E-1 Suntem recunoscători în această dimineaţă pentru Prezenţa Domnului Dumnezeu, care a vrut să înceapă primele servicii dându-ne un mesaj, că-că ar trebui să "ascultăm şi să fim reverenţioşi" înaintea Lui, pentru că El are ceva să ne spună. Sunt sigur că El va face ceea ce a făgăduit. El Îşi respectă întotdeauna Cuvântul. Aşa că suntem recunoscători că suntem adunaţi împreună, în viaţă şi de această parte a Eternităţii în această dimineaţă, şi pentru că putem să ne închinăm din nou Domnului, şi să ne adunăm împreună şi să auzim de la El. Acesta este motivul pentru care ne adunăm, este tocmai în acest scop.

E-2 Acum, l-am cam luat cu asalt pe fratele Neville, pe neaşteptate, astăzi, din cauza unui anumit vis pe care l-am avut. Că... Eu cred în... eu... în vise. Eu cred că Dumnezeu tratează cu oamenii prin vise. Şi am avut un vis foarte neobişnuit, acum două nopţi. Că, mergeam pe un deal, pe o anumită coastă, mergeam spre un loc unde se mânca unde urma să-mi-să-mi iau cina. Şi am observat că, pe măsură ce mă apropiam de locul respectiv, se cânta muzică, o orchestră cânta muzică, cu viori, şi îi delecta pe oameni în timp ce mâncau. Şi era ceva ce nu mi-a plăcut, aşa că am ocolit acel lucru. Şi am întâlnit pe cineva care urca un deal. Şi m-am uitat, şi mulţi oameni urcau dealul spre acest loc unde se mânca. Dar eu m-am cam îndepărtat de ei, m¬am întors la dreapta, sau, la stânga.

E-3 Şi cumva, jos în vale, puteam vedea tabernacolul. Am auzit vocea cuiva, care spunea, "Întâlneşte-te cu fratele Branham la o aşa şi aşa trecere. El coboară dealul de acolo. Şi spune-i aşa şi aşa lucru." Şi m-am grăbit să ajung la această trecere.

E-4 Şi când persoana a urcat, era fratele Neville, purtând costumul său maro, arăta exact aşa cum arată acum cum stă acolo în această dimineaţă. Şi a zis, "Frate Branham, dacă vei fi în oraş," a zis, "ar fi un-un lucru bun dacă tu ai coborî, pentru că fratele Hank..." Acum, singurul frate Hank, care îl cunosc eu, este fratele Henry Carlson, noi îi spunem Hank. A zis, "S-ar putea săi se pară ciudat dacă nu ai vizita tabernacolul mai mult, dacă vei fi prin oraş, sau în apropierea oraşului pentru câteva zile." M-am trezit.

E-5 Şi, pentru asta, m-am simţit cam ciudat. Nu am vrut să mă bag în acea perioadă a săptămânii, până când nu l-am întrebat pe fratele Neville dacă avea ceva special pentru această dimineaţă, pentru biserică. Aşa că a fost amabil, ca întotdeauna, şi a zis, "Haide, vino." Aşa că doar am venit. L-am sunat ieri după¬amiază târziu şi am venit în această dimineaţă, pe neaşteptate pentru noi toţi.

E-6 Acum cred că ar fi un lucru bun, mai întâi, ca eu cumva să-să vă explic câteva lucruri. Sunt, probabil, o persoană foarte ciudată pentru mulţi oameni. Şi sunt destul de ciudat şi pentru mine însumi. Pentru că, încerc să urmez călăuzirea Duhului Sfânt, cât de aproape pot. Şi asta ne face să fim ciudaţi, vedeţi. Facem lucruri pe care noi-noi chiar ne punem jos şi ne întrebăm uneori, "De ce am făcut aşa ceva? Cum de am făcut aşa ceva?" Şi chiar atunci s-ar putea să te gândeşti că ai făcut exact ceea ce nu trebuia să faci. Dar dacă tu doar vei avea răbdare, şi vei avea credinţă şi dacă vei fi sigur că Dumnezeu te-a îndrumat să faci asta, vei descoperi că totul se va rezolva exact cum trebuie. Vedeţi? Şi de multe ori constatăm asta. Şi ştiu că fratele Neville a constatat asta, de multe ori. Şi liderii şi oamenii spirituali îşi dau seama de asta.

E-7 A fost un timp în viaţa mea că... Sincer să fiu, încă de când eram doar un băiat, nu m-am simţit niciodată chiar călăuzit să locuiesc în-în Jeffersonville. Întotdeauna a fost o situaţie fără speranţă de reuşită, pentru mine, să încerc să trăiesc aici. !n primul rând, clima este în mod groaznic în dezacord cu mine. În al doilea rând, se pare că există o deprimare a spiritului.

E-8 Dacă vă întoarceţi în trecut şi căutaţi aici pe undeva, dacă nu cumva a fost distrusă când a fost inundaţia, există o scrisoare în acest sens, pe care am avut-o, la prima chemare în slujire, că am început să plec. Iar fratele George DeArk şi cu mine...

E-9 Şi mama fratelui Graham Snelling, fratele Hawkins, care gestionează staţia de benzină din New Albany, şi mulţi dintre oameni, m-au întâlnit în faţă la un loc mic de adunare de rugăciune de aici. Şi chiar mi-au spus că, dacă voi rămâne, vor raţiona hrana copiilor lor, pentru-pentru a construi un tabernacol, ca să nu trebuiască să fie purtaţi din loc în loc.

E-10 Când am auzit-o pe acea mamă mică, cu un copil care se ţinea de mâna ei şi cu celălalt pe braţ, spunând că ar fi dispusă să raţioneze hrana copiilor ei, pentru a putea construi un loc unde să stea şi să se închine, a fost puţin prea mult pentru mine să suport. Aşa că fratele George şi cu mine ne-am adunat şi am hotărât să rămânem şi să construim tabernacolul.

E-11 Şi când tabernacolul a fost construit, se pare că întotdeauna... În dimineaţa în care am dedicat tabernacolul, a venit o vedenie, care este scrisă şi în piatra unghiulară de acolo, când Duhul Sfânt mi-a spus, "Acesta nu este tabernacolul tău." Vedeţi? Şi am întrebat unde este tabernacolul meu, şi El m-a pus sub cerul albastru strălucitor. Şi apoi El a spus, "Fă lucrarea unui evanghelist," şi aşa mai departe, după cum ştiţi. Este scris chiar şi în cărţi.

E-12 Toate aceste lucruri puse laolaltă. Şi într-o zi, când tundeam iarba acolo unde locuieşte acum fratele Wood, şi soacra mea locuia acolo pe atunci; stăteam pe treapta din spate, o treaptă mică şi veche din beton, acest loc mic acolo care l-am construit pentru soacra mea. Iar ea era un fel de îngrijitoare a bisericii la acea vreme, avea grijă. Şi, la fel de clar cum ar putea cineva să vorbească, un Glas mi-a vorbit, a spus, "Nu te pot binecuvânta niciodată atâta timp cât stai aici. Trebuie să te separi de oamenii tăi şi de acest loc." Ei bine, eu, asta m-a sfâşiat, timp de aproximativ o săptămână sau mai mult.

E-13 În mod constant, tot timpul, Ceva mă avertiza, "Pleacă, pleacă. Mută-te spre vest. Continuă să mergi spre vest." Ei bine, eu... asta mă preocupa tot timpul. Şi se pare că de fiecare dată...

E-14 Acum, mi-am făcut clar în minte că săptămâna aceasta urma să zbor la Tucson, unde urma să închiriez o locuinţă, să stăm acolo iarna aceasta; să înscriem copiii la şcoală, din septembrie. Aveam locul. Mi-a fost dat chiar şi un loc acolo. Dar este ceva ce... Şi-şi dacă aş fi plecat...

E-15 Aş vrea să spun un alt lucru. Chiar înainte de a construi această casă aici sus, casa păstorului, unde este acum, eu nu am vrut să construiesc acolo. Mama soţiei mele era bătrână. Şi ea chiar a plâns din cauza asta, a spus, "Chiar nu pot să o las pe mama aici, ştiind că este bătrână şi că s-ar putea să nu fie îngrijită." Ei bine, am înţeles asta. Eu înţeleg. Ea este mama ei, şi singura mamă pe care a avut-o vreodată, sau pe care o va avea vreodată. Aşa că am înţeles asta. Astfel eu-eu m-am rugat Domnului, am spus, "Doamne, pentru că mie nu îmi place acest loc," am spus, "fă-mă să fiu mulţumit. Voi merge oriunde vrei Tu să merg, de oriunde. Dar nu vreau să-mi întristez soţia, să o iau de aici, într-un ţinut străin, unde nu cunoaşte pe nimeni. Şi atunci sunt plecat tot timpul, oricum. Fă-mă doar să fiu mulţumit să fiu aici, cu ea."

E-16 Şi acum, când mama ei a fost luată şi s-a dus în Slavă, atunci iată că vine din nou îndemnul, vedeţi, acum de a pleca. Nu ştiu ce să fac.

E-17 Şi apoi, zilele trecute, când această doctrină pe care fraţii au început să o aibă în jur, m-am ridicat de la amvon ultima dată când am fost aici şi v-am spus că nu voi fi pe câmp atâta timp cât va fi aşa ceva. Deci, Iraţii au îndreptat cu bunăvoinţă toate acestea. Totul s-a lămurit. În douăzeci şi patru de ore, s-a terminat tot.

E-18 Acum asta îmi deschide din nou terenul. Nu ştiu ce să fac. Nu ştiu încotro să o iau. I-am cerut Domnului o vedenie. L-am rugat să-mi spună ce să fac. Dar El doar mă lasă în aşteptare.

E-19 Acum, aseară, când toţi copiii erau plecaţi, soţia mea şi toţi ceilalţi, de acasă, eu am făcut un angajament faţă de Domnul Dumnezeu. Şi i-am spus Domnului Dumnezeu, "Dacă mă vei binecuvânta în drumul pe care merg, Te voi sluji. Dar Tu va trebui să-mi arăţi unde să merg, şi cum să merg şi ce să fac." Aşadar, m-am angajat faţă de Domnul. Cu-cu slujba şi cu tot, m-am încredinţat Domnului. Şi am spus, "Oriunde vei deschide, orice vei face, voi merge pe acea cale. Până când Tu vei deschide o cale, voi continua aşa cum sunt până când Tu vei deschide calea." Şi L-am rugat să o facă atât de clar încât să nu fiu înşelat atunci, pentru că eu cred cu adevărat că ne aflăm chiar la o răscruce de drumuri la ceva care urmează să se întâmple.

E-20 Am auzit prorocit în această dimineaţă aici, de fratele Neville, sau a spus-o şi ştiam că aceasta-aceasta a fost o prorocie la care se referea. Acum, astfel, m-am rugat pentru voi toţi şi am nevoie ca voi toţi să vă rugaţi pentru mine, ca Duhul Sfânt să mă conducă exact unde trebuie să merg, ce trebuie să fac, ca să nu fac nicio greşeală.

E-21 Vedeţi, de multe ori, oamenii cred că un dar profetic, că Dumnezeu spune pur şi simplu "Te voi lua chiar de aici şi te voi pune aici. Acum tu du-te chiar aici." Şi El nu îţi spune toate aceste lucruri. Dacă ar fi făcut-o, atunci ce credinţă biruitoare ai avea? Vedeţi? Vezi, pe tine, El te lasă să stai singur mai mult decât pe oricine altcineva. Vedeţi? Puteţi veni cu toţii la mine şi să-mi cereţi anumite lucruri, şi El încă nu a dat greş niciodată ci El vă dă răspunsul. Aşa este. Da. Dar eu pot să-I cer lucruri pentru mine, şi de multe ori mă lasă singur, vedeţi, doar mă lasă să merg înainte şi să intru în asta.

E-22 Am lucruri acum pe care trebuie să le rezolv singur, şi decizii pe care trebuie să le iau. Iar aceasta este una atât de vitală, încât nu pot să o iau cu exactitate până când nu sunt sigur că este El cel care îmi vorbeşte. Iar eu-eu... El nu vrea să îmi dea o vedenie. El doar mă lasă singur. Aşa că doar stau ca un orfan, ca şi cum, în această dimineaţă, eu-eu nu ştiu încotro să mă îndrept. Aşa că, am încredinţat Domnului acest lucru.

E-23 Eu-eu am simţit că atunci, când am visat asta, că ar trebui să mă întorc aici la tabernacol şi să-l ajut pe fratele Neville până când doar se va întâmpla altceva pe drum. Aşadar, voi fi alături de el.

E-24 L-am întrebat pe fratele Neville cu câteva momente în urmă, "Cum progresează biserica?"
Şi el a spus, "Bine."

E-25 Şi aşa am auzit că încă mai aveţi daruri şi lucruri spirituale printre voi, care lucrează, darurile de prorocie, şi-şi vorbirea în limbi, şi tălmăcirea limbilor, pe care tocmai le-am auzit acum câteva momente. Şi aceste lucruri sunt ziditoare pentru biserică, şi foarte mult.

