvântul Adevărului, era să vă călăuzească până vine Isus. Dar acela-i felul cum a-a mers.

E-109 Saul a venit la putere. El putea avea o mare urmare. Oh, el avea armuri frumoase. El avea cântăreţi. El avea scuturi, şi el avea suliţe. Oh, el depăşea în strălucire toate celelalte naţiuni. Şi el i-a adus într-o democraţie care era dincolo de orice a auzit cineva vreodată.

E-110 Şi aceea este exact ce au făcut denominaţiunile şi bisericile noastre astăzi. Noi avem cele mai mari clădiri de biserică din lume. Noi avem oamenii cel mai frumos îmbrăcaţi din lume. Noi avem cele mai mari şcolarizări ce pot fi aduse.

E-111 Ca şi oamenii antrenaţi ai lui Saul care puteau lua suliţa aceea, şi ei puteau să o mişte şi să o manevreze încât naţiunile se temeau de ei. Ei erau un popor antrenat, şi totul. Dar, într-o zi, a venit un timp când acolo a venit afară un provocator. Şi acesta aşa a neliniştit toată armata Israeliană încât ei stăteau, tremurând în încălţămintea lor. Goliat le-a făcut o provocare, "Dacă Dumnezeul vostru este ceea ce voi ziceţi că El este! Voi sunteţi cel mai bine instruiţi." Şi el i-a provocat. Ei nu ştiau ce să facă. Armurile lor fine, lustruite nu mergeau. Suliţele lor nu mergeau. Acolo era ceva despre ce ei nu au mai auzit, înainte, ce avea loc.

E-112 Şi cu toată reverenţa şi respectul evlavios, şi onoare şi demnitate, şi dragoste şi părtăşie Creştină, eu spun aceasta. Eu am citit, zilele trecute, într-un ziar African, unde acel fiu al nostru al lui Chiş, provocatorul nostru al evanghelismului, când un Mahomedan l-a provocat, Billy Graham. A zis, "Dacă Dumnezeul vostru este Dumnezeu, El să vindece bolnavii aşa cum El a zis că El va face." [Fratele Branham a bătut pe amvon de patru ori – Ed.] Şi fiul lui Chiş, cu restul armatei, s-au liniştit şi au părăsit ţara, învinşi. Este o dizgraţie. Dumnezeul nostru este Dumnezeu.

E-113 Noi avem bisericile noastre bune. Noi avem evanghelismul nostru fin. Noi avem cântăreţii noştri plătiţi. Noi avem cele mai bune coruri; cele mai înalte turnuri din ţară. Noi avem cei mai fini oameni, ceva din cei mai mulţi bani. Noi avem intelectualii. Noi avem teologia jos până la punct; noi o putem predica; noi o putem spune. Noi putem evangheliza şi să aducem oamenii înăuntru, şi să facem milioane în fiecare an, de convertiţi, în biserică. [Porţiune goală pe bandă – Ed.] Cântăreţii noştri plătiţi, evanghelismul nostru intelectual, nu ştie cum să întâmpine o provocare ca aceea. Ei nu ştiu nimic despre aceasta. Ei nu ştiu nimic despre puterea Lui de vindecare, despre botezul Duhului Sfânt, despre Puterea care poate să ia o umbră de om murind cu cancer, şi să-l elibereze. Ei nu ştiu nimic despre aceasta. Ei nu au fost instruiţi în acel câmp, aşa cum a fost Saul şi grupul lui făcut de oameni.

E-114 Dar lăsaţi-mă să spun oamenilor lui Dumnezeu, şi vouă copiilor, ca voi să puteţi şti că Dumnezeu niciodată nu vă lasă fără o mărturie.

E-115 Ne cunoscută, lui Saul, Saul nu a ştiut nimic despre aceasta. Dar Dumnezeu a avut un David mic înapoi acolo în spatele dealului pe undeva, care nu hrănea oile pe buruieni bisericeşti. El le conducea pe lângă ape liniştite şi în păşuni verzi. El era preocupat de oile tatălui său. Şi dacă ceva intra, un duşman, să apuce una din oile tatălui său, el cunoştea Puterea lui Dumnezeu să elibereze oaia aceea. [Fratele Branham bate pe amvon de două ori – Ed.]

E-116 Dumnezeu încă are un David, pe undeva, care ştie ce înseamnă să eliberezi una din oile lui Dumnezeu, prin Puterea lui Dumnezeu. El încă ştie totul despre aceasta.

E-117 El s-a încrezut. El nu ştia nimic despre armura lui Saul, nici nu voia el vreuna din ele. El nu a vrut nici unul din cultele lor. El nu a vrut armura veche pe el. El a zis, "eu nu ştiu nimic despre aceasta. Dar lasă-mă să merg în Puterea de care eu ştiu." El a hrănit oile tatălui său. El a avut grijă de păşuni. El le-a dat felul corect de hrană, şi ele au trăit şi au prosperat.

E-118 "Omul nu va trăi numai cu pâine. Ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, va trăi omul." Adevăratul păstor le hrăneşte. "Isus Cristos acelaşi ieri, azi, şi în veci." Şi dacă duşmanul apucă pe una, în boală, el cunoaşte Puterea lui Dumnezeu.

E-119 Priviţi la micuţul David, stătea acolo. A zis, "Acel ins este un războinic, de la naşterea lui. Şi din tinereţea lui, el nu a ştiut nimic decât o suliţă şi armură. El este bine instruit. El este un teolog. Şi Tu nu ştii nimic despre aceasta."

E-120 El a zis, "Asta-i adevărat, domnule. Eu nu ştiu nimic despre pregătirea lui teologică. Dar există un lucru pe care-l cunosc, căci, când un duşman a venit înăuntru, să ia una din oile tatălui meu, eu am mers cu Puterea lui Dumnezeu. Eu l-am eliberat. Eu l-am adus în siguranţă înapoi la sănătate bună din nou. Eu l-am adus înapoi la păşunile verzi umbroase şi ape liniştite. Şi Dumnezeul care a dat leul în mâinile mele, şi l-am omorât când a luat unul din miei, şi El m-a lăsat să ucid ursul, aşa va merge Dumnezeul Cerului cu mine să-l ucid pe acest Filistean netăiat împrejur."
Noi avem nevoie de conducerea Duhului Sfânt.

E-121 Eu nu-mi cunosc zilele. Nimeni nu ştie. Cealaltă dimineaţă eu eram culcat în patul meu. Şi am fost... eram adormit, şi am visat că Joseph era bolnav, şi eu l-am ridicat să mă rog pentru el. Şi când m-am trezit, am fost foarte necăjit. Am zis, "Păi, poate Joseph va fi bolnav."

E-122 Şi am privit, trecând prin faţa mea, într-o umbră mică, întunecată, cam de o culoare maronie. Şi se părea că acesta eram eu. Şi am privit-o. Şi venind în spatele ei era Cineva alb, şi acesta era El. Eu am privit dincolo la soţia mea, să văd dacă ea era trează, ca eu să-i pot arăta, ea să poată vedea viziunea. Dar ea dormea.

E-123 Eu am zis, "Oh, îmi pare rău, Doamne. Dar, aceea a fost viaţa mea, Tu a trebuit să mă conduci la tot ce am făcut. De fiecare dată când ceva se întâmpla, mă gândeam că acesta erai Tu care o făcea. Şi îmi dau seama că era Satan care încerca să mă îndepărteze de la ea." Am zis, "Dacă Tu puteai numai să mă conduci." Şi aşa cum am privit, am văzut cea mai frumoasă faţă pe care am văzut-o vreodată la un om. El era în faţa mea, privind înapoi. El şi-a ridicat mâna şi mi-a apucat-o pe a mea, şi a început să se mişte încoace. Viziunea m-a părăsit. Ultima duminică dimineaţa, am fost, m-am trezit devreme. Aceea era sâmbătă, această viziune. Pe...

