E-1 Sunt atât de bucuros în seara asta, să fiu în părtășie cu toți credincioșii care sunt aici. Fraţi, pastorul de aici, fratele Sullivan, un frate prețios.
Să ne rugăm astăzi împreună și să vorbim. Mulți m-au sunat, toată ziua, diferiți slujitori din diferite locuri, dorind să aibă... ca plecând de aici, să merg la o altă adunare pe undeva. Însă, eu nu m-am oprit de la Crăciun și obosesc groaznic. Toată lumea știe că am avut vreo șase sau șapte zile de odihnă. Așa că trebuie să mă odihnesc. Sunt aproape epuizat.
Și știţi, tocmai am fost la o adunare în care am avut mai mult de treizeci de viziuni într-o seară. Nimeni nu va şti vreodată ce înseamnă acest lucru. Acesta va fi un secret care va merge în mormânt cu mine și cu Dumnezeu. Pur și simplu nu pot... nu am nici o modalitate de a-l explica. Pur şi simplu nu o pot face. Și nimeni nu înţelege.
Gândiți-vă la acest lucru. O viziune a Domnului nostru Isus și El a spus: “Simt că am slăbit.” O femeie L-a atins. Acum, ce ziceţi de un păcătos care este mântuit prin har? Singurul lucru care o face... “Mai mult decât atât veți face [este o promisiune] pentru că mă duc la Tatăl.”

E-2 Și mai e... Nora mea, când a fost la adunările din această ultimă călătorie lungă, de opt săptămâni...
Când a sosit acasă, a stat în pat trei sau patru zile, doar pentru a se odihni. A spus că era aproape moartă.
Ei bine, băieții, toți, erau aproape... zăceau prin jur. Am venit acasă și nu mi-am despachetat decât jumătate din valize, până nu am ajuns aici, am plecat, am plecat, am plecat, am plecat, am plecat toată ziua, toată noaptea. Și merg, şi merg şi merg, toată ziua și toată noaptea. Continuând tot așa și merg mai departe și mai departe.
Și am spus: “Ei bine, crezi că acum este greu, doar să mergi, doar ca să stai la adunări; și să cobor, să stau la adunări, să mă bucur de ele; să merg acasă să mă culc — să dorm jumătate din a doua zi dacă vreau — să mă ridic și să merg la următoarea adunare. Şi obosești. Doar încearcă să îţi iei pe umerii tăi responsabilitatea uneia dintre aceste adunări și să știi că eşti responsabil faţă de acest lucru, vedeți, să răspunzi de toate.
Apoi predică - când douăzeci de minute de vorbire fluentă sunt comparate cu opt ore de muncă grea, așa spune știința, pentru corpul tău. Uneori predic o oră și jumătate, două ore. Și în afară de asta, ce... O singură viziune te va dărâma mai mult decât ar face trei zile de predicare, vedeţi. Dar să ai treizeci de viziuni pe seară, vedeţi, vedeţi. Nu există... este doar... Este o minune, o minune remarcabilă în sine, că Dumnezeu mă lasă să trăiesc. Și El face asta de dragul vostru.

E-3 Câți au auzit de Raymond Richey, fratele Raymond Richey? Nu. În Los Angeles seara trecută, a îngenuncheat și s-a rugat. Îl știţi pe Richey, fratele Richey era într-o... Știaţi acest lucru? Era foarte rău, a suferit un atac cerebral. El a crezut că ar putea face ca ceilalţi, așa că a plecat pe câmpurile de misiune și întorcându-se, a pornit o trezire. Și este terminat. A avut un atac cerebral și, oh, este într-o condiţie groaznică. Este un frățior atât de bun.
A venit acolo. Imediat ce m-a văzut, a încercat să-mi vorbească. A îngenuncheat, iar eu încercam să înțeleg ce spunea. El a spus: “Frate Branham, nu continua așa.” A spus. “Nu continua. Într-o zi vei ajunge ca mine. Nu face acest lucru.” Însă, poate că zelul nostru ne întunecă înțelepciunea, așa că continuăm oricum, având încredere în Domnul că va fi bine.

E-4 Mă bucur să văd unii dintre prietenii mei aici, în seara asta. Secretarul meu privat, fratele Maguire cu soția, tatăl și mama lui din Canada, Saskatchewan. Mă bucur să îi avem. Și cei doi frați ai mei de aici din Kentucky. Nu reţin niciodată numele lor. Cred că sunteți de fapt din Arkansas, nu-i așa, fraților? Și aţi venit la adunări. Îl văd şi pe fratele meu Dauch, sau pe doctorul Dauch stând aici, din Ohio și pe minunata lui soție, în spatele lui, acolo.
Sunt atât de fericit să vă văd pe toți în seara asta și pe mulți alţii pe care îi recunosc. Fratele Charlie, Rodney și Rogers, fratele Sothmann. Și înțeleg [cuvânt neclar] unii în seara asta... Mi-a spus Billy în această după-amiază. Sunt atât de bucuros că este aici, de acolo din acea Georgie însorită. Unii dintre ei au spus: “Cum te simţi?” El a spus: “Înghețat”. Dar suntem... Unde ești, frate Welch? Nu te pot vedea, doar puţin... Ei bine, stau chiar în fața mea aici. Și sora Evans. Da, uite aici. Un grup din Georgia acolo. Asta e bine. Mă bucur să vă am pe toți aici.

E-5 Acum, Domnul să-l binecuvânteze pe fratele Sullivan pentru că ne-a invitat aici. El și-a asumat sponsorizarea asupra lui, cu Dumnezeu. Cred că... voi oameni, din câte am înțeles, fratele Sullivan vă va părăsi destul de curând, va pleca. O să vă lipsească un om deosebit. Un om care se pune în fața publicului să sponsorizeze așa ceva, vedeţi, asta arată că vă iubește. El încearcă să facă ceva pentru oameni, altfel nu ar face acest lucru. Acesta este adevărul. Un adevărat real slujitor al lui Dumnezeu, un om adevărat. Îl apreciez pe fratele Sullivan din toată inima.
Un om care ajunge vreodată cineva este un om care stă singur, doar el cu Dumnezeu. Acela e un bărbat. Pe drumul Ierihonului este loc doar pentru doi - nici mai mult, nici mai puțin - doar pentru tine şi Isus. Asta e tot. Astfel, așa trebuie să mergem pe acest drum îngust. Orice om care a făcut ceva pentru Dumnezeu a mers pe același drum. Acesta este adevărul. Criticat, părăsit, alungat; de-a lungul epocilor, din toate timpurile, au trebuit să sufere același lucru. Deci suntem la fel ca ei, în același fel. Trebuie să stăm singuri. Însă, nu suntem niciodată singuri; El este mereu acolo.

E-6 Apreciem oamenii care sunt responsabili de acest arsenal de aici, care ne-au permis să avem și acest arsenal. Dacă sunt pe undeva şi pot să-mi audă vocea, cu siguranță apreciez această bunătate din partea voastră, oamenilor. Domnul să vă binecuvânteze mereu. Este armata Statelor Unite și ne rugăm ca Dumnezeu să-i binecuvânteze din belșug și să-i ajute.
Și vă spun că suntem într-un program de apărare - știm acest lucru - împreună cu celelalte națiuni și așa mai departe; și încercăm să-i depăşim într-o întrecere de rachete. Frații mei, există o cursă pe care trebuie să o alergăm. Aceasta este cursa de la leagăn până la mormânt, cu credința noastră în Calvar. Asta este cursa. Acolo este apărarea noastră, este în Calvar. Dați-mi fiecare soldat al Statelor Unite, consacrat lui Dumnezeu, care stă în rugăciune și puteți arunca în aer toate rachetele și o lăsați să plece. Acesta este adevărul. Vom fi atât de bine protejați, încât fiecare națiune de sub cer se va teme de noi.
Așa cum a fost în zilele lui Solomon. Cred că am predicat despre acest lucru când am fost ultima oară aici - Regina Sudului - cum Israelul nu a avut necazuri în acele zile cu alte națiuni. La toți le era frică de ei. S-au încrezut în Domnul.

E-7 (Nu cred că mă auziţi prea bine. Sunt întreruperi? Puteți auzi acolo, în regulă, până în spate? Am crezut că sună ca un ecou. Să vedem dacă pot schimba asta. E mai bine? Se aude mai bine, şi mai departe? Nimeni să nu se mişte. Se aude mai bine aici? Cred că am rupt amvonul. Cum e? Așa este mai bine? Bine. Vom încerca să lăsăm aşa.)

E-8 Acum, vrem să ajungem repede la Cuvânt. V-am ținut până târziu seara trecută, la biserica fratelui Sullivan. Însă noi... Mi-a plăcut în mod deosebit ceea ce Domnul ne-a dat referitor la sunete, “Sunetele Incerte”. Am încercat să descriem o mulțime de sunete incerte ale acestei zile. Apoi, după ce am terminat cu toate sunetele incerte, am adus un sunet care era sigur. (Mulțumesc, frate Gene. Poate asta ne va ajuta puțin. Bine.)
La anumite sunete ale zilei... Și am aflat că există un sunet care este sigur. Acesta este sunetul Evangheliei. Și cum a venit Evanghelia? Nu doar prin cuvânt, ci prin puterea și manifestarea Duhului Sfânt. Acel sunet care a venit în ziua Cincizecimii, ca un vânt puternic, acela era certitudinea că viața venise, pentru că era viață spirituală.

E-9 Mă auziţi mai bine dacă mă dau înapoi? Să mă dau înapoi? În regulă. Voi încerca să iau câteva dintre ideile lui Paul Rader. Câți l-aţi văzut pe Paul? Am râs de Paul. Obișnuia să se întoarcă, așa, trăgându-și mereu pantalonii în sus. Apoi, avea să arate spre un punct și să alerge direct spre platformă cât de tare putea și să ridice ambele mâini. Astfel, se îndepărta mult de microfon.
Da, mă bucur să văd pe fratele și sora Collins, stând aici în public. Este cineva care nu crede că Dumnezeu le dă predicatorilor metodiști botezul cu Duhul Sfânt? Acolo stă unul căruia El i-a dat botezul cu Duhul Sfânt — un predicator metodist, un predicator metodist din Kentucky care a primit Duhul Sfânt; iar acum este slujitorul lui Dumnezeu.
Așa că, ne bucurăm că Duhul Sfânt este pentru oricine dorește. Oricine este dispus să accepte termenii lui Dumnezeu poate primi Duhul Sfânt. Da. Este pentru metodist, baptist, prezbiterian, luteran, catolic, evreu, protestant, galben, negru, alb, maro şi indiferent; pentru noi toți. Duhul Sfânt este pentru toți.

E-10 Acum, vreau să mă aplec... Dacă vreți, să ne plecăm capetele, doar câteva clipe, în timp ce ne rugăm. Și înainte de rugăciune, cu capetele plecate, dacă aveți o cerere specială, veți lăsa să fie cunoscută în timp ce ridicați mâinile către Dumnezeu. Păstraţi-vă cererea în inima voastră. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă răspundă fiecăruia dintre voi la cererea voastră.

E-11 Tatăl nostru ceresc, ne apropiem de tronul Tău de har. Nu tronul Tău al dreptății, Doamne, nu am putea să-l suportăm. Nu cerem dreptate. Am fi pierduţi. Ci noi cerem har. Și venim pentru că Tu ne-ai poruncit să venim, și avem promisiunea că vom primi ceea ce cerem, dacă vom veni cu îndrăzneală, fără a ne îndoi, și vom cere asta în numele Domnului Isus. Căci este scris: “Orice faceţi cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele lui Isus.” El Însuși a spus, pe când era pe pământ: “Dacă veți cere ceva de la Tatăl în numele Meu, voi face”. Și suntem siguri că obținem ceea ce cerem, pentru că venim cu credință, crezând cu tot ceea ce este în inimile noastre, pentru a crede. Și cerem în numele lui Isus ca harul, mila și curajul să ne înconjoare în seara asta. Dă-ne o mare parte din Duhul Tău în inimile noastre, după cum avem nevoie.
Dă credință celor care au ridicat mâinile - și eu sunt unul dintre ei - pentru cererile care au fost în inimile noastre, şi vom crede din toată inima că Tu ne vei îndeplini cererile. Căci îți încredințăm serviciul și pe noi înșine Ţie, ca să faci cu noi așa cum crezi de cuviință. Pe măsură ce ne apropiem de Cuvânt pentru a-l predica, să vină Duhul Sfânt și să ungă Cuvântul ca să îl planteze în inimile tuturor, pentru că o cerem în numele lui Isus. Amin.

E-12 Acum, voi care vă notaţi de obicei Scripturile, vă voi ruga în seara asta să deschideți la cartea Deuteronom, la capitolul 2 cu versetul 3, ca text:
Destul aţi înconjurat acest munte; întoarceţi-vă spre nord.
Îmi place să învăţ din Vechiul Testament, pentru că Vechiul Testament este un model al Noului. Pe măsură ce ne apropiem de acest text cel mai solemn și sacru în această seară - așa cum tot Cuvântul Său este solemn și sacru - vreau să stabilesc o paralelă între Vechiul și Noul Testament, din vremurile trecute și zilele care sunt acum.