E-26 Dar m-am gândit, poate că în seara aceasta aş putea, dacă fratele Neville... Dacă Duhul Sfânt nu ne îndrumă spre altceva, în seara aceasta aş vrea să am o... Voi toţi, înainte să plecaţi în această dimineaţă, să scrieţi o întrebare şi să o puneţi aici, vreo întrebare în mintea voastră, ca să aflăm ce gândeşte biserica. Cam acesta este modul pe care îl au păstorii ca să afle exact ce este pe inima oamenilor. Şi fiecare dintre voi care aveţi o întrebare, scrieţi-o şi puneţi-o aici. Dacă nu aveţi o bucată de hârtie să-pe care să scrieţi în această dimineaţă, atunci scrieţi¬o deseară, devreme. Aşadar, aş vrea să am cât mai mult timp posibil, asupra lor, ca să le examinez şi să vă răspund Scriptural.

E-27 Apoi, dacă este voia Domnului, dacă este voia lui Dumnezeu, am făcut o declaraţie aici, nu cu mult timp în urmă, că aş vrea să vă vorbesc despre ultimele şapte Peceţi ale... din Apocalipsa. Acum, dacă am... nu aş putea să parcurg toate aceste Peceţi în acest an, pentru că ar fi nevoie de la capitolul 6 din Apocalipsa, prin-până la capitolul 19, ca să parcurgem acele Peceţi. Dar la primele trei sau patru dintre ele s-ar putea răspunde într-o seară, cred, fiecare Pecete ar lua o seară.

E-28 Acum, dacă înţelegem, vedeţi, unde ne oprim chiar în acea Carte a Apocalipsei, unde Biserica a fost luată sus în Slavă, atunci restul se ocupă de Iudei, nu de Biserică, deloc. Se ocupă de naţiunea Iudaică. Prin urmare, noi trebuie să ne întoarcem, de la Răpirea Bisericii, şi să luăm... Noi vedem aici ce se întâmplă în timpul acelor Peceţi şi în timpul Bisericii Neamurilor. Biserica fiind plecată; şi cu naţiunea Israelului, se duce înapoi şi aduce Israelul de la momentul în care a rămas cu ei, până la timpul modern; şi venirea lui Mesia, când ei îl vor primi pe Mesia.

E-29 Acum aţi înţeles? Biserica este luată sus. Dumnezeu s-a ocupat mai întâi de Biserică, de Epocile Bisericii. Am analizat asta. Apoi, Biserica este luată sus în Slavă. Atunci Duhul Sfânt se întoarce şi ia Israelul, ca naţiune. Şi o aduce până la acest punct, în timp ce are loc Cina Nunţii, şi apoi Îi aduce înapoi din nou la sfârşitul acelui timp. Voi avea tabla mea sus, şi voi putea să fac o schemă şi să învăţ asta, când va veni timpul. Apoi Domnul se întoarce cu Mireasa, şi Israel O vede. Şi, oh, ce timp va fi acela!

E-30 Acum, înainte de a putea lega corect acest lucru, este o lecţie importantă care este o poticnire pentru teologi şi pentru mulţi, şi pentru învăţătorii din toate timpurile, şi pentru oamenii din Biserica lui Cristos şi pentru cei care vin să audă acest lucru, adică, cele Şaptezeci de Săptămâni ale lui Daniel. Avem... Nu putem merge mai departe în Apocalipsa până nu facem legătura între Mireasă şi Israel cu cele Şaptezeci de Săptămâni ale lui Daniel. Şi poate, dacă este voia lui Dumnezeu, astfel încât dacă El îmi va vorbi în viitor, să vorbesc despre unele dintre aceste Şaptezeci de Săptămâni... sau, nu Şaptezeci de Săptămâni, ci ultimele şapte Peceţi. Apoi, duminica viitoare, voi încerca să iau cele Şaptezeci de Săptămâni ale lui Daniel, duminica viitoare, cu voia Domnului. Şi atunci asta va deschide terenul atunci, dacă El ne va călăuzi, să începem cu celelalte. Ei bine, vom afla de atunci încolo.

E-31 Eu şi Fratele Neville vom lucra împreună la acest lucru, şi vom face tot ce putem pentru beneficiul oamenilor.

E-32 Acum, de fiecare dată când ne întoarcem, noi ne rugăm pentru cei bolnavi, întotdeauna ne bucurăm să facem asta. Şi probabil că o voi face la fiecare adunare, dacă oamenii sunt bolnavi, să ne rugăm pentru ei.

E-33 Nu doresc să mai am niciun discernământ. Vedeţi, acum iată ce s-a întâmplat. Eu am încercat. Şi ştiu că am făcut lucruri care nu sunt corecte; dar am încercat să trăiesc suficient de aproape de Dumnezeu, tot timpul, de Dumnezeu, aşa este cum se întâmplau aceste vedenii, cum aveau loc. Chiar şi oameni care pierdeau lucruri, şi mă sunau, mă rugau să mă duc să mă rog la Domnul, să întreb unde se aflau. Cum Isai care a pierdut catârii şi băieţii au coborât să-l caute pe profet, şi el le-a spus cum că catârii s-au întors deja acasă. Şi aşa mai departe, asta este perfect în regulă. Dar devin atât de multe, atât de mulţi oameni... Nu doar într-o localitate ca aceasta; este din întreaga lume, vedeţi. Aşa că asta chiar devine, mă ţine aşa de stresat, şi apoi te ţine tot timpul pe muchie de cuţit, până când a ajuns la un punct...

E-34 Şi asta-i ce i-a făcut pe fraţi să înceapă doctrina, că eu aş fi Domnul Isus Cristos întrupat. Şi noi ştim că asta ar fi distrus întreaga Slujbă şi ar fi adus ocară asupra lui Cristos şi asupra tuturor lucrurilor. Vedeţi? Astfel iată de ce a trebuit să-i scutur zdravăn, ca să opresc imediat acest lucru, ca să le fac de cunoscut că asta nu era de la Dumnezeu, ci de la diavol. Vedeţi? Şi ei sunt oameni buni. Şi asta a demonstrat că acei oameni sunt născuţi din nou din Duhul lui Dumnezeu, pentru că, atunci când au văzut Adevărul cu Scriptura, s-au întors la Dumnezeu, exact, vedeţi, imediat. Deci, asta a demonstrat că era Satan care încerca să facă ceva cu acei oameni; toţi erau oameni evlavioşi şi Creştini.

E-35 Şi asta i-a făcut pe mulţi dintre ei să-mi spună, "Frate Branham, avem mai multă încredere în tine acum decât am avut vreodată."

E-36 Pentru că vedeţi, ce, cu darul pe care mi l-a dat Dumnezeu, ce aş fi putut face cu el? Să arunc naţiunea la picioarele mele, sau, oamenii. Ceea ce noi numim o naţiune, nu este "cosmos" aici afară, carnea de tun şi aşa mai departe. Mă refer la Creştini, la adevăraţii credincioşi, asta este centrul... Vorbim despre naţiune, predicăm despre "oamenii născuţi din nou," despre asta vorbim noi, naţiunea. Nu chiar toţi aici afară, care este chiar murdărie şi contaminare ce trăim în lume, este doar-este doar pulberea pământului care se întoarce înapoi. Vorbesc despre Creştinii născuţi din nou, oameni care sunt Creştini adevăraţi.

E-37 Aştept ca un om să îmi reproşeze din nou în legătură cu ceva. Cineva a venit la mine nu de mult şi a zis, "Ideea însăşi, a lui Cristos să scuipe pe pământ, cu saliva Sa, şi să facă tină şi să ungă cu ea ochii cuiva." A zis, "Cât de murdar şi spurcat a fost asta, ca El să scuipe, cu scuipatul din gura Lui! Cât de neigienic a fost, să scuipe în ţărână, să facă turte de noroi şi să le pună pe ochii cuiva."
Am spus, "Dar el s-a întors văzând." Vedeţi, asta este.

E-38 Şi acelaşi om! Au deschis o tabără de nudişti aproape de casa mea, ştiţi, piscina. Şi-şi acel om a luat un bilet pentru fiecare dintre copiii lui ca să meargă acolo şi să înoate în acea piscină. Şi el şi soţia lui se duc şi ei în acea piscină. Scuzaţi-mă, surorile mele. Dar unde acele femei înoată acolo, cam o sută de femei, sau două, în fiecare zi; femei, toată acea mizerie şi lucruri, şi femeile de astăzi, şi se spală în acea apă, acea mizerie şi murdărie în gura lor şi înghit asta şi o scuipă. Chiar vreau ca el să mă atace, vedeţi.

E-39 Ei au spus, "Dacă-dacă Cristos ar trăi astăzi, L-ar fi arestat pentru acel lucru neigienic."

E-40 Ce ziceţi de asta? Sunt sigur că înţelegeţi ce vreau să spun. Se duc direct în acea piscină, şi multe dintre ele cu boli, sifilitice, gonoree şi toate celelalte, chiar acolo. Şi chiar scuipă din gură, şi orice de genul acesta, şi se spală acolo înăuntru aşa. Şi asta e igienic, nu-i aşa?

E-41 Aşa că, oh, vai, această zi în care trăim, frate, soră! Este timpul pentru Venirea Domnului! Şi Biserica are o singură nădejde, şi anume Venirea Domnului.

E-42 Ei bine, eu nu pot opri aceste lucruri; nu este nevoie. Biblia a prezis că vor fi aici. Eu nu le pot opri. Dar vreau ca glasul meu să fie înregistrat în Cer, că am fost împotriva lor, când va veni timpul pentru Judecată. Am fost împotriva acestor lucruri.

E-43 Eu încă cred că această Biblie este Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci nu este nimic altceva în lume, care este contrar Acestuia, să Îl poată opri vreodată. Dar această Biblie de aici, acesta este Adevărul, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa că acum haideţi să ne-ne-ne retragem pânzele noastre şi să ancorăm puţin pe ţărmul liniştit al Adăpostului de Odihnă. Şi-şi putem pleca mâine undeva, dar haideţi să ancorăm acum şi să ascultăm glasul Tatălui nostru Ceresc, în timp ce El ne va vorbi prin Cuvântul Său, avem încredere, astăzi.

E-44 Şi în seara aceasta, acum, voi pregătiţi orice întrebare mică pe care o aveţi. Acum, nu ceva care va răni pe cineva. Dacă faceţi asta, atunci este... Nu aş răspunde la aceea, de la bun început, vedeţi. Dar voi, ceva-altceva, spuneţi, "Ei bine, acum, dacă eu fac un anumit lucru, spune Dumnezeu că ar trebui să facem asta?" Sau, ştiţi, mici întrebări care le aveţi pe inimă. Sau, "Avem daruri care lucrează cu noi, frate Branham, şi ar trebui să le folosim în acest fel sau în acel fel? Sau, ce ar trebui să facem?"
Ceva la care aş putea să vă răspund înapoi din Scriptură, vedeţi. Scrieţi ceva scurt. Aş fi bucuros. Şi dacă nu este niciuna, atunci voi lua un subiect oarecare, şi vă voi predica deseară, cu voia Domnului. Este duminică şi am fost...

E-45 Duminica trecută pornisem să mă duc la fratele Cauble. Şi am auzit clopotul acestei biserici bătând, şi m-am plimbat înainte şi înapoi prin curte. Nu am mai putut rezista. Asta a fost tot. V-am auzit, aşa că eu-eu-eu a trebuit să vin.

E-46 Aştfel acum haideţi să ne plecăm capetele acum şi să vorbim cu Creatorul nostru, şi deci într-un cuvânt de rugăciune. Are cineva o cerere specială? Doar ridicaţi mâinile, spuneţi doar, "Eu..." Doar faceţi-o cunoscută. Dumnezeu ştie ce aveţi pe inimă. Acum doar păstraţi-vă cererea în minte.

E-47 Preasfinte Dumnezeu, Care ai creat Cerurile şi pământul prin Cuvântul gurii Tale, prin gândurile minţii Tale, venim în Prezenţa Ta, prin Isus Cristos, Domnul nostru, pentru a-Ţi mulţumi pentru tot ceea ce ai făcut pentru noi. Şi Îţi suntem atât de recunoscători, Doamne, în această dimineaţă, pentru faptul că ştim unde ne aflăm, pentru că cunoaştem poziţia în care ne aflăm în această dimineaţă, şi istoria timpului, şi viitorul care urmează. Ştim astăzi, că prin harul lui Dumnezeu, că am fost spălaţi în Sângele Calvarului, că suntem pregătiţi, cu credinţă în inimile noastre, să-L întâlnim pe El, dacă ar veni astăzi. Ar trebui să spunem, "Da, vino, Doamne Isuse."

