E-1 Obişnuia să fie într-un alt oraş de aici, cu ceva înainte de a o ţine la Grants Pass. Şi el doar, în altă parte în Oregon.
Tocmai l-am întâlnit acolo şi eu... Ştii că te emoţionează să te reîntâlneşti cu vechii prieteni, mă emoţionează pe mine. Şi mă gândesc la el tot timpul. Obişnuia să... administreze în cadrul şedinţelor i-am spus că ar fi trebuit să fie aici puţin mai devreme, şi l-am fi pus să spună ceva.
El a spus, "Nu pot să intru. Oh, a trebuit să dau o fugă să te văd."
Şi i-am spus, "Mai bine ai intra."

E-2 O altă bucurie care tocmai a venit acum câteva momente, când Billy, fiul meu, mi-a dat un pacheţel. Şi eu-eu vă spun, a fost cel mai drăguţ lucru pe care eu-eu l-am avut de ceva vreme. Era o fetiţă aici, care şi-a stârnit sufleţelul şi mi-a trimis o-o ofertă. Şi dacă agenţii federali cred că voi preda asta, se înşeală. Şi are un bileţel aici care este foarte drăguţ.

E-3 Spune, că, "Te iubesc aşa de mult. Am treisprezece ani. Îţi dau această ofertă. Am strâns-o vânzând sticle. Dumnezeu să te binecuvânteze pentru totdeauna": treisprezece cenţi.

E-4 Asta a fost foarte drăguţ. Nu şi-a semnat deloc numele, a spus, "doar o fetiţă care îl iubeşte pe Domnul." Oricine ai fi, soră dragă, Dumnezeu să te binecuvânteze. Este... Nu ştii ce înseamnă asta pentru mine. Este la fel de sacru pentru mine ca şi cum cineva mi-ar da o bancnotă de o sută de dolari acolo.

E-5 Cred că era marele Gypsy Smith, citind puţin din contextul povestirii vieţii lui. A fost întrebat odată care a fost cea mai mare emoţie pe care a avut-o vreodată. A spus, "Ei bine, într-o seară urmau să facă o ofertă de dragoste pentru el şi, când a urcat treptele din spate," a spus, "era o fetiţă ţigancă zdrenţuită care stătea acolo."

E-6 Şi a spus, "D-le Smith?" A spus, "Provenim dintr-o familie săracă." Şi a spus, "Tu ai condus-o pe mama mea şi pe tata la Domnul Isus." Şi ea a spus, "Ştiam că în seara asta era oferta de dragoste pentru tine şi nu am avut nimic să îţi dau." A spus, "Şi o doamnă mi-a dat astăzi o-o acadea şi nu am vrut să o las în ofertă, d-le Smith, aşa că eu-eu am împachetat-o şi m-am gândit să vă dau oferta mea personal." O acadea, bombonică.

E-7 A spus că s-a uitat la acea biată copilă zdrenţăroasă şi ce s¬a întâmplat. Ştiţi, asta înseamnă, asta este din inimă adevărată. Ştiţi, este ceva dulce şi înduioşător. Şi cred că acolo se află viaţa adevărată, când e din jurul inimii.

E-8 Mă pot gândi la-la ceva mic în această ordine la una dintre întâlnirile din Finlanda. Îmi cer scuze, a fost în... da, cred chiar că a fost în Finlanda; da, a fost, în Kuopio. Nu m-am mai gândit la asta de ceva timp. A fost un băieţel înviat din morţi, pe care 1- am văzut într-o vedenie cu doi ani (aici, în America) înainte să plec peste ocean.
9 S-ar putea să fie unii oameni aici care m-au auzit vorbind despre asta; am venit... Da, sunt multe mâini ridicate. Că am spus, "Va fi un băieţel pe undeva, întins acolo unde sunt copaci, pini, şi vor fi stânci mari suprapuse împreună. Şi băieţelul va fi ucis într-un accident, iar Domnul Dumnezeu îl va învia."

E-10 Şi coboram din turnul de la... eu voi... a trecut mult timp; nu-mi mai amintesc numele turnului. Era sus la... era Kuopio, Finlanda, acum vreo doisprezece ani, şi noi coboram.

E-11 Un Ford second-hand, vechi de şase sau şapte ani în Finlanda, se vindea cu aproximativ două mii cinci sute de dolari, poate trei mii. Iar benzina costa nouăzeci şi cinci de cenţi pe galon. Aşa că, acolo unde erau cel puţin douăzeci şi cinci, treizeci şi cinci de mii de oameni, vedeai cam două sau trei automobile. Şi acolo sus, ei-ei merg cu un fel de sanie mică, ca un travois, cum un indian are, merge şi, sau, obişnuiau, să călătorească cu travoisul, şi aveau un caribu care îi trăgea pe acest travois. Şi apoi, jos, la ...

E-12 Eu eram într-o maşină în vârful dealului, şi jos era Kuopio, Finlanda, ... Am fost acolo prin Mai. Soarele... Ei au acolo o singură zi pe an, doar o singură zi. Şase luni soarele e sus; şase luni e jos. Şi asta era exact când soarele abia se apropia de marginea orizontului. La miezul nopţii, puteam... frumos şi luminos cume aici, să citim un ziar la miezul nopţii. Apoi răsare din nou. Şi te duci la culcare când ţi se face somn; cam aşa se gestionează ziua cât timp soarele este sus. Şi apoi rămâne jos pentru un an, sau, pentru şase luni. Apoi... Asta e sus, în Laponia.

E-13 Şi coborând de pe muntele pe care cântam, era un-englez beat acolo sus. Nu ştia ce se întâm-... Era un cumpărător de cherestea din Anglia, şi voia să ştie despre ce era vorba în cântecul acela. Şi era la fel de rău ca şi mine, eu... Când poţi vorbi finlandeză, eşti destul de bun, pentru că, cred că au vreo cincizeci sau şaizeci de litere în alfabet, şi aşa că... Sunt oameni foarte drăguţi, unii dintre cei mai drăguţi oameni pe care i-am întâlnit în viaţa mea. Şi au fost oameni foarte drăguţi.

E-14 Şi apoi, în timp ce eram acolo sus, acest englez a continuat. Şi i-am spus că era o întâlnire religioasă. L-am întrebat dacă îl cunoaşte pe Domnul Isus ca Mântuitor personal. El a spus că nu, că nu ştia nimic despre nicio religie. Aşa că acolo am avut privilegiul de a-L vedea pe Domnul Isus trezindu-l pe acel om şi dându-i mântuirea sufletului său, îngenuncheat acolo, în acel noroi şi murdăria de acolo, în curtea unde se afla acest turn mare, este un fel de turn de veghe, un vechi turn de veghe antic. Şi eram acolo sus, lăudându-L pe Dumnezeu de sus.

E-15 Şi îmi povesteau cum veneau ruşii în timpul războiului şi aruncau bombele asupra oraşului şi treceau pe deasupra acelui turn. Şi apoi puteam privi chiar peste Cortina de Fier, în Rusia, la vreo două mile distanţă.

E-16 Venind în jos... Când ne-am adunat să ne rugăm după ce 1- au văzut pe acest englez... am coborât şi m-am plimbat pe jos la baza turnului, şi-şi fratele Jack Moore era cu mine, şi acest englez tocmai venise la Cristos. Au coborât cu toţii şi Ceva a venit peste mine foarte ciudat. Ei bine, au făcut o fotografie cu asta, o am acasă.
Am spus, "Ţineţi minte, ceva se pregăteşte să se întâmple; eu doar simt asta. Ceva se va întâmpla. Nu ştiu ce."
Aşa că au început să întrebe, "Ce va fi?"
Am spus, "Nu ştiu. E ceva care se pregăteşte să aibă loc."

E-17 Cam la o milă mai jos pe deal, am văzut unde era un Ford de cinci sau şase ani, de fabricaţie americană... Unii dintre oameni, care erau pe deal, la turn, au coborât, şi nişte şcolari mici veneau de la şcoală. Şi ei... părinţii lor... Locuiesc la oraş, ceva de genul Germaniei, locuiesc la oraş, şi fac agricultură la ţară, apoi se întorc la oraş.

E-18 Doi băieţei, unul de vreo nouă ani şi unul de vreo, oh, aş spune, cam de şase ani. Traversau strada şi o maşină care venea repede, dar nu erau maşini, ei... nu prea erau acolo, nu se aşteptau la o maşină. Şi micuţii se ţineau de mână unul de altul şi au văzut maşina care se învârtea la vedere; şi unul a pornit într-o direcţie, iar celălalt în cealaltă. Şi se ţineau de mână. În cele din urmă, şi-au dat drumul unul altuia, iar omul, şoferul, s¬a agitat şi nu ştia încotro să o ia, pentru că copiii se smuciseră în ambele sensuri, a pierdut controlul maşinii.

E-19 Şi una dintre aripi, pe partea stângă, l-a lovit pe un băieţel chiar între ochi, aşa, şi l-a aruncat peste drum, şi l-a izbit de un copac, şi i-a provocat o comoţie cerebrală şi i-a rupt oasele. Iar pe celălalt, a trecut direct peste el, aşa. A trecut peste el şi l-a aruncat, unde l-a lovit roata din spate, până dincolo de drum, în iarbă. Maşina a trecut peste deal, şi s-a izbit de nişte pietre şi s¬a răsturnat.

E-20 Noi am ajuns la faţa locului, era un-un altcineva, o trăsură care a ajuns acolo înaintea noastră şi care l-a luat pe băieţelul care respira, l-a dus la spitalul lor. Şi şeful oraşului, care este echivalentul unui primar de oraş, era acolo, doctorul ajunsese acolo, şi...

E-21 Dar legea din Finlanda, că ei nu puteau să mute acest copil acum, până nu veneau părinţii. Aşa că au plecat pe cal, sau, cu trăsura pe câmp să-i găsească pe părinţii copilului, ca să¬i aducă.

E-22 Şi ei bine, ne-am oprit. Fratele Gordon Lindsay, cumnatul fratelui Hall, era cu noi, fratele Ern Baxter şi fratele Jack Moore, şi câţiva dintre fraţi; şi ne-am oprit. Şi d-na Isaacson; ea s-ar putea să fie chiar la această întâlnire în seara aceasta; locuieşte pe aici pe undeva. Eşti aici, soră Isaacson? Ea a fost traducătoarea mea în finlandeză.

E-23 Şi astfel, au coborât din maşină să se uite la băieţel şi s-au întors. Am văzut că a avut loc un accident. S-au întors şi au spus... Am spus, "Ce a fost?"

E-24 Au spus, "Oh, vino afară să vezi, frate Branham, este un băieţel care a fost ucis. A mai fost şi un altul ucis, cred ei, l-au dus la spital."

E-25 Am spus, "Oh, nu vreau să merg." Am spus, "Mă gândesc la băieţelul meu, Billy Paul, apoi." Era doar un băieţel şi nu l-am mai văzut de luni de zile. Şi dacă ştiţi cu toţii, mama lui a murit, iar eu i-am fost şi mamă şi tată, şi de aceea suntem amici. Ea m¬a rugat să nu-l părăsesc niciodată pe Billy, când era pe moarte, iar eu... El este-de atunci este amicul meu.

E-26 Şi eu-eu-nu am vrut să mă uit la băieţel. Doar mi-ar fi adus... Avea cam vârsta lui Billy atunci, cam nouă, zece ani. Şi vă amintiţi cu toţii cum v-am spus că va arăta băieţelul: avea un fel de tunsoare rotunjită şi ochi căprui. Şi era un mic... purta acei, ce numeam pe vremea mea, ca "pantalonaşi cu talie înaltă", şi apoi-ciorapii lui lungi şi piciorul îi era strivit prin ciorapi şi a lui... A fost ucis într-un accident.
Ei bine, eu nu m-am dus acolo, iar doamna Isaacson a spus, "Cred că ar trebui să te duci acolo."
27 M-am dus să mă uit la băieţel, m-am dus acolo şi i-au pus haina lui pe faţă. Când l-am văzut pe bietul micuţ zăcând acolo, zdrobit în halul acela, eu doar-doar am început să plâng. M¬am întors şi Ceva a pus mâna pe mine. Am crezut că era fratele Moore. M-am uitat în jur şi nu era nimeni în jurul meu, iar mâna aceea era încă aşezată pe umărul meu. Ei bine, am spus, "Asta-i ciudat." Şi mâna a plecat de la mine.

E-28 Nu ştiu dacă voi credeţi în, toţi credeţi sau nu în lucruri supranaturale, dar s-a întâmplat, întocmai. Şi am început să mă mişc din nou, iar mâna s-a aşezat din nou pe umărul meu. M-am gândit, "Ei bine, mă întreb ce înseamnă asta. Poate că ar trebui să mă rog pentru acest băieţel." Şi m-am gândit, "Ei bine..."
29 M-am uitat din nou înapoi, deja i-au acoperit faţa micuţului. Şi erau vreo trei sute de oameni care stăteau acolo. Şi am început să merg mai departe, mâna doar mă ţinea. Ei bine, am spus... merg înapoi, şi am pornit înapoi spre băieţel, iar mâna era în regulă, m-a lăsat. Ei bine, am făcut asta de două ori. Şi am spus, "Lasaţi-mă să-l văd din nou pe băieţel." Şi au ridicat ... doamna Isaacson vorbind pentru mine, ca să traducă, şi au ridicat-lucrul pentru ca eu să-i văd din nou faţa. Şi m-am uitat. M-am gândit, "E ciudat. Se pare că l-am mai văzut pe băieţelul acela."
Ei bine, doctorul Manninen, era conducătorul Asociaţiei Ministeriale-din Helsinki, astfel eu... Era cu mine.
Şi am întrebat, "Dr. Manninen, a-a fost acel băieţel în rândul de rugăciune?"

E-30 El a spus, "Nu cred." A spus, "Voi întreba pe unii dintre păstorii locali." Şi ei stăteau acolo. Nu, nu l-au văzut niciodată pe băieţel, nu ştiau de el.

E-31 Am spus, "E ciudat; se pare că l-am văzut pe băieţel." Am început să mă îndepărtez din nou, iar mâna aceea s-a lăsat din nou pe umărul meu. M-am uitat înapoi şi m-am gândit, "Ceva e ciu-..."

E-32 Şi am observat: tunsoare mică rotunjită, ochişorii căprui împinşi în afară, întins pe spate, picioruşul prin şosea tă, unde se zdrobise înafară aşa. Oh, era într-o stare groaznică. Acea maşină l-a strivit aşa, iar roata din spate, după ce a pierdut controlul, l¬a azvârlit afară, şi el doar-doar a înţepenit pe-accelerator aşa, şi doar a continuat să meargă peste deal. Omul nu a fost rănit deloc; l-au scos din accident şi era singur. Şi apoi m-am uitat din nou, şi am-m-am uitat în sus pe deal. Şi acolo erau acei pini care creşteau din deal, din acele poale de stâncă.

E-33 Oh, Doamne! Prieteni creştini, sper că într-o zi, dacă nu aici, vom avea pe un alt tărâm, când acel sentiment care te cuprinde când ştii. Aş vrea să pot avea acest sentiment tot timpul. Dacă aş putea... Este ceva. Este o iubire; este ca o iubire cu adevărat profundă. Şi eu... Dacă-dacă diavolul şi-ar fi trimis demonii din chinuri şi ar fi stat chiar acolo, pe acele terenuri, ar fi... nu ar fi putut să mute deloc acel sentiment. Este ceva ce Dumnezeu a spus că se va întâmpla şi îl vezi chiar aici, aşezat chiar în faţa ta. Se va întâmpla.

E-34 Aşa că am spus, "Îl cunosc pe băiat." Şi fratele Moore şi ei stăteau acolo. Am spus, "Uită-te în Biblia ta, frate Lindsay, pe prima pagină." Ştiţi, v-am rugat pe voi, când am trecut pe aici, pe atunci era Portland, să scrieţi pe prima pagină a Bibliei voastre. Am văzut asta într-un tren mergând spre Florida. Şi am spus, "Am scris acolo 'AŞA VORBEŞTE DOMUL, un băieţel', am descris cum arăta, 'va fi înviat din morţi."'
Şi s-a uitat pe prima pagină a Bibliei, iar fratele Moore a spus, ,,Acesta este băiatul."

E-35 Am spus, "Este el." Am spus, "Acum..." Şi le-am spus la toţi şi doamnei Isaacson, am spus, "Acum, spuneţi-le, 'Doar fiţi reverenţi."' Am spus, "Dacă acest băieţel nu este pe picioarele lui, în viaţă, în cinci minute din acest moment, atunci puteţi să mă scoateţi din Finlanda; sunt un profet fals." Vedeţi? Am spus, "Băieţelul se va ridica din morţi chiar acum," este mort de aproximativ treizeci de minute.

E-36 Şi astfel, ei îi aşteptau pe tatăl şi pe mama, şi mă gândeam cum trebuie să se fi simţit ei, cum s-ar simţi să vină, să-şi vadă băieţelul zdrobit şi întins pe drum în halul acela. Limba mică îi atârna, într-o parte a gurii, îi curgea sânge din urechi, şi totul. Astfel, am îngenuncheat exact aşa cum a arătat vedenia, am pus mâinile peste băieţel şi, imediat ce am pus mâinile peste el, am spus, "Tată Ceresc, în America, acum doi ani, Tu mi-ai promis viaţa acestui copil, că va învia. Acum, moartea nu-l poate ţine când acea vedenie vorbeşte." Am spus, "Moarte, redă-i viaţa în Numele lui Isus Cristos."
Băieţelul a sărit în sus şi a strigat ... ? ... ştiţi. Era la fel de normal şi de bine cum ar putea fi orice copil.

E-37 Acum, am asta scrisă de şeful oraşului Kuopio, Finlanda, în biroul meu astăzi. Aşa este. Aşezată acolo scrisă şi apoi tradusă pe partea cealaltă, despre ce a fost. A spus, "Frate Branham, suntem săraci în Finlanda. Nu vă putem oferi nimic, singurul lucru pe care îl avem este hârtia, aşa că iată albumul cu Kuopio şi o declaraţie din partea mea." Şi are sigiliul lor pe acesta, aşa, când a scris el însuşi mărturia.

E-38 Cineva mi-a scris din Finlanda aici nu de mult. A spus, "Asta a fost fals." Şi avea de gând să scrie o carte despre asta; a fost fals.

E-39 Şi i-am spus, "Dă-i drumul, scrie cartea. Apoi voi publica această mărturie a primarului oraşului în spatele acesteia. Aşa că, acum, doar dă-i drumul şi scrie orice doreşti."

E-40 Avem un moment, două, mai mult pentru ceva? Vreau să termin asta. În acea seară, când am părăsit Finlanda, că... Intram în local; erau atât de mulţi acolo; au trebuit să aibă gardieni pe stradă. Şi eu intrând în sală, acolo, mergeam înainte; erau vreo şase sau şapte soldaţi în jurul meu. Acei sărmani micuţi finlandezi... nu erau încă destul de mari să se bărbierească, aproape toţi ceilalţi bărbaţi maturi fuseseră omorâţi de ruşi. Şi astfel, ei mă duceau înăuntru.

E-41 Şi când te naşti în Rusia, dacă eşti la patruzeci de mile de locul tău de naştere, trebuie să ai viză. Dar să nu vă spună nimeni vreodată că nu există creştini în Rusia; sunt milioane de ei. Şi acolo erau acei soldaţi ruşi care... Nu pot difuza lucruri ca la noi, rock-and-roll şi toate aceste lucruri, acolo pe... nimic altceva decât afaceri şi reclame la-la radio. Şi aici, asta s-a difuzat în toată Rusia. Eu...

E-42 Baronul von Blomberg mi-a spus nu demult, un ins mic pe care l-au scos din spatele Cortinei de Fier, a spus, "Sunt surprins, frate Branham, că slujba ta nu este mai cunoscută în America decât atât." Este cunoscută mai bine în Rusia decât este aici, unde a fost în spatele Cortinei de Fier. A spus, ,,Am auzit cu toţii la-la radio, acel băieţel care a fost înviat din morţi acolo." Şi acum, acest... Acei soldaţi ruşi care stăteau pe stradă, făceau acel salut rusesc când am trecut pe acolo. Şi spuneau... şi traducătorul îmi spunea în timp ce treceau pe acolo, a spus, "Au spus, 'Noi vom primi un Dumnezeu ca acesta.'" Cu siguranţă.

