E-1 Vreau să anunţ aici că rugăciunile voastre au primit răspuns, adunări cum aveam noi când am început de prima dată în lucrare, cu mulţi ani în urmă. Eu niciodată... Noi nici măcar nu puteam aşeza oamenii. Şi luam terenuri de târg şi de toate, erau destui acolo la ora trei, ca să umple locul. Trebuiau să închidă porţile, nu-i lăsa să intre. Noi nu eram acolo până la şapte. Vedeţi? Chiar mii revărsându-se de pretutindeni. Doar...

E-2 Şi am luat ultimele cinci seri în ultima adunare, şi doar am clădit în jurul Cuvântului, am început să realizez ce putere avea Cuvântul. Vedeţi? Pentru că, Cuvântul este Dumnezeu. Vedeţi? "La început era Cuvântul, Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi."

E-3 Acum, Evrei 4 a spus căci, că, "Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri." Vedeţi? "Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuţit decât, chiar pătrunde până să despartă osul, şi taie, şi un discernător al gândurilor minţii, inimii." Vedeţi? Iată ce este, Cuvântul lui Dumnezeu.

E-4 Deci dacă există un dar până unde ne putem doar relaxa; şi Cuvântul, Însuşi, care este Cristos, Care este Cuvânt, intră în noi, şi deosebeşte gândurile minţii, după cum aţi văzut. Vedeţi? Ce minunat. Apoi, să vezi ce a făcut El şi felul cum El ne-a binecuvântat! Şi apoi...

E-5 Căci, simt că, clădind aceasta în jurul acelui Cuvânt timp de patru seri, doar i-a lăsat pe oameni să stea liniştiţi, şi apoi doar să se relaxeze, şi Duhul Sfânt să-i cheme pe oameni, şi să facă lucruri în audienţă.

E-6 Şi apoi, în ultima seară, Duminica trecută după-masă, am văzut unul dintre cele mai mari rânduri de vindecare din câte am văzut vreodată în America. Vedeţi? Ei erau... L-am trimis jos pe Billy cu o sută de cartonaşe, şi pe Gene cu o sută, şi pe Leo cu o sută, şi pe Roy cu o sută, au dat chiar toate cartonaşele, în jur de cinci sute. Şi apoi după ce au văzut Cuvântul având efect, şi ce făcea Acesta, apoi stând exact pe acel Cuvânt acum, i-a adus la platformă. Şi am văzut bărbaţi şi femei aruncând cârjele lor, şi aşa mai departe, şi să fie vindecaţi chiar înainte să ajungă la platformă, doar să vadă. Vedeţi? Cuvântul lui Dumnezeu deja a mers afară, afară pe acolo, şi S-a încorporat în acele cinci Mesaje, sau patru Mesaje, în inimile lor, până când L-au crezut cu toată inima lor. Apoi, singurul lucru care a trebuit să-l facă, a fost să aibă un fel de contact mic, vedeţi, un lucru sau altul, şi a fost o realitate. Şi de îndată ce au atins acea platformă, au fost vindecaţi chiar acolo pe plat-... chiar înainte ca ei să traverseze platforma.

E-7 Eu cred, fraţii de aici, voi toţi îl cunoaşteţi pe Fratele Ed, Fratele Ed Hooper. Nu-i aşa? Voi cei din Arkansas, jos acolo? A întâlnit... El era cu mine în primele părţi de la slujba de la început. A spus, "Asta părea ca în vremurile vechi," a spus, "când felul cum obişnuiau ei, cu ani în urmă."

E-8 Şi acolo au fost oameni care aveau tumori care erau-erau cam aşa, s-au întors, bine. Orbi, surzi, muţi, tot felul de lucruri care Domnul nostru le-a făcut. Nici măcar nu a trebuit să-i ating pe oameni. Cuvântul mergând înainte a făcut lucrul acesta.

E-9 Apoi Domnul mi-a dat un Mesaj care aş vrea să-l vorbesc la biserică, cândva, când mă întorc, dacă voi avea ocazia. Sunt îngrozitor de ocupat. Acum trebuie să plec din nou, mâine, aşteptând să vină această fată. Şi chiar înainte să îmi duc valiza în casă, acolo era cineva. Şi de atunci aproape că nu am stat jos, de abea. Vedeţi? Nici măcar nu am vorbit cu familia mea de când am ajuns. Vedeţi? Şi este-este într-adevăr o tensiune. Şi eu trebuie să vă solicit la toţi rugăciunile voastre pentru mine, la fel, ca Domnul să mă ajute să rezist.

E-10 Acum... [Porţiune goală pe bandă – Ed.] Îl văd pe fratele nostru aici, foarte, foarte bolnav, întins pe această targă. Şi noi...

E-11 Cineva vine, în scurtă vreme, după noi, ca să mergem la Louisville. Vreau să vă amintiţi rugăciunea, şi pentru, o domnişoară plăcută, care, ea nu are mai mult de optsprezece ani. Este o geamănă, şi o fată Creştină la şcoală. Şi celelalte fete vorbeau despre ea, ştiţi, cele două fete, şi le spuneau cum sunt ele, şi că ce parte a vieţii pierd ele, şi cum ar trebui să trăiască ca celelalte fete. Şi o fată doar a reuşit să treacă peste asta. Cealaltă a avut un complex, şi s-a simţit foarte rău din cauza asta, şi doar a continuat să se îndepărteze, şi să alunece mai departe înapoi, şi se îngrijorează privitor la asta. Şi în cele din urmă are o zdruncinare mintală. Şi ei... Ea este într-un spital de nebuni. Mama şi tatăl ei vin, doar după puţin, din Crandall, Indiana, ca să meargă acolo la acest institut unde încercă ei să o trimită, la Madison, mâine.

E-12 Acum, fata, nu este nici o cădere fizică în fată. Ea... Nu este nimic, fizic. Este perfect sănătoasă. Dar este aşa de greu să o explici. Şi chiar nu poate fi explicat. Ceea ce este, duhul ei s¬a rătăcit. Vedeţi? Acum, tu-tu trebuie să-i prinzi duhul şi să-l aduci înapoi la loc. Vedeţi? Există...

E-13 Cum, numai ce am terminat de vorbit aici, cu câteva săptămâni în urmă, despre cum funcţionează sistemul uman. Cum că există cinci simţuri prin care accesăm trupul, şi apoi cinci căi de acces le-am numi noi. Cinci căi de acces, aşa ca¬ca conştiinţă, imaginaţie, şi aşa mai departe, prin care intrăm la suflet. Şi apoi când intri în duhul, acolo este o singură cale de acces, şi aceea este prin voinţa personală, care o bazează în urmă cum a fost creat omul.

E-14 Tu Îl poţi primi, sau tu doar poţi să-L laşi să plece. Îl poţi accepta pe Cristos ca Salvator, sau doar să-L laşi să plece. Şi tu încă eşti lângă acel Pom, acela unul al Vieţii şi unul al morţii. Fiecare fiinţă umană este pusă înaintea acelui Pom, sau Dumnezeu ar fi nedrept să-l pună pe unul acolo, şi apoi să nu-i dea celuilalt şansa egală să-să aleagă binele sau răul. Şi fiecare dintre noi are acea şansă.

