Viziunile Lui William Branham
Visions Of William Branham
Data:
60-0930
|
Durată:
36 minute
|
Traducere:
m-hub
numai românescJeffersonville, Indiana, SUA
E-1 Această casetă este făcută pentru împărăția lui Dumnezeu, așa cum o prezint fratelui Lee Vayle pentru un manuscris. Fratele Vayle mi-a cerut aici, în prezența fratelui Mercier, să aduc câteva dintre viziunile mai vechi. Desigur, viziunile au fost… Unele dintre primele lucruri pe care mi le amintesc, sunt următoarele viziuni. Viziunile veneau tot timpul, dar ceea ce cred că te interesează, frate Vayle, sunt cele de după convertirea mea.
E-1 This tape is being made for the Kingdom of God, as I am presenting it to Brother Lee Vayle for a manuscript. Brother Vayle has asked me, here in the presence of Brother Mercier, to--to give some of the former visions.
Of course, visions was... Now, one of the first things I can remember is visions coming. Visions come all the time, but after my conversion is where I think you were interested in, Brother Vayle.
Of course, visions was... Now, one of the first things I can remember is visions coming. Visions come all the time, but after my conversion is where I think you were interested in, Brother Vayle.
E-2 Ei bine, îmi amintesc de timpul când am fost ordinat în biserică, în biserica baptistă, de Dr. Roy Davis, aici, pe strada Watt din Jeffersonville, unde se afla biserica la acea vreme, îmi amintesc de o viziune remarcabilă, la câteva săptămâni după… aș spune, la câteva zile după ordinarea mea. Am avut o viziune despre un bătrân care zăcea în spital, care era rănit. Era un om de culoare care a fost vindecat instantaneu, iar aceea a provocat multă confuzie. S-a ridicat din pat și a plecat, iar două zile, aproximativ după două zile, după aceea, distribuiam facturi, facturi neplătite în New Albany - facturile de apă, gaze și electricitate - și eram plin de bucurie, de fiecare dată când găseam o casă veche, intram și mă rugam, știţi, unde nu locuia nimeni.
E-2 Well, I remember after I was ordained in the church, the Baptist church, by Dr. Roy Davis, here at Watts Street in Jeffersonville, where the church was at the time, I remember one outstanding vision, not over a few weeks after my--about a--I'd say a few days after my ordination. I was--saw a vision of an old man that was laying in the hospital that was mashed. He was a colored man. And he was instantly healed, insomuch that it caused a lot of confusion. And he got up out of the bed and walked away.
And two days, about two days after that, I was cutting off services, of non-paid services in New Albany, water, and gas, and--and electrical bills. And at the--I was so filled with joy. Every time I'd find an old house, I'd just go in and pray, you know, where no one lived.
And two days, about two days after that, I was cutting off services, of non-paid services in New Albany, water, and gas, and--and electrical bills. And at the--I was so filled with joy. Every time I'd find an old house, I'd just go in and pray, you know, where no one lived.
E-3 Și îmi amintesc că i-am spus domnului Johnny Potts, care astăzi mai este în viaţă; este aproape de, cred că, de șaptezeci sau optzeci de ani. Lucrase demult la citirea contoarelor. Și l-au luat de la citirea contoarelor și l-au mutat la birou, unde se primeau reclamații și alte lucruri, la intrare și se apela la diferite servicii. Și eu i-am spus ce mi-a arătat Domnul. Și, din când în când, mai citea câteva contoare omise pe care oamenii de rând nu puteau. Și despre asta, i-a spus unui bărbat pe care îl văzusem şi eu în ziar, pe timpul când foloseau o căruţă trasă de doi cai, în acele zile, era pentru a ridica gunoiul și mizeria de pe alee.
El era un bătrân de culoare pe nume Edward J. Merrill. Locuia la 1020 Clark Street din New Albany. Și fusese lovit de doi oameni albi, era o fată și un băiat albi care conduceau o mașină și au pierdut controlul asupra mașinii, iar aceasta l-a strivit de roata căruţei și i-a rupt aproape toate oasele din corp, și mai ales în partea pieptului; i s-a deplasat spatele și l-au dus în spital, foarte grav.
El era un bătrân de culoare pe nume Edward J. Merrill. Locuia la 1020 Clark Street din New Albany. Și fusese lovit de doi oameni albi, era o fată și un băiat albi care conduceau o mașină și au pierdut controlul asupra mașinii, iar aceasta l-a strivit de roata căruţei și i-a rupt aproape toate oasele din corp, și mai ales în partea pieptului; i s-a deplasat spatele și l-au dus în spital, foarte grav.
E-3 And I remember telling Mr. Johnny Potts, which is living today (he's way close, I guess, to seventy or eighty years old). He was an old meter reader, and they had taken him off of meter reading then, and had placed him at the desk to take complaints and things as you entered the door and service calls. And I was telling him what the Lord had showed me. And he had been once in a while, picking up a few stray meters that the regular man didn't get.
And in this he--he was telling a man, which I'd seen in the paper, where they had a--an old wagon in those days, drove two horses, that they pick up garbage and trash in the alley. There was an old colored man by the name of Mr. Edward J. Merrill. He lived at 1020 Clark Street, in New Albany.
And he had been hit by two white people--which was a white girl and a--and a boy, riding in a car, and he'd lost control of the car, and it mashed him into the wheel of the wagon, and it just broke all the bones in his body, nearly. And they'd... Through his chest part especially, knocked his back out of place. And they had him in the hospital, very bad.
And in this he--he was telling a man, which I'd seen in the paper, where they had a--an old wagon in those days, drove two horses, that they pick up garbage and trash in the alley. There was an old colored man by the name of Mr. Edward J. Merrill. He lived at 1020 Clark Street, in New Albany.
And he had been hit by two white people--which was a white girl and a--and a boy, riding in a car, and he'd lost control of the car, and it mashed him into the wheel of the wagon, and it just broke all the bones in his body, nearly. And they'd... Through his chest part especially, knocked his back out of place. And they had him in the hospital, very bad.
E-4 Și domnul Potts era în trecere prin spitalul din New Albany, şi i-a spus despre cum Domnul lucra cu mine, astfel că m-a chemat să mă rog pentru el. Imediat mi-am dat seama că acesta era omul pe care l- am văzut în acea viziune. Deci, mi-a fost puțin frică să merg, pentru că era una dintre primele mele viziuni, ştiţi voi şi să merg așa. Deci, oricum, m-am dus și mi-am luat prietenul, care tocmai fusese convertit, un băiat francez pe nume George De Arc. Tocmai ce l-am condus la Cristos. Am urcat și am spus: “Acum, frate George, vreau să ţii minte aceste lucruri care mi se întâmplă. Nu le pot înțelege, însă ţine minte, că acest om va fi vindecat. Și când va fi vindecat, lui… Nu mă pot ruga pentru el până nu vin cei doi oameni albi și vor sta de cealaltă parte a patului, pentru că trebuie să o fac așa cum mi s-a arătat.”
E-4 And Mr. Potts, passing through the--the hospital there, in New Albany, had told him that--about the Lord dealing with me. And he sent for me to come pray for him. And immediately I thought, "That's the man that I have seen in this vision." So I--I was a little scared to go, 'cause that was one of my first (You see?) to go like that.
So, but however, I went and got my buddy, which had just been converted, a little French boy named George DeArk. And I'd just led him to Christ. And we went up, and I said, "Now, Brother George, I--I--I want you to remember these things that happen to me, I can't understand them; but you remember this man's going to be healed. And when he's healed, there's... I can't pray for him till the two white people comes and stands on the other side of the bed, 'cause I have to do it the way it was showed to me."
So, but however, I went and got my buddy, which had just been converted, a little French boy named George DeArk. And I'd just led him to Christ. And we went up, and I said, "Now, Brother George, I--I--I want you to remember these things that happen to me, I can't understand them; but you remember this man's going to be healed. And when he's healed, there's... I can't pray for him till the two white people comes and stands on the other side of the bed, 'cause I have to do it the way it was showed to me."
E-5 Am intrat în spital şi am întrebat de domnul Merrill. M-am dus acolo și soția lui mi-a spus că este foarte grav și că nu se poate mișca, pentru că radiografiile au arătat că unele dintre acele oase erau deplasate chiar lângă plămâni. Și dacă s-ar fi mișcat, păi, ar fi putut să-i străpungă plămânii și să-i producă hemoragie până la moarte. Deci, era foarte rău și avea puțină hemoragie din gât, și așa mai departe, pentru că sângera în jurul gurii. Stătuse acolo de vreo două zile. Și bărbatul avea la acel moment aproximativ șaizeci și cinci de ani, presupun - șaizeci sau șaizeci și cinci. Un bărbat în vârstă, cu o mustață lungă, îi albise și părul, i-a încărunţit.
E-5 And I went in to--to the hospital and asked for Mr. Merrill, and I went there, and his wife told me that he was very seriously, and he couldn't move, because that the x-rays had showed that some of these bones were laying right next to the lung. And if he moved, why, it would--might puncture his lungs and hemorrhage him to death. And he was very bad, and it was hemorrhaging a little from his throat and so forth, because he was bleeding around the mouth. And he'd been laying there about two days. And the man was at that time, about sixty-five years old, I suppose, sixty or sixty-five, elderly man. His mustache long, had turned white and his hair was gray.
E-6 Am intrat și i-am spus acestui om viziunea pe care o văzusem de la Domnul. Au intrat şi tinerii care îl loviseră. Am îngenuncheat să mă rog pentru el și dintr-o dată acest om a scos un țipăt, spunând: “Sunt vindecat” și a sărit în sus. Soția lui a încercat să-l țină în pat, și unul dintre stagiari a venit să încerce să-l țină în pat, însă el a sărit din pat, provocând o mare emoție.
E-6 And I went in and told this man, though, the vision that I'd saw from the Lord and the young people come in that had hit him. And I knelt down to pray for him, and all of a sudden this man let out a scream, saying, "I'm healed," and jumped up. And his wife trying to hold him back in bed... And one of the interns come, trying to hold him in bed. And he jumped out of the bed. Caused a lot of excitement.
E-7 Și când m-am dus la… i-am spus fratelui George… Și apoi a venit una dintre asistente (era un spital catolic) și mi-a spus că va trebui să ies de acolo pentru că am provocat acel om să se emoţioneze, iar el avea o febră de aproximativ 40°C. Și ciudat, după ce l-au pus înapoi în pat, nişte medici l-au pus… l-au făcut să se întoarcă în pat, pentru că deja se îmbrăcase. Și când i-au verificat temperatura, nu mai avea temperatură.
Există mulți oameni în viaţă astăzi care au văzut viziunile, au văzut împlinirile sau care știu despre acestea. Și am ieșit, am stat pe scări și i-am spus fratelui George: “Acum, să te uiți. Va purta o haină maro și o pălărie turtită. O să vină chiar pe aceste trepte, în câteva minute.” Și aşa s-a întâmplat. A ieșit imediat și a coborât.
Există mulți oameni în viaţă astăzi care au văzut viziunile, au văzut împlinirile sau care știu despre acestea. Și am ieșit, am stat pe scări și i-am spus fratelui George: “Acum, să te uiți. Va purta o haină maro și o pălărie turtită. O să vină chiar pe aceste trepte, în câteva minute.” Și aşa s-a întâmplat. A ieșit imediat și a coborât.
E-7 And when I went to the--I said to Brother George... And then, the--one of sisters (It was a Catholic hospital.) come in, and said I'd have to get out of there, so... getting that man excited, 'cause he had a fever about a hundred and four. And the strange thing, when they put him back in be--a--the--oh--a--the priest, the place, and the--some of the doctors had put him--made him go back to bed, 'cause he was putting on his clothes. And when they took his temperature, he had no temperature. (Now there's many people living today that's seen the visions, seen it happen, or know about it.)
And I went out and stood on the steps and said to Brother George, "Now, you watch, he's going to be wearing a brown coat and a plug hat. He will walk right down these steps in a few minutes." And he actually did. He come right out and walked down.
And I went out and stood on the steps and said to Brother George, "Now, you watch, he's going to be wearing a brown coat and a plug hat. He will walk right down these steps in a few minutes." And he actually did. He come right out and walked down.
E-8 Aproximativ, la o seară după aceea, Domnul mi-a apărut din nou, într-o dimineață, pe când se crăpa de ziuă și mi-a arătat o femeie infirmă, care avea să fie vindecată. Așa că am spus: “Ei bine, probabil că voi afla unde este.”
Așa că am coborât și era oprită apa acolo, cred că era în jurul străzii Eighth din New Albany. Erau nişte imobile duble și îmi era teamă că am oprit pe ambele părți. Pe o parte, oamenii se mutaseră, iar pe cealaltă, oamenii erau acolo. Așa că m-am dus în partea care avea… unde se locuia și am bătut la ușă. Erau nişte oameni cu adevărat săraci. Și o tânără, foarte atrăgătoare a venit la ușă, era destul de sărac îmbrăcată. Și ea a spus: “Ce vrei?”
Și am spus: “Vrei să încerci să vezi dacă este oprită apa?”
Și ea a spus: “Da, domnule.” Și s-a dus… a spus: “Nu, încă curge apa.” Am spus “Mulțumesc.”
Și mama ei era întinsă pe pat, se numea doamna Mary Darryl O'Hannion. Era armeană. Băiatul ei juca ca fundaș, cred că era la echipa de fotbal din New Albany. Iar fiica ei era la liceu; se numea Dorothy. Și ea a spus… Dorothy mi-a spus: “Nu ești tu acel om al lui Dumnezeu care a avut acea vindecare aici în spital, zilele trecute? Mama mea dorește să îţi vorbească.”
Așa că am coborât și era oprită apa acolo, cred că era în jurul străzii Eighth din New Albany. Erau nişte imobile duble și îmi era teamă că am oprit pe ambele părți. Pe o parte, oamenii se mutaseră, iar pe cealaltă, oamenii erau acolo. Așa că m-am dus în partea care avea… unde se locuia și am bătut la ușă. Erau nişte oameni cu adevărat săraci. Și o tânără, foarte atrăgătoare a venit la ușă, era destul de sărac îmbrăcată. Și ea a spus: “Ce vrei?”
Și am spus: “Vrei să încerci să vezi dacă este oprită apa?”
Și ea a spus: “Da, domnule.” Și s-a dus… a spus: “Nu, încă curge apa.” Am spus “Mulțumesc.”
Și mama ei era întinsă pe pat, se numea doamna Mary Darryl O'Hannion. Era armeană. Băiatul ei juca ca fundaș, cred că era la echipa de fotbal din New Albany. Iar fiica ei era la liceu; se numea Dorothy. Și ea a spus… Dorothy mi-a spus: “Nu ești tu acel om al lui Dumnezeu care a avut acea vindecare aici în spital, zilele trecute? Mama mea dorește să îţi vorbească.”
E-8 And about a--a--a night after that, the Lord appeared to me again, one morning, just about the break of day, and showed me a woman, hideously crippled, that was going to be made well. So I said, "Well, I'll--I'll probably find out where she's at."