E-43 Vedeţi? Ceea ce este, este că slăbiciunea bisericii a ridicat comunismul; s-a născut din acest tip de ou. Dacă biserica ia toţi banii care există într-o ţară şi construieşte altare de aur de milioane de dolari, iar oamenii mor de foame pe stradă? Puteţi vedea de ce vor apărea astfel de lucruri. Dar dacă orice fiinţă umană poate vedea lucrul real al lui Dumnezeu, va crede, dacă are ceva în el cu care să creadă.
Aşa că el stătea acolo şi a spus, "Vom primi un Dumnezeu ca acesta, care poate învia morţii. Noi vrem să ştim despre asta."

E-44 Şi vă spun, dacă tot sunt la acest subiect, aş putea spune asta: Am văzut soldaţi ruşi care îi apucau pe finlandezi de brâu, acolo în interiorul clădirii, şi se îmbrăţişau şi se mângâiau unii pe alţii, aşa cum fac scandinavii, se îmbrăţişează şi se mângâie unii pe alţii. Orice lucru care va face ca un rus să pună braţul în jurul unui finlandez, iar un finlandez în jurul unui rus, va încheia războaiele pentru totdeauna. Nu avem nevoie de O.N.U.; avem nevoie de Isus Cristos. De asta are nevoie lumea. Vedeţi?

E-45 Mergând în seara aceea, a ieşit o fetiţă. Voi, cei care aţi citit povestea; voi... Fratele Gordon, nu a scris-o niciodată în detalii; el doar a povestit-o într-un fel. Ea a ieşit din dormitorul doamnelor, aşa cum era. Şi când am început să mergem pe aici şi acei soldaţi, şi acea fetiţă, când a ieşit, avea un picior era cam cu atât mai scurt decât celălalt. Şi apoi avea o-o centură mare în jurul ei, şi o-o-o proteză care cobora, făcută în casă, aşa, şi avea două cârje. Avea o proteză la capătul degetului de la picior care trecea peste umărul ei şi se agăţa aici, în spatele acestei centuri. Şi când a început să meargă, trebuia să îşi scoată protezele, sau, cârjele, apoi să îşi ia umărul mic şi să ridice picioruşul şi să îl aşeze aşa, apoi să facă pasul. Şi aşa, ea m-a văzut.
Şi ei i-au avertizat, ştiţi.

E-46 Îmi plac copiii, şi mergeam pe stradă cu nişte bani din aceeia vechi finlandezi şi cumpăram o mare grămadă de bomboane, ştiţi. Şi, frate, le dădeam copiilor. Aveam un şir de aici, două străzi, care mă urmărea peste tot, pentru că eu-eu iubesc copiii.

E-47 Şi atunci m-am uitat la ea, şi-a aplecat căpuşorul aşa; îi era teamă că a făcut ceva greşit. Şi m-am uitat la acea copilă şi am pornit, să merg mai departe, şi Ceva a spus, "Vorbeşte cu acea copilă; ea vrea să vorbească cu tine."
48 M-am oprit. Şi soldaţii au continuat... Nu puteau vorbi în engleză, aşa că au continuat să meargă mai departe. Îi puteam auzi cântând, Crede Numai. Aşa că am început cu asta, doar acei soldaţi doar stăteau acolo. Şi am spus, "Doar un minut aici." Ceilalţi soldaţi s-au uitat înapoi. Şi am spus, "Doar un minut." Vedeţi?

E-49 Şi atunci, acea fetiţă, m-am uitat la ea, şi i-am spus, "Vino aici, dragă." Nu putea să înţeleagă; părea să aibă vreo nouă, zece ani. Şi i-am spus, "Vino aici, dragă." Şi şi-a lăsat căpuşorul în jos; desigur, nu înţelegea ce spuneam. Şi am-am... M-a privit din nou şi şi-a lăsat căpuşorul în jos foarte repede, ca o copilă. Şi i-am făcut semn aşa, "Vino aici." Şi şi-a scos cârjele mici, şi-a ridicat acel picior şi iată că a venit. Şi eu am rămas nemişcat, iar soldaţii stăteau acolo şi se uitau la ce se întâmpla.

E-50 A venit foarte aproape de mine, unde eram, aşa. S-a oprit, şi-a ţinut căpuşorul în jos, şi fusta ei mică şi zdrenţuită atârna în jos, cu părul micuţ pe faţă. Am aflat mai târziu că era o mică finlandeză orfană de război; mama şi tatăl ei au fost ucişi. Locuia într-un cort. Şi-şi m-am uitat, iar ea s-a uitat la mine aşa. S-a uitat sus la mine şi lacrimi foarte mari îi curgeau din ochişorii ei mici, îi curgeau pe faţă aşa.
51 S-a întins şi m-a apucat de haină şi m-a sărutat pe buzunarul hainei; apoi şi-a tras fustiţa aşa, fustiţa mică şi zdrenţuită. Ea a spus, "Kiitos." Asta înseamnă "mulţumesc." Inima mi-a fost doar până în gură; şti cum te simţi aşa; acel copil mic. Şi m-am uitat în direcţia asta şi am văzut-o stând acolo fără cârje sau proteze, doar lăudându-L pe Dumnezeu.

E-52 Am spus... Cred că şi dacă aş fi fost cel mai mare făţarnic din lume, Dumnezeu ar fi onorat credinţa acelui copil. Cu siguranţă ar fi făcut-o; El ar fi onorat-o.
Şi am spus, "Scumpa, hm, oh, cum să-ţi spun?" Am-am spus, ,,Eşti vindecată, dragă. Dumnezeu te-a făcut sănătoasă."
"Jeesus," a spus ea, "Kiitos, Jeesus." Asta e "Mulţumesc, Isuse."
Am spus, "Te face..."
Nu puteam să ştiu celelalte cuvinte, vedeţi, am spus, "Te face bine. Kiitos Jesus te face bine." Ea nu a putut înţelege asta. Şi apoi ei au...
Iată că a venit fratele Baxter la uşă şi a spus, "Haide, haide." Şi eu-m-am gândit, "Ei bine, Dumnezeu îi va spune cândva, aşa că am intrat. Ea va primi, va fi în regulă."

E-53 Aşa că am intrat şi am avut un rând de rugăciune minunat. Aţi văzut, poza din carte cu grămezile mari de cârje şi alte lucruri, adunate în jurul meu aşa. Imediat ce asta...

E-54 Ce s-a întâmplat în acea noapte? Au venit vreo opt sau zece oameni pe platformă. Şi apoi, era o-un tip de femeie din Laponia aşezată acolo în spate, avea un copil cu ochii încrucişaţi; îl avea întins pe podea. Duhul Sfânt s-a mişcat în jur, iar eu nu puteam să o ajung. M-am gândit, "Doamne, nu puteam rosti numele acela; lasă-mă să îl silabisesc."

E-55 Şi am început să-i silabisesc numele, i-am spus cine era, ce e cu ea, aşa, şi ce era în neregulă cu bebeluşul ei. "Ridică-l şi uită¬te la el," A spus; silabisind, acum, că ea era o... Şi cum a înţeles ea, nu ştiu. A luat bebeluşul în braţe şi s-a uitat la el, iar ochii lui erau cât se poate de drepţi. Ea mai că ... Ea a avut aproape un spasm, doar în sus şi în jos pe podea strigând, unde mii de oameni...

E-56 Şi apoi Howard, la fel cum face Billy acum, fratele meu, când m-a atins într-o parte... Eu eram foarte aproape de inconştient sub acele vedenii. El m-a atins [Fratele Branham se mângâie pe o parte – Ed.] aşa, "E timpul de plecare."
Şi am pornit să plec, Ceva a spus, "Aşteaptă un minut; mai cheamă câţiva."
Şi am spus, "Doar un minut, Howard." Am spus, "Nu mă lua acum."
El a spus, "De ce?"
Am spus, "Să mai chemăm încă cinci persoane." I-am spus, d-nei Isaacson, am spus, "Cheamă în finlandeză... ce numere trebuie să chemi."

E-57 Şi ea a chemat următorul. Şi prin harul lui Dumnezeu, din sală, fetiţa aceea a fost următoarea cu cartonaşul de rugăciune; cum face Dumnezeu în suveranitatea Sa.

E-58 Prieteni, vă spun: cel mai minunat lucru pe care l-am văzut vreodată în viaţa mea este doar să te supui lui Dumnezeu şi să umbli în Duhul, vedeţi, chiar zi după zi, cum El te va conduce şi va face lucrurile.

E-59 Şi când am văzut-o pe această fetiţă venind, m-am gândit, "Lăudat să fie Domnul." Au adus-o pe platformă, au ajutat-o să urce. Şi doi sau trei dintre uşieri au adus-o la mine, au cărat-o şi au aşezat-o. Am spus, "Acum, d-nă Isaacson, fii atentă." Am spus, "Acum, tu să spui doar cuvintele pe care le spun eu."
Şi ea a spus, "O să o fac."

E-60 Am spus, "Scumpa, Isus Cristos ţi-a onorat credinţa acolo când mi-ai sărutat buzunarul cu puţin timp în urmă. Ai oferit respect lucrurilor care ai crezut că sunt de la Dumnezeu." I-am spus, "Dumnezeu te-a vindecat. Acum, du-te acolo şi stai jos şi cere la careva dintre slujitori sau la cineva să-ţi scoată acele proteze. Şi tu ţine-ţi mâna pe şold aşa." Şi daţi-i ceva de făcut ca să-şi păstreze curajul, vedeţi?

E-61 Deci am spus, "Când vii... Când eşti... Când vor muta proteza, şi cârligul mare de fier de sub piciorul tău de aici, când îl vor muta, lasă-ţi mâna să meargă în jos pe piciorul tău atât cât crezi că este acea proteză, cu cât este mai scurt piciorul tău."

E-62 Şi astfel am spus, "Aduceţi următoarea persoană, acum." Şi au adus-o pe următoarea. Slujitorii au dus-o acolo. D-na Isaacson să traducă, iar ei au dus-o acolo şi au început să desfacă acel lucru.

E-63 Astfel, primul lucru pe care-l stiţi, am auzit-o ţipând. Iată¬o trecând pe platformă, cu ambele picioare cât se poate de normale, cârjele peste capul ei, ţipând şi strigând. Oh, vai. A fost doar un lucru după altul, după altul, după altul.
64 M-am dus acasă în acea seară, m-am uitat în jos acolo, văzându-i pe finlandezii aceia care treceau pe acolo, cu mâinile ridicate în aer, lăudându-l pe Dumnezeu. Atunci a apărut Îngerul în legătură cu celălalt băieţel. Aţi citit povestea asta în¬în carte. Şi cum acel băieţel, care zăcea acolo pe moarte, doctorii au renunţat la el, a fost vindecat în seara următoare, exact când Duhul Sfânt a spus că va fi vindecat. Şi a plecat şi era în condiţii normale bine, trăieşte astăzi; încă mai primesc scrisori de la ei, că Domnul i-a făcut bine. El rămâne în continuare Isus Cristos.

E-65 Este drăguţ: Îţi mulţumesc, surioara mea, pentru această zeciuială. Ca slujitor, eu ar trebui să primesc zeciuiala. Aşa că îţi mulţumesc frumos, prietena mea mică. Şi Dumnezeu să te binecuvânteze întotdeauna. Şi să nu o laşi pe mămica ta să-ţi spună că eşti grasă. Nu eşti. Vezi? Bine. Ea a spus aici, nu am citit asta, a spus; "Mami spune că sunt grasă, dar nu sunt." Nici eu nu cred că eşti. Aşa că, dacă eşti, Dumnezeu să-ţi dea dorinţa inimii tale, dragă, este rugăciunea mea, dacă înseamnă ceva pentru Dumnezeu pentru tine.

E-66 Acum, în această seară voiam să vă povestesc o experienţă care s-a întâmplat. Şi mai întâi, vreau să citesc Cuvântul. Acum, mâine după-amiază... (La ce oră încep serviciile, frate? La două-treizeci.) Acum, mâine la ora unu-treizeci, toţi cei care vor să fie... să vină în rândul de rugăciune ca să ne rugăm pentru ei, vom împărţi cartonaşe de rugăciune, aducând întregul grup, aşa cum am făcut aseară. Acesta este modul în care cred că va începe slujba mea şi va continua de aseară. Toţi cei care vor cartonaşe de rugăciune să vină mâine după-amiază la ora unu-treizeci, nu mai târziu de-de... să fie aici nu mai târziu de două sau la şi un sfert, pentru că toate cartonaşele probabil că vor fi distribuite până atunci şi nu va întrerupe restul întâlnirii.

E-67 Acum, dacă unele dintre mesajele din timpul predicii mele, dacă doriţi să le primiţi, băieţii le au aici, fratele Goad şi fratele Mercier. Unde sunt, Gene? Pe standul din spatele clădirii, au discuri şi benzi. Aceşti băieţi, sunt... le aparţin şi ei sunt... vor fi bucuroşi să vi le lase. Şi le-am căutat în vânzările lor şi aşa mai departe.
68 V-am spus povestea cum au intrat băieţii în legătură cu mine aseară. Şi am trimis la un slujitor, nu demult, să iau o bandă. Mi¬a cerut nouă dolari pentru ea. Şi i-am verificat pe aceşti băieţi, şi cred că e vorba de doi dolari şi jumătate, sau, ceva de genul acesta; ei fac cam treizeci şi cinci, patruzeci, poate, cincizeci de cenţi la o bandă, cumpărând cea mai bună bandă, Scotch Tape, şi fac cele mai bune. Dacă ar pune un preţ mare pe ele, le-aş spune chiar acum: "Gata cu vânzarea de benzi!" Nu, domnule.

E-69 Acum, ei trebuie să aibă ceva pentru manevrarea lor, pentru că rup o mulţime de benzi, şi de toate, şi apoi ei-ei trebuie să trăiască. Unul dintre ei este un bărbat căsătorit, aşa că noi... Trebuie să trăiască, şi au dreptul să câştige puţin la ele. Şi apoi, uneori, ei le primesc stricate şi rupte şi le trimit şi nu sunt plătiţi pentru ele, şi, ştiţi cum merge treaba. La fel ca şi cărţile noastre de acolo: Le cumpăr de la Glasul Vindecării cu patruzeci la sută mai puţin. Şi cu, când trebuie să plătim pentru vânzare lor, şi taxele de manevrare...
Şi întotdeauna am spus, "Dacă cineva vrea o carte..." Daţi comanda băieţilor oricând:
Dacă cineva vrea o carte şi un bătrânel sărac se apropie şi caută în buzunar, "Cât costă?"
"Ei bine, sunt şaptezeci şi cinci de cenţi," sau oricât... un dolar, sau oricât valorează.
Şi el spune, el, "am şaizeci de cenţi."
Spune-i, "Tati, ia cartea şi du-te mai departe; las-o aşa."

E-70 Vezi? Lăsaţi-o aşa. În acest fel, cărţile nici măcar nu se întreţin singure. Biserica trebuie să mă ajute cu cărţile. Noi... Până plătim pentru ele, şi tipărirea, şi-şi distrugerea şi ce se rupe, şi totul pentru ele, şi ceea ce trebuie să dăm şi alte lucruri, ei bine, ele-ele nu... ele nu sunt sup-... nu se susţin singure. Şi deci, nu avem nimic din care să facem bani. Tot ceea ce facem...

E-71 Şi eu însumi: Oferta mea de dragoste se duce pe câmpurile de misiune. Eu nu o văd. Se duce pentru un lucru bun. Primesc o sută de dolari pe săptămână de la biserica mea, fie că este în America, fie că este în afara Americii, oriunde ar fi, primesc cinci mii două sute de dolari pe an. Din asta trăiesc, şi trebuie să trăim limitaţi, cu o familie mare, aşa cum am eu. Şi trebuie să locuiesc în casa parohială a bisericii.

E-72 Şi nu venim niciodată aici pentru bani; nu asta este intenţia noastră. Singurul motiv pentru care îi lăsăm... să cumpere cărţile şi să le vândă din nou, să vândă benzile şi aşa mai departe, este pentru că noi credem că astfel vom promova cauza lui Isus Cristos. Nu este vorba de niciun ban în asta. Dar nu voi permite ca, cărţile sau benzile sau orice altceva să fie vândute în ziua de Sabat. Asta este mâine. Nu le vom vinde duminica; nu am făcut¬o niciodată şi nici nu intenţionăm să o facem. Aşa că, dacă doriţi câteva cărţi, câteva benzi sau discuri, acestea vor fi în spatele clădirii în seara aceasta.

E-73 Şi dacă le primiţi, şi nu credeţi că... Dacă nu aveţi bani, oricum vă sunt la dispoziţie. Dacă o luaţi şi nu merită cei cincizeci de cenţi, sau cât aţi plătit pe ea, trimiteţi-o drept înapoi, sau aruncă-o şi spune-ne, sau dă-o altcuiva. Daţi-o altcuiva şi trimiteţi şi spuneţi-ne că nu a meritat; banii vă vor fi returnaţi. Deci nu vrem nimic care... Orice cheltuieli, nimic de genul acesta. Nu este nimic.

E-74 Dar-oferta de dragoste este pentru câmpul străin. Nu o primesc eu însumi; este luată de secretarul meu de câmp; numărată de slujitori, dată lui, depusă în bancă. Şi când merg peste hotare şi aşa mai departe, mă sprijină în câmpurile străine pentru a aduce acelaşi mesaj de eliberare unor oameni care nici măcar nu ştiu care este mâna dreaptă şi care este mâna stângă. Acolo se duce. Nici măcar nu ştiu vreodată care sunt ofertele, decât dacă îmi spune cineva. Când mă întorc acasă, voi fi plecat o lună, aşa că voi primi patru sute de dolari când mă întorc acasă ca să-mi plătesc datoriile şi alte lucruri. Acum, aşa trăim noi, ca să înţelegeţi că nu avem... nu, nu... nu suntem pentru bani, sau ceva de genul acesta. Şi ceea ce avem, vreau să fie foarte clar, ca să înţelegeţi.

E-75 Acum, în această seară, înainte de-... vreau să iau un mic text, dacă ar trebui să-l numesc aşa, din care să vorbesc pentru câteva momente. Înainte de a ne apropia de El, să ne plecăm capetele, doar un moment, pentru rugăciune.

E-76 Tată Ceresc, Îţi mulţumim din adâncul inimii noastre. Experienţele, Doamne, cum Te-am văzut făcând în micile mele întâlniri, ca să nu mai vorbim de acei oameni mari care sunt pe teren, cum ar fi fratele nostru Roberts, şi Tammy Osborn, şi aceia. Te-am văzut făcând destule în propriile mele servicii pentru a scrie multe Biblii despre lucruri măreţe, despre învierea morţilor. Am lăsat doctorii să semneze o declaraţie în acest sens. Făcând ca orbii, surzii, muţii; preziceri, spunând ce exact, vedem cum se întâmplă de fiecare dată cu exactitate. Tu eşti Dumnezeu, şi noi ştim că Tu eşti Dumnezeu.

E-77 Te rog, Tată, dacă există în mijlocul nostru în această seară, cineva care nu crede, fie ca în această seară să se facă sau să se spună ceva, care l-ar determina pe el sau pe ea să-şi predea necredinţa Ţie şi să o schimbe cu un adevărat Duh viteaz de credinţă de la Dumnezeu, Duhul Sfânt. Îngăduie, Doamne. Eşti gata să le iei răul şi să le dai binele. Oh, eşti atât de bun, Tată; Te iubim pentru asta.

E-78 Ne rugăm ca Tu să-i insufli pe slujitorii Tăi de pretutindeni. Fie ca ei să devină torţe aprinse pentru acest ceas întunecat în care trăim, când vedem că aşa-zisa civilizaţie sufocă însăşi Lumina lui Dumnezeu, dacă este posibil. Dar totuşi, acea torţă va arde în inimile oamenilor până când va veni Isus. Tată, adaugă mai mulţi în rânduri în această seară, ne rugăm. Vindecă-i pe toţi cei bolnavi, pe toţi cei care suferă, ne rugăm ca harul şi mila Ta să se odihnească peste ei. Dă-le Viaţă Eternă în lumea care va veni şi dă-le sănătate în această lume. Căci este scris în Biblie, "Aş vrea mai presus de toate să sporiţi în sănătate."