E-48 Şi vedem cum păcatul se îngrămădeşte, până când pare că lumea se clatină sub impactul păcatului. Cum ar fi băutura şi jocurile de noroc, şi îmbuibările, şi desfrâul, şi nuditatea, şi, O Dumnezeule, mizeria, necurăţia şi spurcăciunea oamenilor. Şi cum ei, dacă ar putea doar să realizeze, Doamne! Oare acei oameni, care se îmbracă aşa, în acele haine vechi şi necuviincioase, şi ies pe stradă, îşi dau seama că nu sunt decât gândaci şi praf, că poate peste o săptămână gândacii vor mânca acel trup pe care îl slăvesc atât de mult? Îşi dau ei seama că viermii îl vor mânca, şi că sufletul lor va fi acolo, într¬o Eternitate fără Dumnezeu, fără Cristos, fără nicio speranţă, scufundându-se într-o disperare profundă, pentru a fi pur şi simplu anihilat la Venirea Sa? O, Dumnezeule, dă-ne glasuri de¬de avertizare, ca să putem avertiza fiecare suflet de acest pericol de care se apropie ei.

E-49 Fi cu noi astăzi. Dă-ne "cuvinte de înţelepciune," aşa cum a spus odată Solomon în Eclesiastul, că noi vom fi "ziditori înţelepţi," că vom fi "păstorii acestei adunări." Şi ne rugăm, Doamne, ca, atunci când căutăm cuvinte să vorbim, ca ele să fie¬să fie capodopere care să cuprindă inima care are atâta nevoie aici în această dimineaţă.

E-50 Noi nu am venit şi nu ne-am adunat astăzi sub acest acoperiş încins doar pentru a fi văzuţi, ci am venit aici pentru că Te iubim şi pentru că suntem doritori să ascultăm din partea Ta. Tu eşti Iubitul nostru pe care Îl iubim, şi dorim să auzim Cuvinte de la Tine. Suntem recunoscători pentru ceea ce am auzit deja. Va rămâne mult timp cu noi. Acum dă-ne porţia pe care o ai pentru noi astăzi, în timp ce Te aşteptăm în continuare. Cerem acest lucru în Numele lui Isus şi de dragul Lui. Amin.

E-51 Acum este... [O soră vorbeşte în limbi, un frate tălmăceşte – Ed.]

E-52 Suntem recunoscători pentru aceste exaltări din partea Duhului, ele ne spun şi ne avertizează să fim atenţi la Cuvintele pe care poate Duhul Sfânt ni le va spune astăzi. Şi nu ştim exact ce ne pregăteşte El, dar noi ştim că trebuie să fie ceva ce va aduce El. Poate că este o întrebare care o aveţi în minte, pe care El o va spune aici. S-ar putea ca El să o spună prin Mesajul din această dimineaţă. S-ar putea să o spună deseară la slujbă. El, undeva pe parcursul zilei de astăzi, El încearcă, parcă, să avertizeze pe cineva să prindă Cuvintele.

E-53 Acum, ca să ne întoarcem la Cuvântul scris, să mergem în Cartea Exodului, pentru lecţia de Şcoală duminicală.

E-54 Aveţi un serviciu de botez? [Fratele Neville spune, "Nu, nu până deseară la ora şase." – Ed.] Nu. Serviciul de botez la ora şase în această după-amiază.

E-55 Să mergem la capitolul 17 din Exodul şi să începem cu-cu versetul 5, cred, versetele 5 şi 6 din capitolul 17 din Exodul.
Şi DOMNUL a zis lui Moise, Treci înaintea poporului şi ia cu tine vreo câţiva dintre bătrânii lui Israel; şi toiagul tău, cu care ai lovit râul, şi ia-l în mână şi porneşte.
Iată, Eu voi sta înaintea ta... pe stânca din Horeb; şi... vei lovi stânca şi va ţâşni apă din ea ca să bea poporul. Şi Moise a făcut aşa în faţa bătrânilor lui Israel.

E-56 Acum, dacă ar trebui să numim asta ca un mic text pentru Şcoala duminicală, aş dori să îl iau ca subiect pentru lecţia din această dimineaţă, Apa Din Stâncă Veşnic Prezentă.

E-57 Noi ştim că Israel a fost întotdeauna un exemplu istoric al bisericii. Pentru că, Israel a fost poporul lui Dumnezeu până când a ieşit din Egipt, şi apoi ei au fost biserica lui Dumnezeu pentru că au fost separaţi de restul lumii.

E-58 Şi când suntem separaţi de restul lumii, atunci devenim biserica. Dar atâta timp cât suntem încurcaţi cu restul lumii, atunci nu suntem în biserică. Acum sper că asta coboară foarte adânc, îşi prinde locul. Vedeţi, noi nu suntem biserica până când nu suntem separaţi de lume. Să ne despărţim, să ieşim din mijlocul oamenilor necuraţi, să nu avem de-a face cu ei şi să nu fim părtaşi la păcatele lor. Nu vă înjugaţi cu necredincioşii, ci separaţi-vă de lucrurile lumii.

E-59 Şi când Israel era în Egipt, ei erau poporul lui Dumnezeu. Apoi, când au fost chemaţi afară, sau au avut exodul, ieşirea, atunci au fost numiţi biserica, pentru că atunci ei s-au separat de restul lumii.

E-60 Şi chiar cuvântul biserică înseamnă "chemat afară." Exod, "ieşit." Fiecare dintre noi, ca şi Creştini, am avut un exod în viaţa noastră. Am avut un moment în care noi am fost chemaţi afară din mijlocul asociaţilor noştri, chemaţi afară din mijlocul oamenilor cu care aveam părtăşie cândva, şi am devenit oameni diferiţi, pentru a umbla cu oameni diferiţi, care au acţionat într¬un mod diferit şi au vorbit într-un mod diferit. A fost un exod în viaţa noastră.

E-61 Un exemplu foarte bun pe care ni l-a dat Israelul, despre atunci când Dumnezeu i-a chemat afară. Ei au avut un exod şi au ieşit dintre popoarele lumii, şi au devenit o naţiune separată, pentru Dumnezeu, un popor aparte. Au mers sub umbrele scaunului de îndurare. Au trăit şi au mers cu marele Stâlp de Foc. Şi Dumnezeu i-a adus din Egipt, la ţara pe care o făgăduise.

E-62 Şi, în acest exod, li s-a dat un conducător spiritual, un conducător, care a fost Moise, un mare profet uns, care a fost un-un om mare. Era un om evlavios, s-a născut un om evlavios. Dumnezeu l-a chemat de la mama sa, chiar înainte de acea vreme; Dumnezeu l-a rânduit înainte de întemeierea lumii, să fie un lider pentru acea generaţie, ca să aducă poporului acest exod.

E-63 Aici, nu demult, le-am vorbit copiilor mici, aici, în tabernacol, şi am avut o mică predică pentru ei; şi am povestit, sau am relatat o mică ilustraţie despre cum Iochebed, cum s¬a rugat, ea şi Amram, tatăl lui Moise, despre cum să facă ceva pentru eliberarea poporului. Şi Amram a văzut viziunea lui Dumnezeu care stătea, sau a unui Înger, care indica spre nord, şi i-a spus ce urma să se întâmple. Şi s-a născut micuţul Moise. Şi ei nu s-au temut de poruncile împăratului, nici de ameninţări. Au ştiut că Dumnezeu avea mâna Sa asupra lui Moise, şi asta era tot. Aşa este. Indiferent ce spunea împăratul, ce spunea lumea politică, ce spunea orice altceva, ei ştiau că Dumnezeu Îşi avea mâna asupra lui Moise. Aşa că nu le-a fost frică să-l lase, chiar în mijlocul crocodililor; când erau toţi chiar îngrăşaţi cu copilaşii Evrei, care au fost daţi acolo afară ca hrană la crocodili. Şi totuşi, Moise a fost pus doar într-o arcă mică şi trimis chiar printre crocodili, direct în mijlocul lor. Pentru că nu se temeau de nimic, ei ştiau că Dumnezeu avea mâna Lui asupra lui Moise.

E-64 Ei bine, acum, dacă doar am putea să ştim acelaşi lucru, că marele nostru Conducător, Duhul Sfânt, Dumnezeu L-a trimis, şi El este Conducătorul nostru, şi nu contează ce spune lumea, şi cât de mult râd de voi şi îşi bat joc de voi, noi ne urmăm Conducătorul! Dumnezeu a trimis Duhul Sfânt ca să fie Conducătorul nostru. Vedeţi? "Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea. Dar voi Mă veţi vedea, pentru că Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii." Aşadar, marele nostru Conducător este cu noi, Duhul Sfânt. Acum noi trebuie să îl urmăm pe acest Conducător şi să facem exact ceea ce spune El să facem. Şi acest Conducător nu ne va abate niciodată de pe cale, El ne va ţine tot timpul exact pe calea Scripturii. Dar El nu va merge niciodată într-o parte pentru ceva, şi în această parte pentru ceva. El va rămâne drept pe drumul Scripturilor.

E-65 Şi Moise avea un traseu pe care el trebuia să-l ia pe Israel, şi să parcurgă apoi direct peste Marea Roşie, direct peste Iordan, direct în ţara făgăduită, direct prin pustiu. Nu a fost Moise cel care a ieşit din rând. Nu a fost Dumnezeu cel care a ieşit din rând. A fost poporul care a depăşit linia, care a cauzat problema. Aşadar, să ţinem cont de aceste lucruri acum. (Scuzaţi-mă.)

E-66 Moise, ca conducător uns. În cele din urmă, după ce a arătat poporului, prin semne şi minuni, ceea ce numai Dumnezeu putea face, el a făcut aceste semne şi minuni în faţa bătrânilor lui Israel şi în faţa lui Israel, până când au fost convinşi că acest Moise era unsul care urma să-i scoată din această ţară, spre acea ţară frumoasă care le-a fost făgăduită. Atunci, când au văzut aceste lucruri măreţe pe care le-a făcut Moise în numele lui Dumnezeu, au fost dispuşi să-l urmeze. Şi el i-a scos, i-a condus prin Marea Roşie, au trecut dincolo, au fost pe pământ uscat, şi au intrat în călătoria în pustiu, care înseamnă perioada încercărilor.

E-67 Când un om Îl primeşte pe Cristos ca Mântuitor, totul este pe acoperişul casei. Dar, înainte ca acest om să poată intra în botezul Duhului Sfânt, această persoană, trebuie să aibă mai întâi un proces de sfinţire. El trebuie să aibă o perioadă de încercare în viaţa sa. Toţi aţi avut asta. El a avut acest timp de încercare. "Fiecare fiu care vine la Dumnezeu, este mai întâi bătut cu nuiaua, pedepsit, disciplinat. Şi dacă nu putem suporta pedeapsa, atunci asta demonstrează că nu suntem copii ai lui Dumnezeu; suntem copii din curvie şi nu suntem copii ai lui Dumnezeu," a spus Biblia. Dar dacă putem suporta pedeapsa, ştiind că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu," atunci suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu, atunci El ne pecetluieşte cu Duhul Sfânt până în ziua răscumpărării noastre. Vedeţi, aceasta este pedeapsa, efortul, lucrul prin care trecem.
Iar Israel, ca simbol istoric, a trebuit să suporte această pedeapsă.

E-68 Acum, când erau în Egipt, şi Dumnezeu l-a trimis pe Moise. Şi el a întins toiagul şi puricii şi păduchii au venit pe pământ. L-a întins spre soare, şi acesta a apus. L-a întins peste ape, şi ele s-au transformat în sânge. Ei bine, Israel era în Canaan... în-în Gosen, aveau chiar un timp glorios; soarele nu a apus niciodată, plăgile nu i-au lovit niciodată; ei bine, ei chiar aveau un timp glorios!

E-69 La fel cum aţi făcut şi voi când aţi fost mântuiţi pentru prima dată. Totul, păsările cântau diferit şi toată lumea era dulce. Şi, oh, vai, cum era totul chiar minunat când aţi fost mântuiţi prima dată! Apoi a venit perioada de încercare, de pedeapsă, de sfinţire, sfinţindu-vă de lucrurile lumii, "dând la o parte greutăţile care vă înfăşoară atât de lesne." Tu, ca bărbat, a trebuit să te opreşti din fumat, să te opreşti din băut, să te opreşti de la a mai merge la sala de biliard, la partidele de cărţi toată noaptea. Toate acele lucruri, a trebuit să te sfinţeşti de ele, prin credinţa în Sângele lui Isus Cristos. Să te sfinţeşti pe tine însuţi! Voi, femeile, a trebuit să vă lăsaţi părul să crească, să vă lungiţi rochiile şi să vă purtaţi altfel de cum o făceaţi. Timpul de sfinţire! De multe ori se răzvrătesc şi se întorc; ei bine, acela nu este un fiu al lui Dumnezeu, vedeţi. Un fiu al lui Dumnezeu priveşte direct la Calvar şi ştie că este spre binele lui.

E-70 Aşa că, în acea perioadă de timp, este când a survenit marea cădere, în Israel. Pe perioada acestui timp încărcat, atunci poporul a început să cadă, de pe o parte pe alta. Atunci, în conversaţiile lor, "Ei bine, am vrea să fim din nou în Egipt. Ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă." Cu alte cuvinte, dacă aş lua-o din punct de vedere istoric acum, asta au spus.

