E-1 Să te binecuvânteze...
Este bine întotdeauna să venim la Casa Domnului, dar mult mai bine, se pare, în aceste, este Crăciunul şi Anul Nou şi sărbătorile. Se pare că are o mică binecuvântare specială rămasă pentru noi. Şi aşa cum noi... Este doar destul de rău că nu putem avea acest sentiment de Crăciun tot timpul. Oamenii salutându¬te, şi spunând, "Domnul să te binecuvânteze." Asta este bine. Îmi place acel singur lucru privitor la Crăciun.
Acum, ascultam serbarea Vegherii care se anunţa, cred, pentru următoarea Sâmbătă noaptea. Cu voia Domnului, voi încerca să fiu aici atunci, la serbarea Vegherii, şi voi contribui cu timpul meu, dacă este voia Domnului, ca să-i ajut să vorbim puţin asupra vreunui subiect pentru următoarea Sâmbătă seara. Şi Duminică dimineaţa, desigur, este şcoala noastră Duminicală obişnuită. Şi Duminică seara este serviciul evanghelic. Acum... [Fratele Neville spune, "Spălarea picioarelor, Duminica viitoare seara, de asemenea." – Ed.] Da. Împărtăşirea, spălarea picioarelor, următoarea Duminică seara. Aşa este. Modul bun de a începe Anul Nou, bine, luăm împărtăşirea, şi să avem spălarea picioarelor.
Acum, vreau să fac acest anunţ, că eu cer ca aceasta să fie o mică, adunare închisă, de preferinţă, doar pentru păstori şi păstorii asociaţi ai tabernacolului, administratorii şi diaconii acestui tabernacol. Mă gândesc că este bine ca noi să ne adunăm, din când în când, şi cumva să aflăm calea pe care Domnul ne călăuzeşte. Şi de multe ori apar lucruri mărunte, ca Scripturile care le-aţi găsi, care ar fi grele. Şi dacă noi nu... Noi vrem la fel, să vorbim acelaşi lucru, pretutindeni. Şi vrem să ne adunăm.
Şi vreau ca voi păstori şi asociaţi: Desigur, Fratele Neville, care ar fi; şi Fratele Don Ruddell de aici, unul din asociaţii noştri; şi Fratele Graham Snelling la Utica; Fratele Stricker aici, misionarul nostru; şi di-... fraţii care sunt păstori, Fratele... cei diferiţi de aici; Fratele Parnell; şi voi ştiţi care sunt asociaţii aici; Fratele Junior Jackson, de jos din New Albany; şi apoi diaconii şi administratorii.
Vă spun ceea ce doresc ca să faceţi. Această săptămână care vine, luaţi o coală mică de hârtie, şi scrieţi acolo gândurile sau... aş spune, la Scripturi, sau ceva datorile la care voi trebuie să participaţi, care voi s-ar putea să nu ştiţi.

E-2 Cum un administrator ar putea spune, "Chiar care este datoria mea dacă se iveşte acest caz?" "Care este datoria mea, ca un diacon, dacă se iveşte acest caz?" Şi păstorul s-ar putea să spună, "În acest Cuvânt, aici, văd unde trebuia să fie aşa-şi¬aşa, şi eu-eu nu înţeleg Aceasta chiar în felul în care O predăm noi. Şi aşezăm aceea jos în Scriptură, şi aşa mai departe." Atunci înmânaţi-le toate înăuntru, la Fratele Wood, dacă vreţi, pentru că el locuieşte la uşa vecină cu mine. Şi de îndată ce le scrieţi, şi cât de repede puteţi, voi aprecia lucrul acesta, aşa ca eu să o pot căuta în Scripturi.
Şi noi vom avea aceasta. Nu... Nu a fost o adunare publică acum. Este doar pentru păstori, şi ai acestui tabernacol, şi diaconii şi administratorii tabernacolului. Şi aceasta va urma foarte repede, chiar cât de curând reuşim să le avem. Apoi vom anunţa o seară unde nu-nu se ţin adunări aici, şi atunci ne vom-ne vom ocupa de asta atunci.

E-3 Eu cred că ar fi un lucru bun, Frate Neville, dacă acei fraţi, voi toţi păstorii, şi aşa mai departe, dacă am putea veni împreună. "n felul acela noi putem vorbi acelaşi lucru, peste tot, vedeţi, noi ştim. Şi atunci, aceasta va fi înregistrat, de asemenea, întrebările noastre şi răspunsurile noastre vor fi înregistrate, şi fiecare poate avea o bandă, aşa ca voi să puteţi şti, să o ascultaţi din nou, în caz de orice, orice întrebare să apară, care ar putea fi un beneficiu pentru biserică. Sau cineva ar spune, "Bine, aceasta." Ne vom întoarce înapoi şi vom vedea ce este pe bandă, ce a spus. Noi avem benzi de felul acela, deja. Şi acum noi avem administratori noi, eu cred, acest an, şi-şi câţiva diaconi noi, şi aşa mai departe, şi vrem să-i instruim referitor la asta.

E-4 Şi acest frăţior, care este unul dintre fraţii noştri de aici de sus la Sellersburg, Fratele Willard Crase, sigur trimiteţi-i un mesaj despre aceasta, dacă vreţi, pentru că el este chiar tânăr în Domnul. Şi-şi dacă aceşti tineri, cred, pot deveni stabili, înţelegeţi ce vreau să spun, doar să ştie cum să se ţină. Şi mici întrebări le apar în mintea lor. În loc să alerge în jos pe vreo ramură, haideţi să ne adunăm şi-şi să înţelegem despre ce este vorba. Atunci când noi... adunările noastre, marile noastre, adunări comune, când bisericile se unesc împreună, cum am fost noi în această ultimă sesiune, atunci noi-noi vom şti atunci chiar ce să luăm, şi ce să spunem, chiar ce să facem. Noi toţi vrem să vorbim aceeaşi limbă, aşa ca să înţelegem.

E-5 Acum, un alt lucru aş vrea să spun. Cum Fratele Neville a spus aşa de bine că, vă dorim ce este mai bun în aceste urări de Crăciun în acest timp de-de părtăşie în aceste zile de sărbătoare, şi aşa mai departe.

E-6 Şi apoi vreau să iau acest timp să exprim, la toţi şi la fiecare din voi, cât de recunoscător vă sunt, pentru felicitările şi darurile voastre de Crăciun, şi lucrurile care au fost primite la noi acasă. Cu siguranţă vă mulţumesc, cu toată inima mea. Cu siguranţă ne-au căzut bine, în această dimineaţă. Când... eu am un băieţel, încă destul de mic încât să vrea un pom de Crăciun, şi noi l-am avut în cameră. Şi în această dimineaţă, m¬am dus acolo, am găsit câteva cadouri de la biserica mea de aici, şi prietenii mei de prin diferite locuri, care au ajuns, aşezate sub pom. Şi nu am cuvinte să vă exprim ce eu... cât le apreciez pe fiecare din ele. Şi fie ca Dumnezeul Cerului să vă binecuvânteze din belşug, este rugăciunea mea. Şi acum...

E-7 Şi noi, ştiţi cum ar fi, noi nu putem trimite înapoi daruri, pentru că eu doar nu aş câştiga atâţia bani, ştiţi. Eu-eu primesc o sută de dolari pe săptămână, şi am o familie mare, şi cam zece milioane de prieteni, şi ar fi sigur cam greu să ajung la ei. Dar noi-noi vă suntem recunoscători vouă şi gândurilor voastre. Şi sunt sigur că înţelegeţi.

E-8 Acum nu uitaţi această-această seară de Anul Nou care vine. Oh, îmi amintesc prima serbare de Veghe care am avut-o cândva în acest tabernacol. Nu presupun că este cineva aici care îşi aminteşte de asta. Dar aceea a fost o seară când Domnul a scos mult formalism de la păstorul vostru. Astfel, aşteptăm cu nerăbdare pentru un timp măreţ atunci.

E-9 Şi acum, chiar înainte să ne rugăm, aş vrea să citesc lecţia Scripturii din seara aceasta.

E-10 Şi am fost cumva frământat în sinea mea astăzi. Am¬am anunţat că voi vorbi despre, în seara aceasta, dacă vin aici, Noi Am Văzut Steaua Lui În Răsărit, Şi Am Venit Să Ne Închinăm Lui. Asta cumva îmi sună familiar. Şi prietenul nostru bun, Fratele Sothmann de aici, cel... unul din administratorii bisericii, l-am întrebat pe el. Şi el a spus, "Eu am banda cu asta, Frate Branham. Ai predicat asta, pe undeva." Şi prietenul nostru preţios, Fratele Leo Mercier de aici, băiatul cu benzile, a spus, "Da, cam de cinci ori." Astfel, am-am schimbat aceasta doar puţin. Şi în loc să predic despre Noi Am Văzut Steaua Lui În Răsărit, vreau să vorbesc pe tema, în seara aceasta, despre: Darul Împachetat Al Lui Dumnezeu.

E-11 Şi acum voi citi din Evanghelia Sfântului Matei, al-al 2- lea capitol, pentru citirea unei Scripturi, al 2-lea capitol din Sfântul Matei.
Acum când Isus s-a născut în Betleemul din Iudea în zilele regelui Irod, iată, că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim,
Spunând, Unde este cel care-i născut Rege al Iudeilor? fiindcă noi i-am văzut steaua în răsărit, şi am venit să ne închinăm lui.
Când Irod regele... a auzit aceste lucruri, s-a tulburat, şi tot Ierusalimul împreună cu el.
Şi când i-a adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului împreună, i-a întrebat... pe ei unde trebuia să se nască Cristosul.
Şi ei i-au spus, În Betleemul din Iudea: căci aşa este scris de profet,
Şi tu Betleeme, în ţara lui Iudea, nu eşti tu cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va stăpânii poporul Meu Israel.
Atunci Irod, când a chemat în ascuns pe magi, a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua.
Şi i-a trimis la Betleem, şi le-a zis, Duceţi-vă de cercetaţi cu deamănuntul despre prunc; şi când îl veţi găsi, daţi... de ştire din nou, daţi-mi de ştire din nou, ca să pot veni şi eu să mă închin Lui.
După ce l-au ascultat pe rege, au plecat; şi, iată, că steaua, pe care o văzuseră în răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era pruncul.
Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie.
Şi când au intrat în casă, au văzut pruncul cu Maria mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ, şi I s-au închinat: ... când şi-au deschis visteriile, şi I-au adus daruri; aur, ... tămâie, şi smirnă.
Şi fiind înştiinţaţi de Dumnezeu într-un vis să nu mai dea pe la Irod, s-au întors în ţara lor pe alt drum.

E-12 Acum vreau să iau un text de acolo, în seara aceasta. Sau, nu de acolo, dar din aceeaşi poveste, din Sfântul Luca 2:7.
Şi ea a născut-a născut pe fiul ei cel întâi născut, şi L-a înfăşat în scutece, şi l-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

E-13 Să ne aplecăm capetele acum pentru un cuvânt de rugăciune.

E-14 Dumnezeule sfânt şi îndurător, Care ne-ai dat cel mai mare Dar despre care a ştiut vreodată această lume, Domnul Isus Cristos, noi smeriţi venim la Tine, în această seară, în mulţumiri, şi exprimând din adâncul fiinţei noastre, adoraţiile profunde din inima noastră, Ţie, pentru acest Dar minunat. Noi nu avem nimic să dăm înapoi. Şi a fost foarte puţin ceea ce Tu ai cerut; doar, "Veniţi la Mine, voi toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi lua poverile şi păcatele voastre, şi vă voi elibera." Oh, ce schimb! Nimeni nu putea face aceea decât Tu, Tatăl nostru. Şi Îţi mulţumim că Tu ai făcut lucrul acesta pentru noi. Şi noi suntem martorii Tăi în această oră, că Tu iei poverile şi păcatele noastre, şi ne dai bucurie şi pace, în schimb. Cât de recunoscători suntem pentru, Doamne, această lăuntrică, experienţă Creştină, Crăciunul în inimile noastre. Suntem atât de bucuroşi pentru asta. Aşa de fericiţi să ştim că trăim în ziua sfârşitului, când vedem semnele venind din nou cum a fost în acea zi, a apropierii Lui. Ne smerim inimile în Prezenţa Ta, O Tu Mare Nobil. Lasă ca Duhul Tău să domnească în mod suprem în inima noastră, în vieţile noastre. Şi întăreşte-ne, de dinăuntru în afară, ca noi să putem fi slujitorii Tăi, în această oră măreaţă şi întunecată care o întâmpină această lume acum.

E-15 Îţi prezentăm această citire a Cuvântului Tău, Doamne, Ţie, pentru acest singur scop, ca, din Acesta, Duhul Sfânt să poată aduce laolaltă un context care ar fi suficient, în această seară, ca un Mesaj de Crăciun pentru poporul Tău care este în aşteptare. Şi noi aşteptăm după Tine. Doamne, circumcide buzele care vor vorbi, şi urechile care vor auzii. Şi împuterniceşte, şi pune Viaţă în Cuvintele care se vor da, ca să ne poată aduce la o cunoştinţă mai bună a Domnului Isus. Căci cerem lucrul acesta în Numele Lui. Amin.

E-16 Am notat multe Scripturi aici la care să fac referire, şi aşa mai departe. Am fost surprins, ieri, cum am auzit aceea. Am luat ziarul, şi unde este, ce lumea comercială numeşte "un Crăciun abundent," unde că au fost cheltuiţi mai mulţi bani în această perioadă decât au fost cheltuiţi vreodată în mulţi, mulţi ani, de când a fost cu mulţi ani în urmă. Şi că mulţimile s-au adunat în Ierusalim, şi cum că acolo a fost un mic răstimp de pace între Arabi şi Iudei, că ei cumva au pus deoparte sentimentele lor, ca să-i lase pe-pe pelerini să intre din nou în cetate, în acest sezon de-de Crăciun.

E-17 De multe ori m-am întrebat de ce o fi fost aleasă această cetate, Betleem.

E-18 Aşa cum au cântat acei oameni cu câteva momente în urmă, insul mic şi soţia lui, şi copiii. Şi acolo am fost uimit, privind la fetiţă, cum ţinea ea timpul cu aceasta, un fel de harpă cu coarde la care cânta ea. Şi cum acea micuţă era încă o copilă, abia, şi totuşi ţinea timpul doar cu... sau cânta la această harpă. Presupun că se chema o harpă. Acum, şi atunci eu...

E-19 Gândindu-mă la Betleem, şi de ce s-a întâmplat să fie că a fost ales să fie locul de naştere al Regelui regilor. Şi, ştiţi, Betleem este un loc mic, un oraş foarte mic. De multe ori m-am întrebat de ce nu a ales Dumnezeu un loc mai religios pentru aceasta, pentru acest eveniment important, aşa ca Silo. Silo a fost primul loc unde cortul, chivotul a fost aşezat, după ce a traversat Iordanul. Sau Ghilgal, un alt oraş mare religios; sau Sion, pe munte, un alt oraş mare religios; sau chiar mândra capitală, Ierusalimul, cu toţi înţelepţii şi sfinţii acestuia şi de-a lungul veacului. De ce nu a ales Dumnezeu Ierusalimul?

E-20 De ce ar fi ales El Betleemul? Poate părea că El ar fi ales un loc, unul din marile oraşe de adăpost, care l-ar fi protejat pe Fiul Său în caz că ar fi apărut vreun necaz. Locurile de adăpost ca Ramot-galaat. Acela a fost un adăpost mare care a fost construit, ca oamenii să poată fugii în aceste turnuri. Cades era un alt oraş mare de adăpost. Hebron, un alt oraş mare de adăpost.

E-21 De ce a ales Dumnezeu micul Betleem, şi atunci nu a ales aceste oraşe mai mari? Şi ele aveau nume mai importante, şi mai mult fundal spiritual.