E-13 Puțin credea Israel, dacă le-ar fi spus cineva, că se aflau la patruzeci de ani de țara promisă, când cântau, strigau și dansau în Duhul de cealaltă parte a Mării Roșii. Ei n-ar fi crezut niciodată, dacă cineva ar fi spus: “Acum, aţi ieșit din necaz și persecuție (Dumnezeu v-a eliberat) și aţi trecut de cealaltă parte”. Și nu erau decât la doar câteva zile distanță. Dar, totuși, necredința lor i-a ținut în pustie timp de patruzeci de ani lungi. Și părinții noștri au fost în același loc, în urmă cu aproximativ patruzeci de ani, sau puțin mai mult. Erau aceleași condiții.
Israelul avusese o mare trezire. Și erau pe drumul lor către țara promisă, unde Dumnezeu jurase că îi va duce (la tatăl, Avraam). Ei mergeau în această țară promisă cu promisiunea lui Dumnezeu, binecuvântările Lui asupra lor. Și ceasul eliberării era aproape. Dumnezeu făcuse tot ceea ce făgăduise să facă și ei erau pe drumul lor către țara aceea.
Nu era decât la doar câteva mile distanță. Măsurați-le pe hartă. Eu cred că le-aș putea parcurge în mai puțin de cinci zile, eu însumi — doar să decolez și să le parcurg în cinci zile, de la Marea Roșie până unde au traversat Iordanul, pentru a intra în Palestina. Doar o mică călătorie. Și totuși, din cauza necredinței lor, i-a ținut patruzeci de ani în pustie.

E-14 Acum, asta e un lucru solemn. Ar trebui să ne gândim puțin la asta. Puţin au crezut ei că au fost puse înaintea lor apele Mara, sau pustiul Sin, sau muntele Sinai sau Kades-Barnea, unde au eșuat total înaintea lui Dumnezeu - când de la Cades mai erau doar unsprezece zile până să treacă.
Nu le venea să creadă, pentru că văzuseră deja atât de multe lucruri măreţe făcute. Erau siguri că sunt în voia lui Dumnezeu, așa cum au fost părinții noștri în urmă cu câțiva ani. Și au fost. Dar acolo au făcut marea lor greșeală fatală.
Ei... cea mai mare greșeală pe care Israelul a făcut-o vreodată, a fost când au renunțat la har și au acceptat legea. Au făcut cea mai mare greșeală, în Exod 19 - a fost una dintre greșelile fatale pe care le-a făcut Israelul.
Legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu Avraam a fost complet har. Iar harul le dăduse un izbăvitor, un profet, un miel de jertfă. Le-a oferit cea mai mare trezire pe care au avut-o vreodată. Și totuși, nu au fost mulțumiți de asta. Au vrut ceva despre care să se poată certa. Ei doreau un loc unde să poată avea ceva de făcut.

E-15 Așa este şi astăzi. Așa a fost acum patruzeci de ani cu părinții noștri, părinții noștri penticostali.
Harul le dăduse o trezire și îi scosese din lume și din haosul în care se aflau în denominațiunile și organizațiile lor formale și așa mai departe. Și i-a adus la cea mai mare trezire pe care au avut-o vreodată — a turnat Duhul Sfânt peste ei, i-a umplut cu Duhul. Cântau, dansau în Duhul, se bucurau minunat. Și ei nu știau că au fost în toți acești ani departe de promisiunea deplină.
Dar așa cum a fost cu Israelul natural, așa este și cu Israelul spiritual. Suntem israeliți, pentru că suntem sămânța lui Avraam. Un israelit nu este cel care este din carne, ci cel care este din Duhul. “Noi, fiind morți în Cristos, suntem sămânța lui Avraam și suntem moștenitori cu Avraam conform promisiunii.” Deci, suntem... iar Avraam nu era evreu. Avraam era un neam din țara caldeenilor, din orașul Ur. Era absolut dintre neamuri.

E-16 Acum priviți. Însă, toate acestea erau... departe pentru că au refuzat să accepte ceea ce le-a oferit Dumnezeu și au vrut să adauge ceva la acel lucru. Acolo sunt mereu greșelile noastre, este atunci când încercăm să adăugăm ceva la ceea ce a făcut Dumnezeu și la ceea ce a spus Dumnezeu. Doar lăsaţi-le în pace.
Ei au încercat de două mii de ani să adauge un cuvânt la rugăciunea Domnului pentru a o face mai bună; sau să scoată un cuvânt pentru a o îmbunătăți. Nu o puteți face, pentru că atunci când El vorbește este perfect. Și dacă mai adăugaţi ceva la perfecțiune, sunteţi înafara regulii. Orice face Dumnezeu, este perfect.
Când încercăm să credem că El are nevoie de ajutorul nostru... El nu are nevoie de ajutorul nostru.
El este Dumnezeu. Voi spuneţi: “Ei bine, El trebuie să folosească omul pentru a predica Cuvântul”.
Așa cum a spus Ioan: “Dumnezeu poate din aceste pietre să ridice copiii lui Avraam”, El nu are nevoie de noi. El este Creatorul. El poate face orice vrea pentru că El este Dumnezeu.

E-17 Acum, aflăm că toate aceste lucruri... Ei aveau un miel de Paște. Dumnezeu le dăduse mană din ceruri pentru călătorie. El le dăduse o stâncă din care să bea când le era sete, un șarpe de aramă care să-i vindece când erau bolnavi. Și totuși, cu toate acestea, a trebuit să aibă o lege. Ei doreau o experiență teologică, astfel încât să poată avea ceva cu care să se certe, ceva organizat, care să-i dezbine.
Este exact același lucru care s-a întâmplat cu părinții noștri penticostali, în urmă cu peste patruzeci de ani. Dumnezeu a chemat un om din California, un negru, cu ochii încrucișaţi; i-a dat experiența botezului cu Duhul Sfânt. De acolo s-a format Azusa Street, vechea Misiune de pe strada Azusa. De acolo s-a răspândit, până a cuprins întreaga națiune. Din națiune... a trecut dintr-o națiune în altă națiune, până când trezirea penticostală ardea peste tot.
Ce binecuvântare a oferit Dumnezeu prin har! Mulți dintre ei nu și-au putut scrie propriul nume. Unii dintre ei veneau la biserică în zdrențe. Ei au ieșit pe o cale ferată, au luat o mână plină cu porumb și l-au bătut pe șină - mămici - pentru a-și hrăni copiii, astfel încât soțul lor să poată predica Evanghelia.
Au rătăcit, şi-au bătut joc de ei, batjocoriți și numiți holy-rollers, au petrecut nopţi în închisoare, zi de zi. Unii dintre ei au vrut să-i interneze într-o instituție de nebuni, au spus că sunt nebuni. Dumnezeu le dăduse una dintre cele mai mari treziri pe care această națiune le-a cunoscut vreodată. Nu-mi pasă când a fost, nu a existat niciodată o trezire ca trezirea penticostală. Este adevărat.
Wesley nu a avut-o niciodată; niciunul dintre ei nu a avut-o. Spurgeon, Calvin, Knox, mari reformatori; dar ei nu au avut niciodată o trezirea aşa ca trezirea penticostală, cel mai mare lucru care a lovit pământul de când a căzut Duhul Sfânt, în ziua Cincizecimii. Nimic. Chiar acum... au avut mai mulţi convertiţi anul trecut. Biserica a avut mai mulţi convertiţi decât aproape restul bisericilor puse laolaltă. L-aţi auzit pe Billy Graham vorbind despre asta nu de mult. Nu se poate ignora.

E-18 Unde am greșit? Așa cum a făcut Israel, noi nu ne-am putut înțelege pur și simplu, să mergem așa cum ne conducea Duhul Sfânt. A trebuit să adăugăm ceva pentru a face să apară necredința.
Dacă Israel ar fi mers înainte, urmând modul în care Domnul îi conducea, în două săptămâni ar fi fost în țara promisă. Dar au trebuit să înlocuiască ceva. Și dacă biserica penticostală ar fi continuat prin Duhul, așa cum a rânduit Dumnezeu să meargă și ar fi demonstrat deja că El era în ea, noi deja am fi trăit în Mileniu.

E-19 Deci, au făcut același lucru pe care l-au făcut ceilalţi în trecut. După cum spune Biblia în Corinteni, acele lucruri au fost exemplele noastre. Ce s-a întâmplat cu ei, ni se întâmplă şi nouă. Ce s-a întâmplat în primul rând? Nu am putut continua să fim conduși de Duhul într-un grup de credincioși. Trebuia să avem ceva care să ne pună un nume. Am vrut să facem o organizație. Deci, s-au format în...
Și ce au făcut cu ea? Cineva a primit o revelație, că oamenii ar trebui să fie botezați în numele lui Isus în loc de Tată, Fiul și Duhul Sfânt. Și în loc de acest lucru, ce s-a întâmplat? Vechiul Consiliu General trebuia să devină atunci Adunările lui Dumnezeu. Ce s-a întâmplat cu numele lui Isus? Au trebuit să facă din ei o organizație numită PA de W, PAJC și toate celelalte - unul care venea pe un cal și celălalt care venea pe un nor. Acolo au făcut greșeala! Acolo au păcătuit puternic! De ce nu au lăsat-o în pace?
Dacă acest nume, Isus, și toate lucrurile mici pe care le-au avut și așa mai departe, nu ar fi corecte... Dumnezeu a spus că fiecare... Isus a spus: “Orice plantă pe care Tatăl Meu ceresc nu a sădit-o va fi dezrădăcinată.” Va ajunge de nimic, dacă nu este de la Dumnezeu. Și dacă este de la Dumnezeu, cine o va opri? Asta este. Lăsaţi-le în pace. Lăsaţi ca Dumnezeu să fie regula.
Dar a trebuit să ne organizăm. Acum avem unitarieni, duotarieni, trinitarieni (o, doamne!); s-au împărțit, certându-se unul cu celălalt. Grupuri mici, “Suntem cei mai mari, suntem minoritatea, suntem majoritatea, suntem asta, suntem cealaltă. Avem ce e mai bun. Avem mai mulți bani. Avem mai mulți misionari. Avem...” Oh, doamne!
Nu suntem împărțiți! Nu ar trebui să fim. Toți suntem un singur trup - o singură speranță și doctrină, într-o singură iubire, un singur spirit. “Înainte, soldați creștini, mărșăluind ca la război”, cu un singur lucru în fața noastră: nu o organizație, “ci crucea lui Isus, care merge înainte”.

E-20 Întotdeauna s-a întâmplat că oamenii au vrut să-și adauge partea lor, să facă ceea ce cred ei că ar trebui făcut. Același lucru s-a întâmplat când Israel a avut ideea că vor să aibă un rege. Dumnezeu era Regele lor. Dumnezeu a dorit întotdeauna să fie în totalitate pentru poporul Său. Însă, oamenii au vrut să facă şi ei ceva în aceasta.
“Bineînțeles că trebuie să avem prezbiteri de district, trebuie să avem doctori în teologie și trebuie să avem toate aceste titluri grozave și așa mai departe, pentru a deveni cineva la care să privească, la care restul fraților vor spune... Ei bine, se vor bate, vor lupta, vor toca și vor tăia colțuri ca să-și poată pune o pană în pălărie, aşa numim noi asta. Păi, este o rușine! Aduce necredință.
Biblia spune: “Cum puteți avea credință când vă priviţi părtinitor unul pe celălalt” și lucruri de genul acesta. Cum puteți să o faceţi, când încercaţi să spuneţi: “Acesta este omul districtului. Trebuie să-l ascultăm.” “El este Episcopul. Trebuie să-l ascultăm.” “El este prezbiterul; trebuie să-l ascultăm”, încercând să-l faceţi cineva din organizația voastră. Nu o puteți face și apoi să aveţi credință în Dumnezeu. Trebuie să renunţaţi la toate acestea ca să aveţi credință în Dumnezeu.
Așa au început penticostalii. Asta e ceea ce penticostalii... ceea ce i-a făcut penticostali. Cuvântul biserică înseamnă “chemat afară”. Israel a fost chemat. Penticostalii au fost chemaţi și s-au separat. Israel a fost biserica lui Dumnezeu. Penticostalii au fost biserica lui Dumnezeu când au fost chemaţi și s- au separat.
Dar ce au făcut? Trebuiau să se comporte ca restul oamenilor. Trebuiau să facă lucrurile pe care le făceau ei. Au vrut să fie ca ei.