E-79 Inspiră bisericile din întreaga vale şi de pretutindeni care¬care este reprezentată în această mare, trezire a Duhului Sfânt, care a cuprins lumea. Ne rugăm, Tată, să o trezeşti din nou într¬un mod măreţ. Să înceapă din nou aici, în Oregon, o mare trezire în fiecare biserică.

E-80 Mâine, de Sabat, fie ca bisericile să fie pline, fie ca slujitorii să fie înflăcăraţi, fie ca suflete să fie aduse înăuntru, fie ca mulţi să vină mărturisindu-şi păcatele şi să ceară botezul în apă. Îngăduie, Tată. Şi fie ca Tu să umpli pe fiecare cu Duhul Sfânt, care urmează prescripţia Ta, aşa cum am învăţat asta seara trecută. Mă rog, Tată, ca Tu să-i faci să ştie că făgăduinţa este pentru fiecare generaţie, şi "oricine vrea; toţi cei pe care îi va chema Domnul Dumnezeul nostru." Asta a spus prescripţia Ta; noi credem fiecare Cuvânt din ea. Mă rog, Tată, ca Tu să acorzi acest lucru fiecăruia.
Iartă-ne de păcatele noastre. Ia slujba în mâinile Tale şi primeşte slava pentru Tine, în Numele lui Isus ne rugăm. Amin.

E-81 Acum, doresc să citesc doar un rând din capitolul 4 şi versetul 17 din Sfântul Matei:
Şi de atunci încolo Isus a început... să propovăduiască şi să zică, împărăţia... Pocăiţi-vă: căci Împărăţia cerurilor este aproape.

E-82 Acum, vreau să aleg subiectul, aceste trei prime cuvinte: De Atunci Încolo. Acum, sunt toţi cei de aici care pot face trimitere la un moment anume. "De atunci încolo," spunem. De mic băiat, fetiţă, putem spune că făceam un anumit lucru şi lucrul acesta s-a întâmplat, şi "de atunci încolo" lucrurile s-au schimbat pentru noi.

E-83 Şi am putea să mergem, în seara asta, în oraş, aici, şi să găsim cea mai degradată şi imorală femeie care umblă pe străzile micului vostru oraş minunat, aici, în vale. Şi m-aş aşeza lângă ea şi i-aş spune, "Doamnă, aş vrea să-mi spui povestea ta."

E-84 Şi ea ar începe; ar putea spune ceva de genul acesta: "Frate Branham, a fost o zi când eram pură ca un crin. Şi puteam să ţin capul sus printre oamenii cu statut de renume; şi puteam să merg la biserică şi mă simţeam foarte bine. Dar a venit o vreme când, într-o seară, am ieşit în oraş cu un anumit băiat, şi el mi-a pus un drog în-Coca-Cola, şi de atunci..."

E-85 Sau s-ar putea ca o altă prietenă care nu era credincioasă, să fi ajuns cu ea şi să o fi convins să meargă la un anumit dans. Şi ea a ajuns în braţele unui băiat, şi de atunci. Întotdeauna se marchează de la un moment dat.

E-86 Sau aş putea să mă duc în seara asta în oraşul vostru şi să găsesc cel mai rău alcoolic pe care îl aveţi. Şi m-aş aşeza lângă acel om, tânăr sau bătrân, şi i-aş spune, "Prietene, aş vrea să te întreb ceva: De ce îţi iroseşti viaţa în felul acesta? Ce te face să bei şi să faci ceea ce faci? când ai putea fi un-un mare lucrător aici în oraş. Ai putea fi un lucrător în vreo biserică, sau ai putea fi un soţ adevărat pentru vreo femeie, un tată pentru nişte copii;" sau, o femeie beţivă care ar putea fi o-o mamă adevărată pentru nişte copii, o soţie dulce şi iubitoare pentru vreun soţ.

E-87 Şi ei ar începe aşa, şi ar spune, "Ei bine, de la... cândva eram un prohibiţionist. Aveam o mamă şi un tată adorabili care au învăţat împotriva băuturii. Şi odată am intrat într-o părtăşie cu un anumit băiat care era foarte popular printre fete, şi eu-eu-eu am vrut să fiu şi eu popular, aşa că m-am gândit să mă alătur în rândurile lui. Şi am mers împotriva învăţăturii mamei şi a tatălui meu. Şi el m-a convins, 'În seara asta, dacă vrei să te distrezi, trebuie să bagi nişte băuturi spirtoase în tine.' Şi am luat primul meu pahar, şi de atunci..."

E-88 Aşa începe totul. Aici, cu ceva timp în urmă, în New York, Dr. Berg, este păstor acum la tabernacolul Sister Brown, Bethany Tabernacle, din oraşul New York, unul dintre vechile stabilimente penticostale, unul dintre cele mai vechi din lume; cred că fraţii noştri le cunosc bine.

E-89 Şi acolo, în timp ce eram acolo, am ajuns să o cunosc pe Sophia, spălătoreasa, suedeza care mergea şi lucra la Bowery cu ea. A trebuit să zăbovesc două zile pentru a face o injecţie împotriva febrei galbene; am crezut că voi ajunge în Africa fără să o fac, dar nici măcar nu m-au lăsat să trec, sau, să mă urc în aeronavă. Şi a trebuit să aştept două zile ca să merg la şantierele Marinei să fac o injecţie împotriva febrei galbene.
Şi fratele Berg a spus, "Ce ai vrea să faci?"
Am spus, "Aş vrea să vizitez Bowery."
A spus, "Bine, mergem acolo." A spus, "Am mai multe misiuni acolo."

E-90 Şi am mers acolo, şi dacă eu... Cred că ar fi un lucru bun pentru orice om să-şi ducă fiul la Bowery şi să-l lase să vadă. Cred că dacă veţi merge vreodată în Franţa, duceţi-vă fiica la Pigalle; lăsaţi-o să vadă cât de degradată poate fi viaţa umană.
Aşa că atunci când am coborât pe... lângă Bowery, oameni zăcând neajutoraţi, muşte care le zburau în faţă din cauza vomei, şi oh, drogaţi, alcoolici.

E-91 Şi am spus, "Oh, frate Berg," Am spus, "poate că aceşti oameni de aici au fost crescuţi în case care-cărora nu le păsa ce fac; au fost lăsaţi liberi să alerge pe stradă."

E-92 El şi-a pus mâna pe umărul meu şi a spus, "Vei fi surprins." A spus, "Chiar în misiunea în care mergem aici, am scos o sută optzeci care au murit acolo anul trecut. Luaţi de pe străzi, hrănindu-i şi aşa mai departe, şi în cele din urmă au murit; nu există speranţă pentru ei în afara lui Cristos."
Şi apoi, leacul, sunt prea departe pentru asta. A spus, "Aici, acest om de aici." A spus, "Îl cunosc. Ridicaţi-l."
Şi m-am dus la el şi i-am spus, "Domnule, aş putea să îţi vorbesc?"
El a spus, "Ei bine, s-ar putea să nu fie în stare să vorbească."

E-93 Oh, pur şi simplu nu pot să spun în ce condiţie era omul. A ajuns într-un loc în care hainele lui de la brâu în jos erau într-o stare îngrozitoare, ude peste tot. Şi era pur şi simplu într-o stare îngrozitoare, mirosea. Şi am spus, "Domnule, aş putea să vorbesc cu tine?"

E-94 Şi fratele Berg l-a scuturat. Eu... El s-a ridicat în picioare. Şi a spus, "Sunt fratele Berg." Ei bine, el nu ştia nimic despre Fratele Berg. Era încă beat.
Şi i-am spus, "Aş vrea să îţi pun o întrebare." Am spus, "În ce fel de casă ai fost crescut?"
El a spus, "O să-mi dai destui bani de o băutură?"

E-95 Şi i-am spus, "Sunt un slujitor al Evangheliei. Nu aş da banii Domnului unui om ca să bea." Am spus, "Eu... Banii pe care îi am provin de la copiii lui Dumnezeu şi trebuie să fie cheltuiţi pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Îţi spun ce voi face: Îţi cumpăr un sandviş; îţi cumpăr cina sau... dacă vii cu mine. Dar aş vrea, ca slujitor, să te întreb."
El a spus, "Scuză-mă, Reverend."
Şi eu am spus, "Ei bine, cum ai ajuns să fii aşa?"
El a spus, "Domnule, mă îndoiesc că vei crede povestea mea."
"Ei bine," am spus, "Te consider un om de cuvânt. Eu-eu voi crede povestea ta, spune-mi-o tu; spune-mi-o din inimă."
Şi el a spus, "Domnule," a spus, "Am fost crescut într-un cămin creştin."
Şi eu am spus, "Şi apoi ai căzut în asta?"

E-96 El a spus, "Da, domnule." A spus, "Am avut cea mai frumoasă familie: trei copii, doi băieţi şi o fată, şi cea mai dulce soţie care a existat vreodată." Şi lacrimi mari au început să¬i curgă prin barba lui bătrână şi căruntă. A spus, "Am fost preşedintele acestei bănci de aici, de la un anumit colţ."
Şi eu am spus, "Chiar aşa?"
El a spus, "Du-te la bancă şi întreabă-i."
Şi el... Eu am spus, "Ei bine, ce te-a determinat să faci asta?"

E-97 El a spus, "D-le, reverend domn," a spus, "într-o seară am venit acasă şi acolo era o scrisoare 'Dragă John' aşezată pe masă. Soţia mea m-a părăsit." El a spus, "Şi eu-eu nu am băut niciodată, şi dar m-am gândit, 'Trebuie să fac ceva, sau voi lua un pistol şi îmi voi zbura creierii.' Şi am început să beau şi iată¬mă aici."
M-am gândit, "Dumnezeu să aibă milă." Vedeţi?
Pe... "De atunci încolo..." De acolo a început totul. Întotdeauna ne putem gândi de la un moment dat.

E-98 Apoi ca tânărul cuplu care se căsătoreşte. Oh, sunt cât se poate de drăguţi. Primul lucru pe care-l ştiţi, m-aş duce la această femeie care şi-a părăsit familia şi aş spune, "Doamnă, ce te-a făcut să îţi părăseşti familia? Ai avut un soţ bun."

E-99 "Oh," ea mi-ar spune; ar spune, "Frate Branham, eu-eu¬eu am fost pură ca roua din cer. M-am căsătorit cu soţul meu şi am venit la el ca o femeie virtuoasă. Şi el a fost un om grozav; a muncit şi a trudit şi a avut grijă de mine. Şi copiii ar fi, băieţelul meu dolofănel, când s-a născut, parcă îl văd şi acum pe soţul cu băieţelul în spate, călare pe spate, mergând înainte şi-napoi pe podea. Şi, oh, dacă aş putea să chem din nou."
Aş spune, "Ei bine, ce s-a întâmplat?"

E-100 Ea ar spune ceva de genul: "Ei bine, era totul bine. Şi într-o zi, un vânzător a bătut la uşă cu părul frumos, ondulat, şi cu ochi mari, căprui, şi de atunci..." Vedeţi? Aşa începe totul; marcaţi un moment. Este chiar începutul.

E-101 Să nu vă gândiţi niciodată că păcatul zace pe stradă, mereu în şanţ; păcatul este îmbrăcat elegant şi frumos. Cu siguranţă că da. Întotdeauna am spus, "Satan poartă un costum cu frac şi un joben, şi poartă un baston la braţ." Ai grijă la acel şmecher unsuros. Exact. Satan nu e prost, să ştiţi. El-el-el ştie cum să se îmbrace frumos; îl face atractiv, vedeţi?

E-102 Şi nu este întotdeauna bătrânul Charlie Barleycorn acolo, cu pălăria trasă în jos; câteodată este o inimă cu adevărat cinstită. Dacă a avut un-un start bun sau ceva care să-l ajute să meargă bine, ar merge bine; dar nu întotdeauna. Am văzut de multe ori şi am mers la oameni cât se poate de zdrenţuroşi; mă uit la ei şi am o cale prin Dumnezeu să ştiu cine mă place şi cine nu mă place. Ştiţi asta.

E-103 Aşa că, să văd un om murdar şi toate cele; aş prefera de multe ori să-l am pe el alături de mine, decât pe cineva îmbrăcat frumos cu, poate, gulerul întors, şi să mă bată pe spate, spunând, "Oh, frate Branham, suntem cu tine." Şi să ştiu imediat că minte. Vedeţi, vedeţi? Asta este. Nu am nevoie de un mincinos. Vai, te poţi ascunde de un hoţ, dar nu te poţi ascunde de un mincinos. Deci, asta-aşa e.

E-104 Dar când ne lovim de acele puncte, "De atunci încolo..." Atunci vine Anul Nou. Cu toţii ieşiţi şi scrieţi o rezoluţie. "În seara asta, soţie, îţi voi face o promisiune. Voi întoarce o nouă pagină şi eu-eu nu voi mai bea niciodată."

E-105 Şi femeia fuma atâtea ţigări, încât nu-şi mai poate alăpta copilul, îi dă otravă cu nicotină, îl ucide; şi ea se va lăsa de fumat de Anul Nou. Beţivul se va lăsa de băut de Anul Nou; imoralul se va lăsa de imoralitate de Anul Nou; şi aşa mai departe, în felul acesta. Ce faceţi? Doar întorceţi o nouă pagină ca să o întoarceţi înapoi a doua zi. Vedeţi? Tu... Este... Nu începeţi bine. Toate aceste lucruri sunt bune; nu am nimic împotriva lor. Dar există...

E-106 La fel ca în război... după Primul Război Mondial, mulţi dintre voi, bărbaţi de vârstă mijlocie, şi cam de vârsta mea, cred că aveam opt sau nouă ani când s-a terminat războiul. Şi îmi amintesc când au declarat război: 1914, eram un băieţel într-un cărucior cu arc. Tatăl meu avea un sac de fasole; cu asta trăiam, fasole şi pâine de porumb: încă îmi mai place. Şi aşa, ei... Tata vorbea despre război, şi că s-ar putea să fie nevoit să meargă la război.
I-am spus, "Dacă acei oameni vor veni după tine, voi lua sacul ăsta de fasole şi îi voi lovi cu el." Şi aşa, asta era când eram aşa de mic.

E-107 Şi apoi, îmi amintesc că atunci când mi-a luat prima pereche de pantofi, el-el a spus că se duce cu mama să îi aleagă. Eram desculţ. Ştiţi, băieţeii de la munte unde am crescut eu aveau ceea ce numiţi vechiul hicori, ca un şorţ mic, sau, o cămaşă când erau băieţei. Am purtat asta până cam la vârsta de şase ani, cred. Şi prima mea pereche de pantofi, erau acoperiţi deasupra, cu găuri mici în ei.

E-108 Şi întotdeauna, când aveam o aşchie în mână, alergam la Mama şi ea mi-o scotea aşa. Şi credeam că găurile alea mici din pantofi erau de unde luau un ac şi le scoteau de undeva, pentru că mama spunea că a trebuit să se ducă jos şi să "îmi aleagă" o pereche de pantofi. Credeam că a făcut-o cu un ac. Aşa că...

E-109 Dar după războiul mondial, îmi amintesc că a apărut mesajul: "Nu vom mai avea niciodată război. Războiul s-a terminat." Erau intenţii bune; au vorbit serios. Şi apoi, au format ceea ce noi cunoaştem sub numele de Liga Naţiunilor, luând atât de mulţi oameni, soldaţi, din fiecare naţiune, şi urmau să facă poliţie pe tot pământul. Erau intenţii bune, dar nu a funcţionat, pentru că nu era programul lui Dumnezeu. Acum, avem ceea ce se numeşte O.N.U. şi ceea ce este: stau în O.N.U. cu armele unii asupra altora aproape. Nu va funcţiona niciodată.

E-110 Dar există ceva care, o dată poţi da de un anumit moment şi totul se va schimba. Atunci când îl întâlneşti pe Dumnezeu şi "de atunci încolo" eşti o persoană schimbată. Un om îl poate întâlni pe Dumnezeu şi poate spune, "De atunci..." Nu vei mai fi niciodată la fel după ce îl întâlneşti pe Isus Cristos. Lasă-mă să te asigur de asta: nu vei mai fi niciodată, niciodată la fel după ce îl întâlneşti pe Isus. Atunci poţi să te referi întotdeauna înapoi la, "De atunci încolo..."

E-111 Haideţi să audiem, în această seară, câţiva oameni care L¬au întâlnit pe Dumnezeu. Să ne gândim la părintele Abraham. Era doar un om obişnuit. A coborât împreună cu tatăl lui din Babilon, şi a locuit în valea Şinarului, în cetatea din-din Ur, ţara caldeenilor. El nu era nimic special; nu era niciun sfânt. Era doar un om obişnuit, ca mine sau ca tine.

E-112 Şi, într-o zi, poate că era un fermier, pe câmp, muncind la câmp, şi el... sau ceva de genul acesta, şi, într-o zi, L-a întâlnit pe Dumnezeu. Nu a avut niciodată mai multă credinţă decât oricare alt om, dar când L-a întâlnit pe Dumnezeu, la vârsta de şaptezeci şi cinci de ani, i-a schimbat întreaga fiinţă; pentru că L-a întâlnit pe Dumnezeu. Dumnezeu i-a spus, el fiind în vârstă de şaptezeci şi cinci de ani, şi el s-a căsătorit cu sora sa vitregă, Sarai; şi, la acea vreme, ea avea şaizeci şi cinci de ani. Şi Dumnezeu i-a spus lui Abraham că va avea un copil cu Sarai.

E-113 Acum, asta ar fi fost... Dacă ar fi fost cineva să fi venit şi să-i fi spus, unii dintre asociaţii lui, şi să-i fi spus, "Abrame, vei avea un copil cu Sarai, şi ea va naşte un copil din tine."

E-114 Abraham ar fi râs, şi s-ar fi ţinut de burtă şi ar fi spus, "Eu, un bătrân ca mine, şi nevasta mea de treizeci de ani aproape, sau, douăzeci de ani trecută de menopauză? Şi trăiesc cu ea de când avea şaptesprezece ani; ea este stearpă, iar eu sunt steril. Şi cum am putea avea vreodată un copil, eu având şaptezeci şi cinci de ani, iar ea şaizeci şi cinci?" I-ar fi râs în nas prietenului său.
Dar l-a întâlnit pe Dumnezeu. Şi de atunci încolo, a numit orice lucru contrar lui ca şi cum nu ar fi fost. Amin. L-a întâlnit pe Dumnezeu.

E-115 Dacă bolnavul poate vreodată să-L întâlnească pe Dumnezeu, indiferent cât de infirm rămâi, cât de bolnav rămâi, cât de orb rămâi, dacă Îl întâlneşti pe Dumnezeu, ceva se scufundă în tine, şi nu mai vezi aceste circumstanţe. Te uiţi la ce a spus Dumnezeu. Dumnezeu ar putea vreodată să spună... să coboare prin grijile vieţii până în inima ta şi să-ţi insufle o credinţă acolo, nu există nimic în lume să te clintească vreodată din ea. Când un om Îl întâlneşte pe Dumnezeu, de atunci încolo, este o persoană schimbată.

E-116 Abraham avea o sută de ani şi încă numea orice lucru contrar lui ca şi cum nu ar fi fost. Dovezile deveneau din ce în ce mai mari, se îngrămădeau împotriva lui; Sarah avea nouăzeci de ani, iar el avea o sută. El încă dădea laudă lui Dumnezeu, puternic, nu se clătina prin necredinţă, ci dădea laudă lui Dumnezeu în fiecare zi că va avea copilul. De ce? Dumnezeu l-a întâlnit; Dumnezeu era milostiv. Dumnezeu i-a confirmat legământul.

E-117 Am avea timp să luăm această confirmare, capitolul 16 din Geneza? Sau am putea să luăm şi din capitolul 17? când l-a întâlnit în Numele lui Dumnezeu Atotputernic, care înseamnă El Shaddai, însemnând cuvântul ebraic, "sânul unei femei," El Shaddai: "Cel puternic, Satisfăcătorul, Hrănitorul," pe când un bătrân, în vârstă de o sută de ani, şi Dumnezeu l-a întâlnit şi i-a spus, "Eu sunt El Shaddai."

