E-1 Aș dori... Dacă vreţi, deschideți cu mine la Matei capitolul paisprezece. Vrem să citim aici doar o porțiune, ca bază, doar să discutăm câteva minute înainte de a chema linia de rugăciune. Fiul meu a dat în urmă cu ceva timp oamenilor niște cartonaşe de rugăciune, ca să îi putem alinia și să ne rugăm pentru ei în scurt timp. Deschideţi acum la Matei capitolul paisprezece și să începem cu versetul douăzeci și doi:
Şi imediat Isus a constrâns pe discipolii săi să intre într-o corabie şi să treacă înaintea lui de partea cealaltă, în timp ce el dădea drumul mulţimilor.
Şi după ce a dat drumul mulţimilor, a urcat pe un munte să se roage, la o parte; şi pe când s-a făcut seară, era acolo singur.
Dar corabia era deja în mijlocul mării, aruncată de valuri; fiindcă vântul era împotrivă. Şi Isus a mers la ei în a patra gardă din noapte, umblând pe mare.
Şi când discipolii l-au văzut umblând pe mare, s-au tulburat, spunând: Este un duh; şi de frică au strigat.
Dar imediat Isus le-a vorbit, spunând: Îndrăzniţi, eu sunt; nu vă temeţi!
Dacă ar trebui să-i dau un titlu, aș dori să-l numesc „Eu Sunt”.

E-2 Mă gândesc că a fost pe la timpul când soarele apunea, când spatele mare, musculos al marelui pescar a început să împingă prova bărcuţei în apă. Și după cum îl văd, după ce a privit peste mare, s-a urcat el însuși și, pe la mijlocul bărcii s-a așezat lângă fratele său Andrei, s-a așezat acolo. Și după ce au primit comanda de la un om, au început să-și scufunde vâslele în apă, începând să facă mici valuri în timp ce traversau marea.
Și, desigur, mulțimile care stăteau pe mal au fost pur și simplu... li s-a oprit respirația în acea după- amiază, când au văzut semnele și minunile mari prin acești oameni. Majoritatea Israelului se bucura în acele zile. Și în timp ce stăteau pe mal, mii de oameni fluturând mâinile și luându-și rămas bun de la ei și spunându-le, “grăbiţi-vă înapoi”, așa cum ar fi făcut majoritatea oamenilor după ce un grup de slujitori ar fi făcut și acționat în mijlocul oamenilor, așa cum au văzut că au făcut ei în ziua aceea.

E-3 Îmi pot imagina că din când în când văd pe un om plecând de la vâsle, făcând semn cu mâna și pe cei de pe mal fluturându-şi batistele ș.a.m.d., în timp ce micuța corabie începea să-și croiască drumul pe mare.
După un timp, poate că deja se îndepărtaseră de la țărm, iar mulțimile începuseră să se întoarcă la casele lor. Să ne gândim că era destul de multă tăcere, nimeni nu spunea nimic. Se lăsase amurgul. Probabil că tânărul Ioan, cel mai tânăr din grup a încetat să mai vâslească, și-a șters transpirația de pe față și a spus: „Copii ai lui Avraam și fraților, putem să ne odihnim asiguraţi acum, că nu urmăm un fel de fanatic, că acest om este exact ceea ce spune El că este. El nu este un fanatic, așa cum cred mulți dintre oamenii noștri astăzi; nici nu este un profet mincinos.
„Îmi amintesc”, spunea el, „când eram doar un băiețel, când draga mea mamă evreică obișnuia să mă ia în poală și să-mi povestească întâmplările Vechiului Testament, cum a fost adus poporul nostru de demult în această ţară și a marilor profeți din vechime.” Cât de mult îi plăcea să audă întâmplarea cu Ilie și femeia Sunamită - cum a readus copilul la viață. „Aşa îmi spunea mama: 'Dragă, a fost un timp când Dumnezeu a fost cu poporul Său și nu le-a lipsit nimic'. Apoi, una dintre întâmplările grozave pe care ea mi le spunea, care îţi tăia răsuflarea, a fost cum Dumnezeu și-a hrănit poporul din vechime când au ajuns în situaţia în care nu aveau pâine și totuși au rămas în linia de datorie, în călătoria lor din Egipt către Palestina. Și când nu aveau pâine pentru copiii lor, nu aveau cu ce să călătorească, nu au mai avut mâncare, cum Dumnezeu, Iehova, a plouat pâine din ceruri - deja coaptă - și cum îngerii Săi, politicos, o aşezau pe pământ în fiecare noapte. Și cum ieșia poporul nostru să o culeagă, și cum o înmuiau în miere și ce gust avea; și timp de patruzeci de ani fără încetare, marele Iehova Dumnezeu a hrănit poporul nostru, pentru că erau în linia de datoriei.

E-4 „Și acum, fraților”, posibil să fi spus asta, că „nu trăiesc eu astăzi această întâmplare din nou? Acest om este în legătură cumva cu Iehova, deoarece, când a stat acolo, m-am cățărat pe acea stâncă din spatele Lui și L-am văzut luând cele cinci pâini - tot la fel şi-a hrănit poporul Său flămând. Are ceva El cu care este în legătură cu Dumnezeu Creatorul, pentru că numai Dumnezeu... Mă întrebam și i-am spus mamei: 'Cum a putut Dumnezeu să obțină toată acea făină în cer pentru a hrăni oamenii timp de patruzeci de ani? Unde a putut El să găsească suficiente albine pentru a face miere pentru a înmuia toată mana aceea în miere?' Și mama îmi spunea: 'Fiule, Dumnezeu este un Creator.' Și fraților, nu v-a făcut astăzi inimile să ardă, când am văzut pe același Dumnezeu cu mâini omenești luând pâinile...? M- am cățărat și m-am uitat la El în timp ce El a frânt una și a împărţit-o. Nu am văzut întâmplându-se doar
o singură dată; Am văzut acest lucru de mai mult de cinci mii de ori în această după-amiază, când două mâini muritoare au creat pâine și pește gătit și au hrănit peste cinci mii de oameni. Am fost sigur astăzi că acest om este de la Dumnezeu.”