E-22 Dar, ştiţi, Dumnezeu are o cale de a face lucrurile, doar calea Lui Proprie despre lucruri. Sunt atât de bucuros că El o face. Vedeţi? Uneori El ia lucruri care nu au un fundal spiritual, sau care nu au deloc nici un fundal. Şi asta-i de ce este El Dumnezeu; El poate lua ceva care nu este nimic, şi să facă ceva din acesta. Şi, asta, asta-i ce îl face pe El Dumnezeu. Asta-i ce ne face pe noi să Îl iubim. Asta-i ce ne face pe noi oamenii sărmani să Îl apreciem, pentru că deşi noi, sărmani, fără fundal, totuşi Dumnezeu poate face lucruri măreţe cu noi dacă El vreodată ne ia sub controlul Lui.

E-23 Iosua, desigur, a fost acela care i-a trecut dincolo pe copiii lui Israel, şi a împărţit pământurile. Şi acestei seminţii a lui Iuda i¬a fost dată această porţiune unde se află Betleemul, care este în colţul nordic superior din provincia lui Iuda, o fâşie mică care cumva se întinde ca o mică peninsulă. Şi în acest loc, această provincie, această provincie mare, este ţara grâului nordic, unde se afla centura de grâu, unde creşteau mult grâu şi orz.

E-24 Şi unul din fiii lui Caleb a stabilit şi a întemeiat acest oraş. Salmon era numele lui, era unul din fiii lui Caleb. Dacă vreţi să căutaţi aceea, eu sar peste o mulţime din aceste Scripturi, dar îi văd pe unii din fraţi că le notează. În Întâi Cronici 2:15-... De asemenea, veţi găsi asta în Matei 1:5. Şi unde ei, el a stabilit şi întemeiat acest oraş mare, care era un oraş mic, dar este mare din pricina lucrurilor măreţe care s-au întâmplat în acest oraş.

E-25 Cum am spus întotdeauna, nu este marea biserică; este marele Dumnezeu în biserică. Nu este marele, munte sfânt; este marele Duh Sfânt care a fost pe munte. Nu este omul sfânt; este Duhul Sfânt în om. Vedeţi?

E-26 Acela-i felul cum era acest oraş. A fost mic în statură, şi mai mult în vale, şi nu era prea mult de privit. Populaţia acestuia era mică, şi încă este astăzi. Dar a fost pentru că Dumnezeu l-a ales ca să facă ceva. Asta-i ce îmi place, ceva ce Dumnezeu alege. Nu contează cum arată, pentru oameni, atâta timp cât Dumnezeu l-a ales.

E-27 Curva Rahav, cu care suntem toţi familiarizaţi, ea fiind o¬o fată tânără care a fost pusă în stradă de un tată şi o mamă păgâni, care au pus-o în stradă pentru că ea era frumoasă, şi trebuia să le aducă lor un venit, pe prostituţie. Şi totuşi, jos în această fată imorală care a fost pusă pe stradă, ea a auzit că exista un Dumnezeu Care răspundea rugăciunii. Şi prima ocazie care a avut-o ea, să îl accepte pe acel Dumnezeu sau să facă ceva pentru El, ea a făcut-o. Şi Dumnezeu i-a cruţat viaţa, şi i-a salvat pe tatăl şi pe mama ei, şi familia ei. Ea s-a îndrăgostit de un general din armata lui Israel, noi găsim în istorie, şi s-a căsătorit cu acest general. Şi curtenirea lor a fost minunată. Şi în final s¬au stabilit şi au locuit la Betleem.

E-28 Şi prin acest general ea a adus pe lume un-un fiu, fiul lui-lui-lui... nu îmi pot aminti chiar acum care era numele generalului. Eu am încercat. Am crezut că am avut numele lui scris aici, dar nu. Am numele fiului ei, dar era fiul lui Rahav la acest general. Numele lui a fost Salmon. Nu Solomon care a construit templul, fiul lui David. Ci, un altul, Salmon, şi acest Salmon a adus pe lume un fiu al cărui nume era Boaz. Şi Boaz, oh, noi suntem toţi familiarizaţi cu acea poveste minunată despre Boaz şi Rut.

E-29 Acum, vedeţi, această curvă a fost una din Neamuri, şi a fost o bunică străveche a Domnului nostru Isus. Şi de asemenea când-când Boaz, nepotul ei, a venit şi s-a căsătorit cu Rut Moabita, şi el s-a căsătorit cu una din Neamuri. Ceea ce l-a făcut şi pe Isus parte din Neamuri, pământeşte vorbind. Apoi când ei l-au născut pe copilul lor, numele lui a fost Obed. Şi Obed a avut un fiu, şi numele lui a fost Chesed. Şi Chesed a avut un fiu al cărui nume a fost David. Toate acestea au avut loc în micuţul Betleem. Ce este aceasta? Descendenţa Domnului Isus, fundalul Lui care marii oameni spirituali au trecut cu vederea, sau aşa numi ţii oameni spirituali.

E-30 Şi a fost chiar pe aceste pământuri că Samuel profetul l-a uns pe David să fie rege peste Israel, chiar aici la Betleem. Şi prin David a venit marele Fiu, "Tu Fiul lui David," Fiul care a fost născut în ieslea unui mic staul acolo la marginea unui deal, în partea de vest a oraşului. A fost acolo pe acel deal unde Îngerii lui Dumnezeu au cântat primul lor crăciun.

E-31 Cuvântul Bethlehem, să îl descompunem. B-e-t-h înseamnă "casă." E-1 înseamnă "Dumnezeu." E-1-h-a-m înseamnă "Pâine." "Casa Pâinii lui Dumnezeu." Ce potrivit a fost atunci ca Pâinea Vieţii să iasă din Bethlehem, "Casa Pâinii lui Dumnezeu." Oh! Este o poveste frumoasă.

E-32 Trebuie să fi fost doar puţin după întunecare, şi soarele a coborât. Stelele probabil erau ieşite, şi lumina era cam de două ore dusă. În timp ce măgăruşul îşi aşeza picioarele lui mici, obosite pe partea din spate a dealului, la vest de Betleem, în timp ce privea unde îşi punea copitele lui mici, pentru că sarcina lui era preţioasă. Şi Iosif îl conducea cu grijă, aşa cum micul trio au pornit în sus pe deal, sau au călătorit toată ziua, venind de jos din Nazaret. Şi ea aştepta să devină mamă în orice moment, mult peste soroc, poate.

E-33 Dar toate lucrurile sunt mai dinainte rânduite de Dumnezeu, care lucrează împreună pentru binele celor care Îl iubesc. A fost rânduit de Dumnezeu că acolo trebuia să fie un rege fără inimă în acea zi, Irod cel însetat de sânge. Dumnezeu ştia despre asta. Dumnezeu ştia despre impozite, şi cum acest guvern brutal nu a avut nici un gând de milă faţă de acea mamă sărmană care era chiar pe punctul de a da naştere primului ei fiu născut, doar în câteva zile. Dar el a poruncit, ca, "Ei toţi să vină în locul lor de naştere, şi să plătească impozite. Indiferent în ce condiţie se află ea, ea trebuie să vină, oricum." Dumnezeu ştia tot despre asta. El a ştiut mai dinainte toate lucrurile. Şi El-El ştie toate lucrurile, vedeţi, şi El face ca totul să lucreze împreună spre bine.

E-34 Micul trio nu a făcut nici un caz privitor la aceasta, în timp ce urcau pe deal. În cele din urmă, după mult geamăt, măgăruşul, îi pot vedea cum se opreau în vârful dealului; unde... veneau în sus din partea vestică, de la Nazaret, venind peste. Şi după ce au urcat dealul, să privească jos în valea unde era aşezat micuţul Betleem. Ardeau multe făcli. S-au adunat mulţi oameni din toată Galileea, să vină în locul lor de naştere la Betleem, şi prin provincie, ca să fie impozitaţi de guvernul Roman. Indiferent de condiţii, erau presăraţi pe drum, bolnavii şi nevoiaşii, şi cei ţintuiţi la pat, leproşii, canceroşii, săracii, schilozii, şchiopii, orbii. Toţi trebuiau să vină, pentru că era un ordin de la guvern. Şi Irod era în spatele acestuia, şi trebuia făcut.

E-35 Şi în timp ce micul nostru grup se opreşte în vârful dealului, acolo trebuie să fi fost o piatră mare aşezată acolo. Şi îl pot vedea pe Iosif ridicând-o, cu grijă, în braţele lui, şi ajutând-o să coboare de pe măgăruş, şi-şi aşezând-o sus pe marginea pietrei. Şi măgăruşul suspina să-şi prindă răsuflarea. Şi aşa cum Iosif a făcut câţiva paşi înainte, a privit în jos înspre micul Betleem, şi a văzut străzile aglomerate, şi strigătul, şi făcliile arzând pe străzi, şi strigătele oamenilor. Şi ei şedeau în grădini şi în curţi, şi peste tot în afara porţilor cetăţii. Trebuie că a fost o privelişte!

E-36 Iosif trebuie să fi spus ceva de genul acesta. "Maria, dragă, gândeşte-te doar. Doar pe partea cealaltă a oraşului, în partea nordică, acolo a fost unde Rut Moabita a strâns acolo în câmpurile lui Boaz. Acolo, doar dincolo de acel, sus peste muntele de acolo, este unde David, cu praştia lui, a doborât leul la pământ, şi a tras oaia din gura lui. Trebuie să fi fost acolo, că unde Iosua a stat aici cu sabia lui sclipitoare, războinicul neînfricat al poporului nostru, şi a împărţit pământurile, şi a dat această moştenire seminţiei lui Iuda, la care, scumpa, noi suntem descendenţi." Şi la diferite lucruri, despre cum trebuie că i-a explicat ei ce a avut loc.

E-37 Şi apoi să nu audă nici un sunet din spatele lui, el trebuie că s-a întors să privească, să vadă dacă ea era încă şezută pe piatră. Şi când s-a întors, şi i-a văzut chipul drăgălaş îndreptat spre ceruri, el nu a mai trebuit să întrebe, pentru că reflecţia Stelei se uita înapoi prin ochii ei. El ştia că ea se uita la Ceva.

E-38 Şi ea a privit la el, şi a spus, "Iosif, ai observat Steaua care atârnă acolo?"

E-39 Şi când el a privit, şi surpriza, a spus, "Nu am observat-O înainte, dragă."

E-40 "Ei bine, Ea ne-a urmărit de când a coborât soarele. Eu am urmărit-O. Aceasta trebuie că înseamnă ceva, pentru că am cel mai minunat sentiment."

E-41 Voi ştiţi, Dumnezeu face lucruri de felul acela, uneori, pentru poporul Lui, ne arată o Lumină, sau în vreun fel ca noi să putem şti că El este aproape şi El este pe scenă. Nu contează ce are lumea de zis sau de făcut, El încă este acolo, şi totul va fi în regulă. El doar o mărturiseşte înapoi, prin Duhul Sfânt, ca noi să Îl putem simţi.

E-42 Şi Iosif s-ar putea să fi spus ceva de genul acesta. "Maria, şti ceva? Niciodată în viaţa mea nu am fost atât de fericit. Când, am fost împins în jur de guvernul Roman, dar totuşi nu am fost niciodată atât de fericit cum sunt chiar acum, şi nu ştiu de ce. Se pare că acolo este o sfinţenie asupra orăşelului, în seara aceasta, unde am hoinărit noi când eram băieţi şi fete, în trecut la vârsta adolescenţei noastre şi în vârsta şcolii."

E-43 Departe înspre Răsărit, şi la multe sute de mile depărtare de acolo, Magii erau deja pe drumul lor. Ei au văzut Steaua Lui, şi veneau ca să se închine micuţului Pachet ca Dar al lui Dumnezeu care El îl trimitea lumii.

E-44 Doar la puţin timp de atunci, şi lumea urma să primească cel mai mare Dar al ei pe care l-a primit vreodată, un mic Pachet împachetat. Un micuţ, primul Pachet mic de Crăciun care a fost vreodată împachetat, în toată lumea, Dumnezeu L¬a împachetat. Vreau să pătrund în gândul meu, şi să spun asta. Cel mai mare lucru care a fost vreodată împachetat în trup uman a fost împachetat în Acesta. Dumnezeu Însuşi S-a împachetat pe Sine Însuşi într-un pachet de Crăciun şi L-a trimis lumii.

E-45 De ce L-au refuzat ei? De ce nu au putut ei să-L vadă? De ce L-au refuzat? De ce este că nu L-au vrut ei? Acelaşi motiv pentru care nu Îl vor în seara aceasta. Acesta nu le-a fost dat în obiceiul în care erau obişnuiţi ei ca să fie date darurile. Acela¬i motivul pentru care încă este respins, în seara aceasta, este pentru că Acesta nu este dat oamenilor în obiceiul în care au fost ei obişnuiţi să primească daruri.

E-46 Dar Dumnezeu Îşi împachetează Darul Lui. El are dreptul să o facă, El este Cel care Îl dă. El are dreptul să-L împacheteze în orice fel vrea El să-L împacheteze. Nu face nici o diferenţă felul cum este, El are dreptul să o facă pentru că El este Cel care dă Darul.

E-47 Un alt lucru, motivul acestuia a fost, aşa cum era atunci, aşa după cum nu era obiceiul ca ei să-L primească în felul cum era El împachetat. Ei aşteptau ceva, un dar venind, care ar fi coborât pe care, cu o escortă de Îngeri care mânau cai de foc. Dar când Acesta a venit ca un Prunc fiind născut într-un staul, puţin au ştiut ei că Scriptura a spus, "Îi voi da acestei lumi un super semn."

E-48 Ei au cerut după un semn, într-o zi. El a spus, "Eu vi-l voi da. Acesta va fi super semnul. Va fi un semn care va dăinui prin toate epocile. O fecioară va zămisli şi va naşte un Copil, un Fiu, şi-I vor pune Numele 'Emmanuel.' Acela-i super semnul. Acela¬i Darul care Eu îl voi da." Dar Acesta nu a venit în modul în care Îl aşteptau ei, şi ei L-au refuzat.

E-49 Aşa este în seara aceasta, fratele meu. Darul lui Dumnezeu nu a venit în felul cum Îl vor oamenii să vină, şi astfel ei L-au refuzat. Ei nu Îl vor. Ei Îl vor împachetat în felul de material cu care vor ei să Îl împacheteze. Vor beteală pe Acesta. Vor ceva floral, ceva care este parfumat, ceva care este sclipitor, ceva care este clasic. Dar Dumnezeu nu Îl trimite tot timpul aşa. El Îl trimite în putere, în felul cum vrea El să Îl trimită.

E-50 Un alt lucru, Acesta a fost adus de săraci. Maria şi Marta¬Marta, adică, sau... Maria şi Iosif erau oameni foarte săraci. Erau ţărani. Şi pentru că Acesta a fost adus de către săraci, ei nu L-au vrut.

E-51 La fel este şi astăzi. Când acest Dar mare al Bisericii, Duhul Sfânt, cade peste săraci şi umili, bogatul nu Îl vrea. Ei nu vor să se umilească. Ei Îl vor cu clasă, dar nu Îl vor în felul cum Îl trimite Dumnezeu. Mulţi oameni vor să primească Duhul Sfânt, dar-dar ei vor să Îl primească în felul cum Îl vor ei. Dar, oh, sunt atât de bucuros că nu o puteţi face în acel fel. Trebuie să o faceţi în felul cum Dumnezeu vi-L trimite, şi să ne smerim ca să Îl primim.

E-52 Acesta nu era împachetat în in subţire. A fost împachetat în cârpe de înfăşat. Care, am fost învăţat căci chiar lucrul în care Isus a fost înfăşat, Cristosul, a fost pânza de pe spatele jugului unui bou, care era agăţată în staul. El a fost înfăşurat cu faşe, era... unde pun ei... o cârpă în jurul jugului pentru bou, să-l ferească să-şi facă beşici pe el când trăgea. Ei, ei nu aveau haine pentru El. Şi ei... Oh, când mă gândesc la asta, aproape că mi se frânge inima; fără haine pentru Emanuel, Creatorul Cerurilor şi al pământului. Şi fără haine cu ce să Îl îmbrace, şi a trebuit să fie înfăşurat în cârpa prin care un bou şi-a băgat gâtul. Oh, ce super semn!