E-71 Acum, în zilele noastre, ar fi, "Oh, în fiecare miercuri seara, întâlnire de rugăciune! În fiecare duminică dimineaţa, înapoi la biserică! Ce auzim? Acelaşi lucru; predicatorul se ridică în picioare şi predică; cântări; mergem înapoi." Vedeţi, atunci mergi doar ca să îţi faci datoria. Nu eşti un închinător. Un închinător se duce acolo ca să se închine, să se exprime înaintea Dumnezeului său, să Îl laude pe Dumnezeu pentru bunătatea Sa; la fiecare Cuvânt, el se agaţă de Acesta.

E-72 La fel ca într-o relaţie de dragoste. Dacă mergeai cu o fată pentru că ştiai că este o datorie, sau tu mergeai cu un băiat, când erai tânără. "Mama vrea să mă duc cu tipul ăsta, dar eu pur şi simplu nu-l suport." Nu găseşti nimic în faptul că vine să te vadă. Sau, dacă e la fel despre fată cu băiat, sau băiat cu fată. Te duci cu ea, ea te plictiseşte; mama vrea să te duci cu ea pentru că este genul de fată care îi place mamei. Vezi, te plictiseşte; nu este o relaţie de dragoste. Dar ţie nu-ţi pasă, nu vrei să te pregăteşti, nu vrei să te duci să o vezi. Şi este un... Păi, este un lucru îngrozi tor. Şi când el vine să te vadă, vai, ai vrea ca el să se grăbească, să plece acasă.

E-73 La fel se întâmplă şi atunci când tu, "De ce predică atât de mult? Ce-i cu toate chestiile astea, şi cu toate celelalte?" Vezi, nu eşti îndrăgostit.

E-74 Dar când te agăţi cu adevărat de fiecare Cuvânt, aşa cum v¬a avertizat Duhul în această dimineaţă, vedeţi, "Să ne agăţăm de fiecare Cuvânt." Poate asta este despre ce v-a vorbit El. Să vă ţineţi! Este Viaţa Eternă, fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Este o bucurie să mergi la biserică, în orice împrejurare. Fie că e cald, fie că e frig, fie că e indiferentă, fie că oamenii se agită, mârâie, orice ar face, tot este o bucurie să asculţi Cuvântul Domnului. Atunci eşti îndrăgostit atunci de Cristos, vezi, îţi place să mergi la biserică.

E-75 "Bine, dragă, iată că e din nou duminică dimineaţa, cred că trebuie să-i pregătim pe copii şi să mergem acolo. Vai, ce plictiseală!" Vezi, nu eşti îndrăgostit.

E-76 Dar dacă eşti cu adevărat îndrăgostit, abia aştepţi să vină duminica dimineaţa, trebuie chiar să te duci acolo cu ei. Şi ajungem, şi ca să pleci... Oamenii lui Dumnezeu, ei nu te plictisesc. Păi, ei sunt-sunt fraţi şi surori. Aşa cum obişnuiam să spun, "Devii la fel de gros ca melasa de sorg într-o dimineaţă rece." Asta-asta nu curge, rămâne compactă, ştiţi, se lipeşte tare. Acum, este o expresie nepoliticoasă, dar asta-i-asta-asta este pentru că încerc să vă fac să înţelegeţi ce vreau să spun, vedeţi. Vă alipiţi împreună. Şi cu cât se face mai frig, cu atât se lipesc mai tare. Şi aşa ar trebui să fie şi la noi. Cu câte mai frig...
Când prietenii pământeşti te abandonează, Şi mai aproape de El agaţă-te!

E-77 Şi ceea ce iubim, unii la alţii, nu este pentru că suntem cineva; ci este Cristosul din celălalt, pe care îl iubim, vedeţi. Este Dumnezeul care este în fiinţa noastră, ceea ce iubim. Acum ne place să ne adunăm. Cântam cândva vechiul imn:
Binecuvântată să fie legătura care leagă
Inimile noastre în dragoste Creştină;
Părtăşia în acelaşi gând
Este ca şi cea de Sus. (Vedeţi?)
Părtăşia în acelaşi gând
Este ca şi cea de Sus.
În faţa Tronului Tatălui nostru,
Ne revărsăm rugăciunile noastre arzătoare;
Temerile noastre, nădejdile noastre, scopul nostru sunt una,
Mângâierile şi grijile noastre.

E-78 Vedeţi? Da, domnule! Când cineva a primit o binecuvântare, suntem toţi fericiţi de asta. Când cineva este trist, noi suntem trişti cu el. Noi-noi vrem să fim toţi împreună. Acum aşa ar trebui să fim.

E-79 Şi aşa trebuia să fie Israelul. Dar a devenit împovărător, "Oh, această pâine dextrinată!" Pâinea Îngerilor, "Ei bine, ce ne pasă de această pâine dextrinată? Ni s-a scârbit sufletul de aceste lucruri! Şi totul este greşit. Şi-şi mana asta veche care cade în fiecare noapte, păi, mai bine am mânca nişte usturoi şi praz din Egipt." Vedeţi, inimile lor nu erau pregătite pentru călătorie.

E-80 Şi când un bărbat sau o femeie începe să se plângă de mersul la biserică, se plictisesc atât de mult să meargă la biserică, ei nu sunt pregătiţi pentru călătorie. Aşa este. Este ceva greşit pe undeva.

E-81 Oh, când Îl iubiţi pe Dumnezeu şi vă gândiţi că veţi merge în Cer, şi veţi merge toţi împreună:
Ce părtăşie, ce bucurie Divină,
Mă sprijin pe braţul veşnic;
Oh, ce pace binecuvântată cu Domnul meu atât de aproape,
Mă sprijin pe braţul Său veşnic.
Ce... Noi cântăm acele imnuri.
Ne împărtăşim necazurile noastre comune,
Povara noastră comună o purtăm;
Şi adesea unul pentru celălalt curge
O lacrimă de compasiune.
Când ne despărţim,
Asta ne provoacă durere lăuntrică;
Dar noi încă vom fi uniţi în inimă,
Şi sperăm să ne întâlnim din nou la următoarea adunare de rugăciune. (Da, domnule, încă uni ţi în inimă! )

E-82 Acum vă pregătiţi pentru călătorie, vedeţi, sunteţi gata să mergeţi în Ţara făgăduită. Vremurile de încercare, acolo este terenul periculos; pustiul, vremurile de încercare.

E-83 Israel, în vremea ei de încercare, a ajuns să se certe şi să protesteze între ei, şi să se scârbească de hrană. Şi au vrut să se întoarcă în Egipt.

E-84 Şi apoi au început să se plângă de conducătorul lor. Oh, se temeau că îi duce în rătăcire; după ce el s-a dovedit a fi un conducător, şi Dumnezeu a dovedit că el era conducătorul. "Ei bine, poate că noi am acţionat un pic cam fanatic. Şi-şi poate că am pornit, totul pe picior greşit," sau, ceva de genul acesta, vedeţi, ei vorbeau între ei împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise, a lui Dumnezeu şi a conducătorului Său.

E-85 Acum, când ajungem la un punct, să spunem, "Nu ştiu dacă Cuvântul înseamnă Asta, sau nu," şi, "Nu ştiu despre Duhul Sfânt; sunt puţin sceptic în privinţa Asta. Cunosc alţii care nu ştiu." Ei bine, mergeţi înainte, spre Egipt. Vedeţi?

E-86 Dar dacă eşti cu adevărat hotărât să rămâi pe drum, rămâi drept cu acest Conducător, cu Duhul Sfânt, rămâi drept cu Cuvântul. Şi dacă rămâi cu Duhul, Acesta te va ţine în Cuvânt. Aşa este. Te va duce chiar pe traseu, pe calea Cuvântului. Şi să nu te temi de Acesta. Nu va face niciun rău, doar te va ajuta dacă eşti rănit. Va vindeca toate rănile, Duhul Sfânt o va face.

E-87 Acum aflăm că, de-a lungul acestui drum, după ce au ajuns în acest fel, ei au ajuns la un loc numit Horeb. Şi H-o-r-e-b, Horeb, apoi aflăm... Să analizăm acest nume. Iată unde numele Horeb înseamnă un "loc uscat" sau un "deşert."

E-88 Şi când ieşim din părtăşie unii cu alţii în biserică şi din părtăşia cu Duhul Sfânt, lucrul acesta ne aduce într-un loc uscat, un deşert, nimic viu, totul are spini. Vedeţi, un-un deşert, o bucăţică de cactus cu acel spin pe el. Ştiaţi ce este asta? Este o frunză preţioasă şi fragedă care nu a avut parte de apă, şi s¬a înfăşurat atât de strâns încât a devenit un spin. Şi când vezi pe cineva aşa, poate că este un suflet preţios care ar fi putut fi udat cum trebuie, ar fi fost o frunzuliţă fragedă sau ceva de genul acesta. Dar, în loc de asta, s-a înfăşurat până a devenit un spin, doar împunge tot, ştiţi, băgând de vină. Singurul lucru de care are nevoie este doar apă. Asta e tot. Asta doar asta doar are nevoie de o-o trezire, sau o frângere, o reîmprospătare din partea Domnului. Se va-se va desface, dacă tu doar o pui la apă.

E-89 Dar, iată unde cei care locuiesc în acel loc trebuie să suporte condiţiile din acel loc. Iar cei care doresc să trăiască într-o astfel de atmosferă, în care totul este doar pumni şi certuri, ciondăneli şi agitaţie de genul acesta, ei bine, veţi trăi în acea atmosferă, asta e tot. Dar noi nu trebuie să trăim acolo, nu este necesar ca noi să rămânem acolo.

E-90 Acum, acest Horeb a fost locul unde Dumnezeu a fost descurajat de popor, pentru că ei s-au rătăcit în acest loc şi au ajuns în această stare. Şi El i-a adus chiar acolo, pentru că nu voiau să meargă pe cale. Au ieşit de pe drumul principal, au coborât pe acest drum lateral. Şi atunci asta L-a determinat pe Dumnezeu să facă ceva care a fost extrem. El... L-a determinat pe Dumnezeu să-l pună pe Moise să ia toiagul de judecată cu care judecase naţiunea, şi să lovească Stânca, ca să scoată apă.

E-91 Acum, este o lecţie frumoasă aici dacă am putea să o înţelegem, vedeţi. Şi pentru că noi suntem atât de descumpăniţi, şi legaţi de lume şi alte lucruri, asta a făcut ca Dumnezeu să ia judecăţile lumii şi să lovească cu ele pe A Propriul Său Fiu, la Calvar, pentru ca noi să putem fi liberi. Înţelegeţi ce vreau să spun?

E-92 Acum, pentru ca aceşti oameni să ajungă la apă, după ce au ajuns acolo, acest loc uscat a fost transformat într-un Calvar. Şi acolo Dumnezeu i-a spus lui Moise, i-a spus, "Ia toiagul şi bătrânii şi ieşi, şi Eu voi sta înaintea ta pe Stâncă." Şi această Stâncă era Cristos. Şi Moise, cu toiagul cu care adusese judecata asupra naţiunii lui Israel, a luat acelaşi toiag şi a lovit judecăţile lui Dumnezeu pe Stâncă. Vedeţi? El a preluat păcatele poporului pe acest toiag. Ceea ce, el ar fi trebuit să lovească poporul. În loc să lovească poporul, el a lovit Stânca. Şi Stânca, printr-o lucrare a lui Dumnezeu, a adus salvare, a adus apă unui popor care pierea. A adus viaţă unui popor muribund. Şi asta-i ce a făcut Dumnezeu luând al Său-bâta Sa de toiag de judecată, şi înfăşurând păcatele mele şi păcatele tale în jurul acestui toiag; când ar fi trebuit să ne lovească pe noi, dar L-a lovit pe Cristos; că din El au ieşit ape, care înseamnă "Duh," Duhul Sfânt a ieşit din El, ca să ne dea Viaţa. Acum avem Viaţă Eternă. Acum, acea Stâncă era Cristos. Acum vrem să observăm.

E-93 Am văzut atât de multe desene intelectuale cu această Stâncă. Am văzut unul dintre cele mai critice, nu de mult, până chiar era o-o piatră mică pusă în vârful unui deal. Şi-şi se presupunea că Moise ar fi lovit această piatră, şi Israel era acolo jos, cu o ceaşcă de ceai, luând o gură de apă din puţinul strop care cădea din această piatră. Acum, asta este doar ideea cuiva.

E-94 Dar când această Stâncă şi-a adus apele, erau peste două milioane de oameni, în afară de boi, cămile şi toate celelalte care au băut căzi de apă din Aceasta. A fost un izvor năvalnic care a ţâşnit de acolo!

E-95 Aşa încearcă ei să-L facă pe Cristos, pe Duhul Sfânt astăzi. "Este doar un mic strop de apă." Vedeţi, doar atât cât să vă facă să credeţi că există un Dumnezeu. Nu.