E-5 Apoi, probabil că Simon Petru a spus: „Cu ani în urmă, când tatăl meu și cu mine... Și mulți dintre voi, fraților, l-ați cunoscut pe tatăl meu, știţi că era un om religios. El a fost cel mai strict din denominaţiunea noastră. El era fariseu. Noi credeam, ca farisei, că Dumnezeu a vorbit fiecare cuvânt. Trebuie să împlinim acel Cuvânt. Tatăl meu a fost un om grozav, strict. El credea că Dumnezeu Își ține Cuvântul.”
„De multe ori de atunci, m-am gândit că atunci când mă lua, într-un târziu seara, când terminam de pescuit, mă apuca de mușchi, mă trăgea și spunea: 'Simon, ești puternic ca fierul', apoi îmi mângâia părul pe spate și mă îmbrățișa la pieptul lui; când mă mângâia, mă uitam la ochii lui care îmbătrâneau, iar el îmi spunea: 'Simon, stai jos. Vreau să vorbesc puțin cu tine. Îmbătrânesc, Simon, și într-o zi va trebui să plec. Va trebui să-ţi las ţie barca și plasele. Și tu vei pescui pe această mare așa cum am făcut şi eu. Și probabil că şi tu vei frecventa aceeași sinagogă pe care am frecventat-o și eu. Și am încercat să insuflu în mica ta inimă de evreu că, în toate zilele vieții mele am aşteptat să vină Unul. Dar El pare să fie mai departe decât oricând, însă poate că va veni în zilele tale, Simone. Și dacă El nu vine în zilele tale, să-ţi înveți fiul.
Va fi mult fals în acele zile, dar, Simone, amintește-ți mereu ce spune profetul, căci noi, ca israeliți, credem în profeţii noștri. Și profetul Moise a spus că atunci când va veni acest Mesia, va fi un profet ca el. Acum, El nu va fi un educator, El nu va fi un mare teolog, ci El va fi un profet. Pentru că Moise a spus: 'Domnul Dumnezeul tău va ridica un profet asemănător cu mine.' Și să-ți amintești, când vei vedea venind pe acest Mesia, acesta va fi semnul că El este Acela, că El va fi Dumnezeul-profet. El va fi Dumnezeu într-o formă de profet, și prin asta vei ști.“

E-6 „Și când fratele meu Andrei a mers la aceste adunări și mi-a spus că a fost un vindecător din Galileea care vindecă bolnavii prin rugăciune, o, nu m-am gândit niciodată prea mult la asta; și m-a convins să merg și să-l ascult pe acest Isus din Nazaret. Andrei crezuse deja că El era Mesia, însă eu am rămas la plasele mele de pești. Apoi, într-o zi, am participat la întâlnire. Și când mi-am părăsit barca și am coborât malul până unde era El și am mers în prezența Lui, fără ca El să mă cunoască, ochii Lui s-au întors ca niște lumini care pare să fi cercetat fiecare colț al sufletului meu și mi-au spus: 'Numele tău este Simon, iar tu ești fiul lui Iona.'
„Atunci, toate învățăturile tatălui meu au apărut în fața mea. Acesta a fost cu adevărat acel Mesia, pentru că El a fost un Dumnezeu-profet. Nu numai că m-a cunoscut pe nume, dar El l-a cunoscut pe acel bătrân tată evlavios al meu, pentru că El a spus: 'Tu ești fiul lui Iona.' Din acea zi, L-am urmat fără nicio îndoială în mintea mea. Indiferent ce spune lumea despre El, ce spune poporul nostru, pentru mine El, din acel ceas, El este Mesia.”

E-7 Ioan a spus: „Când L-am văzut dintr-o întâmplare biblică asociindu-se astăzi cu crearea pâinii și a peștilor, am știut că El trebuia să fie acel Mesia. El trebuie să fie.”
Apoi s-au îndreptat, mă gândesc, spre pupa bărcii... În acel moment barca plutea, pentru că se aşeza amurgul, iar ei, ceea ce am numi astăzi, „a prinde avânt” cu forţa cu care trăgeau de vâsle. Trebuie să fi fost Filip cel care a spus: „Fraților, ar fi trebuit să fiți cu mine. După ce L-am văzut în ziua aceea stând acolo și ți-a spus, Simon, că numele tău este Simon și El l-a schimbat în Petru (aşa cum îţi spunem acum), a vorbit despre tatăl tău (pe care l-am cunoscut), am fost atât de convins încât am vrut să le spun tuturor.”

E-8 Și, știți, prieteni (să ne oprim puţin în mica noastră dramă), e ceva în acest lucru, că o dată ce vă convingeți că este adevărul, nu mai puteți sta liniștiţi; trebuie să spuneţi cuiva despre acel lucru. Există ceva despre care pur și simplu nu puteți sta liniştiţi. Este viață și vreţi ca toată lumea să știe.

E-9 Și el a spus: „Știți, am avut un prieten - fratele nostru acum, iubit în Domnul, Natanael - și el era la vreo cincisprezece mile depărtare de locul unde aveau loc adunările, și am făcut o plimbare în jurul muntelui. În cele din urmă, am venit la el acasă și am bătut la ușă, iar iubita lui soție a venit la ușă și am întrebat-o unde este Natanael.
„Și ea a spus: 'Filipe, Natanael se plimbă în grădină.'
„Și am ieșit în grădină și am auzit pe cineva acolo, sub un pom, și el se ruga astfel: 'O, mare Iehova, am tânjit și tânjit după timpul în care Tu ne vei trimite izbăvirea. Nu ai vrea să-l trimiți acum pe eliberator? După cum Tu l-ai trimis pe Moise când poporul Tău era în necaz, trimite-ne acum ajutorul!'”
„Și am fost atât de mişcat să-i spun că a venit ajutorul, încât chiar am uitat să spun multe când s-a ridicat din genunchi. Am spus: 'Vino să vezi pe cine am găsit: pe Mesia, Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.' Pur și simplu nu am avut timp să-i spun altceva. Era atât de puternic pe inima mea; a trebuit să izbucnesc.”
Acesta este modul în care Dumnezeu prinde o inimă, cu adevărat convinsă. Pur și simplu nu poți sta liniştit; trebuie să spui cuiva. Nu poți ține acest lucru ascuns. Să aprinzi o lumânare și să o pui sub un coș nu ajută la nimic. Trebuie să-ți lași lumina să strălucească.