E-118 Acum, shad înseamnă "sânul femeii" dar shaddai înseamnă "cu sâni," la plural. Acum, El nu este doar un Dumnezeu cu un "sân", ci este un Dumnezeu "cu sâni": "El a fost străpuns pentru fărădelegile noastre; prin rănile Lui am fost tămăduiţi." Dacă ai nevoie de mântuire, ţine-te şi alăptează-te din acel sân al lui Dumnezeu, Cuvântul Său, făgăduinţa Lui. Vei ajunge să te aduci din şanţurile păcatului şi a imoralităţii, la o persoană evlavioasă, sfinţită. Dacă eşti bolnav, "prin rănile Lui am fost vindecaţi." Doar apucă-te de cealaltă făgăduinţă a lui Dumnezeu şi alăptează-te.

E-119 Ce trebuie să facă copilul? Copilul... Noi suntem copiii lui Dumnezeu. Vreau să înţelegeţi asta, soră, voi toţi acolo. Noi suntem copiii lui Dumnezeu. Şi ce face bebeluşul când este bolnav şi se frământă? Este foarte agitat şi bolnav. Acum, singurul lucru pe care trebuie să-l facă, singurul lucru care-l va linişti, este ca mama să-l ia în braţe, să-l ţină la piept şi să-l alăpteze. Acum, ce face mama? Mama produce laptele, iar bebeluşul (alăptând bebeluşul) alăptează tăria de la mamă la bebeluş. Apoi, bebeluşul este întărit de tăria mamei. Şi atunci când ne apucăm de făgăduinţa lui Dumnezeu în inima noastră, noi ne alăptăm cu tăria lui Dumnezeu, Cel puternic. Ne alăptăm, în mod constant.

E-120 Şi gândiţi-vă la un copilaş pus la mamă... sânul mamei sale, el... se opreşte din frământare. De îndată ce se apucă de sânul mamei sale, se Aopreşte din frământări. Nu se mai frământă; este mulţumit. Încetează să se mai frământe. Apoi, când noi punem mâna pe făgăduinţa lui Dumnezeu, când Dumnezeu ne¬o descoperă: "Eu sunt Domnul care vindecă toate bolile tale. Oricine vrea, să vină." Am păstrat nădejdea Lui, atunci sunt mulţumit, în timp ce-mi alăptez puterea din nou de la Iehova, Dumnezeul Atotputernic, Dătătorul de putere.

E-121 Ce încurajare pentru un bătrân, în vârstă de o sută de ani, ca şi mort, şi pentru pântecele lui Sarah, deja închis când s-a născut sterilă. Şi ce mesaj: "Eu sunt Dătătorul tău de putere; Eu sunt El Shaddai. Ai o sută de ani, dar pentru Mine eşti doar un copil. Întinde-te aici în braţele Mele şi apucă de făgăduinţa Mea; şi doar nu vedea nimic altceva decât făgăduinţa. Atunci ce poţi face tu? În timp ce mustăţile îmbătrânesc, în timp ce încărunţeşti, poţi încă să te alăptezi şi să fii mulţumit că Eu Îmi voi ţine Cuvântul."

E-122 Doctorul poate spune, "Eşti din ce în ce mai rău." Asta nu te deranjează deloc. Încă te alăptezi de la sânul lui El Shaddai. "Doamne, Tu ai vorbit în inima mea; Tu mi-ai dat făgăduinţa. Toţi diavolii din iad nu mi-o pot lua. Sunt mulţumit că voi fi bine. Mă alăptez de la El Shaddai." Amin.
Îţi spun, frate, că asta scoate clavicula şi pune o coloană vertebrală acolo, cu siguranţă, când te apuci de Dumnezeu.

E-123 Când Abraham, când El a confirmat jurământul, observaţi că El a spus, "Ia-Mi o oaie-... un ber-... o oaie, un berbec; dă¬Mi un berbec, şi dă-Mi şi o juncană de trei ani. Şi ia aceste..." Şi le-a despicat în două, le-a pus pe o parte. El a zis "Ia-Mi o turturea şi un pui de porumbel."
Dar aţi observat... ? Aş fi vrut să avem timp să discutăm despre asta. Mă uit la acel ceas. Şi eu, nu vreau să mă îndepărtez de subiectul meu, dar Abraham a luat...
A spus, "Ia cele două, sau, o turturea şi un porumbel."

E-124 Acum, turtureaua era întotdeauna, reprezenta, sau, era o ispăşire pentru boală. Vedeţi, porumbeii nu au fost despicaţi; ceilalţi au fost despicaţi, pentru că legământul cu Evanghelia a fost schimbat din lege în har, dar vindecarea Divină a rămas întotdeauna aceeaşi. Pentru vindecarea leprei, se lua un porumbel, sau, un hulub, şi i se tăia capul şi se vărsa sângele peste celălalt, şi se ducea pentru curăţirea leprei, stropind, strigând, "Sfânt."

E-125 Acum, observaţi în asta, porumbeii nu erau despicaţi. Acum, observaţi acest simbol. Oh, vai. Sper să înţelegeţi asta. Pe... Când a ajuns... Abraham a izgonit toate păsările de pe aceasta, păsările cerului, până când... soarele a început să apună. Şi când soarele a apus, ceea ce înseamnă că timp nu va mai fi. Atunci un somn adânc a căzut peste Abraham, ca şi peste orice muritor care se naşte pe pământ: Intrăm în somnul morţii. Nu muriţi; doar vă duceţi, vă schimbaţi doar locuinţa.

E-126 Acum, un somn adânc a căzut peste Abraham, şi el s-a uitat, şi în faţa lui mergea un-un fum ca dintr-un cuptor. Orice păcătos care moare, şi orice om care se naşte în această lume, vine prin naştere sexuală, este supus morţii. Toţi am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu, şi fiecare om se naşte în această lume, păcătos. Nu contează cât de sfinţi au fost părinţii tăi, vii în această lume la fel cum vine un păcătos sau oricine altcineva. Noi suntem... Eşti păcătos. "Suntem născuţi în păcat, zămisliţi în nelegiuire, venim în lume vorbind minciuni," spune Cuvântul. Tu eşti-tu eşti-tu eşti înfrânt de la bun început.

E-127 Şi apoi, fiecare muritor care moare, locuinţa morţilor este locul lui de odihnă. Asta e toată odihna care o primeşte; asta i s-a arătat lui Abraham. Observaţi, apoi dincolo de asta, după moarte vine locuinţa morţilor, dar dincolo de locuinţa morţilor vine o Luminiţă albă. Oh, vai. Binecuvântat fie Numele Domnului. Acea Luminiţă albă a trecut în sus şi în jos printre acele jertfe.
El a spus, "Vezi, Abrahame, ce o să fac?" El confirma legământul cu Abraham. Acum, poate că voi explica asta rapid.

E-128 Acum, astăzi, noi, americanii, cum procedăm când confirmăm un legământ? Vom încheia o afacere, primul lucru pe care îl ştiţi, voi întinde mâna şi voi apuca mâna insului, spun, "Dă mâna." Acesta este modul în care încheiem un legământ: "Dă mâna. Dăm mâna. Am confirmat-o; este în regulă; suntem de acord cu asta." Acesta este un legământ.

E-129 Acum, în Japonia, ştiţi cum fac ei un legământ acolo? Ei discută totul şi apoi iau o farfurioară plină de sare, şi aruncă sare unul pe altul. Acesta este un legământ în Japonia.

E-130 Dar în zilele lui Abraham, în Orient, modul în care făceau un legământ era să ia un animal, ca o oaie sau ceva de genul acesta, să o omoare şi să o despice; şi fiecare intra între aceste două bucăţi ale animalului. Acum, vedeţi ce făcea Luminiţa albă? Şi ei scriau acest legământ: "Sunt de acord să fac aşa şi aşa şi aşa şi aşa."

E-131 Acum, când au ţinut acest legământ între ei, au spus, "Dacă încălcăm acest legământ-dacă încălcăm acest legământ, să fie trupurile noastre ca acest animal mort peste care îl facem." Apoi au luat legământul şi l-au rupt în două aşa; unul, luând o bucată, iar altul, alta. Nu puteau fi niciodată duplicate.

E-132 Nu poţi duplica niciodată acea bucată de hârtie, indiferent ce ai face. Trebuie să vină direct înapoi şi să coincidă, bucăţile de literă care sunt rupte în două. Niciodată nu ai putea să o faci. Unul, duce una, şi unul, cealaltă. Şi când acest legământ este confirmat şi adus, jurământul este confirmat, atunci ei aduc aceste două bucăţi înapoi împreună şi ele coincid bucată cu bucată.

E-133 Acum, care era legământul Oriental pe care Dumnezeu îl dădea lui Abraham? Că prin sămânţa lui Abraham va veni Domnul Isus, Cel binecuvântat. Dumnezeu L-a dus pe El la Calvar şi L-a sfâşiat, I-a separat Sufletul de trupul Său. Iar trupul Său, Dumnezeu L-a înviat a treia zi, L-a luat sus şi L¬a aşezat la dreapta Sa. Iar în ziua Cincizecimii, El a trimis jos Duhul care era în Isus Cristos, Legământul cu Biserica.

E-134 Şi când Biserica se va aduna la înviere, acelaşi Duh, care a fost în Isus Cristos, care a fost smuls din El, va trebui să fie în Biserică. Nu poţi copia nimic asemănător; nu poţi face nimic diferit de El. Trebuie să fie acelaşi Duh Sfânt care locuia în Cristos. Şi când va veni răpirea, când va veni acel Trup, Mireasa Sa care a fost smulsă din El, sau, Duhul Sfânt va aduce acea Mireasă exact în concordanţă cu Trupul lui Isus Cristos.

E-135 Şi puteţi vedea din zilele lui Luther, la Wesley, la Penticostali şi acum, la timpul sfârşitului, cum se conturează acel Duh? Aceleaşi semne şi minuni pe care le-a făcut El pe pământ sunt făcute în Biserică astăzi. Este acel legământ pe care Dumnezeu l-a făcut cu Abraham, iar noi suntem fiii lui Abraham. "Fiind morţi în Cristos, luăm sămânţa lui Abraham şi suntem moştenitori conform făgăduinţei." De atunci încolo, Biserica a avut un legământ. Da, era diferit.

E-136 Acum, când Moise, un profet fugar, înapoi în partea din spate a pustiei... Acel om s-a născut să fie profet. Şi a fost un om mare; a studiat realizările militare. Dar a încercat să lucreze asta cu toate intelectualităţile sale. Ei bine, era atât de inteligent, încât putea să-i înveţe pe acei învăţători egipteni. Era un om inteligent. Acum, înapoi în partea din spate a deşertului, ce-ar fi fost dacă ar fi spus, "Am eşuat, aşa că poporul meu este încă în robie. Poate că ar fi mai bine să aprofundez puţin matematica mea, sau strategia mea de strategie militară, sau altceva. Voi coborî, voi mai face încă doi ani de şcoală şi poate că voi putea să-mi eliberez poporul."

E-137 Este la fel de inteligent din partea lui să facă asta cum ar fi să trimiţi un om să înveţe să fie predicator. Dumnezeu cheamă oameni dacă nu ştiu să deosebească boabe de fasole de boabele despicate de cafea. Ce importanţă are asta? Atâta timp cât Îl cunoaşte pe Cristos, acesta este lucrul principal, dacă L-a întâlnit vreodată.

E-138 Aş prefera să am pe cineva cu unul dintre copiii mei acolo, într-un-într-un câmp de salvie, undeva lângă un butuc vechi, care nici măcar nu ştie ABC-ul sau nu ştie care este mâna dreaptă sau stânga, dacă îl cunoaşte pe Isus Cristos, aş vrea să-l am pe el alături de copilul meu, înaintea de orice profesor care ştie multă teologie, şi nu ştie nimic mai mult despre Dumnezeu decât ştie un iepure despre rachete de zăpadă. Aş vrea...

E-139 Îţi spun, frate, ceea ce avem nevoie astăzi este să ne întoarcem la Biblie şi botezul de modă veche al Duhului Sfânt înapoi în biserică, şi să eliminăm atâtea alte lucruri.

E-140 Nu încerc să susţin ignoranţa. Adică, dacă ai educaţia plus asta, amin. Dar legământul educaţional va cădea într-una din aceste zile, dar legământul cu Dumnezeu va dura veşnic, şi veşnic, şi veşnic. Va continua prin veacurile veacurilor în Eternitate.

E-141 Acum, Moise nu trebuia să se perfecţioneze în nimic; singurul lucru pe care trebuia să-l facă era să îl întâlnească pe Dumnezeu. Şi într-o zi, Dumnezeu a coborât şi a luat un rug acolo şi a spus, "Vino aici, Moise. Vreau să vorbesc cu tine." Ştiţi, este un lucru cam ciudat, Moise ar fi putut spune, "De atunci încolo, ceva s-a întâmplat."

E-142 Priviţi-l. S-a stabilit înapoi în spatele muntelui, sub poalele muntelui. Şi când a făcut-o, s-a căsătorit cu o femeie frumoasă etiopiană, şi era drăguţă; şi a avut un băieţel, pe nume Gershom. Şi, oh, o ducea bine. S-a căsătorit cu a unui preot-preot din Madian, fiica lui Ietro, Sefora, şi se descurcau bine, aveau o familie mică şi frumoasă, aveau o mulţime de oi. Şi el se descurca bine, aşa că a lăsat poporul să meargă înainte.
Dar când Dumnezeu l-a întâlnit, l-a schimbat. Uitaţi-vă la el acolo, acest mare păstor de oi în spate acolo, dar dimineaţa...

E-143 Ştiţi, unele lucruri... Un lucru este că, atunci când un om Îl întâlneşte pe Dumnezeu, întotdeauna poţi spune asta. Va face cele mai nebuneşti lucruri faţă de ceea ce făcea înainte. Uitaţi¬vă la Moise. Acum, Moise, în dimineaţa următoare după ce L-a întâlnit pe Dumnezeu în acest rug aprins şi Dumnezeu i-a spus să coboare în Egipt...
El a spus, "Mai întâi, arată-mi slava Ta." Şi i-a arătat vindecarea Divină, cum i-a putut vindeca mâna cu lepră.

E-144 Şi el se cobora în Egipt. Acum, fiţi atenţi, în dimineaţa următoare, iată-l pe drum în jos. Acum, avea optzeci de ani. Ştiţi, i-a trebuit patruzeci de ani ca să şcolarizeze teologia în el; i-a luat lui Dumnezeu patruzeci de ani să o bată afară din el. Exact, să scoată din el ceea ce lumea a pus în el. Dar Dumnezeu o poate face pentru tine în patruzeci de secunde, dacă doar Îl laşi să o facă. Dar apoi...

E-145 Acum, iată-l în dimineaţa următoare. Într-o zi, un învăţat cizelat, toată înţelepciunea egiptenilor, iar în dimineaţa următoare, uitaţi-vă la acest învăţat. Şi-a pus soţia călare pe un catâr; l-a pus pe acel copil pe şoldul ei. Şi iată-l aici cu o barbă mare, lungă în felul acesta, cu capul chel lucindu-i, cu un toiag în mână, coborând, şchiopătând, "Slavă, slavă."
"Unde te duci, Moise?"
"Ce ai spus? Hă?"
"Unde te duci?"

E-146 "Cobor în Egipt să pun stăpânire": invazia unui singur om. Dar a făcut-o. A făcut-o. De ce? L-a întâlnit pe Dumnezeu. Şi când necazurile au devenit grele, şi-şi... şi totul mergea prost, şi-a amintit că l-a întâlnit pe Dumnezeu în acel rug aprins. Asta i-a ars în inimă, indiferent de cât de tare se înrăutăţeau egiptenii şi cât de mult nu voiau să-i lase pe copii să plece, de câte ori se plângeau în pustie şi au spus, "Am vrea la Dumnezeu..." şi au vrut să-l ucidă cu pietre, şi, "Vrem oalele de carne din Egipt." Asta nu l-a deranjat deloc. A înaintat mai departe spre ţara făgăduită, pentru că L-a întâlnit pe Dumnezeu într-un rug aprins. Da, domnule.

E-147 Era micuţa fecioară Maria, doar o fetiţă obişnuită, într-un oraş mai rău decât este acesta. Dar ea totuşi nu fuma şi nu bea; era o fecioară. Şi ea, într-o zi, era pe drum cu o, probabil, o găletuşă sub braţul ei, coborând la fântâna publică ca să ia-ia nişte apă, rezerva zilnică de apă.

E-148 Să ne-o imaginăm mergând pe marginea drumului, mergând înainte, vorbind, sau, cântând de una singură, poate vreun imn bun: "Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi; El îmi înviorează sufletul."

E-149 [Porţiune goală pe bandă – Ed.] ... un ulcior era pe vremea aceea, în loc de găleată. Şi deodată un mare Stâlp de Foc s-a coborât în faţa ei. Din acel foc a ieşit Gabriel, Arhanghelul, şi a spus, "Ave, Maria." (Asta înseamnă, "opreşte-te; stai puţin.") „Opreşte-te, Maria. Binecuvântată eşti tu între femei. Ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu şi vei naşte un Fiu, fără să cunoşti nici un bărbat."
A spus, "Cum se va face lucrul acesta?"
A spus, "Duhul Sfânt te va umbri. Şi acel Lucru sfânt care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu." Amin.

E-150 De atunci încolo, Maria a fost o femeie diferită. Acea mică fecioară timidă mergea peste tot mărturisind, "Voi avea un Fiu, fără să cunosc vreun bărbat."

E-151 Ea nu a aşteptat până când a fost pozitivă; nu a aşteptat până când a simţit viaţa; nu a aşteptat niciun rezultat pozitiv. Cuvântul Îngerului a fost suficient pentru ea. L-a întâlnit pe Dumnezeu. Acum, asta... Dacă aţi putea face asta acum, dacă am avea mai multe Marii aici în seara asta, dacă am avea Marii care nu au, "Aşteptaţi să văd dacă mă simt doar un pic mai bine, înainte să spun ceva." Înainte să simtă ceva, sau orice altceva, ea doar L-a luat pe Dumnezeu pe Cuvânt şi a început să-L laude pentru asta. Oh, vai. Haideţi să o urmărim câteva minute. Să o vedem repede.
A Ea avea o-o verişoară pe nume Elisabeta. Şi Elisabeta... Îngerul i-a spus, a spus, "Verişoara ta, Elisabeta la bătrâneţe..."

E-152 Zaharia era preot, l-a întâlnit în templu, stând la dreapta altarului, şi i-a spus că va avea un fiu cu Elisabeta. Şi ea avea să rămână însărcinată după zilele de slujbă ale lui acolo, la templu. Şi ea...

E-153 Ei bine, el s-a îndoit. Că... gândiţi-vă atunci, preotul acela bătrân avea o mulţime de exemple: ca Ana la templu; şi-şi Sara, despre care tocmai am vorbit; bătrâne şi care aveau copii. A spus, "Oh, nu se poate. Nevasta mea e prea bătrână."
El a spus, "Eu sunt Gabriel care vine de la Dumnezeu. Vei fi mut până în ziua în care se va naşte copilul. Îi vei pune numele 'Ioan.'"

E-154 Şi a rămas mut. Şi s-a suit la nevasta lui. Ea a rămas însărcinată şi ea... au trecut şase luni cu ea fără viaţă în copil şi era foarte îngrijorată.
Aşadar, Maria auzise despre aceasta. Aşa că îi văd obrajii ei mici aşa de roşii; ea mergea înainte, cât se poate de fericită; încă nu simţea nimic.
Isus nu a spus niciodată, "Ai simţit?" A spus, "Ai crezut?" Vrei să crezi, în momentul în care crezi.

E-155 "Cât de preţios a apărut harul acela, în ora în care am simţit prima dată": asta nu sună bine, nu-i aşa? "Ora în care am crezut prima dată; când am crezut în Dumnezeu." Iată cât de preţios, a fost. Oh, Dumnezeu făcându-Şi apariţia noapte de noapte în întâlniri şi arătând semne şi minuni mari; oh, ar trebui să ne răscolească chiar inimile. Cu siguranţă. "Cât de preţioasă s-a arătat credinţa, harul, în ora în care am crezut."