E-21 Când Israel a vrut un rege, bunul bătrân Samuel, profetul, i-a chemat şi le-a spus: “Ascultaţi, vreau să vă spun ceva”. Cu alte cuvinte, cam așa: “Nu vreţi să fiţi ca filistenii. Nu vreţi să fiţi ca celelalte națiuni ale lumii. Ei au avut regii lor; dar voi aveţi un singur rege. Acesta este Iehova.”
Orice profet adevărat v-ar spune acest lucru, nu v-ar conduce către altceva. V-ar aduce înapoi cu Iehova. Lăsați-L pe El să vă conducă, lăsați-L pe El să vă călăuzească. Ei bine, oricum ei au vrut să fie ca celelalte națiuni. Și bătrânul Samuel s-a ridicat și a zis: “Dumnezeu este regele vostru”.
Dumnezeu este regele nostru. Nu încercați să vă modelați după lucrurile lumii, după celelalte națiuni. Lăsaţi-i să meargă înainte dacă vor. Dacă ceilalți își doresc episcopi mari și predicatori educați bine și toate aceste lucruri de la Hollywood, lăsați-i să le aibă. Dar asta nu este pentru copiii lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este călăuza noastră. El este liderul nostru spiritual. Nu aveţi nevoie de aceste lucruri. Dacă ei le vor, lăsaţi-i să le aibă. Nu voi, acestea nu vi se potrivesc.

E-22 Acum, observăm ce s-a întâmplat. Samuel a spus lui Israel: “Dumnezeu m-a trimis să fiu profetul vostru. V-am spus vreodată ceva în numele Domnului care nu s-a întâmplat?” Gândiţi-vă la asta. Și el a spus: “V-am cerut vreodată banii voştri? Am luat vreodată bani de la voi?”
Tocmai am primit o scrisoare de la un frate din Arizona, unde un mare lider a avut o adunare. Și pentru această adunare, într-o bisericuță — nu erau mai mulți oameni decât sunt chiar aici, i-a costat pe acea biserică șase mii de dolari (acest om este unul din consiliu) pentru a-l avea pe acest om. A costat zece mii pentru difuzare. Și când mă gândesc la asta, frate, ce am putea face cu șase mii de dolari într-un câmp de misiune, unde știu că frații predică Evanghelia fără pantofi în picioare.
Și cheltuim milioane de dolari în clădiri grozave. Nu vorbesc de o anumită persoană. Vorbesc despre toată lucrarea terminată. Clădiri grozave. Am văzut de curând unde o mare organizație punea șase milioane, cred... trei până la șase milioane de dolari într-o clădire de birouri — și misionarii sunt înfometați pe teren. Și predicăm că Isus va veni în curând.
Cum puteți înțelege acest lucru, oameni buni? Sunt doar... Este dincolo de gândirea mea. Nu înțeleg. Viața voastră, ceea ce trăiţi, spune cu adevărat ceea ce gândiţi în inima voastră. Isus a spus: “Dacă vorbiți una, și faceți alta...” A spus: “Fățarnicilor”. Cum puteți vorbi lucruri bune cu gura, iar în inima voastră să vă gândiţi la altceva? Acțiunile voastre vorbesc mai tare decât cuvintele voastre. Păi, noi credem că vine Isus și totuşi facem aceste lucruri? Nu mai avem timp pentru acele lucruri.

E-23 Samuel le-a spus: “Acum, spuneţi-mi dacă v-am spus vreodată ceva în numele Domnului care nu s-a întâmplat.”
“Nu”, au spus ei, “tot ce ne-ai spus s-a împlinit”.
“Spune-mi când v-am luat vreodată banii. Spuneţi-mi.” Și a spus: “Acum, dacă vă comportați ca ceilalți, când veţi aduce aici pe regele vostru, voi Îl veţi înlocui pe Iehova cu altceva...”.
“Ei bine”, au spus ei, “vedeți, acesta va fi un rege, iar noi vom fi ca ceilalți. Ei bine, pur și simplu va funcționa mai bine. Vom avea un om cu care vom putea vorbi; un om care ne poate consola; un om care să facă aceste lucruri diferite pentru noi, să ne răspundă.” O, frate, dacă ești suficient de spiritual, Dumnezeu îți va răspunde.

E-24 Ei încearcă să ocolească problema, însăși a nașterii din nou. Asta se întâmplă. Acum, oamenii nu se pot gândi la această nouă naștere, la botezul cu Duhul Sfânt și așa mai departe. Cum ai ajuns aici, pentru a veni în existență, fără nașterea naturală? Nu ai putut să o faci. Nu ai deloc cum să o faci, să vii în existență și să poți să te plimbi și să cunoști, fără a avea nașterea naturală. Este corect? Ei bine, același lucru este și în spiritual. Dacă nu te-ai născut din nou, pur și simplu nu știi nimic despre acest lucru.
Cum ai putea să înţelegi un om, care urmează să angajeze o mulţime mare de oameni, spunând: “Am o afacere aici,”— un om care ar alerga într-un cimitir cât de tare ar putea el să alerge, să alerge într-un cimitir.
“Unde mergeți, domnule?”
“Oh, tocmai am un mare proiect aici. Mă duc să aduc niște oameni să mă ajute.” “Ceva oameni pentru ce?”
„Să mă ajute.”
„Unde te duci?”
“La cimitir. Oh, peste tot am văzut nume.”
Asta e. Doar nume. Asta devenim - o grămadă de nume penticostale. Aşa este. Avem nevoie de ceva cu viață în ea. Nu găsiţi viață într-un cimitir. Știţi că nu. Le puteţi predica toată noaptea și toată ziua — nu se va mișca nimic acolo.

E-25 Lucrarea ta nu va fi niciodată împlinită, chiar dacă le spui oamenilor că vine Domnul și evanghelizezi și ieși pe străzi și depui mărturie și faci ceva pentru Dumnezeu. Cum poți face acestea când ei sunt morți?
Trebuie să ajungi undeva, unde există viață. Un om trebuie să se nască din nou. Biserica trebuie să se întoarcă la principiile lui Cristos, înapoi la nașterea din nou, înapoi la Duhul Sfânt, înapoi la întâlnirile de rugăciune de toată noaptea, locurile în flăcări pentru Dumnezeu.
Tu spui: “Ei bine, eu aparțin aici, aparțin acolo”.
Eşti creştin? “Da, aparțin la cutare şi cutare.” Acesta este un lucru care se face în lume, cât de bine îşi pot îndeplini termenul. Dar acum încerc să punctez ceva, fraților. Staţi liniştiţi un minut. Unii dintre voi, frați buni denominaționali cu spatele pătrat, nu vă agitaţi şi nu ţipaţi, pentru că... Știu că sunteți frați buni.
Așa cum era băiețelul, care a intrat să-și mănânce sandvișurile. Mânca și a spus... O pisică bătrână a venit și mieuna în jurul lui. I-a văzut coada întinsă pe podea, așa că a pus puțină greutate pe ea. Bătrâna pisică a început să urle, iar mama lui a spus: “Junior, dacă nu renunți să mai tragi pisica de coadă, vin și-ți pocnesc fălcile.”
El a spus: “Mamă, nu o trag de coadă. Doar apăs cu puțină greutate pe ea. Ea se zbate. Ea se trage.” Aşa este.

E-26 Acum reţineți. Oh, doar puțină greutate asupra Evangheliei! Ceea ce vrem să facem este să o plasăm acolo unde îi este locul. Biserica a făcut greșeala fatală când a făcut prima sa organizare. Ce aţi făcut?
Voi spuneţi: “Ei bine, au început să facă probleme”. Ei bine, dacă ai fost un credincios adevărat în Dumnezeu... Dumnezeu ne-a promis că, dacă nu El l-a plantat, oricum nu va ajunge nicăieri. Lăsaţi-l în pace. Va ajunge la finalul său. “Orice plantă pe care Tatăl Meu ceresc nu a sădit-o va fi smulsă.” Este exact aşa. Însă, ei trebuiau să o facă.

E-27 Acum, putem observa, după ce toate binecuvântările au venit în Israel, totuși ei au vrut Exod 19. Au vrut să aibă o lege. Ei doreau să aibă ceva pe care să o poată face ei înșiși - niște zile de Sabat pe care să le țină, sau niște rânduieli pe care le-ar putea face, una sau alta pe care le-au fost aduse, pe care le puteau face ei înșiși. Și dacă puteți face vreun lucru pentru a vă salva, atunci nu există nici măcar o fărâmă de har.
Legea este ceea ce faci tu faţă de harul pe care ți l-a arătat Dumnezeu prin salvarea ta. După cum am spus adesea, nu merg cu alte femei pentru că mi-e teamă că soția mea va divorța de mine. Nu merg cu alte femei pentru că îmi iubesc soția. Asta e.
Nu cred că ar trebui să vă învârtiţi în jurul ei. Deoarece nu o lege ne ține - jurământul meu de căsătorie. E dragostea mea. Și acesta este motivul: Îl iubesc pe Dumnezeu. Nu pentru că mi-e teamă că m-ar trimite în iad - nu cred că ar face asta. Ci pentru că Îl iubesc atât de mult, nu vreau să o fac. Nu există nimic în mine care să mă facă să o fac. Îl iubesc prea mult. Nu L-aș răni pentru nimic. Cu siguranță, Îl iubesc.

E-28 Și când bărbații și femeile ajung într-un loc... “Ei bine, chiar ar trebui să stau acasă și să văd acest joc bun din seara asta. Însă, vă spun, că ei vor crede că sunt rătăcit dacă nu merg regulat la biserică.” Tu oricum stai acolo și dormi. Ai putea la fel de bine să stai acasă și să te uiți la ceva ce îţi place mai mult. Dar când bucuria ta devine Domnul, când Domnul este bucuria ta, nu poți sta departe de biserică. Atunci realizezi ceva.
Biserica era într-o formă mai bună în urmă cu patruzeci de ani pentru venirea Domnului Isus, decât este în seara asta, era mult mai bine. Erau mai aproape de Dumnezeu. Aveau mai mult Dumnezeu printre ei. Ei au avut mai mult Spirit printre ei decât au primit în seara asta.

E-29 Cum s-a întâmplat? Pentru că ne-am separat, fiecare grup mic pentru el însuși - au ieșit de acolo și au spus celuilalt: “Ei bine, ăsta e un lăcaş vechi de găini, acolo. Exact asta este. Ei nu o văd; noi o vedem”, și micile voastre diferențe de învăţătură și așa mai departe. Și Dumnezeu nu le acordă nici un pic de atenție.
Dacă nu aveţi dragoste, oricum, la ce vă folosește? “Chiar dacă aş cunoaşte toate tainele, să înțeleg toate tainele lui Dumnezeu; chiar dacă aş avea credință să mut munții, să dau toate bunurile mele săracilor și să îmi ardă trupul ca jertfă, dacă nu am dragoste, nu sunt nimic”, a spus Pavel în 1Corinteni, capitolul 13.
Vedeţi, vă lipsește lucrul esenţial atunci când începeţi să vă despărţiţi, aparent neavând credință. Când începeți să vă despărțiţi: “Noi suntem acest grup, aparținem acestui grup. Nu avem nimic de-a face cu ei și...”
Totul este Duhul Sfânt. Fiecare dintre aceste grupuri vorbește în limbi. Fiecare dintre acele grupuri are bune și rele printre ele, la fel ca și primul grup. Mereu vor face asta. Dumnezeu le dă celor care Îl ascultă Duhul Sfânt. Deci, cine L-a ascultat? Cel care L-a crezut și acceptat. Acesta este cel care L-a ascultat, vedeţi.

E-30 Dar trebuie să avem şi noi o contribuţie în aceasta. Vrem să fim ca metodiștii, ca prezbiterienii, baptiştii, catolicii. Trebuie să facem o organizație.
Este același lucru în care a eșuat şi Martin Luther... nu Martin Luther. Nu el a început-o. Nici John Wesley nu a început-o. Au fost grupurile de după ei care au început. Acesta este adevărul. Nu ei au început-o. Nu, domnule. Ei au păstrat-o curat. Dar după ce au plecat, următoarea mişcare a început să se organizeze.
Și tocmai în acelaşi fel a fost şi la început. Primul grup și-a dat seama că este Dumnezeu și botezul cu Duhul Sfânt, și au rămas cu acestea. Dar a venit al doilea grup. “Ei bine, trebuie să facem asta. Trebuie să ne despărțim de ei. Se pare că ei nu au credință, iar noi avem. Și ne vom forma grupul aici și ne vom îndepărta.” Apoi, acest lucru a făcut pe un anumit lider să meargă cu aceştia și să-l retragă pe celălalt. Și altul a atras aici şi dincoace, vedeţi.
Exact același lucru pe care l-a făcut Israelul. Au vrut Exod 19. Au vrut o lege. Au vrut ceva ce pot face singuri. Trebuiau să contribuie cu ceva în aceea. Trebuiau să creeze oameni mari; trebuiau să aibă niște fapte pe care să le facă ei singuri.