E-10 Și a revenit repede la subiect și a zis: „Vino să vezi pe cine am găsit: pe Isus din Nazaret”.
„Și, bineînțeles, voi, fraților, știți că Natanael a fost întotdeauna un teolog. Și el a spus: 'Acum, așteaptă doar un minut, Filip. Te cunosc de mulți ani și am crezut că ești un om bun și sănătos. Dar acum, nu vrei să spui că ai avut vreun acces de furie sau te-ai blocat și te-ai pierdut aici cu vreun profet fanatic, așa-numit. Dacă ar fi apărut vreun Mesia, nu crezi că marele preot ar fi știut despre acest lucru? Nu crezi că El ar fi venit la denominațiunea noastră și ne-ar fi spus despre acest lucru?'”
Dar știţi, așa cum a fost atunci, așa este și astăzi: „Dacă ne trimite ceva Dumnezeu, trebuie să vină la denominațiunea noastră sau pur și simplu nu este corect”. Însă, de obicei, Dumnezeu le trimite din fiecare denominațiune - și încurcă tot grupul - celor care caută și așteaptă ceva.

E-11 Deci, el a spus: „I-am povestit întâmplarea, iar el a spus: „Acum, Filipe, știi că nu poate ieși nimic bun din Nazaret”.
Și Filip, cred, i-a dat cel mai bun răspuns pe care l-am auzit vreodată. „Nu sta acasă și critica; vino şi convinge-te singur.”
E un lucru bun. Când oamenii spun că Duhul Sfânt nu se mișcă printre oameni astăzi, că aceasta este emoție, cred că cel mai bun răspuns este: „Vino, şi vezi cu ochii tăi; vezi ce se întâmplă.”
Când oamenii din toate categoriile sociale - răi, bețivi, oameni ai străzii și tot felul - sunt îndreptați și curățați de sângele lui Isus Cristos și făcuți sfinți, asta necesită mai mult decât psihologie sau teologie umană sau... Este nevoie de putere, puterea regeneratoare a Duhului Sfânt, de a schimba sufletul unui om, mintea lui, felul său de a trăi.

E-12 Iar el a zis: „Fraților, Natanael s-a pregătit”. Și micuța barcă, desigur, plutea, se întuneca. Și a spus:
„Natanael a străbătut țara și i-am spus despre tine, Simone, și i-am spus că — și-a amintit de tine, cum cumpăram pește de la tine din când în când și chiar de la tatăl tău — că nu erai un om educat, că nici măcar nu puteai să semnezi un talon de chitanță pentru pești, dar că știai suficient ca să știi că acesta era Mesia; pentru că știai că Dumnezeu a promis că acesta va fi semnul lui Mesia și l-ai crezut. Și când l-am adus în prezența Domnului nostru binecuvântat și m-am dus în rândul unde se ruga pentru bolnavi, de îndată ce El s-a uitat la fața lui Natanael, a repetat din nou; El a spus: „Iată un israelit în care nu este viclenie”.
„Și pe Natanael l-a uimit atât de tare, încât a spus: „Rabbi, de când mă cunoşti tu pe mine?” Cu alte cuvinte, „Nu m-ai văzut niciodată în viața Ta. De unde ai știut că sunt israelit?'”
Acum, El nu ar fi știut asta după felul în care era îmbrăcat, pentru că poporul palestinian se îmbrăca foarte asemănător, cumva complet în negru. Și purtau barbă și turbanele și robe și așa mai departe. Deci, El știa că era israelit; „Iată un israelit în care nu este viclenie.”
„El a spus: „De când mă cunoşti, Rabi?”
„El a spus: „Înainte să te cheme Filip, când erai sub copac, te-am văzut”.
„Asta a rezolvat-o. Din ziua aceea, fraţilor, ştiţi cu toţii că Natanael a fost un credincios ferm, pentru că a căzut cu faţa la pământ şi a zis: 'Rabi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu; tu eşti Regele lui Israel.'”

E-13 „Semnele și minunile Lui ne-au uimit. Și recunoaştem prin acțiunea Lui și ceea ce spune El, pentru că ceea ce spune El se întâmplă. Nu este un bărbat care doar vorbește despre ceva; El este un om care produce ceea ce vorbește.” Cât de bucuroși suntem astăzi că El încă face ceea ce vorbește în Cuvântul Său.
Am ținut Coranul într-o mână și Biblia în cealaltă înaintea a sute de mii de mahomedani și am spus:
„Amândouă nu pot avea dreptate, pentru că sunt contrare una la cealaltă. Și fie ca cea care va vorbi și va înfăptui și va face ceea ce El a spus că va face, să fie aceea care este Dumnezeu. Să fie cea care ține Cuvântul Său... Căci dacă El a fost vreodată Dumnezeu, El încă este Dumnezeu. El nu se poate schimba, pentru că El este nemuritor. El este infinit, omniscient, omniprezent și El nu se poate schimba. El este Dumnezeul infailibil, la fel de mult în seara asta ca și atunci, și va fi mereu la fel. El nu se poate schimba niciodată din ceea ce este El, pentru că El este perfect; prin urmare, puteți fi siguri că atunci când El spune ceva în Cuvântul Său, vă puteţi da viața că acela este adevărul.
Pentru că, dacă Dumnezeu este vreodată chemat pe scenă pentru a lua o decizie, decizia Lui este perfectă. Nu se poate întoarce niciodată într-o altă epocă și să spună: „M-am înșelat”. Pentru că... Putem face asta, pentru că suntem finiți și facem greșeli; dar El este infinit și nu poate greși. Deci, astfel, dacă Dumnezeu a fost chemat pe scenă pentru un om care a fost pierdut în grădina Edenului, El a făcut o pregătire pentru ca acel om să fie mântuit și l-a salvat. Și pe aceeași bază, aceeași pregătire, în sângele vărsat al unei victime nevinovate, Dumnezeu va salva pe fiecare păcătos care vine la El.
Dacă un om a venit la El bolnav și a dorit vindecare, după ce el a epuizat ajutorul medicilor și așa mai departe, și a fost chemat Dumnezeu pe scenă și l-a vindecat pe acel om pe baza credinței lui în El, când Îl va chema următorul om, Dumnezeu va proceda la fel. Dacă El nu o va face, atunci El a procedat greșit când a acționat prima dată, vedeți. Deci, El nu poate fi un vindecător o dată, și a doua oară să nu mai fie un vindecător. El nu poate fi Dumnezeul minunilor într-o zi, iar a doua zi să nu mai fie un Dumnezeu al minunilor. Căci Biblia spune: „El este același ieri, azi și pentru totdeauna”. El este încă Dumnezeu. Și dacă veţi lua o atitudine mentală potrivită față de orice promisiune... Când o citiţi în Biblie, este adevărul, indiferent câţi încearcă să-l pună într-o altă epocă, este în trecut sau într-o epocă din viitor. El nu a declarat niciodată că El era „Eu am fost”; El este EU SUNT, întotdeauna.