And so I went down and was turning off some water up on, I believe it was around, Eighth Street in New Albany, and I had... There was a double tenement, and I was afraid I'd turned off both sides. One side, the people had moved out, and the other side, the people were there. So I went over to the side that had the--the pe--that was occupied, and I knocked at the door. And there was a--a--a real poor people, and a very attractive young girl come to the door, rather poorly dressed. And she--she said, "What did you want?"
And I said, "Would you try the water to see if it's off?"
And she said, "Yes, sir." And she went. She said, "No, the water's still on."
I said, "Thank you."
And her mother, laying on bed... Her name was Mrs. Mary Derl O'Hannian. And they--she was Armenian. Her boy played full-back, I believe it was, on the New Albany base--football team. And she had--her daughter was in high school; her name was Dorothy. And she said... Dorothy said to me, "Aren't you that man of God that had that healing here in the hospital the other day? My mother wish to speak to you."
And so I went down and was turning off some water up on, I believe it was around, Eighth Street in New Albany, and I had... There was a double tenement, and I was afraid I'd turned off both sides. One side, the people had moved out, and the other side, the people were there. So I went over to the side that had the--the pe--that was occupied, and I knocked at the door. And there was a--a--a real poor people, and a very attractive young girl come to the door, rather poorly dressed. And she--she said, "What did you want?"
And I said, "Would you try the water to see if it's off?"
And she said, "Yes, sir." And she went. She said, "No, the water's still on."
I said, "Thank you."
And her mother, laying on bed... Her name was Mrs. Mary Derl O'Hannian. And they--she was Armenian. Her boy played full-back, I believe it was, on the New Albany base--football team. And she had--her daughter was in high school; her name was Dorothy. And she said... Dorothy said to me, "Aren't you that man of God that had that healing here in the hospital the other day? My mother wish to speak to you."
E-9 Și am intrat și mi-a spus că… Stătea întinsă și era imobilizată la pat de șaptesprezece ani, de când se născuse această fată. Și așa… Fata avea șaptesprezece ani. Așa că i-am spus să… ea a spus: “Ești acel om al lui Dumnezeu care l-a vindecat pe acel om?”
Am spus: “Nu, doamnă. Nu sunt vindecător. Doar m-am rugat pentru acel om bolnav, mi s-a arătat prin ceva care mi-a spus.” Nu știam cum să-i spun, o viziune sau cum, nu știam încă ce era. Eram doar un băiat necăsătorit ș.a.m.d., așa că era cumva…
Am spus: “Nu, doamnă. Nu sunt vindecător. Doar m-am rugat pentru acel om bolnav, mi s-a arătat prin ceva care mi-a spus.” Nu știam cum să-i spun, o viziune sau cum, nu știam încă ce era. Eram doar un băiat necăsătorit ș.a.m.d., așa că era cumva…
E-9 And I went in. And she told me that... She was laying crippled, and she had been crippled in the bed seventeen years, since this girl was born. And so the girl was seventeen years old. And so I told her that... She said, "Are you that man of God that healed that man?"
I said, "No, ma'am, I'm not a healer. I just--I just merely prayed for the--the sick man, and was showed by something that told me... (I didn't know what to call it, a vision, or what; I didn't know what it was yet. I was just a boy, and single, and everything, and so there was a... )
I said, "No, ma'am, I'm not a healer. I just--I just merely prayed for the--the sick man, and was showed by something that told me... (I didn't know what to call it, a vision, or what; I didn't know what it was yet. I was just a boy, and single, and everything, and so there was a... )
E-10 Astfel, această doamnă mi-a cerut să mă rog pentru ea, și eu i-am spus să mă lase ca mai întâi să mă rog, și apoi dacă Domnul îmi va arăta, mă voi întoarce. Aşa că, după ce am plecat să mă rog, l-am luat pe fratele George și i-am spus: “Aceasta este femeia pentru care ţi-am spus că m-am rugat. Știu că este aceeași femeie. Vino cu mine.” Și am plecat acolo să ne rugăm.
Deci, această fetiță de șaptesprezece ani… desigur, eu eram doar un tinerel, iar ea avea un frate de vreo șase sau opt ani, cam așa ceva. Și aveau în casă un pom de Crăciun (era chiar după Crăciun). Și s-au dus în spatele acelui pom de Crăciun să râdă de mine, să o facă pe mama lor să se simtă bine.
Deci, această fetiță de șaptesprezece ani… desigur, eu eram doar un tinerel, iar ea avea un frate de vreo șase sau opt ani, cam așa ceva. Și aveau în casă un pom de Crăciun (era chiar după Crăciun). Și s-au dus în spatele acelui pom de Crăciun să râdă de mine, să o facă pe mama lor să se simtă bine.
E-10 This--this lady asked me for prayer for her. And I told her, "Let me pray first, and then if the Lord showed me to come back." And then when I went out to pray, I got Brother George; and I said, "That's that woman that I--I was telling you that I'd prayed about. I know it's the same woman. Go with me."
And we went up there to--to offer prayer. And so this little seventeen year old girl... ('Course me, just a young boy.) And she had a brother about six, eight years old, something like that. And there was Christmas a tree (it was right after Christmas) standing in the house, and they got behind this Christmas tree to laugh at me. To make their mother well...
And we went up there to--to offer prayer. And so this little seventeen year old girl... ('Course me, just a young boy.) And she had a brother about six, eight years old, something like that. And there was Christmas a tree (it was right after Christmas) standing in the house, and they got behind this Christmas tree to laugh at me. To make their mother well...
E-11 I-am spus că Domnul urma să o vindece. Împreună cu fratele George am mers să ne rugăm.
Și când am început să mă rog, ei bine, acel înger pe care îl văd, pe care îl vedeți în poză, l-am văzut atârnând deasupra patului. Ei bine, m-am întins și am luat-o de mână. Am spus: “Doamnă O'Hannion…” Acum locuiește în New Albany, chiar acum, ea cu soțul ei și cu familia. Și am spus: “Doamnă O'Hannion, Domnul Isus m-a trimis și mi-a spus încă înainte de a veni, să mă rog pentru tine că vei fi vindecată. Ridică-te în picioare și fii vindecată în numele lui Isus.”
Picioarele îi erau trase sub ea. Ea, stătea cu o Biblie armeană peste inimă, şi a început să se îndrepte spre marginea patului. Și în timp ce făcea lucrul acesta, ea… Apoi, Satan mi-a vorbit şi mi-a spus: “Ai lăsat-o să cadă pe podeaua aceea, își va rupe gâtul, de pe patul acela înalt.” M-am speriat pentru o clipă, însă am știut întotdeauna că acele viziuni (nu știam atunci ce erau), că ceea ce mi s-a arătat a fost întotdeauna corect. Așa că am continuat oricum, am lăsat-o să se dea jos din pat. Dumnezeu este martorul meu, imediat ce s-a dat jos din acel pat, ambele picioare i s-au îndreptat. Fiica ei a început să țipe, îşi trăgea părul și a alergat în stradă țipând cât a putut de tare; au început să vină vecinii de pretutindeni. Și iat-o acolo, pentru prima dată după șaptesprezece ani, umbla în aceea cameră lăudându-L pe Dumnezeu. Am plecat imediat ca să scap de ea.
Mai târziu m-am împrietenit cu această fată tânără și am umblat cu ea. Desigur, acest lucru nu trebuie să fie înregistrat, dar am umblat cu acea fată tânără.
Și când am început să mă rog, ei bine, acel înger pe care îl văd, pe care îl vedeți în poză, l-am văzut atârnând deasupra patului. Ei bine, m-am întins și am luat-o de mână. Am spus: “Doamnă O'Hannion…” Acum locuiește în New Albany, chiar acum, ea cu soțul ei și cu familia. Și am spus: “Doamnă O'Hannion, Domnul Isus m-a trimis și mi-a spus încă înainte de a veni, să mă rog pentru tine că vei fi vindecată. Ridică-te în picioare și fii vindecată în numele lui Isus.”
Picioarele îi erau trase sub ea. Ea, stătea cu o Biblie armeană peste inimă, şi a început să se îndrepte spre marginea patului. Și în timp ce făcea lucrul acesta, ea… Apoi, Satan mi-a vorbit şi mi-a spus: “Ai lăsat-o să cadă pe podeaua aceea, își va rupe gâtul, de pe patul acela înalt.” M-am speriat pentru o clipă, însă am știut întotdeauna că acele viziuni (nu știam atunci ce erau), că ceea ce mi s-a arătat a fost întotdeauna corect. Așa că am continuat oricum, am lăsat-o să se dea jos din pat. Dumnezeu este martorul meu, imediat ce s-a dat jos din acel pat, ambele picioare i s-au îndreptat. Fiica ei a început să țipe, îşi trăgea părul și a alergat în stradă țipând cât a putut de tare; au început să vină vecinii de pretutindeni. Și iat-o acolo, pentru prima dată după șaptesprezece ani, umbla în aceea cameră lăudându-L pe Dumnezeu. Am plecat imediat ca să scap de ea.
Mai târziu m-am împrietenit cu această fată tânără și am umblat cu ea. Desigur, acest lucru nu trebuie să fie înregistrat, dar am umblat cu acea fată tânără.
E-11 I told her that the Lord was going to heal her. And I... Brother George and I got down to pray, and when I started to pray, well, that Angel that I see, that--that you see in the picture, I seen it hanging over the bed. Well, I reached over and took a hold of her hand; and I said, "Mrs. O'Hannian..." (Now, she lives in New Albany right now, her and her husband and family.) And I said, "Mrs. O'Hannian, the Lord Jesus has sent me and told me before coming, that--to pray for you, and you was going to be made well. Rise up on your feet and be made well in the Name of Jesus."
Her legs was drawed up under her. She--with her Armenian Bible over her heart, started moving towards the side of the bed. And as she did, she... Then Satan spoke to me, said, "You let her hit that floor, she'll break her neck, off that high bed."
I was scared for a moment. And I'd always knowed that what them visions (I didn't know what it was then) had told me, was always right. So I went ahead anyhow. Let her come off the bed, and, God being my witness, as soon as she started jump from that bed, both legs come straight. Her daughter screamed, pulling her hair and running out into the street, screaming as loud as she could. Neighbors come from everywhere. And there she was, for the first time, for seventeen years, walking around in that room, praising God.
I left immediately to get away from it. Later, I got acquainted with this young girl and went with her. 'Course this don't have to be on record, but I went with the young girl.
Her legs was drawed up under her. She--with her Armenian Bible over her heart, started moving towards the side of the bed. And as she did, she... Then Satan spoke to me, said, "You let her hit that floor, she'll break her neck, off that high bed."
I was scared for a moment. And I'd always knowed that what them visions (I didn't know what it was then) had told me, was always right. So I went ahead anyhow. Let her come off the bed, and, God being my witness, as soon as she started jump from that bed, both legs come straight. Her daughter screamed, pulling her hair and running out into the street, screaming as loud as she could. Neighbors come from everywhere. And there she was, for the first time, for seventeen years, walking around in that room, praising God.
I left immediately to get away from it. Later, I got acquainted with this young girl and went with her. 'Course this don't have to be on record, but I went with the young girl.
E-12 Nu după mult timp, după câteva săptămâni, am fost acasă la mama într-o seară. Mă rugasem în acea zi și pur și simplu, părea că nu puteam să ajung la victorie în rugăciunea mea. Și m-am gândit să rămân toată… știţi voi, mai bine merg la culcare. Stăteam acasă la acea vreme. Așa că am intrat în cameră să mă rog și mi se pare că era cam ora unu dimineața. M-am rugat și deodată m-am uitat. Și mama, obișnuia să-și pună hainele grămadă pe un scaun, ştiţi voi; eram cu adevărat oameni săraci.
M-am uitat şi venea spre mine ceva alb. Și am crezut că mă uit la scaunul acela de haine, dar era acel înger al Domnului, acel nor, știţi voi, și a venit acolo unde eram.
M-am uitat şi venea spre mine ceva alb. Și am crezut că mă uit la scaunul acela de haine, dar era acel înger al Domnului, acel nor, știţi voi, și a venit acolo unde eram.
E-12 Not long after that, a few weeks, I was in my mother's house one evening. And I'd been praying that day, and I--I just simply couldn't seem to break through to a--to victory in my prayer. And I thought I'd just stay all, you know, go ahead to bed. I was staying home at that time. And so I went into the--the room to--to pray, and I was about one o'clock in the morning, I guess.
And I--I prayed, and all at once I looked. And mama, she used to take her clothes and just pile them in a chair, you know. We're real poor people. And I looked, Something white coming to me. And I thought, I was looking at that chair of clothes. But It was that Angel of the Lord that--like cloud, you know.
And I--I prayed, and all at once I looked. And mama, she used to take her clothes and just pile them in a chair, you know. We're real poor people. And I looked, Something white coming to me. And I thought, I was looking at that chair of clothes. But It was that Angel of the Lord that--like cloud, you know.
E-13 Și eram într-o cameră micuţă, într-o căsuţă, cum o numim noi, tip vagon, o casă mică, dreaptă cu două încăperi și pe lateral avea aici nişte lambriuri roșii. În partea dreaptă era un mic pat cu baldachin de fier. Era o femeie cu părul negru care stătea lângă… a ieșit dintr-o cameră să intre în bucătărie, şi stătea în fața ușii acelei bucătării, plângând. Şi era un tată, stătea în picioare înaintea mea, care îmi adusese un copil şi era ceva așezat pe pieptul lui mic și unul… piciorul stâng era rănit de jur împrejur, încât părea că stătea lângă corpul lui micuţ și piciorul drept era întors invers, avea ambele brațe rănite, depărtate de corpul său. Și corpul său mic era răsucit și rănit până chiar aici, la gât. Și m-am întrebat: “Ce înseamnă acest lucru?”
Și m-am uitat, în stânga mea era așezată, stătea acolo o bătrână care şi-a dat jos ochelarii și îi ștergea de lacrimi, sau ceva de pe ochelari. În dreapta mea, pe un divan roşu, care se potrivea cu scaunul, stătea un băiat tânăr blond, cu părul creț, privind pe fereastră. M-am uitat şi în dreapta mea, acolo stătea în picioare acel înger al Domnului. Și mi-a spus: “Poate trăi acest copilaş?”
Și am spus: “Domnule, nu știu.”
El a spus: “Pune-ți mâinile peste el şi va trăi.”
Și am făcut; iar bebelușul a sărit din brațele tatălui, iar picioruşul drept s-a dezrăsucit, partea dreaptă s-a dezrăsucit, brațul drept s-a dezrăsucit. A mai făcut un pas şi cealaltă parte s-a dezrăsucit. A făcut un alt pas şi cealaltă parte s-a dezrăsucit… corpul, partea de mijloc s-a dezrăsucit. Și și-a pus mâinile mici în ale mele și a spus: “Frate Branham, sunt complet vindecat.” Micuțul purta o salopetă din velur albastru… sau salopeţică, salopetă de copii. Avea părul şaten și o gură mică.
Și m-am uitat, în stânga mea era așezată, stătea acolo o bătrână care şi-a dat jos ochelarii și îi ștergea de lacrimi, sau ceva de pe ochelari. În dreapta mea, pe un divan roşu, care se potrivea cu scaunul, stătea un băiat tânăr blond, cu părul creț, privind pe fereastră. M-am uitat şi în dreapta mea, acolo stătea în picioare acel înger al Domnului. Și mi-a spus: “Poate trăi acest copilaş?”