E-15 De asemenea, în aceea, duhul, noi putem fi vindecaţi, sau nu putem fi vindecaţi. Acum, aceasta nu este din cauză că acolo nu este... că noi nu am fost vindecaţi conform cu Dumnezeu. Am fost. Pentru că legământul este necondiţionat. Şi El deja a cumpărat vindecarea noastră. Astfel, vindecarea noastră este¬este pentru noi. Este a noastră. Acum, aceasta este fie că vom lua această cale, ca să o credem; sau această cale, ca doar să nu o credem. Acum, există doar acea unică cale prin care să putem intra în Prezenţa lui Dumnezeu.

E-16 Acum, această copilă, frumoasă, mama ei este o prietenă. Eu, vai... Oh, era una din prietenele mele. Ea era o domnişoară plăcută, provenea dintr-o casă foarte strictă Nazarineană, o fetiţă dulce. Şi ea are un soţ iubitor. Îl cunosc şi pe el, de asemenea, foarte bine, băiatul care a luat-o în căsătorie. Şi ea doar o micuţă... Ei cresc acele copile să-l slujească pe Domnul, şi le-a trimis la şcoală. Şi ele au fost cu adevărat întemeiate în Cristos, ca să nu facă lucrurile care sunt greşite. Dar s-a întâmplat aşa.

E-17 Doar într-o prăbuşire, întocmai cum sunt eu... am privit doar cu câteva momente în urmă, şi m-am uitat lung în spate la un băieţel, a avut chiar acelaşi lucru, exact. Şi la... Ne-am dus acolo într-o seară, la Fratele Wright, şi Orville era chiar-chiar într-o prăbuşire totală. Şi el, ştiţi, când el a încercat să mă scoată afară din casă; cât de buni prieteni eu şi Orville suntem, chiar într-adevăr cum aş fi eu tatăl lui. Eu i-am căsătorit pe mama şi tatăl lui, împreună. Şi el doar a sărit în sus şi a strigat, "Ieşi de aici! Ieşi de aici! Ieşi de aici!" Vedeţi?

E-18 Acum, ceea ce a trebuit să facem noi acolo a fost să ieşim în linia duhului şi să prindem duhul acelui băiat. Vedeţi? Multă supărare i-a venit la inima lui mică. El este tânăr, şi a văzut multe. Şi doar l-am adus direct înapoi la locul unde ar fi trebuit să fie. Vedeţi? În câteva zile, el a fost-a fost în regulă.

E-19 Acum, este acelaşi lucru ce trebuie făcut privitor la asta. Am văzut aceasta, şi ştiu că este adevărat. Dar acum, doar... eu-eu vă cer la toţi să vă rugaţi acum, ca-ca Dumnezeu să mă ajute să o găsesc pe această fetiţă. Afară într-un loc, unde ea nu ştie unde se află, şi apoi s-o aduc înapoi la locul ei. Acea cale de acces vine prin credinţă. Vedeţi, ea nu poate avea credinţă pentru ea. Ea nu ştie unde se află, sau nimic. Vedeţi? Este-este nevoie de credinţa noastră aici.

E-20 Şi acum, în aceea, acea putere a învierii lui Cristos, care El ne dă şansa. Asta-i unde, voi, într-un fel, Cuvântul lui Dumnezeu îl străpunge pe păcătos. Şi Acesta trebuie să meargă dincolo de predicarea Cuvântului care merge înainte. Acela-i motivul că am vrut să vorbesc puţin în această dimineaţă înainte să mă rog pentru bolnavi. [Porţiune goală pe bandă – Ed.]

E-21 Vă amintiţi viziunea, nu de mult, care Domnul mi-a dat-o, ştiţi, despre a vedea cealaltă Parte? Vă amintiţi acea dimineaţă când am mărturisit despre a vedea cealaltă Parte? [Adunarea a spus, "Amin." – Ed.] Ei bine, aceea a fost adevărat.

E-22 Şi Glasul Oamenilor De Afaceri Ai Evangheliei Depline a publicat acel articol, şi au pus fotografia în spatele paginii aici. Şi are o intercalare mică aici în partea de jos, o părticică aici în partea de jos, vorbind despre slujbă. Care, acesta este un ziar internaţional tipărit în multe limbi diferite. Şi ei au dedicat pagina din faţă, şi prima, pentru acea viziune. Vedeţi?

E-23 Şi le-am adus aici sus, şi doresc ca voi să luaţi unul, şi îl puteţi citi. Şi veniţi sus... Nu ştiam câţi vor fi jos, fraţii, în această dimineaţă. Şi voi, deci, dacă se întâmplă să nu aveţi unul, ei bine, doar mergeţi la birou. Ei le au acolo la birou. Şi ne-au lăsat să avem o grămadă de ele, despre: "Continuă să presezi înainte." Înţelegeţi? Şi asta este tot ce este în inima mea. Tot ce pot să aud, este, "Continuă să presezi înainte." Chiar dincolo de râu este o¬o Ţară mai bună. Şi haideţi să continuăm să presăm până când întâlnim acea Ţară.

E-24 Acum, cred că ei au aici o dedicare a micuţului Fratelui Stricker şi Surorii Stricker. Aşa că...

E-25 Cât de mulţi sunt acum, Soră Stricker? [Sora Stricker spune, "Şase." – Ed.] Şase copii micuţi. Aceea-i o mică familie drăgălaşă.

E-26 Şi deci ei sunt... au fost misionarii noştri acolo în-în Africa, recent, să se întoarcă înapoi. Şi toţi copiii lor sunt copilaşi frumoşi. Şi pot vedea că şi acesta unul este, în timp ce ei îl aduc aici în această dimineaţă pentru un serviciu de dedicare.

E-27 Unde este Teddy? Teddy, vrei să vi aici sus la pian, doar un minut, fiule? Şi-şi să avem cântarea noastră, o cântare mică, tu şti, acea cântare mică, eu cred, că noi cântăm, Aduceţi-i Înăuntru. Aşa este? "Aduceţi-i înăuntru de pe câmpurile de păcat."

E-28 Şi acela-i motivul că noi cântăm aceasta, pentru că noi, cu tot ce putem, părinţii, îi aduc pentru dedicare. Noi îi dedicăm Domnului şi îi aducem înăuntru în timp ce sunt copilaşi încă, ca ei să nu se rătăcească afară în acel câmp al păcatului. Aduceţi¬i Înăuntru. Haideţi doar să... O şti, Teddy? Să cântăm doar un vers din aceasta acum.
Aduceţi-i înăuntru, aduceţi-i înăuntru,
Aduceţi-i înăuntru din câmpurile de păcat;
Aduceţi-i...
Dacă mai este altul, păi, doar aduceţi-l drept înainte.
Aduceţi-i pe cei mici la Isus.
Aduceţi-i înăuntru, aduceţi-i înăuntru,
Aduceţi-i înăuntru din câmpurile de păcat;
Aduceţi-i înăuntru, aduceţi-i înăuntru,
Aduceţi-i pe cei rătăciţi la Isus.