E-14 Acum, posibil să fi fost cam pe vremea aceea când Andrei, care stătea lângă Simon... Așa cum noi toţi... Dacă în seara asta aș spune: „Aș dori să am o mărturie a cuiva care a fost mântuit prin harul Lui”, păi, ar trebui să oprim slujba la ora două dimineața. Toți ar vrea să spună ce știu despre El, dacă L-ați cunoscut vreodată. Oh, există ceva despre acest lucru pe care vrei să îl spui tuturor, pentru că știi despre ce vorbești. Nu este o credință amestecată sau o jumătate de credinţă, în ceva; este ceva... când L-ai primit pe Cristos ca Mântuitor și Duhul Sfânt a venit în viața ta, știi că s-a întâmplat ceva, pentru că tu ai fost acolo și ție ţi s-a întâmplat. Dacă ai fost vreodată vindecat de puterea lui Dumnezeu, nimic în lume nu ți-ar putea scoate asta din minte. Ei nu o pot explica, pentru că tu știi acest lucru.

E-15 Cred că fiecare persoană care merge să predice Evanghelia, nu ar trebui să plece până când nu are o experiență personală a botezului cu Duhul Sfânt. Cred că aceasta a fost calificarea pe care le-a dat-o Isus: „Rămâneți în orașul Ierusalim până când veți fi înzestrați cu putere, atunci veți fi martori ai Mei în Ierusalim, Iudeea, Samaria și Shreveport, Louisiana”, dacă am citi așa. Sper că nu sună profanator, dar știţi ce vreau să spun prin asta.
Nicio persoană, indiferent cât de bine ești educat, cât de deștept ești în Biblie - diavolul este de două ori mai inteligent decât ești tu. Da, domnule. Ar putea să o răsucească și să te facă să arăți ca Ned la prima citire, dacă vrea. Cu siguranță că poate. Dar dacă ai avut vreodată o experiență și l-ai întâlnit pe Dumnezeu față în față, nu există destui diavoli în iad ca să ți-o ia, pentru că știi despre ce vorbești.

E-16 Moise, cu toată pregătirea sa, a putut chiar să predea teologia egiptenilor. Nu s-a dus înapoi în Egipt și Dumnezeu nu l-a trimis înapoi, pentru a-și perfecționa matematica sau strategia de război. Nu l-a trimis niciodată înapoi să ia o altă diplomă la facultate. Dar El l-a întâlnit lângă un rug aprins pe nisipurile sacre din spatele deșertului și i-a dat o experiență pe care nu ai putea-o explica nici pe departe cum ar face-o el. Cu toată teologia lui, el făcuse o greșeală și fugea de Dumnezeu; dar când l-a întâlnit pe Dumnezeu față în față, i s-a întâmplat ceva, încât era gata să se întoarcă în Egipt. Indiferent de circumstanțe, era pe drumul lui, pentru că a avut o experiență. Știa despre ce vorbea. Așa este cu fiecare credincios care a primit Duhul Sfânt.
Prin urmare, aș spune în seara asta, acei discipoli din acea corabie mică erau ca și cum am fi noi aici în seara asta: Toți am vrea să spunem cuiva, să mărturisim o experiență. Am vrea să o spunem în detaliu. Așa erau şi ei.

E-17 Deci, posibil că următorul să fi fost Andrei. Pur și simplu nu se mai putea abţine. Au tras vâslele în barcă și probabil că atunci pluteau. Întunericul se așeza și el a spus: „Fraților, ce am putea să spunem cu toții despre asta? Vă amintiţi când am mers la Ierihon și El a spus că trebuie să treacă prin Samaria? Și ne-am întrebat de ce să meargă El în jurul acelor samariteni. Dar când El a ajuns la cetate, s-a așezat la fântână și ne-a trimis în oraș să luăm ceva de mâncare, iar când ne-am întors, vă amintiţi? Cu toții suntem martori acelui lucru. Ne-am apropiat și L-am auzit vorbind. Și toți ne minunam de acel lucru, Domnul nostru vorbea cu o femeie şi ea vorbea cu El. Şi am auzit conversația când ne-am pus să ascultăm în spatele tufișului... sau, în spatele zidului, când El i-a spus, a spus: „Femeie, adu-mi de băut”.
„Și ea a spus: 'Nu se obișnuiește ca voi, iudeii, să cereți o favoare unui samaritean, la o femeie din Samaria. Este segregare. Nu vorbim unul cu celălalt.'”
„Dar El i-a spus: 'Dar dacă ai ști cine vorbește cu tine'”.

E-18 Oh, asta era. „Dacă ai ști cine vorbește cu tine.” Sunt sigur că dacă fiecare păcătos de aici, simțind prezența și atmosfera de a sta împreună în seara asta în locurile cerești în Cristos Isus, și acel mic sentiment care vă spune... dacă ai ști cine îți vorbește. „Ar trebui să am această experiență; poate că
acei oameni au dreptate”, te gândești în inima ta. Acesta este Dumnezeu care-ţi vorbește, dacă poţi să- l cunoşti cine este.
“Dacă ai ști cine îţi vorbește, tu mi-ai cere ceva de băut. Și Eu ți-aș da o apă ca să nu mai vii aici şi să scoţi.
„Și ea a spus: 'Fântâna este adâncă și nu ai cu ce să scoţi' și așa mai departe.”
„Dar El a spus: 'Apa pe care o dau Eu este viață, izvorând, viață veșnică'”.
„Și atunci întrebarea a apărut printr-o dezbatere religioasă, unde ar trebui să mergi la biserică. A spus: 'Tu spui, că ar trebui să mergem cu toții la Ierusalim. Și tatăl nostru Iacov a săpat această fântână și a lăsat să bea vitele lui și familia lui. Şi noi ne închinăm pe muntele acesta, iar tu zici: 'La Ierusalim'”.
„Și repede El a zis: 'Nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Ci Dumnezeu este Duh; cei care se închină Lui trebuie să I se închine în Duh şi adevăr — Duh şi adevăr.'”
„Și El a spus atunci, când a contactat duhul ei și a descoperit care era necazul ei, El a spus: 'Du-te, ia-ți soțul și vino aici'”.
“Cine ești tu?”
“Și El a spus: 'Eu sunt Acela, Cel care vorbește cu tine'”.
„Nu mai era nevoie să fie spus nimic, ea era convinsă că acesta era Mesia care a fost promis în Vechiul Testament. Ea a uitat de toate lucrurile lumii, chiar și-a lăsat vasul cu apă acolo, a alergat în oraș și a spus: 'Veniţi, să vedeţi un bărbat care mi-a spus lucrurile pe care le-am făcut. Nu este acesta chiar Mesia?' Și bărbații din cetate au crezut în El, din cauza mărturiei femeii.”