Și am spus: “Domnule, nu știu.”
El a spus: “Pune-ți mâinile peste el şi va trăi.”
Și am făcut; iar bebelușul a sărit din brațele tatălui, iar picioruşul drept s-a dezrăsucit, partea dreaptă s-a dezrăsucit, brațul drept s-a dezrăsucit. A mai făcut un pas şi cealaltă parte s-a dezrăsucit. A făcut un alt pas şi cealaltă parte s-a dezrăsucit… corpul, partea de mijloc s-a dezrăsucit. Și și-a pus mâinile mici în ale mele și a spus: “Frate Branham, sunt complet vindecat.” Micuțul purta o salopetă din velur albastru… sau salopeţică, salopetă de copii. Avea părul şaten și o gură mică.
E-13 And it come over to where I was and I--and I was standing in a room, a little what we call a shotgun house: little straight house, two rooms in it. And it had red wainscoting up here for the side. You see? There was little iron poster bed to my right side. There was a black headed woman standing against the--the one room--went out into the kitchen--she was standing against that kitchen door, a weeping. There was a father standing to me that had brought me a baby that something had been laying on it's little chest. And one, its left leg was wound around, till it was laying up against it's little body, and the right leg wind vi--vice versa. Both arms wound up, too, against its body, and its little body was twisted and wound up, till it--right here at his neck. And I wondered, what does this mean.
And I looked, setting down to my left, and there set an old woman, taking her glasses off and wiping them from tears or something on her glasses. To my right, on a red duofold, which was a match to the chair, set a young, blond-headed boy with curly hair, looking out the window. And I looked, standing way over to my right, and there stood in--that Angel of the Lord. And He said to me, "Can this baby live?"
And I said, "Sir, I don't know."
He said, "Lay your hands across it. It shall live." And I--I did. And the baby had jumped down off the--out of the arms of the father, and the little right leg untwisted, and the right side untwisted, right arm untwisted. It made another step and the other side untwisted. Made another step, and the other side untwist--the body, middle part, untwisted, and he put his little hands in mine and said, "Brother Branham, I'm perfectly whole." The little baby was wearing blue corduroy coveralls or overalls, little bibbed overalls, and he had brown hair and a little bitty tiny mouth.
And I looked, setting down to my left, and there set an old woman, taking her glasses off and wiping them from tears or something on her glasses. To my right, on a red duofold, which was a match to the chair, set a young, blond-headed boy with curly hair, looking out the window. And I looked, standing way over to my right, and there stood in--that Angel of the Lord. And He said to me, "Can this baby live?"
And I said, "Sir, I don't know."
He said, "Lay your hands across it. It shall live." And I--I did. And the baby had jumped down off the--out of the arms of the father, and the little right leg untwisted, and the right side untwisted, right arm untwisted. It made another step and the other side untwisted. Made another step, and the other side untwist--the body, middle part, untwisted, and he put his little hands in mine and said, "Brother Branham, I'm perfectly whole." The little baby was wearing blue corduroy coveralls or overalls, little bibbed overalls, and he had brown hair and a little bitty tiny mouth.
E-14 Apoi, îngerul Domnului mi-a spus… M-a dus în altă parte. Am fost dus departe, iar el m-a așezat lângă un cimitir vechi și mi-a arătat numerele de pe o piatră funerară, lângă o biserică. Și el a spus: “Acesta va fi locul tău de regie.”
Apoi m-a dus într-un alt loc și era un… părea că fusese un oraș mic, cu vreo două magazine în interior, iar unul avea o fațadă galbenă, galben pe marginea pereților. Și m-am dus acolo, sau am stat acolo și acolo era un bătrân care a ieșit, avea o jachetă albastră de velur… sau o jachetă albastră de jeans și o salopetă albastră cu un petic galben de velur și avea o mustață albă mare. Şi el a spus: “El îți va arăta calea.”
Și următoarea dată când am venit, am văzut… Mergeam într-o cameră, urmam o tânără destul de solidă. Și când am intrat pe ușă, figurinile din tapetul de pe perete erau roșii. Deasupra ușii era scris, “Dumnezeu să binecuvânteze casa noastră.” În partea dreaptă era un pat mare cu baldachin de alamă, vechi, iar în partea stângă era o sobă. Și dincolo, în colț stătea o fată de vreo cincisprezece ani care avuse poliomielită, sau aşa ceva, care i-a tras piciorul şi acesta s-a răsucit într-o parte și era tras sub ea. Arăta ca un băiat, doar că avea părul ca o fată. Avea buzele în formă de inimă ca o fată. Și el m-a întrebat: “Ar putea merge această fată?”
Și eu am spus: “Domnule, nu știu.”
El a spus: “Du-te, pune-ţi mâinile peste stomacul ei.”
Aşa că, eram destul de sigur şi am crezut că era un băiat, pentru că mi-a spus să pun mâinile pe stomac. Am făcut cum mi-a spus el. Și am auzit pe cineva spunând: “Slavă Domnului!” Am ridicat privirea și când am privit, fata aceea se ridicase. Și când s-a ridicat, pijamalele pe care le purta, pijamaua de pe piciorul ei s-a ridicat și s-a văzut un genunchi rotund ca genunchiul unei fete și nu unul noduros, știţi voi, cum este genunchiul unui băiat. Am realizat că era o fată. Era în pijamale și a venit spre mine, pieptănându-se (era blondă), în timp ce se pieptăna. Fata locuiește astăzi în Salem, s-a căsătorit și are trei sau patru copii. Mama și tatăl ei sunt şi ei acolo.
Apoi m-a dus într-un alt loc și era un… părea că fusese un oraș mic, cu vreo două magazine în interior, iar unul avea o fațadă galbenă, galben pe marginea pereților. Și m-am dus acolo, sau am stat acolo și acolo era un bătrân care a ieșit, avea o jachetă albastră de velur… sau o jachetă albastră de jeans și o salopetă albastră cu un petic galben de velur și avea o mustață albă mare. Şi el a spus: “El îți va arăta calea.”
Și următoarea dată când am venit, am văzut… Mergeam într-o cameră, urmam o tânără destul de solidă. Și când am intrat pe ușă, figurinile din tapetul de pe perete erau roșii. Deasupra ușii era scris, “Dumnezeu să binecuvânteze casa noastră.” În partea dreaptă era un pat mare cu baldachin de alamă, vechi, iar în partea stângă era o sobă. Și dincolo, în colț stătea o fată de vreo cincisprezece ani care avuse poliomielită, sau aşa ceva, care i-a tras piciorul şi acesta s-a răsucit într-o parte și era tras sub ea. Arăta ca un băiat, doar că avea părul ca o fată. Avea buzele în formă de inimă ca o fată. Și el m-a întrebat: “Ar putea merge această fată?”
Și eu am spus: “Domnule, nu știu.”
El a spus: “Du-te, pune-ţi mâinile peste stomacul ei.”
Aşa că, eram destul de sigur şi am crezut că era un băiat, pentru că mi-a spus să pun mâinile pe stomac. Am făcut cum mi-a spus el. Și am auzit pe cineva spunând: “Slavă Domnului!” Am ridicat privirea și când am privit, fata aceea se ridicase. Și când s-a ridicat, pijamalele pe care le purta, pijamaua de pe piciorul ei s-a ridicat și s-a văzut un genunchi rotund ca genunchiul unei fete și nu unul noduros, știţi voi, cum este genunchiul unui băiat. Am realizat că era o fată. Era în pijamale și a venit spre mine, pieptănându-se (era blondă), în timp ce se pieptăna. Fata locuiește astăzi în Salem, s-a căsătorit și are trei sau patru copii. Mama și tatăl ei sunt şi ei acolo.
E-14 And then, the Angel of the Lord told me, He was taking me somewhere else, and I was carried way away. And He set me down by the side of an old graveyard and showed me the numbers on a tombstone near a church. And He said, "This will be your directing place." He carried me into another place, and there was a--looked like it had been a little town with about two stores in it, and one had a yellow front, yellow bordering on the walls. And I walked up there, or stood there, and there was an old man coming out with a blue corduroy jacket on, or blue jean jacket, and blue overalls with a cord--a yellow corduroy cap, and he had a big white mustache. He said, "He will show you the way."
And the next time I come to, I saw, I was walking into a room following a rather heavy-set young woman. And as I entered the door, the figures in the paper on the wall, were red. Up over the door had a sign, "God bless our home." There was a big old brass poster bed laying to my right side and a chunk stove setting at the left. And over in the corner laid a girl of about fifteen years old, and she'd had polio or something, that had drawed her right leg up, and her foot turned sideways, and was drawed under her. And she--and she looked like a boy, only she had hair like a girl, and she had a--a heart shaped lips like a girl. And he said to me, "Can that girl walk?"
And I said, "Sir, I do not know."
He said, "Go, put your hands across her stomach." Then I thought it was a boy, sure enough, because Him having me put my hands across her stomach. I did as He told me, and I heard somebody say, "Praise the Lord." And I looked up, and when I did, this girl was raising up. And when she raised up, the pajamas she had on, her pajama leg come up, and it showed a round knee like a girl's knee and not knotty, you know, like the boy's knee. And I knew it was a girl, and she had on her pajamas, and she come walking to me, combing her hair. She's blond, combing her hair.
The girl lives in Salem today, married and got three or four children. And her mother and father still there also.
And the next time I come to, I saw, I was walking into a room following a rather heavy-set young woman. And as I entered the door, the figures in the paper on the wall, were red. Up over the door had a sign, "God bless our home." There was a big old brass poster bed laying to my right side and a chunk stove setting at the left. And over in the corner laid a girl of about fifteen years old, and she'd had polio or something, that had drawed her right leg up, and her foot turned sideways, and was drawed under her. And she--and she looked like a boy, only she had hair like a girl, and she had a--a heart shaped lips like a girl. And he said to me, "Can that girl walk?"
And I said, "Sir, I do not know."
He said, "Go, put your hands across her stomach." Then I thought it was a boy, sure enough, because Him having me put my hands across her stomach. I did as He told me, and I heard somebody say, "Praise the Lord." And I looked up, and when I did, this girl was raising up. And when she raised up, the pajamas she had on, her pajama leg come up, and it showed a round knee like a girl's knee and not knotty, you know, like the boy's knee. And I knew it was a girl, and she had on her pajamas, and she come walking to me, combing her hair. She's blond, combing her hair.
The girl lives in Salem today, married and got three or four children. And her mother and father still there also.
E-15 Așa că o dată, am auzit pe cineva spunând: “Frate Branham… sau, frate Bill. Oh, frate Bill.” Mă striga mama. Și m-am gândit că auzeam un fel de bâiguială că venea din acel vis, știţi, un fel de cuvinte neînţelese.
Și am spus: “Ce vrei, mamă?” era în camera alăturată unde dormea. Și ea a spus: “E cineva care bate la ușa ta.”
Și am auzit, “Frate Bill.” Am deschis ușa. Şi a intrat un bărbat. Se numea John Emil. Acum locuiește în Miami, Florida. Și el a spus: “Frate Bill, nu îți amintești de mine?” Am spus: “Nu, nu cred că îmi amintesc.”
A spus: “M-ai botezat pe mine și pe familia mea. Dar,” a spus, “am luat un drum greșit.” El a spus: “Am ucis un bărbat aici, acum ceva timp, l-am lovit cu pumnul și i-am rupt gâtul într-o bătaie.” A spus: “Am pierdut unul dintre băieții mei, pe cel mai mare.” Și a spus: “Cel mic zace acasă, acum este pe moarte.” Și a spus: “Doctorul din oraș, de aici, tocmai a plecat și a spus că copilul are o dublă pneumonie și abia că mai poate respira.” Și mi-a spus: “Eu doar… Mi-ai venit în inimă și m-am întrebat dacă vei veni și te vei ruga pentru el.” Și mi-a spus: “Acum, după cum știți, sunt văr cu Graham Snelling.” Graham Snelling este reverendul Graham Snelling acum, încă nu era slujitor la acea vreme, un băiat bun creștin. El a spus: “Este vărul meu. Mă duc să-l iau”, acesta locuia la aproximativ o jumătate de milă de mine, în oraș și a spus:“ Mă duc să-l iau. Ai vrea să vii?”
Și am spus: “Ce vrei, mamă?” era în camera alăturată unde dormea. Și ea a spus: “E cineva care bate la ușa ta.”
Și am auzit, “Frate Bill.” Am deschis ușa. Şi a intrat un bărbat. Se numea John Emil. Acum locuiește în Miami, Florida. Și el a spus: “Frate Bill, nu îți amintești de mine?” Am spus: “Nu, nu cred că îmi amintesc.”
A spus: “M-ai botezat pe mine și pe familia mea. Dar,” a spus, “am luat un drum greșit.” El a spus: “Am ucis un bărbat aici, acum ceva timp, l-am lovit cu pumnul și i-am rupt gâtul într-o bătaie.” A spus: “Am pierdut unul dintre băieții mei, pe cel mai mare.” Și a spus: “Cel mic zace acasă, acum este pe moarte.” Și a spus: “Doctorul din oraș, de aici, tocmai a plecat și a spus că copilul are o dublă pneumonie și abia că mai poate respira.” Și mi-a spus: “Eu doar… Mi-ai venit în inimă și m-am întrebat dacă vei veni și te vei ruga pentru el.” Și mi-a spus: “Acum, după cum știți, sunt văr cu Graham Snelling.” Graham Snelling este reverendul Graham Snelling acum, încă nu era slujitor la acea vreme, un băiat bun creștin. El a spus: “Este vărul meu. Mă duc să-l iau”, acesta locuia la aproximativ o jumătate de milă de mine, în oraș și a spus:“ Mă duc să-l iau. Ai vrea să vii?”
E-15 And so a... I--I--I come to. And I could hear somebody saying, "Brother Branham," or "Brother Bill, oh, Brother Bill..." And my mother was calling me. And I thought, "I here one, one way a..." coming out of that vision you know, kindly droggy, and I said, "What do you want, Mom?" And in the next room where she was sleeping, and she said, "There's somebody knocking at your door." And I heard it, "Brother Bill..."
And I opened the door. It was a man stepped in. His name was John Emmel. He lives in Miami, Florida, now. And he said, "Brother Bill, you don't remember me."
I said, "No, I don't believe I do."
Said, "You baptized me and my family," but said, "I took a road that's wrong." He said, "I killed a man, here some time ago, hit him with my fist and broke his neck in a fight." Said, "I've lost one of my little boys, the oldest one." And said, "The youngest one is laying home, dying now." And said, "The doctor of the city here, had just left and said, 'The child has double pneumonia' and it just barely can get its breath." And said, "I--I--I--I just... You come on my heart, and wonder if you'd come and have prayer with it." And said, "Now, as you know, I'm a cousin to Graham Snelling." (Which, Graham Snelling, the Reverend Graham Snelling now, had not become a minister at that time--a nice Christian boy.) He said, "He's my cousin. I'm going down to get him (which lived about a half a mile from me, down in the city). And said, "I'm going down to get him. And will you go up?"