E-124 Întotdeauna m-am îngrijorat, eu întotdeauna m-am gândit la moarte. Aceasta, eu fiind de cincizeci de ani, aceasta-i, timpul meu nu este... nu mă gândeam că era prea mult. Şi m¬am întrebat ce aş fi eu în acea teofanie, trup ceresc. "Va fi că eu aş vedea pe scumpii mei prieteni şi, să zic, o ceaţă mică albă trecând pe aproape, şi să zic, 'Acolo merge Fratele Neville,' sau, el nu putea zice, 'Hello, Frate Branham'? Şi când Isus vine, atunci aş fi om din nou." Eu deseori m-am gândit asta.

E-125 Eu am visat că eram afară în Vest. Şi eu venind în jos printr-un loc mic de salvie, şi soţia mea era cu mine, şi noi am fost la pescuit de păstrăvi. Şi m-am oprit şi-şi am deschis poarta. Şi cerurile erau aşa de frumoase. Ele nu arătau aşa cum arată aici peste vale. Ele erau albastre, şi norii frumoşi albi. Şi am zis soţiei, am zis, "Noi ar fi trebuit să fim aici afară, cu mult timp în urmă, dragă." Ea a zis, "De dragul copiilor, noi ar fi trebuit să fim, Billy." Am zis, "Aceea-i..." Şi m-am trezit.
126 M-am gândit, "Eu visez aşa de mult! Mă întreb de ce?" Şi am privit jos, şi ea era culcată lângă mine.

E-127 Şi m-am ridicat sus pe perna mea, cum aţi făcut-o mulţi dintre voi oameni, mi-am pus capul pe-pe căpătâiul patului, şi mi-am pus mâinile în spatele meu. Şi eu eram culcat acolo în felul acesta. Şi am zis, "Ei bine, mă întreb doar ce va fi aceasta, de cealaltă parte. Eu sunt deja de cincizeci, şi eu încă nu am făcut nimic. Dacă aş putea măcar să fac ceva să ajut pe Domnul, căci eu ştiu că eu nu voi fi muritor. Jumătate din timpul meu s-a dus, cel puţin, sau mai mult de jumătate. Dacă voi trăi să fiu aşa de bătrân ca poporul meu, totuşi jumătate din timpul meu s-a dus." Şi m-am uitat în jur. Şi eu eram culcat acolo, pregătindu-mă să mă scol. Era cam ora şapte. Am zis, "Eu cred că voi merge jos la biserică, în această dimineaţă. Dacă sunt răguşit, mi-ar place să-l aud pe Fratele Neville să predice."

E-128 Deci am zis, "Tu eşti trează, Dragă?" Şi ea era adormită foarte adânc."

E-129 Şi eu nu vreau să pierdeţi aceasta. Aceasta m-a schimbat. Eu nu mai pot fi acelaşi Frate Branham care am fost.

E-130 Şi am privit. Şi am auzit Ceva, care continua să zică, "Tu doar începi. Presează bătălia. Doar continuă să presezi."

E-131 Mi-am scuturat capul un minut. M-am gândit, "Ei bine, eu probabil mă gândesc doar în acest fel." Voi ştiţi, o persoană poate primi ceva imaginaţii." Şi am zis, "Eu probabil că doar mi-am imaginat asta."
Acesta a zis, "Presează bătălia! Continuă să mergi.
Continuă să mergi."

E-132 Am zis, "Poate eu am zis-o." Şi mi-am pus buzele între dinţi, şi mi-am pus mâna peste gură.

E-133 Şi acolo a venit Acesta din nou, a zis, "Doar continuă să presezi. Dacă tu ştiai numai ce era la capătul drumului!"

E-134 Şi se părea că puteam să-l aud pe Graham Snelling, sau cineva, care cânta acea cântare ca aceasta. Ei o cântă aici, Anna Mae şi toţi dintre voi.
Mi-e dor de casă şi sunt abătut, şi vreau să-l văd pe Isus.
Mi-ar place să aud acele clopote dulci din port bătând.
Aceasta mi-ar lumina cărarea şi toate temerile ar dispărea.
Doamne, lasă-mă să privesc dincolo de cortina timpului.
Voi aţi auzit-o cântată aici la biserică.

E-135 Şi am auzit Ceva zicând, "Ţi-ar place să vezi doar dincolo de perdea?"
Am zis, "Aceasta m-ar ajuta aşa de mult."

E-136 Şi am privit. Doar într-un moment, eu... O suflare eu am venit într-un loc mic care s-a înclinat. Am privit înapoi, şi acolo eu eram, culcat pe pat. Şi am zis, "Acesta este un lucru ciudat."

E-137 Acum, eu nu aş vrea ca voi să repetaţi aceasta. Aceasta este înaintea bisericii mele, sau oile mele pe care le păstoresc. Dacă a fost, că eram în trupul acesta sau afară, dacă a fost o translaţie, aceasta nu a fost ca orice altă viziune pe care am avut-o vreodată. Eu am putut privi Acolo, şi am putut privi aici.

E-138 Şi când am atins acel Loc mic, eu niciodată nu am văzut aşa de mulţi oameni venind alergând, strigând, "Oh, scumpul nostru frate! "

E-139 Şi am privit. Şi femei tinere, poate în jur de douăzeci de ani, optsprezece la douăzeci, ele îşi aruncau braţele în jurul meu, şi strigau, "Scumpul nostru frate!"

E-140 Aici au venit bărbaţi tineri, în strălucirea tinereţii bărbatului. Şi ochii lor străluceau şi arătau ca stelele într-o noapte întunecată. Dinţii lor albi ca perla. Şi ei strigau, şi mă apucau, şi strigau, "Oh, fratele nostru scump!"

E-141 Şi m-am oprit, şi am privit. Şi eu eram tânăr. Am privit în urmă la trupul meu bătrân culcat acolo, cu mâinile mele în spatele capului meu. Şi am zis, "Eu nu înţeleg aceasta."

E-142 Şi aceste femei tinere îşi aruncau braţele în jurul meu. Acum, îmi dau seama că este audienţa amestecată, şi eu o spun cu dulceaţa şi cu maturitatea Duhului. Bărbaţii nu-şi pot pune braţul în jurul femeilor fără o senzaţie umană; dar aceasta nu era Acolo. Acolo nu era nici ieri nici mâine. Ei nu oboseau. Ei erau... Eu niciodată nu am văzut aşa femei frumoase în toată viaţa mea. Ele aveau părul până jos de tot la linia taliei; rochii lungi până la tălpi. Şi ele doar mă îmbrăţişau. Nu era o îmbrăţişare nici măcar cum sora mea proprie, care şade acolo, m-ar îmbrăţişa. Ele nu mă sărutau, şi eu nu le sărutam. Era ceva ce eu-eu nu am-vocabularul, eu nu am cuvintele să spun. "Perfecţiunea" nu ar atinge-o. "Superbul" nici măcar nu ar atinge-o, nicăieri. Era ceva ce eu niciodată... Voi doar trebuie să fiţi acolo.

E-143 Şi am privit în această parte, şi în aceea. Şi ele veneau, cu miile. Şi am zis, "Eu nu înţeleg aceasta." Am zis, "Ei bine, ele..."