E-19 Mă întreb dacă oamenii din Shreveport ar crede în El în seara asta, dacă El, fiind același ieri, astăzi și pentru totdeauna, ar veni la Tabernacolul Vieții și ar face lucrurile pe care le-a făcut atunci? Mă întreb dacă am fi atât de convinși, încât am putea spune aproapelui nostru și oamenilor: „Veniți să vedeți un om care mi-a spus lucrurile pe care le-am făcut. Nu este acesta Mesia?” Mă întreb atunci, dacă în acest caz s-ar putea spune că: „Cu adevărat acesta este Mesia. Este acest Duh Sfânt despre care vorbesc ei, pe care lumea îl numește fanatism. S-a dovedit a fi același Mesia! cu aceleași semne, cu aceleași minuni, cu aceeași putere și aceeași izbăvire.” Mă întreb dacă s-ar putea spune așa. Ar fi mai multă protecție decât toate adăposturile anti-bombe pe care le-aţi putea obține. Aşa este. Ar fi o experiență captivantă.

E-20 Oh, toți erau convinși. Sigur că au fost, cam la vremea aceea s-a întunecat; iar Satana i-a văzut singuri fără El.
Acum, tocmai asta vrea diavolul, este să vadă biserica fără Cristos. Nu-mi pasă care este numele vostru, cât de mult este numele vostru cu litere de aur, „Noi suntem sfânta biserică; noi suntem asta.” Nu există o biserică sfântă; nu există așa ceva ca sfânta biserică. Nu există munte sfânt, moaște sfinte sau chiar oameni sfinți. Duhul Sfânt în oameni este ceea ce face partea sfântă! Spirit Sfânt.
Se spune: „O, el este un om sfânt”. El nu este un om sfânt; este Duhul Sfânt în om. Eu întotdeauna difer într-un fel de cum se spune „Faptele apostolilor”. Acestea nu sunt faptele apostolilor; ei erau bărbați. Faptele Duhului Sfânt în apostoli au fost cele care au adus marea victorie.

E-21 Și când Satan a văzut biserica fără Cristos, atunci a spus: „Aceasta este ocazia mea. Acesta este momentul în care îi voi învăța cum să mă hulească.” Și a început să sufle, cu răsuflarea lui, o furtună pe mare.
Și corabia era pe punctul de a se scufunda, poate, acolo în Galileea; valurile erau atât de puternice, încât au ajuns aproape de fund. Și poate, la fiecare val strălucitor și la fiecare fulger care fulgera, diavolul a râs acolo și a spus: „I-am prins acum, pentru că au plecat fără El”.

E-22 Am spus ceva despre acest lucru o dată, iar cineva m-a corectat după aceea. A spus: „Dar, frate Branham, El i-a constrâns să plece fără El.”
Am spus: „Da, dar au greșit făcând asta”. Am spus: „Când Ilie și Elisei... care sunt un model, Cristos și biserica, Elisei a luat o porție dublă a Duhului. „Aceste lucruri pe care le fac Eu le veți face și voi, chiar mai mari decât acestea veți face”, când haina care era peste El, Duhul Sfânt era peste El, va cădea peste biserică. Pentru că El a fost un singur om, biserica este universală. „Mai mult decât acestea veți face, căci Eu mă duc la Tatăl.” Și Elisei știa despre asta, fiind un profet, mai multe decât știe biserica astăzi.
Ilie a spus, când au fost împreună, a spus: „Rămâi aici. Domnul m-a chemat acolo. Mă duc la școala profeților”.
Dar Elisei, așa cum ar trebui să fie biserica astăzi, „Viu este Domnul Dumnezeu, că nu te voi părăsi!” Pentru că avea un obiectiv în minte și motivele lui erau cu siguranță corecte.
Când a ajuns la școala profeților, a spus: „Rămâi aici; Domnul m-a chemat la Iordan.
El a spus: „Aşa cum Domnul trăiește și sufletul tău nu moare niciodată, nu te voi părăsi!” Nu putea să-l părăsească; a rămas chiar lângă el, cu ambii ochi pe el, ținându-se de el.
Asta trebuie să facă biserica astăzi. Indiferent ce vine sau pleacă, țineţi-vă de El! Dacă biserica se răcește, indiferent de ce s-ar întâmpla, țineţi-vă de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu! Apucați Calvarul și rămâneți acolo! Acesta este modul de a obține ceva de la Dumnezeu. Țineţi-vă de el. Nu lăsaţi ca diavolul să vă clintească.
Acei ucenici ar fi trebuit să spună: „Unde mergi Tu, mergem şi noi”.

E-23 Ca Rut lui Naomi, moabita. „Poporul tău să fie poporul meu; unde mori tu, voi muri şi eu. Unde vei fi îngropată tu, voi fi îngropată şi eu. Dumnezeul tău, acesta va fi şi Dumnezeul meu. O să stau cu tine.” Așa l-a câștigat pe Boaz. Așa îl câştigă biserica pe Cristos. Indiferent de ceea ce are de spus lumea - spunând că aţi întrecut măsura, că aţi făcut asta, aia sau cealaltă - rămâneţi cu Cristos! Țineţ-vă de El! Rămâneţi cu El.

E-24 Satan a văzut acest lucru. Cred că vede şi astăzi. El ne-a binecuvântat. Și, oh, când au început penticostalii pentru prima dată, acum patruzeci de ani sau mai mult, ce întâlniri grozave am avut. Dar știţi, au intrat într-un fel de program de construcții - a trebuit să obținem școli, seminarii și lucruri pentru pastorii noștri, astfel încât ei să aibă un discurs mai elocvent, să-i învețe să fie doctori și să-i facă supraveghetori generali, doctori în divinitate și toate acele nume mari. Satan a văzut toate acestea. Și acum marea e tulburată!
El vede că biserica a trecut la un program mare de construcții, sau la un fel ceva mare ca aceasta, și a plecat fără El, devenind ceva clasic, ţeapănă. Ceea ce avem nevoie astăzi este o trezire de modă veche! O putere a Duhului Sfânt din nou înapoi în biserică. Dumnezeu știe că avem nevoie de asta în toate bisericile. Dar suntem clasici, vrem să ne comportăm ca restul bisericilor, restul... „Sunteți un popor deosebit, o preoție regală, o națiune sfântă, separaţi și chemaţi.” Dumnezeu știe că avem nevoie din nou de biserica cu Duhul Sfânt. Chiar dacă ar trebui... Indiferent de ceea ce ar trebui să facem, doar să nu-L părăsiţi. Rămâneţi cu El.