E-96 Este o abundenţă de Apă! David a spus, "Paharul meu este plin de dă peste el!" Este chiar un izvor al Duhului Sfânt.

E-97 Oamenii se tem de El. Unii oameni spun, "Ei bine, mi-e puţin teamă că voi face asta sau aia, sau dacă se întâmplă să merg puţin prea adânc. Pot să vă arăt că cineva a mers un pic prea departe." Dar niciodată nu arătaţi spre unul care nu a mers suficient de departe. Vedeţi? Da, ce ziceţi de cei care nu au mers suficient de departe?

E-98 Acum, am avut câţiva oameni care au mers în firea pământească, şi au pornit pe picior greşit. Şi-şi nu Dumnezeu, ci oamenii au ajuns... Din lipsa de o conducere bună, şi aşa mai departe, i-au făcut să pornească pe picior greşit, şi au intrat în fanatism. Şi atunci toată lumea, diavolul le arată, "Vedeţi asta! Vedeţi asta! "

E-99 Ei bine, daţi-mi voie să mă ridic în această dimineaţă şi să arăt spre aceste zeci de milioane de ori mai mulţi care nici măcar nu au început. Ce se întâmplă cu ei? Vedeţi, uitaţi-vă la starea lor. Uitaţi-vă la un ins ca Eichmann astăzi, cu cea mai mare... Ei spun, "Penticostalii sunt lipsiţi de etică şi necuviincioşi, şi nu sunt educaţi," şi aşa mai departe, de genul acesta. Uitaţi-vă la Eichmann, unul dintre cei mai educaţi oameni din lume. Şi a trimis la moarte, şase milioane de copii şi femei şi bărbaţi, şase milioane de suflete. Nu vreţi să arătaţi cu degetul spre cineva ca el.

E-100 Dar un micuţ care nu ştia să citească, abia dacă ştia, a spus poate greşit vreun nume din Biblie şi, sau poate a spus ceva sau a făcut ceva greşit, sau a făcut vreo greşeală, ziarele vor să scrie de asta peste tot şi să spună, "Nu sunt de încredere."

E-101 Atunci, dacă nu se poate avea încredere în asta, de ce nu în educaţie, în lucrurile şi intelectualii pe care îi au astăzi? Uitaţi¬vă la Adolf Hitler. Uitaţi-vă la creierele lumii de astăzi. Uitaţi-vă la ei. Vechea zicală, "Sosul pentru gâscă este şi pentru gâscan."

E-102 Lucrul care trebuie făcut este să puteţi, prin Duhul Sfânt, să separaţi ce e bine şi ce e rău, şi să luaţi ce e bine şi ce e rău.

E-103 Acum, aflăm că acest Calvar pe care l-au avut, şi apele vieţii au ţâşnit pentru oameni.

E-104 Acum, unii oameni au în inima şi în mintea lor, că tot Israelul a băut, şi apoi şi-au încărcat cămilele şi şi-au legat atelajele la cai, şi aşa mai departe, şi şi-au luat copiii şi au călătorit mai departe în altă parte, şi au lăsat Stânca acolo, stropind. Acest lucru este greşit.

E-105 Acea Stâncă i-a însoţit, şi acea apă i-a însoţit. Acum, în Întâi Corinteni, capitolul 10, cred, şi versetul 11, puteţi găsi asta, că "Acea Stâncă venea după Israel." Oriunde au mers din acea zi încolo, Stânca a mers cu ei, şi apele i-au însoţit.

E-106 Ce simbol frumos, şi un-un suport frumos şi o ancoră pentru credinciosul de astăzi, care ştie că acea Stâncă care a fost odată lovită, acea Apă care s-a revărsat odată de la Calvar, merge cu noi oriunde am fi! O, Doamne! Nu este vorba de a ne întoarce într-un anumit loc şi să zicem: "Ei bine, am avut Apă alaltăieri, acolo." Avem Apă astăzi, chiar aici, pentru că acea Stâncă era Cristos! Şi Cristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.

E-107 Vedeţi, acea Stâncă venea după Israel. Ei nu au urmat niciodată Stânca, ci Stânca i-a urmat pe ei. Amin. Israel şi-a continuat călătoria. Aveau un singur lucru de făcut, şi anume, să păstreze calea dreaptă, direct înainte până în ţara făgăduită. Şi Stânca şi apa veneau după ei.
... Stânca venea după ei: ...
Întâi Corinteni vă spune acest lucru, capitolul 10. Bine.
... acea Stâncă era Cristos.

E-108 Dumnezeu a luat judecăţile poporului şi le-a pus asupra lui Cristos şi L-a lovit. Aţi observat că, era o crăpătură în Stâncă, de atunci încolo? Stânca avea o crăpătură în ea, acolo unde a lovit Moise. Şi Cristos a avut o crăpătură, când El a fost lovit, "El a fost zdrobit pentru fărădelegile noastre, şi prin rănile Lui am fost tămăduiţi." Din acea Viaţă au ieşit Apele Vieţii de care ne bucurăm atât de mult astăzi!

E-109 Acum, pentru a obţine această Viaţă, amintiţi-vă că Viaţa lui Cristos rămâne cu Biserica. Aleluia! O, dacă am putea să ne ancorăm gândurile acolo pentru următoarele zece minute! Cristos nu părăseşte Biserica. "Voi fi cu voi în toate zilele, chiar până la sfârşitul lumii." Oamenii sunt cei care îl părăsesc pe Cristos, nu Cristos care îi părăseşte pe oameni. Oamenii Îl părăsesc, prin necredinţa lor. Ei Îl părăsesc pe Cristos, nu Cristos îi părăseşte pe oameni.

E-110 Israel a părăsit izvorul, nu izvorul a părăsit pe Israel. Vedeţi? Pentru că Biblia afirmă clar că, "Stânca şi apa veneau după Israel." I-a însoţit! Oriunde mergeau ei, mergea şi Acesta.

E-111 Oh, aş vrea, în această dimineaţă, dacă am avea timp, să ne întoarcem la primul capitol din Iosua, unde El a spus, "Orice loc pe care îl va călca talpa piciorului vostru, vi l-am dat. Oriunde vei merge, Domnul Dumnezeul tău este cu tine. Să nu te temi de niciun om. Fii curajos! Oriunde vei face un pas, Eu sunt chiar acolo cu tine, oriunde ar fi." Dumnezeu îl însoţea pe Iosua!

E-112 Acelaşi Dumnezeu însoţeşte Biserica Sa în această dimineaţă. Haideţi să bem din această Fântână de acolo. Oriunde faceţi un pas, acolo este locul unde Dumnezeu va fi chiar cu voi, ca să vă dea apă şi să vă dea Viaţă. "Eu voi fi cu tine în toate zilele, chiar până la sfârşitul veacului." Cristos, acelaşi ieri, azi şi în veci. Legile lui Dumnezeu.

E-113 Acum voi spuneţi, "Atunci, frate Branham, atunci de ce nu facem lucrurile pe care ar trebui să le facem? Cum se face că darurile noastre şi celelalte lucruri din biserică nu ajung la nivelul lor, acolo unde ar trebui să fie? Cum se face că biserica noastră nu se ridică la punctul la care ar trebui să fie?" Oamenii, în perioada de încercare, cedează aşa cum a făcut Israel. Ei cred că Dumnezeu i-a părăsit.

E-114 Dar, amintiţi-vă, Stânca nu a părăsit niciodată Israelul. Israel a părăsit Stânca, au uitat că Stânca era cu ei tot timpul. Era chiar acolo, a mers cu ei până la capătul drumului. "I-a însoţit." Nu era la distanţă ca ei să nu-I poată vorbi. Nu era la distanţă ca să nu-i audă. Sau nu era la distanţă ca să nu-i poată vedea.

E-115 Şi nici Cristos nu este! Cu Biserica de astăzi, El nu este la distanţă să nu I se poată vorbi. Unii dintre voi aţi decăzut şi aţi făcut ceea ce este greşit, şi aţi pierdut acea bucurie, şi Apa voastră a secat. El încă se află destul de aproape ca să-i puteţi vorbi. El vă însoţeşte. El cunoaşte fiecare mişcare pe care o faceţi şi tot ceea ce faceţi. El aşteaptă cu nerăbdare să vă audă cum Îl chemaţi pe scenă.

E-116 Şi această mare mişcare Penticostală de astăzi, Dumnezeu aşteaptă ca voi să Îl chemaţi pe scenă. Nu sunteţi prea departe ca să nu puteţi vorbi cu El. Deşi am greşit, şi am păcătuit şi I¬am întors spatele, şi-şi am făcut lucruri pe care nu ar trebui să le facem, dar totuşi El este cu noi. Cristos a spus că va fi cu noi.

E-117 Biblia spune, "Apele îi însoţeau pe copiii lui Israel." Când le era sete, ştiau că apa era aproape.

E-118 Acum, aceste lucruri sunt controlate de legi. Întregul sistem al lui Dumnezeu este pus la punct prin legi. Acum vom lua... Să ne oprim pentru un minut.

E-119 Să luăm lumea. Se roteşte, la fiecare douăzeci şi patru de ore face o revoluţie completă, atât de perfect, încât... Nu am reuşit niciodată, cu toată ştiinţa noastră, să facem ca un ceas să menţină ora exactă. Din când în când, cele mai bune ceasuri pe are le-au fabricat vreodată, în decursul unui an, vor câştiga sau pierde multe minute. Dar lumea nu greşeşte niciodată ci este exact acolo la secundă. Este atât de perfect încât oamenii de ştiinţă de astăzi, astronomii pot să vă spună, peste douăzeci de ani sau cincizeci de ani, cu exactitate când soarele şi luna se vor intersecta. Când îşi completează rotaţia de douăzeci şi patru de ore şi îşi parcurge orbita pentru un anotimp, nu ratează niciun ticăit. Aleluia! Este perfect, pentru că funcţionează conform legii lui Dumnezeu.

E-120 Ei ştiu chiar exact când va ieşi mareea, exact la minut, pentru că ştiu momentul când coboară luna. Şi Dumnezeu a pus totul în ordine printr-o lege. Şi când acea lună apune, mareea se duce cu ea. Când acea lună răsare, iată că vine mareea cu ea. Şi ei ştiu exact, cu precizie, când va coborî luna. Ei pot să noteze asta într-un calendar de almanah pentru anii următori şi să vă spună, la minut, când va începe să scadă fluxul. Sigur, pentru că aşa se stinge luna, pentru că este aşezată în ordinea legii lui Dumnezeu.

E-121 Mă aflam, zilele trecute, aproape de Lacul Michigan. Şi am mers până la Lacul Superior, în drum spre Canada, acea mare masă de apă. Şi stăteam acolo şi mă gândeam, "Câte mile are această suprafaţă de apă aici?" Şi apoi, după ce am traversat Mich-... , sau, Lacul Superior, ajungeam în Michigan, o masă de apă aproape la fel de mare. Şi până acolo, de la Lacul Superior la Lacul Michigan, de la Lacul Michigan la Lacul Ontario, şi chiar... şi Huron, şi toate lacurile împreună. Câte miliarde de miliarde de miliarde, şi nenumăraţi barili de apă dulce se află în acel lac!

E-122 Şi acolo, în Nevada, şi în Arizona, New Mexico, în estul Californiei, se află milioane de hectare de pământ uscat şi ars. Sunt atât de fertile încât, dacă acea apă ar putea ajunge vreodată pe acel teren, această naţiune ar putea hrăni lumea, fără să existe oameni flămânzi, şi ar avea surplus de aruncat în mare. Aşa este! Milioanele de acri care ar cultiva tone de milioane de tone de cartofi şi varză, şi fasole şi-şi salată, şi ridichi şi ţelină, şi castraveţi, şi câte şi mai câte. Pământul ar rodi, acesta-acesta tânjeşte după apă.

E-123 Şi iată apa este aici sus, şi aici este pământul aici jos. Acum putem vedea asta şi ştim că s-ar întâmpla, pentru că putem testa apa şi vedem că este dulce, şi putem testa solul şi vedem că este fertil. Acum, toate dorinţele pe care le putem avea, nu le vor aduce niciodată împreună. Dar, există o lege, şi acea lege este gravitaţia. Acum, dacă am acţiona conform gravitaţiei, am putea iriga fiecare bucăţică din acel pământ, luând apa din lacuri şi udându-le. Dar va trebui să lucrăm în conformitate cu legea gravitaţiei. Nu putem să o ducem acolo prin dorinţă. Nu putem să o ducem acolo prin strigăt. Nu putem să o ducem acolo prin urlet. Trebuie să acţionăm în conformitate cu legile gravitaţiei, ca să o ducem acolo. Dumnezeu pune totul într-o lege.