E-144 Şi aici vine Hope. Aceea a fost prima mea soţie. Ea alerga, şi nu a zis, "Soţul meu." Ea a zis, "Fratele meu scump," şi când ea m-a îmbrăţişat. Acolo era o altă femeie stând acolo, care m¬a îmbrăţişat, şi apoi Hope a îmbrăţişat această femeie; şi fiecare. Şi m-am gândit, "Oh, aceasta trebuie să fie ceva diferit. Aceasta nu poate fi... Există ceva..." M-am gândit, "Oh, aş vrea eu să mai mă duc vreodată înapoi la hoitul acela bătrân din nou?"
145 M-am uitat în jur atunci. M-am gândit, "Ce este aceasta?" Şi m-am uitat, foarte bine. Şi am-am zis, "Eu-eu nu pot înţelege aceasta." Dar Hope se părea să fie ca, oh, un musafir de onoare. Ea nu era diferită, ci doar ca un musafir de onoare.

E-146 Şi am auzit un Glas apoi care mi-a vorbit, care era în cameră, a zis, "Acesta este ce ai predicat că era Duhul Sfânt. Aceasta este Dragoste perfectă. Şi nimic nu poate intra Aici fără Aceasta."

E-147 Eu sunt mai mult hotărât, decât oricând în viaţa mea, că este nevoie de Dragoste perfectă, să intri Acolo. Acolo nu era gelozie. Acolo nu era oboseală. Acolo nu era moarte. Boala nu putea niciodată, intra Acolo. Mortalitatea; nu putea-putea niciodată să vă facă bătrâni. Şi... Ei nu puteau să plângă. Era doar o singură bucurie.

E-148 "Oh, fratele meu scump!" Şi ei m-au luat sus, şi m-au aşezat sus pe un loc mare înalt.
149 M-am gândit, "Eu nu visez. Eu privesc înapoi la trupul meu-meu zăcând jos aici pe pat."

E-150 Şi ei m-au pus acolo sus. Şi am zis, "Oh, eu nu ar trebui să şed aici sus."

E-151 Şi aici au venit femei şi bărbaţi, din ambele părţi, doar în floarea tinereţii lor, strigând. Şi o femeie stătea acolo, şi ea a strigat, "Oh, fratele meu scump! Oh, noi suntem aşa de fericiţi să te vedem Aici."
Am zis, "Eu nu înţeleg aceasta."

E-152 Şi atunci Glasul acela care vorbea, de deasupra mea, a zis, "Tu ştii, că este scris în Biblie, că, 'Profeţii au fost adunaţi cu poporul lor."'
Şi am zis, "Da. Îmi amintesc aceea în Scripturi."
A zis, "Ei bine, aceasta este când tu te vei aduna cu poporul tău."
Am zis, "Atunci ei vor fi reali, şi eu pot să-i simt." "Oh, da."

E-153 Am zis, "Dar, acolo sunt milioane. Acolo nu erau aşa de mulţi Branhami."

E-154 Şi Glasul acela a zis, "Ei nu sunt Branhami. Ei sunt convertiţii tăi. Ei sunt aceia pe care i-ai condus la Domnul." Şi a zis, "Unele din acele femei acolo, care te gândeşti că sunt aşa de frumoase, erau mai bine de nouăzeci de ani când le-ai condus la Domnul. Nu-i de mirare că ele strigă, 'Scumpul nostru frate! "'

E-155 Şi ei au strigat, toţi deodată, au zis, "Dacă tu nu ai fi mers, noi nu am fi Aici."
M-am uitat în jur. M-am gândit, "Ei bine, eu nu o pricep."
Am zis, "Oh, unde este Isus? Eu vreau să-L văd, aşa de mult."

E-156 Ei au zis, "Acum, El este doar puţin mai sus, chiar sus încolo." A zis, "Într-o zi El va veni la tine. Înţelegi?" A zis, "Tu ai fost trimis, ca un conducător. Şi Dumnezeu va veni. Şi când El vine, El te va judeca după cum tu i-ai învăţat, întâi, dacă ei intră sau nu. Noi vom intra conform cu învăţătura ta."

E-157 Am zis, "Oh, eu sunt aşa de bucuros. Şi, Pavel, trebuie el să stea în felul acesta? Trebuie Petru să stea în felul acesta?"
"Da."

E-158 Am zis, "Atunci eu am predicat fiecare Cuvânt pe care ei 1- au predicat. Eu nu am deviat de la Acesta, de la o parte la alta. Unde ei au botezat în Numele lui Isus Cristos, eu am făcut la fel. Unde ei au învăţat botezul Duhului Sfânt, eu am făcut la fel. Orice au învăţat ei, eu am făcut la fel."

E-159 Şi oamenii aceia au strigat, şi au zis, "Noi ştim asta. Şi ştim că noi mergem cu tine, într-o zi, înapoi pe pământ." Ziceau, "Isus va veni, şi tu vei fi judecat conform cu Cuvântul care ni 1- ai predicat. Şi atunci dacă tu eşti acceptat la timpul acela, ceea ce tu vei fi," şi a zis, "atunci tu ne vei prezenta Lui, ca trofee ale slujbei tale." Zicea, "Tu ne vei călăuzi la El, şi, toţi împreună, noi vom merge înapoi pe pământ, să trăim pentru totdeauna."
Am zis, "Trebuie eu să mă întorc înapoi acum?"
"Da. Dar continuă să presezi înainte."
160 M-am uitat. Şi am putut vedea oamenii, tot aşa departe cât puteam vedea, încă venind, vrând să mă îmbrăţişeze, strigând, "Scumpul nostru frate!"

E-161 Chiar atunci un Glas a zis, "Tot ce tu ai iubit vreodată, şi toţi care te-au iubit vreodată, Dumnezeu ţi i-a dat Aici." Şi am privit. Şi aici a venit câinele meu bătrân, a venit umblând în sus. Aici a venit calul meu, şi şi-a pus capul pe umărul meu, şi a nechezat. Zicea, "Tot ce ai iubit cândva, şi toţi care te-au iubit cândva, Dumnezeu ţi i-a dat în mâna ta, prin slujba ta."
Şi m-am simţit mutat din Locul acela frumos.

E-162 Şi am privit în jur. Am zis, "Eşti trează, scumpo?" Ea încă era adormită.

E-163 Şi m-am gândit, "Oh Dumnezeule! Oh, ajută-mă, O Dumnezeule. Nu mă lăsa niciodată să compromit cu un Cuvânt. Lasă-mă să stau chiar drept pe acel Cuvânt, şi să-L predic. Mie nu-mi pasă ce vine sau merge, ce face cineva; câţi Sauli sau fii ai lui Chiş, se ridică, câţi acesta, acela, sau celălalt. Lasă-mă, Doamne, să presez spre Locul acela. Toată teama de moarte...

E-164 Eu spun aceasta, cu Biblia înaintea mea, în această dimineaţă. Eu am un băieţel acolo, în vârstă de patru ani, să fie crescut. Eu am o fată de nouă ani; şi o adolescentă, pentru care sunt mulţumitor, care s-a întors pe calea Domnului. Dumnezeu, să mă lase să trăiesc, să-i cresc în frica de Dumnezeu.

E-165 Pe deasupra, toată lumea se pare că strigă la mine, femei de nouăzeci de ani şi bărbaţi, şi de tot felul. "Dacă tu nu ai fi mers, noi nu am fi Aici."