E-29 Frate Stricker şi Soră Stricker, îmi dau seama că voi ştiţi ce înseamnă acea cântare, să "aduceţi-i înăuntru," dorinţa arzătoare este în inima voastră, să încercaţi să îi aduceţi pe cei pierduţi la Isus. Copilaşul vostru, dacă ar fi murit înainte să fie dedicat, sau orice altceva, este mântuit, oricum, pentru că Sângele lui Isus Cristos a făcut asta la Calvar. Dar în comemorarea măreţei Lui călătorii pământeşti, când El şi-a pus mâinile Lui peste cei mici şi a spus, "Lăsaţi-i să vină la Mine," de aceea aduceţi voi copila în dimineaţa aceasta. Şi punându-vă încrederea în noi, că vom fi în stare să ne rugăm o rugăciune de credinţă, pentru micuţă, pentru dedicarea vieţii ei lui Dumnezeu.

E-3

E-31 Şi, Marilyn. Oh, vai! Întotdeauna îmi plac aceşti copii micuţi. Nu este aceasta o copilă micuţă drăgălaşă? Ce mai faci tu? Ce mai faci tu? Să ne aplecăm capetele. Şi vreau ca tu să-ţi pui mâinile peste ea.

E-32 Tatăl nostru Ceresc, noi ţi-o aducem Ţie pe micuţa Marilyn Madge Stricker, această copilă mică drăgălaşă care a fost născută în câmpurile de misiune, când bătălia mergea greu. Mă rog ca Tu să binecuvântezi această copilă. În Biblie, ei au adus la Tine astfel de copilaşi. Tu ai pus mâinile peste ei şi i-ai binecuvântat, ai spus, "Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia Cerului este a celor ca ei."

E-33 Mama şi tatăl o pun în braţele noastre, astăzi. Noi, prin credinţă, urcăm treptele, acolo, o punem în braţele Tale, prin credinţă. Binecuvântează-i viaţa. Dă-i o viaţă lungă, Doamne. Fie ca ea să fie o copilă a lui Dumnezeu. Fie ca ea să te slujească cu toată viaţa ei, fiecare fibră a fiinţei ei, să fie o slujitoare a lui Cristos. Acordă aceasta, Tată. Binecuvântează-i pe tatăl şi mama ei, pe frăţiorii şi surorile ei. Fie să crească, şi ei, şi să fie o familie glorioasă în slujirea lui Dumnezeu.

E-34 Tată, noi o predăm pe micuţa Marilyn Madge la Tine, în Numele lui Isus Cristos, pentru o viaţă de slujire. Binecuvânteaz¬o pe ea, şi pe tatăl ei, şi pe mama ei, şi pe cei dragi ai ei. Şi fie ca ei să trăiască mult, vieţi fericite în slujba Ta. În Numele lui Isus. Amin.

E-35 Dumnezeu să te binecuvânteze, Frate Stricker. Dumnezeu să te binecuvânteze. Binecuvântări peste o micuţă domnişoară frumoasă.
Îţi mulţumesc, Teddy, băiete.

E-36 Eu iubesc copilaşii. Voi nu? [Adunarea răspunde, "Amin." – Ed.]

E-37 Câţi nu aţi auzit niciodată vedenia pe care mi-a dat-o Domnul? Să vă vedem mâinile sus, care niciodată. Frate Neville, ai cărticica ta acolo, probabil, poate tu doar vei citi aceasta pentru ei chiar aici, doar pentru următorul moment sau două. Cred că asta... Doar chiar aici, dacă vrei.

E-38 [Fratele Branham părăseşte amvonul. Paragrafele 39-56, Fratele Neville citeşte din articolul Rev. William Branham intitulat Dincolo De Cortina Timpului, publicat original de către Părtăşia Oamenilor De Afaceri Ai Evangheliei Depline Internaţională, paginile 3-5 în ediţia din Februarie 1961 din Glasul Oamenilor Evangheliei Depline – Ed.]

E-39 Dimineaţa trecută eram întins în patul meu. Doar mă trezisem din somn, şi mi-am pus mâinile sub cap şi mă relaxam cu capul pe perină. Apoi am început să mă întreb oare cum va fi de cealaltă parte. Mi-am dat seama că mi-am trăit mai mult de jumătate din viaţa mea dacă trăiesc să ajung atât de în vârstă ca ai mei, şi vroiam să fac mai mult pentru Domnul înainte să plec din această viaţă.

E-40 Am auzit un Glas spunând: "Eşti abia la început! Presează bătălia! Continuă să presezi!" În timp ce stăteam acolo chibzuind cuvintele, m-am gândit că doar îmi imaginam că am auzit un Glas. Din nou Glasul a spus: "Presează bătălia! Continuă să mergi! Continuă să mergi!" Încă nu credeam, m-am gândit că posibil să fi rostit eu cuvintele. Mi-am pus buzele între dinţi şi mi-am ţinut mâna pe gură şi am ascultat. Glasul a vorbit din nou: "Doar continuă să presezi! Dacă ai şti tu doar ce se află la capătul drumului!" Mi se părea că aud muzica şi cuvintele unei cântări vechi, cunoscute:
"Mi-e dor de casă şi sunt trist, şi vreau să îl văd pe Isus,
Aş vrea să aud când se trag acele clopote din port.
Mi-ar lumina calea şi ar alunga toate temerile.
Doamne, lasă-mă să privesc dincolo de cortina timpului!"

E-41 Apoi Glasul a întrebat, "Ţi-ar place doar să priveşti dincolo de cortină?" Am răspuns, "M-ar ajuta atât de mult!"

E-42 Ce s-a întâmplat nu pot spune. Dacă am fost în trup sau afară, sau dacă a fost o transmutare, nu ştiu, dar a fost diferit de orice vedenie care am avut-o vreodată. Puteam să văd locul unde am fost dus şi mă puteam vedea pe mine în urmă acolo întins pe patul meu. Am spus: "Acesta este un lucru ciudat!"

E-43 Acolo erau mulţimi mari de oameni şi ei alergau către mine să mă salute, strigând: "Oh, fratele nostru preţios!" Mai întâi au venit femei tinere, păreau la începutul vârstei lor de douăzeci de ani, şi în timp ce mă îmbrăţişau au spus, "Fratele nostru preţios!" Bărbaţi tineri, în splendoarea tinereţii bărbăteşti, cu ochi care străluceau ca stelele într-o noapte întunecată, cu dinţi atât de albi ca perlele, m-au îmbrăţişat, spunând: "Fratele nostru preţios!"

E-44 Apoi am observat că eu, la fel, am devenit tânăr din nou. M¬am uitat la mine acolo şi m-am întors şi am privit înapoi la trupul meu bătrân întins pe pat cu mâinile mele sub cap. Am spus: "Eu nu înţeleg asta!"

E-45 Aşa cum am început să încerc să înţeleg locul unde mă aflam, am început să realizez că acolo nu era nici un ieri şi nici un mâine acolo. Nimeni nu părea să obosească. Aşa cum o mulţime dintre cele mai frumoase femei tinere pe care le-am văzut vreodată şi¬au aruncat braţele în jurul meu, am descoperit că acolo exista doar o singură dragoste mare care m-a copleşit şi nici o atracţie fizică ca în comportamentul uman. Am observat că aceste femei tinere toate îşi purtau părul pe spate până la talie şi fustele lor coborau până jos la picioare.

E-46 După aceasta, Hope, prima mea soţie, m-a îmbrăţişat, şi a spus: "Fratele meu preţios!" Apoi o altă femeie tânără m-a îmbrăţişat şi Hope s-a întors şi a îmbrăţişat-o pe tânără. Am spus, "Nu înţeleg asta. Asta este ceva cu totul diferit de dragostea noastră umană. Eu nu vreau să mă duc înapoi la acel trup bătrân pe pat."