E-53 Ar trebui să fie cu adevărat atractiv pentru oameni. Micuţul Iehova, plângând ca un prunc. Dumnezeu, făcut trup, într¬un Pachet. Dumnezeu, Care cuprinde tot spaţiul şi timpul, era înainte să fi fost o lume, sau o stea, sau o moleculă, S-a împachetat într-un Pachet mic, şi a fost pus într-o iesle; într-un staul, unde bălegarul vitelor şi a oilor, şi lucruri; sus peste acel staul, şi în această iesle mică, pe paie sau fân. Iehova a fost culcat acolo, plângând ca un prunc. Vă puteţi imagina asta?

E-54 Păi, bogaţii nu au vrut nimic de felul acela. Asta ar polua gândurile lor, ceva atât de umil. Şi să fie adus de o fată, o fată ţărăncuţă care era considerată, în cartierul ei, o-o fanatică; şi de un tâmplar care probabil îşi cunoştea ABC-ul lui. Şi cum ar putea vreodată să producă ei ceva care să atragă sau să astâmpere ochii celebrităţilor? Cum să poată ei produce vreodată ceva care să-i mulţumească sau să-i satisfacă pe bogaţi, oamenii cu principii înalte, sau denominaţiunile din zilele lor? Ei au fost refuzaţi, categoric.

E-55 Nu numai în acea zi, dar şi în această zi, la fel. Ei L-au refuzat, categoric. Acesta nu vine împachetat în felul cum Îl vor ei. Ei vor să-să Îl înlăture, spun, "Nu este nimic de Acesta." Astfel bogaţii şi denominaţiunile refuză acel Dar. Ei nu au avut nimic de-a face cu Acesta. De ce? De ce ar face ei un lucru ca acela? Nu a fost împachetat în obiceiul crezurilor lor. Acela-i motivul de ce, astăzi, că ei nu vor Darul lui Dumnezeu. Aceste State Unite nu îl vor pe Dumnezeu. Aceste biserici nu îl vor pe Dumnezeu. Ei îl vor pe Moş Crăciun. Ei vor ceva cu beteală şi culori roşii, şi-şi-şi-şi luminos, lucru lucitor. Ei refuză Adevărul Evangheliei, al Puterii şi învierii lui Cristos Isus. Acesta nu se va împacheta cu crezurile lor. Nu îl puteţi împacheta pe Cristos într-un crez.

E-56 Am ascultat, în această dimineaţă, în timp ce coboram spre mama, devreme, am pornit radioul. Şi o-o biserică cita sau spunea... ce este numit, Crezul Apostolilor. Nu există un astfel de lucru.

E-57 Singurul crez pe care apostolii l-au cunoscut vreodată, se găseşte în Fapte 2:38, "Pocăiţi-vă, fiecare din voi, şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre. Voi veţi primi darul Sfântului Duh." Acela-i singurul crez care l-am văzut eu vreodată, în Biblie, care l-au folosit ei vreodată.

E-58 Celălalt este un crez creat de om. Şi voi nu îl puteţi împacheta pe Cristos într-un crez Prezbiterian, sau într-un crez Baptist, sau un crez Catolic, sau un crez Penticostal. Singurul lucru în care va fi înfăşurat Cristos, şi aceea este inima voastră, nu crezul vostru. El vrea inima voastră. El are un turn de control acolo prin care Îi place să lucreze cu voi, să vă aducă la Viaţă Eternă. El doar nu va accepta; şi voi nu Îl puteţi împacheta în crezuri. Nu puteaţi atunci; nu puteţi acum. Nu veţi reuşi niciodată să o faceţi.

E-59 Astfel, ei nu L-au putut primi, pentru că ei s-au gândit mai mult la crezurile lor decât s-au gândit la Dar.

E-60 Acela-i felul cum este astăzi. Oamenii nu pot accepta vorbirea în limbi, în biserica lor. Ar ruina crezul lor. Nu pot accepta vindecarea Divină, botezul Duhului Sfânt, şi aşa mari Doctrine evanghelice ale Bibliei, Adevăruri apostolice. De ce?
Pentru că crezul lor condamnă Aceasta. Oh, ce nebunie, să iei hârtia în care este înfăşurat Pachetul şi să arunci Darul. Ca netotul, a luat cutia şi a acceptat-o, şi a aruncat darul. Acela¬i felul cum este biserica, şi cum fac oamenii astăzi, ei uită că Darul lui Dumnezeu este Viaţă Eternă prin Isus Cristos. El este respins la fel de mult astăzi cum a fost El atunci. Această seară de Crăciun, El este tot aşa de mult respins cum a fost El în prima seară de Crăciun. Ei nu o pot face, pentru că este în dezacord cu crezul lor. Pe tot parcursul epocilor, am avut acelaşi lucru.

E-61 Nu-i de mirare că nu era loc pentru El în han. Nu. Nu era împachetat corect; El nu a fost împachetat, hârtia clasică în jurul Acestuia. A fost împachetat ca un Dar, ca un Dar de la Dumnezeu, trimis de Dumnezeu, un Dumnezeu despre care ei nu au ştiut nimic. Ei pretindeau că ştiau. Şi pretindeau că Îl aşteptau. Dar El nu a venit în felul în care s-au gândit ei că El vine, conform cu crezurile lor, şi nu au putut primi Darul lui Dumnezeu. El a fost împachetat diferit. A fost împachetat ca un prunc. A fost născut într-un staul. El provenea din oameni săraci. El provenea dintr-o grămadă de "fanatici," deci cum puteau ei să primească aşa ceva? Nu-i de mirare că acolo nu era loc pentru El în han.

E-62 Nu este loc pentru El, încă, în biserici. Ei Îl scot afară. Ei nu cred în Acesta. Vor spune, "Duceţi-vă de aici cu un Astfel de lucru! Este fanatism. Nu vrem să avem nimic de a face cu Aceasta. Este împotriva învăţăturilor părinţilor noştri, învăţăturilor acestei biserici, învăţăturile crezurilor strămoşilor noştri." Astfel, Cristos este la fel de respins astăzi cum a fost El acolo în trecut. Nu este loc, în seara aceasta, în bisericile noastre bune, bisericile noastre mari, bisericile noastre frumoase. Nu este loc în cercurile noastre religioase, astăzi, pentru o adunare a Duhului Sfânt. Ei nu Îl vor. Acesta, Acesta îi înjoseşte în ochii claselor sociale ale ţării. Îi înjoseşte să se gândească să se smerească să coboare la un altar, să plângă şi să zăbovească acolo până când sunt umpluţi cu Putere de Sus, să se ridice de acolo cu reînnoirea Vieţii; să facă ca femeile să îşi lase părul să crească, şi să se comporte cum ar trebui femeile; să-i facă pe bărbaţi să arunce ţigările lor, şi să renunţe la băutul lor, şi să trateze corect familiile lor. Este prea mult pentru ei. Aşa că ei ţin de crezul lor, din biserica lor, în loc să primească Darul lui Dumnezeu, Darul lui Dumnezeu de Crăciun.

E-63 Ei mai degrabă ar avea un crez decât să aibă Darul, mai degrabă să aibă ambalajul decât Darul. Ei vor ambalajul, sigur, ceva care este tot împodobit, multă zarvă pot face ei privitor la asta. Dar Darul adevărat care este în interiorul acestuia, nu Îl vor. Vedeţi?

E-64 El a fost împachetat, atunci, într-o cârpă murdară, o cârpă de faşă. Şi El este împachetat, astăzi, în acelaşi lucru, ce ei numesc, "holy-roller, fanatism, o grămadă de eretici." Este împachetat în cârpă de faşă, şi lumea nu Îl vrea. Oh! Sunt atât de bucuros să ridic acea cârpă. Să privesc ce este sub aceasta: Viaţă Eternă, Dumnezeu, făcut trup şi a locuit printre noi.

E-65 Nu, ei nu L-au vrut. Acesta s-a interferat cu cercurile lor religioase.

E-66 Să-L primească, astăzi, Acesta se interferează cu ei. Oh, dacă cineva s-ar ridica în biserică, şi să înceapă să strige, sau să îl laude pe Dumnezeu, sau cineva să zică, "Amin," ca acest grup de slujitori de aici, ceva, sau în audienţă, rapid un uşier i-ar conduce spre uşă. Şi dacă aţi avut numele în registru, acesta va fi şters repede. Vedeţi? Dumnezeu nu are o-o şansă.

E-67 Dacă Preşedintele ales, Kennedy, ar vizita acest oraş aici, steagurile ar-ar flutura, şi ornamentele ar flutura, şi-şi covoarele ar fi întinse, şi-şi aşa o primire voi-voi nu aţi văzut vreodată. Care, este în regulă dacă ei vor să facă asta. El este Preşedintele ales a Statelor Unite. Dar dacă el ar veni, ei-ei ar face toată treaba aceea, şi i-ar oferi cea mai bună primire, şi gândiţi-vă, că, "El s-a umilit să vină într-un oraş atât de mic ca Jeffersonville, Indiana, când New York şi marile oraşe îl cheamă, peste tot, doar pentru un moment de timp, să vorbească cu el." Dacă el ar veni la Jeffersonville, la un oraş sărac ca al nostru, cum ar împodobi ei, ce numim noi, "sărbătoare fastuoasă." Şi ar face orice, şi-şi ar împodobi străzile, şi-şi să facă orice ca să îl facă bine venit. Este în regulă, dacă eşti un politician. Este în regulă.

E-68 Dar Isus poate veni în forma învierii Puterii Lui, poate veni în Duhul Sfânt, şi poate arăta semne şi minuni, şi fiecare ziar L-ar critica. Oamenii L-ar numi, "holy-rollers." Ei vor spune, "Oamenii sunt nebuni." Nu-i de mirare că avem bomba atomică cu numele nostru scris pe ea. Resping mila, nu rămâne altceva decât judecata. Oh, ei nu Îl vor primi. Nu au făcut-o atunci. Nu o vor face acum.

E-69 De ce nu au făcut-o? Vreau să întreb doar, de ce nu au dat, acceptat Darul lui Dumnezeu de Crăciun? De ce nu au făcut-o, ei nu o fac? Dacă ar fi doar un dar la care puteau privi, şi Acesta s-ar fi potrivit în societatea lor, Acesta ar fi fost în regulă. Dacă a noastră...

E-70 Dacă această religie a Duhului Sfânt s-ar potrivi în societatea oamenilor astăzi, ei L-ar lua. Ei bine, de ce nu Îl iau ei, atunci? Pentru că ei se gândesc mai mult la societatea lor decât la Cristos. Este adevărat.
Voi spuneţi, "Tu vorbeşti grozav de dur despre El."

E-71 Eu ţin cu El. El este Domnul meu. Eu am o... eu-eu-eu sunt slujitorul Lui. Eu am dreptul să strig împotriva a astfel de lucruri care sunt greşite. Aşa este. Şi Creştinii cred asta, şi ştiu asta, şi acceptă asta, şi ştiu că este Adevărul.

E-72 Care a fost motivul că ei nu au acceptat acest Pachet împachetat? Ei au ştiut ce era în Acesta, şi nu L-au vrut.

E-73 Acela-i motivul că bisericile şi oamenii, astăzi, şi guvernele ţărilor, nu vor primi Cadoul lui Dumnezeu de Crăciun, este pentru că ei ştiu ce este în Acesta. Nu Îl vor. Le va face pe femei să se comporte diferit. Îi va face pe bărbaţi să se comporte diferit. Va trebui să purtaţi numele de "un fanatic." Va trebui să luaţi calea cu cei câţiva dispreţuiţi ai Domnului. Va trebui să vă curăţiţi viaţa. Va trebui să vă lăsaţi de răutatea voastră. Va trebui să încetaţi să faceţi rău, de înşelat, furat, minţit, comitere de adulter. Va trebui să opriţi aceste lucruri. Şi oamenii nu Îl vor. Deşi s-ar putea să ştie că Acesta are dreptate, dar ei nu Îl vor. Acesta aduce prea mult Adevăr la ei. Le dezvăluie păcatele, aşa că de aceea ei nu Îl vor, nu vor să aibă nimic de a face cu Acesta. "Stau departe de Acesta."

E-74 Aşa a fost în acea zi. Ei ştiau ce era împachetat în Acesta, astfel au spus, "Plecaţi cu Acesta."

E-75 Ei nu Îl vor. Este acelaşi lucru, astăzi, niciodată nu L-au vrut. Şi ei nu vor Duhul Sfânt, astăzi, este pentru că ei ştiu ce este împachetat în El. Ei pot privi o-o persoană să primească Duhul Sfânt. Ei stau acolo afară şi văd că acea femeie, poate tot atât de josnică cât ar putea fi, încât până şi câinii cu greu s-ar uita la ea; şi văd acea femeie ridicându-se de la acel altar, o persoană nouă; să vadă acea femeie că îşi curăţă viaţa ei, iasă şi se comportă ca o doamnă. Vede una care merge la partide de bridge, fumează patru sau cinci pachete de ţigări pe zi, pierde vremea pe la saloane, o cheflie obişnuită; şi ei ştiu, dacă ei acceptă vreodată acest Dar de la Dumnezeu, Acesta este împachetat în Pachetul numit Isus Cristos, Acesta va strica fiecare părticică din distracţiile lor lumeşti, pentru că El nu va sta pentru aceea. Acesta le face ceva, Acesta schimbă oameni. Omenii nu vor să fie schimbaţi. Ei, "Lasă-mă în pace."

E-76 Îmi aminteşte de acel om îndrăcit. Că, Isus a mers acolo în Gadara, şi acolo se afla un om, avea două mii de draci în el. Şi au spus, "De ce nu... Ce avem noi de-a face cu Tine? De ce vi Tu aici? Pleacă din ţinuturile noastre. Noi nu Te vrem aici." Ei au vrut să fie lăsaţi în pace. Oamenii se simţeau mai bine, acasă, cu diavolii, decât se simţeau cu Isus. Astfel au spus, "Pleacă din ţara noastră, noi nu Te vrem aici."

E-77 Sărmanul bătrân Legiune, a fost unicul care-care a vrut ajutor. El întotdeauna vine la cei care Îl vor. El vine la cei care au nevoie de El. Astfel, el a fost singurul care a fost ajutat. M-am gândit de multe ori, când ajung în Cer, vreau să văd cât de mult¬cât de mult a contat mărturia lui pentru crescătorii de porci din Gadara. Ei bine, dacă a trebuit să-i coste o turmă de porci, ei nu au vrut nici o trezire.

E-78 Dacă trebuie să-i coste ceva pe oameni, ei nu vor să aibă nimic de-a face cu Acesta. Acela-i felul cum este astăzi, dacă va trebui să vă coste partidele voastre de bunco, distracţii mari, trabucurile voastre, glumele voastre murdare, toată murdăria şi lucrurile lumii. Motivul că nu Îl vor, este că Aceasta îi va costa ceva, numele vostru mare de societate cu mult sclipici pe acesta.

E-79 Dar Acesta vă va da un nume scris în Cartea Vieţii Mielului, care nu se şterge. Astfel, faceţi-vă alegerea. Sunteţi un agent de libertate morală. Oh! Primiţi Darul lui Dumnezeu de Crăciun, este a mea-rugăciunea mea pentru voi. Da.

E-80 Ei nu Îl vor, pentru că Acesta le face ceva. Sau, a vrut guvernul? Guvernul nu L-a vrut. Irod nu L-a vrut. Nu, domnule. Din ce cauză? El urma să-i schimbe programul.

E-81 Şi guvernul nu-L vrea, astăzi. Noi trebuia să fim o naţiune Creştină.

E-82 Păi, ONU nu Îl vrea. Ei vor lua orice altă idee din lume în afară de a Lui. Ei nu ar oferi niciodată rugăciune. Nu este nici o rugăciune la acele sesiuni. Ei doar intră colo şi "se mănâncă între ei," cum este vechea expresie de pe stradă. Ei nu îl vor pe Cristos. El ar trebui să le schimbe programele, aşa că ei nu Îl vor. Nu L-au vrut atunci. Nu Îl vor acum.