E-166 Şi, Dumnezeule, lasă-mă să presez bătălia. Dar dacă se ajunge la moarte, eu nu mai sunt... Ar fi o bucurie, ar fi o plăcere, să intru, din această corupţie şi dizgraţie.

E-167 Dacă aş putea face, acolo sus, o sută de miliarde de mile înălţime, un bloc pătrat, şi aceea este Dragoste perfectă; fiecare pas în această direcţie, se îngustează, până când ajungem jos către unde suntem acum. Aceasta ar fi doar numai o umbră a corupţiei, acel mic ceva ce putem simţi şi pipăi că există ceva pe undeva. Noi nu ştim ce este Aceasta.

E-168 Oh, prietenii mei scumpi, preaiubiţii mei, drăgălaşii mei ai Evangheliei, copiii mei născuţi pentru Dumnezeu, ascultaţi la mine, păstorul vostru. Voi, eu doresc să fi fost vreo cale să v-o pot explica. Nu există cuvinte; eu nu am putut să găsesc; nu se găsesc nicăieri. Dar tocmai dincolo de această ultimă suflare, este cel mai glorios lucru care voi vreodată ... Nu există cale să o explic. Nu există cale. Eu doar nu o pot face. Dar orice faci, prietene, lasă la o parte toate celelalte până când primeşti Dragoste perfectă. Să ajungi la un punct unde să poţi iubi pe fiecare, fiecare duşman, totul altceva.

E-169 Acea singură vizită Acolo, pentru mine, m-a făcut un om diferit. Eu nu pot niciodată, niciodată, niciodată să fiu acelaşi Frate Branham care am fost. Dacă avioanele se leagănă, dacă fulgerele sclipesc; dacă spionul are o armă spre mine. Orice este, nu contează. Eu voi presa bătălia, prin harul lui Dumnezeu. Căci, eu am predicat Evanghelia la fiecare făptură şi fiecare persoană care eu pot, convingându-i spre acea Ţară frumoasă de acolo.

E-170 Aceasta ar părea greu. Ar putea lua multă tărie. Eu nu ştiu până când. Noi nu ştim, fizic vorbind. Acea... De la examinarea mea din zilele trecute, el a zis, "Tu ai douăzeci şi cinci de ani de viaţă bună, tare. Tu eşti solid." Aceea m-a ajutat. Dar, oh, nu aceea era. Nu este aceea. Este ceva aici înăuntru. Această putrezire trebuie să se îmbrace în neputrezire. Această murire trebuie să se îmbrace în nemurire.

E-171 Fii ai lui Chiş se pot ridica. Eu... Toate lucrurile bune ce le fac ei, eu nu am nimic de spus rău împotriva lor, dând la săraci şi la caritate. Şi amintiţi-vă, de ce, Samuel i-a spus lui Saul, "Tu de asemeni vei profeţi." Şi mulţi dintre acei oameni sunt mari, predicatori puternici, pot predica Cuvântul ca arhanghelii. Dar totuşi nu era voia lui Dumnezeu. Dumnezeu trebuia să fie Regele lor. Frate, soră, tu să laşi Duhul Sfânt să te conducă.
Să ne plecăm capetele doar un moment.
Mi-e dor de casă şi-s amărât, eu vreau să văd pe Isus,
Mi-ar place să aud acele dulci clopote din port sunând;
Aceasta mi-ar lumina cărarea şi ar risipi toată teama;
Doamne, lasă-ne să privim dincolo de perdeaua timpului.
Doamne, lasă-mă să privesc dincolo de perdeaua întristării şi fricii,
Lasă-mă să văd acea însorită climă strălucită;
Aceasta ne-ar întări credinţa şi ar risipi toată teama;
Doamne, lasă-i să privească dincolo de perdeaua timpului.

E-172 Eu sunt sigur, Doamne, dacă această bisericuţă, în această dimineaţă, ar putea numai să privească dincolo de perdea! Nici o durere printre ei; acolo niciodată nu ar putea fi. Nici o boală; nimic decât perfecţiune. Şi Aceasta este doar o suflare între aici şi Acolo, de la bătrâneţe la tinereţe, de la timp la Eternitate; de la o dezgustare de mâine, şi o întristare de ieri, până la timpul prezent de Eternitate în perfecţiune.

E-173 Mă rog, Dumnezeule, ca Tu să binecuvântezi pe fiecare persoană de aici, dacă ar fi aceia aici, Doamne, care nu Te cunosc în felul acela de Dragoste. Şi cu adevărat, Tată, nimic nu ar putea intra în acel Loc sfânt fără felul acela de Dragoste, noua Naştere, de a fi născuţi din nou. Duhul Sfânt, Dumnezeu, este Dragoste, şi noi ştim că aceea este adevărat. Nu contează dacă mutăm munţii prin credinţa noastră, dacă am făcut lucruri mari, totuşi, fără Aceea de acolo, noi nu am putea niciodată să urcăm acea scară mare de acolo. Dar cu Aceea, Ea ne va ridica dincolo de aceste griji pământeşti. Mă rog, Tată, ca Tu să binecuvântezi poporul de aici.

E-174 Şi fie, ca, fiecare persoană care m-a auzit, în această dimineaţă, spunând acest Adevăr, ca Tu să-mi fii martor, Doamne, ca Samuel din vechime; "Le-am spus eu vreodată ceva în Numele Tău decât ce era adevărat?" Ei sunt judecătorii. Şi eu le spun acum, Doamne, că Tu m-ai dus în Ţara aceea. Şi Tu ştii că este adevărat.

E-175 Şi acum, Tată, dacă există unii care nu Te cunosc, fie ca aceasta să fie ora când ei spun, "Doamne, pune în mine voia să fie voia Ta." Acordă aceasta, Tată.

E-176 Iar acum, voi, cu capetele voastre aplecate, aţi vrea să vă ridicaţi mâinile, şi să ziceţi, "Roagă-te pentru mine, Frate Branham; voia lui Dumnezeu să fie în mine." [Fratele Branham face pauză – Ed.]

E-177 Acum în timp ce voi sunteţi chiar unde sunteţi, doar foarte blând, de ce nu ziceţi doar Tatălui, "Dumnezeule, în inima mea, astăzi, eu renunţ la toate lucrurile lumii. Eu renunţ la tot, să Te iubesc şi să Te servesc, toată viaţa mea. Şi eu vreau, din această zi înainte, să Te urmez, în fiecare Scriptură din Biblia Ta."? Dacă nu aţi fost botezaţi în botezul Creştin, "Eu vreau, Doamne."

E-178 "Dacă nu am primit încă Duhul Sfânt..." Voi veţi şti când L-aţi primit. El vă va da, El vă va da asigurarea şi Dragostea de care aveţi nevoie. Oh, voi aţi fi putut face diferit, aţi avut senzaţii, aşa cum aţi fi putut striga sau vorbi în limbi, ceea ce este bine. Dar dacă acea Dragoste Divină nu este acolo, credeţi-mă, acum, ziceţi, "Doamne, pune în inima mea, şi în sufletul meu, accesul Duhului Tău, ca eu să pot iubi, şi onora, şi să am acea Dragoste Divină în inima mea, astăzi, care să mă ducă în Ţara aceea când suflarea mea finală măpărăseşte," în timp ce ne rugăm. Voi rugaţi-vă, înşivă, acum. În felul vostru propriu, rugaţi-vă, cereţi lui Dumnezeu să facă asta pentru voi.