E-31 Dumnezeu va asigura faptele dacă voi veţi umbla în har. Veți lucra mai mult decât o faceți acum cu Societatea de Ajutor al Doamnelor și toate celelalte lucruri fără sens care au fost adăugate în biserică. Supe, ciorbe ca să-l plătiţi pe predicator - unde aţi găsit așa ceva în scriptură? Din zeciuială se plăteşte predicatorul. El trebuie să trăiască din zeciuiala credincoşilor.
Dar trebuia să găsim altceva de făcut. Trebuia să adăugăm partea noastră în asta. Și apoi, dacă ei nu pot inventa ceva, o va face o altă societate, sau următoarea societate. Calea lui Dumnezeu este corectă. Zeciuiala și ofertele merg la Levi, care este slujitorul. Dacă toată lumea și-ar plăti zeciuiala, nu ar trebui să aveţi nici o cină de ciorbe. Vedeţi, aţi adoptat altceva și aţi lăsat deoparte zeciuiala. Spuneți că este o poruncă din Vechiul Testament? Aș vrea să-mi demonstraţi acest lucru. Acesta este adevărul. Nu o puteți face prin Cuvântul lui Dumnezeu. Este și o poruncă al Noului Testament. Dumnezeu face o singură rânduială; aceasta nu poate fi schimbată niciodată. Trebuie să rămână așa.

E-32 Ca şi sângele. Cineva va spune: “Ei bine, noi... vă spun, noi facem asta și facem cealaltă. Avem crezuri și încercăm să educăm oamenii la Cristos. Încercăm să-i denominăm la Cristos.” Doar ne luptăm cu vântul. Nu e bine. Există o singură cale către Cristos: aceasta este prin sânge. De la început, acesta a fost programul lui Dumnezeu și El nu se poate schimba. Venim prin Cristos, prin sânge.
Și după ce am primit sângele, noi... chimia sângelui pentru a ne îndepărta păcatele și a ne curăța de nelegiuirea noastră, apoi primim Duhul care este în sânge, care este Duhul Sfânt care se întoarce peste noi și ne face fiii și fiicele lui Dumnezeu. Acesta este adevărul. Atunci sunteți creaturi noi în Cristos. Atunci veţi avea aceeași experiență pe care au avut-o ei la început. Veţi trăi același fel de viață și veţi face același fel de lucrări ca și ei la început. Da.
Exod 19.

E-33 Apoi, Biblia spune... Este o călătorie de unsprezece zile de la Muntele Sinai la Cades. La unsprezece zile, după ce au primit documentul de teologie, lucrările pe care doreau să le facă, au făcut cea mai mare greșeală pe care au făcut-o vreodată. La Cades, este unde ei s-au îndoit de Cuvântul lui Dumnezeu. Din momentul în care s-au aliniat cu Dumnezeu și până au fost îndocumentaţi... Apoi, când au făcut-o, au făcut greșeala lor fatală... să creadă că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat.
Și-au luat organizațiile, cele douăsprezece triburi şi au trimis câte un reprezentant să treacă și să spioneze pământul. Doi dintre ei s-au dus și au adus dovezi. Au adus o dovadă că era un pământ bun. Iosua și Caleb au aşezat acel ciorchine de struguri, poate pe umărul lor. Toată lumea a gustat și au spus: “Ummm, doamne! Este atât de bun. Minunat.”
Dar când ceilalţi s-au întors în mijlocul adunării, ei au spus: “Opoziția este prea mare. Pur și simplu nu o putem face. Nu e nevoie să încercăm. Arătăm ca niște lăcuste pe lângă ei, mari, giganți, educaționali de acolo — acei mari episcopi și doctori ai divinității. Există un singur lucru. Cum se va putea compara vreodată micuţii noștri cu doar doi ani de școală, cu o educație gramaticală atât de mică, cu doctor PhD, LLD, SQT, cu toţi ceilalţi? Cum vom reuşi noi vreodată cu acești oameni mari?
Nu asta era! Dumnezeu a promis ţara. Educația nu are nimic de-a face cu asta.

E-34 Dumnezeu a promis Duhul Sfânt “oricine vrea, să vină”. Dacă nu ştiţi să deosebiţi boabele de cafea, ce importanță are? Dacă nu vă cunoşteţi alfabetul, ce importanță are, atâta timp cât aţi primit o experiență.
Când Petru și Iacov au fost prinși... sau Ioan, la poarta Frumoasă - unde l-au făcut să umble pe bărbatul care era schilod, îl făcuseră să umble, șchiopăta din pântecele mamei sale - Biblia spune că ei erau ignoranți și bărbați neînvățați. Dar totuși au luat seama, deoarece fuseseră cu Isus. Aceasta este calificarea unui adevărat penticostal.
Nu cât de multe diplome ai, sau cât de mult a durat să obţii o diplomă, o licență în artă sau dacă ești doctor sau teolog sau orice altceva; asta nu are nimic de-a face cu acest lucru. Ci ceea ce îi face pe oameni să știe că ai fost cu Isus Cristos. Spune-le oamenilor că există ceva în interior care îți pune sufletul în flăcări! Asta este Cincizecimea.
Uneori mă uit cum a ajuns biserica... Am părăsit biserica baptistă pentru a deveni penticostal. Am lăsat-o pentru că știam că au ceva. Dar când am ajuns aici, sunt la fel de organizaţi precum sunt baptiştii - mai rău. Aşa este.

E-35 Acum, ieșim și privim, privim în jur și vedem călătoria de unsprezece zile de la teologie la necredința totală; din ziua în care au primit legea până în cele din urmă au intrat în necredința totală. S-au întors doi care aveau dovezi.
Biserica penticostală, în urmă cu patruzeci de ani a adus înapoi o dovadă bună că a existat un pământ, acolo dincolo, pentru că aveau ca dovezi faptul că vorbeau în limbi. Dar frate, asta nu este singura dovadă. Nu doar că avea struguri buni în ea, dar curgea lapte și miere; avea de toate!
Însă, au fost mulțumiți doar de struguri și au spus: “Bănuim că asta este tot.” Asta a făcut biserica penticostală. Fapte 2 cu 4, Fapte 2 cu 4, Fapte 2 cu 4, până când au obținut o grămăjoară de struguri - care, cred că vor deveni din struguri adevărați, struguri de possum, struguri acri. Fapte 2 cu 4, Fapte 2 cu 4 — aproape că au devenit predicatori de 2 x 4 (așa e), pentru a se adăpa în jurul unei organizații.
Un lucru e cert, nu mă cumpăraţi. Sunt liber să predic Biblia. Și atâta timp cât Dumnezeu mă va lăsa să trăiesc, voi sta chiar acolo ca martor împotriva greșelii. Nu mă interesează unde...

E-36 Nu este nimic în neregulă cu organizația. Organizația este în regulă. Legea era în regulă. Și-a îndeplinit scopul. Este adevărat. Dar legea nu a făcut nimic pentru ei. Nu le-a dat niciun har. Legea nu i- a dus pe pământul promis. Nu, domnule. Legea i-a încetat. Iosua i-a preluat; și Moise, dătătorul legii, a murit.
Și la fel și organizația bisericească se va stinge. Rugaţi-vă pentru puterea lui Dumnezeu în Duhul Sfânt înapoi în biserică, pentru a răpi biserica în țara promisă. Da, și-a îndeplinit scopul, dar nu era lucrul pe care Dumnezeu îl dorea. Legea a murit; a încetat să mai fie. Moise, dătătorul legii, a murit. Iosua, cel care a crezut promisiunea, a continuat mai departe.

E-37 Acum, reţineți, toți au spus: “Oh, nu putem face acest lucru”. Ce ni se va întâmpla? “Va distruge moștenirea noastră.” Așa credeați voi metodiștii. Așa v-ați gândit voi baptiștii, când ați mers până la acel hotar și ați privit. Aţi spus: “Oh, nu pot. Vă spun, dacă o fac, organizația mea metodistă mă va da afară. Organizația mea baptistă mă va scoate afară. Presbiterienii mei mă vor scoate afară. Dacă voi vorbi în limbi, dacă voi fi la amvon și cineva din audiența mea va vorbi în limbi, dacă nu îi refuz, păi, mă vor scoate din organizație.” Iată-vă - este același lucru.
Lăsaţi-mă să vă spun rezultatul. Deschideți la Evrei capitolul 6, Evrei capitolul 10, comparați aceste versete: “Căci noi, cei care am fost odată luminați și ne-am făcut părtași Duhului Sfânt; și am gustat din puterile lumii viitoare [vedeți, cei care au primit cunoașterea adevărului și apoi se întorc] şi cad... la pocăință; văzând că ei răstignesc din nou pe Fiului lui Dumnezeu și-L aduc într-o rușine deschisă.”

E-38 Iată. Un om care este chemat să fie predicator. Da, domnule, Domnul îl cheamă. Bine. În regulă. El vine și se pocăiește de păcatele sale; justificare. El devine un bun credincios.
Acum următorul lucru pe care îl face... Încă fumează, încă mai pofteşte. Se uită la oameni lumești, la femeile lumești. Are pofte și lucruri în inima lui. El știe că nu este corect. Aceasta nu este potrivit pentru un predicator. Așa că el coboară și îi cere lui Dumnezeu să-l sfințească. Atunci, el păşeşte pe a doua treaptă. Scoate acel lucru din el.
Apoi, se uită dincolo la ţara promisă, e la hotar. Ajunge într-un loc unde nu poate merge mai departe. Trebuie să traverseze Iordanul (asta e tot), sau să rămână pe loc, vedeţi.
... a fost părtaș, a fost luminat și a primit cunoașterea adevărului. Și Cristos este adevărul. Cum ajungem în Cristos? Printr-o organizație? Printr-o strângere de mână? Printr-o denominaţiune? Prin botezul în apă? Nu, domnule. Printr-un singur Duh suntem cu toții botezați într-un singur trup. Metodist, baptist, prezbiterian, luteran, unitarian, duotarian, cincitarian, orice ai fi, printr-un singur Duh suntem botezați în acel trup.

E-39 Dar odată ce... a primit cunoștință. Vine acolo și se uită dincolo. El spune: “Da. Oh, asta e minunat.
Dar dacă primesc asta, denominațiunea mea mă va scoate afară. Nu o pot face pentru că ei nu cred în acest lucru. Nu-i pot lăsa pe oamenii mei să facă asta. Dacă predau asta în biserica mea, ce vor avea ei? Va trebui ca preoții de district să vină împreună. Vor veni oameni grozavi și vor spune: ”Dacă faci așa ceva, dacă permiți asta, eşti în afara organizației. Dacă îl primeşti pe cutare-și-cutare aici, te vom excomunica din comunitate.“
O, Doamne, ce va face un predicator de doi bani ca acesta! Acesta trebuie să se întoarcă la Calvar! Este ceva în neregulă cu el, când ești convins că este Cuvântul lui Dumnezeu și nu este suficientă convingere reală a Duhului Sfânt pentru a sta în ceea ce este corect! Aleluia!
Un bărbat va respecta o femeie. Poate fi neagră ca cărbunele, dar el o va privi pe acea femeie ca pe o soră. Ea reprezintă demnitatea care aparține unei femei. Un bărbat adevărat își va scoate pălăria înaintea ei (corect), pentru că ea reprezintă ceea ce este corect în principiu. Exact aşa. S-ar putea să fie la fel de urâtă cum e lumea. El va avea de o mie de ori mai mult respect pentru ea decât pentru una dintre aceste regine de la Hollywood, sau oricine ar fi, dacă vrea să fie un adevărat bărbat. Adevărat.

E-40 La fel face și Dumnezeu atunci când găsește un om în care ar putea să-și pună suficientă încredere în el pentru a-i descoperi Cuvântul Său, iar el va rămâne în picioare, va rămâne în convingerea Bibliei și va spune: “Dovedeşte-mi acest lucru”. Este corect. Apoi, ia Cuvântul lui Dumnezeu, fiecare Cuvânt așa cum este scris și îl predică așa cum este scris. Apoi, Dumnezeu este obligat să vină şi să susţină, confirmând acest lucru cu semne și minuni, așa cum El a spus că o va face.
Nu vă opriţi la o singură dovadă; sunt mai multe dovezi. Sunt case, sunt locuri, sunt grădini, lapte și miere, mâncare bună și multe alte lucruri; apele care curg prin munți. Toate sunt bune acolo, nu doar un ciorchine de struguri.
Însă, acolo ne-am oprit. “Slavă Domnului, am primit Duhul Sfânt. Dovada, este vorbirea în limbi.” Este în regulă. Arată că cineva a mers acolo. Dar de ce v-aţi oprit la această limită? Vedeți, au fost părtași ai Duhului Sfânt și au gustat din puterea lumii viitoare, vedeți, ei au căzut înapoi în aceeași cale veche pe care a făcut-o metodistul, baptistul, prezbiterianul.
“Îl răstigniți pe Fiul lui Dumnezeu din nou și Îl expuneţi la o rușine publică.” Și aflăm, că în epoca bisericii din Laodicea, El era în exteriorul bisericii penticostale, încercând să intre înapoi. “Expunându-L la o rușine publică”. Doamne, ai milă! Dacă nu sunteți de acord cu mine în privința acestor lucruri, cercetați Scripturile. Aflați ziua în care trăim. Vedeţi unde ne aflăm.