E-25 Uneori înseamnă mult. Uneori te costă ceva. Orice lucru care nu te costă ceva nu merită să îl ai.
Toate lucrurile mărețe trebuie plătite. Motivul pentru care ne închinăm astăzi, libertatea religioasă în această zi de Ziua Recunoștinței, a costat sângele multor americani, milioane dintre ei. Merită ceva! Și dacă merită ceva, merită să mori pentru asta. Și această religie pe care o avem, acest Duh Sfânt al Cincizecimii care este asupra noastră, ne aduce înapoi un Isus Cristos înviat, viu după o mie nouă sute de ani şi merită tot timpul nostru, eforturile noastre și tot ceea ce facem; merită totul pentru noi.
„Tu, izvorul întregii mele mângâieri”, a spus Fanny Crosby, „Eşti mai mult decât viața pentru mine, Pe cine am pe pământ înafară de Tine? Sau pe cine în cer decât pe Tine? Nu trece pe lângă mine, blândule Mântuitor.” Cu siguranță. Avem nevoie să ne întoarcem și să ne ținem de El.

E-26 Ucenicii au văzut că toate speranțele dispăruseră. Suntem cam în acel loc astăzi. Toate ONU-urile noastre grozave, bune, de milioane de dolari, și ONu ale bisericilor, și clădirile bisericilor de milioane de dolari și așa mai departe, o mică bombă atomică va mătura totul. Aşa este. „Dar o, veniţi, cumpăraţi de la mine”, a spus Isus, „untdelemn, vin, aur încercat în foc”. Când lumea e în flăcări, vreau ceva care să rămână atunci. Vreau ceva: Stânca veacurilor, despicată pentru mine, lasă-mă să mă ascund în Tine. Lasă-mă să mă ascund în Tine.
Charles Wesley, cred, în timp ce se plimba odată, s-a pornit o furtună și o pasăre mică i-a zburat în sân. Încerca să prindă o inspiraţie pentru o melodie. Și a luat-o în căsuța lui mică și a ținut-o până când furtunile au trecut. Când a ieșit, a ținut-o pe deget și aceasta a zburat, apoi a scris acea cântare:
„Ascunde-mă În Stânca Veacurilor”.

E-27 Deci, atunci când a văzut... ei au văzut asta, Satan a început să-și sufle suflarea otravită. Și a început să-i supere. Mica corabie aproape dispăruse.
Și mă întreb în seara asta, în micuța noastră corăbioară, în timp ce navigăm peste linia solemnă a vieții, dacă poate Satan ți-a supărat călătoria, ți-a dat un cancer, ți-a dat dragoste pentru lume - l-ai părăsit pe Dumnezeu - te-a supărat undeva. Au apărut probleme; toate speranțele de a trăi vreodată au dispărut. Să știi, așa cum era atunci, așa este și acum. Isus nu a mers prea departe. Cred că El a urcat pe cel mai înalt deal din țară, așa că El... Cu cât urci mai sus, cu atât mai departe poți vedea. S-a urcat în vârful dealului ca să-i poată vedea. În tot timpul în care veneau necazurile, El stătea acolo sus, privindu-i.

E-28 Și vă spun, când L-au omorât în cetatea Ierusalimului și L-au îngropat într-un mormânt împrumutat...
dar în dimineața de Paști, când a ieșit, a început să urce. S-a urcat până dincolo de lună, de stele, până când S-a așezat la dreapta Majestății de sus! „Și ochiul Lui este asupra vrăbiei și eu știu că mă urmărește”, a spus poetul.
Și văd apropiindu-se această zi despre care a vorbit profetul, că va veni o zi în aceste ultime zile, când nu va fi zi, nici noapte, ci doar sumbru. Dar el a spus: „Va fi lumină în timpul de seară”.
Acum, luminile... Soarele răsare în est. Apune în vest, soarele [s-u-n - eng.]. Și Fiul [S-o-n - eng.] a venit și în răsărit asupra poporului răsăritean, şi a strălucit o trezire penticostală. Semne și minuni ale învierii Sale au apărut printre ei. Lucrările pe care le-a făcut El, le-au făcut și ei. El le-a spus în Sfântul Ioan 14:7, cred că este, El a spus: „Cine crede în Mine, va face și el lucrările pe care le fac Eu. Încă puțin timp, și lumea nu mă va mai vedea, totuși voi mă veți vedea ['Voi', biserica, credinciosul). Voi mă veți vedea.”
El a promis că va fi cu ei mereu, chiar și până la sfârșitul lumii. „Nu vă voi lăsa sau părăsi niciodată. Mergeți în toată lumea și predicați Evanghelia.” Cât de departe? “În toata lumea.” La cine? „La orice făptură. Aceste semne îi vor urma pe cei care cred.” El este încă același Cristos.

E-29 Apoi, a venit o zi; a trecut o zi, o perioadă de timp, o zi sumbră, aşa cum se întâmplă aici în Louisiana și Arkansas, în toată țara, cu ceață. Nu putem vedea soarele, totuși știm că soarele dă lumină. Am avut suficientă lumină pentru a face denominațiuni; am avut destulă lumină pentru a ne alătura bisericii; am avut destulă lumină pentru a-L accepta ca Mântuitor; dar profetul a spus că soarele va străluci în ultimele zile, în ultimele ore. „Va fi lumină în timpul de seară.”
Acum, soarele apune. S-a înălțat asupra oamenilor din răsărit și se așează asupra oamenilor din vest. Și același soare care a strălucit spre est, apune la vest. Aşa cum răsare la est, apune la vest, același soare. Și trăim în ultimele zile, când a sosit ziua în care același Fiu, același F-i-u, aceeași putere a Duhului Sfânt cade asupra oamenilor din apus, așa cum a căzut asupra oamenilor răsăriteni, arătând aceeași lumină a Evangheliei. Nu teologii, nu organizații bisericești, nu aderarea; ci o putere! Dovezi ale învierii și ale puterii Lui de vindecare, precum și semnele și minunile că El este printre ei în zilele din urmă. Va fi lumină în timpul de seară. Suntem aici; am ajuns.