E-179 Eu vă iubesc. Eu vă iubesc. Voi bărbaţi scumpi cu păr cărunt care şedeţi aici, care aţi lucrat greu şi aţi hrănit copilaşii! Voi sărmane, mame bătrâne care le-aţi şters lacrimile din ochii lor! Lasă-mă să te asigur de aceasta, soră, dragă, nu este în felul acela dincolo de cealaltă răsuflare acolo. Eu cred că Aceasta este absolut în cameră. Ea este doar o dimensiune în care trăim noi. Aceasta este doar o putrezire în care trăim noi acum.

E-180 "Dar vrei în mine, Doamne, voia Ta să fie." Rugaţi-vă, în timp ce ne rugăm împreună.

E-181 Cu reverenţă, Doamne, pe baza Cuvântului Tău şi Duhul Tău cel Sfânt, noi suntem aşa de bucuroşi că ştim de unde vine naşterea noastră. Noi suntem bucuroşi că am fost "născuţi nu din voia omului, nici din voia firii, ci din voia lui Dumnezeu."

E-182 Şi ne rugăm, astăzi, Tată, ca aceştia care acum cer har iertător, ca Duhul Tău să facă acea lucrare, Doamne. Nu există cale ca eu să o fac; eu sunt doar un om, un alt fiu al lui Chiş. Dar noi avem nevoie de Tine, Duhul Sfânt.

E-183 Dumnezeule, lasă-mă să fiu ca Samuel, unul care spune Adevărul Cuvântului. Şi Tu L-ai adeverit, până acum, şi eu cred că Tu vei continua, atât timp cât voi sta devotat faţă de Tine.

E-184 Fie ca ei toţi să primească acum Viaţă Eternă, Tată. Fie ca această zi să nu se depărteze de ei. În ceasul când ei ajung să părăsească această lume, fie ca aceasta, ceea ce eu tocmai le¬am spus, să se deschidă spre o realitate. Şi aşa cum stăm aici, muritori, astăzi, privind la ceasul nostru, gândindu-ne la prânzul nostru, la lucrul de mâine, la grijile şi trudirile vieţii, ele nu vor fi Atunci. Ele toate se vor şterge. Acolo nu vor fi griji; şi o bucurie mare a Eternităţii. Dă-le felul acela de Viaţă, Tată, la fiecare. Şi fie...

E-185 Eu Îţi cer aceasta, Tată, ca fiecare persoană care este aici în această dimineaţă, care m-a auzit spunând această viziune, fie ca eu să întâlnesc pe fiecare din ei pe cealaltă parte; deşi ar fi aici oameni care nu ar fi de acord cu mine, şi femei, la fel. Dar, Tată, niciodată să nu laşi să stea aceea în calea noastră. Fie ca noi să-i întâlnim Acolo, şi ei aleargă, de asemeni, şi ne apucăm unii pe alţii, strigând, "Scumpul nostru frate." Lasă ca să fie aşa cum a fost arătat Acolo, Doamne, la fiecare, tot ce eu iubesc, şi toţi care mă iubesc. Mă rog să fie în felul acela, Doamne. Şi eu îi iubesc pe toţi. Lasă-i să apară, Tată. Eu le ofer Viaţă Eternă acum. Fie ca ei să-şi facă partea lor, să O accepte. Căci eu o cer în Numele lui Isus. Amin. [Fratele Branham face pauză – Ed.]

E-186 Noi avem doar câteva momente, să ne rugăm pentru bolnavi. Eu văd că avem o fetiţă, bolnavă aici, şi o doamnă într-un scaun.

E-187 Acum, către cei mai scumpi fraţi ai mei, surori, vă rog să nu mă înţelegeţi greşit. Eu-eu nu ştiu ce s-a întâmplat. Eu nu ştiu ce s-a întâmplat. Dar, Dumnezeule, când eu mor, lasă-mă să merg înapoi Acolo. Doar lasă-mă să merg la Locul acela, este unde vreau să fiu, oriunde a fost. Eu nu încerc să fiu un Pavel care a fost ridicat în al treilea ceruri. Eu nu spun asta. Eu cred că El a încercat doar să mă încurajeze, încercând să¬mi dea ceva mic să mă împingă înainte, în slujba mea nouă care vine.
188 S-ar părea fără reverenţă dacă citesc ceva aici, doar un-un minut? Va fi în ordine? [Adunarea zice, "Amin."] Una dintre revistele de frunte ale naţiunii, Billy Graham. [Fratele Branham citeşte dintr-un articol, după cum urmează – Ed.]
189 '"Doctor Billy Graham Invitat la Islam,"' pe prima pagină din Afrikaans Times, Februarie cinsprezece, 1960. Scriitorul articolului, care era un Musulman Mahomedan, crede că miracolele ar trebui să urmeze predicarea Evangheliei lui Cristos, acelaşi ieri, azi, şi în veci. Noi cităm. 'El este acesta. Cristos a promis urmaşilor Lui, când El a zis, "Cel ce crede în Mine, lucrările care le fac Eu le va face şi el; chiar mai mari decât acestea va face el." A făcut vreodată Biserica lucrările, care, atributele lui Cristos în Biblie? Poate Ea astăzi? Poate careva din biserică distinge, să înfăptuiască măcar jumătate din minunile înfăptuite de Cristos, să nu spunem "lucrări mai mari"? Poţi tu, ca un individ, renumit, susţinător al Creştinului, învia, să învii pe morţi la viaţă fizică? Poţi să umbli pe mări? Poţi vindeca pe bolnavi şi să dai vedere la orbi? Nu este aceasta, conform cu eroarea menţionată mai sus, expusă de Mahomedani? Sau aşezată... sau testul prin Cristos, face urmaşi ca afirmaţiile unora, sau în credinţa voastră? Mult la articolul Musulmanului este clar o afirmaţie greşită după alta."'

E-190 Ei îl discreditează pe acest Musulman, dar el avea dreptate. Dar aici este ce au ei de spus. [Fratele Branham citeşte dintr¬un articol, după cum urmează – Ed.]

E-191 "Cel mai bun răspuns la care să citească Biblia, şi să cunoască Koranul. Koranul suferă ca... prin... a suferit prin comparaţie. Pretenţia Mahomedanismului este remarcabilă şi întrece Creştinismul, este pur b-o-m-b-a-s-t-i-c-ă, bombastic," eu presupun, "imaginaţie. Scriitorul, totuşi, a atins un punct vital privind minunile aparţinând la Biserică. Dar aici din nou ne îndoim de sinceritatea scriitorului, căci cine ar putea indica şi ar putea disputa minunile făcute prin Rev. William Branham înaintea Musulmanilor în Africa de Sud, când zece mii au primit pe Cristos ca Salvator? Sub slujba lui William Branham, la Durban, Africa de Sud, şi altundeva prin toată lumea, sau la T. L. Osborn în Africa de Est. Desigur, noi stăm sută la sută pentru Billy Graham. Noi am discutat punctul de întrebare, este fără... Acest punct de întrebare este fără valoare."

E-192 Dar în mijlocul fiecărui pic din acesta, el mi-a spus, a zis că noi eram "fanatici," noi "nu ştiam" ce facem. Ei au trebuit să mărturisească, în propriul lor ziar, că Dumnezeu a făcut-o, oricum. Dumnezeu este tot aşa de mult Dumnezeu, astăzi, cum a fost El întotdeauna. Voi aţi putea să nu gândiţi că ei nu o cred, ei nu o văd. Doar nu este ascunsă; aceasta nu este făcută într-un colţ. Şi sute de mii de oameni şezând acolo, au privit aceea. Când ei au văzut acel băiat, olog infirm venind acolo, Duhul Sfânt i-a spus despre viaţa lui, şi lucruri, şi ce a avut loc acolo. Şi să vezi zece mii de Musulmani s-au culcat pe pământ, laţi, să accepte pe Isus Cristos ca Salvator personal.