E-124 Aici mă gândeam, nu ştiu dacă v-am spus vreodată asta sau nu. Am fost în Kentucky, la vânătoare de veveriţe, cu fratele Wood, acum un an. Şi noi... Veveriţele erau cam puţine, aşa că ne-am dus la cineva acasă, ca să aflăm despre vânat. Un om avea câteva hectare de teren, şi pe acest teren era multă pădure. Dar fratele Wood mi-a spus că, "Omul este un păgân. Este-este un necredincios." Şi a spus că îl cunoştea, aşa că el... sau tatăl lui îl cunoştea, a vrut să meargă şi să întrebe dacă am putea avea permisiunea să mergem la vânătoare.

E-125 Am mers cu maşina până la locuinţa acestui domn. Şi el şi un alt bărbat, amândoi cam în vârstă de şaptezeci de ani, stăteau sub un măr. Şi domnul Wood s-a dus la acest om şi l-a întrebat, "Aş putea să vânez un pic pe proprietatea ta?" Şi el a spus, "Ei bine," a spus, "în regulă." A zis: "Care Wood eşti? Eşti băiatul lui Jim Wood?"
A zis, "Eu sunt."

E-126 A zis, "Ei bine, bătrânul Jim era cinstit, şi aşa mai departe." A spus, "Poţi vâna oriunde vrei, pe proprietatea mea. Am atâtea şi atâtea sute de acri aici, simte-te liber. Coboară în acele văi, oriunde vrei. Simte-te ca acasă."

E-127 Eu stăteam în maşină, pentru că mă gândeam că predicatorul şi necredinciosul nu s-ar potrivi bine împreună, dacă aveam de gând să-i cerem o favoare necredinciosului.

E-128 Aşa că, după puţin, fratele Wood a spus, "Ei bine, acum, aş putea să-l iau pe păstorul meu cu mine? Cred că ar fi în regulă să vină şi el."

E-129 Şi acest bătrân s-a întors pe baston şi a spus, "Wood, vrei să-mi spui că te-ai coborât atât de jos, încât trebuie să ai un predicator cu tine oriunde te duci?"

E-130 Şi aşa, m-am gândit că, după asta, mai bine aş ieşi din maşină. Aşa că am ieşit din maşină şi am vorbit cu bătrânul domn câteva minute. Şi mi-a dat de înţeles imediat că nu prea avea nevoie de predicatori, pentru că el credea că ei vorbesc despre ceva despre care ei nu ştiu nimic.

E-131 A spus, "Ei doar pălăvrăgesc ceva despre care nu ştiu nimic. Ei bine," a spus, "când un om vorbeşte cu mine, vreau ca el să ştie despre ce vorbeşte." Acum, asta e de bun simţ. E bun simţ. A zis, "Acum, dacă un om vorbeşte cu mine, nu vreau să vorbească despre ceva aşa, o supoziţie despre care nu ştie nimic. Vreau să vorbească ceva despre care ştie despre ce vorbeşte." Ei bine, am apreciat asta. Am respectat asta la bătrânul domn.

E-132 Aşa că i-am spus, "Păi, bineînţeles, fiecare are dreptul la propria opinie."

E-133 Şi el a zis, "A fost un predicator care a venit aici în această zonă, acum câţiva ani, care a avut o adunare la Acton." Şi a zis, "Acest predicator, într-o seară, fiind străin în zonă, i-a spus unei-unei doamne care se afla în audienţă, 'Ai o batistă în buzunar. Şi tu eşti doamna Aşa şi aşa. Şi ai o soră bolnavă acolo pe deal. Numele ei este Aşa şi aşa. Este pe moarte, cu cancer la stomac.' Şi a zis, 'Ia această batistă şi pune-o pe sora ta, şi spune¬i, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL, ea nu va muri, ci va trăi."'"

E-134 El a zis, "Aceeaşi femeie era o prietenă de-a noastră." Şi a zis, "Am dus la această femeie această batistă acolo sus, sau, acest om, uh, persoana..." Mai întâi a zis, "Această femeie, eu şi soţia mea am fost acolo sus în acea dimineaţă şi am luat, o ajutam pe această femeie. Şi era atât de grav! Doctorii renunţaseră la ea, cu mult timp în urmă. Era atât de bolnavă încât trebuia să o mutăm într-un cearşaf, să o punem pe ploscă şi să o punem înapoi. O întorceam în cearşaf, atât de grav era." A zis, "Într-o noapte, acolo, s-a auzit un zgomot ca şi cum ar fi murit cineva."

E-135 Acela era Ben acolo, cu acea batistă care a dus-o acolo. Cred că tu erai, nu-i aşa, Ben? [Fratele Ben Bryant spune, "Amin. Amin." – Ed.] Era fratele Ben acolo, a luat acea batistă, pentru că a dus femeia acolo.

E-136 Şi a zis, "A doua zi dimineaţă, ea mânca plăcinte cu mere prăjite." Şi a zis, "Ea nu-şi face doar munca ei, ci face şi pe cea a vecinilor. Atât de bine era!" A zis, "Acum m-am întrebat de multe ori. Dacă l-aş întâlni vreodată pe predicatorul acela, el ştia despre ce vorbea," a zis, "Eu-mie mi-ar place să stau de vorbă cu el."

E-137 Fratele Wood s-a uitat la mine, şi eu m-am uitat la el. Stăteam acolo, prăfuiţi, transpiraţi şi murdari, fusesem cu cortul în pădure, şi-şi sânge de veveriţă peste tot pe noi. Aşa că am spus, "Ei bine," Am spus, "este... Vrei să spui că ai putea să vorbeşti cu acest om şi el să îţi spună cum a făcut asta?"
A zis, "Da, domnule, asta vreau să spun."
Am spus, "Ei bine, este-este un lucru bun."

E-138 Mâncam unul din merele lui. Nişte viespi galbene mici intrau pe ele acolo, ştiţi, în toamna anului, în august. Aşa că aveam acest măr mic şi mâncasem din el. Şi am spus, "Este un măr foarte bun." Am spus, "De cât timp este acel pom acolo?"

E-139 "Oh," a zis, "Eu am plantat pomul acela acolo, acum 30 sau 40 de ani, sau cam aşa ceva."

E-140 "Da, domnule." Am spus, "Aş vrea să îţi pun o întrebare." Am zis, "Cum este posibil... văd că acele mere au căzut din acel pom, şi că îi cad frunzele, şi suntem abia la mijlocul lunii august." Şi am spus, "Nu am avut nici măcar un val de frig, nu am avut nici măcar un îngheţ sau ceva de genul acesta, şi totuşi frunzele cad din pomul acela. De ce se întâmplă asta?"
A zis, "Seva a părăsit copacul."
"Oh," am spus, "unde s-a dus?"
El a zis: "Jos în rădăcini."
Şi eu am spus, "Şi cât timp va rămâne acolo jos?"
El a zis, "Până la primăvară."

E-141 Şi eu am spus, "Atunci se va întoarce la suprafaţă şi îţi va aduce frunze noi pentru umbră şi mere noi de mâncat."
El a zis, "Aşa este. Exact aşa."

E-142 Am spus, "Ei bine, vreau să te întreb ceva, domnule. Vorbeşti despre aceşti oameni care nu ştiu despre ce vorbesc." Am spus, "Ai putea să îmi explici ce Inteligenţă face ca seva să părăsească acel copac? Dacă ar fi rămas acolo toată iarna, copacul ar fi murit. Ar ucide copacul. Germenul vieţii se află în acea sevă." Aşa că am spus, "Ar ucide copacul. Ce Inteligenţă face ca seva să iasă din acel copac, să coboare în rădăcini şi să rămână până la primăvară, şi apoi să se întoarcă la suprafaţă şi să rodească alte mere?" Am spus, "Pune apă într-o găleată şi pune-o pe un stâlp, şi vezi dacă, în august, va coborî până la capătul stâlpului şi dacă se va întoarce la suprafaţă în primăvară. Vezi?" Am spus, "Este o lege, este o lege a naturii. O anumită Inteligenţă a pus această lege în ordine. Nu numai atât, dar aceeaşi Inteligenţă trebuie să pună în funcţiune acea lege, care o duce până la rădăcina copacului şi se întoarce."
El a zis, "Nu m-am gândit niciodată la asta."

E-143 Am spus, "Ai putea... Dacă ai putea afla vreodată Inteligenţa care face ca seva să coboare din ramurile copacului, în rădăcină şi să se întoarcă, aceea este aceeaşi Inteligenţă care mi-a spus acolo în acea seară, 'Du-te şi pune batista pe femeie."'
A zis, "Şi tu eşti acel predicator?"
Am spus, "Da, domnule, aşa este."

E-144 Anul trecut am fost acolo (el a plecat), şi când văduva lui stătea pe verandă şi decojea mere, din acelaşi copac. Frate... La început au vrut să ne alunge, nu ştiau cine suntem. Şi m-am dus şi i-am spus ei despre asta, că aveam permisiunea lui. Şi i¬am povestit despre asta, a zis, "S-a predat complet lui Cristos înainte să moară."

E-145 Vedeţi, ce face copacul acela, ce Inteligenţă face să se scurgă? Este o lege. Este o lege pe care Dumnezeu a pus-o în ordine. Şi acea lege este legea lui Dumnezeu care se va ocupa de subiect. Amin.

E-146 Ştiţi, nu-mi pasă cât de mult strigaţi şi spuneţi-spuneţi acum, "Nu va mai fi, soarele nu va mai străluci în această vară." Va străluci, oricum. Cât de mult veţi spune, "Eu-eu-eu nu voi lăsa să vină noaptea." Va veni, oricum. Pentru că acest lucru în care trăim, numit lume, este controlată de o lege a lui Dumnezeu.

E-147 Acum, fraţi şi surori, vreau să vă întreb ceva. Atunci, dacă suntem născuţi din nou din Duhul lui Dumnezeu... Dumnezeu nu are părţi mici şi slabe şi părţi mari şi puternice, El este Dumnezeu în întregime! Şi dacă aţi avea suficient de mult din Dumnezeu în voi, încât să fie de abia o umbră, asta e puterea suficientă pentru a crea un pământ nou. Asta e puterea suficientă pentru a crea o lună nouă şi un sistem nou. Acesta este Dumnezeu, şi este puternic! Şi chiar acum, fiecare credincios de aici are Viaţa Eternă, care este, Duhul lui Dumnezeu în voi; Puterea suficientă care va învia morţii, care va vindeca bolnavii, care va stabili condiţiile orbitelor. Dar voi, este controlat de o lege, acel Duh care este în voi. Voi sunteţi fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Acelaşi Duh pe care îl aveţi în voi, vă va învia în ziua învierii.

E-148 Isus, când a fost aici pe pământ, când a murit, sufletul Său a coborât în iad, "Şi a propovăduit duhurilor care erau în închisoare, sufletelor din închisoare, care nu s-au pocăit în îndelunga răbdare din zilele lui Noe." Trupul Său a intrat în mormânt. Dar, înainte să moară, Şi-a încredinţat Duhul în mâinile lui Dumnezeu. Duhul Său s-a dus la Dumnezeu, sufletul Său s-a dus în iad, iar trupul Său s-a dus în mormânt. Şi lui Isus i-a fost interzisă învierea până când Scriptura a putut fi împlinită. El nu se putea întoarce, pentru că trebuia să rămână în mormânt timp de trei zile şi nopţi. Dar când Scriptura s-a împlinit în întregime, această bară a fost înlăturată; Duhul Său a coborât la sufletul Său, sufletul Său la trupul Său şi El a înviat.

E-149 Şi când noi murim, sufletele noastre vor merge sub altarul lui Dumnezeu; unde am avut privilegiul să văd, acum câteva dimineţi, după cum ştiţi, în vedenie, unde Biblia vorbeşte despre, "Duhurile noastre vor merge la Dumnezeu, Care l-a dat, şi trupurile noastre se vor întoarce în ţărâna pământului." Dar într-o zi, când se va împlini Scriptura, duhurile noastre vor fi eliberate de Dumnezeu, vor prelua sufletul, şi sufletul la trup. Şi Puterea care ne va învia, este chiar în noi acum! Noi suntem acum în locurile Cereşti. Noi suntem acum în Puterea învierii.

E-150 Dacă nu ar fi o lege pentru asta, fiii şi fiicele lui Dumnezeu şi-ar crea o lume aici, afară, şi s-ar duce să trăiască o viaţă privată pe ea. Aveţi Puterea în voi să o faceţi. Dacă aveţi o umbră din Puterea lui Dumnezeu în voi, aveţi Puterea să faceţi lucrul acesta. Dumnezeu este omnipotent. Înţelegeţi ce vreau să spun? Puterea care este în voi va face, aţi putea chema la existenţă o lume şi să mergeţi să trăiţi pe ea. Aleluia! Iată.