And I opened the door. It was a man stepped in. His name was John Emmel. He lives in Miami, Florida, now. And he said, "Brother Bill, you don't remember me."
I said, "No, I don't believe I do."
Said, "You baptized me and my family," but said, "I took a road that's wrong." He said, "I killed a man, here some time ago, hit him with my fist and broke his neck in a fight." Said, "I've lost one of my little boys, the oldest one." And said, "The youngest one is laying home, dying now." And said, "The doctor of the city here, had just left and said, 'The child has double pneumonia' and it just barely can get its breath." And said, "I--I--I--I just... You come on my heart, and wonder if you'd come and have prayer with it." And said, "Now, as you know, I'm a cousin to Graham Snelling." (Which, Graham Snelling, the Reverend Graham Snelling now, had not become a minister at that time--a nice Christian boy.) He said, "He's my cousin. I'm going down to get him (which lived about a half a mile from me, down in the city). And said, "I'm going down to get him. And will you go up?"
E-16 Și i-am spus: “Da, domnule Emil, de îndată ce mă îmbrac.” A spus: “Vin şi te iau cu maşina.”
Și am spus: “Bine.”
A spus: “De îndată ce îl iau pe Graham, vreau să veniţi să vă rugați împreună pentru copil. Am spus: “Bine.” Așa că m-am dus să mă pregătesc.
Și mama a spus: “Care era problema?”
Am spus: “E vorba de un bebeluș care are nevoie de vindecare.” Și ea a spus: “De vindecare?”
Am spus: “Da, mamă.” Și i-am spus: “Îţi voi spune mai multe despre asta când mă întorc.”
Așa că în câteva clipe a bătut la ușă. Iar fratele Graham era cu el. Mergeam pe aici prin zona pe care acum o ştim ca șantierul de bărci, care era vechiul șantier de vapoare Howard, la acea vreme. Am spus: “Domnule Emil, tu… unde locuiești acum?”
El a spus: “Mai sus de Utica.”
I-am spus: “Locuiești într-o casă mică cât un vagon, una mică cu două încăperi?”
- Da, domnule, a spus el.
- Este pe un deal?
- Da domnule.
I-am spus: “Plinta voastră este făcută din limbă-şi-canel și este vopsită în roșu?” El a spus: “Așa este.”
Și am spus: “Bine.”
A spus: “De îndată ce îl iau pe Graham, vreau să veniţi să vă rugați împreună pentru copil. Am spus: “Bine.” Așa că m-am dus să mă pregătesc.
Și mama a spus: “Care era problema?”
Am spus: “E vorba de un bebeluș care are nevoie de vindecare.” Și ea a spus: “De vindecare?”
Am spus: “Da, mamă.” Și i-am spus: “Îţi voi spune mai multe despre asta când mă întorc.”
Așa că în câteva clipe a bătut la ușă. Iar fratele Graham era cu el. Mergeam pe aici prin zona pe care acum o ştim ca șantierul de bărci, care era vechiul șantier de vapoare Howard, la acea vreme. Am spus: “Domnule Emil, tu… unde locuiești acum?”
El a spus: “Mai sus de Utica.”
I-am spus: “Locuiești într-o casă mică cât un vagon, una mică cu două încăperi?”
- Da, domnule, a spus el.
- Este pe un deal?
- Da domnule.
I-am spus: “Plinta voastră este făcută din limbă-şi-canel și este vopsită în roșu?” El a spus: “Așa este.”
E-16 I said, "Yes, Mr. Emmel, soon as I put my clothes on."
And so he said, "I'll take my car and take you up."
And I said, "All right."
Said, "Soon as I get Graham. And I want you all to pray for the baby."
And I said, "All right."
So then I went to getting ready and mother said, "What was the matter?"
I said, "There's a little baby to be healed."
And so she said, "Healed?"
And I said, "Yes, mother." And so I said, "I'll tell more about it when I come back,"
So in a few moments he knocked at the door, and Brother Graham was with him. We was going up here to what we know as the boat-yard now, which was the old Howard Shipyard, at the time.
I said, "Mr. Emmel, do you--where do you live at now?"
He said, "In above Utica."
I said, "You live in a little a--what we call shotgun house, little two room."
"Yes, sir."
"Sets on a hill."
"Yes, sir," he said.
And I said, "Your--your baseboard here, is made out of tongue and groove and it's painted red."
He said, "That's right."
And so he said, "I'll take my car and take you up."
And I said, "All right."
Said, "Soon as I get Graham. And I want you all to pray for the baby."
And I said, "All right."
So then I went to getting ready and mother said, "What was the matter?"
I said, "There's a little baby to be healed."
And so she said, "Healed?"
And I said, "Yes, mother." And so I said, "I'll tell more about it when I come back,"
So in a few moments he knocked at the door, and Brother Graham was with him. We was going up here to what we know as the boat-yard now, which was the old Howard Shipyard, at the time.
I said, "Mr. Emmel, do you--where do you live at now?"
He said, "In above Utica."
I said, "You live in a little a--what we call shotgun house, little two room."
"Yes, sir."
"Sets on a hill."
"Yes, sir," he said.
And I said, "Your--your baseboard here, is made out of tongue and groove and it's painted red."
He said, "That's right."
E-17 I-am spus: “Micuțul este așezat pe un pat cu baldachin de fier și are în casă cel puțin o pereche de salopete din velur albastru.”
El le-a spus: “E îmbrăcat cu ele.”
Și i-am spus: “Și băieţaşul este un copil mic, în vârstă de aproximativ trei ani, are o gură mică, micuță şi buze subțiri. Și are părul şaten.”
El a spus: “Acesta este adevărul.”
Am spus: “Doamna Emil este o femeie cu părul negru. Și în această cameră aveți un divan roșu și un scaun roșu.”
El a spus: “Ai fost vreodată acolo, frate Branham?” Și am spus: “Cu ceva timp în urmă.”
“Cu ceva timp în urmă?” a spus el. Am spus, “Da.”
“Cum”, a spus el, “nu te-am văzut niciodată.”
Am spus: “Nu, a fost spiritual.” Am spus: “Domnule Emil, dacă te-am botezat, poate m-ai auzit spunând despre lucrurile care mi se întâmplă. Eu văd lucrurile înainte să se întâmple.”
El a spus, “Da. Ți s-a întâmplat așa ceva, frate Branham?”
I- am spus: “Da, domnule Emil. Ori de câte ori mi-a vorbit, nu mi-a spus niciodată o minciună.
Copilașul tău va fi vindecat când voi ajunge acolo.” A oprit mașina şi şi-a pus capul pe volan.
A spus: “Doamne, fii milostiv cu mine, primeşte-mă înapoi, oh, Doamne. Și îți promit că voi trăi pentru Tine tot restul zilelor mele, dacă vei cruța viața copilașului meu.” Acolo și-a predat inima lui Cristos.
El le-a spus: “E îmbrăcat cu ele.”
Și i-am spus: “Și băieţaşul este un copil mic, în vârstă de aproximativ trei ani, are o gură mică, micuță şi buze subțiri. Și are părul şaten.”
El a spus: “Acesta este adevărul.”
Am spus: “Doamna Emil este o femeie cu părul negru. Și în această cameră aveți un divan roșu și un scaun roșu.”
El a spus: “Ai fost vreodată acolo, frate Branham?” Și am spus: “Cu ceva timp în urmă.”
“Cu ceva timp în urmă?” a spus el. Am spus, “Da.”
“Cum”, a spus el, “nu te-am văzut niciodată.”
Am spus: “Nu, a fost spiritual.” Am spus: “Domnule Emil, dacă te-am botezat, poate m-ai auzit spunând despre lucrurile care mi se întâmplă. Eu văd lucrurile înainte să se întâmple.”
El a spus, “Da. Ți s-a întâmplat așa ceva, frate Branham?”
I- am spus: “Da, domnule Emil. Ori de câte ori mi-a vorbit, nu mi-a spus niciodată o minciună.
Copilașul tău va fi vindecat când voi ajunge acolo.” A oprit mașina şi şi-a pus capul pe volan.
A spus: “Doamne, fii milostiv cu mine, primeşte-mă înapoi, oh, Doamne. Și îți promit că voi trăi pentru Tine tot restul zilelor mele, dacă vei cruța viața copilașului meu.” Acolo și-a predat inima lui Cristos.
E-17 I said, "The little baby is laying in a iron poster bed, and he does have in the house, at least, a pair of blue corduroy overalls."
Says, "He has them on."
And I said, "And the baby is teeny fellow, about three years old, and he's also got a little teeny mouth, little bitty thin lips, and he's got light brown hair."
He said, "That's the truth."
I said, "Mrs. Emmel is a black-headed woman. And in this room you have a red duofold and a red chair."
He said, "Was you ever there, Brother Branham?"
And I said, "Just awhile ago."
"Awhile ago?" he said.
I said, "Yes."
"Why," he said, "I never seen you!"
I said, "No, it was spiritually." I said, "Mr. Emmel, you've heard me tell, if I baptized you, of things that happens to me. I see things before it happens."
He said, "Yeah. Did something like that happen to you, Brother Branham?"
I said, "Yes, and Mr. Emmel, ever what It was that told me, has never told me a lie. Your baby's going to be healed when I get there."
And he stopped the car, fell over the wheel, said, "God, be merciful to me. Take me back, Oh, Lord. (See?) And I promise You to live for You the rest of my days, if You're going to spare my baby's life." And there he gave his heart to Christ.
Says, "He has them on."
And I said, "And the baby is teeny fellow, about three years old, and he's also got a little teeny mouth, little bitty thin lips, and he's got light brown hair."
He said, "That's the truth."
I said, "Mrs. Emmel is a black-headed woman. And in this room you have a red duofold and a red chair."
He said, "Was you ever there, Brother Branham?"
And I said, "Just awhile ago."
"Awhile ago?" he said.
I said, "Yes."
"Why," he said, "I never seen you!"
I said, "No, it was spiritually." I said, "Mr. Emmel, you've heard me tell, if I baptized you, of things that happens to me. I see things before it happens."
He said, "Yeah. Did something like that happen to you, Brother Branham?"
I said, "Yes, and Mr. Emmel, ever what It was that told me, has never told me a lie. Your baby's going to be healed when I get there."
And he stopped the car, fell over the wheel, said, "God, be merciful to me. Take me back, Oh, Lord. (See?) And I promise You to live for You the rest of my days, if You're going to spare my baby's life." And there he gave his heart to Christ.
E-18 Ne-am dus în casă, eram cu toții bucuroşi de el, a fost adus un suflet la Cristos.
Când am intrat în casă, totul era așezat exact așa cum era, doar bătrâna nu era acolo. Bucuros şi atât de emoționat, am spus: “Aduceţi-mi copilul.” Și copilașul abia mai trăia. Vedeți, acele răni era viața care se scurgea din copilaş, era rănit până aici, la gâtul lui mic. Și am spus: “Aduceţi-mi copilul”, fără să aștept să se împlinească viziunea.
Când am intrat în casă, totul era așezat exact așa cum era, doar bătrâna nu era acolo. Bucuros şi atât de emoționat, am spus: “Aduceţi-mi copilul.” Și copilașul abia mai trăia. Vedeți, acele răni era viața care se scurgea din copilaş, era rănit până aici, la gâtul lui mic. Și am spus: “Aduceţi-mi copilul”, fără să aștept să se împlinească viziunea.
E-18 We moved into the house, all excited about him, a soul being brought back to Christ. When we--when we went into the house, there laid everything, just exactly the way it was, only the old woman wasn't there. Excitable... So excited I said, "Bring me the baby." And the baby just barely living. See, that winding up was the life gone out of the baby. It was just wound to hear it's little throat. And I said, "Bring me the baby," not waiting for the vision to fulfill.
E-19 Frate Vayle, dacă trebuia ca această pernă să fie aşezată aici, nu aş putea spune nici un cuvânt până când perna nu este așezată acolo, vedeţi. Trebuie să fie exact așa cum mi s-a arătat.
Așa că am spus: “Aduceţi-mi copilul.” Și tatăl mi-a adus copilul și m-am rugat pentru el, însă s-a înrăutățit. Așa că m-am gândit… Acum, chiar își pierduse respirația și au trebuit să se lupte, să îl scuture și tot felul pentru a-l face să respire. Și m-am gândit: “Acum, ceva este în neregulă.” Și s-a întâmplat să mă gândesc: “Unde este bătrâna care trebuia să fie acolo?” Așa că, au luat copilul şi l-au așezat pe pat. Îi puneau nişte lucruri sub nas și tot felul, și plângeau, mama țipa panicată și tot felul, iar copilașul abia mai respira. M-am gândit: “Ei bine, din prostia mea, am folosit greșit viziunea lui Dumnezeu pentru că nu am așteptat după viziune, fiind atât de super bucuros.”
Așa că am spus: “Aduceţi-mi copilul.” Și tatăl mi-a adus copilul și m-am rugat pentru el, însă s-a înrăutățit. Așa că m-am gândit… Acum, chiar își pierduse respirația și au trebuit să se lupte, să îl scuture și tot felul pentru a-l face să respire. Și m-am gândit: “Acum, ceva este în neregulă.” Și s-a întâmplat să mă gândesc: “Unde este bătrâna care trebuia să fie acolo?” Așa că, au luat copilul şi l-au așezat pe pat. Îi puneau nişte lucruri sub nas și tot felul, și plângeau, mama țipa panicată și tot felul, iar copilașul abia mai respira. M-am gândit: “Ei bine, din prostia mea, am folosit greșit viziunea lui Dumnezeu pentru că nu am așteptat după viziune, fiind atât de super bucuros.”
E-19 Brother Vayle, if this pad was supposed to be laying here, I can't say a word till that pad's laid there. See? It has to be just the way it's showed me.
So, I said, "Bring me the baby." And the daddy brought the baby to me, and I prayed for it, and it got worse. So I thought, "Now, something..." It--it really lost its breath, and they had to fight and shake and everything to get breath in it. And I thought, "Kinda something wrong." And I happened to think, "Where's the old woman?" That wasn't there yet.
So they take the baby, laid it down. They was putting stuff under it's nose and everything and crying--the mother screaming hysterically and everything, but the baby was just--just barely breathing. And I thought, "Well, through my--my stupidity I have misused the vision of God," 'cause I never waited on it, being so overexcited.
So, I said, "Bring me the baby." And the daddy brought the baby to me, and I prayed for it, and it got worse. So I thought, "Now, something..." It--it really lost its breath, and they had to fight and shake and everything to get breath in it. And I thought, "Kinda something wrong." And I happened to think, "Where's the old woman?" That wasn't there yet.
So they take the baby, laid it down. They was putting stuff under it's nose and everything and crying--the mother screaming hysterically and everything, but the baby was just--just barely breathing. And I thought, "Well, through my--my stupidity I have misused the vision of God," 'cause I never waited on it, being so overexcited.