E-47 Apoi un Glas mi-a vorbit: "Asta este ceea ce ai predicat tu că este Duhul Sfânt! Asta este dragoste perfectă! Nimic nu poate intra Aici fără aceasta!"

E-48 Apoi am fost luat sus şi aşezat pe un loc înalt. Pretutindeni în jurul meu era un număr mare de bărbaţi şi femei în floarea tinereţii. Ei strigau, cu bucurie: "Oh, fratele nostru preţios, suntem atât de bucuroşi să te vedem aici!" M-am gândit, "Eu nu visez, pentru că pot să-i văd pe aceşti oameni şi pot să îmi văd trupul întins acolo înapoi pe pat."

E-49 Glasul mi-a vorbit: "Tu şti că este scris în Biblie că profeţii erau adunaţi cu poporul lor." Am spus: "Da, îmi amintesc asta din Scripturi, dar nu există aşa de mulţi Branhami." Glasul a replicat: "Aceştia nu sunt Branhami. Aceştia sunt convertiţii tăi, cei care tu i-ai condus la Domnul. Unele dintre aceste femei despre care tu te gândeşti că sunt aşa de tinere şi de frumoase erau peste vârsta de nouăzeci de ani când tu le-ai condus la Domnul. Nu-i de mirare că ele strigă, 'Fratele meu preţios!'" Apoi mulţimea a strigat împreună: "Dacă tu nu mergeai înainte cu Evanghelia, noi nu am fi fost aici!"

E-50 Eu am întrebat: "Oh, unde este Isus? Vreau să Îl văd!" Oamenii au replicat: "El este doar puţin mai sus. Într-o zi El va veni la tine. Tu ai fost trimis ca un conducător, şi când vine Dumnezeu, El te va judeca conform cu învăţătura ta." Am întrebat: "Şi Pavel şi Petru trebuie să stea la această judecată?" Răspunsul a fost: "Da!" Am spus: "Eu am predicat ce au predicat ei. Nu m-am abătut de la Aceasta la o parte sau alta. Unde ei au botezat în Numele lui Isus, am făcut şi eu; unde ei au învăţat Botezul în Duhul Sfânt, am făcut-o şi eu. Orice au învăţat ei, am învăţat şi eu."

E-51 "Noi ştim asta," au strigat oamenii, "şi noi ştim că ne vom întoarce cu tine pe pământ cândva. Isus va veni şi te va judeca conform cu Cuvântul pe care ni l-ai predicat nouă. Atunci tu ne vei prezenta Lui, şi toţi împreună ne vom întoarce pe pământ ca să trăim pentru totdeauna." Am întrebat: "Trebuie să mă întorc înapoi pe pământ, acum?" Au răspuns: "Da, dar continuă să presezi înainte!"

E-52 Cum am început să mă mut din acel loc frumos, loc plin de bucurie, cât de departe puteam cuprinde cu ochii mei, veneau oameni spre mine să mă îmbrăţişeze, strigând: "Fratele meu preţios!"

E-53 Deodată mă aflam din nou înapoi pe patul meu. Am spus: "Oh, Dumnezeule, ajută-mă! Să nu mă laşi niciodată să compromit cu Cuvântul. Permite-mi să stau drept pe Cuvânt. Nu mă interesează ce face oricine altcineva, Doamne, permite-mi să presez înainte spre acel loc frumos, plin de bucurie!"

E-54 Sunt mai convins ca oricând în viaţa mea că este nevoie de dragoste perfectă pentru a intra în acel loc. Acolo nu exista gelozie, nici oboseală, nici boală, nici bătrâneţe, nici moarte. Doar frumuseţe supremă şi bucurie.

E-55 Orice faceţi, lăsaţi la o parte toate celelalte până obţineţi dragoste perfectă! Ajungeţi la punctul în care să-i puteţi iubi pe toţi, chiar şi pe fiecare duşman. Nu contează dacă avionul se clatină, fulgerul sclipeşte, sau armele vrăjmaşului sunt asupra voastră, aceste lucruri nu contează: obţineţi dragoste perfectă!

E-56 Dacă nu eşti mântuit, acceptă-l pe Isus Cristos ca Mântuitorul tău acum! Dacă nu ai fost botezat în apă, fi botezat acum! Dacă nu ai primit Botezul în Duhul Sfânt, primeşte-l acum! Presaţi înainte spre acea dragoste perfectă care vă va duce la acel loc frumos şi plin de bucurie dincolo de cortina timpului!
[Fratele Branham se întoarce la amvon – Ed.] Asta-i...

E-57 Mă gândeam că poate unii dintre voi veţi ajunge să o citiţi. Şi dacă nu aveţi cărticica, păi, o puteţi avea.

E-58 Apoi la... chiar în partea de jos a paginii, au făcut o mică notă despre slujbă acolo. Nu ştiu dacă aţi observat-o, sau nu, chiar în partea de jos, după ce citiţi asta. Chiar în partea de jos, o notă mică în partea de jos.

E-59 [Fratele Branham se referă la afirmaţia făcută de Fratele Thomas R. Nickel, Editorul Glasului Oamenilor Evangheliei Depline, care el a introdus pe prima pagină cu articolul Rev. Branham. "Privitor la fotografia de pe coperta din faţă. În Zilele Bibliei, erau oameni ai lui Dumnezeu care erau Profeţi şi Văzători. Dar în toate Însemnările Sacre, nici unul din aceştia nu a avut o slujbă mai mare decât aceea a lui William Branham, un Profet şi Văzător al lui Dumnezeu, a cărui fotografie apare pe coperta din faţă a acestui număr al Glasului Oamenilor Evangheliei Depline. Branham a fost folosit de Dumnezeu, în Numele lui Isus, să învie morţii! – Ed."]
[Porţiune goală pe bandă – Ed.]

E-60 Acum, asta merge destul de aproape în fiecare limbă de sub ceruri, vedeţi, ca să-să fie citit în jurul lumii.

E-61 Acum, "Ce-ce... Bine," voi spuneţi, "de ce ai spune tu asta, Frate Branham, înainte să te rogi pentru bolnavi?"

E-62 Este din acest motiv: ca noi să putem şti că eforturile noastre nu sunt în zadar. Vedeţi? Noi trebuie să ne apropiem de Dumnezeu prin acel canal al dragostei şi credinţei. Credinţa ne duce la canal. Dragostea este cea care ne duce înăuntru.
Scuzaţi-mă. [Porţiune goală pe bandă – Ed.]

E-63 Acum, voi credeţi că Dumnezeu ar... Acum haideţi să... Acum, credinţa voastră ajunge la un punct acum, credeţi voi că... Ce aţi crede voi acum dacă toate eforturile pe care... acest tabernacol şi aceste grupuri de oameni de aici le-au depus, pentru Împărăţia lui Dumnezeu? Sunt mulţi aici care v-aţi alocat copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Sunt mulţi aici care s-au dus fără îmbrăcăminte, pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Sunt mulţi care au călătorit prin furtuni, şi au umblat fără încălţăminte în picioarele lor, ca să ajungă aici la tabernacol, aşa este, pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
64 V-aţi putea imagina un artist care pictează un tablou minunat, frumos, până devine sublim, şi apoi doar să îl sfâşie? Ar fi ceva în neregulă cu artistul. V-aţi putea imagina un compozitor să scrie un cântec până devine sublim, şi apoi doar să îşi sfâşie¬muzica lui? Ar fi ceva în neregulă cu compozitorul. Vedeţi? Nu este nimic în neregulă cu Dumnezeu. Dumnezeu nu face un lucru ca acesta, doar să îl sfâşie şi să îl arunce. Este pentru Împărăţia Lui. Este pentru Slava Lui.