E-156 Şi iată-o pe Maria, cu obrajii ei mici atât de trandafirii, cu ochii ei mici strălucitori, luminoşi, s-a încins micuţa şi sus pe dealurile Iudeii s-a dus, până acolo unde locuia verişoara ei. Şi o pot vedea pe Sarah...

E-157 Văd femei afară în stradă... Cinând astăzi, aş-aş... M-ar fi aruncat afară din restaurant dacă nu m-aş fi întors cu spatele. O femeie a intrat acolo (gata să nască oricând) cu aceşti pantaloni scurţi mici şi vechi, un lucru mare şi vechi, oh, şi fumând o ţigară; şi doctorul spune că este unul dintre cele mai ucigătoare lucruri. Ascultă, frate, asta este un sabotaj. Cu siguranţă că este. Şi avertismentul doctorilor că cancerul de gât şi de plămâni; şi fumând asta se duce direct la acel copil acolo. Dar acolo...

E-158 Dar femeile erau altfel pe vremea aceea. Ea a intrat şi s¬a ascuns, să se ferească de ochii bărbaţilor, şi a intrat şi s-a ascuns. Şi ea a stat acolo timp de-de şase luni; micuţul Ioan nu se mişcase niciodată; el era format în pântecele mamei sale; ştim că este cu totul anormal.

E-159 Aşa că s-ar putea să fi ridicat fereastra şi să se fi uitat afară aşa, perdeaua, şi a văzut venind o femeie frumoasă, de vreo optsprezece ani. S-a uitat din nou.
"Oh," ea a spus, "este Maria; oh, vai." Şi şi-a luat şalul mic şi l-a aruncat în jurul ei, a fugit acolo foarte repede.

E-160 Şi soţul ei era mut pe vremea aceea; nu putea vorbi. A fugit afară şi a luat acest... a luat şalul mic şi l-a înfăşurat în jurul ei, a fugit afară. Ea stătea acolo în spate, tricota ghetuţe şi alte lucruri, ştiţi, se pregătea, ştiţi, păturica, mici lucrări de cusut. Aşa că ea a fugit afară şi a spus, "Oh, Maria."
În acele zile, ştiţi, se îmbrăţişau unii pe alţii; aveau dragoste unii pentru ceilalţi. În zilele noastre, nu mai există aşa ceva. Vedeţi?

E-161 Am fost în centru. (Soţia mea nu este aici în seara asta. Am povestit şi când ea era aici.) Ei bine, am fost în centru, aici, nu cu mult timp în urmă, şi o soră a spus, "Bună ziua, sora Branham."
Am spus, "Nu ai vorbit cu ea."
Ea a spus, "Ba da, am vorbit."
"Ei bine," am spus, "cum de te-a auzit ea acolo în stradă, şi eu sunt chiar lângă tine şi nu am auzit?"
"Oh," ea a spus, "Am zâmbit."
Am spus, "Un mic zâmbet prostesc, asta nu e nimic. Doamne, de ce nu ai vorbit cu sora?"

E-162 Urăsc să văd treburile astea. Cu ceva timp în urmă, am fost în Florida, şi era o-o... Aveam o întâlnire acolo, pe un fel de teren deţinut de o ducesă. Şi au spus... Unul dintre manageri a venit şi a spus, "Ducesa vrea să te vadă."
"Ei bine," Am spus, "cine este ea?"
Şi a spus, "Păi, ea-ea este o femeie importantă aici. Este ducesă."
Am spus, "Ei bine, este doar o femeie, nu-i aşa?"
A spus, "Da."

E-163 Ei bine, am spus, "Ei bine, acum, dacă îmi veţi acorda timp să vorbesc cu ea, ce ziceţi de unii dintre aceşti bieţi oameni bolnavi de aici care au mai mult nevoie?" Vezi? Şi am spus, "Ce ziceţi de timpul lor?" Vedeţi?
"Oh," a spus, "dar ea-ea va... o voi lăsa în spatele platformei."

E-164 Şi am plecat. Stătea acolo cu o pereche de ochelari în mână, pe un băţ, ţinându-i aşa. Acum, oricine cu judecată ştie că nu poţi vedea cu-cu ochelarii ţinându-i în faţă aşa, vedeţi. Femeie foarte mare, cu destule bijuterii la încheietura mâinii cât să trimită un misionar în jurul lumii de cinci ori. Da, domnule. Atârna...
Şi ea a spus, "Sunteţi Doctor Branham?"
Am spus, "Nu, doamnă; nu." Am spus, "Sunt fratele Branham."
"Oh," ea a spus, "Sunt încântată." Şi a ridicat mâna aceea mare aşa.

E-165 Acum, am făcut aşa, i-am întins mâna şi am luat-o de mâna mare şi grasă şi am tras-o în jos. Am spus, "Mă bucur să te cunosc." Am spus, "Ţine-o aici jos ca să te recunosc data viitoare când te voi vedea." Vedeţi?

E-166 Aşa este. Îmi place o strângere de mână bună, de modă veche, o strângere ca de mânerul pompei. Mie-mie-îmi place ca oamenii să fie exact aşa cum sunt. Nu mai puneţi pe voi atâta "câine american" cum îi spunem noi. Suntem creştini. Haideţi să trăim ca nişte creştini şi să fim bărbaţi şi femei, soldaţi ai crucii. Toate prostiile astea de aici; rânjet mic. Huh, îmi place strângerea asta de mână bună, unde o simţi.

E-167 Paul Rader spunea că odată şi-a lăsat soţia aşezată la masă, şi au avut o mică dispută în legătură cu locul unde voia să o ducă. Marele Paul Rader, ştiţi, şi el un bun prieten de-al meu, şi a spus că el-el s-a cam enervat, aşa că el-el s-a dus la uşă, iar soţia lui îl aştepta mereu acolo şi îl săruta de rămas bun. Şi el ieşea pe scări, se ducea până la capătul... şi îi făcea cu mâna înapoi, aşa, şi se ducea la muncă.

E-168 Spunea că s-au certat puţin la masă în legătură cu ceva. Şi ea stătea la uşă, a spus el a spus [Fratele Branham face zgomot de sărut – Ed.] "La revedere."
Ea a spus, "Pa."
A ieşit afară şi a ieşit acolo şi s-a întors la poartă, i-a făcut cu mâna înapoi şi a spus că ea stătea la uşă, plângând. El a spus, "Pa."
Iar ea a spus, "Pa."

E-169 A mers mai departe pe stradă şi a spus că a început să lucreze la inima lui, Duhul Sfânt a pus stăpânire pe el, ştiţi, a început să lucreze la inima lui. Şi el a spus, "Oh, dacă ea ar fi murit în timp ce eu eram plecat? Dacă ar cădea moartă? Şi dacă eu aş muri? Dacă aş fi lovit pe stradă aici în Fort Wayne înainte să mă întorc? Ce aş putea face?" Aşa, vorbind aşa despre asta. Oh, Doamne. A spus, a spus, "Oh, am fost atât de condamnat; nu ştiam ce să fac." A spus, "Am fugit înapoi foarte repede, am deschis poarta rapid şi am alergat înăuntru, am împins uşa şi am deschis-o, şi a spus... m-am uitat în jur şi am spus, 'Helen, unde eşti? Unde eşti?'"

E-110 A spus, "Am auzit un [Fratele Branham îşi trage nasul – Ed.]" A spus, "Ea stătea în spatele uşii." A spus, "M-am uitat la ea aşa." A spus, "Nu am spus niciun cuvânt." A spus, "M-am întins, am luat-o în braţe şi am sărutat-o. Şi am spus, [Fratele Branham face un zgomot de sărut.] 'Pa.' Ea a spus, 'Pa."'

E-171 Aşa că a fugit pe poartă şi s-a întors, s-a uitat înapoi. Şi a spus, "Ea stătea în, uşă, iar eu am spus, 'Pa,' iar ea a spus, 'Pa."' A spus, "A făcut cu mâna ca şi prima dată, dar a doua oară a avut un sentiment în ea." Deci asta-i chiar cum...

E-172 Cam aşa este modul în care îl slujim pe Domnul, ştiţi. Trebuie să puneţi suflet; trebuie să fiţi sinceri. Trebuie să vă întâlniţi cu Dumnezeu, nu să vă duceţi la biserică şi să faceţi o mărturisire rece, cu ochii uscaţi; duceţi-vă acolo jos şi rămâneţi acolo jos.

E-173 Am fost crescut într-o biserică baptistă; ştiţi asta. Şi noi nu eram baptişti ca voi toţi baptiştii de aici: Veniţi şi daţi mâna, luaţi mâna dreaptă a părtăşiei, si vă puneţi numele într-un registru şi vă botezaţi. Ne-am aşezat la altar şi ne-am bătut unul pe altul pe spate până am reuşit; am primit ceva, frate. Vreau să spun că aveţi nevoie de mai mult... Aveţi nevoie de nişte baptişti din Kentucky, vechi baptişti misionari aici. Vă spun că ei... Singura diferenţă pe care am văzut-o între ei şi cei penticostali, nu acceptau vorbirea în limbi; asta e tot ce eu ştiam. Ei...

E-174 Ajungeam până la capăt; rămâneam acolo la altar, iar mamele bătrâne în jurul nostru plângeau şi se rugau, ne băteau pe spate până când se întâmpla ceva. Am rămas acolo până când am murit şi am fost născuţi din nou şi am devenit o făptură nouă în Cristos Isus. Da, domnule. Păcat că ne-am îndepărtat. Noi trebuie să-L întâlnim pe Dumnezeu. Când omul Îl întâlneşte pe Dumnezeu, este diferit. Este un-este o persoană diferită de atunci încolo.

E-175 A fost odată un lepros, chiar plin de lepră. Şi când L-a întâlnit pe Dumnezeu, de atunci încolo, nu a mai avut lepră. Era o femeie imorală care a venit odată la fântână să ia nişte apă, şi a văzut un-un Iudeu aşezat de cealaltă parte. Şi ea a lăsat ulciorul jos; era atât de imorală, încât nu putea ieşi cu femeile decente. Le separau atunci; acum nu mai fac asta. Astfel ei doar ... Asta e societatea. Aşa că au pus fântâna... găleata jos şi a început să o ridice aşa.

E-176 Şi când a făcut-o, a auzit pe Cineva spunând, "Adu-Mi să beau, femeie." Sau, "Femeie, adu-Mi să beau." Aşa a spus El, pentru că în ţara aceea verbul este întotdeauna înaintea adverbului. Dar El a spus, "Adu-Mi să beau."
Şi atunci, ea a spus, "Nu este obiceiul ca voi, Iudeii, să le cereţi aşa ceva Samaritenilor. Noi nu avem legături unii cu al ţii."
El a spus, "Dar dacă ai şti cu cine vorbeşti, Mi-ai cere tu să bei. Ţi-aş da apă pe care nu ai veni aici să o scoţi."
"Ei bine," a spus ea, "fântâna este adâncă şi cum poţi Tu...
Oricum cum ai de gând să scoţi?"
El a spus, "Apa pe care o dau Eu este Viaţa, Viaţa Eternă care gâlgâie în suflet."
"Ei bine," a spus ea, "ai noştri-părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, Tu zici că la Ierusalim..."

E-177 Şi El a continuat cu-cu conversaţia până când i-a prins duhul. Când El i-a prins duhul, a spus, "Ei bine, du-te de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici."
Ea, amintiţi-vă, era o femeie imorală. Aşa că a spus, "Du-te de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici."
"Păi," ea a spus, "N-am niciun bărbat."
El a spus, "Tu ai spus adevărul. Pentru că ai cinci, iar cel cu care trăieşti acum nu este bărbatul tău. În asta ai spus adevărul."

E-178 Urmăriţi acea femeie. Repede, ea a întâlnit Ceva, Acelaşi pe care îl întâlniţi în fiecare seară. Vă va schimba cum a făcut-o cu ea? Ea a spus, "Domnule, văd că eşti un Profet." Ce diferenţă era faţă de asta, faţă de preotul care spunea că El era Belzebut. Ea era mai bine pregătită decât jumătate dintre predicatori; totuşi era o prostituată.

E-179 A spus, "Domnule, văd că eşti un Profet. Acum, noi ştim, noi, samaritenii, aşteptăm să vină un Mesia; El va fi un Dumnezeu¬Profet. El va fi Mesia, dar El ne va spune aceste lucruri. El va face acelaşi fel de lucrări când va veni."
Este acesta semnul lui Mesia? A fost atunci. Vedeţi?
A spus, "Noi ştim... Eu ştiu că eşti un Profet; văd că eşti. Ştim că atunci când va veni Mesia, El ne va spune aceste lucruri. Dar Cine eşti Tu?"
Isus a spus, "Eu sunt Acela, Cel care vorbesc cu tine."

E-180 Acum, vreau ca necredinciosul să-mi spună o singură dată că Isus a spus... Mulţi necredincioşi vă spun, "Isus nu a pretins niciodată că este Fiul lui Dumnezeu." El a spus acolo; da. A spus, "Eu sunt Acela, Cel care vorbeşte cu tine."

E-181 Şi repede ea a lăsat acea găleată şi de atunci încolo, de atunci încolo, a ştiut că Mesia era pe pământ. O, Doamne, dacă am putea face acelaşi lucru în seara aceasta. Dacă am putea să realizăm că El nu este mort. El este viu pentru totdeauna; El trăieşte ca să mijlocească. "Pentru că Eu trăiesc, şi voi trăiţi." Duhul Său este în noi; Duhul Său este printre noi.

E-182 De atunci încolo, oamenii din cetate au crezut în Dumnezeu datorită, mărturiei femeii. Isus nu o mai făcuse niciodată acolo; El a coborât doar, a făcut-o atunci o singură dată, şi toată Samaria a crezut în El. Nu a avut niciodată o slujbă de vindecare; o păstra pentru Filip. Dar, de atunci încolo, femeia aceea a fost schimbată; cetatea aceea a fost schimbată.

E-183 Odată, un pescar bătrân, cu un şorţ vechi şi unsuros în jurul lui, fratele său, Andrei, l-a adus înaintea lui Isus. Şi de îndată ce a venit înaintea lui Isus, Isus a spus, "Numele tău este Simon; tu eşti fiul lui Iona." Şi de atunci, de atunci încolo acesta a fost un om diferit.

E-184 Filip s-a dus şi l-a găsit pe Natanael şi l-a adus la El, şi El a spus "Iată un israelit în care nu este vicleşug."
El a spus, "Rabi, de unde mă cunoşti?"

E-185 El a spus, "Înainte să te cheme Filip, când tu erai sub pom, Eu te-am văzut." Şi de atunci, de atunci încolo, a fost un om schimbat. Oricine este schimbat care intră vreodată în contact cu Dumnezeu.

E-186 Era un evreu mic cu nasul încovoiat. Biserica cu cheile a făcut o mare gafă. Se ducea de colo-colo şi spuneau, "Acum, să ne adunăm cu toţii." (Vom vedea la ce au folosit cheile.) Au mers împrejur şi au spus, "Să ne adunăm cu toţii şi să alegem un om care a intrat şi a ieşit dintre noi de la început, ca să ia locul lui Iuda, pentru că este scris în Scriptură, 'Locuinţa lui să rămână pustie şi slujba lui s-o ia altul."'

E-187 Şi au spus că au tras la sorţi şi a căzut pe Matia; el nu a făcut niciodată nimic. Asta a fost alegerea omului. Şi Dumnezeu s-a pogorât şi a ales pe cel mai rău ins care era în cetate ca să-i ia locul, un Iudeu mic.
El a spus, "Îi voi arăta chiar ce-l voi pune să facă pentru Mine."

E-188 Şi el l-a privit pe Ştefan când a murit, asta l-a cam atins. Apoi, următorul lucru pe care îl ştiţi, era pe drum în jos. Avea o scrisoare în buzunar, a spus, "Îi voi prinde pe toţi acei holy¬rollers. Am scrisoarea chiar aici, de la marele preot. Mă voi duce la Damasc şi îi voi arunca în închisoare; voi face tot ce îmi stă în putinţă. Voi opri acele ţipete şi strigăte şi toate acele comportamente, vorbirea în limbi şi altele. Voi primi ordine; o voi face." Nasul ăla mic care-i atârna aşa.
Dumnezeu a spus, "Îl voi întâlni pe drum şi îl voi schimba."

E-189 Pe la amiază, el venea pe mijlocul drumului, şi primul lucru pe care îl ştiţi, acel Stâlp de Foc a apărut înaintea lui şi a spus, "Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?"
El a căzut la pământ. A spus, "Doamne, cine este Cel pe care îl prigonesc? Care este Numele Tău?"
El a spus, "Eu sunt Isus, şi ţie îţi este greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş."
Şi de atunci, a scăpat de scrisoarea sa şi a devenit unul dintre ei; de atunci încolo. Da, asta l-a schimbat.

E-190 Anania şi-a pus mâinile peste el printr-o vedenie pe care a văzut-o, şi şi-a primit vederea, l-a dus la râul Damasc şi l¬a botezat. A devenit... un sfânt pentru biserica Neamurilor. Dumnezeu...

E-191 Acum, priviţi aici. Cum... Ce-ar fi fost dacă ar fi spus, când Pavel s-a convertit, poate că biserica a spus, "Oh, priviţi ce avem acum. Îl avem pe acest mare Pavel. Ştim că omul acela a stat sub Gamaliel; este unul dintre cei mai mari învăţători din ţară. Şi este un fariseu; este... oh, este un om mare. Îl vom pune la Ierusalim şi îl vom face capul bisericii de acolo. Şi îl vom lua pe Petru, bineînţeles, cel care are cheile; el este de rând, nu poate..." Biblia a spus era de rând şi necărturar. "Şi are cheile, aşa că îl vom trimite la Neamurile sărace şi nesăbuite. Asta-i¬asta-i la cine îl vom trimite pe el. Pentru că el face o mulţime de minuni, dar pe acest mare intelectual; îl vom aduce aici cu mulţimea intelectuală."

E-192 Ha, Duhul Sfânt l-a trimis pe Pavel la cei nesăbuiţi şi l¬a făcut să uite tot ce ştia, şi l-a luat pe Petru, cel nesăbuit, şi l-a trimis la cei educaţi. Ce s-a întâmplat? L-au întâlnit pe Dumnezeu şi de atunci înainte intelectualii nu mai contau, aşa-i.
De atunci încolo, situaţia a fost schimbată. Cum face Dumnezeu lucruri exact contrare gândirii omului. Oh, vai. Este... El este atât de... El face lucruri atât de simple. Da, Pavel era un om schimbat.

E-193 Era un orb, despre care am predicat seara trecută, care stătea la poartă, cerşind pomană. Şi L-a întâlnit pe Dumnezeu şi, de atunci încolo, a putut vedea. Era un îndrăcit în Gadara, care îşi smulgea hainele de pe el, voia să trăiască într-un cimitir. Acesta este un loc bun pentru demoni. Aşa că zăcea acolo, iar ei îi puneau lanţuri în jurul lui. Era atât de puternic. Priviţi la unom...

E-194 Aţi văzut vreodată un nebun? Ei bine, el este de două-... de trei ori peste puterea lui, sau de patru ori. Şi dacă, atât de predat diavolului ţi-ar da de patru ori peste puterea ta, ce ai fi tu să te predai Duhului Sfânt? De câte mii de ori ţi-ar fi mai mare puterea. Nu vă fie frică. De ce? Umblaţi în Numele Domnului Isus; aceasta este ungerea. Întâlniţi-vă cu Dumnezeu şi aflaţi ce se întâmplă.

E-195 Acest îndrăcit a fugit acolo. Diavolul a spus, "Du-te şi ia-l pe insul acela mic şi slab care vine acolo, cu umerii aplecaţi." A spus, "Du-te şi ia-l pe insul acela mic de acolo. Ia te uită la toţi oamenii aceia care se uită în jurul lui." A spus, "Du-te şi ia-l."

E-196 Iată-l că a fugit şi, când a făcut-o, L-a întâlnit pe Dumnezeu. Şi de atunci încolo, s-a îmbrăcat şi a fost în toate minţile. Ce? Când L-a întâlnit pe Dumnezeu! Prieteni, sunt momente când Îl întâlneşti pe Dumnezeu, asta schimbă pe fiecare om.