E-151 Iată ce Putere este în Biserică acum, dar este controlată de o lege. Şi acea lege nu este „să respecţi o grămadă de porunci." Este o lege a credinţei. Isus a spus, "Toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cei care cred." Şi dacă puteţi crede asta, tot ce Dumnezeu vă va călăuzi sufletul să creadă, este al vostru. Orice loc unde talpa piciorului vostru poate călca, prin credinţă, Dumnezeu vi-l dă. Amin! Este al vostru, îl deţineţi, dacă puteţi găsi cheia acestei legi a credinţei care vi-o deschide. Înţelegeţi ce vreau să spun? Această Putere este controlată de... Dacă eşti un fiu al lui Dumnezeu, eşti o fiică a lui Dumnezeu, asta nu te părăseşte niciodată. Este cu tine tot timpul. Dar, credinţa voastră se îndepărtează de Aceasta, dar Aceasta este încă acolo. Aleluia!

E-152 Când sunteţi mântuiţi, Dumnezeu vă dă credinţă să vă ridicaţi din murdăria pământului. Credinţa voastră biruieşte lucrurile lumii. Ce este credinţa voastră? Credinţa voastră în acel act pe care Dumnezeu l-a făcut în voi, ca să vă facă un fiu al lui Dumnezeu. Renunţaţi la minciună, renunţaţi la furat, renunţaţi la băutură, pentru că credinţa voastră vă ridică deasupra acestor lucruri. Amin. Dacă nu faceţi asta, nu aveţi credinţă. "Şi prin credinţă sunteţi mântuiţi, şi asta prin har."

E-153 Cât de mult va fi credinţa voastră eliberată, atât de multă Putere puteţi avea, pentru că în voi locuieşte Puterea de a crea Cerurile şi pământul. Dumnezeu locuieşte în voi, şi voi sunteţi fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Amin! Iată. Dar, este vorba de credinţa voastră. Isus a spus, "Facă-vi-se după credinţa voastră. Dacă puteţi crede, toate lucrurile sunt cu putinţă. Adevărat vă spun că, dacă spuneţi acestui munte, 'Mută-te,' şi nu vă îndoiţi, ci credeţi ceea ce aţi spus!"

E-154 Atunci ce fel de oameni ar trebui să fim, având credinţă în acest mare Cristos răscumpărător care trăieşte în noi, această Stâncă lovită care nu părăseşte niciodată Biserica? "Eu sunt cu voi întotdeauna, chiar până la sfârşitul lumii," Prezenţa veşnică a marelui izvor de mântuire şi Putere care s-a revărsat de la Calvar în Biserică, Prezenţa veşnică a Dumnezeului viu, marea Stâncă lovită care curge şi care merge cu noi în călătoria noastră.

E-155 Israel şi-a pierdut credinţa. Au ieşit de pe cale. Au început să poftească la oalele cu carne. Dacă ar fi rămas cu credinţă, şi să creadă că Dumnezeu îi va duce în ţară, nu ar fi fost nimic care să-i împiedice. Ei au deschis deja mările, au lovit cu plăgi pe vrăjmaşii lor, au răstignit pe duşmanii lor în urma lor şi au umblat în ţară, şi tot nu puteau avea credinţa să meargă mai departe spre făgăduinţă.

E-156 Iosua şi Caleb au avut acea credinţă! Ei au spus, "Suntem mai mult decât în stare să biruim orice ar veni înaintea noastră."

E-157 Iată care este problema cu biserica. Noi putem birui orice boală. Avem Puterea în noi. Suntem fiii şi fiicele lui Dumnezeu, nimic nu poate sta înaintea noastră. Singurul lucru, El vrea să găsească pe cineva care să creadă, care să creadă ceea ce Dumnezeu a făcut deja pentru voi. Nu vom fi; suntem acum! Şi Prezenţa veşnic vie a Duhului este cu noi. Amin! Iată.

E-158 Asta am vrut să spun când am vorbit despre subiectul din această dimineaţă, Apa Din Stâncă Veşnic Prezentă. Apa din Stâncă veşnic prezentă este chiar aici, acum, acea Apă veşnic prezentă din acea Stâncă lovită la Calvar. Când acel Duh Sfânt a ieşit din El pe Calvar, care s-a întors peste Biserică în Ziua Cincizecimii, acelaşi Duh Sfânt este prezent în această dimineaţă. Şi El ne-a făcut o făgăduinţă!

E-159 Iată de ce, mergând în faţa bolnavilor, când El m-a însărcinat acolo, eu cred asta; Dumnezeu a spus aşa! Iată cum au loc vedeniile; Dumnezeu a promis asta! Dumnezeu nu poate minţi.

E-160 Credeţi asta! Trebuie să credeţi. Trebuie să fie Ceva acolo, să deschidă acea clapetă, să deschidă acel lucru ca să vă lase să intraţi în asta. Ce avem nevoie astăzi nu este să ne rugăm pentru mai multă Putere. Aveţi suficientă Putere să creaţi un pământ nou. Ce aveţi nevoie este credinţă ca să folosiţi acea Putere. Ce aveţi nevoie este să controlaţi acea viaţă şi să trăiţi o viaţă atât de evlavioasă, încât atunci când Îi cereţi ceva lui Dumnezeu, voi ştiţi! Avem încredere în Dumnezeu, pentru asta. Ştim că, dacă păzim Poruncile Lui, El nu va refuza niciun lucru bun pentru noi, dacă umblăm cu El. Dumnezeu umblând cu noi. O, vai!

E-161 Ei nu aveau decât un singur lucru de făcut. Nu aveau decât un singur lucru de făcut, şi anume, să stea drept pe cale. Nu să rătăcească pe aici şi să se rătăcească pe acolo; ci să stea pe cale! Biserica nu are decât un singur lucru de făcut, să stea pe cale! Ei aveau un Stâlp de Foc, pe care îl aveau, să se menţină pe cale urmând acel Stâlp de Foc. Asta e ce i-a condus pe ei. Obiectivul lor pe care-l puteau vedea, era acel Stâlp de Foc. L-au văzut lucrând prin Moise şi au ştiut că el era conducătorul.

E-162 Astăzi noi avem Cuvântul. Noi urmăm Cuvântul. Şi vedem Cuvântul lucrând în credincioşi, şi ştim atunci că aşa este. Dumnezeu lucrează cu noi, confirmând Cuvântul cu semne care-l însoţeau! Noi rămânem cu Cuvântul. Cuvântul rodeşte rezultatele.

E-163 Ei au rămas cu Moise. Pentru că, Stâlpul de Foc, Moise Asta a urmat. Şi ei l-au urmat. Când au început să se întoarcă împotriva lui Moise, şi să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise, au ajuns să se rătăcească într-o parte şi în alta. Au apărut necazurile. Sigur.

E-164 Noi rămânem cu Cuvântul, şi Cuvântul rodeşte semne. Isus a spus, "Aceste semne vor însoţi pe cei ce cred în Cuvânt." Vedeţi, rămâne cu... Rămâneţi cu Cuvântul, Cuvântul rodeşte semnele. Dar, Moise, ce a făcut el?

E-165 Ei s-au rătăcit, şi ce au făcut? S-au abătut de pe cale şi şi-au pierdut sursa de apă.

E-166 Cred că asta este ceea ce a făcut biserica astăzi. S-a abătut de la calea Scripturii. Au început să aibă isme. Au început să facă lucruri mărunte pe care nu ar trebui să le facă. Au adoptat lucruri. Au adoptat lucruri precum Crezul Apostolilor. Unde găsiţi asta în Biblie? Au adoptat catehisme pe care le citesc ei. Au adoptat denominaţiuni în locul unei experienţe. Au adoptat strângerea de mână în locul unei experienţe de naştere din nou. Au adoptat stropirea în locul botezului cu apă. Au adoptat o formă rea, "Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,", când nu există un astfel de lucru în Biblie. Biblia a spus, "În Numele lui Isus Cristos!" Este un singur lucru de făcut dacă vreţi aceeaşi Apă, reveniţi din nou pe cale. Întoarceţi-vă pe... El nu a plecat; El este încă aici. Voi luaţi crezuri în locul lui Cristos. Vă rătăciţi din cauza unor capricii.

E-167 Unul a spus, "Ei bine, eu sunt Metodist."
Celălalt spune, "Eu sunt Baptist."
Asta arată că nu eşti Creştin, atunci. Noi suntem ai lui Cristos! Noi Îi aparţinem Lui.
Tu spui, "Ei bine, dacă, eu, un Baptist?"
Dacă asta e tot ce eşti, atunci nu eşti al lui Cristos, eşti un Baptist.
Tu spui, "Ei bine, eu sunt Penticostal."
Dacă eşti Penticostal doar prin denominaţiune, asta e tot ce eşti.

E-168 Dar, dacă ai experienţa penticostală! Şi Cuvântul penticostal va produce o experienţă penticostală! Urmaţi acelaşi lucru pe care l-au urmat acei ucenici, rămâneţi acolo sus până când sunteţi umpluţi cu Duhul Sfânt.

E-169 Şi apoi, dacă asta vă face să fiţi contrari Cuvântului, acel duh din voi merge contrar cu ceea ce spune Cuvântul, atunci nu este Duhul Sfânt. Este diavolul care se dă drept Duhul Sfânt. Vedeţi unde am ajuns cu asta? Oh, unii dintre noi au vorbit în limbi, am avut intervale de strigăte şi lucruri de genul acesta, şi am tăgăduit toate aceste alte lucruri. Am acceptat tot ce nu era în Scriptură să intre în biserică. Unde am ajuns astăzi? Ne-am întors la un alt pustiu, organizaţie secătuită. Ne-am organizat şi ne-am pierdut Apa. Asta e exact ce au făcut Penticostalii. Când au început să se organizeze, au început să destrame părtăşia şi să spună, "Ei bine, acum nu ne vom asocia, dacă omul ăsta crede aşa."

E-170 Mergeţi înainte, rămâneţi cu el până când va ajunge la Cuvântul Adevărului, la cunoştinţa Adevărului. Orice ar fi, lăsaţi-l în pace, oricum. Doar mergeţi mai departe, fiţi ca fraţii.

E-171 Dar, oh, a trebuit să ne organizăm şi să spunem, "Ei bine, pentru că nu eşti Unitarian, pentru că nu eşti Doiar, sau Trinitar, sau aşa, nu vom avea părtăşie cu tine." Apoi, când facem asta, ce facem?Ne întoarcem direct înapoi în pustiu din nou. Aşa este!

E-172 Dar, amintiţi-vă, când Israel a rătăcit de pe cale, de pe traseul spre ţara făgăduită, Stânca nu i-a părăsit niciodată; Ea a rămas chiar acolo, la fel şi apa. La fel şi Duhul Sfânt, rămâne chiar acolo. Noi nu trebuie să rătăcim înapoi.

E-173 Acum, aici Dumnezeu ne învaţă un lucru important. Dumnezeu ne învaţă aici o lecţie. Cristos a fost lovit o singură dată, oferindu-ne o experienţă penticostală, o singură dată, pentru toţi. Acum, când acea Stâncă a fost lovită, Ea nu a trebuit să fie lovită din nou. A fost lovită o singură dată.

E-174 Moise a făcut o greşeală lovind-O a doua oară, arătând slăbiciunea credinţei sale în Ispăşire. Dar când Cristos a fost lovit o dată, ştim că nu va trebui să fie lovit din nou. Ei bine, ce făcea Moise? Moise înfiinţa ceva nou, încercând să facă un lucru nou.

E-175 Şi aşa a făcut şi clerul nostru de astăzi. Au încercat să facă ceva nou. "Noi ne vom face Adunările lui Dumnezeu. Noi ne vom face Biserica Penticostală a lui Dumnezeu. Noi ne vom face Consiliul General. Noi ne vom face aceasta, aceea sau cealaltă." Nu asta a făcut Dumnezeu. Nu asta a fost ideea Lui.

E-176 Cristos a fost lovit o dată. Aceea este experienţa originală. Aceea este calea originală. În Ziua Cincizecimii, Petru a spus, "Pocăiţi-vă, fiecare dintre voi, şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos."

E-177 "Noi stropim în numele ,Tatălui, Fiului, Sfântului Duh,' dăm tot felul de crezuri şi tot felul de alte lucruri despre asta." Când ieşim din Cuvânt, nu e de mirare că nu putem ajunge nicăieri. Vedeţi?

E-178 Dumnezeu ne învaţă o lecţie. Moise nu trebuia să spună, "Acum vom începe ceva nou aici acum, şi ne vom organiza şi vom face biserica Catolică." Acesta este primul lucru pe care l-au făcut. Nu, apoi, după un timp, "Ei bine, vom începe ceva nou din asta, vom face pe cea Luterană." Apoi vin Anglicanii, şi apoi Baptiştii, şi câte şi mai câte, şi Campbelliştii, şi Biserica lui Cristos, şi anticristos, şi toate celelalte lucruri. Vedeţi, toţi au început să se ducă, unul după altul, unul după altul, formând denominaţiuni şi organizaţii. Nu despre asta era vorba. Vedeţi acolo ce fac ei? Ei lovesc din nou Stânca, ca să înceapă ceva nou. Noi nu avem nevoie de o doctrină nouă.