E-65 Fiecare din noi joacă un rol în acest tablou şi în acest cântec. Noi suntem roluri din Împărăţie lui Dumnezeu. Şi asta înseamnă, că noi putem să ne jucăm rolurile, atâta timp cât noi realizăm unde ne aflăm poziţional, că aparţinem în acest loc, şi apoi să stăm chiar acolo în acel loc. Şi un loc pe care îl ştim, este în dragoste, pentru că aceea este ce formează tabloul.

E-66 Acum, este greu când vezi aceste vedenii de acest fel, şi lucruri, ca să înţelegi ce este-ce este pe Partea cealaltă. Doresc să fi ştiut. Omul a făcut această notă mică jos acolo, ca să spună că profeţii din vechime, cum au văzut ei aceste vedenii, şi aşa mai departe, şi cum că, astăzi, dincolo chiar de... Noi nu o putem înţelege, dar Domnul ne-a permis să presăm în aceea şi să vedem ce este aceea.

E-67 Acum, prieteni, eu nu dormeam. Şi eu, doar între mine şi voi, şi această biserică de aici, eu nu am fost într-o vedenie. Eu ştiu ce este o vedenie. Unele aici, chiar săptămâna trecută, unele, au fost cam până de treizeci de ori, într-o seară, să se întâmple. Vă puteţi imagina greutatea care este peste tine. Te face agitat, bineînţeles.

E-68 Ce-i dacă ai merge la o adunare aşa, şi chiar responsabilitatea, dacă adunarea s-a desfăşurat bine sau nu, a fost pe tine, doar-doar responsabilitatea? Tu trebuie să răspunzi fiecărui slujitor, la fiecare întrebare, fiecare orice. Adunarea se desfăşoară bine sau nu, aceasta doar pune responsabilitatea pe tine, singur. Priviţi ce v-ar face asta.

E-69 Şi sunt unii dintre asociaţii mei, care doar simplu vând cărţi, şi aşa mai departe, devin atât de agitaţi, că ei trebuie să plece acasă, vedeţi, să se întindă, să nu vină la biserică în acea seară. Vai! Oh, este chiar teribil. Ca şi nora mea, o micuţă Creştină drăgălaşă, Loyce. Doar-doar prin a merge la adunare, doar aşa... Timp de opt săptămâni, sau şapte săptămâni, aşa constant, chiar a trebuit să se întindă în pat pentru o zi sau două, vedeţi, fără nici o responsabilitate. Vedeţi? Billy, doar ca să distribuie câteva cartonaşe de rugăciune, şi doar frânt în bucăţi.

E-70 Dar, vedeţi, toată greutatea este pe mine. Eu trebuie să mă bazez pe voi să vă rugaţi pentru mine. Vedeţi? În afară de asta, ei pretind că-că douăzeci de minute de-de predicare, sub inspiraţie, este comparată cu opt ore de muncă grea, pentru corpul tău. Eu predic timp de două până la trei ore pe seară; uneori de trei ori pe zi. Vedeţi?

E-71 Şi atunci ce să spun de o vedenie? O vedenie l-a făcut pe Domnul nostru Isus să devină slăbit. Aşa este. Biblia a spus că o femeie i-a atins haina Lui, L-a făcut să devină slăbit. Ei bine, dacă o vedenie îl va slăbi pe El, El, Fiul lui Dumnezeu; cum e cu mine, un păcătos salvat prin har, ce ar face treizeci din ele într-o singură seară? Vedeţi? Este... Dacă ne-am opri doar şi să gândim, este dincolo de orice om. Un trup omenesc nu poate suporta aceea. Aş fi într-o instituţie de nebuni pe undeva, dându- mi cu capul de pereţi. Vedeţi? Este-este aşa o slăbiciune că nu o poţi... Este slăbiciunea interioară, vedeţi, care doar te ucide.

E-72 Acum, dar ce aţi presa atunci? Aş putea spune asta. Îl văd pe Fratele şi pe Sora Cox, acolo, Rodney şi soţia lui, şi sora din spate de acolo, noi convertiţi. Acolo este o Ţară, chiar acolo afară pe undeva, care dacă aţi putea vreodată doar să vă gândiţi în mintea voastră şi să vă faceţi o vizionare despre Aceasta, Aceasta este lucrul cel mai glorios. Merită fiecare efort care îl depunem noi. Vedeţi?
Acum, înainte de rugăciunea pentru bolnavi, aş putea să spun asta.

E-73 Ce-i dacă un bebeluş, înainte să se nască... Să luăm asta. Un bebeluş care a trăit în pântecele mamei, timp de aceste nouă luni, şi dacă acel bebeluş s-ar putea gândi? Ar spune, "Şti ce? Ei îmi spun că urmează să fiu născut. Ei bine, ce voi face eu acolo afară? Eu nu cunosc nimic în afară de acest loc în care trăiesc aici. Eu îmi capăt puterea din interior. Şi cum voi trăi eu acolo afară? Ei îmi spun că acolo este un soare care străluceşte. Ei îmi spun că oamenii acolo umblă în jur. Şi eu nu cunosc nimic în afară de acest loc de aici. Asta este tot ce cunosc, chiar aici în-în pântecele mamei mele. Aici este unde am fost adus înăuntru. Aici este tot ce ştiu, este chiar în acest pântece. Şi îmi spun că există loc la nesfârşit!" Ei bine, acel copil ar fi speriat ca de moarte, să se nască. Nu-i aşa? Ar fi speriat ca de moarte, pentru că vine într¬un loc despre care nu ştie nimic, care este suprem, milioane de ori suprem, faţă de unde locuia. El nu ar şti despre ce este vorba. Ar spune "Cum, ce o să mă fac?" Ar fi speriat ca de moarte, să se nască.

E-74 Dar, noi cei care trăim aici afară, ei bine, noi care am fost înapoi acolo cândva, sub nici o formă nu am vrea să ne întoarcem acolo. Nu am vrea să ne întoarcem din nou în pântecele mamei. Vedeţi? Nu. Nu am vrea să facem lucrul acela.

E-75 Şi acela este chiar felul cum este când murim, prietene. O Dumnezeule! Vedeţi? Voi sunteţi născuţi într-un Loc. Nu aţi fost niciodată Acolo. Nu Îl puteţi înţelege, cât de minunat este Acesta. "Cum-cum va fi Acolo? Eu..." Şi singurul lucru care mă face să realizez, sau voi să realizaţi, este acea atingere mică de Viaţă, cum intră duhul în bebeluş în pântecele mamei lui. Vedeţi? Este singura modalitate ca noi să putem înţelege ce este acea Ţară măreaţă de acolo, unde nu există boală, nici durere, nici moarte, nici bătrâneţe, nici nimic. Oh, vai! Păi, când ajungeţi o dată Acolo, nu aţi mai vrea niciodată să vă întoarceţi la un loc ca acesta, nici mai mult decât ar vrea un bebeluş să se întoarcă în pântecele mamei lui. Vedeţi? Este cu atât mai minunat pe Partea cealaltă, vedeţi, Acolo. Noi nu O putem înţelege, cu siguranţă nu. Nu putem. Păi, cum este acel bebeluş dincolo de orice gândire, aşa suntem noi dincolo de orice înţelegere despre ceea ce ar fi Acolo, vedeţi, pentru că noi suntem în pântecele pământului, gata să fim născuţi cândva, într-o Împărăţie nouă, într-o Lume nouă.