E-30 Estul a mers atât de departe; civilizația a venit de la est spre vest. Suntem pe coasta de vest acum. Dacă am merge mai departe, ne-am întoarce din nou spre est. Suntem la timpul sfârșitului. Corăbiile se prăbușesc. Civilizațiile se prăbușesc. Bisericile se rup.
Acea cântare care a fost scrisă cu ani în urmă: „Neamurile se rup, Israelul se trezește, [el este acum o națiune proprie; Israel este în patria lui] Semnele pe care le-au prezis profeţii; Zilele neamurilor au fost numărate, cu grozăvii împovărate; Întoarceţi-vă, o împrăștiaților, la ai voştri.” Nu este momentul să ne răcim; este timpul să ne încălzim! Acesta este un timp pentru adunări de rugăciune! Intrăm în epoca Laodiceană. Este timpul să venim la Dumnezeu, este timpul unei treziri.
Când l-am întâlnit pe fratele Lyle acolo, cu ceva timp în urmă, el a spus: „Frate Branham, există semne ale unei treziri în fiecare adunare de acum”. Mulțumesc lui Dumnezeu. Asta ne dorim. O, Doamne, trimite puterea chiar acum. Vrem o trezire. Nu o unire a bisericilor, ci o trezire. Reînvie ceea ce este în noi.

E-31 Acei discipoli... Nu ne lăsa să facem aceeași greșeală pe care au făcut-o ei. În timp ce toate speranțele au dispărut, ei au crezut că nu vor mai avea niciodată o trezire, că nu-L vor mai vedea pe Isus în viață, cât timp erau aici. Însă, chiar în cea mai întunecată oră, când toate speranțele dispăruseră, El a venit la ei mergând pe apă. El vine la noi astăzi, mergând pe apă. Apocalipsa 17:15 spune: „Apele pe care le-ai văzut sunt popoare și mulțime de oameni”.
Când Îl vedem pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu înviat, umblând, lucrând printre poporul Său, făcând aceleași lucruri pe care le-a făcut El acolo - acei ucenici și așa mai departe L-au recunoscut că este Mesia, le-a stârnit inimile - ar trebui să ne stârnească şi inimile noastre. Dar să nu facem greșeala pe care au făcut-o ei pe marea Galileii în acea noapte.
Singurul lucru care îi putea ajuta, singurul lucru care îi putea salva, singurul lucru care îi putea elibera, le-a fost frică de el și au crezut că este o nălucă. Exact aşa este. Nu ne lăsa să facem aceeași greșeală. Dacă El vrea, Cel care este omniprezent fiind atotputernic, Cel care știe și aude acum! Dacă El va voi să umble printre poporul Său în această seară. Dacă El va face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut atunci, ca să puteți vedea că această Evanghelie pe care o predicăm nu este o teologie făcută de om, nu este o teorie făcută de om, ci este o putere a învierii lui Isus Cristos umblând printre poporul Său. Nu vă fie frică de acest lucru. Este singurul lucru care vă poate ajuta.

E-32 Când auzi oamenii spunând: „Zilele miracolelor au trecut; Duhul Sfânt nu mai este ca pe vremuri,” să nu credeţi acest lucru. Cristos a înviat din morți; El trăiește în seara asta. Rugăciunea mea este ca El să umble printre noi în seara asta, să facă și să vindece pe cei bolnavi și să facă aceleași lucruri pe care le- a făcut atunci, arătându-ne că El este cu noi, că El este același. „Nu vă fie frică, eu sunt.”
Oh, voi spuneţi: „Omul acela are o minte puternică. Femeia aceea are...” Nu este asta; nu e nicio psihologie. Toți acești oameni sunt oameni obișnuiți. Și indiferent cât de mult m-ar unge Cristos, trebuie să vă ungă și pe voi ca să credeţi acest lucru. „Multe minuni El nu a putut face din cauza necredinței lor, în cetatea Lui.” El trebuie să vă ungă şi pe voi la fel cum mă unge pe mine. Dacă El va veni în seara asta și ne va unge pe toți... O, asta vreau să văd, ungerea Duhului Sfânt în biserică, asupra oamenilor: Cristos. Atunci oamenii vor spune....

E-33 Pavel a spus, marele Sfânt Pavel a spus: „Dacă toți vor vorbi în limbi și nimeni nu va interpreta, şi vor intra cei necredincioşi, atunci cei necredincioşi vor ieși și vor spune: 'Sunteți nebuni cu toții'” Cu alte cuvinte, nebuni, toți vorbesc în limbi și nu este nimeni care să interpreteze. Dar a spus: „Dacă este un profet, iar profeţia face cunoscut secretul inimii, atunci ei vor cădea cu faţa la pământ și vor zice: „Cu adevărat Dumnezeu este cu voi.”
Căci totdeauna, poporul lui Dumnezeu a ştiut că profetul... Ei au știut asta. Biblia a spus acolo, Dumnezeu a spus: „Dacă este printre voi un om duhovnicesc sau profet, eu, Domnul, mă voi face cunoscut lui. Și ce spune el, dacă se întâmplă, atunci ascultaţi-l.” Acesta este motivul pentru care acei evrei din ziua aceea vor fi fără scuză, pentru că au văzut că ceea ce a spus Moise s-a împlinit în Isus Cristos. Ceea ce a spus Isaia, ceea ce a spus Vechiul Testament, a fost justificat în Isus Cristos. El a fost profetul și a spus adevărul și Dumnezeu și-a arătat semnul Său. Dar, desigur, știm că au trebuit să fie orbiți, altfel noi nu am fi avut nicio șansă. Ci au fost orbiți ca să putem avea noi o șansă.

E-34 Deci, dacă butucul a fost sfânt și noi suntem viţa altoită, ar fi bine să ne uităm la cum mergem. Să nu fim copii ai nopții; haideţi să umblăm ziua. Și dacă Duhul Sfânt va veni în seara asta, Isus Cel înviat dintre morți... El a promis: „Peste puțină vreme, și cel necredincios nu mă va mai vedea; totuşi voi mă veţi vedea. Căci eu [și „eu” este un pronume personal], voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârșitul lumii [complect]. Voi fi cu voi, chiar și în voi, până la sfârșitul lumii. Și lucrurile pe care le fac Eu le veți face și voi.“ Nu este aceasta o promisiune? Este o promisiune, dar va funcționa? Aşa este. Dacă aceasta funcționează, atunci totul funcționează; dacă El poate dovedi că este viu. Și El poate dovedi că este viu. Dacă Îl veţi lăsa să dovedească acest lucru în voi și Eu Îl las să îl dovedească în mine, aceasta vouă și voi mie, că El este viu, atunci El umblă printre poporul Său în seara asta în mijlocul apei, așa cum a făcut-o atunci. Să nu ne fie frică de El, dar să credem în El. Să ne plecăm capetele acum pentru un cuvânt de rugăciune.