E-41 Am primit o mărturie. Nu o voi citi acum, însă, iată-o (Demos Shakarian a editat-o), despre un bărbat, un bărbat de la Hollywood, care a venit să-mi strângă mâna. A început să vorbească în franceză, iar translatorul ONU de acolo a dat interpretarea, împreună cu o franțuzoaică. A spus: “Pentru că ai ales calea grea... Dar aceasta este calea Mea. Nu te teme de ceea ce spun oamenii despre tine, căci Eu sunt cu tine și voi fi cu tine și voi împlini din belșug.”
O am scrisă chiar aici și semnată de... fratele Demos Shakarian o va legaliza printr-un notar public. Acel om este un baptist, care nu știa nimic despre acest lucru. Însă, încercam să stau acolo și să condamn lucrul care orbește ochii oamenilor penticostali - Hollywood-ul în biserici, evanghelizarea de la Hollywood.

E-42 Un individ va distribui niște plicuri și va spune: “Pune douăzeci și cinci de dolari în el și mă voi ruga pentru tine”. Vă spune că recoltele voastre se vor strica dacă nu puneţi o anumită sumă în ofertă. De când se întâmplă că penticostalii sunt după bani?
Păi, frate, în vremurile biblice au vândut ceea ce au avut și le-au împărțit bisericii.
Astăzi trebuie să avem o flotă de Cadillac-uri, sau nu ești spiritual. Este un păcat. Este o rușine! Încercăm să vedem dacă nu putem construi o biserică mai bună decât o au ceilalţi de acolo; prezbiterianul, o biserică mai bună decât metodistul, și mai spun că Isus va veni în curând. Ei râd chiar în fața ta. Este corect.
Ceea ce avem nevoie astăzi, nu este o biserică mai bună. Ar fi mai bine dacă aţi avea o misiune! Ar fi mai bine să staţi sub unul dintre acești stejari de aici, sau pini, fără să avem un loc unde să ne aşezăm capetele, dar să predicăm Evanghelia fără să facem compromisuri.

E-43 Suntem într-o condiţie groaznică, biserica însăși. Din ce cauză? Pentru că ne-am separat. Unul s-a separat de acesta; altul s-a separat de celălalt. Devenim o organizaţie tot mai grozavă și toate celelalte, arătând exact ce au făcut ei atunci. Am fi putut merge mai departe și să fi fost în Mileniu.
Eu cred că venirea lui Isus Cristos este întârziată. Aș putea dovedi asta prin Biblie. Biblia spune, Isus Cristos a spus Însuși: “Așa cum a fost în zilele lui Noe...” Dumnezeu a avut o îndelungă răbdare, a vrut ca nimeni să nu piară; a fost îndelung răbdător, așteaptă, așteaptă, îşi abţine mânia; așteaptă să vadă dacă mai este cineva care... așteaptă, așteaptă, așteaptă.
“Așa cum a fost în zilele lui Noe, așa va fi și la venirea Fiului omului.” Dumnezeu are o îndelungă răbdare, așteaptă ca biserica să fie pregătită. Din ce cauză? Din ce cauză? În loc să ne pregătim, tot timpul ne îndepărtăm. Ar fi trebuit să fim în Mileniu. Ar fi trebuit să facem ceva pentru Dumnezeu. Ar fi trebuit să intrăm acum patruzeci de ani. Dar nu. Am făcut aceeași greșeală ca și ei. Au ajuns la Cades, patruzeci de ani — și Dumnezeu i-a întors din cauza necredinței lor.
Din ce cauză? Organizaţia. Oamenii căutau... ce s-ar fi întâmplat? Acum, poate spuneţi: “Ce organizație?” Toţi vă separaţi. Voi spuneţi: “Pot să aparţin de adunarieni și să fiu spiritual?” Sigur. “Pot să aparţin de unitarieni și să fiu spiritual?” Sigur! Dumnezeu poate să-ţi dea Duhul Sfânt şi dacă ești catolic. Indiferent ce ești, atâta timp cât ești un copil al lui Dumnezeu, prin naștere din Duhul Sfânt, ești copilul lui Dumnezeu. Atunci, să nu...

E-44 Aduceți-vă aminte că și celălalt frate trage pătura să se acopere. Pătura este suficient de mare pentru amândoi. Dumnezeu a făcut-o așa. Nu smuciţi toată pătura și să vă înfășurați în ea și să spuneți: “Îngheţ de mor”. Dacă ți-e frig, lasă-mă să te ajut.
Când vine vorba de o situaţie în care nu vreţi să ajutați un frate căzut... Dacă credeţi că a căzut, ajutaţi-l într-un fel. Staţi în spărtură. Puneţi-vă în spărtură cu dragoste. Aceea este cimentul care leagă biserica lui Dumnezeu împreună, este cimentul iubirii sfinte a lui Dumnezeu între frați.
...prin aceasta vor cunoaşte toți oamenii că sunteți discipolii mei, când aparțineți adunarienilor? Toți oamenii știu că sunteți ucenicii mei, pentru că sunteți unitarieni, pentru că sunteți biserica lui Dumnezeu? “Prin aceasta vor cunoaşte toți oamenii că sunteți discipolii mei, când veți avea dragoste unul pentru celălalt.” Atunci vom ști.
Atunci lumea va ști că suntem creștini. Atunci lumea va ști că suntem frați și surori, când vom avea dragoste unii pentru alții. Acesta este semnul creștinismului, este iubirea noastră pentru alții. Când vom obține acest lucru, atunci Dumnezeu va începe să lucreze printre noi și să ne aducă lapte, miere şi lucruri mărețe. Păi, este bine când aflăm care este planul lui Dumnezeu și ne mişcăm în el.

E-45 Acum priviţi, ce au făcut ei, credinciosul de hotar? “Căci este cu neputință pentru cei care au fost luminați odată și au fost făcuți părtași Duhului Sfânt și au gustat din lumea viitoare și au avut cunoașterea adevărului”, au primit cunoașterea adevărului... Au urcat și au privit la ţară și au spus: “Păi,
pur și simplu nu pot,” întoarceţi-vă. Exact asta au făcut toți acei fraţi de hotar în acea zi. Ce au făcut? Ei, fiecare, au pierit în pustie.
Dacă credem că Dumnezeu este obligat față de noi pentru că noi suntem cutare şi cutare (metodistul nu are ce căuta în asta; baptistul nu are ce căuta în asta; unitarianul nu are ce căuta în asta; adunarianul nu are ce căuta), atunci greșim.

E-46 Nu vă urmăriți organizația. Urmăriți cum conduce Duhul. Și dacă vă conduce Duhul, nu vă va conduce niciodată împotriva Cuvântului. Niciodată nu va [cuvinte care nu sunt clare] în mod neobișnuit, atâta timp cât rămâne în acel Cuvânt.
Ce a făcut Dumnezeu? I-a lăsat acolo patruzeci de ani, în pustie. Exact asta a făcut El cu penticostalii. Am avut dovezile inițiale, vorbirea în limbi. Oh, au spus: “Avem vindecări divine”. Le-au avut și ei. Au avut un șarpe de aramă. Au avut o stâncă lovită. Oh, sigur.
Oh, “Frate Branham, lasă-mă să-ți spun, noi unitarienii, noi adunarienii, noi cutare şi cutare, am strigat, am dansat în Duhul.” Oh, sigur, au făcut-o și ei. Dar ei au rămas în afara ţării promise patruzeci de ani.
V-aţi gândit vreodată la ce au făcut? Oh, Dumnezeu i-a binecuvântat, nu-i așa? El a spus că a făcut-o. Au cules recolte bune. Aveau familii bune. Ei au rămas acolo și au fost binecuvântați și au prosperat. Păi, unii dintre noi, penticostalii, suntem... unii dintre ei, păi, valorăm milioane de dolari — mulți dintre ei. Sigur, noi... Dumnezeu ne-a ajutat să prosperăm.

E-47 Nu cu mult timp în urmă, într-o adunare (un frate care stă aici acum, era prezent, fratele Fred Sothmann), când vorbeam într-o seară la Kingston, Jamaica. Eram alături de Oamenii de afaceri ai Evangheliei depline, cu oameni cu care eram obișnuit, încercam să aduc mesajul meu oamenilor, să le arăt că...
Prin această organizaţie, a Oamenilor de afaceri, ei bine, atunci, oamenii de afaceri ai bisericii vin la acea întâlnire. Vor aduce... Ei bine, dacă pastorul nu vine, îl cam pune într-o situaţie ruşinoasă. Astfel, în felul acesta eu pot lucra acolo, pentru a încerca să transmit mesajul Domnului oamenilor pe care îi văd, fraților mei. Fraţii mei.
Apoi, ce s-a întâmplat? Am predicat cam dur împotriva acestora. Și acest lider s-a ridicat și a spus: “Frate Branham”, a spus, “vă spun...”.
Am spus: “Ce se întâmplă cu voi, oameni de afaceri? Ce faceţi? În seara asta aţi fost la acea întâlnire de afaceri. Tot ce le-aţi mărturisit acelor jamaicani a fost: ”Am un pic de afaceri într-un colț. Nu a prosperat deloc. Aleluia, am primit Duhul Sfânt. Dumnezeu mi-a dat o flotă de Cadillac-uri, și mașini grozave și foarte mari şi nişte... Și El mi-a dat o casă nouă. El mi-a dat toate astea.“
Acei bărbați au acele lucruri. Ei nu vor să audă asta. Asta este contrar cu cincizecimea. La cincizecime, au vândut tot ce aveau, le-au împărțit printre săraci și au plecat fără nimic. Ei au plecat cu Isus fără nimic. Aşa este.

E-48 Acest lider, în acea seară s-a ridicat și a spus: “Dar, frate Branham, vreau să-ți spun ceva chiar acum.” El a spus: “Acesta este momentul în care penticostalii, acel grup de oameni, au făcut cea mai mare greșeală pe care au făcut-o vreodată - când și-au vândut casele și le-au dat săracilor”.
Nu cer nimănui să-şi vândă casa. Am cerut doar să-L urmezi pe Cristos. Îți spun... doar citez Scriptura.
Apoi a spus: “Ei bine...”
Am spus: “Ei bine, frate, au fost călăuziți de Duhul Sfânt”. A spus: “Ei bine, au făcut o greșeală”.
Am spus: “Vrei să-mi spui că Duhul Sfânt ar conduce un om la o greșeală?” El a spus: “Se dovedeşte. O pot dovedi cu Scriptura.”
I-am spus: “Ridică-te și fă-o”. Am spus: “Acum...”
El a spus: “Iată: de îndată ce s-a ridicat persecuția împotriva bisericii, acei oameni nu au avut unde să meargă. Și-au vândut casa; au dat-o săracilor. Pur și simplu au rămas pe drumuri.”
Am spus: “Exact asta a vrut Dumnezeu să facă. Astfel a fost mesajul răspândit în toată țara. Dacă ar fi avut o casă, s-ar fi întors la ea. Dar nu aveau unde să meargă. Prin urmare, au călătorit și au răspândit mesajul. A fost exact ceea ce a vrut Dumnezeu să facă.”
Oamenii nu mai vor să meargă pe acel drum. Ei nu mai vor asta. Oh, nu, domnule. Noi, toți americanii suntem bogaţi și grași și ne eschivăm. Și nici nu stăm ca să ascultăm. Ne ridicăm și mergem acasă. Sigur, așa este. Ei nu vor.

E-49 Treaba este că... Vă amintiți pe cine va pecetlui Duhul Sfânt în ultimele zile? Știţi ce spune Biblia?
“Cei care suspină și strigă pentru urâciunile făcute în cetate.” Ezechiel, capitolul 9.
Așadar, vreau să-i întreb pe unii dintre voi: câte degete puteți ridica în seara asta, pentru orice persoană din acest oraș, sau din orașul vostru din care veniţi, care suspină și strigă zi și noapte pentru urâciunile orașului? Ridicați mâna. Spuneţi-mi. “Pot indica cinci persoane din orașul meu.” “Pot indica două persoane sau pot indica o singură persoană.” Dacă nu puteți, țineţi-vă mâinile în jos.
Nu este nicio mână în sus. Iată-vă. “Așa cum a fost în zilele lui Noe, așa va fi și la venirea Fiului omului.” Vedeţi la ce mă refer? Ne-am pierdut zelul. Biserica penticostală trebuie să revină la starea inițială.

E-50 Ce am făcut? Tocmai ne-am împănat și îmblănit, ne-am așezat și i-am dat drumul — ne îmbrăcăm ca lumea, ne comportăm ca lumea; mergând la distracții lumeşti; facem lucrurile pe care le-a făcut lumea; avem organizațiile, confesiunile noastre, în competiție cu ele; clădirile bisericii noastre și toate celelalte, predicând, o, “Da, aleluia”.
Aşa cum a spus odată David DuPlessis: “Aceia sunt nepoți; aceia nu sunt fiii lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu are nepoți.” Dumnezeu nu este bunicul; El este Tatăl. Adevărat!
Și ce facem? Ne aducem copiii, îi punem într-un rol. Iar păcătosul de acolo, el se alătură bisericii penticostale. Și voi spuneţi: “Oh, cât este de minunat. El a ajuns să fie penticostal.” Un nepot.
Un adevărat fiu al lui Dumnezeu este în flăcări! El nu dă cu pumnii. El stă acolo, neștiind altceva decât pe Cristos și pe El răstignit. Nimic nu-l ține, doar Dumnezeu. El este condus de Duhul. Nimic altceva nu-l deranjează. El urmează Duhul oriunde merge: făpturi vii, ca în cartea lui Ezechiel, oriunde mergeau roțile, făpturile vii le-au urmat. Acum reţineți. Făpturile vii, nu cele moarte; făpturile vii.