E-76 Şi aşa este cum simt eu privitor la acele vedenii şi lucruri de felul acela, sau că ce mi s-a întâmplat în acea zi când am trecut dincolo, doar în afară, şi am văzut ce era Aceea, şi apoi m-am întors aici.
77 V-aţi putea imagina să fiţi un bebeluş şi-şi să fi avut o-o cunoştinţă ce, cât de glorios a fost să umblaţi în jur, să vedeţi pomii înflorind, păsările cântând, soarele strălucind, şi o viaţă ca aceasta, şi apoi să trebuiască să fi închis într-un pântece? Păi, nu aţi vrea să vă întoarceţi înapoi, deloc.

E-78 Ei bine, atunci, noi, a noastră-gândirea noastră ar fi amorţită, în comparaţie, sau să încercăm să ne gândim despre cum este aceea Acolo. Când, Scriptura spune, "Ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit, şi la inima omului nu s-a suit ce are Dumnezeu pentru ei, pregătit, care Îl iubesc." Vedeţi? Aşa că noi ştim că este glorios pe Partea cealaltă. Într-o zi, moartea, ceea ce numim noi moarte, ne va da noua Naştere, şi vom veni în cealaltă Lume, pe Partea cealaltă.

E-79 Frate George, tu nu vei fi bătrân, infirm în jur, Acolo. Şi Fratele şi Sora Spencer, şi câţiva ca unii dintre noi care suntem mai în vârstă, şi aşa mai departe, şi vom fi tineri, Acolo, pentru totdeauna. Această veche...
Voi da jos această haină de carne, şi înviez
Şi voi apuca premiul veşnic;
Şi voi striga, în timp ce voi trece prin văzduh,
Adio, adio, dulce oră de rugăciune.

E-80 Este totul terminat, atunci. Nu vor mai fi nopţile lungi de rugăciune, nu vor mai fi. Doar intrăm în acea vârstă tânără, plină de bucurie să fim Acolo, nu doar pentru un an, sau cinzeci de ani, sau un milion de ani, dar să fim Acolo de o sută de miliarde de ani, noi nu am fi nici măcar la început. Asta este. Aşa că de ce nu am fi fericiţi în această dimineaţă? De ce nu ne-am bucura noi? De ce să nu profităm de fiecare lucru minunat pe care ni l-a dat Dumnezeu?

E-81 Aici este vindecare Divină. De ce s-a rănit Isus; ca să sfâşiem tabloul, să spunem, "Nu este nimic de acesta"? El şi¬a rănit trupul Lui jos acolo, se întrezăreau coastele, căci, "Prin rănile Lui am fost vindecaţi." Să nu sfâşiem tabloul, în această dimineaţă. Să Îl îmbrăţişăm, să Îl acceptăm.

E-82 Acuma, frate, şi fiecare din voi acum pentru car~ se va face rugăciune, dacă veţi sta doar în jurul altarului. În timp ce mesajul mergea înainte, cu câteva momente în urmă, prin tălmăcire şi limbi, că să ne punem mâinile peste bolnavi şi să vedem lucrările puternice ale lui Dumnezeu.

E-83 Acum, fratele nostru, tu nu trebuie să te ridici în picioare, frate, culcat acolo pe targă. Noi vom veni la tine.

E-84 Dar dacă sunt aici şi alţii pentru care să se facă rugăciune, ar vrea să stea pe la altar, în timp ce eu şi cu fratele ne rugăm şi ne punem mâinile peste bolnavi, veniţi drept înainte acum. Şi amintiţi-vă, îmbrăţişaţi acel tablou, "Prin rănile Lui am fost vindecaţi."

E-85 "Eu nu o înţeleg, Doamne." Sigur, voi nu. Tu încă eşti în pântecele pământului.

E-86 Dar El a făcut acele pregătiri. Şi El nu ar lua... De ce a fost El rănit? Doar ca să sfâşie tabloul, sau să sfâşie cântecul, să îl arunce? Nu, domnule. El a fost lovit, rănit, şi a însângerat, ca noi să putem fi vindecaţi. Şi prin asta, noi, "Rănile Lui, noi suntem vindecaţi," fiecare din noi. Acum, aşa cum veniţi, strângându-vă în jurul altarului pentru rugăciune.

E-87 Acum, mult din acest super-duper evanghelism American aici, şi vorbesc despre, "Tu trebuie să faci asta, să faci aceea."

E-88 Este un lucru despre care vreau să fiu sincer cu tine, prietenul meu. Lucrul, felul cum vindecă Dumnezeu, este pe baza la a-i sluji Lui. Vedeţi? Este pe baza la a-i sluji Lui. Noi trebuie să ne acceptăm vindecarea pe baza, de, ai sluji Lui după ce suntem vindecaţi. Acum, Biblia a spus, "Mărturisiţi-vă greşelile, unii altora. Rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să puteţi fi vindecaţi." Vedeţi? Este pe baza, că îi veţi sluji lui Dumnezeu. Mulţi dintre voi de aici, poate, sunteţi în stare pe moarte, şi voi-voi trebuie să muriţi dacă nu se întâmplă ceva. Atunci vreau ca voi, în inima voastră...

E-89 Acum, noi am putea să vă ungem cu untdelemn, am putea să ne rugăm peste voi, păstorul şi cu mine, să ne rugăm o rugăciune de credinţă, să facem tot ce putem, dar asta nu va folosi la nimic până când nu intraţi voi înşivă în părtăşie cu Cristos. Vedeţi? Voi trebuie să ajungeţi la acea părtăşie, căci, "Eu, Doamne..."

E-90 Văd o-o-o doamnă tânără urcând sus acolo chiar acum. Ea a venit aici, nu de mult acasă, cu ceva ca o tumoare, sau boala lui Hodgkin. Şi ea este o Metodistă, de credinţă. Cred că aşa este, nu-i aşa, soră? Şi ea avea o umflătură mare în coastă. Şi acum stă acolo, vindecată.

E-91 O văd pe Sora Weaver stând aici, a fost unul dintre cele mai grave cazuri de cancer pe care l-am văzut eu vreodată, în toată viaţa mea. Primul lucru pe care i l-am cerut, ar vrea să fie "botezată în Numele lui Isus Cristos," şi să îşi mărturisească păcatele. Când am dus-o în această apă de aici, a trebuit să o ţin; ea era atât de slabă, braţele ei, doar lucruşoare aşa de micuţe. Şi ea a fost botezată în Numele lui Isus Cristos. Şi aceea a fost cel puţin acum zece ani, nu-i aşa, soră? [Sora Weaver spune, "Nu. Aceea a fost acum şaisprezece ani." – Ed.] Acum şaisprezece ani. Şaisprezece ani de viaţă cruţată, pentru că ea a fost dispusă să intre în supunere. Când chiar cei mai buni dintre doctori de aici din apropiere...