E-83 Bisericile nu L-au vrut, pentru că El era în dezacord cu crezurile lor. El le-a spus că ei erau, a spus, "Voi generaţie de vipere, voi pereţi văruiţi." I-a numit în tot ce putea fi spus de ei. I-a spus bătrânului Irod, a spus, "Duceţi-vă de spuneţi acelei vulpi." Şi ce este mai murdar decât o vulpe? Ce este mai urât mirositor şi meschin decât o bătrână vulpe murdară? Isus a spus, "Asta-i ce este el." Astfel, El-El-El a numit negru "negru," şi alb "alb." El-El-El a numit răul "rău", şi binele "bine." Aşa că, ei nu au vrut asta.

E-84 Bisericile astăzi nu vor un păstor umplut cu Duhul Sfânt, care într-adevăr o va clocoti, şi să vă spună ce este drept şi ce este greşit. Ei nu vor asta. Ei l-ar concedia, chiar rapid. Consiliul de diaconi se reuneşte şi îl dă afară, pun un altul, şi vorbesc despre crezurile lor.

E-85 Frate, eu nu cunosc nici un crez în afară de Cristos, nici o lege în afară de dragoste, şi nici o carte în afară de Biblie. Asta-i ce avem noi nevoie. Asta-i ce au nevoie bisericile.

E-86 Dar oamenii nu Îl vor. Astfel, ei au biserica atât de înfăşurată în aceste denominaţiuni încât ei pot face un consiliu de administratori sau un consiliu de diaconi şi să schimbe un păstor bun în orice fel vor ei. Dar ei nu îl pot schimba pe Dumnezeu, acela e un lucru sigur. Dumnezeu va rămâne Dumnezeu. Ei nu Îl vor primii bine. Ei îi primesc bine pe-pe prietenii lor şi politicienii lor, şi aşa mai departe, dar ei nu îl vor primii bine pe Cristos.

E-87 Ei mai degrabă l-ar avea pe Moş Crăciun, oricând. Lumea a preluat controlul. Moş Crăciun a preluat controlul. Ei bine, ştiţi, copilaşii nici măcar nu mai ştiu ce înseamnă Crăciunul.

E-88 Ei nu ştiu ce înseamnă Paştele, este un-este un iepuraş de Paşti, un fel de iepure, sau un pui mic de culoare galbenă, sau ceva. Ce are Dumnezeu, învierea, de-a face cu un pui, cea mai murdară pasăre care există? Ce este mai murdar decât un pui? Şi ei-ei îl bagă acolo, şi ia locul lui Cristos.

E-89 Ce este mai mult un mit decât Moş Crăciun? Niciodată nu a fost un astfel de lucru. Spunând copiilor minciuni, veţi fi responsabili pentru aceasta în Ziua Judecăţii.

E-90 Nu-i de mirare că oamenii nu ştiu ce să facă. Ei sunt... Ei¬ei doar nu vor lucrul adevărat. Vor lua orice este artificial, dar nu vor lucrul real. Ei nu vor darurile lui Dumnezeu. Oh, vai! Desigur. Ei nu îl vor pe Isus, acela este un lucru.

E-91 Am notat aici, un motiv pentru care nu L-au vrut, este pentru că atunci când El a intrat în templul lor, şi El a găsit murdăria lor în templu, El a răsturnat mesele şi i-a scos afară pe schimbătorii de bani. El l-a curăţit.

E-92 Şi dacă l-ar lăsa vreodată pe Duhul Sfânt să intre în vreuna din aceste biserici mari din apropiere, El ar curăţi-o. Astfel, ei nu-L pot accepta, vedeţi. I-ar face să renunţe la jocurile de noroc, i-ar face să oprească acele petreceri de rock-and-roll.

E-93 Le pune poza în ziar, ca bitnici, cum a făcut un predicator Metodist aici jos în Howard Park, Clarksville. Am un frate care şade aici acum, dacă nu şi-a pieptănat părul în jos pentru el. Orice om, slujitor al lui Dumnezeu, îşi pune poza în ziar, are o petrecere bitnic de vreun lucru în biserică. John Wesley să ştie asta, s-ar suci în mormântul lui. De ce? L-au respins pe Cristosul care îl cunoştea John Wesley, exact, şi au acceptat un bitnic. Au o religie bitnic. Au copii bitnic, tată bitnic, mamă bitnic, Preşedinte bitnic, şi doar tot aşa, şi aşa doar continuă să meargă. Oh, ce dizgraţie! De ce? Ei refuză realul.

E-94 Dumnezeu a spus că îi va da la dezamăgiri puternice, să creadă o minciună şi să fie osândiţi de aceasta. Dumnezeu a spus că va face asta. Refuzi binele, va trebui să iei răul. Nu este o altă cale. Refuzi să mergi la dreapta, va trebui să o iei la stânga, să mergi pe vreo altă cale în afară de dreapta. Deci, nu puteţi merge în bine şi în greşit în acelaşi timp. Când îl refuză pe Duhul Sfânt, îl refuză pe Cristos, refuză programul lui Dumnezeu, refuză mesagerul, refuză tot. Şi, de aceea, sunt lăsaţi în păcatele lor. Nu rămâne nimic atunci decât judecata. Frate Ben, aşa este. Doar, aceea este chiar aşa, au făcut-o. L-au refuzat pe Cristos. Au refuzat programul Lui. Au refuzat Duhul Lui. El a încercat, de cinzeci de ani, de când a căzut Duhul Sfânt în America. Ei L-au refuzat, timp de cinzeci de ani. Şi în această seară este mai negru şi mai întunecat decât a fost vreodată.

E-95 Şi chiar şi acei peste care a căzut Acesta, la început, copiii lor au organizat-o şi au denominat-o, şi au încolăcit-o în organizaţii, până când ei îl refuză chiar pe Dumnezeul care l-au primit părinţii lor. Amin. Apoi, pretind că sunt „penticostali." Oh, nu. Asta nu face din scroafă un cal, dacă trăieşte într-un grajd. Nu, într-adevăr. Nu mai mult decât să facă un Creştin dintr-un om care aparţine la biserica Penticostală, Baptistă, Prezbiteriană, orice altceva. El încă este un păcătos până când este convertit. Şi când este convertit, el este născut din nou, din Duhul lui Dumnezeu, şi complet schimbat. Şi l-a acceptat pe Cristos, şi Duhul Sfânt a intrat şi l-a făcut o făptură nouă, o creaţie nouă.

E-96 Atunci, ei L-au refuzat atunci. Ei Îl refuză acum. El le-ar răsturna mesele lor de bani. El le-ar răsturna consiliul lor de administratori, a lor-consiliul lor de păstori. Ei-ei nu ar, El ar... Ei ar avea un consiliu, în regulă. Oh, ce diferenţă ar fi dacă ar veni El în biserici astăzi, dar El nu poate intra.

E-97 Noi L-am aflat, seara trecută, în această epocă a bisericii, scos afară de biserica Lui Proprie; stând la uşă, bătând, încercând să intre înapoi din nou. Un Tată îndurător! După ce a fost aruncat afară, de poporul Lui Propriu, încercând să intre din nou înapoi în biserica Lui! A spus, "Eu sunt Acela care umblă în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur." Şi la ultima epocă a bisericii, aici era El, afară. Ei L-au aruncat afară. Cam pe unde? În această epocă Laodiceană. Stând din nou, încercând să intre din nou înapoi, la Propria Lui uşă, la Propria Lui biserică. Ce lucru jalnic! Acela este unul dintre cele mai jalnice tablouri pe care îl descrie Biblia, este acel al 2-lea capitol din Apocalipsa, al 3-lea, adică, cum că este că, Cristos scos afară!

E-98 Este un alt lucru jalnic. Cred că unul dintre cele mai jalnice Cuvinte pe care le-a spus Isus vreodată, a fost când El a spus, "Tată, Eu Mă sfinţesc, ca ei să poată fi sfinţiţi." Cu alte cuvinte, El avea dreptul. El a fost un om. El avea dreptul la o casă. El avea dreptul la o familie. El a fost om, tot atât de om cât sunteţi voi, sau sunt eu, atât de uman în bărbăţia Lui cât eram noi. El avea dreptul la aceasta. Dar El instruia doisprezece bărbaţi care urmau să ducă Evanghelia în toată lumea, astfel El S-a sfinţit de dragul lor. "Eu Mă sfinţesc, de dragul lor." Un Dar de la Dumnezeu, păstrându-Se sfinţit.

E-99 Oh, daruri ale lui Dumnezeu, voi care pretindeţi că aţi primit Duhul Lui, păstraţi-vă sfinţiţi. Da. Staţi departe de lucrurile lumii, fiţi sfinţiţi. Oh!

E-10

E-101 Îmi place să caut lucruri. Voi nu? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Îmi place să dezgrop pepite şi să le lustruiesc, ca să văd ce-ce se află în ele, să le pun la contorul Geiger.

E-102 Şi El a fost pus înainte la Geiger, la Calvar. El a fost sută la sută. Sigur. El a fost cel mai mare Aur care l-au găsit ei vreodată, cel mai scump Diamant care a existat vreodată-vreodată. Biblia a spus, "Împărăţia Cerului este ca un om care cumpără diamante. Şi când l-a găsit pe acesta Mare, el le-a vândut pe toate celelalte, şi doar ca să le dea pentru Acesta, ca să Îl cumpere." El este Diamantul cu cele mai multe carate care a fost vreodată scos din pulberea pământului, cel mai de preţ Aur care a fost vreodată extras din pământ. El este o Nestemată, Nestemata Cerului, un Diamant mare.

E-103 Când este găsit un Diamant mare în Africa de Sud. Am fost prin-prin marile mine de diamante la Kimberly. Şi ei iau acele diamante, şi atunci când le extrag din pulbere, brute, apoi le sparg. Şi motivul pentru care le sparg ei, le taie, este ca să reflecte lumini. Emit lumini din aceea, carata din aceea, arătând ce carată este în acel diamant. Dacă nu are mult foc şi strălucire, nu este mult diamant, dar când are... este sticlă; dar când este un diamant adevărat, un diamant adevărat cu carate, va reflecta şi va expune multe culori.

E-104 Asta-i ce era El. El era un Diamant. "Şi El a fost rănit pentru nelegiuirile noastre. El a fost zdrobit pentru fărădelegea noastră. Pedeapsa care ne dă pacea a fost asupra Lui, şi cu rănile Lui am fost tămăduiţi." Oh, acele raze ale dragostei şi Luminii lui Dumnezeu reflectă din El: Putere de vindecare, dragoste, înviere. Dumnezeu L-a rănit, şi L-a zdrobit, şi L-a sfărâmat, şi L-a tăiat, printr-o sabie Romană şi de un-şi de un-bici Roman, până coastele lui au fost despicate. Şi Sângele ţâşnindu-I din spate, şi pe capul Lui, şi în jos prin barba Lui, şi de pe picioarele Lui. Oh! Ce făcea El? El reflecta dragoste. A îmbrăţişat Crucea! În loc de o pernă moale, de pene; o iesle de paie. În loc să poarte un micuţ, veşmânt roz; o cârpă de faşă.

E-105 Oh, frate, poţi vedea care este profunzimea dragostei? Vorbeam, unor persoane la mine acasă, seara trecută. Nimeni nu ar putea vreodată falsifica cât este de profundă dragostea lui Dumnezeu. Căci, "Oh, dragoste a lui Dumnezeu, cât de bogată, cât de pură!" Acel ultim verset, sau primul verset, cred că este, a fost găsit pe un perete într-un institut de boli mintale.
Cu, noi cu cerneală să umplem oceanul,
Şi de ar fi cerul făcut din pergament;
Fiecare tulpină de pe pământ o peniţă,
Şi fiecare om un scriitor de meserie;
Pentru a scrie dragostea lui Dumnezeu acolo sus
Ar seca oceanul;
Sau ar putea sulul conţine totul,
Chiar dacă ar fi de la un cer la altul?

E-106 Gândiţi-vă la tulpinile care au fost pe pământ, făcute peniţe. Şi miliardele de oameni, scriitori de meserie. Pentru a scrie cinci litere mici, 1-o-v-e, [În Română dragoste – Trans.] adică patru litere mici, "love," dragostea lui Dumnezeu, ar seca oceanele. Când, patru cincimi din pământ este în apă. Şi am stat acolo, pe Muntele Palomar, şi am privit prin acel telescop, poate să vadă o sută douăzeci de milioane de ani lumină în spaţiu. Sau ar putea sulul să conţină totul, chiar dacă s-ar întinde de la cer la cer?

E-107 Dragostea lui Dumnezeu. Cum S-a dezvăluit Dumnezeu, şi a venit, un Pachet de Crăciun, a fost pus pe paie. Primul lucru care L-a avut, pe ce să îşi pună capul lui mic, au fost paie, şi o bucată de cârpă de faşă murdară în jurul Lui. Ultimul lucru care L-a avut a fost o coroană de spini, cu o cârpă murdară înfăşurată peste ochii Lui; şi lovit în cap, spunând, "Dacă Tu eşti un profet, spune-ne cine Te-a lovit," şi apoi pironit pe o cruce. Dragoste, compătimitoare! Când Proprii Lui copii strigau pentru Sângele Lui, El a strigat, "Tată, iartă-i, căci ei nici măcar nu ştiu ce fac." Aceea este dragoste.

E-108 Biserica nu vrea Asta. Ei vor crez. Noi avem nevoie de dragoste. Biserica este pe moarte, prin crezuri. Ea poate trăi numai prin dragoste, pentru că dragostea este Viaţă Eternă. Dragostea biruie toate lucrurile. Dragostea este cea mai puternică forţă care există. Nu, ei nu L-au vrut, pentru că ştiau ce era în Dar.

E-109 Dar unii dintre ei L-au avut descoperit, ce-ce era acest Dar, ce se afla în Acesta. Unii dintre ei s-au uitat în Acesta. Eu cred, că primii care s-a uitat în acest Pachet de Crăciun, ştiţi cine au fost? Eu cred, că au fost Îngeri. Îngerii L-au ştiut. El le-a fost descoperit. Ei L-au ştiut, pentru că au ieşit pe coasta dealului.

E-110 Poate, micuţa Maria şezând sus acolo, obosită, prăfuită. Un băiat păstor sărac s-a apropiat, mirosind a oaie, a văzut acea mamă micuţă şezând acolo, în acea seară, însemna ceva. Exact cum oamenii astăzi pot vedea că ceva se pregăteşte să se întâmple. Timpuri groaznice, oamenii nu ştiu în ce parte să o ia. Poate un tânăr păstor de oi trecea pe acolo şi a văzut-o pe acea mamă micuţă. Ceva l-a izbit. A spus, "Am ceva apă proaspătă aici în această sticlă. Ai vrea să bei puţin?" Şi familia mică i-a mulţumit, micuţa mamă în devenire a băut puţină apă.

E-111 Poate acela era unul dintre păstorii micuţi care stătea întins acolo pe acel deal în acea seară, când jos în staul, unde un Copilaş plângea. Oh, atunci, lumea, nu era loc pentru El. Nimeni nu L¬a vrut. Dar chiar în acelaşi timp, un păstor afară pe deal, Îngerii au coborât şi au început să cânte primul crăciun, "Astăzi, în cetatea lui David, s-a născut pentru voi, Cristos Salvatorul." A fost descoperit.

E-112 Acela-i singurul fel în care oricine în lume va şti vreoadată ce este în acel Pachet. Trebuie să-ţi fie descoperit. Tu Îl vei refuza, spui că Acesta este-Acesta este un fanatism; dar când primeşti descoperirea, Îl vei căuta. Tu vei deschide. Şi Dumnezeu va intra şi va cina cu tine, şi tu cu El, când eşti gata să deschizi uşa, să Îl laşi să intre. Acel Pachet mic bate la inima ta, cel mai mare Dar de Crăciun care a fost dăruit vreodată, Cel dintâi şi Cel mai mare. Acel Pachet mic, bătând la uşa omului, "Eu voi intra şi voi cina." Nu Îl vei cunoaşte niciodată până când El nu îţi este descoperit. Când El îţi este descoperit, atunci vei merge să Îl cauţi.