E-20 Prin aceasta poți vedea, frate Vayle, de ce aștept, nu-mi pasă cine ce îmi spune. Te iubesc ca pe fratele meu, dar frate, nu încerca niciodată să-mi spui să fac ceva, când simt că eu ştiu voia Domnului, vedeţi. Oricât de bine ar arăta pe cealaltă parte, eu aștept după El, vedeţi. Astfel, am învățat o lecție chiar atunci, cu mulți, mulți, mulți ani în urmă, să fac exact ceea ce spune El și să nu o fac până nu spune El că este gata să se facă.
E-20 By this, you can see, Brother Vayle, why I wait. I don't care who tells me. I love you as my brother. Brother, don't never try to tell me something to do, when I--when I feel that I--I've got the will of the Lord. See, no matter how well it looks the other way, I'll wait for Him. See?
And--and so I--I learned a lesson right here, many, many, many years ago. And to do exactly what He says, and don't do it till He says it's ready to be done.
And--and so I--I learned a lesson right here, many, many, many years ago. And to do exactly what He says, and don't do it till He says it's ready to be done.
E-21 Copilașul se lupta să respire. Acum, nu le puteam spune ce am făcut, ci a trebuit doar să aștept. Și m-am gândit: “Poate că harul va trece peste asta, iartă-mă.” Ei bine, m-am dus să mă așez. Au luptat pentru viața bebelușului până la lumina zilei. Când a început să se crape de ziuă, s-au gândit că în orice moment copilaşul ar putea pleca.
Ei bine, am stat acolo și au continuat să mă întrebe: “Frate Branham, ce trebuie să facem?” sau, “Frate Bill”, mi-au spus “ce trebuie să facem?”
Am spus “Nu știu”, vedeţi.
Stăteam acolo cu capul plecat spunând: “Doamne, te rog să mă ierți.”
Ei bine, apoi, apăru lumina zilei. Fratele Graham Snelling a trebuit să meargă la muncă. Așa că domnul Emil a trebuit să-l ducă și am știut că şi eu trebuia să plec din casă, însă totuși, fratele Graham trebuia să fie acolo pentru că avea părul blond și creț, după cum știți. Ar fi trebuit să stea pe acel divan. Așa că, eu stăteam acolo unde trebuia să stea fratele Graham, însă nu era acolo bătrâna. Nu era o femeie bătrână în locul respectiv, așa că stăteam acolo. Între timp, domnul Emil și-a luat haina. Atunci m-am gândit că, dacă pleacă fratele Graham, greu aş fi putut spune când se va întoarce vreodată, vedeţi. Și m-am gândit că, chiar dacă va veni femeia, nu va mai fi acolo fratele Graham. Deci, vedeţi în ce fel de situaţie mă aflam?
Așa că, domnul Emil a spus: “Frate Branham, vrei să mergi…” sau “Frate Bill, vrei să mergi acasă?
Vrei să te duc acasă?”
I-am spus: “Nu, domnule. Aștept, doar dacă nu vă deranjează.”
Îmi displăcea să rămân în casă doar eu, copilul şi mama, pentru că erau tineri. Presupun că el avea vreo douăzeci și cinci de ani, iar eu eram cam de aceeași vârstă. Și am spus: “Nu, voi aștepta, doar dacă nu vă deranjează.”
El a spus: “Este în regulă, frate Bill.”
Astfel, mama se plimba panicată și încerca să… plângea și tot felul, știţi, iar copilașul era tot mai rău. Părea că în orice minut, încerca să-și recapete răsuflarea, ca și cum ar fi spus “Uh, uh.” Asta era toată suflarea care mai era în el.
Ei bine, am stat acolo și au continuat să mă întrebe: “Frate Branham, ce trebuie să facem?” sau, “Frate Bill”, mi-au spus “ce trebuie să facem?”
Am spus “Nu știu”, vedeţi.
Stăteam acolo cu capul plecat spunând: “Doamne, te rog să mă ierți.”
Ei bine, apoi, apăru lumina zilei. Fratele Graham Snelling a trebuit să meargă la muncă. Așa că domnul Emil a trebuit să-l ducă și am știut că şi eu trebuia să plec din casă, însă totuși, fratele Graham trebuia să fie acolo pentru că avea părul blond și creț, după cum știți. Ar fi trebuit să stea pe acel divan. Așa că, eu stăteam acolo unde trebuia să stea fratele Graham, însă nu era acolo bătrâna. Nu era o femeie bătrână în locul respectiv, așa că stăteam acolo. Între timp, domnul Emil și-a luat haina. Atunci m-am gândit că, dacă pleacă fratele Graham, greu aş fi putut spune când se va întoarce vreodată, vedeţi. Și m-am gândit că, chiar dacă va veni femeia, nu va mai fi acolo fratele Graham. Deci, vedeţi în ce fel de situaţie mă aflam?
Așa că, domnul Emil a spus: “Frate Branham, vrei să mergi…” sau “Frate Bill, vrei să mergi acasă?
Vrei să te duc acasă?”
I-am spus: “Nu, domnule. Aștept, doar dacă nu vă deranjează.”
Îmi displăcea să rămân în casă doar eu, copilul şi mama, pentru că erau tineri. Presupun că el avea vreo douăzeci și cinci de ani, iar eu eram cam de aceeași vârstă. Și am spus: “Nu, voi aștepta, doar dacă nu vă deranjează.”
El a spus: “Este în regulă, frate Bill.”
Astfel, mama se plimba panicată și încerca să… plângea și tot felul, știţi, iar copilașul era tot mai rău. Părea că în orice minut, încerca să-și recapete răsuflarea, ca și cum ar fi spus “Uh, uh.” Asta era toată suflarea care mai era în el.
E-21 The baby was fighting for breath. Now, I couldn't tell them what I'd done, but I just had to wait. I thought, "Maybe grace will override it and forgive me." Well, I went, set down.
They'd fought for life for the baby till daylight. When day begin breaking, they thought the baby'd just go at any minute. Well, I set there, and they kept asking me, "Brother Branham, what must we do?" or "Brother Bill" they called me. "What must I do?"
I said, "I don't know?" See? And I set there with my head down saying, "Lord, please forgive me."
Well... And then it come daylight. Brother Graham Snelling had to go to work. So Mr. Emmel had to take him, and I knowed I had to leave the house, and yet Brother Graham was supposed to be setting there, 'cause he's got blond curly hair, as you know. He was supposed to be setting on this duofold. So I was setting there where Brother Graham was supposed to be setting, but the old woman wasn't there and there's no old woman at the place. So I set there. And so Mr. Emmel got his coat on. Then I knowed if Brother Graham left, hard telling when he'd ever be back. See? And then I knowed if... even if the woman come, then Brother Graham wouldn't be there. So you see what kind of a condition I was in.
And so, Mr. Emmel said, "Brother Branham do you want to go?" or "Brother Bill, you want to go home? You want me to take you down home?
I said, "No, sir. I'll just wait, if you don't mind." I hated to stay there in the house, just the baby, and the mother, myself, 'cause they were young people. They--he was about twenty-five years old, I suppose. And I was about the same age. And I said, "No. I'll just--I'll just wait, if you don't mind."
He said, "It's all right, Brother--Brother Bill."
And so a... The mother walking the floor, hysterically, and trying to--crying and everything, you know. And the baby's just worse. See? Just looked like any minute it's... just trying to catch its breath going, "enh... enh" [Brother Branham makes a sound--Ed.] That's all of it's breath was in it. And nothing...
They'd fought for life for the baby till daylight. When day begin breaking, they thought the baby'd just go at any minute. Well, I set there, and they kept asking me, "Brother Branham, what must we do?" or "Brother Bill" they called me. "What must I do?"
I said, "I don't know?" See? And I set there with my head down saying, "Lord, please forgive me."
Well... And then it come daylight. Brother Graham Snelling had to go to work. So Mr. Emmel had to take him, and I knowed I had to leave the house, and yet Brother Graham was supposed to be setting there, 'cause he's got blond curly hair, as you know. He was supposed to be setting on this duofold. So I was setting there where Brother Graham was supposed to be setting, but the old woman wasn't there and there's no old woman at the place. So I set there. And so Mr. Emmel got his coat on. Then I knowed if Brother Graham left, hard telling when he'd ever be back. See? And then I knowed if... even if the woman come, then Brother Graham wouldn't be there. So you see what kind of a condition I was in.
And so, Mr. Emmel said, "Brother Branham do you want to go?" or "Brother Bill, you want to go home? You want me to take you down home?
I said, "No, sir. I'll just wait, if you don't mind." I hated to stay there in the house, just the baby, and the mother, myself, 'cause they were young people. They--he was about twenty-five years old, I suppose. And I was about the same age. And I said, "No. I'll just--I'll just wait, if you don't mind."
He said, "It's all right, Brother--Brother Bill."
And so a... The mother walking the floor, hysterically, and trying to--crying and everything, you know. And the baby's just worse. See? Just looked like any minute it's... just trying to catch its breath going, "enh... enh" [Brother Branham makes a sound--Ed.] That's all of it's breath was in it. And nothing...
E-22 Nu aveau penicilină și astfel de lucruri în acele zile, pe care le aveți acum, așa că au pus doar nişte creme pe el, sau așa ceva; iar micuțul le-a avut de câteva zile și se şterse, vedeţi… ori s-au terminat.
Astfel, m-am așezat acolo și m-am gândit: “Păi, dacă pleacă Graham…”
Graham s-a îmbrăcat şi a pornit să iasă pe ușă, iar el i-a spus soției sale: “Acum, ne întoarcem într- un minut.”
M-am gândit: “Doamne, acum va trebui să rămân aici toată ziua și poate toată noaptea din nou, vedeţi, așteptând acea viziune. Ce aş putea face?”
Și m-am uitat pe fereastră, și de după casă venea bunica copilașului (am aflat mai târziu că era bunica) și ea purta ochelari. M-am gândit: “Asta este, Doamne. Dacă Graham pur și simplu nu ar ieşi pe ușă.” Deci, ea întotdeauna venea prin ușa din față, dar cumva, nici ei nu ştiau cum, ea a mers la ușa din spate şi a intrat în bucătărie. A intrat în bucătărie, în casa mică veche și a ajuns la ușă. Fiica ei a alergat la ea și a sărutat-o, pentru că era mama ei, știţi și a sărutat-o pe ea și pe fratele Graham.
Și apoi a spus: “Copilul se simte mai bine?”
Și ea a spus: “Mamă, e pe moarte.” Și a început să țipe în felul acela. Și plângea şi mama ei.
Astfel, m-am așezat acolo și m-am gândit: “Păi, dacă pleacă Graham…”
Graham s-a îmbrăcat şi a pornit să iasă pe ușă, iar el i-a spus soției sale: “Acum, ne întoarcem într- un minut.”
M-am gândit: “Doamne, acum va trebui să rămân aici toată ziua și poate toată noaptea din nou, vedeţi, așteptând acea viziune. Ce aş putea face?”
Și m-am uitat pe fereastră, și de după casă venea bunica copilașului (am aflat mai târziu că era bunica) și ea purta ochelari. M-am gândit: “Asta este, Doamne. Dacă Graham pur și simplu nu ar ieşi pe ușă.” Deci, ea întotdeauna venea prin ușa din față, dar cumva, nici ei nu ştiau cum, ea a mers la ușa din spate şi a intrat în bucătărie. A intrat în bucătărie, în casa mică veche și a ajuns la ușă. Fiica ei a alergat la ea și a sărutat-o, pentru că era mama ei, știţi și a sărutat-o pe ea și pe fratele Graham.
Și apoi a spus: “Copilul se simte mai bine?”
Și ea a spus: “Mamă, e pe moarte.” Și a început să țipe în felul acela. Și plângea şi mama ei.
E-22 They didn't have penicillin and things them days (You see?), so they just, they just put plasters on them and things like that. But the little baby had had it for several days, and it was gone, see, or going.
And then I--I set down there and I thought, "My, if Graham goed..." Graham got his coat on, and he started to go out the door. And he said to his wife, he said, "Now, we'll be back just in minute."
And I thought, "Oh God... Then I'd have to stay here all day and maybe all night again (You see?) waiting for that vision. What can I do?"
And I looked out the window, and coming around the house, come the baby's grandmother in there. (I did learn later it was the grandmother.) And she had on glasses. I thought, "This is it, Lord, if-if Graham just don't go out the door." So she always come to the front door, but somehow--they don't even know till yet--but she went to the back door, come in the kitchen. And she walked in the kitchen--little old house--and she got to the door, her daughter run over there and kissed her, 'cause it was the daughter's mother, you know, and kissed her. And Brother Graham... And then she said, "Is the baby better?"
She said, "Mother, it's dying," and she started screaming like that and her mother crying...
And then I--I set down there and I thought, "My, if Graham goed..." Graham got his coat on, and he started to go out the door. And he said to his wife, he said, "Now, we'll be back just in minute."
And I thought, "Oh God... Then I'd have to stay here all day and maybe all night again (You see?) waiting for that vision. What can I do?"
And I looked out the window, and coming around the house, come the baby's grandmother in there. (I did learn later it was the grandmother.) And she had on glasses. I thought, "This is it, Lord, if-if Graham just don't go out the door." So she always come to the front door, but somehow--they don't even know till yet--but she went to the back door, come in the kitchen. And she walked in the kitchen--little old house--and she got to the door, her daughter run over there and kissed her, 'cause it was the daughter's mother, you know, and kissed her. And Brother Graham... And then she said, "Is the baby better?"
She said, "Mother, it's dying," and she started screaming like that and her mother crying...
E-23 Apoi m-am gândit: “Dacă s-ar putea întâmpla asta, acum, dacă nu ar ieși Graham afară…” M-am ridicat și nu puteam spune nimic, vedeți, așteptam. Și fratele Graham se plimba. M-am ridicat ca să se poată așeza el. Și el era ceva rudenie a sa, vedeți, așa că a început să plângă și el și s-a așezat pe divan, unde trebuia să stea.
M-am gândit: “Acum, dacă ar veni bătrâna și s-ar așeza pe acest scaun roșu.” Și m-am întors spre ușa în care stătea domnul Emil, cu pardesiul pe el și gata să iasă. Era o vreme foarte rece, un viscol rece. Și m-am gândit… și bătrâna s-a așezat pe acel scaun; iar Graham s-a așezat și și-a plecat capul în jos; iar mama bebelușului şi-a ridicat mâna deasupra ușii și a început să plângă - exact cum era în viziune - și bătrâna s-a așezat. Și, în loc să fie lacrimi pe ochelarii ei, îi aduse din frig şi s-au aburit; și a întins mâna în servietă și a scos o batistă mică, sau din poşetă și a început să șteargă acei ochelari. Frate, asta era.
I-am spus domnului Emil, i-am spus: “Domnule Emil, mai ai încredere în mine ca slujitor al lui Cristos?” El a spus: “Sigur, frate Branham.”
I-am spus: “Acum îţi pot spune. Adineaori, am vorbit înaintea viziunii; de aceea nu s-a întâmplat. Dacă mai ai încredere în mine, du-te și adu-mi copilul.” O, doamne. Am văzut că, chiar atunci era momentul. “Du-te și adu-mi copilul.”
El a spus: “Voi face orice îmi vei spune, frate Bill. Nu-mi va fi frică să-l iau.” Pentru că, atunci când îl ridicai, pur și simplu i se oprea respirația. Mi-a adus copilul la mine, l-a ridicat și l-a luat în brațe. Mi l-a adus și a stat acolo.