E-92 Păi, chiar doctorul ei mi-a spus. Când, i-am spus-i-am spus, am spus, "Ea este vindecată."

E-93 A spus, "Oh, oh! Ea va muri cu cancer, în câteva săptămâni. Nu-ţi fă griji privitor la asta. Ea va fi dusă. Încă câteva săptămâni, ea va fi dusă." Şi el deja i-a dat cam încă o zi de trăit. Şi iată-o aici, astăzi, după şaisprezece ani, stând la altar. Ce aş mai putea spune, iar şi iar, şi iar şi iar!

E-94 Acum, Dumnezeu nu face lucrul acela doar pentru unul din copiii Lui, şi nu o face pentru alţi copii. El o face pentru toţi copiii Lui. "Oricine vrea poate veni." Este... Sunteţi invitaţi la El. Acum, "Rugăciunea de credinţă va mântui pe cel bolnav." Biblia a spus asta.

E-95 Acum-acum, dacă... ceea ce vreau să faceţi voi, este să vă mărturisiţi greşelile lui Dumnezeu, şi să spuneţi, "Doamne, vindecă-mă." Dacă nu aţi fost niciodată convertiţi, daţi-vă inimile lui Cristos. Şi dacă nu aţi fost niciodată botezaţi, în apă, în Numele lui Isus Cristos, acolo este un bazin pregătit. Vedeţi?

E-96 Şi această doamnă micuţă, de peste stradă de aici; când acel necredincios de acolo a fost convertit prin aceasta. Când ea zăcea... Ei au trimis-o acasă de la Silvercrest, cu TBC, pe moarte. Şi când m-am dus eu acolo, şi Domnul a dat o vedenie, am spus, "Ea va fi vindecată."

E-97 Şi el m-a întâlnit acolo, dimineaţa următoare, Dl. Andrews, şi doar s-a răstit la mine. A spus, "O speranţă aşa de falsă, la acea femeie!"

E-98 Am spus, "D-le Andrews, nu este o speranţă falsă. Femeia este o Creştină. Şi când va fi în stare, ea vine să fie botezată."

E-99 Şi el a spus, "Ea este pe moarte." A spus, "Eu... Cum a putut fi trimisă acasă de la Silvercrest?"

E-100 Am spus, "Domnule, dumneavoastră vă uitaţi, dumneavoastră vă... La ce vă uitaţi dumneavoastră, dumneavoastră vă uitaţi la ce a spus doctorul. Eu mă uit la ce a spus Dumnezeu." Vedeţi?

E-101 Acum, este doar diferenţa, la ce vă uitaţi. Vedeţi? Vă uitaţi la ce spune doctorul, voi sigur veţi muri. Dar trebuie să vă uitaţi la ce a spus Dumnezeu. Al cui cuvânt îl veţi lua?

E-102 Ce era dacă Abraham ar fi luat părerea doctorului despre el fiind la vârsta de o sută de ani, şi urmând să aibă un copil de la nevasta lui, de nouăzeci? Ce ar fi făcut el atunci? Vedeţi? Păi, doctorul ar fi spus, "Omul este nebun." Dar Dumnezeu i¬a imputat ca neprihănire, pentru că el l-a crezut pe Dumnezeu. Vedeţi? Acum voi...

E-103 Şi femeia a trăit. Ea a neglijat să fie botezată, Numele lui Isus Cristos, pentru că cred că ea era un fel de Metodistă sau Prezbiteriană. A început să fie tot mai bolnavă. Şi a venit şi a luat-o pe Grace Weber, care locuia chiar... sau încă locuieşte acolo, fiica ei locuieşte. S-a îmbrăcat, şi a venit aici, şi a fost botezată în Numele lui Isus Cristos, cu o febră, cu boală de umflături care au erupt peste tot umărul ei şi de toate, cu febră, o sută patru. Şi a fost botezată chiar aici, în Numele lui Isus Cristos. Şi ea locuieşte chiar peste strada de aici. Poate se află aici acum. M-am uitat în jur să văd dacă eu o pot vedea, cu câteva minute în urmă. Vedeţi? Supunere, vedeţi.

E-104 Nu este doar de a merge în jur... Sunt diferit de unii dintre fraţii noştri, doar să pui mâinile pe acesta, acela, şi celălalt, aşa, şi spunând că vreun fel de credinţă super-duper o va face. Nu este asta. Tu trebuie să ai credinţa autentică, solidă, Biblică, a Duhului Sfânt. Vedeţi? Asta nu, nu va dura. Nu durează.

E-105 Acela-i motivul că îi pot mulţumi Domnului că El m-a ajutat până acum. Vindecările care au avut loc au fost autentice, pentru că sunt edificate în mod autentic pe AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Vedeţi? De aceea ele vor rămâne.

E-106 Acum-acum, aşa cum micuţa şcoală Duminicală... am aşteptat doar un minut, vorbind cu voi, până când au ajuns la locurile lor, în poziţie, astfel să ne putem linişti acum. Avem doar două minute, ne vom ruga, începem să ne rugăm.

E-107 Acum, vreau ca fiecare dintre voi să vă mărturisiţi greşelile lui Dumnezeu, şi promiteţi-i lui Dumnezeu că Il veţi sluji şi veţi face tot ce vă stă în putinţă. Şi păstorul şi cu mine ne vom ruga, şi vom veni să punem mâinile peste voi, şi veţi fi siguri de a fi vindecaţi dacă credeţi.

E-108 Cum au putut acele persoane cu cârje, şi surzi, şi muţi, şi orbi, Duminica trecută după-masa, doar să urce sus pe platformă, să arunce cârjele lor; să urce sus pe platformă, ochii le-au fost deschişi, ştiţi, în acest fel? Sute de sute din ei! Până când, am fost atât de slăbit, ei aproape că m-au cărat de la loc, doar stând în picioare, ei trecând pe acolo. Vedeţi? Un rând care ar ajunge de aici la Liceul Jeffersonville, aproape, aliniaţi, au venit prin rând. Şi nu ştiu dacă este unul din ei, care să fi trecut, şi să nu fi fost vindecat. Vedeţi? Pentru că au venit pe bază de credinţă Creştină adevărată, autentică şi crezând. Ei... Trebuie să se întâmple.
Acum aplecaţi-vă capetele, toţi, ajutaţi-mă să mă rog pentru ei.

E-109 Doamne Isuse, noi Îţi aducem, în această dimineaţă, această audienţă care se află aici, aşteptând, de copii bolnavi, suferinzi, chinuiţi. Ei sunt dincolo de orice speranţă, mulţi dintre ei, Doamne, de tămăduirea doctorilor, în mod special acest om care zace aici pe această targă. Ori va fi harul Tău sau el se duce din lume în câteva zile. Şi fără îndoială, ar putea fi unii care stau aici lângă altar, pe care-i aşteaptă infarcturi, şi boli, şi suferinţe care i-ar sfâşia.

E-110 Există numai un singur lucru, Tată, care-i poate salva, acela este, de a merge dincolo de cele cinci simţuri de aici ale acestui trup, unde doctorii au încercat cu credincioşie, fără îndoială, să le salveze viaţa; boli, cancer, TBC, boli de inimă. Şi cu toate pansamentele, şi tuburi, şi materiale, şi-şi-şi medicamente care luptă împotriva microbilor, vrăjmaşul se îmbulzeşte drept înăuntru, ca să le ia viaţa.