E-193 Noi încă avem T. L. Osborni, şi aşa mai departe, care încă hrănesc cu Hrana oilor. Eu presupun că Fratele Osborn nu a fost jos printre Musulmani încă. Ei pretind că sunt aşa de predominanţi. Dar noi încă avem un Dumnezeu care poate să elibereze oile de la leu, poate elibera oile de la urs.

E-194 Aceasta mi-a făcut bine să ştiu că ei au trebuit să o scrie şi să o recunoască. Nu, ei gândesc că ei nu; ei pleacă şi îşi întorc spatele, şi zic, "Ah, zilele acelea au trecut."

E-195 Musulmanul a zis, "Au trecut? Toată Biblia atunci este trecută. Voi toţi sunteţi greşiţi. Voi vă închinaţi la un Om, un Om care a murit, şi Numele Lui era Isus. Şi El a murit, cu mulţi ani în urmă, şi nu există un astfel de lucru ca El să fie înviat."'

E-196 Dar ei nu au putut să spună asta la adunarea din Durban. Acolo a stat El făcând acelaşi lucru care El l-a făcut, şi le-a dovedit. Acum chiar denominaţiunile trebuie să vină înapoi, tocmai persoana care a scris şi mi-a spus că eu ar trebui să-mi ajustez învăţătura asupra Bibliei, a fost acela care a trebuit să scrie aceea în ziarul lor. Dumnezeu îi va face să-L laude, oricum, atunci, indiferent de aceasta. Asta-i adevărat. El îi va face să-L laude, oricum.

E-197 Avem o fetiţă, bolnavă şezând aici. Acela-i copilul tău? Care este necazul ei, soră? [Sora zice, "Este hemoragie la creier." – Ed.] Poftim? ["Hemoragie la creier."] Hemoragie la creier. ["Eu ţi-am scris, cu câţiva ani în urmă, despre hemoragia ei de creier."] Oh, da. ["Ea îi bolnavă acum, vor fi patru ani în august."] Patru ani, în august. ["Fratele Neville a fost jos să o vadă."] Oh, este ea din Marengo, sau pe undeva jos acolo? ["Paoli. "] Paoli. Este aceasta fata, atunci? Există numai un singur lucru, mamă, ce poate salva fata; acela-i, Dumnezeu să o vindece. ["Ea este mult mai bine decât cum a fost."] Eu sunt aşa de bucuros de aceea.

E-198 Ai fost jos şi te-ai rugat pentru ea, Frate Neville? [Fratele Neville zice, "Da, domnule." -Ed.] De când Fratele Neville a mers jos şi s-a rugat pentru ea, ea s-a făcut mai bine. Încă avem păstori care cunosc Hrana oilor.

E-199 Care este necazul tău, soră dragă, care şezi în scaun acolo, al tău? [O soră zice, "Ea are cancer." – Ed.] Cancer.

E-200 Ei bine, dacă eu doar te-aş întreba ceva, poate chiar aici. Câţi de aici au fost vindecaţi prin... de cancer, ridicaţi-vă mâinile. Priveşte aici, soră. ["Ea este practic surdă, şi ea nu poate auzi ce spui tu." – Ed.]

E-201 Dumnezeu este Vindecătorul. Noi ştim asta. Dacă eu v-am spus că eu aş putea merge acolo jos şi să iau acea hemoragie de pe fată şi să o fac bine, eu v-aş spune greşit; sau aş putea lua cancerul de pe femeie. Dar eu ştiu un lucru, acolo era un urs; un cancer, o tumoare, o orbire, şi chiar moartea, a apucat câteva din oile lui Dumnezeu, într-o zi. Şi eu am mers înainte cu Puterea lui Dumnezeu, şi l-am ucis şi am adus oaia aceea înapoi. Asta-i adevărat. Şi noi mergem înainte astăzi, nu cu vreun ceva mare, aşa-şi-aşa. Eu merg înainte cu prăştiuţa simplă de rugăciune. El o va aduce înapoi.

E-202 Tu crezi asta, nu-i aşa, soră? Tu crezi, de asemeni, nu-i aşa, soră? Câţi dintre voi credeţi cu toată inima voastră acum? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-203 Acum voi plecaţi-vă capetele în timp ce eu merg să mă rog. [Fratele Branham părăseşte microfonul amvonului şi se roagă pentru bolnavi, în timp ce pianista cântă Crede Numai – Ed.]

E-204 Scumpe Tată, o femeie tânără frumoasă zace aici, care niciodată nu mai poate umbla, sau să meargă în jur, numai dacă Tu o ajuţi. Duşmanul a prins-o. Ea este dincolo de silinţa oricărui doctor. Duşmanul a smucit-o până acum acolo afară în spaţiu, până când un doctor nu putea face nici măcar un lucru. Dar ea nu este afară din accesul Tău, Doamne. Ea este chiar unde Tu poţi să-ţi pui mâna Ta pe ea, să o vindeci. Pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, eu îmi pun mâinile peste această femeie tânără, şi condamn această hemoragie de creier. În Numele lui Isus Cristos, o chem înapoi din nou la o femeie normală. Ea va trăi spre slava lui Dumnezeu. Fie ca ea să fie bine, să umble înăuntru şi afară din această biserică, ca alţii care au venit înăuntru, asemănător la aceasta, să dea laudă lui Dumnezeu. Aşa să fie, prin Isus Cristos.

E-205 Ca şi cărunţeala părului ei, doar încă câteva ture, şi ea va fi în acea Ţară acolo unde eu nu am mai văzut bătrân, ci tânăr. Dar cei iubiţi ai ei şed aici, plângând, iar ei o iubesc. Un mare vrăjmaş care a apucat-o şi a smucit-o afară din accesul doctorului, un leu înfricoşător de cancer. Dumnezeule, eu vin, după ea. Eu vin să o aduc înapoi. Eu ucid leul de cancer, în Numele neînvinsului Cristos, la care eu sunt un ambasador. Fie ca acesta să o părăsească, şi fie ca ea să fie bine, şi să trăiască mulţi ani, încă, spre onoarea şi slava lui Dumnezeu, prin Isus Cristos Domnul nostru.

E-206 Acum, Tată Ceresc, aceea nu doar o mare armură, nu suliţa lustruită, limbajul şi vocabularul vreunui orator, ci cu o simplă, praştie mică de credinţă. Eu vin pentru acest suflet, şi acest trup că vrăjmaşul de cancer a apucat-o dincolo de accesul doctorului. Dar eu vin pentru ea, în această dimineaţă, Doamne, aducând-c înapoi la păşune verde umbroasă şi apă liniştită. În Numele triumfătorului Isus, la care eu sunt ambasadorul Lui. Cu credinţă neprefăcută, eu cred că ea va fi adusă înapoi, prin această putere a acestei rugăciuni ce noi am făcut-o. Aşa să fie.

E-207 [Fratele Branham vorbeşte cu cineva, şi apoi se reîntoarce la microfonul amvonului – Ed.]

E-208 [Fratele Branham îi spune Fratelui Neville, "Eu cred că încă este un serviciu de botez?" Fratele Neville zice, "Da. Doi predicatori au încă de botezat câţiva oameni." – Ed.]

E-209 Vreţi să vă ridicaţi capul doar un moment? Păstorul tocmai mi-a spus...