E-197 Doar pentru o clipă, am să fac o mărturisire acum. Vreau să ascultaţi asta. Sunt slujitor de treizeci şi unu de ani. Închei după această mărturie. Nu mi-a fost niciodată frică de moarte de când sunt creştin. Dar ceea ce mă speria, sau, mă îngrijora, era momentul în care, dacă aş fi murit înainte de venirea lui Isus, nu voiam să fiu un-un duh. Eu-eu mă tem întotdeauna de orice lucru care arată ca o fantomă; eu-mie-mi-e frică de asta. Aşa că, eu-eu-eu m-am gândit că atunci când eu-eu-eu cunosc acest trup... m-am gândit că voi merge să fiu cu Domnul, dar poate voi vedea pe unul dintre fraţii mei. Şi acolo vor trece ca un mic nor alb, un duh, sufletul acelei persoane.

E-198 Aş spune, "Oh, acolo-iată este fratele meu. Oh, dacă aş putea să-i strâng mâna. El nu are mână; a putrezit în mormânt. Dacă aş putea să-i spun, 'Bună ziua,' dar el nu are... Eu nu pot să am... Eu nu am limbă; limba mea a putrezit în mormânt. Dacă aş putea să-l îmbrăţişez, dar nu am... eu-eu sunt un duh."

E-199 Oh, asta mă speria de moarte. Eu-mie chiar nu îmi plăcea asta. Şi eu-eu-eu sunt o persoană analfabetă, şi eu-eu abia ştiu să citesc, am o educaţie de clasa a şaptea. Şi atunci m-am gândit, "Ei bine, Doamne, dacă aş putea doar... sper să trăiesc până la venirea Domnului."

E-200 Acum, ştiu că atunci când El se va întoarce, trupul meu va fi înviat. Ştiu că voi avea un trup; toată bătrâneţea va dispărea. Nu veţi fi niciodată bătrâni acolo. Nu, domnule. Orice simbol al păcatului va fi îndepărtat, iar bătrâneţea este simbolul păcatului. Deci, tot ceea ce a reprezentat păcatul va fi îndepărtat, din cauza blestemului. Nu că voi aţi păcătuit, dar sunteţi din neamul lui Adam, iar voi-voi vă întoarceţi înapoi în ţărână.
Şi m-am gândit, "Dacă aş putea trăi chiar ca să-L văd pe Isus venind."
201 I-am spus fratelui Gene aici de faţă, fratelui Leo şi lor, de multe ori, şi fratelui Fred, multor prieteni de-ai mei, le spuneam, "Oh, sper să trăiesc ca să-L văd pe Isus venind, pentru că atunci când va veni El, voi fi schimbat şi nu va trebui să mai fiu acea stafie. Nu vreau să fiu aşa. Nu, domnule." Am-am spus, "Aş fi, cred că în regulă, dar eu-eu vreau să dau mâna. Iubesc fiinţele umane. Nu cunosc decât fiinţe umane, aşa că aş-aş vrea să fiu aşa."

E-202 Şi în altă dimineaţă, acum vreo cinci săptămâni, am fost plecat la o întâlnire, am venit. Eram obosit şi m-am trezit în cameră pe la ora şapte. Şi am spus, "Vom merge la tabernacol în această dimineaţă, sau de dimineaţă," la soţia mea. Şi ea încă dormea, iar eu m-am ridicat cumva, pe capul patului şi mi-am pus mâinile în spate aşa. Şi stăteam întins acolo, gândindu-mă. Mi-am spus, "Hei, am cincizeci de ani. Nu am făcut nimic pentru Domnul, încă. Trebuie să mă grăbesc şi să fac ceva." Şi am spus, "Am... eu-eu voi fi bătrân după o vreme." Şi am spus, "Eu-eu trebuie să mă grăbesc şi să fac ceva; nu am făcut nimic pentru Domnul."

E-203 Am spus, "Dar ştii, cu siguranţă nu mi-ar plăcea să... Urăsc ideea să trebuiască să mor înainte ca El să vină." Am spus, "Dacă El ar veni..." Am spus, "Eu -mi-e groază de gândul ăsta, dacă trebuie să plec dacă El mai întârzie câţiva ani, şi poate că nu trăiesc să văd asta, şi va trebui să mor şi să devin un duh." Mmm, nu îmi plăcea asta deloc.

E-204 Şi în timp ce stăteam întins acolo gândindu-mă la asta, am auzit Ceva la fel de clar cum îmi auziţi voi glasul, aşa cum vă spuneam aseară, care spunea, "Continuă să presezi."

E-205 Ei bine, eu-eu... eu mai întâi eu... Vine în aşa fel, la fel ca aceste vedenii aici: O spui, şi nu ştii că ai spus-o. Spui, vorbeşti; nu ştii că vorbeşti. Când văd o vedenie înaintea cuiva, nu ştiu ce am spus. Unicul mod să ştiu este să mă întorc la bandă aici şi să o găsesc. Vedeţi? Nu ştiu ce am spus, pentru că tu eşti în altă parte, în alt loc, poate cu patruzeci, cincizeci de ani în urmă, în viaţa cuiva, sau departe mult înainte, în viaţa cuiva. Vedeţi? Nu ştii; pur şi simplu nu ştii că o spui.
Şi eu-eu am spus, "Continui să presez."
A spus, "Continuă să presezi; continuă să presezi." A spus, "Răsplata cea mare este la capătul drumului."

E-206 Acum, am cerut permisiunea preşedinţilor şi aşa mai departe să spun asta. Cred că a fost o vedenie, dar dacă a fost, nu am mai văzut niciodată ceva asemănător. Am avut vedenii de când aveam vreo trei ani, poate chiar mai mic de atât. Şi nu am văzut niciodată aşa ceva, nu mi s-a întâmplat niciodată o astfel de experienţă. Citesc o carte pe care mi-a dat-o păstorul de aici, despre altcineva care a avut o experienţă similară. Am citit-o, pentru că în ea scria că fratele (Ce era? Wigglesworth? Sau...) Price, Fratele Price a avut o experienţă ceva de genul acesta; Am vrut să iau cartea lui şi să văd despre ce era vorba. Eu-eu vreau să aflu.

E-207 Nu vreau să spun "transmutare," pentru că ar părea, dacă ai zice, că aş încerca să îl copiez pe Sfântul Pavel. Nu, eu vreau să-eu vreau să fiu exact ceea ce sunt. Vedeţi? Doar... nu pot fi Sfântul Pavel, dar îl slujesc pe acelaşi Dumnezeu pe care l-a slujit el. Şi aşa...
Am spus... Îmi tot spunea, "Preseză înainte."
Şi eu-eu-eu i-am răspuns, am spus, ,,Bine, eu presez înainte."
El a spus, "Răsplata cea mare este la capătul drumului."
Am spus, "Îmi dau seama..." Am spus, "Cine... Trebuie să fi fost soţia mea." Am spus, "Ce ai spus, dragă?"
Am scuturat-o; am spus, "Meda? Ce ai spus?" Ea a spus, "Huh?" Dormea.

E-208 Şi am spus, "Ei bine, nu era ea." Am spus, "Poate că era Duhul Sfânt." Am spus, "Bunule Tată Ceresc, vorbeai Tu cu slujitorul Tău? Ce ai vrea să ştiu?"

E-209 Nu vorbea nimic. Am aşteptat puţin timp. L-am auzit din nou, spunând... Mi s-a părut că aud pe cineva cântând acea cântare, "Doamne, lasă-mă să privesc dincolo de cortina timpului." Aţi auzit-o vreodată? Ştiţi?
Doamne, lasă-mă să privesc dincolo de cortina umbrei, a suferinţelor şi a temerilor,
Lasă-mă să aud clopotele dulci ale portului bătând;
Mi-ar lumina calea şi ar alunga orice teamă;
Doamne, lasă-mă să privesc dincolo de cortina timpului.
Mi s-a părut că aud pe cineva cântând asta. M-am gândit, "Mă întreb ce-o fi asta?" Eram la fel, ca şi acum.
Şi am auzit Ceva spunând, "Continuă să presezi."
Am spus, "Voi continua să presez."
El a spus, "Ai vrea să vezi dincolo de cortină?"
Am spus, "M-ar ajuta."

E-210 Şi chiar atunci, am simţit că mi s-a întâmplat ceva. Şi m¬am gândit, "Ce se întâmplă aici?" Şi m-am uitat înapoi şi m-am văzut întins pe pat.

E-211 Acum, dacă-dacă acest lucru vă poticneşte, Dumnezeu să mă ierte că vi-l spun. Vedeţi? Nu am mai spus-o niciodată, doar bisericii mele, bisericii mele. Şi m-am uitat înapoi şi sper, prin harul lui Dumnezeu, că nu mă catalogaţi drept fanatic. Eu¬-eu... Dacă sunt, nu ştiu. Eu-eu nu vreau să fiu. Nu, domnule. Dar eu... Dumnezeu din Cer ştie că este adevărat, aşa cum îmi ţin Biblia peste asta, aşa cum v-am spus aseară despre veveriţe. Asta s-a întâmplat chiar recent.
M-am uitat înapoi, şi m-am văzut pe mine însumi, şi nu mă mişcam. Şi m-am întors, m-am uitat încoace; părea un loc mic care cobora aşa.

E-212 Şi eu-eu-eu spun asta nu ca o scuză, dar am fost destul de dur cu femeile. Am fost numit un urâtor de femei, dar nu sunt; eu-eu nu sunt. Eu-îmi plac surorile mele, dar nu-mi place să văd femei care se comportă aşa cum se comportă aceste femei americane moderne. Când am fost la Sfântul Angelo, catacomba din Roma, în Italia, era un semn acolo sus, lângă catacombă, pe care scria, "Vă rugăm, femei americane, îmbrăcaţi-vă înainte de a intra în acest loc şi onoraţi morţii." Hmm. Aviz femeilor americane, păi, este o ruşine.
M-au întrebat, "Nu aveţi voi femei decente acolo?"
Am spus, "Oh, sigur că avem. Asta e doar... Asta e cealaltă mulţime." Vedeţi?
Dar ei ştiu doar cum sunt americanii, iată ce era.

E-213 Şi astfel, acest... Eu... Nu voi avea timp în această adunare să vă spun. În 1933... Aceasta este o naţiune a femeii.
Este numărul treisprezece. Apare în cel de-al treisprezecelea capitol din Apocalipsa: treisprezece stele, treisprezece dungi, treisprezece... Totul este un treisprezece. Totul este femeie. Şi ţineţi minte, AŞA VORBEŞTE DOMNUL va fi o femeie la conducere înainte de timpul sfârşitului. Va fi fie preşedinte, fie vicepreşedinte, ori va fi Biserica Catolică ca femeie. Am văzut-o:
O femeie mare, naţiunea se apleca înaintea ei. Va fi una înainte de timpul sfârşitului. AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Notaţi asta şi aflaţi, voi tinerii. Vedeţi dacă se va întâmpla. Dacă nu se va întâmpla, sunt un profet fals.

E-214 Acum, ţineţi minte; acesta este sfârşitul. Această Americă este o naţiune a femeii. Este un loc unde ea este un dumnezeu al independenţei, iar bărbatul nu-i spune nimic. Ea este şefa; ea conduce totul, afacerile şi totul, a ajuns chiar şi în biserică, pe platformă, la amvon, şi o conduce acum. Deci, iată-iată, vedeţi, este... Şi este absolut la fel de nescriptural ca-ca şi Cain şi Abel... sau Abel ar fi... ca şi Cain. Cu siguranţă, toate aceste lucruri, ea este conducătoare. Şi ea este-este o zeiţă. Asta este adevărat în America.

E-215 Nu voi, surorilor, dar eu am fost întotdeauna un pic cam dur cu ele aşa. Şi poate că eu-eu am gândit un pic prea dur, poate, uneori. Dar cum aş putea? Dacă-dacă sunteţi spirituali, o veţi înţelege chiar acum. Vedeţi? Câţi dintre voi credeţi că înţelegeţi ce vreau să spun? [Audienţa spune, "Amin." – Ed.] Bine.

E-216 Uitaţi-vă la Ilie. Ce a strigat el? Nu s-a putut abţine. A strigat împotriva acelei Izabele; e aşa? Cum... Iată că vine Ioan Botezătorul cu acelaşi duh. Cum a putut să se abţină să strige despre asta? "Nu-ţi este îngăduit să o ai pe soţia fratelui tău." L-a costat capul. Vedeţi? Vedeţi? Dumnezeu îşi ia omul, dar niciodată duhul. Vedeţi? Continuă să se mişte în continuare. Prevestirea Venirii Domnului Isus, aşa cum a vorbit El acolo jos, la râu, în¬în 1933, când botezam acolo, şi vedeţi ce s-a întâmplat. Vedeţi? Exact ceea ce a spus El că va avea loc. Aşa că nu aveţi ce face.

E-217 Şi când m-am uitat, venind în fugă spre mine, era, mi s-a părut, un milion de femei tinere, cam de vreo douăzeci de ani. Nu am văzut în toată viaţa mea femei atât de frumoase. Ochii lor arătau ca nişte stele, dinţii lor erau albi ca perlele, părul lung le atârna până la brâu, cu rochii albe până la picioare, şi erau desculţe. Şi fiecare dintre ele era... Acum, eu... Scuzaţi¬mă acum, voi, femeile. Fiecare dintre ele alerga şi îşi arunca braţele în jurul meu şi striga, "Fratele nostru preţios."

E-218 Acum, uitaţi, Dumnezeu ştie, când eram copil, aţi citit povestea mea, când aveam şapte ani, Îngerul Domnului m-a întâlnit ca un vârtej de vânt în acea zi în acel tufiş şi mi-a spus, "Să nu fumezi niciodată, să nu bei şi să nu-ţi pângăreşti trupul." Nu am fumat în viaţa mea, nu am băut în viaţa mea şi am... Nu am cunoscut altă femeie în afară de soţia mea. Şi deci, nu am trăit imoral când eram păcătos. Şi... Dar eu... De când sunt creştin, am încercat să trăiesc cât de drept ştiu să trăiesc, şi Dumnezeu ştie că acesta este adevărul.

E-219 Şi-şi daţi-mi voie să spun asta: Nu-mi pasă cât de sfânt este un bărbat, atâta timp cât este uman, el nu poate lua în braţe sexul opus, o femeie, fără să aibă o senzaţie umană. Şi nu-mi pasă; spune-mi asta, iar eu îţi voi spune că spui o poveste. Şi dacă eşti un bărbat cu sânge roşu, dacă eşti cu adevărat un-un bărbat, aşa este; nu te poţi abţine. Eşti un om. Nu spun că ai face ceva greşit, acum; dar senzaţia este acolo exact la fel.

E-220 Dar în asta, a dispărut. Slavă Domnului, a dispărut. A fost ca-nu ca atunci când îmi iau propria soră, Delores, în braţe. Nu era cum este când o mamă îşi ia copilul. Eu-Nu ştiu. Era desăvârşit.

E-221 Şi m-am uitat, şi iată că vin o grămadă de bărbaţi, parcă milioane de ei care veneau din această direcţie. Şi ei toţi erau îmbrăcaţi în haine albe şi aveau cumva părul zburlit atârnându¬le în jurul gâtului. Şi mă apucau şi strigau, "Fratele nostru preţios."

E-222 Am spus, "Eu-eu nu ştiu." Şi m-am întors, m-am uitat şi eram acolo întins pe pat. Acum, oriunde ar fi, nu e foarte departe de aici. Dacă este o altă dimensiune sau ce, nu pot spune. Dar m¬am uitat înapoi şi m-am văzut întins pe pat; m-am uitat încoace şi aici erau aceşti oameni. Şi asta...

E-223 Dacă aş spune "desăvârşit," nu ar fi de ajuns. Dacă aş spune "superb"; nu pot găsi cuvântul englezesc. Nu exista nici ieri, nici mâine, totul era acum; nici boală, nici tristeţe, nici păcat, nici oboseală; nu mâncau şi nici nu beau; nu dormeau, nu trebuiau să doarmă; dar totuşi erau fiinţe. Şi îşi puneau braţele în jurul meu, le simţeam la fel cum îmi simt propriile mâini aşa. [Fratele Branham îşi mângâie braţul – Ed.]

E-224 Şi m-am uitat presând prin mulţime şi iată că a venit soţia mea dragă. A murit când avea douăzeci şi doi de ani şi iat-o că a venit, mama lui Billy. Şi a venit chiar la... Am spus, "Mă va numi soţul ei."

E-225 Îşi croia drumul printre femei, făcându-mi cu mâna aşa. Puteam să văd ochii aceia negri doar strălucind. Era o nemţoaică. A venit în fugă şi m-a luat în braţe. Mi-a spus, "Fratele meu drag."
Şi mai era o femeie foarte drăguţă care stătea acolo, doar m¬a luat în braţe şi mi-a spus, "Fratele nostru preţios."
Şi apoi Hope, şi-a pus braţul (Asta era soţia mea.) şi-a pus braţul în jurul celeilalte femei; a spus, "Nu este minunat? El este cu noi acum."
Am spus, "Eu-eu nu înţeleg asta." Am spus, "Eu-eu-eu nu pot să înţele-..."

E-226 Şi aceşti oameni m-au ridicat şi m-au aşezat pe un loc mare şi înalt şi m-au aşezat jos. Şi Îl lăudau pe Dumnezeu, niciunul dintre ei nu mă săruta, doar mă îmbrăţişau şi spuneau, "Frate, fratele nostru preţios."
Şi m-am uitat, şi oamenii veneau de peste tot. Şi am întrebat, "Ce înseamnă asta?"
Şi acel Glas acum, a nimănui, acelaşi Glas care vorbea în cameră era încă cu mine, El a spus, "Aceasta este dragostea desăvârşită."

E-227 Şi am învăţat mereu: Dovada Duhului Sfânt este dragostea desăvârşită. Vedeţi? Eu cred în vorbirea în limbi, desigur. "Dar chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi Îngereşti şi nu am dragoste, nu sunt nimic, devin o aramă sunătoare şi un chimval zângănitor." Deci, când vorbeşti în limbi şi ai şi dragoste, asta îţi va demonstra.

E-228 Şi dragostea pe care am avea-o aici ar fi ca şi cum am porni de aici de la o umbră de umbră, de umbră în umbră; şi de la umbră la o ceaţă, şi la puţină umezeală, şi la un pârâu, la un râu, şi apoi la ocean. Acolo-i unde se ajunge acolo, chiar desăvârşit, totul. Nu puteai să mori; nu puteai fi nici un păcat. Oh, eu niciodată... Eu-eu niciodată n-aş putea explica ce era acel Loc. Vedeţi? Era¬era-era pur şi simplu... era pur şi simplu desăvârşit, dincolo de desăvârşit. Şi chiar atunci, era o...
Am spus, "Eu-eu nu înţeleg ce este asta."
Şi o femeie cu adevărat frumoasă a alergat şi a spus, "Oh, fratele meu preţios," ea a spus, "Sunt atât de fericită că ai ajuns."
Şi s-a întors, iar eu m-am uitat la ea şi m-am gândit, ,,Vai, cum toată lumea este atât de frumoasă, şi atât de tânără, şi atât de..." Şi am spus, "Ce înseamnă asta?"
Şi acel Glas a spus, "Aici, orice asemănare cu bătrâneţea şi totul este readus la desăvârşire."

E-229 Vedeţi, noi mâncăm mâncare până ajungem la o anumită vârstă. Când aveam şaisprezece ani, mâncam sa-... Lăsaţi ştiinţa să răspundă la asta pentru mine: Mănânc aceeaşi mâncare ca atunci când aveam şaisprezece ani, mănânc şi acum: fasole, pâine, cartofi, carne. Şi de fiecare dată când mănânc, îmi reînnoiesc viaţa. Oricine ştie că asta face celulele sanguine şi aşa venim pe pământ. Şi acum, medicul care se află aici ar şti acelaşi lucru. Apoi am devenit mai puternic, mai mare tot timpul. Şi când am ajuns pe la douăzeci şi doi de ani, şi voi, încă mănânc aceeaşi mâncare, şi îmbătrânesc şi slăbesc tot timpul, punând viaţă nouă în corpul meu.