E-113 Când vei vedea că Acesta este Viaţă, şi unica cale a Vieţii, când vei vedea că biserica ta este seacă şi moartă, când vezi că a ta-strângerea ta de mână cu un păstor, sau stropeşti dintr-o solniţă, nu are nimic de-a face cu Acesta, atunci vei începe să cercetezi.

E-114 Când zaci pe un pat, pe moarte, şi doctorul spune, "Nu ţi-a mai rămas nimic. În câteva minute vei fi mort." Vei vrea atunci să te uiţi în acel Pachet. Uită-te în El, în seara aceasta, căci El vă va fi luat de la tine atunci. Biblia a spus, "Dacă Mă respingeţi în zilele voastre de sănătate, cum faceţi acum; când nenorocirea vine, Eu doar voi râde de voi." Aşa că voi mai bine cercetaţi Pachetul în seara aceasta.

E-115 Ce este toată Aceasta? Lumini, Lumini sfinte venind din Cer, care au fost fotografiate, mari semne, discernăminte, putere, vorbire în limbi, tălmăcire, spunând lucruri care vor avea loc, puterea Evangheliei, vindecarea bolnavilor, luând cancerele şi vindecându-le, ochii orbi deschişi, toate aceste feluri de lucruri. Ce este toată Aceasta?

E-116 „Păi, este o grămadă de holy-rollers." Fiţi atenţi! Acea cârpă de faşă, ar putea fi.

E-117 La fel a făcut Balaam. Cum s-a gândit că Dumnezeu nu ar blestema un popor ca Israelul? Dar el nu a reuşit să vadă. El s-a uitat la cârpa de faşă, în loc să vadă Stânca lovită şi Şarpele de Aramă care mergea înaintea lor, ca să facă o ispăşire.

E-118 La fel este astăzi, în loc să vadă Puterea Duhului Sfânt care face semnele Lui de Mesia, şi minunile printre oameni, aşa cum El a făgăduit că El va face în zilele de pe urmă. Aşa cum El a spus, "Cum a fost în zilele lui Lot, tot aşa va fi la venirea Fiului omului," când El începe să facă acele semne şi minuni în mijlocul poporului, arătându-Se viu. Ce este Aceasta? Printre cei săraci şi umili, oamenii săraci.
Ei Îl vor numi "fanatism," Îl aruncă afară. Mai bine cercetaţi înainte să ajungă prea departe de voi. Da.

E-119 Aceşti păstori urât mirositori, oamenii aproape că nu-i vroiau în jur. Ei erau întinşi acolo şi dormeau cu acele oi, şi erau pe aceleaşi palete, şi pe acelaşi pământ, adică, şi-şi se îngrijeau de ele până când, ei, îi puteai mirosi chiar ca şi când veneau oile.

E-120 Oricine ştie că un păstor care păzeşte oi, se culcă chiar jos în uşă cu oile, se culcă chiar pe jos printre ele. Isus a spus, "Eu sunt uşa ţarcului." Adeseori m-am întrebat cum era aceea, până când am fost în Tările Sfinte... sau Orient, adică. Şi am aflat cum bagă păstorii oile înăuntru, şi apoi se pun pe jos, la uşă. Oile nu pot ieşi fără să treacă peste el. Lupul nu poate intra înăuntru fără să treacă peste el. El este uşa.

E-121 Sunt bucuros că Isus s-a aşezat jost la uşa inimii noastre. Noi nu putem ieşi, sau să facem ceva, fără ca El să o ştie, sau nimic nu poate intra fără ca El să ştie. Astfel El va face ca totul să lucreze împreună pentru binele celor care Îl iubesc. Asta ar trebui să ne facă să plângem şi să strigăm, şi să îl lăudăm pe Dumnezeu, şi să spunem, "Mulţumim lui Dumnezeu pentru un Mântuitor, un-un-un Păstor care se va întinde la uşa inimii noastre, şi ne va avertiza când se iveşte ceva să se întâmple, să fim pregătiţi pentru asta." Da.

E-122 Foarte departe în ţară erau câţiva înţelepţi, umili. Ei se numeau Magi, "cititori în stele." Când am fost în Orient, nu de mult, ei încă stau în acelaşi fel. Sunt un tip de oameni, foarte săraci. Ei umblă câte trei. Ei şed direct în stradă. Eu şi cu Billy, acolo în India. De acolo înapoi este de unde provin ei, din India. Acum, ei au spus, "Noi am văzut Steaua Lui în Răsărit." Ei erau în Orient când au văzut Steaua. Ierusalimul este în vest, deci Palestina era la vest de-de India. Astfel ei au văzut Steaua Lui în timp ce erau în Orient, şi au venit să I se închine.

E-123 Acum, aceşti Magi, nu se întind niciodată complet. Ei doar se lasă pe vine. Şi şed acolo prin timpul zilei. În timpul nopţii, ei au un turn înalt. Se duc acolo sus şi stau în acest turn. Fac focuri, şi discută despre ţări, căderea împărăţiilor, şi de-şi de slăbirea imperiilor. Şi ei-ei se închină unui Dumnezeu adevărat. Aşa este. Ei sunt-ei sunt credincioşi. Ei sunt Mohamedani. De fapt, derivă de la Mezo-Persieni, din trecut de tot din zilele lui Daniel. Şi ei sunt aceia...

E-124 Şi Petru a spus, în Fapte 10:35, că el "a văzut că Dumnezeu nu este părtinitor faţă de persoană sau naţiune, ci El... toţi în fiecare naţiune cine se teme de El," şi orice om care se va teme de Dumnezeu. Priviţi la acei Magi acolo, văzând Steaua Dar de la Dumnezeu, şi au recunoscut-O înaintea preoţilor din templu la Ierusalim, printre oamenii religioşi. Da, domnule. Amin.

E-125 Un Mag, îi pot vedea şezând în jurul acelui foc sacru, într¬o noapte. (Avem doar puţin timp? Da.) Şezu ţi în jurul acelui foc sacru, vorbind, apoi se duceau sus. Oh, ei au studiat corpurile cereşti. Ei erau bine familiarizaţi cu toate acestea. Fiecare mişcare, ei au ştiut despre ea. Astfel într-o noapte, în timp ce şedeau acolo, poate cântând imnuri, şi urcau sus în acest lucru mare, şi studiau. Cunoşteau fiecare stea, unde a stat. O cunoşteau după nume, pentru că ei au studiat corpurile cereşti. Şi nu-i de mirare că unul Străin printre acel corp ceresc i-a agitat. "Ei bine," s-au întrebat, "ce este acest Ins nou aici sus?" Oh, vai! "Acolo s-a întâmplat ceva nou. Este supranatural." Aceea, la ce a chemat? Înapoi la Scriptură.

E-126 Acum, ei ştiau despre Scripturi, pentru că Daniel a fost căpetenia lor. Ştiţi asta; al 2-lea capitol din Daniel, ne spune că el a fost făcut căpetenie peste ei, astfel el i-a învăţat. Fără îndoială, într-o seară, ei şedeau acolo, citind în Scripturi, despre, „Şi Daniel a spus, că el 'a văzut toate aceste împărăţii,' până când în final au devenit în ceea ce erau, fiecare, Mezo-Persieni şi în continuare până au ajuns în Roma. Şi apoi în final el 'a văzut o Piatră tăiată din munte, fără mâini."' Şi ei au spus, "Trebuie să fie cam la acel timp." Apoi şi-au amintit de repetarea de demult în urmă, înainte de acel timp, în urmă de tot în zilele călătoriei lui-lui Israel, când s-au suit şi l-au auzit pe Balaam zicând, când a văzut Israelul, a spus, "O Stea va răsări din Iacob." Amin. Trebuie să fi fost cam în acel timp, când reflectau la acele lucruri, că a apărut noul Vizitator.

E-127 Este de obicei când vă păstraţi gândul la Cristos că El vine la voi. Este de obicei-de obicei la timpurile când vă gândiţi la El, când apare El. Ştiţi, când vă gândiţi să vă puneţi în regulă, să faceţi ceva bine, asta-i când vine El la voi, să vă ajute.

E-128 Şi trebuie să fi fost cam în acel timp, şi ei-ei trebuie că s¬au uitat în sus şi au văzut acest nou Vizitator. A început să-i călăuzească spre Vest. Repede au început să se îndrepte spre vest, conducând în jos peste râul Tigru, în jos prin deşerturi, acolo prin munţi, jos prin mocirle, oh, vai, înainte, înainte. Ştiau că se întâmpla ceva, a avut loc un lucru supranatural acolo.

E-129 Şi la ce au ajuns? Au spus, "Desigur, dacă aceasta este profeţia lui Daniel, acel oraş mare Ierusalim, capitala oamenilor religioşi al acelei naţiuni vor fi toţi pregătiţi să îl primească pe Regele lor. Ei vor şti despre ce este vorba, când ajungem acolo. Noi înşine, nu înţelegem, totuşi. Suntem doar Magi, săraci, oameni umili. Dar, noi căutam după ceva, şi vedem că ceva apare printre noi, care este puţin supranatural." Oh, vai! Ei erau pregătiţi. Aleluia! Ei au ieşit, bărbaţi umili, să găsească Steaua-Mesager a lui Dumnezeu. Aveau de gând să urmeze Steaua-Mesager a lui Dumnezeu până ar fi ajuns la Lumina perfectă. Oh!

E-130 Apocalipsa, 20, Apocalipsa 1:20, a spus că, "Stelele acestor biserici." Ceea ce ar trebui să facem noi astăzi este să găsim acea Lumină a Stelei, amin, care reflectă Slava Lui. Care reflectă Puterea Lui. Care reflectă Dumnezeirea Lui. Şi să o urmăm pe aceea până când găsim acea Lumină perfectă. "Continuă să ducă spre vest, încă continuă. Ne călăuzeşte spre acea Lumină perfectă." Oh, continuaţi doar să vă mişcaţi, nu contează care este preţul; prin munţi, jos prin jungle, pe oriunde altundeva.

E-131 Şi în cele din urmă au ajuns la Ierusalim. Şi imediat ce au ajuns la această biserică mare denominaţională, Steaua i¬a părăsit. Ciudat. Ei s-au gândit, "Trebuie să fie aici." Astfel, în sus şi-n jos prin oraşe, au mers, cântând, strigând, în fiecare alee, în jos prin străzi. "Unde este El, Cel care s-a născut Rege al Iudeilor? Noi I-am văzut Steaua în Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui. Unde este El?"

E-132 Ciudat, ei nu au avut răspunsul, chiar în cercurile lor propri. Oh, vai! Aş putea aproape să vorbesc în limbi acum. Ei nu au avut răspunsul. Ei nu au avut răspunsul atunci. Ei nu îl au acum. Ei nu ştiu. Înţelepţii nu l-au găsit pe Isus în cercul religiei lor. El L¬a găsit în afara cercului religiei lor. Şi înţelepţii astăzi, înţelepţii în inimă, nu Îl găsesc în aceste denominaţiuni mari. Ei nu ştiu nimic despre Acesta. Ei nu au răspunsul. "Ce-i cu toată această vindecare Divină, care se petrece?" spun ei. "Ce-i cu toate astea, limbi, şi tălmăciri, şi prorocii, şi asta... semne ale lui Mesia? Oh, Asta-i nonsens. Nu este nimic de Aceea. Să nu... Nu-i nimic de Aceea." Vedeţi? Ei nu au răspunsul. Nu l-au avut atunci. Nu îl au acum.

E-133 Dar Acesta a făcut un lucru, Acesta i-a pornit să cerceteze. Cred că Fratele nostru duPlessis a început cumva de acolo chiar acum.
134 S-au dus înapoi. Fecioarele adormite s-au dus înapoi să cumpere ceva Untdelemn. Dar atunci este când a venit El, în timp ce ele mergeau după Acesta. Deci cât de aproape suntem noi acum, când vedem aceste biserici mari ducându-se înapoi, spun, "Bine, poate am lăsat ceva afară. Mai bine să Îl găsim."? Ei nu Îl vor găsi niciodată. Doar amintiţi-vă asta. Ei niciodată, niciodată nu Îl vor găsi. Ei sunt morţi. Şi ei sunt morţi, şi morţi, şi asta-i tot. Ei nu vor veni niciodată la Viaţă. Doar amintiţi-vă, eu vorbesc în Numele Domnului. Şi Aceasta este pe bandă. Da, domnule. Ei niciodată, niciodată nu vor veni la Viaţă. Ei sunt terminaţi. Deci acela-i motivul de ce nu sunt interesat în acele programe. Sunt interesat într-un singur lucru, să strig cât de tare pot, la "oricine vrea." Nu să aduc la viaţă o denominaţiune, ci să-l aduc înapoi pe Isus Cristos. Da, domnule. Niciodată într-o denominaţiune! Este împotriva lui Dumnezeu; întotdeauna a fost, întotdeauna va fi; îl priponeşte pe Dumnezeu afară, respinge tot ceea ce este evlavios. Aceasta va, niciodată nu va veni la Viaţă. Aşa că, nu este diferit acest Crăciun, de cum a fost primul Crăciun. Este acelaşi lucru. Acei Magi mergând în sus şi-n jos prin cetate, "Unde este El? Unde este El?" Oh, vai!

E-135 Daţi-mi voie să mă opresc aici doar un minut. Am un film. Nu îl am acum aici. Un doctor îl are, Doctor Dilly, o-o-o femeie doctoriţă, care a fost vindecată în adunarea mea. Şi ea are banda acum, intitulată Trei Minute Până La Miezul Nopţii, şi când îi avem pe acei Iudei intrând în naţiunea lor acolo acum, chiar acum în Palestina, despre care a fost vorbit de Domnul, că ei o vor face. Înainte de a doua Venire a Lui, ei o vor face.

E-136 Un frate de aici, zilele trecute, mergând în Israel, a pus întrebarea, "Pot să merg acolo?" Şi ei l-au refuzat. Israel va veni ca o naţiune, nu un individ. "O naţiune se va naşte." Ea va veni ca o naţiune.

E-137 Dar, priviţi, acei sărmani Iudei acolo jos de tot în Iran şi diferite locuri. Voi a-ţi citit în revista Life. Ei nu au vrut să urce în acele avioane. Ei nu au văzut unul vreodată. Ei arau cu pluguri vechi de lemn şi lucruri. Au spus... Păi, rabinul a ieşit acolo, şi a spus, "Staţi un minut. Nu ne-a spus profetul nostru, că, atunci când am mers înapoi în patrie, vom merge .pe aripile unui vultur'?" Oh, vai, Oh! Şi au venit şi s-au urcat în avioanele TWA, s-au ridicat.

E-138 Profetul nu a ştiut că funcţionau cu motoare. Ele arătau doar ca nişte vulturi mari, şi s-au dus departe în aer ca un vultur, astfel profetul a spus, "Când veniţi înapoi... "Asta a fost acum două mii cinci sute de ani. O Dumnezeule! Cu două mii cinci sute de ani în urmă, când au fost luaţi prizonieri de Romani, şi împrăştiaţi în vânturile lumii. El a spus, "Ei vor... Eu nu-i voi uita. Eu îi voi aduce iarăşi înapoi. Dar Eu le voi orbii ochii, astfel ca, Neamurile, Eu să pot lua un popor de acolo, de dragul Numelui Meu, îmi pun Numele Meu peste ei. Când se încheie acea zi, Eu îi voi aduna din nou. Şi când se întorc la casele lor, vor veni pe acest fel de lucruri." Şi Isaia i-a văzut ridicându-se, traversând. A spus, "Pe aripi de vulturi."

E-139 Acel bătrân rabin s-a ridicat acolo afară, şi a spus, "Profetul nostru a spus că ne vom duce acasă, în timpul de pe urmă, .pe aripile unui vultur."' Ei s-au urcat la bord.

E-140 Şi când au coborât acolo, cărându-i pe cei bătrâni, orbi şi schilozi, pe umerii lor, coborându-i jos, le-au luat un interviu. Îl am chiar pe bandă. Au spus, "Aţi venit acasă, în patrie, ca să muriţi aici în patrie?"
Au spus, "Nu. Am venit să îl vedem pe Mesia."