Am pus mâna pe el și am spus: “Doamne, iartă prostia robului tău. Am vorbit înainte de viziunea ta, dar acum lasă să se știe că Tu ești Dumnezeul cerurilor și al pământului.”
Cum am spus lucrul acesta, copilașul și-a aruncat ambele brațe în jurul tatălui său și a început să țipe și să plângă, spunând: “Tati, mă simt bine acum”, vedeţi.
Am spus: “Domnule Emil, lasă copilul în pace. Vor trece trei zile înainte de a-l părăsi, pentru că făcuse trei pași răsucindu-se.”
M-am gândit: “Acum, dacă ar veni bătrâna și s-ar așeza pe acest scaun roșu.” Și m-am întors spre ușa în care stătea domnul Emil, cu pardesiul pe el și gata să iasă. Era o vreme foarte rece, un viscol rece. Și m-am gândit… și bătrâna s-a așezat pe acel scaun; iar Graham s-a așezat și și-a plecat capul în jos; iar mama bebelușului şi-a ridicat mâna deasupra ușii și a început să plângă - exact cum era în viziune - și bătrâna s-a așezat. Și, în loc să fie lacrimi pe ochelarii ei, îi aduse din frig şi s-au aburit; și a întins mâna în servietă și a scos o batistă mică, sau din poşetă și a început să șteargă acei ochelari. Frate, asta era.
I-am spus domnului Emil, i-am spus: “Domnule Emil, mai ai încredere în mine ca slujitor al lui Cristos?” El a spus: “Sigur, frate Branham.”
I-am spus: “Acum îţi pot spune. Adineaori, am vorbit înaintea viziunii; de aceea nu s-a întâmplat. Dacă mai ai încredere în mine, du-te și adu-mi copilul.” O, doamne. Am văzut că, chiar atunci era momentul. “Du-te și adu-mi copilul.”
El a spus: “Voi face orice îmi vei spune, frate Bill. Nu-mi va fi frică să-l iau.” Pentru că, atunci când îl ridicai, pur și simplu i se oprea respirația. Mi-a adus copilul la mine, l-a ridicat și l-a luat în brațe. Mi l-a adus și a stat acolo.
Am pus mâna pe el și am spus: “Doamne, iartă prostia robului tău. Am vorbit înainte de viziunea ta, dar acum lasă să se știe că Tu ești Dumnezeul cerurilor și al pământului.”
Cum am spus lucrul acesta, copilașul și-a aruncat ambele brațe în jurul tatălui său și a început să țipe și să plângă, spunând: “Tati, mă simt bine acum”, vedeţi.
Am spus: “Domnule Emil, lasă copilul în pace. Vor trece trei zile înainte de a-l părăsi, pentru că făcuse trei pași răsucindu-se.”
E-23 Then I thought, "If this will just work... Now if Graham don't go out... And I raised up, and I couldn't say nothing (You see?), just wait. And Brother Graham walked around. I got up so he could set down. And he--and that was some of his relation (You see?), so he just started crying too, and set down on the duofold where he was supposed to be setting. I thought, "Now, if that old lady will just come around and set down in this red chair..." And I got back to the door where Mr. Emmel was standing with his overcoat on and ready to go out (real cold weather, blizzardy cold.). And I thought... And the old lady set down in this chair, and Graham set down and ducked his head down, and the mother of the baby put her hand up on the door and begin weeping, just exactly the vision. And the old lady set down and instead of it being tears, altogether on her glasses, coming from the cold, it fogged them. And she had reached in her little briefcase and got a little handkerchief out (or little satchel), and started wiping these glasses. Brother, that was it! I said to Mr. Emmel, I said, "Mr. Emmel, you still have confidence in me as a servant of Christ?"
He said, "I sure do, Brother Branham."
I said, "I can tell you now. I spoke ahead of the vision awhile ago. That's why it didn't happen. If you still got confidence in me, go bring me your baby." Oh, my. I seen it was right then. You see? "Go bring me your baby."
He said, "I'll do anything you tell me to do, Brother Bill. I wouldn't be afraid to pick it up..." 'Cause in pick it up, it just went... The breath altogether left it.
Brought the little baby up to me. Reached and got it in his arm, brought it up to me, and stood there. I put my hand on it and said, "Lord, forgive the stupidity of Your servant (See?); I spoke ahead of Your vision. But now let it be known that You're God of heavens and earth."
No more than said that, the little baby throwed both arms around its daddy, and begin screaming and crying, said, "Daddy, I feel all right now." See?
I said, "Mr. Emmel, let the little baby alone. It'll be three days before it leaves it, 'cause it made three steps unwinding."
He said, "I sure do, Brother Branham."
I said, "I can tell you now. I spoke ahead of the vision awhile ago. That's why it didn't happen. If you still got confidence in me, go bring me your baby." Oh, my. I seen it was right then. You see? "Go bring me your baby."
He said, "I'll do anything you tell me to do, Brother Bill. I wouldn't be afraid to pick it up..." 'Cause in pick it up, it just went... The breath altogether left it.
Brought the little baby up to me. Reached and got it in his arm, brought it up to me, and stood there. I put my hand on it and said, "Lord, forgive the stupidity of Your servant (See?); I spoke ahead of Your vision. But now let it be known that You're God of heavens and earth."
No more than said that, the little baby throwed both arms around its daddy, and begin screaming and crying, said, "Daddy, I feel all right now." See?
I said, "Mr. Emmel, let the little baby alone. It'll be three days before it leaves it, 'cause it made three steps unwinding."
E-24 M-am dus acasă şi am spus-o în biserica mea. Am spus: “Mă voi întoarce acolo.” Asta a fost luni. Am spus: “Miercuri seara, înainte de biserică, mă duc acolo.” Erau oameni săraci și le-am făcut un coș cu alimente pentru a le duce. Așa că am spus: “Aş vrea să veniţi cu toții. Și când ajungem acolo… când ajungeţi la acea casă, când voi ajunge în locul în care se află acea casă, să vă uitaţi și să vedeţi dacă acel copil nu va alerga acolo cu puțină mustață care i s-a făcut de la cum a băut ciocolată cu lapte sau ceva de genul acesta, cum își va pune mâinile în ale mele și va spune aceste cuvinte: ”Frate Bill, sunt perfect sănătos.“ Un copil mic de trei ani. ”Urmăriți și vedeți dacă nu se va întâmpla aşa.“
E-24 I went home. I told it in my church. And I said, "I'm going back." That was on Monday. I said, "Wednesday night, before church, I'm going up there." They was poor people, and we made them up a basket of groceries to take to them. So I said, "I want you all to go. And when I go there and you get around the house, and when I come to that place to where that house is, you watch and see if that little baby don't come across the floor with a little mustache made here, where he's been drinking chocolate milk or something (See?), and put his hands in mine, and say these words, 'Brother Bill, I'm perfectly whole.' This little three year old baby... Watch and see if it don't happen."
E-25 Acum, soția mea, Meda, era cu mult înainte de-a ne căsători, păi, era şi ea în grup. Și au plecat, o camionetă plină și s-au așezat în jurul casei, vedeţi, să mă vadă când ajungeam eu cu camioneta companiei de servicii publice, cu care trebuia să mă întorc acasă în acea noapte (eu nu aveam o mașină a mea), era plină cu catran în spate și alte lucruri, știţi, le-am transportat în acea zi ca să repar anumite lucruri. Am condus până în față, m-am oprit, am urcat pe verandă şi am bătut la ușă. Nu aveau covoare în micuţa locuinţă, iar mama a ieşit şi a spus: “Păi, este fratele Bill”, cam așa. Iar oamenii se uitau prin geamuri în acel moment, să vadă ce se va întâmpla.
Și într-un colț de joacă, se afla acest băiețel, era a treia zi. M-am oprit, nu am spus nici un cuvânt, iar el a venit cu paşi uşori, şi-a pus mâinile mici în ale mele cu o… băuse ciocolată cu lapte, mustața lui mică, de-a lungul, de la ciocolata cu lapte, şi şi-a pus mâinile în ale mele. A spus: “Frate Bill, sunt perfect sănătos.”
Și într-un colț de joacă, se afla acest băiețel, era a treia zi. M-am oprit, nu am spus nici un cuvânt, iar el a venit cu paşi uşori, şi-a pus mâinile mici în ale mele cu o… băuse ciocolată cu lapte, mustața lui mică, de-a lungul, de la ciocolata cu lapte, şi şi-a pus mâinile în ale mele. A spus: “Frate Bill, sunt perfect sănătos.”
E-25 My wife, now, Meda--way before we were married, so--she was in the bunch. And a truck load went and placed themselves around the house (See?) to see me when I drove up in the old Public Service Company truck that I had home that night (I didn't have any car of my own), full of tar in the back and things, you know, where I'd been hauling it that day and fixing things. Drove up in front, stopped, went up on the porch, knocked on the door, and (they didn't have no rugs on the little old floor), and the mother come across the porch, said, "Why, it's Brother Bill." like that, and the people, looking in the windows at the time to see what would happen. And in the corner, playing, was this little boy (the third day). I stopped, never said a word, and he come strolling across the floor, put his little hands up in mine with the lit... Been drinking chocolate milk (his little mustache-like across there from the chocolate milk) put his hands up in mine. Said, "Brother Bill, I'm perfectly whole."
E-26 În acea seară am mărturisit-o la biserică. Le-am spus: “Există o fată infirmă undeva, care are o nevoie.” Am spus: “Biserică, nu știu ce înseamnă aceste lucruri, nu pot să vă spun.”
Astfel, lucram la Serviciul Public și îmi amintesc că într-o zi, cam la o săptămână după aceea, eram pe punctul de a părăsi clădirea, în timp ce ieșeam. Domnul Herb Scott locuiește aici în oraș momentan (el era șeful meu) și a spus… în timp ce coboram a spus: “Billy.”
Și am spus: “Da.”
A spus: “Înainte de a pleca, am aici o scrisoare pentru tine.”
I-am spus: “Bine, Herb, o voi ridica într-un minut.” Aşa că, m-am dus în cealaltă parte să verific celălalt lucru, deci, am mers să-mi termin treaba. Și când am termina-o, mi-am amintit de acea scrisoare. M-am dus, am luat-o și am deschis-o și scria: “Dragă domnule Branham”, vedeţi, scria, “Mă numesc Nail. Sunt doamna Harold Nail. Locuim într-un loc numit South Boston”, și spunea, “suntem de credinţă metodişti. Și mi s-a întâmplat să citesc o carte pe care ați scris-o, 'Isus Cristos același ieri, azi și pentru totdeauna,' un mic pamflet. Și seara trecută, am avut o adunare de rugăciune acasă la noi și am auzit despre faptul că te-ai rugat cu succes pentru bolnavi.” Și spunea: “Am o fiică bolnavă, de cincisprezece ani”, a spus, “care este pe patul de suferință și cumva, îmi tot trece prin minte că, ar trebui să vii şi să te rogi pentru fata aceasta. Ai vrea, te rog, să o faci? Cu respect, doamnă Harold Nail. South Boston, Indiana.”
M-am gândit: “Cred că asta e fata, asta o fi ea.”
M-am dus acasă și i-am spus mamei, le-am povestit despre acest lucru. Am spus: “Aceasta este fata.”
Astfel, lucram la Serviciul Public și îmi amintesc că într-o zi, cam la o săptămână după aceea, eram pe punctul de a părăsi clădirea, în timp ce ieșeam. Domnul Herb Scott locuiește aici în oraș momentan (el era șeful meu) și a spus… în timp ce coboram a spus: “Billy.”
Și am spus: “Da.”
A spus: “Înainte de a pleca, am aici o scrisoare pentru tine.”
I-am spus: “Bine, Herb, o voi ridica într-un minut.” Aşa că, m-am dus în cealaltă parte să verific celălalt lucru, deci, am mers să-mi termin treaba. Și când am termina-o, mi-am amintit de acea scrisoare. M-am dus, am luat-o și am deschis-o și scria: “Dragă domnule Branham”, vedeţi, scria, “Mă numesc Nail. Sunt doamna Harold Nail. Locuim într-un loc numit South Boston”, și spunea, “suntem de credinţă metodişti. Și mi s-a întâmplat să citesc o carte pe care ați scris-o, 'Isus Cristos același ieri, azi și pentru totdeauna,' un mic pamflet. Și seara trecută, am avut o adunare de rugăciune acasă la noi și am auzit despre faptul că te-ai rugat cu succes pentru bolnavi.” Și spunea: “Am o fiică bolnavă, de cincisprezece ani”, a spus, “care este pe patul de suferință și cumva, îmi tot trece prin minte că, ar trebui să vii şi să te rogi pentru fata aceasta. Ai vrea, te rog, să o faci? Cu respect, doamnă Harold Nail. South Boston, Indiana.”
M-am gândit: “Cred că asta e fata, asta o fi ea.”
M-am dus acasă și i-am spus mamei, le-am povestit despre acest lucru. Am spus: “Aceasta este fata.”
E-26 And that night at the church I told it. I said, "There's a crippled girl, somewhere that's needy." I said, "Church, I don't know what these things mean. I can't tell you."
And--and so I was working at the Public Service, and I remember, one day, about a week after that, I started to leave the building, going out. And Mr. Herb Scott lives here in the city, right now, he was my boss. And he said... I started down and he said, "Billy,"
And I said, "Yes."
Said, "'Fore you leave, I've got a letter here for you."
I said, "Okay Herbie, I'll pick it up in a minute."
And a... And so I went over to get the--my other work. I was checking up. So I went over to get my other work done, and when I--I did, I remembered that letter, and I went and got it, and opened it up, and said, "Dear Mr. Branham (see?) " said, "My name is Nail. I'm Mrs. Harold Nail. We live at a place called South Boston." And said, "We're Methodist, by faith. And I happened to read a little book that you wrote, called "Jesus Christ, the Same Yesterday, Today, and Forever," a little pamphlet. And we were having prayer meeting in our house the other night, and we have heard of you having success praying for the sick." And said, "I have a afflicted daughter, fifteen years old," said, "that's laying on the bed of affliction. And somehow, I just can't get it off my mind, that I should have you to come pray for this girl. Would you please do it? Yours truly, Mrs. Harold Nail. South Boston, Indiana."
I said, "You know, that's the girl, that's her." I went home told my mother, told them about it. I said, "That's--that's the girl."
And--and so I was working at the Public Service, and I remember, one day, about a week after that, I started to leave the building, going out. And Mr. Herb Scott lives here in the city, right now, he was my boss. And he said... I started down and he said, "Billy,"
And I said, "Yes."
Said, "'Fore you leave, I've got a letter here for you."
I said, "Okay Herbie, I'll pick it up in a minute."
And a... And so I went over to get the--my other work. I was checking up. So I went over to get my other work done, and when I--I did, I remembered that letter, and I went and got it, and opened it up, and said, "Dear Mr. Branham (see?) " said, "My name is Nail. I'm Mrs. Harold Nail. We live at a place called South Boston." And said, "We're Methodist, by faith. And I happened to read a little book that you wrote, called "Jesus Christ, the Same Yesterday, Today, and Forever," a little pamphlet. And we were having prayer meeting in our house the other night, and we have heard of you having success praying for the sick." And said, "I have a afflicted daughter, fifteen years old," said, "that's laying on the bed of affliction. And somehow, I just can't get it off my mind, that I should have you to come pray for this girl. Would you please do it? Yours truly, Mrs. Harold Nail. South Boston, Indiana."