E-111 Şi am exprimat, Doamne, eu cred, părerea Ta, către ei. Şi 1-am auzit pe omul care a vorbit în limbi în dimineaţa aceasta, şi care a dat acea tălmăcire, la ce se va întâmpla astăzi. Unii dintre ei o vor primi, Doamne, cu siguranţă. Aşa este. Eu o cred.

E-112 Şi acum, aşa cum este scris în Biblie, că David, micuţul băiat păstor, păzea oile tatălui său, afară în spatele deşertului. Şi într¬o zi a intrat un leu şi a luat unul din mieii tatălui său, şi a fugit cu el. Şi acel băiat micuţ păstor, cu credinţă, ce a avut el să vină împotriva acestui leu? Nu o puşcă sau o armă modernă. Dar el a avut o praştie mică, şi s-a dus după acel leu. El l-a ucis pe acel leu, şi a adus înapoi acea oaie. Un urs a venit şi a luat una; el s-a dus după acel urs care l-ar fi putut strivi la pământ. Dar el nu s-a gândit la mărimea ursului, sau la puterea leului, sau la rapiditatea lui, sau inabilitatea lui cu praştia.

E-113 Dar când a stat înaintea lui Saul împăratul, a spus, "Robul tău păştea oile tatălui său, şi un leu a intrat şi a luat una, şi a fugit afară. Şi m-am dus după el şi am adus oaia înapoi." A spus, "Acelaşi Dumnezeu care m-a izbăvit din mâna, sau laba acelui urs, sau fălcile acelui leu, îl poate lua şi pe acest Filistean netăiat împrejur şi să-l dea pe mâna mea."

E-114 Cum ştim noi că merge povestea, că el a ucis; a ucis un om care era de multe, multe ori mai mare decât era el, şi un războinic. Cum l-a încurcat pe Saul, acel mare împărat, mare, om puternic, cum că acel băieţel putea avea aşa credinţă într-o praştie. Nu, nu într-o praştie, ci în Dumnezeu.

E-115 Acum, Doamne, stând în jurul acestui altar, zăcând aici pe această targă, sunt oile lui Dumnezeu, mieluşei, aşa cum a fost, pentru El. Ei au fost capturaţi de un leu numit cancer, un urs numit TBC, alte boli care i-a prins, şi i-a smucit afară, şi i-a sfâşiat în bucăţi. Doamne, eu-eu vin după ei, cu o praştie mică numită rugăciune de credinţă. Nu este foarte mult, dar eu ştiu ce a făcut. Şi eu ştiu că este încă acelaşi Dumnezeu. Vin după ei, în această dimineaţă, ca să-i aduc înapoi, Doamne, la păşuni verzi umbroase de sănătate bună, jos lângă apele liniştite de pace, şi departe de zădărnicirile lor, ca să creadă în Tine.

E-116 Şi mă duc după ele, cu armura care Tu ai dat-o în care să merg. "Rugăciunea de credinţă va mântui pe cei bolnavi, şi Domnul îi va ridica. Dacă au făcut ceva păcat, li se va ierta."

E-117 Şi, Tată, noi mergem acum să-l întâmpinăm pe vrăjmaş, să-l întâmpinăm pe leu, să-l întâmpinăm pe diavolul în fiecare formă în care este el, numit cancer, TBC, boala lui Hodgkin, boli de inimă, oricare altă boală. Noi venim să îl găsim.jşi să aducem acest miel înapoi la Casa lui Dumnezeu din nou. În Numele lui Isus Cristos ne ducem, ca să folosim această praştie care ne¬ai dat-o Tu. Fi cu noi, Tată, aşa cum noi ne apropiem în mod reverend de Tine acum, în Numele lui Isus.

E-118 Vreau să rămâneţi cu capetele aplecate. Şi noi venim să ungem cu untdelemn, şi să ne punem mâinile peste bolnavi, şi rugăciunea de credinţă va mântui pe bolnav. Fiecare Creştin de aici, puneţi-vă credinţa la acest rând de rugăciune.

E-119 [Fratele Branham părăseşte microfonul de la amvon timp de trei minute şi jumătate, în timp ce el şi Fratele Neville se roagă pentru bolnavi, dar unele cuvinte din rugăciunile Fratelui Branham nu pot fi auzite, paragrafele de la 119-122. Pianistul continuă să cânte Crede Numai până când sunt terminate rugăciunile – Ed.]
În Numele lui Isus Cristos!
În Numele lui Isus Cristos!
Numele lui Isus!
Numele lui Isus Cristos!
Numele lui Isus!
Tată, îl mustru pe diavol! ... ? ...
În Numele lui Isus Cristos!
În Numele lui Isus Cristos! ... ? ...
În Numele lui Isus Cristos!
Vino şi crede!... ? ... şi se va face! ... ? ...
Doamne, Tu... ? ...
Dumnezeule... ? ...

E-120 Doamne, Tu eşti... Tu ai scris şansa. Tu eşti Rudenia, Cristos! ... ? ... În Numele lui Isus Cristos!

E-121 "Rugăciunea de credinţă va mântui pe cel bolnav." Eu vreau ca Tu să o faci pentru ea. Adu-o înapoi la o femeie sănătoasă! ... ? ...
Numele lui Isus Cristos, o aduc înapoi!
În Numele lui Isus Cristos, o aduc înapoi! ... ? ...
În Numele lui Isus Cristos, o aduc pe sora mea înapoi.
În Numele lui Isus Cristos, îl aduc înapoi pe fratele meu! ... ? ...
În Numele lui Isus Cristos! ... ? ...
În Numele lui Isus Cristos! ... ? ...
În Numele lui Isus Cristos! ... ? ...
Nu ai făcut niciodată. Domnul să te binecuvânteze!
Eu vin după ea, în dimineaţa asta! ... ? ...

E-122 În Numele lui Isus Cristos, te aduc înapoi, printr-o rugăciune de credinţă, afară din robie! ... ? ... Noi adăugăm credinţa noastră la acestea! ... ? ...
[Fratele Branham, se întoarce la microfonul de la amvon – Ed.]
Crede Numai;
Cu capetele noastre aplecate acum, acum.
Crede numai, crede numai,
Lucrurile sunt posibile, crede numai.
O Doamne, eu cred; O Doamne, eu cred;
Toate lucrurile sunt posibile ...
Să ne ridicăm doar mâinile acum,
... Doamne, eu cred;
O Doamne, eu cred; Doamne, eu cred;
Toate lucrurile sunt posibile, Doamne, eu cred.

E-123 Tatăl nostru Ceresc, cei care s-au putut ridica, şi-au ridicat mâinile, că ei au acceptat aceasta. Acest frate care zăcea pe targă, s-a ridicat, ca să arate că el a acceptat vindecarea lui. Noi credem, Doamne, ei umblă acum în pace înapoi în păşunile verzi umbroase, pe lângă apele liniştite, ca să fie bine din nou, prin Numele lui Isus. Noi Îţi dăm mulţumiri pentru aceasta. Amin.

E-124 În regulă, Frate Neville, mă voi aşeza aici şi te voi asculta predicând acum.