E-141 Oh, frate, care este chestiunea? Şi biserica lor nu are răspunsul. Care este chestiunea? Noi suntem la timpul sfârşitului, frate, când Luminile serii strălucesc, Puterea Duhului Sfânt este din nou înapoi în Biserică, la fel cum a fost Aceasta la început. Profetul a spus, "Va fi Lumină în timpul serii." Biserica nu ştie de ce se adună ei acolo. Ele nu au răspunsul. Bomba atomică are răspunsul pentru ei, acolo, totuşi. Sigur are. Dar noi suntem în timpul serii, ore mai târzii decât ne gândim. Sigur.

E-142 Aceşti Magi, în sus şi-n jos pe stradă, ei nu aveau răspunsul. "Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat?" În cele din urmă, aflăm că ei au pornit să O urmeze. Când a ajuns Aceasta acolo, ei nu puteau găsi-nu puteau găsi nici un răspuns în cetate, în domeniile lor religioase. Nu, nici nu găsesc ei acum. Ei ce? Ierusalim, ei nu au ştiut nimic despre nici un-nici un semn supranatural.
"Despre ce fel de semn supranatural vorbeşti?"

E-143 "Oh, noi am văzut o Stea când eram înapoi în Răsărit. Noi am urmat-O."

E-144 "Unde este Aceasta? Eu nu O văd. Ei bine, noi nu ştim nimic despre Aceea." Aceasta împlinea Scriptura exact.

E-145 Dar ei nu au avut răspunsul în cercurile lor religioase. Ei nu îl au astăzi. "Ce este această vorbire în limbi? Ce este această grămadă de oameni care se ridică, vindecând bolnavii, şi fac toate aceste miracole şi lucruri, şi strigă, plâng, şi tot felul de lucruri de genul acesta?" Sună cum au făcut ei în trecut acolo în Biblie. "Ah, nonsens. Nu-i nimic de Aceasta."

E-146 Ei nu ştiu nimic despre supranatural. De ce? Iată-i venind. Ei nu vor urma Steaua de Lumină, Steaua Luminii, compasul lui Dumnezeu spre acea Lumină perfectă. Oh! "Ducând spre vest, încă merge, călăuzeşte-ne la acea Lumină perfectă, O Stea a Betleemului." Noi am văzut Steaua Lui aici în Vest. Doar ce fel de Stea? Steaua bisericii Lui, Duhul Sfânt, mişcându-se în fiinţe umane. Noi am văzut Steaua Lui, şi am venit să ne închinăm Lui. Amin. Asta-i ce este, bărbaţi înţelepţi, femei înţelepte, smeriţi în inimă. Noi am văzut Steaua Lui, şi am venit să ne închinăm Lui.

E-147 Oh, ei nu ştiau nimic despre acele lucruri supranaturale. Nu ştiau nimic despre Lumini şi lucruri. Ei, ei nu ştiau nimic despre Aceasta. Aceasta i-a frământat. Sigur. Este la fel astăzi. Ei nu au ştiut nimic despre Aceasta, totuşi. Cercurile religioase nu au ştiut. Nici nu ştiu ei nimic despre Aceasta astăzi.
Observaţi. Îmi place asta. Oh! Asta-i ce este bine.

E-148 Atât-atât timp cât ei erau în acele tărâmuri denominaţionale, Steaua nu le-a apărut niciodată. S-a stins, la porţile Ierusalimului, şi a rămas stinsă. Frate! A rămas stinsă, atât timp cât au umblat ei prin acele tărâmuri denominaţionale. "Unde este El? Sigur voi păstorilor ar trebui să ştiţi ceva despre Aceasta. Despre ce este toată Aceasta, voi rabinilor şi voi preoţilor? Şi voi, voi Metodişti, Baptişti, Prezbiterieni, Catolici, şi voi biserici vechi de felul acela, sigur voi aveţi un răspuns pentru Aceasta. Unde este El?" Oh, vai! Vedeţi? Ei nu ştiu nimic despre Aceasta. Şi aceia care erau înăuntru acolo, au rămas în întunericul lor până au ieşit din acesta. Şi de îndată ce au ieşit din cetate, acolo a stat Lumina din nou. Slavă!

E-149 "Ieşiţi afară din ea, poporul Meu," a spus Domnul. "Ieşiţi afară din Babilon, confuzie. Ieşiţi afară din crezurile voastre şi din lucrurile voastre cu stil personal. Eu vă voi primi," spune Domnul. "Nu vă atingeţi de lucrurile lor necurate," petrecerile lor de bitnik în biserică, şi bunco, şi toate celelalte feluri de lucruri, şi dansuri.

E-150 Aici nu de mult, mama m-a sunat, a spus, "Bill, coboară aici jos puţin." Cred că ea şade aici în biserică, pe undeva, în seara aceasta. M-am dus jos. Am spus, "Ce se întâmplă?" Ei m¬au chemat acolo. Şi aici a fost o biserică mare Metodistă sus aici în Indiana, ţineau o petrecere de rock-and-roll în ea. Şi i-au luat interviu păstorului. El a spus, "Prea mult timp a uitat biserica Metodistă frumoasa artă a rock-and-roll-ului." Îndrăciţi! Nu ştiu nimic despre Dumnezeu. Nu ştiu mai mult de Dumnezeu decât ar şti un Hotentot despre o noapte Egipteană. Ei doar... nu mai mult decât ar şti un iepure despre schiuri. Când, ajungi la un punct în care singurul lucru care-l şti, doar teologie, ceva crez făcut de om.

E-151 Când vine înăuntru Puterea Duhului Sfânt, voi îl acceptaţi pe profetul lui Dumnezeu. Acceptaţi Darul lui Dumnezeu al Duhului Sfânt, şi vedeţi cât rock-and-roll puteţi avea în biserică. Întoarceţi-vă înapoi la Evanghelia care a predicat-o John Wesley, şi vedeţi cât de mult puteţi avea în aceasta. V-aţi îndepărtat de pe calea bătătorită; întoarceţi-vă înapoi la John Smith, sau la Baptişti, întoarceţi-vă înapoi la Martin Luther. Dar ce este asta? Ei nu ştiu nimic despre supranatural astăzi. Şi aşa este. Biserica Metodistă nu ştie nimic despre vindecarea Divină.

E-152 Când John stătea acolo, predicând vindecarea Divină, cineva din înalta biserică din Anglia a venit şi a făcut haz de el, a dat drumul la o vulpe, şi la o grămadă de câini. El i-a îndreptat degetul în faţă şi i-a spus, "Soarele nu va apune peste capul tău, de trei ori, până nu vei trimite după mine să vin să mă rog pentru tine." El a murit în seara aceea, chemând după John să vină să se roage pentru el.

E-153 De ce nu ia biserica Metodistă în ea Aceea din nou? De ce? Pentru că este moartă. Exact! Vă este frică să vă uitaţi în acel Pachet, pentru că vă va dezvălui păcatele. Eu vă chem, Metodişti, să priviţi înapoi în Pachet din nou. Eu vă chem, Baptişti, să vă uitaţi din nou la Pachet. Şi voi, Prezbiterieni şi toţi! Voi Penticostalii, Catolicii şi toţi, priviţi înapoi la Darul lui Dumnezeu de Crăciun acum. Priviţi înapoi la Cadou. Aruncaţi cutia, şi luaţi Cadoul. Aha. Îndepărtaţi-vă de la beteala lui Moş Crăciun. Întoarceţi-vă la Darul lui Dumnezeu. Întoarceţi-vă la Duhul Sfânt. Oh, eu ştiu că Acesta va descoperi multe lucruri, dar asta-i ce aveţi voi nevoie, o curăţire, o răzuire. Ştiu că asta este îngrozitor de greu, oamenilor, dar noi trebuie să Îl avem. Este Cuvântul lui Dumnezeu. Da, domnule. Este bine pentru voi. Exact! Oh, da!

E-154 Ei, ei au ştiut că acolo era ceva în neregulă când au ajuns în acel oraş, şi Lumina s-a stins. De îndată ce s-au unit cu această denominaţiune, Lumina s-a stins. "Ce se întâmplă?" Au început să strige, "Unde este El? Unde este El? Sigur Îl voi găsi aici. Aceasta este o denominaţiune veche, a fost aici de mult timp. Este capitala denominaţiunilor, Cetatea Vatican. Ei bine, sigur, eu ar trebui. Ar trebui să Îl găsesc aici. Unde este El? Unde este El, Cristosul care a spus, ,El era acelaşi ieri, astăzi, şi în veci'? Unde este El, Acela care a spus, 'Va fi Lumină în timpul serii'? Unde este El care a spus, 'Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi'? Unde este El? Unde este El?" Şi Lumina doar a rămas stinsă. Când s-au abătut afară din acel lucru, au ieşit din cetate, acolo Lumina a apărut din nou.
Va fi Lumină în timpul serii,
Calea Slavei cu siguranţă o veţi găsi;
În acea cale a apei, este Lumina astăzi,
Îngropat în Numele preţios al lui Isus.
Tânăr şi bătrân, pocăiţi-vă de toate păcatele voastre,
Duhul Sfânt cu siguranţă va intra;
Luminile serii au venit,
Este un fapt că Dumnezeu şi Cristos sunt unul.

E-155 Da, frate. Da, domnule. Pocăiţi-vă de toate păcatele voastre. Duhul Sfânt, Darul lui Dumnezeu, va intra cu siguranţă. El este la uşă. [Fratele Branham începe să bată în amvon – Ed.] Spune, "Lasă-Mă să intru. Dacă Mă vei lăsa să intru, Eu voi cina cu tine. Îţi voi descoperi aceste lucruri. Îţi voi arăta supranaturalul. Îţi voi vindeca boala. Eu voi-Eu mă voi îngriji de toate aceste lucruri pentru tine, dacă tu doar Mă vei lăsa înăuntru." [Fratele Branham se opreşte să bată în amvon.]

E-156 Pachetul cu Darul lui Dumnezeu, împachetat în forma, astăzi, a Duhului Sfânt. A fost împachetat, atunci, şi numit Fiul lui Dumnezeu. Pachetul cu Darul lui Dumnezeu a fost doar luat sus şi reîmpachetat, din nou, şi trimis înapoi. Amin. A fost împachetat în Fiul lui Dumnezeu, atunci. Este împachetat în fii de Dumnezeu, astăzi, numiţi Biserica. Aşa este. Pachetul cu Darul lui Dumnezeu, împachetat, pentru oameni. Şi ei L¬au refuzat, astăzi, întocmai cum au refuzat atunci. "Dacă ei îl numesc pe Stăpânul casei, 'Beelzebul,' un ghicitor, pentru că El putea deosebi gândurile, cu cât mai mult o va face cu voi. Ei îl numesc pe Stăpânul casei..." Oh, vai! Haideţi să aflăm.

E-157 Da, Magii, ei L-au primit. Ei erau săraci şi umili, şi ei au văzut Lumina ciudată.

E-158 Un alt lucru vreau să ating chiar aici. Şi când au văzut această Lumină, cât de fericiţi au fost! Biblia a spus, "Ei s¬au veselit peste măsură cu mare bucurie." Oh, îmi imaginez că ei au strigat puţin. Nu vă imaginaţi aşa? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Eu doar îmi imaginez aşa. Astfel, când au văzut că erau în acea organizaţie veche de atâta timp acolo, în încercarea de a afla ceva, nu era nimic acolo, când au ajuns în afara porţii, au văzut acea Lumină a Duhului Sfânt strălucind din nou acolo, acea Stea a Slavei care se trăgea în jos asupra lor, au fost atât de fericiţi, ei nu mai puteau de bucurie.

E-159 Oh, ce face persoana când nu mai poate de bucurie? Ce faceţi la meciul cu mingea când ei nu mai pot de bucurie? Oh, voi urlaţi, "Uraaa-uraa! Bravo! El a marcat. Ha-ha! Ho-ho!" Vedeţi?

E-160 Şi când aveţi "nespusă bucurie," şi strigaţi, "Slavă! Aleluia! Laudă Domnului!" Aşa este, nespusă bucurie! "Acolo-i Steaua. Condu-ne! Oh, ia-ne de la aceste organizaţii, şi condu-ne către acea Lumină perfectă. Călăuzire spre vest, tot înainte, călăuzeşte-ne la Lumina Ta perfectă." Doar continuă înainte. Steaua trebuia să călăuzească spre Lumină. În final, Aceasta s¬a oprit asupra Pruncului.

E-161 Când ei... [Porţiune goală pe bandă – Ed.] Şi doar câteva minute. Bine. Bine.

E-162 El S-a descoperit la pescarul sărac. El a fost descoperit. Acel Pachet, ce era înăuntrul Acestuia, a fost descoperit pescarului sărac, la cel neînvăţat, needucat. El S-a descoperit oamenilor care nu îşi puteau scrie propriul nume. Nu puteau fi un diacon, sau-sau altceva într-o biserică. Nu puteau fi aceea. Erau aşa de neînvăţaţi! Oh, vai! Erau teribili! Astfel El S-a descoperit lor, la cei nedoriţi, aceia care erau alungaţi. El li S-a descoperit lor, la cei neiubiţi. El a fost iubitor pentru cei care erau neiubiţi. La bolnavi, ei aveau nevoie de vindecare. Ei au fost doritori să privească în Pachet, să vadă ce este cu Acesta. El li S-a descoperit lor. Şi la cei flămânzi, El i-a hrănit cu pâini şi peşti. Oh, am putea sta, am o grămadă de lucruri scrise despre aceea, dar trebuie să sărim peste asta. Vedeţi? S-a descoperit la toţi acei oameni, neiubiţii. Când nimeni nu i-a vrut, îi numeau „fanatici," El S¬a descoperit lor. "Sunt aşa de bucuros să pot spune că sunt unul din ei." Da, domnule! Neiubiţi, nedoriţi, bolnavi şi nevoiaşi, flămânzi; El S-a descoperit. Da.

E-163 Mă gândeam la o altă persoană flămândă. Într-o zi, era un om cu inima flămândă cu numele de Pavel, Saul atunci. Era pe drumul lui spre Damasc, flămânzind. Nu ştia ce să facă. Vroia să facă ceva pentru Dumnezeu. O Lumină a strălucit în jurul lui, "Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?" El S-a descoperit la un Pavel care avea inima flămândă.

E-164 Unei femei de faimă rea, unui Baraba condamnat, El S-a descoperit. Aşa este, unui om cu inima flămândă, unei femei de faimă rea, la toţi aceştia care erau alungaţi. Mă gândesc la acea femeie fără faimă. Doar un moment pentru ea, vă rog să suportaţi cu mine doar un minut.

E-165 Simon, Fariseul din Biblie, oh, el a vrut-a vrut să cunoască şi el, acest Pachet. Dar a vrut să Îl cunoască din voinţa lui egoistă, motivele lui egoiste. Fariseul, deci ce a făcut el? A avut un mare ospăţ. S-a gândit că ar putea să se distreze puţin. Biblia, povestea Evangheliei, ne-o narează. Priviţi la aceasta doar un minut acum, înainte să încheiem. Acolo a spus, "El l-ar fi vrut pe Isus să vină." Pentru că, nu cred că acel Fariseu îl iubea cu adevărat pe Isus, pentru că el nu aveau nimic în comun. El era un bătrân Fariseu rigid, şi el-el îl ura pe Isus. Aşa că s-a gândit că o să-L aducă acolo, şi o să-I joace câteva farse, să vadă dacă El era într-adevăr un profet, sau nu.

E-166 Astfel au trimis şi L-au rugat să vină. Curierul a venit, şi a alergat. Probabil prăfuit, şi totul, a urcat sus acolo. Şi stătea alături de... Isus probabil că vindeca oamenii, şi continua. El era obosit. Poate că a fost Petru care a spus, "Tu nu Îl poţi vedea astăzi."

E-167 El a spus, "Dar, domnule, stăpânul meu este Rabinul Simon. El este păstorul bisericii mari de aici din Iudeea. Păi, tu... El, l¬a invitat pe Stăpânul tău să vină, să-l viziteze. Oh, oh, oh, ce-ce mare nume care va fi pentru El. Vezi? Ar trebui să îl vizitezi."