I said, "You know, that's the girl, that's her." I went home told my mother, told them about it. I said, "That's--that's the girl."
E-27 Apoi, în acea seară la biserică, i-am spus bisericii, le-am spus: “Priviţi unde este locul acela.” Am spus: “Știe cineva unde este South Boston?”
Și fratele George Wright (toți îl cunoașteți) a spus: “Frate Branham, cred că este în sud.”
Așadar, a doua zi, doi prieteni de-ai mei, împreună cu soția mea actuală și un bărbat cu soția lui din Texas, se numeau Brace, Ed Brace. Acum locuiește aici jos, sub Milltown, este fermier. Fusese fermier în vest și se mutase aici pentru a fi mai aproape de biserică. M-am rugat pentru soția lui și ea a fost vindecată de tuberculoză. Astfel, şi el a vrut să vadă acest lucru.
Am spus: “Vino cu mine și vezi dacă nu se întâmplă exact așa.”
Deci, doamna nu ştia nimic de viziune, doamna Brace. Soția mea a mers şi ea cu mine. Și fratele Jim Wisehart, vi-l amintiţi pe bătrânul bisericii de aici, bătrânul diacon, a vrut şi el să vadă. Atunci aveam doar un camion vechi și i-am îngrămădit pe toţi în el. Am coborât pe la sud de New Albany și am văzut un semn. Mi-am dat seama că nu era South Boston, ci New Boston. Deci, nu am știut încotro să mă duc, așa că m-am întors la Jeffersonville și am întrebat pe cineva. Cineva s-a dus la oficiul poștal și i s-a spus: “South Boston este deasupra lui Henryville.”
Așa că, am plecat la Henryville și am întrebat acolo. Și ni s-a spus: “Întoarceți-vă pe acest drum. Sunt vreo cincisprezece mile în spate, unde se află acele dâmburi. Veți găsi un mic loc în care… aveți grijă să nu-l pierdeți.” a spus, “pentru că este doar un mic magazin, iar în magazin este şi oficiul poștal și alte lucruri.” South Boston… după aceste dâmburi. Vedeți, sunt șaptesprezece mii de acri de dâmburi acolo, iar acesta era în spatele lor, pe dealurile de acolo.
Și fratele George Wright (toți îl cunoașteți) a spus: “Frate Branham, cred că este în sud.”
Așadar, a doua zi, doi prieteni de-ai mei, împreună cu soția mea actuală și un bărbat cu soția lui din Texas, se numeau Brace, Ed Brace. Acum locuiește aici jos, sub Milltown, este fermier. Fusese fermier în vest și se mutase aici pentru a fi mai aproape de biserică. M-am rugat pentru soția lui și ea a fost vindecată de tuberculoză. Astfel, şi el a vrut să vadă acest lucru.
Am spus: “Vino cu mine și vezi dacă nu se întâmplă exact așa.”
Deci, doamna nu ştia nimic de viziune, doamna Brace. Soția mea a mers şi ea cu mine. Și fratele Jim Wisehart, vi-l amintiţi pe bătrânul bisericii de aici, bătrânul diacon, a vrut şi el să vadă. Atunci aveam doar un camion vechi și i-am îngrămădit pe toţi în el. Am coborât pe la sud de New Albany și am văzut un semn. Mi-am dat seama că nu era South Boston, ci New Boston. Deci, nu am știut încotro să mă duc, așa că m-am întors la Jeffersonville și am întrebat pe cineva. Cineva s-a dus la oficiul poștal și i s-a spus: “South Boston este deasupra lui Henryville.”
Așa că, am plecat la Henryville și am întrebat acolo. Și ni s-a spus: “Întoarceți-vă pe acest drum. Sunt vreo cincisprezece mile în spate, unde se află acele dâmburi. Veți găsi un mic loc în care… aveți grijă să nu-l pierdeți.” a spus, “pentru că este doar un mic magazin, iar în magazin este şi oficiul poștal și alte lucruri.” South Boston… după aceste dâmburi. Vedeți, sunt șaptesprezece mii de acri de dâmburi acolo, iar acesta era în spatele lor, pe dealurile de acolo.
E-27 And then that night, at church, I said to the church; I said, "Here's that--that--that place." I said, "Anybody know where South Boston is?"
And Brother George Wright (You all are acquainted with him.), he said, "Brother Branham, it's--I think it's down in the south." So the next day, I--two friends of mine, and the--my wife (which now is,), and a man and his wife from Texas (Their name was Brace, Ad Brace. He lives down here now, in below Milltown, farmer. He was a rancher out in the West, and he'd moved here to be close to the church. And I'd prayed for his wife and she'd been healed of a tubercular condition.), and so he wanted to see this happen. I said, "You go with me and see if it don't happen just this a way." So the lady had never seen a vision (Mrs.--Mrs. Brace.)
So my wife went with me, and Brother Jim Wisehart, the old elder, you remember the church there, the old deacon. He wanted to see it. And I just had a little old roadster then, and I piled them all in there, and we went down below New Albany, and I found this sign. And I come to find out, it wasn't South Boston, it was New Boston. So then I didn't know where to go. So I come back up to Jeffersonville, and asked somebody, and somebody went to the post office, and they said, "South Boston is up above Henryville." So I--I went up to Henryville, and I asked there, and they said turn off on this road. It's about fifteen miles, back over these knobs, here. "You find a little place you'll... Be careful, you'll miss it," said, "because it's just one little store, and the store has got the post office and everything else in it: South Boston," over in these knobs. There's seventeen thousand acres of them knobs in there (You see?), and this is over behind it in the hills there.
And Brother George Wright (You all are acquainted with him.), he said, "Brother Branham, it's--I think it's down in the south." So the next day, I--two friends of mine, and the--my wife (which now is,), and a man and his wife from Texas (Their name was Brace, Ad Brace. He lives down here now, in below Milltown, farmer. He was a rancher out in the West, and he'd moved here to be close to the church. And I'd prayed for his wife and she'd been healed of a tubercular condition.), and so he wanted to see this happen. I said, "You go with me and see if it don't happen just this a way." So the lady had never seen a vision (Mrs.--Mrs. Brace.)
So my wife went with me, and Brother Jim Wisehart, the old elder, you remember the church there, the old deacon. He wanted to see it. And I just had a little old roadster then, and I piled them all in there, and we went down below New Albany, and I found this sign. And I come to find out, it wasn't South Boston, it was New Boston. So then I didn't know where to go. So I come back up to Jeffersonville, and asked somebody, and somebody went to the post office, and they said, "South Boston is up above Henryville." So I--I went up to Henryville, and I asked there, and they said turn off on this road. It's about fifteen miles, back over these knobs, here. "You find a little place you'll... Be careful, you'll miss it," said, "because it's just one little store, and the store has got the post office and everything else in it: South Boston," over in these knobs. There's seventeen thousand acres of them knobs in there (You see?), and this is over behind it in the hills there.
E-28 Așa că am continuat să călătorim și deodată m-am simțit foarte ciudat, cam după ce am condus cinci sau șase mile. M-am simțit foarte ciudat și am spus: “Nu știu ce este.” Ei au spus: “Ce se întâmplă?”
Am spus: “Cred că Cel care îmi tot vorbește, vrea să vorbească cu mine, așa că va trebui să ies din mașină.”
Așa că, am coborât din mașină și femeile stăteau în poalele altor femei, știţi, și toate celelalte… acel camion vechi. Am ieșit din mașină și m-am dus în spatele mașinii, mi-am aplecat capul în jos și mi-am pus piciorul sus pe bara de protecție din spatele mașinii. Și am spus: “Tată ceresc, ce ai vrea să știe robul tău?” M-am rugat şi nu s-a întâmplat nimic. Am așteptat câteva minute și m-am gândit… ei bine, de obicei, acolo unde este o mulțime de genul acesta trebuie să mă concentrez asupra mea, așa că am așteptat câteva minute.
Am spus: “Cred că Cel care îmi tot vorbește, vrea să vorbească cu mine, așa că va trebui să ies din mașină.”
Așa că, am coborât din mașină și femeile stăteau în poalele altor femei, știţi, și toate celelalte… acel camion vechi. Am ieșit din mașină și m-am dus în spatele mașinii, mi-am aplecat capul în jos și mi-am pus piciorul sus pe bara de protecție din spatele mașinii. Și am spus: “Tată ceresc, ce ai vrea să știe robul tău?” M-am rugat şi nu s-a întâmplat nimic. Am așteptat câteva minute și m-am gândit… ei bine, de obicei, acolo unde este o mulțime de genul acesta trebuie să mă concentrez asupra mea, așa că am așteptat câteva minute.
E-28 So, we went on, riding along, and all at once I felt real strange, after been driving five or six miles. And I felt real strange. And I said, "I don't know..."
They said, "What the mat...?"
I said, "I believe that--that One that talks to me wants to talk to me, so I'm going to have to leave the car." So I got out of the car. And the women setting on women's laps, you know, and everything, that little old roadster... And I got out of the car and went around behind the car. And I bowed my head down, and put my foot up on the bumper in the back of the car. And I said, "Heavenly Father, what would You have Your servant know?" And I prayed, nothing happened. And I waited a few minutes, and I thought, "Well, He..." Usually, where there's a crowd like that I have to get to myself. And so I waited a few minutes.
They said, "What the mat...?"
I said, "I believe that--that One that talks to me wants to talk to me, so I'm going to have to leave the car." So I got out of the car. And the women setting on women's laps, you know, and everything, that little old roadster... And I got out of the car and went around behind the car. And I bowed my head down, and put my foot up on the bumper in the back of the car. And I said, "Heavenly Father, what would You have Your servant know?" And I prayed, nothing happened. And I waited a few minutes, and I thought, "Well, He..." Usually, where there's a crowd like that I have to get to myself. And so I waited a few minutes.
E-29 S-a întâmplat să fiu atras şi să privesc undeva și m-am gândit, “Ei bine, uite aici, iată biserica aceea veche așezată aici.” Și dacă veţi ajunge vreodată acolo, este biserica Bunker Hill. Și m-am uitat în lateral, Biserica Creștină Bunker Hill, și acolo erau pietrele funerare ale cimitirului, chiar în fața bisericii și m-am dus acolo.
Am spus: “Acum, cu toții ați primit acele scrisori.” Niciodată în viața mea nu am mai fost în acea zonă, nu am fost niciodată în viața mea, nicăieri mai sus de acolo. Și le-am spus “Aţi primit acel bilet cu nume și numere, veniți aici, să vedeți dacă nu sunt aceleaşi de pe aceste pietre funerare.” Și erau exact aceleaşi. Am spus: “Asta e. Acum suntem pe drumul cel bun.” Acela a fost îngerul Domnului, vedeţi. Am trecut chiar pe lângă el și nu am știut. Oh, El este perfect. Și așa am călătorit mai departe.
Dintr-o dată am întâlnit un bărbat și l-am întrebat: “Ai putea să-mi spui unde este South Boston, domnule?”
El a spus: “O iei la dreapta și la stânga” și așa mai departe, știţi voi, iar noi am continuat să mergem mai departe.
Am spus: “Acum, cu toții ați primit acele scrisori.” Niciodată în viața mea nu am mai fost în acea zonă, nu am fost niciodată în viața mea, nicăieri mai sus de acolo. Și le-am spus “Aţi primit acel bilet cu nume și numere, veniți aici, să vedeți dacă nu sunt aceleaşi de pe aceste pietre funerare.” Și erau exact aceleaşi. Am spus: “Asta e. Acum suntem pe drumul cel bun.” Acela a fost îngerul Domnului, vedeţi. Am trecut chiar pe lângă el și nu am știut. Oh, El este perfect. Și așa am călătorit mai departe.
Dintr-o dată am întâlnit un bărbat și l-am întrebat: “Ai putea să-mi spui unde este South Boston, domnule?”
El a spus: “O iei la dreapta și la stânga” și așa mai departe, știţi voi, iar noi am continuat să mergem mai departe.
E-29 And I happened to be attracted to look over there. And I happened to think, "Well, looky here. Here's that old church setting down here." And if you're ever at it, it's the Bunker Hill Church. And I looked over on the side of Bunker Hill Christian Church, and there was a tombstone of the graveyard, right in front of the church. And I went over there. I said, "Now, you all got them letters. I never been that country before in my life. Never was in above there, anywhere, in my life." And I said, "You get them names and numbers and come over here and see if they ain't the same one this tombstone." And there it was, just exactly. I said, "That's it. We're on the right road now." That was as the Angel of the Lord... See, I'd have passed right on by it and not know it. So it... Oh, He's perfect.
And so we rode on and on. Directly, I met a man, and I said, "Could you tell me where South Boston is, sir?"
He said, "You jog to the right and the left, and you know, so forth like that..."
And so we rode on and on. Directly, I met a man, and I said, "Could you tell me where South Boston is, sir?"
He said, "You jog to the right and the left, and you know, so forth like that..."
E-30 Așa că, după o vreme, am intrat… am observat că am intrat într-o localitate mică, era un fel de sat, m-am uitat și am spus: “Asta e, asta e chiar acolo.” Am spus: “Acolo este acea faţadă galbenă a magazinului.” Și le-am spus: “Acum priviţi, va ieși de acolo un bărbat îmbrăcat cu o salopetă albastră, cu catifea albă… o șapcă galbenă din catifea, cu o mustață albă și-mi va spune unde să mă duc. Dacă nu va fi aşa, înseamnă că vorbesc doar poveşti.”
Astfel, așteptau cu toții. Am tras mașina în fața acelui loc, și cum am parcat în față, a ieșit bărbatul îmbrăcat cu o salopetă albastră, cu o şapcă galbenă din catifea și o mustață albă. Doamna Brace a leșinat în mașină, când a văzut că se întâmplă întocmai.
I-am spus: “Domnule, trebuie să-mi spuneți unde locuiește Harold Nail.” El a spus: “Da, domnule.” A spus: “Ai venit din sud?”
I-am spus: “Da, domnule.”
A spus: “Ai trecut pe lângă el cam în urmă cu o jumătate de milă. Faceți stânga pe primul drum. Mergeţi înainte și veţi vedea un hambar mare roșu și vă întoarceţi acolo, la acel hambar roșu.” Şi a spus: “Este a doua casă pe dreapta, după ce întorci pe acea străduţă, pe acel drum.”
I-am spus: “Da, domnule.” El a spus “De ce?”
Am spus: “Are o fiică bolnavă, nu-i așa?” El a spus: “Da, domnule, are.”
Am spus: “Domnul o va vindeca.”
Și bătrânul a început să plângă. Vedeţi, nu l-am mai văzut niciodată, așa că, era inclus în viziune. Nu știa ce se întâmplă. Ne-am întors. Am reperat-o pe doamna Nail și am plecat acolo. Am intrat în curte, am coborât din mașină, am pornit spre locul acela, știţi, spre locul unde era. Și o tânără plinuţă a venit la ușă.