E-210 Aceşti oameni sunt foarte, foarte bolnavi. Ei vor fi în ordine. Doar să nu... Este în ordine. Promisiunea lui Dumnezeu niciodată nu dă greş. Noi mergem după ei.

E-211 Ei au un serviciu de botez. Acolo sunt unii oameni care trebuie să plece. Noi vom avea serviciu din nou deseară.

E-212 Există cineva aici care nu poate veni deseară, şi ar vrea ca noi să oferim rugăciune pentru voi acum, care nu poate fi aici deseară? Aţi vrea să veniţi chiar aici atunci, voi care nu puteţi veni deseară. Eu voi avea mai mult timp, de la un rând de rugăciune, deseară. Ei trebuie să boteze aceşti oameni.

E-213 Tu ai un băieţaş acolo? În ordine. [Un frate păşeşte înainte şi-i spune Fratelui Branham, "Este în ordine dacă îţi dau aceasta?" – Ed.] Da, frate. Îţi mulţumesc, foarte mult. Este în ordine dacă eu o citesc după puţin timp sau chiar acum? Îţi mulţumesc, domnule.

E-214 Acum dacă ne daţi doar încă un minut sau două, noi atunci am avea-serviciul pentru-pentru botez. Eu ştiu că voi veţi vrea să-l vedeţi. Şi acei care doresc botez în această dimineaţă, ei bine, voi, doamnele merg pe aici să-şi schimbe hainele, iar bărbaţii merg dincoace pe această parte. Şi apoi în timp ce mă rog pentru aceşti oameni bolnavi, atunci voi vă puteţi pregăti pentru serviciul de botez. Şi aceia acum care...

E-215 Acum, deseară, eu voi încerca să ţin un-un rând mic de rugăciune, deseară, imediat, îndată ce ei vin înăuntru. Şi noi vom începe în 1-a Carte a Efesenilor, deseară. Şi noi vom fi foarte fericiţi acum să vă avem înăuntru, dacă nu aveţi biserică la care să mergeţi. Dar dacă voi aveţi păstorul vostru propriu şi biserică, atunci voi-voi să frecventaţi biserica voastră scumpă unde voi sprijiniţi.

E-216 Dacă voi care trebuie să mergeţi, şi urmează să plecaţi la timpul acesta, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Fiţi cu noi din nou când puteţi. Noi vom fi fericiţi să vă avem.

E-217 Eşti să se facă rugăciune pentru tine, de asemeni, frate? Care-i necazul tău? [Fratele zice, "Spatele meu." – Ed.] Tensiune mare de sânge.

E-218 Acum, restul din voi, în timp ce vă aplecaţi capul, un minut, noi vrem să ne rugăm.

E-219 Tată, eu Îţi mulţumesc, astăzi, pentru micuţa praştie a păstorului, rugăciunea care a adus leul pe genunchii lui, şi micuţul miel a fost smucit afară de la el, şi adus înapoi la mama şi tatăl lui. Mă rog pentru fratele nostru. Eu cer ca Tu să-l aduci înăuntru în siguranţă, de asemeni, Doamne. Fie ca tensiunea de sânge şi necazurile trupului lui să înceteze. Eu mă duc după el, Doamne, îl aduc înapoi, în Numele lui Isus Cristos. Aşa să fie. Amin.
Dumnezeu să te binecuvânteze, frate.
Mergând în jos, eu te văd că ţii un micuţ, băiat orb.

E-220 Încă un lucru mi-ar place să spun. Eu am avut... foarte bolnav, am vomitat. Şi m-am gândit... eu nu vreau ca voi să pierdeţi aceasta, dacă puteţi. M-am gândit, "Dumnezeule, ce aş da eu dacă aş putea auzi pe cineva oprindu-se afară? Soţia mea ar zice, 'Billy, acolo-iun domn bătrân aici să te vadă.'

E-221 "Şi aici vine un ins micuţ, cu capul chel cu barbă căruntă atârnând în jurul feţei lui. El ar păşi înăuntru, ar zice, 'Tu eşti Fratele Branham?'
"Eu aş zice, 'Da, domnule, eu sunt.'
222 "'Numele meu este Simon.' Să-şi pună mâna peste mine, şi să mă privească un minut. Să zică, 'Tu eşti un credincios, Frate Branham.'
"'Da.'
223 "'Va fi în ordine.' Simon Petru, din Biblie. Cum aş aprecia eu aceea! El nu ar trebui să spună mult. Doar să-şi pună mâna pe mine. Ar fi în ordine."

E-224 Şi apoi când eu ajung la mine, prin ajutorul lui Dumnezeu, şi prin harul lui Dumnezeu, există zeci de mii de oameni care cred acelaşi lucru, dacă eu aş veni la ei. Şi m-am gândit, "Doamne, lasă-mă să ajung la fiecare care pot, atunci. Lasă¬mă doar-doar..."
225 M-am gândit, "Dacă Simon, sau doar Pavel, careva din ei, doar vin înăuntru şi zic, 'Eşti tu Fratele Branham?'
"Da."

E-226 "Să-şi pună mâinile peste mine, şi să mă privească, şi să zică, 'În ordine, Frate Branham,' doar să plece afară.

E-227 "Eu m-aş face bine. Eu aş fi în ordine. Sigur. Am zis... Băiete, curajul meu s-ar ridica chiar atunci. Aş zice, 'Eu voi fi în ordine."' Da, domnule.

E-228 Şi există oameni care cred acelaşi lucru astăzi. Şi aceea este pentru ce vin eu jos aici să fac, să-mi pun mâinile peste voi, să-i cer lui Dumnezeu.

E-229 [Fratele Branham părăseşte microfonul amvonului şi se roagă pentru bolnavi – Ed.]

E-230 Eu vreau să merg cu acest băieţaş, să văd dacă el ajunge la mine. El este un micuţ, băiat orb. De cât timp a fost el orb? [O soră zice, "Încă de la naştere." – Ed.] Încă de la naştere. Bună, băieţaşule! Oh, Tu eşti un tare bun, băieţaş. [Fratele Branham vorbeşte cu cineva.]

E-231 O graţiosule Dumnezeu! Dincolo de accesul doctorilor, la naşterea acestui băieţaş, fiind născut orb, şi el nu poate vedea; acest frumos, băieţel drăgălaş. Şi vrăjmaşul, înainte ca micuţul să aibe o şansă în viaţă, l-a smucit dincolo de accesul unui doctor. Eu vin afară după el, în dimineaţa aceasta, Doamne. Această simplă, praştie mică de rugăciune, care-l va aduce înapoi, Dumnezeule. Eu întâmpin pe vrăjmaş, pe Diavolul, în Numele lui Isus Cristos, şi eu pretind pe acest băiat pentru Dumnezeu. Eu pretind vederea lui, pentru Dumnezeu, dându-i înapoi de ceea ce l-a jefuit Satan. Fie ca el să o aibe. În Numele lui Isus Cristos, aceasta va fi. Eu am vorbit-o.

E-232 Acum, soră, dragă, acum să nu ai nici un pic de îndoială, dar acest băieţaş urmează să fie în ordine. Eu vreau ca tu să-l aduci aici înapoi la biserică, şi arată oamenilor, că el poate vedea. Îi dau vederea, în Numele lui Isus Cristos.
[Fratele Branham vorbeşte cu cineva – Ed.]