E-51 Priviţi doar un minut. Au rămas acolo, şi-au luat soții, au crescut copii, au avut recolte bune, au fost binecuvântați. Da. S-au distrat de minune. Erau acolo... cât timp au stat acolo? Biblia spune că, până când toți bătrânii luptători au murit (așa e) - toți cei care au spus: “Slavă lui Dumnezeu, noi suntem adunarieni”. “Slavă lui Dumnezeu, noi suntem cutare şi cutare.” “Doamne, noi suntem unitarieni. Aleluia. Restul sunt greșiţi.” “Binecuvântat fie Dumnezeu, suntem biserica profeţiei lui Dumnezeu. Aleluia.” “Suntem cutare şi cutare.” În regulă. Dați-i drumul.
Ce au făcut? Şi-au tot argumentat doctrina până au rămas acolo, până au murit. Asta s-a întâmplat chiar acum. Sunt morți! Morţi cu organizația voastră.
Chem orice teolog să înțeleagă asta. Un istoric... cunosc doi buni, care stau chiar acum aici, printre cei mai buni din națiune. Rog pe orice istoric să-mi spună că... De fiecare dată când Dumnezeu s-a mişcat într-o trezire, au urmat semne supranaturale. Când s-a mişcat El vreodată şi supranaturalul nu a urmat? Şi, oridecâteori s-au organizat într-o organizație, şi nu au murit și nu s-au mai ridicat niciodată? Aratătaţi-mi o dată o organizație care a ajuns din nou în faza de început. A murit imediat ce s-a organizat. La fel au făcut și penticostalii.
Bătrânii luptători de acolo care vor să spună: “Aleluia! Nu avem nimic de-a face cu acea problemă veche. Slavă lui Dumnezeu. Ne este dat prin profeție. Aleluia! Nu vom avea nimic de-a face cu adunarienii, sau unitarienii, cu nici una. Aleluia! Suntem diferiți.” Sunt morți! Nu mai pot da niciun pumn. Sunt morți! Marcat cu X. Au rămas acolo și i-a lăsat să moară până când au murit complet.

E-52 Ce a fost acest lucru? Într-o zi, unul dintre ei a venit și a spus: “Acesta nu este tot ce este scris aici”. Ce au făcut? Chiar acolo, pe aceleași vechi terenuri, în fiecare noapte, chiar în jurul și în jurul acelui munte; chiar în jur și în jur și în jur. Același lucru vechi: Fapte 2:4, Fapte 2:4, Fapte 2:4, Fapte 2:4. “Aleluia! Primiți Duhul Sfânt, vorbiți în limbi așa cum vă dă Duhul. Slavă lui Dumnezeu. Rugaţi-vă pentru mine să fiu ultimul pe care îl cheamă Dumnezeu, în aceste zile de pe urmă.” Fapte 2:4. “Am primit Duhul Sfânt, vorbesc în limbi.” Aşa este. E bine. Dar de ce călătorești pe același munte vechi, când te așteaptă o promisiune?
“Binecuvântat fie Dumnezeu, m-am alăturat adunarienilor. M-am alăturat unitarienilor. M-am alăturat la acesta, m-am alăturat la acela.” Același lucru vechi pe care l-au făcut metodiștii, baptiștii, prezbiterienii, catolicii, luteranii și ceilalți - au murit pe urmele lor! Au murit! E greu, știu frate. Este ca și cum ai lua ulei de castor, dar îți va face bine. Aşa este.
Ceea ce are nevoie biserica astăzi este o doză bună de medicină a Evangheliei. Să scoată din voi lenevia, lumea, murdăria. Ceea ce avem nevoie astăzi este puterea Duhului Sfânt înapoi, să fim conduşi de Duhul.

E-53 Ce a fost aceasta? Aceasta a fost o umbră, o tipizare a bisericii penticostale de astăzi.
După patruzeci de ani, încă ne aflăm aici în Fapte 2:4. Dumnezeu ar putea veni cu altceva, cu încă ceva din binecuvântările Sale, iar ei spun: “Slavă lui Dumnezeu. Nu am avut asta. Aleluia! Noi credem Fapte 2:4. Aici, strămoșii noștri au organizat asta. Dacă ei nu ajung la asta, slavă lui Dumnezeu, nu vom coopera cu aceasta.”
Eşti sărac, degenerat, căzut... Ce se întâmplă? Mizerabil. Cum îl puteți urma pe Dumnezeu? Cum puteți merge acolo unde merge Duhul? Organizația voastră ar fi bună dacă v-aţi încheia învăţătura cu o virgulă. “Noi credem asta, plus ceea ce Dumnezeu poate adăuga la asta.” Dar o încheiaţi cu un punct. “Noi credem asta. Și puneţi punct, adică, asta e tot.”
Asta a făcut Luther. Asta a făcut Wesley. Asta a făcut John Smith. Asta a făcut Alexander Campbell. Asta au făcut toți. Și asta au făcut penticostalii. Iată-vă, morţi, patruzeci de ani pe drumul vostru. Iar țara promisă, sau plinătatea binecuvântărilor lui Dumnezeu, se află chiar înaintea voastră.

E-54 Ce s-a întâmplat?
Într-o zi, bătrânul Iosua... El a crezut în fiecare Cuvânt spus de Dumnezeu. Aşa este. El a spus:
“Este în totalitate adevărat. Dumnezeu a avut grijă de noi și și-a ținut promisiunea. El a spus că ne va asigura nevoile cât suntem aici. Dar asta nu este tot. Acolo se întinde ţara promisă. Să mergem în ea. Aţi stat pe acest munte patruzeci de ani. Acum, întoarceţi-vă. Întoarceţi-vă înspre nord și în sus și treceţi dincolo.” Amin.
Biserica penticostală a stat în standul său de organizaţie timp de patruzeci de ani. Sunteți aici de-o bucată mare de timp, fraților. Să ne ridicăm și să mergem spre nord, să trecem Iordanul, unde se află țara promisă; unde Dumnezeu a promis că “lucrurile pe care le fac Eu, le veţi face și voi”. Binecuvântările și tot ce a promis El, sunt pentru noi. Fiecare promisiune din Carte este a voastră. Dar ce trebuie să faceţi? Veniţi mai întâi la Iordan și muriţi faţă de crezurile și denominațiunile voastre. Treceţi dincolo.

E-55 Amintiți-vă, El a spus: “Acum, în timp ce călătoriți, mergeți acolo sus, de-a lungul granițelor. Acum”, a spus, “să nu vă atingeţi de Esau”. (Acum, Muntele Seir era al lui Esau.) A spus: “Nu vă atingeţi de el”. A spus: “L-am dat lui. Dacă treceţi pe acolo, dacă o să mâncaţi ceva, să plătiţi pentru acele lucruri. Dacă veţi bea apă, să plătiţi pentru ea. Nu vă atingeți de credinciosul de hotar, pentru că nu vă voi binecuvânta în ea.” Vedeţi. “Nu-l mai loviţi. Treceți în liniște.”
Acum, dacă metodiștii și baptiștii trăiesc acolo sus, la hotar... Fiecare trezire care a apărut vreodată, a produs gemeni. Nu-mi pasă unde a fost aceasta, a produs gemeni. Unul dintre ei este la fel ca... La fel ca Esau și Iacov — ei, amândoi reprezentau în ei fiii lui Isaac.

E-56 Esau a fost un om lumesc. Era un om religios, se îngrijea de anumite lucruri și făcea diferite lucruri pentru tatăl său, era un om amabil. Însă, Iacov avea discernământ. El știa că dreptul de întâi născut însemna totul. Nu a contat cum a trebuit să-l obțină, doar să-l primească. Acesta este omul spiritual de astăzi.
Există... Esau și-a avut moștenirea chiar acolo, lângă hotar. Și Dumnezeu i-a spus... i-a spus lui Iacov în timp ce trecea, a zis: “Nu face compromis cu Esau. Nu te alătura niciunei organizații ale lui, nu face nimic din aceste lucruri aici. Acum, ai văzut ce... Tu eşti aici jos de patruzeci de ani. Vrei să mai stai încă patruzeci de ani?”
Voi, fraților, vreți să mai petreceți încă patruzeci de ani într-o rachetă confesională, certându-vă cu fraţii voştri? Haideţi să ne ridicăm și să trecem dincolo. Să mergem în țara promisă, unde fiecare promisiune din Carte vă aparține. Iordan înseamnă moarte. Trebuie să muriţi faţă de voi înşivă înainte de a trece dincolo. Aşa este. Mergeţi acolo...
Oamenii trăiesc într-o condiţie căldicică. Așa spune Biblia. Frații de acolo, de pe munte, au fost binecuvântați. Au prosperat. Păi, aveau foarte multă mâncare. Mana le cădea din cer. Aceea a fost în regulă. Dar încă erau în afara promisiunii.
La fel ca Biserica Laodiceeană, epoca bisericii penticostale. Ei au primit binecuvântări. Dar Dumnezeu nu a lucrat cu ei. Nu i-a putut duce în ţara promisă pentru că nu erau într-o condiție să meargă, până când au ajuns într-un loc în care și-au dat seama că erau morți în teoria lor. Atunci Dumnezeu i-a preluat.

E-57 Acum, când au trecut pe lângă muntele lui Esau, au trecut pe lângă organizație, ce au făcut? Acum, acolo era Moab. Sigur, Moab era o organizație. A spus: “Veți trece prin țara lui. Nu-i spuneţi niciun cuvânt. Eu i-am dat-o.”
Acum, El le-a dat metodiştilor locul lor, El le-a dat baptiştilor locul lor. El a dat organizațiilor penticostale locul lor. Nu le spuneţi niciun cuvânt. Treceţi pe lângă ei şi spuneţi: “Ce mai faci, frate? Ce mai faceți?”
Dar, Iacob, suntem în drum spre Iordan (Amin), în drum spre Iordan. Ei spun: “Ei bine, acum, ascultă ce...” Nu contează ce spun ei.
Spuneţi: “Mulțumesc, frate. Dumnezeu să fie cu tine, frate.” Doar treceţi liniștiţi. Nu spuneţi nimic. Doar continuaţi spre Iordan, pentru că vom merge să luăm ţara promisă. Ne este dată nouă, plinătatea puterii lui Dumnezeu.
Isus a spus: “Lucrurile pe care le fac Eu, le veţi face și voi.”

E-58 Oamenii încearcă să se întrebe de ce nu au loc în biserici viziuni și lucruri mari puternice; vindecări mari și așa mai departe. Dumnezeu vrea să preia controlul bisericii, însă, noi suntem înapoi, aici jos, pe acest munte, ne învârtim în cerc. Ce fel de munte? Un munte al organizaţiei.
“O, acum, stai puțin, frate Branham. Ești în...” Oh, nu, nu sunt. Muntele Seir, acest munte a aparținut lui Esau, marea sa organizație.
Și Israel și-a format un munte. Erau și ei pe un munte. Dar într-o zi, Dumnezeu a spus: “Părăsește acest munte. O să te duc acolo, în câmpie. Nu puteți face nimic cu aceste dealuri pietroase de aici. Nu vă ajută la nimic. Mergeţi acolo unde vă pot binecuvânta cu lapte și miere,” unde se toarnă lucrurile bune ale lui Dumnezeu şi El vă va aşeza.
De asta are nevoie biserica în seara asta, este să părăsească acest munte și să se întoarcă spre nord. Să lăsăm această condiție rece, formală. Voi fraţilor adunarieni, voi fraţilor unitarieni, voi fraţilor din bisericile lui Dumnezeu, voi toţi fraţilor: nu v-a ajuns de când vă tot învârtiţi aici în cerc?
Să uităm de diferențele noastre. Să ne unim inimile, brațele împreună, eforturile noastre împreună, motivele, obiectivele noastre împreună și să mergem până la Iordan și să fim răstigniți faţă de aceste lucruri și să trecem în țara promisă, unde Dumnezeu a promis că va merge cu noi și ne va binecuvânta și ne va da din belșug.