Am spus: “Iată-o, vedeţi.” Și ea a spus: “Bună ziua.” Eu am răspus: “Bună ziua.” Am spus: “Sunt fratele Bill.”
“Oh”, a spus ea, “M-am gândit că tu ești.” Şi a spus: “Ai primit scrisoarea mea?” Am spus: “Da, doamnă, am primit-o.”
Ea a spus: “Eu sunt doamna Harold Nail.”
Am spus: “Ei bine, mă bucur să vă cunosc, doamnă Nail. Și acesta este doar un mic grup, care au venit cu mine să mă rog pentru fetiţa ta.”
A spus, “Bine.”
I-am spus: “Urmează să fie vindecată.”
Ea a spus: “Ce?” Și buzele ei au început să tremure, a început să plângă. Am spus: “Da, doamnă.”
Și nu știu, nu m-am oprit deloc la femeie. M-am dus direct pe hol și grupul meu mă urma. Când am deschis ușa din dreapta holului, era o casă veche de la țară, am deschis ușa, acolo era tapetul galben… tapetul galben pe perete cu nişte figurine roșii, un bener cu, 'Dumnezeu să binecuvânteze casa noastră'; vechiul pat cu baldachin de alamă, şi în stânga mea era aşezată soba din bucăți. Și acolo stătea, într-un pătuț mic, această fată cu înfăţişare de băiat, era așezată în el.
Astfel, așteptau cu toții. Am tras mașina în fața acelui loc, și cum am parcat în față, a ieșit bărbatul îmbrăcat cu o salopetă albastră, cu o şapcă galbenă din catifea și o mustață albă. Doamna Brace a leșinat în mașină, când a văzut că se întâmplă întocmai.
I-am spus: “Domnule, trebuie să-mi spuneți unde locuiește Harold Nail.” El a spus: “Da, domnule.” A spus: “Ai venit din sud?”
I-am spus: “Da, domnule.”
A spus: “Ai trecut pe lângă el cam în urmă cu o jumătate de milă. Faceți stânga pe primul drum. Mergeţi înainte și veţi vedea un hambar mare roșu și vă întoarceţi acolo, la acel hambar roșu.” Şi a spus: “Este a doua casă pe dreapta, după ce întorci pe acea străduţă, pe acel drum.”
I-am spus: “Da, domnule.” El a spus “De ce?”
Am spus: “Are o fiică bolnavă, nu-i așa?” El a spus: “Da, domnule, are.”
Am spus: “Domnul o va vindeca.”
Și bătrânul a început să plângă. Vedeţi, nu l-am mai văzut niciodată, așa că, era inclus în viziune. Nu știa ce se întâmplă. Ne-am întors. Am reperat-o pe doamna Nail și am plecat acolo. Am intrat în curte, am coborât din mașină, am pornit spre locul acela, știţi, spre locul unde era. Și o tânără plinuţă a venit la ușă.
Am spus: “Iată-o, vedeţi.” Și ea a spus: “Bună ziua.” Eu am răspus: “Bună ziua.” Am spus: “Sunt fratele Bill.”
“Oh”, a spus ea, “M-am gândit că tu ești.” Şi a spus: “Ai primit scrisoarea mea?” Am spus: “Da, doamnă, am primit-o.”
Ea a spus: “Eu sunt doamna Harold Nail.”
Am spus: “Ei bine, mă bucur să vă cunosc, doamnă Nail. Și acesta este doar un mic grup, care au venit cu mine să mă rog pentru fetiţa ta.”
A spus, “Bine.”
I-am spus: “Urmează să fie vindecată.”
Ea a spus: “Ce?” Și buzele ei au început să tremure, a început să plângă. Am spus: “Da, doamnă.”
Și nu știu, nu m-am oprit deloc la femeie. M-am dus direct pe hol și grupul meu mă urma. Când am deschis ușa din dreapta holului, era o casă veche de la țară, am deschis ușa, acolo era tapetul galben… tapetul galben pe perete cu nişte figurine roșii, un bener cu, 'Dumnezeu să binecuvânteze casa noastră'; vechiul pat cu baldachin de alamă, şi în stânga mea era aşezată soba din bucăți. Și acolo stătea, într-un pătuț mic, această fată cu înfăţişare de băiat, era așezată în el.
E-30 And we just kept on going. So after while, we'd come into... I noticed, I come into a little place and it had a... kind of a little village-like, and I--I looked and I said, "That's it. That's it, right there." I said, "There is the... There--there's that yellow storefront." And I said, "Now, you watch, a man is going to come out of there with a blue overalls on, a white corduroy--a yellow corduroy cap, with a white mustache, and tell me where to go. If it ain't, I'm a big story teller."
And so, they was all waiting. And a--and I drove up in front of the place, and just as I drove in front, out come the man with the blue overall suit on, and the yellow corduroy cap, and the white mustache. And Mrs. Brace fainted in the car, it... Seeing it's come to pass like that.
And I said, "Sir, you're to tell me where Harold Nail is."
He said, "Yes, sir." Said, "Did you come from the south?"
I said, "Yes, sir."
He said, "You passed it, about half-mile down the road, you turn the first road to the left. You go up, and you find a big red barn and you turn in there at that red barn." Said, "It's the second house on your right as you turn up that little lane like road."
I said, "Yes, sir."
He said, "Why?"
I said, "He has an afflicted daughter, doesn't he?"
He said, "Yes, sir, he does."
I said, "The Lord is going to heal her."
And the old man started crying. See? Never knowed... And so he was included in the vision; he didn't know what was going on. I turned around. We got Miss. Nail kindly revived again. And went up there, walked up into the yard, got out of the car, started in, started up the place to the--you know--to the place where it was at. And a--a heavy set young woman come to the door. I said, "There she is." See?
And so she said, "How do you do."
And I said, "How do you do." I said, "I'm---I'm Brother Bill."
"Oh," she said, "I--I--I thought you were." She said, "You have got my letter?"
I said, "Yes, ma'am, I did."
She said, "I'm Mrs. Harold Nail."
I said, "Well, I'm glad to know you, Mrs. Nail. And this is just a little party come with me to pray for your girl."
Said, "Yes."
I said, "She's fixing to be healed."
She said, "What?" And her lips started quivering; she started crying.
I said, "Yes, ma'am." And I--I don't know; I never stopped for the woman. I walked right on down the hall, and my party followed me. When I opened the door to the right of the hall (big old country home), opened the door, there was the yellow news--the yellow papers on the wall, red figures, the sign, "God bless our home" ; the old brass poster bed; chunk stove, setting to my left; and there was a little bitty cot setting there where this boyish looking girl's laying in it.
And so, they was all waiting. And a--and I drove up in front of the place, and just as I drove in front, out come the man with the blue overall suit on, and the yellow corduroy cap, and the white mustache. And Mrs. Brace fainted in the car, it... Seeing it's come to pass like that.
And I said, "Sir, you're to tell me where Harold Nail is."
He said, "Yes, sir." Said, "Did you come from the south?"
I said, "Yes, sir."
He said, "You passed it, about half-mile down the road, you turn the first road to the left. You go up, and you find a big red barn and you turn in there at that red barn." Said, "It's the second house on your right as you turn up that little lane like road."
I said, "Yes, sir."
He said, "Why?"
I said, "He has an afflicted daughter, doesn't he?"
He said, "Yes, sir, he does."
I said, "The Lord is going to heal her."
And the old man started crying. See? Never knowed... And so he was included in the vision; he didn't know what was going on. I turned around. We got Miss. Nail kindly revived again. And went up there, walked up into the yard, got out of the car, started in, started up the place to the--you know--to the place where it was at. And a--a heavy set young woman come to the door. I said, "There she is." See?
And so she said, "How do you do."
And I said, "How do you do." I said, "I'm---I'm Brother Bill."
"Oh," she said, "I--I--I thought you were." She said, "You have got my letter?"
I said, "Yes, ma'am, I did."
She said, "I'm Mrs. Harold Nail."
I said, "Well, I'm glad to know you, Mrs. Nail. And this is just a little party come with me to pray for your girl."
Said, "Yes."
I said, "She's fixing to be healed."
She said, "What?" And her lips started quivering; she started crying.
I said, "Yes, ma'am." And I--I don't know; I never stopped for the woman. I walked right on down the hall, and my party followed me. When I opened the door to the right of the hall (big old country home), opened the door, there was the yellow news--the yellow papers on the wall, red figures, the sign, "God bless our home" ; the old brass poster bed; chunk stove, setting to my left; and there was a little bitty cot setting there where this boyish looking girl's laying in it.
E-31 Acum, se întâmplase ceva. Eram sus în colțul camerei, urmărindu-mi corpul cum mergea la acel pat și mi-am așezat mâinile chiar peste stomacul ei, exact așa cum a spus Domnul. Și când am făcut lucrul acesta, când a intrat în cameră doamna Nail și a văzut lucrul acesta, a căzut jos, a leșinat din nou. Este o persoană slabă și a leșinat din nou la podea, iar fratele Nail încerca să o ajute să îşi revină. Bătrânul frate Jim stătea acolo, spunând: “Binecuvântați pe Domnul”, ținându-și mâinile împreună, să fi văzut cum a acționat. Atunci, m-am uitat la ea și văzând-o, mi-am pus mâinile peste ea… sau, peste stomacul ei așa, și am spus: “Doamne, fac acest lucru la porunca Celui ce cred că este Dumnezeu, Cel care mi-a spus să o fac.”
E-31 Now, something happened. I was up in the corner of the room, watching my body go to that bed. And I laid my hands right across her stomach, exactly the way the Lord said. And when I did that, when Miss. Nail walked in the room and seen that, down she went in the floor again, fainted. She's kind of a weakly person. And she fainted in the floor again. And Brother Nail was trying to work with her. And old Brother Jim standing there saying, "Bless the Lord," holding his hands together (if you all knew how he acted.). And so then I looked at that, and I seen that, and I laid my hands upon her, or across her stomach like this. And I said, "Lord, I do this at the command of what I think is God telling me to do it."
E-32 În acel moment a început să plângă și a sărit în sus. Tocmai atunci au reuşit să o ridice pe doamna Nail în picioare; se trezise din starea de leșin. Și când fetiţa a sărit din pat, i s-a ridicat pantalonul de pijama în sus. Pe piciorul drept - exact așa cum mi s-a arătat în viziune - era genunchiul rotund al unei fete în loc de al unui băiat, iar doamna Nail a leşinat din nou, vedeţi. A leşinat. De trei ori leșinase. Și fata a ieșit de acolo, din acea cameră și a intrat în vestiarul ei, plângând, și-a îmbrăcat kimono-ul şi s-a întors pieptănându-și părul cu mâna dreaptă, şi-a pieptănat părul cu acea mâna paralizată. Acum este căsătorită, are o grămadă de copii. Numele ei… Nu știu cum o cheamă acum, dar Nail, așa cum oricine ar putea spune - Harold Nail. Aşa că, viziunile sunt adevărate!
E-32 And about that time she started crying. And she jumped up and they'd just got Mrs. Nail to her feet (she'd woke up from her fainting spell). And when the girl jumped from the bed, there come her pajama leg up on the right leg, just exactly the way that it showed in the vision, and there was that round knee of a girl instead of a boy. And down went Miss. Nail again. See? She fainted. That's the three times she'd fainted.
And that girl walked out of there in that room and went into her dressing room, weeping, and put on her kimono, come walking back, combing her hair with her--with that cri... And one hand was paralyzed too, on the right side, combing her hair with that crippled hand. She's married, got a bunch of children. Her name... I don't know what her name is now, but Nails... anybody could tell you Harold Nail...
And that... visions are true.
And that girl walked out of there in that room and went into her dressing room, weeping, and put on her kimono, come walking back, combing her hair with her--with that cri... And one hand was paralyzed too, on the right side, combing her hair with that crippled hand. She's married, got a bunch of children. Her name... I don't know what her name is now, but Nails... anybody could tell you Harold Nail...
And that... visions are true.
E-33 Aș putea așeza acestea și să vă duc la oamenii care ar face un volum de cărți, doar cu aceste lucruri care s-au întâmplat. Acum acesta este adevărul, frate Vayle.
Eu voi eşua: sunt om. Sunt un eșec de la început și un reprezentant foarte slab pentru un slujitor al lui Cristos.
[Fratele Branham silabiseşte nişte nume de oameni] M-e-r-r-e-dublu l.
[Fratele Vayle spune, m-am gândit la asta…?…] l-a-v… [Nail era N-e-i-l?] N-a-i-l.
[Fratele Vayle spune: “Brace, B-r-a-c-e?”]
B-r-a-c-e. Ad. Ad Brace.
[“Da. Acum cred că i-am amintit pe toţi. Ah, nu este şi Graham Shelling?] Graham, G-r-a-h-a-m, S-n-e-double l-i-n-g.“
[Fratele Vayle spune: “Oh, Snelling. Acum, am înțeles. A…]
Eu voi eşua: sunt om. Sunt un eșec de la început și un reprezentant foarte slab pentru un slujitor al lui Cristos.
[Fratele Branham silabiseşte nişte nume de oameni] M-e-r-r-e-dublu l.
[Fratele Vayle spune, m-am gândit la asta…?…] l-a-v… [Nail era N-e-i-l?] N-a-i-l.
[Fratele Vayle spune: “Brace, B-r-a-c-e?”]
B-r-a-c-e. Ad. Ad Brace.
[“Da. Acum cred că i-am amintit pe toţi. Ah, nu este şi Graham Shelling?] Graham, G-r-a-h-a-m, S-n-e-double l-i-n-g.“
[Fratele Vayle spune: “Oh, Snelling. Acum, am înțeles. A…]
E-33 I could place that and take you to people that would make a volume of books of such things as happened. Now that's true, Brother Vayle.
I'll fail: I'm a man. I'm a failure to begin with, and a very poor substitute for a servant of Christ.
[Brother Branham spells names of people--Ed.]
M-e-r-r-e-double l.
[Brother Vayle says, I thought of that...?... ] l-a-v...
[Nail was N-e-i-l?] N-a-i-l.
[Brother Vayle says, "B-r-a-c-e?"]
B-r-a-c-e. Ad. Ad Brace.
["Yeah. Now I think I've got them all. Ah, isn't that a Graham Shelling?]
Graham, G-r-a-h-a-m, S-n-e-double l-i-n-g."
[Brother Vayle says, "Oh, Snelling. Now, we got it. A... ]
I'll fail: I'm a man. I'm a failure to begin with, and a very poor substitute for a servant of Christ.
[Brother Branham spells names of people--Ed.]
M-e-r-r-e-double l.
[Brother Vayle says, I thought of that...?... ] l-a-v...
[Nail was N-e-i-l?] N-a-i-l.
[Brother Vayle says, "B-r-a-c-e?"]
B-r-a-c-e. Ad. Ad Brace.
["Yeah. Now I think I've got them all. Ah, isn't that a Graham Shelling?]
Graham, G-r-a-h-a-m, S-n-e-double l-i-n-g."
[Brother Vayle says, "Oh, Snelling. Now, we got it. A... ]