E-230 Explicaţi-mi, oameni de ştiinţă: Dacă torn apă dintr-un ulcior într-un pahar, iar când acesta se umple pe jumătate, continui să torn mai multă apă şi ea continuă să meargă în jos. Din punct de vedere ştiinţific, spuneţi-mi despre asta. Ce este, este o programare pe care a făcut-o Dumnezeu. Când ajungi la vârsta aceea, El te are exact acolo unde vrea El, spune, "Haide moarte; aşează-te înăuntru." Întrebaţi ştiinţa dacă nu începi să mori după ce împlineşti vreo douăzeci şi doi Ade ani. Nu contează cât de bine mănânci, mori, te duci imediat. În cele din urmă... Moartea e pe urmele tale chiar atunci. Dar tu creşti până ajungi la vârsta aceea. De la aproximativ... Eşti cel mai bine de la cincisprezece până la douăzeci şi doi de ani. Aşa este.

E-231 Aceşti oameni păreau să fie chiar la apogeu, chiar în cea mai bună formă. Şi eu, uitându-mă la ei acolo şi la cum arătau. Aşa că, m-am gândit, "Nu-i aşa că e minunat?"

E-232 Şi când am văzut-o pe fetiţa mea, în vârstă de opt ani, când... Vă amintiţi noaptea aceea, şi aţi citit-o în povestea mea. Când am întâlnit-o, era o femeie tânără. Ea a spus, "Bună, Tată."
Şi eu am spus, "Tată? Ei bine, eşti la fel de în vârstă ca mine. Nu înţeleg."
Ea a spus, "Tată, pe pământ, eram micuţa ta Sharon." Am spus, "Unde este mama ta?"
A spus, "E la tine acasă şi te aşteaptă." A spus, "Eu îl voi aştepta aici pe Billy Paul, fratele meu."

E-233 Şi când am ieşit din vedenie... Hope îşi ţinea braţul în jurul meu Acolo, şi când am ieşit din vedenie, stând în cameră, ea încă îşi ţinea braţul în jurul meu. Şi nu eram în nici o vedenie, nici în comă; stăteam ca acum. Şi mă mângâia pe acest umăr. Dumnezeu este Judecătorul meu.
Şi am spus, "Hope, eşti încă aici, nu-i aşa?"
Ea a spus, "Billy, promite-mi că nu-ţi vei face griji pentru mine şi Sharon."

E-234 Eram pe cale să... Aveam un pistol în mână cu câteva minute înainte. L-am pocnit roata de tot, încercând să mă sinucid. În aceeaşi zi, am încercat să pun mâna pe un fir de treizeci şi trei de mii de volţi când lucram ca electrician, cunoaşteţi povestea mea. Şi primul lucru pe care îl ştiu este că eram la pământ, şezând acolo, transpirat, fără să ştiu ce s-a întâmplat. Asta însemna că Dumnezeu a rezervat această slujbă pentru voi, oameni buni; m¬aş fi dus chiar atunci.
Şi astfel, ea avea braţul în jurul meu. Am spus, "Hope, eşti încă aici." Era întuneric în cameră.
Ea a spus, "Îmi promiţi?"
Am spus, "Îţi promit, Hope."
Şi când a făcut-o, m-a lăsat; m-a mângâiat, m-a îmbrăţişat într-un fel şi a plecat.
Am spus, "Eşti încă aici, Hope, pe undeva, nu-i aşa?" Am pipăit în jur după ea. Am aprins lumina, m-am dus la fiecare scaun şi am dat cu mâna.

E-235 Am spus, "Unde eşti, dragă? Nu mă părăsi; nu mă părăsi." M-am învârtit prin cameră, pipăind după ea aşa; doar un băiat, abia ce fusesem căsătorit puţin şi se născuseră Billy şi Sharon.

E-236 Şi am văzut-o. Când am văzut-o de data asta, arăta la fel. Şi eram acolo, pe locul acesta. Şi am spus, "Nu înţeleg asta. De ce m-aţi pus sus aici?"
A spus, "Ai fost un conducător. Te-ai născut conducător, să conduci oamenii."
Şi eu am spus, "Oh, vai." Am spus, "Ei bine..."
El a spus, "Ei bine, aceasta este desăvârşirea." A spus, "Asta este ca atunci când patriarhii erau adăugaţi la poporul lor."
Am spus, "Este asta... ? Eu-eu-eu-eu... Asta este după moarte?"
"Da." M-am întors şi m-am uitat înapoi. Acolo eram încă întins pe pat. Şi El a spus, "Asta este după moarte."
Şi eu am spus, "Oh, atunci am murit. Ei bine, este minunat; este bine pentru mine să fiu aici. Îmi place asta."
Şi apoi această femeie, o fată foarte drăguţă, care doar şi¬a pus braţele în jurul meu aşa. Şi a spus, "Doar continuă să presezi."
Şi eu am spus, "Ei bine, de ce... Nu pot să înţeleg." Am spus, "Toţi aceştia Branhami?" Păreau milioane de ei. Am spus, "Toţi aceştia Branhami?"
Acel Glas a spus, "Sunt convertiţii tăi." Am spus, "Convertiţi?"

E-237 A spus, "Vezi femeia aceea pe care o admiri?" A spus, "Era trecută de nouăzeci de ani când ai condus-o la Cristos. Uită-te la ea acum. Nu e de mirare că a strigat, 'Fratele meu preţios."'

E-238 Am spus, "Oh, dacă aş putea doar să mă întorc, dacă aş putea măcar să am o şansă. I-aş apuca; i-aş trage; i-aş convinge. Vedeţi? Nu lăsaţi pe nimeni să rateze asta. Asta este-asta este desăvârşirea."

E-239 Şi chiar atunci, m-am uitat. Aveam un câine bătrân. Obişnuiam să vânăm; el m-a îmbrăcat, m-a întreţinut la şcoală, la vânătoare de oposum, de ratoni şi alte lucruri. Şi când ne-am mutat la oraş, un poliţist l-a otrăvit.

E-240 Când i-am mângâiat mormântul, când l-am îngropat în curtea noastră din spate, am spus, "Fritz, dacă există un loc..." Eram un păcătos, aveam vreo şaptesprezece ani. Am spus, "Dacă există un loc numit Cer, tu vei fi acolo." Mai târziu, m-am convertit. Întotdeauna m-am gândit...
Acum, unii... Am spus cuiva acest lucru, iar ei au spus, "O fiinţă animală în Cer."

E-241 Absolut, există animale în Cer. Vreau să vă întreb ceva. Să elimin criticile imediat. Spuneţi-mi ce s-a întâmplat cu caii şi carele care au coborât şi l-au luat pe Ilie şi au urcat. Unde este calul cu care a venit Isus, călare, cu veşmântul Lui înmuiat în Sânge, călare pe un cal alb? Aha? Unde se vor hrăni împreună lupul şi mielul acela, şi leul va mânca paie ca boul? De unde vine asta?

E-242 Şi m-am uitat, coborând peste deal, şi iată-l pe bătrânul Fritz. S-a uitat la mine şi a venit şi m-a lins pe mână, l-am mângâiat. Tocmai atunci bătrânul Prince, calul meu, a venit s㬺i pună gâtul în jurul umărului meu şi a început să necheze.
Am spus, "Oh, Doamne." M-am uitat în sus.
Şi El a spus, "Toţi cei pe care i-ai iubit vreodată şi toţi cei care te-au iubit vreodată sunt întruniţi aici."
Şi eu am spus, "Vreau să-L văd pe Isus. Vreau să-L văd pe Cel pe care L-am iubit şi-şi pentru care m-am străduit."

E-243 Şi mi-au spus, "Nu-L poţi vedea chiar acum; El este mai sus de acesta. Dar într-o zi Se va întoarce, iar când va veni, El va veni mai întâi la tine. Şi te va întreba cu privire la Evanghelia pe care ai predicat-o. Şi apoi, dacă vei trece testul, atunci vom merge cu tine, înapoi, şi El, înapoi pe pământ şi vom trăi împreună pentru totdeauna într-un trup, un trup de carne, unde vom mânca şi vom bea."
Şi am spus, "Vrei să spui că El mă va întreba cu privire la
Cuvântul pe care îl predic?"
A spus, "Da." Şi acel Glas care îmi vorbea a spus asta.
Am spus, "Ei bine, va fi întrebat şi Sfântul Pavel?"
A spus, "Cu siguranţă, împreună cu adunarea lui."
Am spus, "Atunci, dacă Sfântul Pavel trece, voi trece şi eu."
Am spus, "Am predicat exact aşa cum a predicat el, nu am schimbat niciun cuvânt."
Şi atunci acele milioane au strigat, "Ştim asta şi suntem linişti ţi."
Şi cam pe atunci, am auzit Glasul spunând, "Continuă să presezi."
Şi am simţit că alunec. Am spus, "Nu trebuie să mă întorc, nu-i aşa?"
"Continuă să presezi." M-am întors şi m-am uitat la corpul meu; l-am văzut mişcându-se. Îmi reveneam; în doar o clipă am fost din nou în cameră.

E-244 Prieteni, de atunci, am fost o persoană schimbată. Nu ştiu ce veţi crede despre asta, dar cu mâna mea pe Biblie, este adevărat. Asta... Oriunde ar fi, nu ştiu dacă a fost aici, dacă a fost o vedenie. N-am mai avut una ca asta. Şi să zicem că a fost o mică transmutare (nu zic că a fost), să zicem că duhul meu a ieşit şi s-a dus acolo (nu ştiu ce a fost), dacă-dacă asta e glorios sub acel dintâi Cer, ce trebuie să fi văzut Pavel când s-a dus în al treilea Cer şi s-a întors şi a spus, "Ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi nici la inima omului nu s-a suit, ce are Dumnezeu pregătit pentru cei care-L iubesc."

E-245 Am fost mai hotărât. Am... Aceasta este a doua mea renaştere de atunci. Am fost mai hotărât să fac tot ce pot pentru a-i convinge pe bărbaţi şi femei, vă rog să fiţi siguri de acest lucru: Dacă dragostea lui Dumnezeu nu se ancorează în inima voastră în mod suprem, nu acceptaţi nicio senzaţie sau emoţie; fiţi siguri că puteţi întoarce şi celălalt obraz, că¬că Dumnezeu... că-că Cristos este totul în toate pentru voi. Nu pierde asta, fratele meu.

E-246 Ţineţi minte doar. Voi spune asta, cu credinţa pe care o am în acea vedenie, indiferent ce a fost, o voi spune în Numele Domnului: Dacă nu ai acea dragoste desăvârşită, nu vei fi niciodată acolo, pentru că nimic nu ar putea fi acolo fără ea. Duhul tău ar fi nepotrivit acolo. Nu ar putea ajunge; nu ar avea cum să ajungă. Nu mai mult decât ar fi ca un bob de porumb să răsară din pământ fără un germen de viaţă în el. Nu contează cât de natural ar arăta, nu ar putea să răsară.

E-247 Prietene, voi, bătrânii, voi, tinerii, nu ştiţi în ce moment veţi pleca. Nu ştim asta. Dar daţi-mi voie să vă conving, ca frate creştin, ca... unul care vă iubeşte: Dacă nu vă naşteţi din nou şi dacă Duhul lui Dumnezeu al dragostei nu intră în inima voastră, cu siguranţă veţi pierde acel Loc. Daţi-mi voie să vă întreb:
Dacă Dumnezeu mi-a dat... acordat favoare între noi, şi voi mă credeţi, sunt sincer. Ce s-a întâmplat? Nu ştiu.

E-248 Dar Dumnezeu din Ceruri, Care este-Care este omniprezent şi este aici acum, când voi părăsi această lume, Tată Ceresc, te rog să mă laşi să mă odihnesc acolo până când va veni Isus. Asta este... asta-va fi-va fi o recompensă suficientă pentru mine, dacă mă pot odihni în acel Loc, până când Îl voi vedea venind.

E-249 Atunci mi s-a descoperit, "Dacă acest tabernacol pamântesc va fi dizolvat, avem deja unul care ne aşteaptă"; avem unul care ne aşteaptă. Frate, soră, asta este adevărat. Acum, eu cred că am Duhul lui Dumnezeu. Dacă Duhul care este peste mine nu este, nu ştiu.

E-250 Uitaţi, să luăm natura lui. Să luăm Stâlpul de Foc care i¬a urmat pe copiii lui Israel, Cel pe care L-au fotografiat. Fără îndoială că mulţi dintre voi o aveţi; dacă nu, luaţi-o când treceţi. Care a fost examinată de guvernul federal, de agenţii FBI de la Amprente şi Documente; este acolo, în sală. Una este agăţată în Sala de Artă Religioasă din Washington, DC, ca fiind singura Fiinţă supranaturală care a fost fotografiată vreodată. A fost văzut pe platformă. Sfinţii o ştiu; ei L-au privit. Milioane de milioane de oameni din întreaga lume L-au privit mişcându-se, L-au văzut apărând personal pe platformă.

E-251 Soţia mea, în urmă cu aproximativ şase luni, L-a văzut pentru prima dată. Ea se afla la râu în acea zi când a apărut acolo. Când articolul a mers peste tot prin lumea anglofonă în Associated Press: Lumină Mistică A Apărut Deasupra Slujitorului Baptist Local În Timp Ce Boteza. Stătea acolo, vorbea; oamenii o auzeau vorbind înainte şi-napoi. Mii de oameni stăteau acolo şi mă priveau cum botezam de la prima mea trezire, cinci sute de convertiţi în râul Ohio. A fost în ziar, în tăieturi de ziar; îl avem. A apărut în Associated Press; Canada l-a primit; în toată ţara. "Lumină Mistică..."

E-252 Acum, lumea ştiinţifică L-a fotografiat. Acum, L-au fotografiat de trei sau patru ori. Germania L-a fotografiat. L-au fotografiat aici, în California, nu cu mult timp în urmă. Sunt oameni adevăraţi, cu camere adevărate.
Camera de fotografiat germană a spus, "Ne întrebăm dacă camera noastră ar putea să Îl prindă?"
Am spus, "Sunteţi bineveniţi să încercaţi."

E-253 Şi când Duhul s-a coborât, ei L-au fotografiat coborându-Se, L-au fotografiat când discernea şi L-au fotografiat urcând din nou. Oh, vai. Mii şi mii de oameni au căzut la cruce în Germania. Şi acolo mă voi întoarce de îndată ce ei... eu voi putea să mă eliberez să mă întorc din nou în Germania, acolo la Lausanne, Elveţia, a venit din nou.

E-254 Acum, urmăriţi natura Lui. Dacă o viţă de vie... Dacă ea... Dacă prima mlădiţă... Isus a spus, "Eu sunt Viţa; voi sunteţi mlădiţele." Sfântul Ioan 15, cred. Este corect? "Eu sunt Viţa."

E-255 Acum, ce mlădiţă a rodit Viţa? Prima mlădiţă a fost o biserică penticostală. Este corect? Apoi, a doua mlădiţă care iese va fi o altă biserică penticostală. Acum, nu vedem penticostalism în toate bisericile, nu-i aşa? Nu. Ei bine, ce este? Este o viţă altoită.

E-256 Puteţi lua un piersic sau puteţi lua un, aş spune, un-un portocal, şi puteţi altoi aproape orice fel de citrice. Puteţi altoi pe aproape orice, grapefruit sau orice, dar este altoit. Dar dacă viţa de vie originală rodeşte o mlădiţă, aceasta va rodi acelaşi tip de rod pe care l-a rodit prima.

E-257 Acum, dacă Isus Cristos este Viţa, iar Viaţa Lui... Acum, amintiţi-vă, ai Lui... Viţa nu dă roade; mlădiţa dă roade, dar este energizată de viţă. Este corect? Ei bine, atunci, dacă Viaţa lui Cristos este în noi, Aceasta va rodi Duhul Său şi lucrările Sale. Aşa este? Trebuie să fie aşa, pentru că este Viţa lui Dumnezeu. Acum...

E-258 Acum, urmăriţi acest Înger al Domnului. Ştim că este adevărat. Acum, urmăriţi ce fel de natură are. Rodeşte aceleaşi roade pe care le-a rodit când a fost aici pe pământ. Acum, S-a întors în Biserică, rodind aceleaşi roade, făcând o altă Biserică penticostală, exact aşa cum a făcut-o prima dată. Acum, acea Biserică şi-a pecetluit mărturia cu sângele lor. Erau oameni evlavioşi; Îl iubeau pe Dumnezeu; au rămas cu ea.

E-259 Şi orice aţi face, orice aţi face, prieteni, daţi-mi voie să vă întreb, dacă credeţi că sunt un slujitor al lui Dumnezeu, daţi¬mi voie să vă spun ceva: Nu rataţi acel Loc minunat. Nu-l rataţi. Haideţi să ne plecăm capetele doar o clipă.

E-260 Mă întreb chiar acum, înainte să continuăm cu serviciul:
Este cineva aici, doi, o duzină, câţi sunt aici care ar vrea să spună, "Frate Branham, aminteşte-mă în rugăciune chiar acum, de când ai spus asta, am avut o mică teamă de moarte, eu-eu¬eu vreau să am acea siguranţă, vreau să-mi ridic mâna către Dumnezeu şi să spun, 'Roagă-te pentru mine'"?

E-261 Dumnezeu să te binecuvânteze aici, fiule. Dumnezeu să te binecuvânteze; Dumnezeu să te binecuvânteze, pe tine, pe tine. Da, toţi cei din spate, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze, în toată clădirea, la balcon; vă vedem mâinile acolo sus. "Vreau să am acea pace care întrece orice pricepere."

E-262 Urmăresc, mă rog. Ridicaţi mâna. Lăsaţi-l pe Duhul Sfânt să vorbească. Dacă muriţi în seara aceasta, veţi merge acolo unde este plânset şi, plânsul şi scrâşnirea dinţilor? Sau vreţi să intraţi în acea binecuvântată, dulce odihnă în pace? O spun în Numele Domnului, cu ungerea Duhului Sfânt.

E-263 Dumnezeu să te binecuvânteze, dragă. Dumnezeu să te binecuvânteze acolo în spate; Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Altcineva? Ridicaţi mâna. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze. Aşa este, Dumnezeu să te binecuvânteze.

E-264 Urmăresc, aştept doar un moment. Toată lumea cu capetele plecate, în rugăciune. În regulă, continuaţi. Dumnezeu să vă binecuvânteze; vă văd mâna. Urmăresc ceva. Dumnezeu să vă binecuvânteze; este bine. În regulă, mai este cineva? Continuaţi să aşteptaţi. Bine.

E-265 Tată ceresc, Tu le vezi mâinile. Urmăream, urmăream cum se face ceva, Tu ştii totul despre asta, Tată. Mă rog acum ca Duhul Tău să fie dulce peste ei. Să ştie că acest lucru pe care l-am spus, fie ca ei să poată spune, "De atunci încolo," atitudinea lor s-a schimbat; duritatea care era în inimile lor s-a topit; pacea dulce şi dragostea Divină a luat locul ei. Admite, Tată.

E-266 Fie ca fiecare dintre ei să primească botezul dragostei lui Dumnezeu în inima lor, să poată întoarce şi celălalt obraz, să meargă şi a doua milă, aşa cum a făcut El, cu scuipat pe faţă şi spini pe frunte, cu cerul şi pământul în mâinile Lui, să meargă cu blândeţe până la cruce ca să moară pentru oamenii care Îl omorau. Doamne, cum...

E-267 Fă-ne aşa, Tată. Scoate din noi inima de piatră şi pune în noi o inimă adevărată, dulce, bună; pune în noi un Duh aşa cum are El. Lasă Duhul lui Dumnezeu să se odihnească peste fiecare dintre aceştia; au fost treizeci sau patruzeci de oameni care şi-au ridicat mâna. Mă rog, Tată, să le dai Viaţa Eternă. Fie ca ei să nu se ruşineze niciodată de Tine; fie ca ei să vină dulce la Tine.

E-268 Fie ca ei să realizeze acum, că Ceva i-a făcut să-şi ridice mâna. Ce este? Duhul Sfânt. Duhul lui Dumnezeu, care este peste ei acum, i-a făcut să-şi ridice mâinile ca să ia o decizie.

E-269 Fie ca această seară să fie seara în care... ei să poată spune, "Din acea sâmbătă seara, acolo în acel amfiteatru al şcolii, L-am întâlnit pe Dumnezeu. Ceva s-a întâmplat cu mine; de atunci m¬am schimbat."