E-59 Nu puteţi desfiinţa modelele și simbolurile lui Dumnezeu. Asta a făcut Israel în mod natural; asta au făcut în mod spiritual. Ne dăm seama că acele lucruri s-au întâmplat lui Israel. Acum s-au întâmplat cu biserica astăzi, la fel ca atunci. Acum, suntem la capătul drumului, fraților. E timpul să se întâmple ceva. Vreau să traversez Iordanul, nu-i așa? Dincolo în țara promisă unde putem vedea...
Am văzut lucruri bune. Dumnezeu a fost bun cu noi. Nu ne plângem. Sunt aici cu voi. Sunt aici la aceste lucruri cu voi. Dar, fraților, haideţi să ne adunăm împreună și să trecem. Trebuie să trecem dincolo!
Marele Iosua, Duhul Sfânt care a primit promisiunea de la Dumnezeu, care a coborât să ne conducă, El nu s-a îndoit niciodată de acest lucru. Iosua nu s-a îndoit niciodată de acest lucru. Era generalul lui Dumnezeu. Exact aşa este. El era generalul lui Dumnezeu și el era cel care conducea copiii. Este același Duh Sfânt, Generalul lui Dumnezeu, Căpitanul șef care a stat la porțile Ierihonului când a venit Iosua. Același căpitan șef, generalul nostru, vrea să ne conducă în țara promisă și El este singurul care o poate face.
Organizațiile noastre nu o vor face. Astfel vorbeşte Domnul. Notaţi-o jos. Notaţi-o în cartea voastră și veţi vedea dacă a fost corect sau nu. Niciodată, nicio organizație nu vă va prelua. Vă va ține pe munte. Dar Duhul Sfânt vă va duce în țara promisă.

E-60 Oh, nu-L iubiţi voi pe El? Îl credeţi voi pe El? Nu aţi vrea să-I slujiţi? Oh, acestea sunt intențiile inimii mele, aşa ştiu eu. Doamne, lasă-mă să-L văd pe Isus. Lasă-mă să-L văd numai pe El.
Lasă-mă să întind mâna și să iau fiecare frate adunarian care există. Lasă-mă să întind mâna și să-i iau pe frații unitarieni. Lasă-mă să întind mâna și să iau biserica lui Dumnezeu. Lasă-mă să întind mâna și să-i iau pe toți acești frați, oricare ar fi ei, și să spun: “Fraților, fraților, să părăsim acest munte”. Haideți, adunările lui Dumnezeu. Haideţi, biserica lui Dumnezeu. Haideţi, voi unitarienii, duotarienii și oricare aţi fi. Să ne punem inimile împreună. Zilele luptei s-au terminat. Să mergem spre Canaan. Aleluia!
Pe malurile furtunoase ale Iordanului stau
(în seara asta prin credință),
Și arunc un ochi plin de dorință,
Spre pământul frumos și fericit al Canaanului,
Unde se află posesia mea.
O, cine va veni și va pleca cu mine?
Sunt legat de această ţară promisă.
Dacă este nevoie de tot ceea ce este în viața mea, de orice [cuvânt neclar] orice altceva, sunt legat de ţara promisă. Vreţi să mergeţi şi voi? Atunci să ne ridicăm în picioare, doar o clipă.
Pe malurile furtunoase ale Iordanului stau
Și arunc un ochi plin de dorință,
Spre pământul frumos și fericit al Canaanului,
Unde se află posesia mea.
Ridicaţi-vă mâinile voastre în timp ce cântați.)
Sunt legat de această ţară promisă,
Sunt legat de această ţară promisă;
O, cine va veni și va pleca cu mine?
Sunt legat de această ţară promisă.
Peste acele câmpii largi întinse
Strălucește într-o zi eternă;
Unde Dumnezeu Fiul domnește pentru totdeauna,
Și împrăștie noaptea.
Sunt legat de această ţară promisă,
Sunt legat de această ţară promisă;
O, cine va veni și va pleca cu mine?
Sunt legat de această ţară promisă.

E-61 Nu vrem nimic altceva care să ne conducă. Dumnezeu Fiul domnește pentru totdeauna și răspândeşte toate celelalte excluderi. Oh, vrem să-L întâlnim pe El. Nu aţi vrea să-L vedeţi? Acum voi, unitarienii, duotarienii, trinitarienii, metodiştii, baptiştii, adunarienii și toți ceilalți, strângeți-vă mâinile în timp ce cântăm asta. Da-ți mâna unul cu celălalt și spuneți: “Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Sunt pe drumul meu către ţara promisă.”
Sunt legat de... (întoarceţi-vă în dreapta, în jur și strângeți-vă mâna) ţară,
Sunt legat de această ţară promisă;
O, cine va veni și va pleca cu mine?
Sunt legat de această ţară promisă.

E-62 Oh, nu vă face să vă simțiţi mai bine? Lăsaţi-mă să vă arăt. Eram într-una dintre confesiunile noastre proeminente, acum vreo trei săptămâni, sau patru. Ce s-a întâmplat? Am făcut o chemare la altar. Patru sau cinci păcătoși au venit în jurul altarului. Când am făcut-o, am spus: “Va veni cineva să se roage pentru acești oameni?” Era într-o biserică penticostală. Nu a venit nimeni.
Am spus: “Ar vrea să vină careva dintre voi sfinții și să se roage?” Eram epuizat. Am spus: “ Ar vrea să vină careva dintre voi sfinții și să se roage pentru acești oameni?” Știţi ce? Nu i-am putut convinge să vină. Oh, frate! Cu patruzeci de ani în urmă, dacă unul dintre ei ar fi pornit spre altar, alţi cincizeci ar fi pornit înainte să fi putut ajunge acela acolo. Inimile lor erau în flăcări, vedeţi.
Vorbiţi despre baptiști. Vă voi duce aici în statul Kentucky, la acea biserică veche baptistă misionară de acolo. Nu sunt reci, formali, ca unii dintre voi, baptiștii din nord. Coboară la altar, se bat unul pe altul pe spate până ajung. Au ceva acolo jos. Da, domnule.

E-63 Am fost acolo jos, nu de mult, la o ceremonie... unde este îngropată bunica mea și toți ceilalţi. Eu predicam despre venirea lui Dumnezeu, botezul cu Duhul Sfânt. Erau nişte bătrâne care îşi mişcau pălăriile de soare şi au început să strige, eram acolo sus, pe nişte dealuri unde nici măcar nu poți obține o... Nu vezi o mașină în treizeci de mile de acolo. Acolo, pe acele dealurile, bătrânii strigau, femeile, săreau în sus și în jos pe podea lăudând pe Dumnezeu.
Și era acolo un bărbat mai în vârstă. Am făcut o chemare la altar. Am spus: “Acolo zace bătrâna mea bunică, acolo, în mormânt, care a murit în brațele mele lăudându-L pe Dumnezeu”. Am spus: “Acolo este bătrâna mea mătușă care m-a sărutat pe obraz în ceasul morții ei și a spus: ”Billy, ne întâlnim acolo, dincolo de râu“. Am spus: ”Acolo stă ea întinsă, așteptând acea dimineață a învierii. Aleluia!“ Am spus: ”Dacă vreunul dintre voi, aici, este păcătos, veniţi înăuntru. Isus vă cheamă“.
Un bătrân care stătea acolo, cu pălăria lui, muşcând din capătul ei, așa - și-a aruncat pălăria jos și a spus: “Dumnezeu să fie milostiv cu mine, păcătosul”. Erau douăzeci din acele bătrâne mame în jurul lui, înainte de a ajunge la altar, vreo douăzeci sau treizeci erau deja în jurul altarului de acolo, toți păcătoșii au alergat acolo.
Și trebuia să luăm prânzul pe la ora unsprezece. Am mâncat pe la trei și jumătate în acea după- amiază, au plâns, au strigat și lăudat pe Dumnezeu, umblând în sus și în jos prin pădure, strigând și lăudând pe Dumnezeu. Vorbiți despre penticostali! S-a întâmplat în biserica baptistă misionară.

E-64 Și am venit chiar aici la o biserică penticostală. Și păcătoșii și-au revărsat inimile în jurul altarului și nici nu am putut convinge, ca slujitorii lui Cristos, sau pe cineva să vină și să îngenuncheze în jurul lor. Of!
Mi-am pierdut mințile? Este ceva în neregulă cu mine? Am întrebat-o pe soția mea și i-am spus: “Iubito, spune-mi ce se întâmplă?” L-am întrebat pe fratele Moore, pe pastori: “Am înnebunit? Acesta este Cuvântul...? Ce s-a întâmplat? M-a înnebunit oare prea multă învățătură, așa cum i-a spus Agripa lui Pavel?
Am spus: “Nu, domnule! Nu, domnule! Cineva trebuie să stea pentru acest lucru.”

E-65 Un mare pastor, celebru mi-a spus, nu cu mult timp în urmă, a spus: “Frate Branham, cred că ești un om al lui Dumnezeu. Dar lasă-mă să-mi pun mâinile peste tine și să mă rog pentru tine. Critici prea mult oamenii.”
Am spus: “Frate, crezi că este corect?”
El a spus: “Nu, dar asta nu este treaba ta”. A spus: “Lucrarea ta este să te rogi pentru cei bolnavi.”
Am spus: “Fără sens! Nu, domnule. Dumnezeu nu dă daruri doar pentru bebeluși, sau pentru pești și pâini. Nu, domnule! El vă dă daruri pentru a proclama libertatea și pentru a predica Evanghelia.” Aşa este. Și am spus: “Dacă nu eu, atunci cine este?” Am spus: “Tu nu poți, pentru că ai prea mult program de susținut. Eu nu am nimic de susținut decât Biblia mea și Duhul Sfânt care o predică.” Aleluia! Slavă lui Dumnezeu!
Mă bucur că sunt penticostal. Vreau ca toată lumea să știe că sunt penticostal. Am primit Duhul Sfânt. Nu o organizație penticostală; asta e departe de mine. Sunt penticostal prin experiență. Isus Cristos este Mântuitorul meu. Îl iubesc. Nimic altceva.

E-66 Un om mare al unei organizații mari mi-a spus: “Frate Branham, dacă vei face câteva compromisuri cu privire la câteva lucruri, îţi vom facilita să zbori către principalele centre din toată lumea, în avioanele noastre și te vom lăsa să predici — dacă vrei doar să vii și să te alături nouă.”
I-am spus: “Să-ți fie rușine. Un om demn și de onoare, cu diplomă de doctor, îi ceri unui slujitor al lui Dumnezeu să facă compromisuri cu privire la Cuvântul Său.” Am spus: “Dacă greșesc, atunci luați Scriptura și arătați-mi unde greșesc”. Am spus: “Doamne... Cum ai putut să spui așa ceva, frate?”
Și-a plecat capul şi a spus: “Cred că ești un om al lui Dumnezeu”. A spus: “Soția mea a murit cu ani în urmă. A fost cel mai grav caz de cancer pe care l-am văzut vreodată.” A spus: “Ai vorbit cu ea și i-ai spus numele în public, așa, prin Duhul Sfânt.” A spus: “Cred, și...”
Am spus: “Păi, îmi ceri să fac compromis? Asta nu o pot înţelege. Nu, domnule! Voi rămâne credincios Cuvântului, chiar dacă voi muri la amvon.” Așa au făcut părinții noștri, care au rămas în Cuvântul lui Dumnezeu. Indiferent dacă te jupuiește și îţi trage pielea de pe tine, rămâi acolo, oricum.
Sunt legat de această ţară promisă, Sunt legat de această ţară promisă; O, cine va veni și va pleca cu mine? Sunt legat de această ţară promisă, Sunt legat de această ţară promisă, Sunt legat de această ţară promisă; O, cine va veni și va pleca cu mine? Sunt legat de această ţară promisă.

E-67 Mă întreb, în linişte, în timp ce muzica cântă, dacă vrei, soră, “Sunt legat de această ţară promisă”, dacă există un păcătos aici, care să nu știe nimic despre asta, despre ce vorbesc? dar totuşi tu crezi că este adevărul, că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu; că mânia lui Dumnezeu s-a revărsat peste El și El a murit la Golgota, moartea unui păcătos, pentru a-ți lua locul? El a murit moartea ta la Calvar. Numai în El poți fi mântuit și nu ai făcut-o încă. Te voi invita la acest altar. Vino aici acum, și împacă-te cu Dumnezeu prin Cristos.
Dacă eşti un membru al bisericii, dar nu cunoşti nimic în afară de organizația ta - poate fi penticostală, poate fi metodistă, baptistă, catolică, evreu, ortodox, grec, orice ai fi, și nu știi nimic în afară de organizația ta; nu ai întâlnit niciodată ceva, o naștere din nou care să te fi schimbat și să te facă viu, fără compromisuri pentru lucrurile lumii. Nu mai vrei să ai de-a face cu lumea. Nu mai vrei să ai nimic de-a face cu asta. Ești mort faţă de acele lucruri și vrei să fii viu în Cristos. Dacă nu ai primit încă această experiență, vrei să vii aici la altar, în timp ce cântăm din nou?

E-68 Dacă nu ai Duhul Sfânt și vrei să primești Duhul Sfânt, vrei să vii la altar și să stai aici, în timp ce cântăm din nou? Toți pelerinii care vreți să vă alăturaţi și prin credință și harul lui Dumnezeu să mergem
spre ţara promisă, cântați cu mine acum. În regulă.
Sunt legat de această ţară promisă (te invit să vii şi tu. Asta e tot ce pot face.),
Sunt legat de această ţară promisă;
(Dumnezeu să te binecuvânteze, frate.) O, cine va veni și va pleca cu mine?
Sunt legat de această ţară promisă, Sunt legat de această ţară promisă, Sunt legat de această ţară promisă; O, cine va veni și va pleca cu mine? Sunt legat de această ţară promisă. Când voi vedea fața Tatălui Meu,
Și în sânul de odihnă al lui?