E-233 Doamne Isuse, să aşez... Acest micuţ pentru care noi am oferit aşa de multă rugăciune! Dar, în dimineaţa aceasta, eu vin în Numele lui Isus Cristos, purtând această praştie mică pe care Tu mi-ai dat-o. Şi Tu m-ai ajutat cu aceasta, Doamne, prin Puterea Ta, să iau... afară din gura cancerului, afară din gura morţii însăşi, să înviez morţii după ce ei au fost pronunţaţi morţi, şi zăceau ţepeni şi reci. Eu vin după acest vrăjmaş, în Numele lui Isus Cristos. Deci adu-o înapoi la sănătate bună din nou, Doamne. Acordă aceasta. Aşa să se facă, pentru slava lui Dumnezeu.

E-234 Şi tu eşti bolnavă, doamnă? [O soră vorbeşte cu Fratele Branham – Ed.] Tu eşti o credincioasă? ["Da! ... ? ... "] Doamne, eu o aduc, în accesul acestei praştii mici. În Numele lui Isus Cristos, fie ca aceasta să o părăsească şi niciodată să nu vină înapoi.

E-235 [O soră vorbeşte cu Fratele Branham – Ed.] Ei bine, aceeaşi praştie mică, care a mers şi a adus pe Fratele Harley, şi pentru fiica ta şi tine.

E-236 Acum, Tată Ceresc, eu vin după vrăjmaş, folosind această mică praştie pe care Tu mi-ai dat-o, căci Tu ai zis, "Dacă tu îi faci pe oameni să creadă, şi eşti sincer când te rogi," acea piatră mică va merge până la punctul de ucidere. Fie ca ea să meargă acum, Doamne, aşa cum o trimit la cererea ei. În Numele lui Isus Cristos, fie ca aşa să fie. Amin.
[Sora zice, "Şi degetele mele într-adevăr se simt bine." – Ed.]

E-237 [O soră vorbeşte cu Fratele Branham-Ed.] În ordine, soră. Acum noi suntem... Nervii sunt dincolo de accesul doctorilor. Ei îţi pot da ceva cumva să te liniştească, dar aceasta te va face mai rău, după aceea. Da. Acum priviţi. Noi mergem după aceasta, în această dimineaţă. Merg afară; te aduc înapoi. [Porţiune goală pe bandă.]

E-238 Doamne Isuse, ... [Porţiune goală pe bandă – Ed.] ... cinci pietre mici, f-a-i-t-h, [c-r-e-d-i-n-ţ-ă – Trans.] şi praştia de rugăciune. Şi eu aduc înapoi pe sora mea din strângerea acelei nervozităţi... ? ... acolo. Eu o aduc înapoi la pace şi păşuni verzi umbroase şi apă liniştită. Eu fac aceasta în Numele lui Isus Cristos. Amin.
[O soră vorbeşte cu Fratele Branham – Ed.]

E-239 Dumnezeule Tată, această fetiţă, noi suntem aşa de bucuroşi că nu a fost distrofie musculară. Dar indiferent de ceea ce este, aceasta încă este în atingerea Ta, Doamne. Şi eu vin cu praştia mică a credinţei, şi această piatră. Şi eu presez această piatră cu toată tăria cu care o pot arunca. În Numele lui Isus Cristos, fie ca ea să lovească marcajul. Fie ca sora noastră să fie bine. Eu fac aceasta în Numele lui Isus Cristos.
[O soră vorbeşte cu Fratele Branham – Ed.]

E-240 Cum această mamă tânără, şi micuţul ei vlăstar, micuţul pe care ea vrea să-l întâlnească dincolo, pe partea cealaltă, acea Ţară glorioasă despre care tocmai am vorbit. Şi fie... Mama nu va trăi până când există un alt copil, şi nici copilaşul nu poate trăi mult fără ajutorul Tău. Dar eu vin cu praştia, cu toată acea tărie şi ţinta pe care o pot lua către vrăjmaş. Şi în Numele lui Isus Cristos, eu dau cu praştia în acest lucru. Ei vor fi bine, spre slava lui Dumnezeu. În Numele lui Isus. Amin.
[O soră vorbeşte cu Fratele Branham – Ed.]

E-241 Oh, asta-i aşa de frumos. Eu sunt bucuros. Ei bine, acea slujbă, atunci, a fost o slujbă mare de a indica oamenii. Aceasta a indicat spre lucrări... ? ...

E-242 Tatăl nostru Ceresc, Satan a smucit-o pe această mămică dincolo de accesul doctorilor acolo. Ei doar dă cu praştia un medicament afară pe acolo, Doamne, care o va sfâşia numai împrejur, împrejur, cu greu o face să cunoască unde se află ea. Iar apoi când ea îşi revine, ea este mai rău. Dar eu vin cu această praştie de A credinţă, cu o piatră îndreptându-se direct, la zero pe ţintă. În Numele lui Isus Cristos, eu iau această nervozitate de la ea, pentru slava lui Dumnezeu. Amin.
[Cineva vorbeşte cu Fratele Branham – Ed.]

E-243 Scumpe Dumnezeule, Fratele George zăcea acolo, murind, nu de mult. Eu am văzut ce a făcut o credinţă pentru el. Acum el are reumatism, Doamne. Ne dăm seama că ei ar putea să-i dea ceva cortizon, ceva care cumva i-ar uşura durerea, dar aceasta nu i-ar lua lucrul acela la o parte. Deci noi ţintim această rugăciune, în Numele lui Isus Cristos! ... ? ... Fie ca el să meargă acasă şi să fie bine.
Îţi mulţumesc, frate.

E-244 Ce mai faci, dragă? [O soră vorbeşte cu Fratele Branham – Ed.] Oh, vai! Surzind. Poţi tu auzi bine? Aha. Doar dincolo de competenţa muritorului! Tu eşti o credincioasă în Domnul Isus? [Sora zice, "Amin."] Eu văd o femeie frumoasă Acolo, într-una din aceste zile. Tu vei fi iarăşi tânără pentru totdeauna. Eu ştiu că tu vrei să trăieşti acum spre slava Lui. Mergând dincolo de-de ...

E-245 [Sora zice, "Nu, eu jălesc pentru fiul meu." – E d.] Fiul tău. [Care-i dus de peste doi ani."] Tu nu-l poţi găsi? ["El este în mâna lui Dumnezeu."] Oh, el-el s-a dus? [" Aha. Prin valea morţii."] Oh, aşa. ["Şi jălirea mea."] Atinsă de jale. Da. ["Eu sunt jale... Eu sunt atinsă de jale. Şi eu simt parcă, dacă-i voia lui Dumnezeu, mi-ar place ca El să mă ia. Acolo nu este nefericire în El."]

E-246 Soră, dragă, eu vreau să ajungi unde te simţi bine. A auzit ea viziunea, în dimineaţa aceasta? [Cealaltă soră zice "Ea poate auzi bine." – Ed.] Păi, tu să-i spui.

E-247 Ei bine, ea îţi va spune ce s-a întâmplat. Doar dincolo de suflarea ta aici, acel băiat scump aşteaptă după tine. Tu vei fi tânără ca el. Iubeşte, doar iubeşte... [Sora zice, "Eu nu vreau să stau. Eu vreau să merg la el, dacă este voia lui Dumnezeu." – Ed.]

E-248 Scumpe Tată Ceresc, cursa vieţii a fost alergată. Nu a mai rămas mult. Şi scumpul ei băiat, doar dincolo de râu, dacă el ar putea măcar să privească înapoi, el ar zice, "Doar câteva zile." Ea aşteaptă după corabie, Doamne, care o va duce prin ceaţă, la acea Ţară glorioasă. Binecuvântează-o, Tată, şi mângâie inima ei. Şi fie ca aceea să fie o mare reuniune, doar dincolo de râu.