E-168 "Ei bine," a spus el, "te voi duce sus, şi vezi ce spune El." Astfel şi-a făcut loc prin mulţime. Şi soarele era cam pe la apus. Isus, obosit şi ostenit. Şi aici vine sus acest curier micuţ. Şi el, în loc să...

E-169 În Prezenţa lui Cristos! Oh, de multe ori m-am întrebat care era chestiunea cu acel curier. Ce era în neregulă cu el? Stând aşa de aproape de Isus, şi încă avea un mesaj de la Fariseu, "Stăpânul meu vrea ca Tu să vi, să-l vizitezi. Şti ceva? El are o petrecere aici jos. Vrea ca Tu să vi, să fi un oaspete de onoare."

E-170 Oh, aş fi dorit să fi putut lua acel mesaj, fiind atât de aproape de El. Voi nu? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Nu m-aş fi gândit niciodată la ce a spus acel Fariseu. Aş fi căzut la picioarele Lui, aş fi spus, "O Doamne Isuse, îndură-te de mine, un păcătos." Cred că aş fi spus asta. Voi nu? ["Amin."] Cum a stat el atât de aproape de Isus, şi totuşi a refuzat oportunitatea să ceară iertarea păcatelor lui. Şi atât de aproape de El! Nu, el avea prea multe în mintea lui. El era slujitorul. El trebuia să întrebe pentru Fariseu.

E-171 Şi Isus, sărmanul Isus, deşi obosit şi ostenit, şi El ştia că era dispreţuit şi urât de el, El a dat din cap, "Eu voi fi acolo." Când spune El că El va fi acolo, El va fi acolo. Nu vă îngrijoraţi. El va fi acolo. Nimic nu-L va opri.

E-172 Astfel când au ajuns acolo jos, în acea zi, şi au ucis toţi viţeii lor îngrăşaţi, şi au scos tot vinul lor nou şi de toate. Şi oamenilor săraci nu le-a fost permis să vină pe acolo unde se aflau ei. Oh, când prăjeau carnea aceea de vită afară, lucrurile, ce miros! Acei oameni săraci stăteau acolo, şi doar le lăsa gura apă. Ei nu puteau intra. Nu, domnule. Cu toate acestea, aceea era numai pentru celebrităţi. Şi deci atunci stăteau afară. Şi ei aveau toţi aceşti struguri şi lucruri, toate în-chiar în perioada de coacere, sau belşugul strugurilor. Şi acel miros frumos de struguri, ştiţi, când sunt dulci, şi de toate. El avea vinurile lui noi şi de toate.

E-173 Şi de multe ori m-am întrebat cum de a intrat Isus acolo fără să fie observat. Ştiţi, bine, când cineva în Orient te invită vreodată să vi acasă la ei, ştiţi că ei sunt oameni deosebiţi pentru ospitalitate. Acum, oamenii din acele zile, când umblau, aveau sandale. Şi când o făceau, auziţi despre spălarea picioarelor.

E-174 Asta-i ce facem noi aici, în comemorare. Aceea a fost o poruncă.

E-175 Când cineva te invita să vi acasă la ei, ar fi ceva de genul acesta. Te-ar fi salutat la uşă. Şi apoi aveau ceea ce numeau, "slujba cea mai de jos," dintre toţi oamenii. Unii dintre ei conduceau carele. Unii dintre ei găteau. Şi unii dintre ei, bucătari, ştiţi. Şi unii dintre ei, ospătari. Şi, dar cel mai slab plătit om dintre toţi servitorii casei, era servitorul care spăla picioarele. El era doar un servitor.

E-176 Şi, gândiţi-vă, Domnul meu a fost un servitor care spăla picioarele. Şi apoi noi gândim ceva, ne gândim că suntem cineva. Uitaţi-vă la El spălând picioarele ucenicilor, pescari, pescari murdari, ciobani şi aşa mai departe, le-a spălat picioarele.

E-177 Şi, aici, acel servi tor care spăla picioarele. Când ajungi la uşă, ei îţi-ei îţi spălau picioarele, pentru că praf şi lucruri s¬a depus pe picioarele tale, şi-şi unde ai umblat, ştiţi, jos pe străzile prăfuite pe unde au fost caii şi animalele, ştiţi. Şi provoca o duhoare, peste tot pe voi. Şi apoi acel soare, ştiţi, era pe tot gâtul tău. Şi acel soare Palestinian, razele directe ale acestuia, este chiar fierbinte. Şi astfel când ajungeau la uşă, îşi scoteau picioarele. Ei le spălau picioarele. Şi apoi pun-pun sandalele deoparte; le curăţă, şi le aşează deoparte. Şi le dă o pereche de papuci, ca mici... femeile îi poartă astăzi ca papuci de dormitor, ştiţi, ceva de genul acela, îi încalţă. Şi apoi să le spele picioarele.
Şi apoi ei aveau un ştergar pe umărul lor. Şi apoi ce făcea el, îi ştergea praful de pe faţă.

E-178 Şi iau mir de nard. Oh, ăsta era un lucru costisitor pe care îl foloseau bogaţii. Regina din Sud a adus câtva din acesta şi i l-a dat lui Solomon, făcut dintr-un măr din Orient. Ca o floare, micuţa floare de măr, şi acesta este extras de acolo. Foarte scump.

E-179 Şi ei iau acel mir de nard, şi îl pun peste toată faţa lor. Untdelemn de acel fel, pentru că ceafa lor era arsă, şi lucruri. Iau un ştergar şi îl curăţau tot, în acel fel. Şi atunci erau-erau împrospătaţi.

E-180 Acum, acela este primul lucru, servitorul care spăla picioarele îi lua şi îi aranja aşa. Desigur, nu s-ar fi simţit să intre în casa unui om, unde erau acele covoare mari Persane, şi aşa mai departe, în acel fel, mirosind ca şi cum ar fi fost într-un grajd, şi-şi-şi soarele şi băşici peste tot pe feţele lor. Ei erau reîmprospătaţi.

E-181 Apoi când intrau, se întâlneau unul cu altul. Şi când se întâlneau, întotdeauna pentru a întâmpina un musafir, unde dacă eraţi bineveniţi, ei le dădeau mâna în acest fel, Frate Ed. Ei dădeau mâna cu ei, aşa. Şi apoi pun a lor... Ridică-te, doar un minut, îţi voi arăta ceva. Îşi puneau braţele în jurul lor. [Fratele Branham ilustrează, şi îl bate pe spate pe Fratele Ed de patru ori – Ed.] În acel fel, apoi schimbau mâinile. [Fratele Branham din nou îl bate pe spate pe Fratele Ed de patru ori.] Şi acela-i felul cum procedau ei.

E-182 Aceea era o primire de bunvenit. Atunci tu erai un frate. Te simţeai bine. Picioarele tale erau spălate. Tu-tu erai uns peste tot.

E-183 Şi apoi următorul lucru care îl făcea, se sărutau unul pe celălalt pe gât. Şi aceea îi făceau binevenţi. Acel ultim lucru era acel sărut de bunvenit.

E-184 Vi-l amintiţi pe Iuda dându-i lui Isus acel sărut de bunvenit? A spus, "De ce ai făcut asta, prietene?" Vedeţi? El îi cunoştea inima.

E-185 Astfel se făceau unul pe altul binevenit. Nu te-ai fi simţit să intri cu praf peste tot pe tine, şi acea duhoare veche peste toată faţa ta şi picioarele tale, şi altele. Acel veşmânt vechi atârna pe jos, aduna acel praf în timp ce umblai, când tu umblai. Nu se simţeau să o facă, să intre. Dar când erai tot reîmprospătat, şi când se apropia, şi oaspetele tău... Tu erai un oaspete de onoare, şi apoi când el se apropia şi te-a bine primit, şi îţi dădea un sărut pe gât, păi, tu erai un frate atunci. "Intră. Du-te la frigider, ia-ţi un sandvici, orice." Tu erai-tu erai binevenit atunci. Erai binevenit înăuntru.

E-186 Dar cum de a intrat Isus aici fără ca toate acestea să-I fie făcute? Vedeţi? El şedea acolo în colţ, cu picioarele murdare, fără să fie întâmpinat. Probabil, Fariseul vorbea despre altceva, ştiţi. El nu l-a observat pe Isus intrând.

E-187 Asta-i ce se întâmplă în biserici astăzi, prea multe din bisericile noastre de Farisei. Puterea lui Dumnezeu intră, şi ei nu O observă. Vedeţi? El ar fi voitor să facă ceva, dar El nu este niciodată binevenit.

E-188 Şi acolo era el, pe acolo, poate spunând câteva glume, şi având un timp grozav cu Rabinul Păstor Cutare-şi-cutare şi Rabinul Cutare-şi-cutare, pe acolo. Nu l-au observat pe Isus.

E-189 Şi El trebuie să se fi strecurat înăuntru şi s-a aşezat pe undeva, acolo într-un colţ. Eu Îl pot vedea acolo cu picioarele Lui murdare, gâtul cu băşici, fără sărut de bunvenit. Oh, nu vă face asta să vă simţiţi ciudat, Isus cu picioarele murdare? Ei Îl cheamă, pe acolo, "Isus! Isus!" Au spus, "Isus cu picioarele murdare, şezând în colţ." O Dumnezeule, cum ar putea fi vreodată? Nimeni nu-L băga în seamă.

E-190 Dar o mică prostituată, (oh, vai) o femeie de faimă rea, s-a întâmplat ca ea să treacă pe acolo, poate ea-poate ea a fost... Nu era nimeni în oraş. Toţi erau plecaţi la acest ospăţ, toată celebritatea, astfel afacerea ei era săracă. Astfel, ea a aflat. "Ce-i cu toată aceasta pe aici, la acest, sus aici la casa Fariseului?" Astfel ea s-a dus acolo, şi probabil ca să privească prin crăpătura gardului, uitându-se în tur. "Oh, vai!" S-a întâmplat să privească acolo într-un colţ. Îl vede pe El şezând acolo, cu capul Lui aplecat, picioarele murdare, cu băşici pe ceafă, nepoftit, nu-L băga nimeni în seamă.

E-191 Dar i-a fost descoperit ei. Oh, pot să o văd frecându-şi ochii, şi să spună, ,,Este El acela? Este acelaşi Om care a cruţat o femeie exact ca mine, o dată, care a fost târâtă afară de către acea biserică, şi urmau să o omoare cu pietre. Şi El a spus, ,Femeie, unde sunt pârâşii tăi?' Acela trebuie să fie El." Vedeţi? Credinţa vine în urma auzirii, şi i-a fost descoperit ei că acela era El.

E-192 Ea a spus, "Dar, uite, El este nepoftit. El are picioare murdare. Ce pot face privitor la asta? Eu sunt o femeie, şi dacă s¬ar întâmpla ca eu să intru acolo şi să spun ceva, păi, ei m-ar-m¬ar arunca afară peste barele acelea. Acum, eu sunt o-eu sunt o femeie de faimă rea, şi El-El ar şti că sunt de faimă rea. El ar şti că sunt o femeie stricată, aşa că ce pot să fac privitor la asta?"

E-193 O pot vedea că se întoarce, merge în jur, spune, "Oh, trebuie să fac ceva. El nu este primit bine. Dar Ceva îmi descoperă că este singura cale ca eu să am vreodată Viaţă." Iată-vă. Oh, frate. "Eu vreau să văd ce este în acel Pachet. Ştiu că este Ceva acolo înăuntru care îmi va ierta păcatele. Deşi sunt o prostituată, deşi sunt rea, eu vreau să mă uit în acel Pachet de Crăciun. Eu ştiu că este Ceva acolo înăuntru pentru mine."

E-194 Este Ceva pentru fiecare. Aşa este, prietene păcătos. Este Ceva pentru jucătorul la jocurile de noroc. Este Ceva pentru mincinos. Este Ceva pentru fiecare persoană. Este Ceva în acest Pachet de Crăciun, pentru tine. Nu-l aruncaţi într-o parte. Cum Fariseul, netotul, a luat decoraţiunea şi a aruncat Darul! Ce lucru de compătimit!
Iată-L venind. El şade acolo.

E-195 Şi această sărmană femeie micuţă, poate se duce jos la casa unde locuieşte ea, se duce sus pe vechile trepte scârţâitoare acolo. Îşi caută în ciorap, sau una alta şi ia nişte bani. A spus, "Oh, ce pot face? Acum aşteaptă un minut, eu mai bine pun asta înapoi, pentru că El va şti că eu-eu sunt o femeie de faimă rea. Dar este singura mea speranţă, este singurul lucru care îl pot face. Eu nu sunt invitată la acel ospăţ, şi totuşi eu trebuie să ajung la El."

E-196 Oh, doresc ca oamenii să poată vedea asta în seara aceasta. Să ajungeţi la El sau pieriţi. Ce diferenţă face, că sunteţi numiţi "holy-roller," sau aruncaţi afară, sau ce contează? Mergeţi la el. Mergeţi la El, este singura voastră speranţă.

E-197 A coborât, a luat asta. Îl pot vedea pe unul, acei Iudei acolo jos, spunând că afacerea le-a mers prost, şezând acolo în spate, numărându-şi banii. Toţi duşi la ospăţ, şi totul. Această femeie a intrat. "Ei bine, ce faci tu aici?" Ea a răsturnat aceşti bani Romani pe tejghea, cam treizeci de piese din aceştia. "Ah-ha! Ce vrei, doamnă?" Vedeţi, asta a schimbat lucrurile. El a văzut ce era ea; dar când a văzut că ea avea nişte bani, asta e diferit. Vedeţi? Asta e lumea, astăzi. Ai bani, eşti mare şi tare. Dacă nu ai, tu eşti-tu nu eşti nimic. "Oh, asta-i diferit. Ce vrei?"

E-198 "Eu-eu vreau cel mai bun, cel mai bun mir de nard care îl aveţi. Asta e tot ce am. Daţi-mi voie să-i număr, treizeci de piese. Erau patruzeci."
"Oh, da, cu aceştia vei cumpăra această sticlă chiar aici, cel mai bun."
"O vreau."
"Vrei să spui că vrei să cumperi untdelemn?"
"Eu o vreau. Vreau toată sticla aceea." Asta-i tot ce avea ea.

E-199 Asta-i ce trebuie să faci, frate. Costă fiecare păcat care îl ai. Costă totul. Dar fi dispus să îl dai.

E-200 Aşa că ea se strecoară la gard. O pot vedea uitându-se acolo înăuntru. Îl vede pe El şezând acolo, încă neatins. Şi păstorul Fariseu acolo încă spunându-şi glumele lui murdare şi lucruri, acolo cu restul din ei, continuând, vorbind despre ceva lucru important pe undeva, neştiind, neobservat de al nostru-al nostru Domn preţios. Ea a spus, "Cum pot eu să intru?" Astfel acum o văd strecurându-se foarte uşor, ajunge până unde se află El aşa. Şi ea s-a uitat sus la El. O pot vedea cu lacrimi curgându¬i în jos pe faţă, şi ochii ei mari maro uitându-se sus la El în acest fel. Şi a spart sticla, a vărsat balsamul, l-a turnat pe picioarele Lui. Ea nu l-ar fi lăsat pe Isus să stea cu picioarele murdare.
Voi spuneţi, "Nici eu."

E-201 De ce nu faceţi ceva privitor la asta atunci? El are cel mai rău nume care există în ţară astăzi, "holy-roller, fanatic religios." De ce nu faceţi ceva privitor la asta? Ridică-te şi spune, "Eu voi lua calea cu acei câţiva dispreţuiţi ai Domnului. Sunt gata să primesc acel Pachet."

E-202 Ea a turnat untdelemnul pe picioarele Lui. Întreaga încăpere s-a umplut de acesta. Era costisitor.

E-203 Nimic nu este prea bun pentru Isus. Daţi-I ce aveţi mai bun. Daţi-I tot ce aveţi. Viaţa voastră, sufletul vostru, fiinţa voastră, timpul vostru, tot ce aveţi, daţi-i Lui.