E-35 O, Doamne, care L-ai adus din nou pe Isus din morți și L-ai prezentat bisericii ca să se declare acelaşi ieri, astăzi și pentru totdeauna, suntem atât de fericiți că în întreaga lume, am văzut păgânii venind la adunări cu un idol în mâna lor, vrăjitorul cu toate vrăjile sale încercând să le arunce și să îl văd stând paralizat, amorțit de Duhul Sfânt; să îl văd pe închinătorul păgân-nativ frângându-și idolul de pământ și spunând: „Fie ca Dumnezeu să fie Dumnezeul meu, Dumnezeul puterii”. Tu ești Iehova, Dumnezeul puterii, Dumnezeul miracolelor.
În propria noastră patrie, ne bucurăm atât de mult, Doamne, să vedem chiar și cărturari și profesori flămânzi și însetați. O, Tu ai spus: „Fericiți sunt cei flămânzi și însetați, căci ei vor fi săturați”. Și să știm că oamenii mari văd astăzi strălucind lumina.
O, Doamne, ne bucurăm să vedem astăzi că Israel revine în patria lui, o națiune, vechea stea cu șase colțuri a lui David zburând acolo; ei s-au întors, spunând că nu se întorc să moară în patrie, ci au venit să-l vadă pe Mesia.
Doamne, știm, deci, că zilele noastre sunt numărate. Urmărim la fel cum Noe îl privea pe Enoh și știm că imediat după venirea lui Enoh, judecata urma să lovească pământul. Când vedem că se pregăteşte din nou chivotul evreilor, știm că schimbarea este aproape. Așteptăm, Tată.

E-36 Și ne rugăm în această seară pentru acest grup mic pe care ni l-ai dat, care a stat acolo până când multe dintre membrele lor au început să îi doară, mă rog să-i răsplătești, Doamne, în seara asta. Binecuvântă-i. Acele femei și bărbați care sunt bolnavi și și-au adus copiii aici, fie ca ei să se stabilească chiar acum și să știe că întreaga armură a lui Dumnezeu este supranaturală. Nu e nimic natural; totul este supranatural. Prin urmare, pentru a fi creștini trebuie să credem supranaturalul, deoarece „credința este substanța lucrurilor sperate, dovada lucrurilor nevăzute”. Iar armura lui Dumnezeu este iubire, bucurie, credință, pace, îndelungă răbdare, bunătate, blândețe, generozitate, răbdare, Duhul Sfânt. Toate acestea sunt nevăzute, dar sunt reale; ele nu mor. Ele trăiesc pentru totdeauna.
Știm că îi iubim pe cei dragi ai noştrii, când îi putem ţine în brațe, pe copiii noștri mici, când îi putem îmbrățișa și strânge, și totuși nu ne simțim mulțumiți. Am vrea să ne contopim sufletele. Privim pământul astăzi cum se degradează și vedem iarba murind, copacii murind și m-am gândit: „Da, Doamne, și eu mor; și lumea întreagă e pe moarte.” Cu siguranță există o lume undeva care trăiește. Să ne punem busola și ancora în seara asta și să plecăm în timp ce ne dezlipim din portul acestui pământ, pentru a zbura cu credință către Cel care a făcut promisiunea.

E-37 Acum, Părinte, mi s-a cerut să am o linie de rugăciune în seara asta, pentru ca oamenii să Te vadă venind și săvârșind lucrările despre care tocmai am vorbit. Ai spus: „Dacă cineva crede în Mine, va face și el lucrările pe care le fac Eu. Aceste semne îi vor urma pe cei care cred.” Și ucenicii știau aceasta: că el era Mesia și acesta era semnul Lui. Și ai spus: „Așa cum a fost în zilele lui Noe... și în zilele lui Lot...” Și ne dăm seama că, în zilele lui Avraam, a existat un Billy Graham modern, a coborât în Sodoma și a predicat Evanghelia și l-a scos pe Lot, biserica naturală.
Dar acea biserică spirituală, Avraam, Sara, a fost unul care a rămas cu ei care a arătat semnul supranaturalului. Când şi-a întors spatele spre cort, a zis: „Unde este Sara, soția ta?” De unde știa El că are o soție? El a spus că era un străin. A spus: „În cortul din spatele tău”. Și i-a spus că îl va vizita din nou conform cu timpul vieții. Și Sara, în interiorul cortului, a râs în inima ei. Și îngerul a spus: „De ce a râs?” Acesta a fost un semn, cu puțin înainte ca lumea să fie arsă.
Ai spus: „Cum a fost în ziua aceea, așa va fi și în ziua de azi”. Doamne, încă mai ai îngeri. Și ne dăm seama că îngerul s-a manifestat în trup omenesc, deoarece curând El a dispărut din prezența lui Avraam, iar Avraam L-a numit „Elohim”: Dumnezeu.

E-38 Acum, Doamne, vino la trupul nostru și sfințește-ne în seara asta și arată aceleași semne pe care le-ai arătat Tu la Sodoma, că, dacă este un necredincios care stă sau şade pe undeva, să vadă că suntem la vremea căderii focului — căci a căzut foc în zilele lui Lot când acest înger s-a făcut cunoscut. Trimite- L în această seară, Părinte. Ne supunem Duhului Tău Sfânt. Fie ca El să facă lucrările pe care le-a făcut Isus, așa cum a făcut înainte de răstignirea Sa. Și atunci, când El a făcut acest lucru înaintea lui Cleopa și al altui ucenic, când au stat în cameră, în timp ce mergeau pe drumul spre casă, ei au spus: „Nu ne ardeau oare inimile în noi, când ne vorbea El pe drum?” Pentru că El a făcut ceva cum a făcut şi înainte de răstignirea Sa, ei au știut că El era Domnul înviat.
Acum, Părinte, fă aceleași lucruri în seara asta printre noi despre care vorbeau acei ucenici în corabie, despre care am vorbit în seara asta. Mulți vor merge pe stradă și vor spune: „Nu ne ardeau inimile în noi, când ne vorbea El pe drum?” O cerem în numele lui Isus. Amin.