E-270 Îngăduie, Tată. Ţi-i încredinţez ca trofee ale mesajului. Şi Tu ai spus, "Toţi cei pe care Mi i-a dat Tatăl vor veni la Mine şi niciunul dintre ei nu este pierdut." Doamne, Tu le-ai spus că le vei da Viaţă Eternă şi că îi vei învia în ziua de apoi, acea Viaţă Eternă, acea dragoste, care îi va aduce în prezenţa acestui Loc minunat pe care am avut privilegiul să-l văd acum câteva săptămâni.

E-271 Tată, nu pot spune ce a fost. Nu ştiu. Tu îmi cunoşti inima, dar eu sunt doar sincer în ceea ce spun, Tu îmi porţi mărturie, Tată. Şi eu voi... Este un loc atât de dulce. Doamne, când zilele mele se vor sfârşi, aş vrea să-l văd pe micul Iosif să fie un bărbat căruia să-i pot pune această Biblie în mână. Căci în ziua dedicării lui, Tu ai vorbit, ai spus, "Iosif, tu eşti un profet." Mă rog, Doamne, ca Tu să laşi o îndoită măsură din Duhul asupra băiatului meu. Dacă m-ai lăsa să trăiesc să câştig suflete pentru Tine până la bătrâneţe, apoi să pun această Biblie în mâinile fiului meu, Iosif, şi să-i spun să continue cu aceeaşi Evanghelie, ar fi o viaţă împlinită, Tată.

E-272 Cu toate acestea, când vei fi pregătit pentru mine, amin. Ce odihnă minunată; eu-eu tânjesc să văd din nou acel loc. Doamne Isuse, fie ca fiecare dintre cei care sunt aici în seara aceasta, fiecare persoană care a ascultat mesajul din această seară, fie ca niciunul dintre ei să nu fie pierdut. Şi fie ca pe fiecare dintre ei, să-i văd acolo.

E-273 Atunci, când vom alerga şi ne vom arunca braţele unul în jurul celuilalt, când nu mai există nicio diferenţă, atunci, între bărbat şi femeie, nu mai există nicio diferenţă; dâra păcatului a dispărut. Suntem cu adevărat, atunci, fraţi şi surori, unde putem trăi, niciodată păcatul nu va mai putea intra, niciun gând rău, nimic nu va mai putea ajunge în acel fel de loc. Nu mai poate exista nicio pângărire. Vom fi cu toţii una în Cristos.

E-274 Lasă-ne să ne prezentăm acolo, Doamne. Fie ca aceste femei bătrâne şi aceşti bătrâni să-şi dea seama că le-am spus adevărul. Este-este-este adevărul. Fie ca aceşti tineri să-şi modeleze viaţa, stând în această seară la răscruce, fie ca ei să aleagă calea cea bună, ca să nu existe tristeţe în ziua plecării. Îngăduie-le, Tată. Îi încredinţez în mâinile Tale acum, în Numele Domnului Isus Cristos. Amin.

E-275 Vă simţiţi cu adevărat bine? Credeţi că Duhul lui Dumnezeu v-a determinat să ridicaţi mâna? Să vedem. Credeţi că a fost aşa? Credeţi că vine de la Dumnezeu? V-am spus din inimă.
Când am vorbit cu un rabin de aici, nu cu mult timp în urmă, el a spus, "D-le Branham, Îl numiţi Fiul lui Dumnezeu," a spus, "departe de Dumnezeu să aibă un fiu."
Am spus, "El a fost Fiul lui Dumnezeu."
A spus, "Dumnezeu să aibă un fiu? El nu era nici Isus, nici un Cristos." A spus, "Putea fi un Isus, dar nu era un Cristos." Aşa a fost.
Am spus, "Domnule, aţi crede în profeţi?"
A spus, "Da, sigur că da, cred în profeţi." Era rabin, rabin evreu, din Benton Harbor, Michigan.
276 I-am spus... John Rhyn a fost vindecat, orb de douăzeci de ani, stătea în stradă. El a spus, "I-am dat lui John multe milostenii." A spus, "Ce-ce putere, cu ce autoritate i-ai dat vederea?"
Eu am spus, "Eu nu i-am dat niciodată vederea. El şi-a primit vederea prin credinţa în Numele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu."
El a spus, "Ce fiu al lui Dumnezeu? Cum ar putea Dumnezeu să aibă un fiu?"
Şi am spus, "El a avut un Fiu." Am spus, "Crezi Isaia 9:6?"
A spus, "Sigur."
Am spus, "Despre cine vorbea profetul? Despre Mesia?"
A spus, "Da."
Am întrebat, "Ce-în ce relaţie va fi Mesia cu Dumnezeu?"
A spus, "Era Dumnezeu. El va fi Dumnezeu."

E-277 Am spus, "La fel era şi Isus. El a fost Dumnezeu făcut trup şi-şi a locuit printre noi. Dumnezeu S-a exprimat printr-un trup. El-El era Dumnezeu întrupat; Duhul lui Dumnezeu locuia în El în plinătatea Lui. Noi îl avem cu măsură."

E-278 Şi noi privim Viaţa Lui. Acum, Duhul lui Dumnezeu este în noi, dar ceea ce este: noi doar nu putem deschide acele mici canale înfundate pentru ca să îl lăsăm pe Duhul să curgă prin ele. Acum, Duhul lui Dumnezeu, dacă ar fi în biserică în seara aceasta, ar purta mărturie pentru Duhul lui Dumnezeu. Este adevărat?
Sunt cartonaşe de rugăciune în adunare? (A distribuit cartonaşe de rugăciune? Nu?) Sunt cartonaşe de rugăciune? Nu, nu sunt cartonaşe de rugăciune.

E-279 Dar există un Dumnezeu: Numele Lui este Isus Cristos. El este Fiul lui Dumnezeu. Eu cred că am ungerea Lui. Mesajul pe care vi l-am predicat, dacă este de la Dumnezeu, lăsaţi-L pe Dumnezeu să Îşi adeverească Propriul Său Cuvânt. Nu mi-am propus să fac asta, dar eu-eu chiar simt o urgenţă pentru asta înainte de a spune altceva.
Câţi bolnavi sunt aici? Ridicaţi mâna, că sunteţi bolnavi şi aveţi nevoie de Dumnezeu, ridicaţi mâna. Doar ridicaţi mâna, spuneţi, "Eu cred."

E-280 Credeţi? Dacă Dumnezeu va veni aici şi va face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut... Câţi cred că Isus Cristos este Marele Preot chiar acum? Cartea Evrei, nu-i aşa, fraţilor? Este adevărat? El este Marele Preot care poate fi atins de sentimentul slăbiciunilor noastre. Câţi ştiu că asta este Biblia? Când este El? Chiar acum; ei bine, dacă El este, Biblia spune, Evrei 13:8, "El este acelaşi ieri, azi, şi în veci." Aşa este? Bine. Dacă El este acelaşi Mare Preot, apoi acelaşi ieri, astăzi şi în veci, dacă Îl atingeţi, cum ar acţiona El astăzi? Dacă este acelaşi, El ar acţiona în acelaşi mod. Aşa este?

E-281 Atunci o femeie o dată, s-a împins prin mulţime şi a atins haina Lui, şi a simţit în sinea ei că a fost vindecată, şi a ieşit şi s-a aşezat în mulţime.
Multă lume Îl atingea şi ziceau, "O, bună ziua, Rabi. Ne bucurăm că Te avem aici," şi aşa mai departe. Şi atunci această femeie...

E-282 Isus a spus, "Cine s-a atins de Mine?" Petru L-a mustrat, dar El a spus, "Simt că virtute, putere, a ieşit din Mine." S-a uitat în jur, peste public până când a găsit-o pe femeia micuţă, i-a spus că a avut o scurgere de sânge şi că credinţa ei a mântuit-o. Este adevărat?

E-283 Ei bine, acum, dacă El este acelaşi Mare Preot, nu ar face acelaşi lucru în seara aceasta dacă ar fi atins? Acum, cum ar face-o? El este Viţa acum; noi suntem mlădiţele. Este adevărat? Ei bine, atunci, El ar acţiona prin mlădiţă. Dacă este o mlădiţă corectă din Viţă, ar acţiona în acelaşi fel cum Viaţa a fost în Viţă. Este corect? Acum, rugaţi-vă; credeţi.

E-284 Eu mă rog; eu cred. Şi pe baza poziţiei pe care am luat¬o pentru Dumnezeu în întreaga lume; şi această slujbă de discernământ pleacă acum, iar eu păşesc într-o slujbă mai înaltă de a vorbi Cuvântul. Şi vedeţi ce a făcut Dumnezeu? A pus¬o din nou în braţele oamenilor. Lăsaţi-i să vină cu atitudinea corectă şi vedeţi ce se întâmplă, dar trebuie să aibă atitudinea corectă. Vedeţi, vedeţi? Vedeţi, nimeni nu poate vindeca; El este Vindecătorul. Dar eu nu pot să o spun până când El nu-mi vorbeşte, vedeţi? Dar voi puteţi vorbi acum cu credinţa voastră şi să obţineţi vindecarea dacă veţi crede.
Voi doar, fiţi în rugăciune în inima voastră, "Doamne, lasă¬-L să-mi vorbească." Vedeţi ce se întâmplă.

E-285 Şi dacă El o va face, vreau ca fiecare dintre cei care au ridicat mâna, să vină aici şi să stea în jurul altarului şi să facem pacea noastră cu Dumnezeu. Rugaţi-vă, aveţi credinţă.

E-286 Acum, Tată Ceresc, după o predică ca aceea, aceasta este o... schimbare destul de mare. Mă rog, Tată, ca Tu să-mi dai putere să mă relaxez şi să-i relaxez pe cei de acolo, ca noi, împreună, să lăsăm Duhul Tău să lucreze prin noi. La ce ar ajuta dacă Tu ai lucra prin mine, şi nu prin ei? Nu ar exista niciun răspuns. Tu ai venit în oraşul Tău, unde ai fost crescut, şi ei s-au jignit de Tine. Şi Tu ai spus, "Multe minuni nu ai putut face," din cauza necredinţei lor. Tu eşti la fel în seara aceasta, căci eşti acelaşi ieri, astăzi şi în veci. Fie ca toată necredinţa să fie luată. Ei să... Dacă necredinţa mă loveşte şi spune, "Nu va lucra în seara aceasta," să resping asta. El mi-a promis şi eu Îl cred. Acum, necredinţa să părăsească această clădire şi Cristos să Se dovedească viu, aşa cum El a spus că va face.

E-287 Atunci, Tată, dacă sfârşitul vine până dimineaţă, atunci, Doamne, vor pleca fără o scuză. Pentru ca aceşti oameni, care şi-au ridicat mâinile şi Te vor, să ştie că este adevăratul Duh al lui Dumnezeu care le vorbeşte în această seară în clădire, îţi încredinţăm aceste lucruri, în N urnele lui Isus Cristos. Amin.

E-288 Acum, preiau fiecare duh de aici sub controlul meu, în Numele lui Isus Cristos, sau, controlul Duhului Sfânt. Acum, voi rugaţi-vă.

E-289 Este o doamnă aşezată chiar aici în spate, a doua, chiar aici, are probleme la rinichi, se roagă pentru vindecarea ei. Vrei să fi vindecată, doamnă? Crezi că Dumnezeu te va face bine? Accepţi acest lucru? Bine, atunci ridică mâna. Mergi acasă şi fii sănătoasă.
Întrebaţi-o pe femeie dacă nu se ruga pentru problema ei de rinichi. Aşa este.
Aşa este, doamnă? Aşa este, ridică mâna, ca să vadă oamenii. Acum, ea nu are un cartonaş de rugăciune. Nu o cunosc pe această femeie; nu am văzut-o în viaţa mea.
Este adevărat, doamnă? Dacă suntem străini unul faţă de celălalt, fă cu mâna.
Acum, să aveţi credinţă ca să credeţi.

E-290 Asta îl face pe El la fel? Ce a făcut ea? L-a atins pe Marele Preot; Marele Preot a vorbit prin mine şi a arătat o vedenie, exact ceea ce El a spus că va face.

E-291 Isus a spus, "Eu nu fac nimic, doar..." Sfântul Ioan 5:19. "Adevărat, adevărat vă spun, Fiul nu poate face nimic de la Sine; decât ce El vede pe Tatăl făcând, face şi Fiul întocmai." Este adevărat? Câţi ştiu că aceasta este Scriptura? Sfântul Ioan 5:19. Rugaţi-vă, doar rugaţi-vă; rugaţi-vă cu smerenie.

E-292 Aici, am văzut o femeie în vârstă aşezată chiar aici în spate, chiar în dreptul degetului meu. Nu vedeţi acea Lumină care atârnă deasupra femeii chiar aici? Uitaţi acolo; întoarceţi capul şi priviţi chiar aici. Femeia şi-a ridicat capul. Este destul de în vârstă; are părul cărunt. Are probleme cu ochiul. A avut o cat-... are o cataractă la ochi şi vor încerca să i-o scoată. Şi ea a avut o operaţie de cataractă înainte. Asta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL.

E-293 Acum, mamă, aşa este, nu-i aşa? Dacă aşa este, dă din mână. Dacă suntem străini unul de altul, fă semn cu mâna. Iată. Acum, credeţi din toată inima? Acum, aveţi credinţă; doar credeţi-L pe Dumnezeu.

E-294 Acum, ce a atins ea? L-a atins pe Marele Preot. Dacă veţi crede, toate lucrurile sunt posibile. Dacă puteţi crede; toate lucrurile sunt posibile pentru cei ce cred. Urmăresc; continuaţi să vă rugaţi oriunde v-aţi afla, la balcon sau oriunde vă aflaţi, nu contează. Continuaţi să vă rugaţi. Spuneţi doar, "Doamne, adu¬ţi aminte de mine. Sunt bolnav."
Acum, nu încercaţi să vă faceţi emoţionaţi. Doar spuneţi, "Doamne, cred că omul acela îmi spune adevărul. Cred."

E-295 Acum vedeţi, ce mi-a spus Îngerul? ,,Dacă poţi să-i faci pe oameni să te creadă..." Nu să mă credeţi pe mine ca om, să credeţi în Mesajul pe care vi-l spun. "... să te creadă şi fii sincer când te rogi, nimic nu va sta în faţa rugăciunii tale." Asta-i ce mi-a spus Omul.

E-296 Văd o femeie plângând, ştergându-şi lacrimile din ochi. Dacă mă va crede ca profet al lui Dumnezeu, ea stă chiar aici, în faţa mea, Dumnezeu o va face bine. Nu te cunosc, nu te-am văzut niciodată. Dar tu nu eşti de aici; eşti din Grants Pass. Dacă vei crede din toată inima, vei fi vindecată.
Doamne, ea va rata; nu o lăsa să rateze, Doamne. Doamnă Kruger? Te provoc să crezi în El. Ai credinţă.

E-297 Nu o cunosc pe această femeie; nu am văzut-o în viaţa mea, Dumnezeu ştie asta. Nu am nici o şansă în lume să o cunosc vreodată. Este doar o femeie care stă acolo.

E-298 Dacă suntem străini unul faţă de celălalt, doamnă, ridică mâna. În regulă. Aha. Ei bine, orice ţi-a spus El, este adevărat? Fă cu mâna înainte şi înapoi aşa. În regulă. Credeţi?

E-299 Văd o femeie aşezată în spate de tot aici. Are o rochie albastră şi albă cu buline. Are o umflătură în partea stângă. Să ai credinţă; nu te îndoi. Nu o rata. Dumnezeu... Doamnă Griffith, crede în Dumnezeu. Crede din toată inima şi Dumnezeu Atotputernicul te va vindeca şi te va face bine.
Acum, crezi din toată inima ta? Ce părere ai despre asta?
Crezi că Dumnezeu poate vindeca, soră? Sigur că da. Crezi că va dispărea, a ta... ? În regulă, poţi avea ceea ce ceri. Aha.

E-300 Acum, Îl credeţi? Atunci Duhul care m-a luat acolo este acelaşi Duh care se întoarce aici, pe care lumea ştiinţifică l¬a fotografiat, prima dată când o Fiinţă Supranaturală a fost fotografiată vreodată. Este un Stâlp de Foc mare ca cel care i¬a condus pe copiii lui Israel, este aici şi ne unge pe noi în seara aceasta, făcând aceleaşi lucrări pe care le-a făcut când a fost în Isus Cristos pe pământ.

E-301 "Peste puţină vreme, şi lumea nu Mă va mai vedea," a spus Isus, "dar voi Mă veţi vedea, căci Eu, ,Eu' este un pronume personal, Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii. Isus Cristos acelaşi ieri, azi, şi în veci."

E-302 Oameni (Oh, Doamne!), nu vă daţi seama? Nu daţi atenţie acestui omuleţ cu umerii aplecaţi şi chel care stă aici şi care încearcă să vă spună aceste lucruri. Nu vă uitaţi la mine, needucat, necioplit; nu observaţi asta. Priviţi natura Duhului care lucrează pe aici. Credeţi în Domnul Isus! Nu sunt eu; eu nu vă cunosc, nu ştiu nimic despre voi. Este El, Cristos împlinindu¬Şi Cuvântul a ceea ce a spus că El va face.

E-303 Amintiţi-vă sfârşitul se apropie. Căutaţi refugiu cât mai puteţi, cât timp uşile îndurării sunt deschise pentru Neamuri. Căutaţi adăpost; asta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL.

E-304 Vă invit pe fiecare dintre voi care nu aveţi acea pace care să vă ducă acolo, să veniţi aici, să staţi aici lângă acest altar. Fiecare păcătos de aici, fiecare care a alunecat iar, vreau să veniţi şi să staţi chiar aici lângă altar. Dacă Duhul lui Dumnezeu este aici, care vă cunoaşte, cu siguranţă El ar şti ce să facă.

E-305 Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Ridicaţi-vă şi veniţi aici; vedeţi cât de sinceri sunteţi. Aţi merge de acolo din spate până aici, dacă ar însemna diferenţa dintre a merge în Cer sau a vă pierde mântuirea?
Spui, "Sunt membru al bisericii. Am fost născut din nou."
Ai această dragoste, eşti sigur? Nu-ţi asuma niciun risc. Să cântăm acum.
Îl iubesc, Îl iubesc
Că-ntâi El m-a iubit primul (Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu.)
Şi a plătit mântuirea mea
La Calvar.
Să vină acum fiecare păcătos. Vrei să stai aici? Indiferent de apartenenţa ta la biserică, de crezul tău, de culoare, oricine ai fi.

E-306 Dumnezeu să te binecuvânteze, tinere. Fie ca Domnul să facă din tine un predicator. În regulă, vino. Vrei să vii acum, chiar înainte să cântăm cântarea? Tu care ai ridicat mâna, vrei să găseşti acea pace, vino; pacea care întrece orice pricepere. Nu vrei să vii?
Îl iubesc, (Da, e nevoie de dragostea Lui ca să te ducă acolo).
Eu... (Ridică-te acum şi vino aici, vrei?)
Pentru că...
Şi... (Nu vreţi să veniţi? Au fost vreo treizeci de mâini care s-au ridicat.) ...-tuirea
Pe lemnul Calvarului.
Acum, doar un moment. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi care staţi aici, voi trei bărbaţi. Credeam că femeile deschid calea.

E-307 Ascultaţi! Pentru biserică! Este în Numele Domnului! Eu profeţesc! Iată motivul pentru care nu putem avea o trezire; acesta este motivul pentru care Duhul lui Dumnezeu nu se poate mişca în audienţă; acesta este motivul pentru care slujba mea de-... la, aparent, devine nepopulară pentru oameni: Duhul Sfânt vine şi confirmă tot ceea ce El a spus că va face, iar oamenii vor ridica mâinile şi vor rămâne la locul lor. Nu este sinceritate.

E-308 Atunci cum vă puteţi aştepta să aveţi un serviciu de vindecare? Cum vă puteţi aştepta ca biserica să meargă mai departe spre desăvârşire, când treizeci de oameni vor ridica mâna şi vor veni trei?
Ascultaţi! Asta este în Numele Domnului: America şi-a văzut zilele; nu se va mai ridica. Este pe cale să cadă. Vorbesc în Numele Domnului.
Eu... (Vă binecuvânteze... ? ...)