E-204 Şi ea s-a întâmplat să se uite. Ea stătea acolo. Oh, vai! Ea a turnat acest untdelemn pe a Lui-pe capul Lui. Apoi s-a dus jos la picioarele Lui, şi a început. Oh! Ea-ea i-a ridicat picioarele Lui, şi a privit, erau murdare. Ea nu avea nimic. Atunci ea-ea a început să se gândească la păcatele ei, şi a spus, "Sigur, El, El va-El mă va condamna." Astfel când ea i-a pus untdelemnul pe gâtul Lui, şi l-a uns, apoi s-a aplecat jos acolo şi I-a apucat picioarele.

E-205 Şi ea a căzut jos. A început să plângă, ,,Oh, sunt aşa o păcătoasă, ca să stau înaintea acestui Om. Sunt aşa o păcătoasă." Şi a privit în sus, şi ochii ei mari, frumoşi. S-a gândit, "El-El mă va arunca afară din această încăpere." Dar, El nu s-a mişcat deloc. El doar a şezut şi s-a uitat la ea. Oh, îmi place asta. El a stat doar şi s-a uitat la ea. "Oh, El îmi cunoaşte inima. Eu Îl pot simţi chiar acum citindu-mi chiar în jos în mintea mea. El ştie că nu sunt bună. Eu o ştiu, Doamne, dar nu pot suporta să Te văd cu picioarele murdare. Doar nu o pot suporta. Tu eşti unica mea speranţă. Eu nu o pot suporta." Ce apă frumoasă pentru picioarele Lui, oh, lacrimi de căinţă! Oh! Oh! Bătrânul Fariseu nu-i putea oferi nimic de acest fel. Ape, lacrimi curgându-i în jos pe obraji.

E-206 Şi a început să le frecţioneze, şi [Fratele Branham face sunetul a două săruturi – Ed.] sărutându-I picioarele. Oh, Acesta era Domnul ei; sărutându-I picioarele. Ea nu avea nici un-nici un ştergar cu care să-l usuce. Astfel presupun că buclele ei, ce le-a aranjat, în vârful capului, trebuie că au căzut, în jos. A luat părul ei, a început să-să-I şteargă picioarele cu acesta, şi sărutându-I picioarele. "Doamne, Tu şti." [Sunetul unui sărut.] "Doamne, Tu şti că eu-eu sunt o păcătoasă. Eu-eu urăsc să fiu aici înaintea Ta în acest fel, dar nu pot suferi să Te văd cu picioarele murdare." Oh, vai! Isus cu picioarele murdare, nedorit, nici un sărut pe gât. Ea I-a sărutat chiar şi picioarele. "Doamne!" [Sunetul a patru săruturi.] "Vai, Doamne! O Doamne, eu-eu sunt-sunt o păcătoasă." [Sunetul a două săruturi.] "Tu şti că sunt, Doamne."

E-201 Şi cam pe la timpul acela, bătrânul Fariseu s-a întors în jur. "Ha!" A spus, "Acum priviţi acolo. Priviţi acolo. Acela-i felul de tovărăşie ce are Acela care se numeşte Duhul Sfânt." Vedeţi? Ei nu s-au schimbat. "Priviţi ce este Acesta. Priviţi cu ce fel de oameni se asociază El. Vorbiţi de acel Duh Sfânt, şi vindecare Divină, ce este Asta? Gunoiul oraşului."

E-208 Sigur, asta-i la cine Îi este descoperit. Ea ştia ce era în acel Pachet. A ştiut că cel mai unic timp decât orice timp în care putea ajunge vreodată undeva... Nu putea merge jos la Fariseu, el ar fi dat-o afară din biserică; nu în pătura lor de societate. Dar exista o Societate pentru păcătos. Sunt aşa de bucuros pentru asta. Există un Loc unde un păcătos poate veni. Există un Balsam în Galaad, care îl va tămădui pe cel rănit. Ea L-a găsit. Ea a vrut să cunoască acel Dar, şi ea Îi săruta picioarele.

E-209 Bătrânul Fariseu a spus, "Ah-ah! Veniţi aici, băieţi. Ah! Hm! Iată Profetul vostru! Vedeţi? Dacă El ar fi fost vreun fel de Profet, El ar fi ştiut ce fel de femeie esţe cea care-I spală picioarele. Priviţi acolo. Vorbiţi de fanatism? Îmi dezonorează casa."

E-210 Isus nu a spus nici un cuvânt, doar a stat şi s-a uitat la femeie. Astfel după un timp... El ştia ce gândea frumosul Fariseu, astfel El s-a ridicat.

E-211 Acea femeie, o pot vedea, "Oh! Oh, aici-iată timpul meu! El-El-El, El va-El mă va condamna. El va-El va-El mă va arunca afară din această casă." Eu Îl văd ridicându-se, se uită aşa. El se simte destul de bine acum; picioarele Lui scăldate cu lacrimi. O Dumnezeule, ia-le pe ale mele. Picioarele Lui scăldate cu lacrimi de căinţă, o inimă cinstită. Deşi imorală, cum era ea, asta era singura dată în care ea a fost vreodată la o fântână unde putea fi curăţită. Acolo, ea şade acolo. Pe faţă, o pot vedea cu lacrimile scurse în jos pe faţa ei aşa, şi pătată peste tot. Buclele ei toate desfăcute, şi pline de lacrimi şi murdărie de pe picioarele Lui. Ea stătea acolo, întrebându-se, "Ce urmează să se întâmple? El mă va arunca afară. Îi vor pune să mă întemniţeze că am venit aici."

E-212 El s-a ridicat, aşa. A spus, "Simone, am un Cuvânt să-ţi spun. Tu M-ai invitat în casa ta. Şi când Am intrat, tu nu Mi-ai dat apă pentru picioarele Mele. M-aş fi spălat Eu Singur, dar nu Mi-ai dat apă." O Dumnezeule! "Tu nu Mi-ai dat untdelemn, cu care să-Mi ung ceafa, când îmi ardea. Tu nu ai făcut asta, Simon. Şi nici nu M-ai sărutat şi să Mă faci binevenit. Dar această femeie, ea Mi-a spălat picioarele cu lacrimile ei. Şi ea Mi-a sărutat picioarele, şi nu a încetat să o facă de când a intrat aici. Eu am câteva lucruri împotriva ta, Simon. Dar ea..." (Era Profetul, sau nu?) ,,Eu îi spun ei, păcatele ei multe îi sunt iertate." O Dumnezeule!

E-213 Ce a fost Acesta? Ea a aflat ce era în acel Pachet Dar. A aflat că acolo era dragoste. A aflat că acolo era iertare. Ea a văzut Aceea. Oh, cum a văzut ea acel Dar preţios al lui Dumnezeu lucrând asupra ei! Cum trebuie să o fi făcut să se simtă când a văzut că Darul lui Dumnezeu i-a fost întins ei! Păcatele ei i-au fost iertate!

E-214 Cum trebuie să se fi simţit Baraba în acea zi! Îl ştiţi pe Bara ba, povestea. Bara ba este acel criminal care a fost prins, şi a fost pus jos în galeră, urma să moară dimineaţa următoare. El era un hoţ. Era un criminal. Era un ucigaş. Era un criminal. Şi toată noaptea a umblat în sus şi-n jos în acea temniţă, smulgându-şi părul, pentru că, dimineaţa următoare mergea la o cruce, pedeapsa capitală. Ar fi murit. Cum au trecut peste el coşmaruri în acea noapte! Cum nu a putut să se odihnească!

E-215 Şi următoarea dimineaţă, nici un mic dejun sau nimic, să ştie că sângele i-ar fi fost stors afară ca printre lupi. Dintr-o dată, aude lanţurile zăngănind. [Fratele Branham face zgomot de pas în marş cu picioarele lui – Ed.] Este tropăitul soldaţilor. Iată venind patru sau cinci, şi poate un-un batalion de soldaţi Romani, suliţe sclipind, urcau acolo. Marele temnicer a învârtit cheile, şi a spus, "Ieşi afară, Baraba."
"Oh, nu mă ucideţi! Aveţi milă!"
"Bara ba, nu este nimic în neregulă. Eşti liber!"
"Sunt ce?"
"Eşti liber."
"Cum am ajuns liber?"

E-216 Cineva a indicat în acea direcţie. Ce trebuie să fi însemnat pentru Bara ba, când a văzut că Darul i-a luat locul la moarte. Eu am simţit la fel, Darul lui Dumnezeu a luat locul meu în moarte. Cum, acel hoţ muribund pe cruce, bătut în cuie acolo:
Hoţul muribund s-a bucurat să vadă
Acea Fântână în ziua lui;
Pot eu acolo, deşi ticălos ca el,
Să spăl toate păcatele mele. (Da.)
De când prin credinţă am văzut acel Râu, mi-a fost descoperit,
Rănile Tale curgătoare au oferit,
Dragostea care răscumpără a fost tema mea,
Şi va fi până când voi muri. (Aşa este. Oh!)

E-217 În încheiere, aş putea spune asta. Astăzi, Crăciunul înseamnă un cartuş de Camels, un cartuş de Viceroy, o sticlă de Faur Roses sau Seagram, împachetate într-un ambalaj frumos cu Moş Crăciun. Dar ei încă refuză Darul de Crăciun al lui Dumnezeu. Ei încă refuză Darul Lui de Crăciun. Ei nu Îl vor.

E-218 Eu Îl vreau. Sunt bucuros că L-am primit. O Emanuel, Dumnezeu s-a făcut trup şi a locuit printre noi, respins şi osândit, tot în jos prin epoci, şi îndurarea Lui se extinde astăzi la fiecare inimă care Îl va primi.
Să ne aplecăm capetele doar un moment.

E-219 Mă întreb, în această seară, în această clădire, în acest timp de Crăciun, în comemorarea de acum aproape două mii de ani, când Dumnezeu a dăruit primul Dar de Crăciun. Mă întreb, în seara aceasta, dacă ai vrea să te uiţi în interiorul acestui Pachet şi să vezi, păcătosule, dacă nu este Cineva acolo înăuntru Care te iubeşte, Cineva Care a murit pentru tine, Cineva care şi-a dat viaţa Lui pentru tine? Ai fi dispus, în seara aceasta, să dai jos cârpa de faşă de pe El, acea cârpă murdară că ei Îl numesc, "fanatic şi holy-roller," înfăşuraţi-vă voi în aceasta, şi luaţi calea cu cei câţiva dispreţuiţi ai Domnului?

E-220 Dacă eşti în clădire, în seara aceasta, şi doreşti să fi amintit în rugăciune, ai vrea doar să îţi ridici mâna, să spui, "În această seară de Crăciun, vreau să primesc Darul lui Dumnezeu de Crăciun, adevăratul Dar de Crăciun al lui Dumnezeu"? Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Dumnezeu să te binecuvânteze, fetiţă. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să binecuvânteze doamna tânără de acolo. Da. Ar fi mai mulţi, care ar vrea să fie amintiţi în rugăciune? "Doamne..." Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu.

E-221 Altcineva, "Doamne, eu voi lua calea. Nu Te voi vedea nici eu, niciodată să şezi cu picioarele murdare. Nu voi sta niciodată... Mă voi alătura lor. Voi veni direct în Împărăţia lui Dumnezeu. Eu voi-eu voi fi unul dintre cei care sunt dispreţuiţi. Rămâi cu mine, Doamne. Vino, mergi cu mine acasă, în seara aceasta. Voi spăla toată murdăria de pe Numele Tău. Tu spală păcatele mele, Doamne, fă să trăiesc Viaţa, nu în felul cum o fac acum; eu o murdăresc pe a Ta. Eu-eu te întinez pe Tine, în fiecare zi, punând mai mult asupra Ta. Lasă-mă să merg, în seara aceasta, Doamne, şi cu lacrimile mele de căinţă, vin acum smerit la poala crucii, ca să Te primesc ca Salvatorul meu." Este încă cineva înainte să ne rugăm? Ridicaţi-vă mâna doar. În regulă.

E-222 Scumpe Domn, noi Îţi aducem, în această seară, se pare că sunt destul de multe femei, în seara aceasta, Doamne, care şi¬au ridicat mâna. Poate că şi ele pot privi jos... Unele din ele sunt fete tinere, doar adolescente, care şi-au ridicat mâinile. Ele, ele vor asta, Doamne. Ele nu-ele nu vor să fie osândite cu lumea. Vor să Te primească acum, în acest timp de Crăciun, ca să se uite în Pachetul lui Dumnezeu, şi să primească Viaţă Eternă. Acordă aceasta, Doamne, chiar acum, ca Tu să le deschizi iertarea păcatelor lor, ca Tu să le deschizi o Fântână în casa lui David, care este deschisă pentru păcat şi necurăţie, unde păcătoşii plonjează sub şuvoi, îşi pierd toată pata de vină. Acordă aceasta, Doamne. Mergi acasă cu ele, şi rămâi cu ele în seara aceasta, Doamne. Fă viaţa, pentru ele, cum ar trebui să fie, Doamne. Acordă aceasta.

E-223 Vindecă bolnavii şi suferinzii dintre noi. Tu eşti Ajutorul celor neajutoraţi. Tu eşti El, Domnul, Care poate face unde alţii nu pot. Tu eşti Harul stăruitor. Eşti Darul lui Dumnezeu. Şi noi în smerenie Te credem, Doamne. Noi urmăm Steaua Zilei, urmăm Lumina până când Ea ne conduce la acea Lumină perfectă, Darul lui Dumnezeu, Viaţa Eternă, prin botezul Duhului. Acordă aceasta, Doamne. Îi încredinţez Ţie acum. În Numele lui Isus Cristos, ia sufletele lor în această seară, şi spală-le în Sângele purpuriu de la Calvar. Pentru că o cerem în Numele lui Isus. Amin.
Doamne, rămâi cu mine.
[Fratele Branham, începe să fredoneze-Ed.] ...
lipsi să îmi dai alinare.
În viaţă, în moarte, O Doamne, rămâi cu mine.

E-224 Îl iubiţi voi cu toată inima voastră? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Încă odată, de dragul vremurilor vechi, "Îl iubesc, Îl iubesc că întâi El m-a iubit." Cu toţii acum.
Îl iubesc,
Pentru că El...
Să ne ridicăm mâinile spre El.
Şi a cumpărat Salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.

E-225 Acum, vreau ca voi să daţi mâinile cu cineva din faţă, şi din spate, şi de lângă voi, acum.
Îl iubesc, Îl iubesc
Că întâi El m-a iubit
Şi a cumpărat salvarea mea
Pe lemnul Calvarului...

E-226 Toţi care aţi primit Darul de Crăciun al lui Dumnezeu, ridicaţi-vă mâinile acum.
Îl iubesc, Îl iubesc
Că întâi El m-a iubit
Şi a cumpărat salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.

E-227 Nu Îl iubiţi voi? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Nu este El minunat? ["Amin."] Bine, în timp ce ne ridicăm acum.
Ia Numele lui Isus cu tine,
Copil al întristării şi al durerii;
El îţi va da bucurie şi alinare,
Ia-L oriunde te duci.
Nume preţios, Oh ce dulce! Oh ce dulce!
Nădejdea pământului şi bucuria Cerului;
Nume preţios, Nume preţios, Oh ce dulce!
Nădejdea pământului şi bucuria Cerului.
Încet acum:
Ia Numele lui Isus cu tine,
Ca scut de orice cursă;
Când ispite...
Ce faceţi când se adună ispite?
... se adună,
Susuraţi doar acel Nume sfânt în rugăciune.
Nume preţios, Nume preţios, Oh ce dulce! Oh ce dulce!
Nădejdea pământului şi bucuria Cerului;
Nume preţios, Nume preţios, Oh ce dulce!
Nădejdea pământului şi bucuria Cerului!
În Numele lui Isus...
Să ne aplecăm capetele acum şi să cântăm.
... -ând
Căzând prosternaţi la picioarele Lui,
Rege al regilor în Cer Îl vom încorona,
Când călătoria noastră se va încheia.
Nume preţios, Oh ce dulce! Ce dulce!
Nădejdea pământului şi bucuria Cerului;
Nume preţios, Oh ce dulce!
Nădejdea pământului şi bucuria Cerului!