E-69 Vreau să vă spun, chiar în timp ce cântăm această cântare, eram cam cinci sute de persoane la
Jeffersonville, acum treizeci și unu de ani, la prima mea trezire şi cântam: Pe malurile furtunoase ale Iordanului stau
Și arunc un ochi plin de dorință,
Spre pământul frumos și fericit al Canaanului, Unde se află posesia mea.
Și am plecat şi am botezat cinci sute în acea după-amiază, ca predicator misionar baptist. La a șaptesprezecea persoană pe care am botezat-o... Deodată am auzit ceva spunând: “Uită-te sus!” Și m- am uitat, și iată că venea din cer acel stâlp de foc, care se învârtea. Săteam acolo, chiar în locul unde mă aflam și am spus: “Așa cum Ioan Botezătorul a fost trimis ca premergător pentru prima venire a lui Cristos, mesajul tău va fi premergător la cea de-a doua venire a lui Cristos”. Iar predicatorul baptist a râs de mine...
Acest lucru a ajuns la Associated Press: “O lumină mistică a apărut peste un pastor în timp ce boteza”, până sus în Canada și peste tot. A apărut în Associated Press. Sute și mii de oameni au văzut. Priveşte astăzi la acest lucru, frate.
Priveşte, promisiunea aceasta este adevărată. “ Pe malurile furtunoase ale Iordanului stau și arunc un ochi plin de dorință.” Am stat suficient de mult în acest pustiu. Să mergem spre ţara promisă.

E-70 Aici stă un grup de oameni, care Îl caută pe Dumnezeu, care Îl doreşte pe Dumnezeu, care doreşte
să meargă în țara promisă. Mă întreb acum, dacă unii dintre voi slujitori, unii dintre voi frați care aveţi în inima voastră compasiune pentru sufletele pierdute, vreţi să staţi aici cu ei?
Cei care vreţi să-L primiţi în continuare pe Cristos, vreţi să veniţi și voi aici? Staţi în jurul altarului. Acești bărbați și femei, băieți și fete sunt aici pentru a-L primi pe Cristos ca Mântuitor al lor. Dacă vreţi... în timp ce cântăm din nou.
Pe malurile furtunoase ale Iordanului stau,
Și arunc un ochi plin de dorință;
Moise s-a ridicat acolo și a privit în țara promisă. Organizației, i-a fost interzis să meargă pentru că au dat greș înaintea lui Dumnezeu. Dar Iosua a luat articolele lui Dumnezeu și a mers în țara promisă. Harul lui Dumnezeu ne va duce, fraților.
... malurile furtunoase ale Iordanului stau, Și arunc un ochi plin de dorință...
Vreți să veniţi, tineri, bătrâni, oricine ați fi, să vă alăturaţi?
... pământul frumos și fericit al Canaanului, Unde se află posesia mea.
Sunt legat de această ţară promisă, Sunt legat de această ţară promisă; O, cine va veni și va pleca cu mine? Sunt legat de această ţară promisă.

E-71 Acum, toată lumea în reverenţă, pentru un minut. Vreau să vorbesc cu acești oameni de aici.
Prietenii mei iubiți, în seara asta a trebuit să vă vorbească ceva pentru ca acest lucru să se întâmple. Isus a spus: “Toţi câţi Mi-a dat Tatăl, vor veni la Mine; iar pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni în niciun fel. Cel ce ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viață veşnică.” Există o singură formă de viață veșnică, viața eternă și aceasta este viața lui Dumnezeu, Zoe.
Faptul că v-aţi ridicat de pe scaun și aţi venit aici sus, arată că un spirit... După toți acești ani în care aţi fost greșiţi... ceva a stat lângă voi în seara asta și a spus: “Eşti greşit”. Acesta a fost Duhul Sfânt: “Ridică-te, vino înainte”, și ai făcut-o.
“Cel ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, pe acela îl voi mărturisi înaintea Tatălui Meu și înaintea sfinților îngeri.” Asta e promisiunea Lui. Nu o poate lua înapoi - este promisiunea Lui. Nu se poate răzgândi. El este aici pentru a-ți da... Pentru că ai făcut o decizie pentru El, El te va sprijini în ziua aceea. El ți-a luat locul. Acum, ești dispus să recunoști că ai greșit și vii la El pentru milă. Nu poți face nimic decât să crezi în El și să accepți ceea ce Dumnezeu ți-a oferit. Asta e mântuirea.
Ţine-ţi minte. Ascultaţi Cuvântul Său, Sf. Ioan 5:24. “Cel ce aude cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis, are viață eternă.” Acum, Dumnezeu vă va schimba. Aceasta este o parte a Duhului Sfânt care vă transformă.
Următoarea parte a Duhului Sfânt este să vă sfințească, să ia toată necurăția din voi. A treia parte a Duhului Sfânt este să vă boteze în trup. Atunci sunteţi umpluţi cu Duhul Sfânt și cu puterea lui Dumnezeu. De aceea staţi aici, în seara asta, pentru că luaţi prima voastră atitudine pentru a-L primi pe Cristos ca Mântuitor.
Acum, vreau ca publicul să-și aplece capetele.

E-72 Tatăl nostru ceresc, acești oameni care stau aici, le este rușine de viețile lor anterioare. Ei stau aici pentru că Ţi-au auzit vocea spunând că au greșit. Și au venit să Te ia ca Mântuitor personal. Ei stau aici sub stadiul justificării. “De aceea, fiind îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos.”
“Te cred, Doamne. Cred că cuvintele tale sunt adevărate.”
Și în timp ce eu stau în seara asta ca slujitor al Tău, unul dintre cei care mijlocește pentru acești oameni, îți aduc aminte ce ai spus. Aici sunt ei. Ei s-au ridicat din scaunul lor și au venit aici pentru că erau convinși că Tu ești Fiul lui Dumnezeu și că Tu ai murit pentru păcatele lor.
Ei doresc harul tău iertător. Ar fi o imposibilitate pentru ei să nu-l primească. Tu ai promis acest lucru. Este al lor. Ei cred asta. Au venit să fie martori. Ai spus că celui căruia îi va fi rușine de Tine înaintea oamenilor, şi Ție îţi va fi rușine de ei înaintea Tatălui și a sfinților îngeri. Dar: “Cel ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, pe acela îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu și înaintea sfinților îngeri.”

E-73 Doamne, sunt ai Tăi. Sunt convinși că au greșit. Ei s-au ridicat aici lângă Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a mărturisi că sunt greșiţi și vor iertare. Mă rog pentru sufletele lor, Doamne. Ți-i predau, Părinte. Ei sunt trofeele Cuvântului Tău, care a condamnat viața lor păcătoasă și astfel au ajuns să Te accepte ca Mântuitor personal.
Te implor cu privire la promisiunea Ta, aducându-mi aminte că Tu ai spus că: “Cine aude cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis, are viață eternă”.
Ei acceptă acum Cuvântul Tău. Le pare rău pentru păcatele lor și au demonstrat acest lucru și l-au manifestat, luând atitudine pentru Tine în această seară. Părinte, mă rog să le dai botezul cu Duhul Sfânt. Sfințeşte-le sufletele și fă-i făpturi noi în Cristos.
Ți-i predau în numele iubitului tău Fiu, care a plătit prețul pentru a-i răscumpăra. Sunt ai Tăi, daruri dragi, Doamne. Isus a spus: “Nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu”. Nimeni nu este mai mare decât El. Și sunt în mâinile lui Dumnezeu.

E-74 Acum, cu capetele plecate și aceștia care au venit la altar, nu este nimic ce aţi putea face. Nu trebuie să simțiţi nimic. Isus nu a spus niciodată: “Aţi simțit asta?” El a spus: “Aţi crezut?”
Credeţi voi acum, că în condiția păcătoasă în care eraţi, ceva v-a convins că sunteţi greșiţi? Aţi venit aici pe baza Cuvântului lui Dumnezeu care v-a promis, că dacă vă mărturisiţi păcatele, El trebuie să le ierte. Și acum renunţați la păcatele voastre și Îl acceptați ca Mântuitor personal. Dacă vreți, cu capetele plecate, ridicați-vă mâinile. Fiecare dintre voi care aţi stat aici la altar, acceptați-L acum ca Mântuitor personal. Un procent de sută la sută, fiecare. Mulțumesc lui Dumnezeu! Acum vă declar creștini, credincioși, concetățeni ai împărăției, în numele lui Isus Cristos.
Acum, am să vă rog să faceţi ceva pentru mine. Vreau să... Pe camera aceea mică de acolo scrie “Cameră de rugăciune”. Vreau să vă faceţi loc prin această parte și să mergeţi acolo, în timp ce eu mai fac o chemare. Mergeţi acolo și rugaţi-vă în timp ce... Ne întâlnim cu voi în câteva minute. Mergeţi acolo, îngenuncheaţi și spuneţi: “Îți mulțumesc, Doamne Isuse, că mi-ai salvat sufletul”. Cred că Dumnezeu, chiar acolo vă va umple cu Duhul Sfânt, chiar acolo, în cameră.
Mergeţi pe aici și unul dintre frați vă va conduce. Acum, în timp ce aceștia merg acolo, iar instructorii pentru această lucrare vor merge cu ei... Acești oameni L-au acceptat pe Cristos ca Mântuitor personal.

E-75 Acum, pentru voi, care doriți botezul cu Duhul Sfânt, vreți să veniţi înainte în acest moment? Păşiţi înainte acum, în timp ce cântăm încă o dată.
Spuneţi: “Frate Branham, am tânjit după Duhul Sfânt de ani de zile, dar încă nu l-am primit niciodată”. Veniţi încoace. Dacă mă credeţi că sunt slujitorul lui, dacă credeţi că vă spun adevărul, veniţi aici. Lăsaţi-mă să mă rog pentru voi. Rugăciunea schimbă lucrurile. Face creaturi noi. Dacă sunteţi extrem de sinceri, veniţi acum, în timp ce cântăm.
Pe malurile furtunoase ale Iordanului stau
Și arunc un ochi plin de dorință,
Spre pământul frumos și fericit al Canaanului,
Unde se află posesia mea.
Sunt legat de această ţară promisă.
(Toţi cei care nu au Duhul Sfânt, vă chem. În numele lui Cristos, veniţi în faţă.)
O, cine va veni și va pleca cu mine?
Sunt legat de această ţară promisă.

E-76 Sunteţi sinceri? Aceştia sunt toţi din această clădire care nu au botezul cu Duhul Sfânt? Frate, soră, cum puteți voi, sub o asemenea presiune a Duhului Sfânt, să fiţi într-un loc în care nu aveţi Duhul Sfânt și nu vreţi rugăciune? Cum vă așteptați la vindecare, când nici măcar nu vreţi să vă vindecaţi sufletul de necredință pentru a primi Duhul Sfânt? Cum veţi primi vreodată vindecare divină pentru trupul vostru? Nu aţi vrea să veniţi? Sunteţi invitaţi.
Frate, soră, concetățeni care L-au acceptat deja pe Cristos ca Mântuitor al vostru, vreţi voi botezul cu Duhul Sfânt? În regulă. Vreau ca unii dintre voi oameni buni, care au Duhul Sfânt, veniți aici și puneți mâinile peste acești oameni, în timp ce ne rugăm pentru ei. Veniţi în faţă.
Acum puneți-vă mâinile peste cineva. Acolo, cei care aveţi Duhul Sfânt, unii dintre voi, frați slujitori, veniți aici. Puneţi-vă mâinile asupra acestor oameni ca reprezentare. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate Gene. Vino înainte. Veniți înainte, fraților. Veniți imediat și puneți-vă mâinile peste acești oameni, în timp ce ne rugăm. Asta e bine. Haide, frate Fred, asta e bine. Vino înainte. Aleluia!

E-77 Tatăl nostru ceresc, acești oameni caută botezul cu Duhul Sfânt. S-au săturat de acești struguri.
Vor lapte, miere. Vor să meargă în ţara promisă.
Te rog, Doamne, din toată inima mea, așa cum oamenii au mâinile puse unii peste alții, ca în numele lui Isus Cristos să le dai botezul cu Duhul Sfânt. Dă-le, Doamne. Rugăciunea credinței va face asta, știm. Ţi-i prezentăm în numele lui Isus, spre slava lui Dumnezeu. Amin.

E-78 Amin.
Aşa este. Toţi cei care doresc vindecare divină ridicați-vă mâinile. Toţi care vor să fie vindecaţi, ridicați-vă mâinile. Acum, cineva... puneţi-vă mâinile voastre peste ei acolo. Puneți-vă mâinile unul peste altul. Iată-i. Rugaţi-vă unul pentru celălalt. Suntem legați pentru țara promisă, pentru fiecare promisiune pe care a făcut-o Dumnezeu.
Tată Ceresc, aceștia sunt ai Tăi. Ţi-i prezint, Doamne. Vindecă bolnavii, umple-i cu Duhul Sfânt, pe cei nevoiași, Doamne. Ţi-i predau, Doamne Dumnezeule, Creatorul cerurilor şi al pământului, în numele lui Isus.