E-179 Fiecare om din Biblie a fost botezat în Numele lui Isus Cristos. Fiecare om din Biblie care a primit Duhul Sfânt, a venit pe calea lui Dumnezeu, exact aşa cum a îndeplinit Dumnezeu să fie. Ei au făcut acelaşi lucru. Au avut aceeaşi experienţă. Aceleaşi semne i-au însoţit. Aceleaşi lucrări i-au însoţit. De ce? Trăiau aproape de Stâncă. Aveau aceeaşi Apă.

E-180 Şi, astăzi, motivul pentru care avem atâtea crezuri şi denominaţiuni, este pentru că începem ceva nou. Nu avem nevoie de nimic nou. Întoarceţi-vă înapoi!

E-181 Moise nu trebuia să lovească din nou Stânca, să înceapă ceva nou. Trebuia să le vorbească despre Stânca originală. Oh, sper să prindeţi asta! Moise trebuia să vorbească despre Stânca originală, lovită; nu să încerce să O lovească din nou, nu să încerce să înceapă ceva nou, ci să vorbească cu Lucrul vechi!

E-182 Doamne, ajută-mă! Dacă voi muri sărac, la amvon, voi vorbi despre Stânca originală! Voi vorbi despre experienţa originală. Voi vorbi despre Scripturile originale care le-au dat lor botezul Duhului Sfânt, "Pocăiţi-vă, fiecare dintre voi, şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor, şi veţi primi darul Duhului Sfânt." Prezenţa veşnică a Apelor care curg din Stâncă este încă cu noi. Va produce acelaşi lucru. Va produce vedenii. Va produce vindecări. Va produce prorocii. Va produce fiecare lucru care l-au făcut ei.

E-183 Când Israel s-a aliniat din nou în Scripturi, şi a pornit din nou pe drum, au continuat spre ţara făgăduită. Dar le-a luat patruzeci de ani.

E-184 Penticostalii rătăcesc de vreo patruzeci sau cincizeci de ani, în pustiu. Întoarceţi-vă la Stâncă! Este la vedere. Aici este, scris chiar aici, în Cuvânt. Duhul Sfânt este aici, făcând acelaşi lucru pe care l-a făcut El întotdeauna, aşa că Prezenţa veşnică a Apei este aici. Doar întoarceţi-vă la Aceasta, întoarceţi-vă la cea dintâi, la cea originală. Cum era în original?

E-185 "Ei bine, ei dădeau mâna cu predicatorul"? Nu exista aşa ceva. "Erau botezaţi în numele de "Tată, Fiu, Duh Sfânt"? Nu există aşa ceva. Nu există nicio persoană în Biblie, nicăieri, sau în afară, trei sute de ani în afara Bibliei, să fi fost botezată vreodată în numele de "Tată, Fiu şi Duh Sfânt." Acesta este un crez Catolic, nu o învăţătură Biblică. Vedeţi?

E-186 Ei aveau Duhul Sfânt. Aceste semne îi însoţeau pe cei ce credeau. O va face şi astăzi. Acea Stâncă este la fel de vie ca întotdeauna, acea Stâncă lovită!

E-187 Să nu spunem, "Ei bine, acum veniţi şi alăturaţi-vă bisericii noastre Penticostale, intraţi în domeniile noastre Penticostale." "Nu, veniţi şi alăturaţi-vă bisericii Baptiste, sau Metodiste, sau Prezbiteriene, sau Catolice." Ce este asta? Asta înseamnă să loveşti din nou Stânca, încercând să începi ceva nou.

E-188 Spuneţi-le, "Pocăiţi-vă şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos," pentru iertarea păcatelor lor, "şi aceste semne vor însoţi pe cei ce cred." Acum sunteţi din nou pe drum, înapoi la aceeaşi Apă. Aceeaşi Apă va da aceeaşi răcoritoare. Va da acelaşi flagel trupului. Va da aceeaşi putere de curăţire. Va da aceeaşi putere de vindecare. Va face acelaşi lucru pe care l-a făcut atunci, dacă doar ne vom întoarce la acelaşi Duh.

E-189 Viaţa într-o viţă de vie va rodi struguri. Dacă a rodit anul trecut, va rodi acelaşi lucru şi anul acesta. Asta este o lege a lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu este că, dacă aceasta este o viţă de vie, lăsaţi-o în pace, va rodi struguri. Puteţi să o altoiţi înăuntru cu altceva, dar apoi lăsaţi-o în pace şi va reveni iarăşi la aceiaşi struguri din nou.

E-190 Aşa am altoit noi biserica cu Penticostalismul, cu Baptismul, cu Metodismul, cu Presbiterianismul, cu-cu Anglicanismul şi cu orice alt fel deism. De ce nu o lăsaţi în pace? Întoarceţi-vă la Viţă, se va întoarce la aceeaşi Putere. Amin! Amin! Îmi place asta.

E-191 "Să înceapă ceva nou." Acelaşi lucru pe care l-am făcut şi noi. Nu pentru a încerca să ne arătăm autoritatea. "Doctorul Aşa şi aşa este fondatorul marii biserici Aşa şi aşa a lui Aşa şi aşa şi aşa." Nu era vorba despre asta.

E-192 Asta e ce a spus Moise, "Le voi arăta ce pot face eu. O să le aduc, oricum!" El a lovit-O, nu a venit. A strigat din nou, "Arăt ce pot face eu!" Dumnezeu i-a cerut socoteală pentru asta.

E-193 Nu credeţi că, dacă „doar vă ţineţi de o anumită denominaţiune." Dumnezeu vă va cere socoteală pentru asta. Exact aşa este. Trebuie să vă întoarceţi la acel original. Întoarceţi-vă.

E-194 Doar vorbiţi-le oamenilor. (Nu le spuneţi, "Veniţi să vă alăturaţi bisericii noastre. Veniţi să spuneţi crezul nostru.") "Voi întoarceţi-vă şi pocăiţi-vă şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos, pentru iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Duhului Sfânt, dacă inima voastră este curată. Şi aceste semne vor însoţi credincioşii. Un grup de credincioşi, aceste semne vor merge cu ei." De ce? Stânca, Stânca lovită şi Apele Sale ale Vieţii vor ţâşni imediat, producând acelaşi lucru pe care l-a făcut El acolo. Pur şi simplu nu poate opri asta. Oh, da.

E-195 Vrem să ne mândrim şi să spunem, "Suntem Metodişti şi Baptişti."

E-196 Doar vorbiţi cu Stânca, El este veşnic Prezent. Nu încercaţi să vă alăturaţi la Aceasta. Am avut "alăturare" aici jos. Nu încercaţi să vă alăturaţi. Nu vă puteţi alătura la Aceasta, asta e un lucru sigur. Puteţi să vă alăturaţi Metodiştilor, puteţi să vă alăturaţi Baptiştilor, puteţi să vă alăturaţi Penticostalilor, puteţi să vă alăturaţi Anglicanilor, dar nu puteţi să vă alăturaţi la Aceasta. Nu. Trebuie să fiţi umpluţi cu Aceasta. Nu vă alăturaţi; doar fiţi umpluţi cu Aceasta. Asta este tot. Aceasta este umplută cu ce? Umplută cu Putere, umplută cu Duhul, umplută cu Viaţă, umplută cu bucurie, pace, îndelungă răbdare, blândeţe, bunătate, Puterea Duhului Sfânt în vieţile voastre, pentru că Prezenţa veşnică este acolo. Amintiţi-vă.
Va trebui să închei, pentru că se face târziu.

E-197 Dar, ţineţi minte, acea Stâncă nu i-a părăsit niciodată. Nu i-a părăsit niciodată. Şi Cristos nu ne va părăsi niciodată; Cristos a spus, "Voi fi cu voi întotdeauna, până la sfârşitul lumii." Este adevărat? Şi acea Stâncă a rămas cu ei pe tot drumul de la Horeb la Nebo. Aşa a fost. Până la Iordan, era încă acolo. O Dumnezeule, vreau să O văd la Iordan!

E-198 Moise, când el a fost la Iordan, Stânca a fost cu el tot drumul. Şi el stătea acolo sus, privind în jos la un-un grup de oameni care au decăzut şi s-au îndepărtat de Dumnezeu. Îl durea inima pentru ei. Şi a privit spre Iordan. El era acolo, la Iordan. Iordanul, spiritual, e despre ce vorbesc. Şi iată-l stând acolo, moartea i se strecura prin mânecă. Dar el s-a uitat, stând acolo alături de el şi acolo se afla Stânca. El doar a păşit pe Stâncă, şi Îngerii au venit şi l-au dus.

E-199 "Eu niciodată nu te voi lăsa şi nu te voi părăsi." Nu contează cât de grele devin vremurile, cât de bătrâni devenim, de ce moarte murim, amintiţi-vă, Stânca va fi acolo la Iordan. Nu va pleca niciodată şi niciodată nu va părăsi. Ţineţi minte asta. Prezenţa veşnică a Apei din Stâncă va fi cu noi toţi de-a lungul vieţii şi chiar şi la Iordan.

E-200 Haideţi să ne plecăm capetele. [Un frate spune un mesaj prin prorocie – Ed.]

E-201 În timp ce acel Duh se mişcă printre noi, Duhul lui Dumnezeu se mişcă printre noi, ar fi cineva aici, în această dimineaţă, care nu-L cunoaşte pe Cristos, şi sunteţi-nu sunteţi aproape de acea Stâncă, nu sunteţi în relaţii bune cu Aceasta în această dimineaţă? Dar ştiţi că Ea este prezentă. Priviţi-O cum lucrează pretutindeni, Îl vedeţi mişcându-se, vedeţi cum se mişcă peste oameni. Asta este Prezenţa veşnică a Apei. Asta este mântuirea. Acela este Duhul care le face paharele să dea peste până când nu mai pot să tacă, trebuie să apară ceva. Şi voi nu-L cunoaşteţi, aţi vrea să ridicaţi mâna şi să spuneţi, "Roagă-te pentru mine, frate Branham. Acum vreau să-L cunosc. Şi vreau să vorbesc cu El, şi vreau să-L cunosc ca plinătatea Duhului Său. Vreau să ştiu că El este chiar alături de mine, tot timpul. Eu cred că El este. Dar vreau să fim în relaţii bune. Şi însetez şi flămânzesc după Dumnezeu. Vreau să-L cunosc mai bine"?

E-202 Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Şi Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Şi pe tine, frate. Tu, da, chiar în spate. Aici jos, doamnă, da. Da, doamnă. Vă vedem mâinile, şi Dumnezeu le vede. Dumnezeu să te binecuvânteze, tinere. Dumnezeu să te binecuvânteze. Şi pe tine, doamnă.
Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze. Fii binecuvântată, soră. Altcineva acum, în momentul de tăcere. Dumnezeu să te binecuvânteze, acolo în spate, tinere.

E-203 Gândiţi-vă. Gândiţi-vă, la Prezenţa veşnică a Apei din Stâncă, chair acelaşi Duh; care a strigat acolo în ziua judecăţii pentru El, când El a preluat judecata noastră. Şi toiagul mâniei lui Dumnezeu L-a lovit, şi păcatele voastre au fost înfăşurate în acel toiag, şi L-a lovit, şi Sângele Lui şi apa au ţâşnit din El. El a spus, "Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez Duhul." Şi în Ziua Cincizecimii, Acesta a venit să ne însoţească în călătorie. Şi este atât de aproape acum.

E-204 Nu aţi vrea să spuneţi, "Am rătăcit departe de casă, Doamne, mă întorc acasă"? În timp ce cântăm asta, dacă vreţi să vă apropiaţi de altar şi să faceţi şi o reconsacrare, a sufletului vostru, lui Cristos? Amin.
Am rătăcit departe de Dumnezeu, (Ieşit de pe cale.)
Acum mă întorc acasă;
Calea (Necredinţei, vedeţi.) prea mult timp am călcat,
Doamne, mă întorc acasă.
Mă întorc acasă, mă întorc acasă,
Niciodată să nu mai rătăcesc;
Deschide-ţi larg braţele dragostei Tale,
Acum, Doamne, mă întorc acasă.

E-205 [Fratele Branham fredonează Doamne, Mă Întorc Acasă – Ed.]

E-206 Trei băieţei doar vin în faţă, foarte repede, cu lacrimi în ochi, îngenunchează lângă altar. Bineînţeles, sunt iertaţi. Au fost iertaţi chiar înainte să plece de la locurile lor, când mintea lor mică s-a hotărât. Ei doar au venit în faţă şi au îngenuncheat aici, ca să ştie oamenii că, de partea cui stau ei, în această dimineaţă.

E-207 Mă gândesc că ar fi unii oameni mai în vârstă care ar vrea să facă asta, doar să îngenuncheze şi să spună, "Doamne, eu-eu am rătăcit departe de cale. Am avut atâtea îndoieli, iar uneori m¬am abătut şi am intrat în păcat. Acum eu-eu vreau să mă întorc înainte să fie prea târziu. Doamne, eu-eu aş vrea să vin. Aş vrea foarte mult să vin şi să îngenunchez." Amin.

E-208 Acum, cele trei fetiţe ale lui Arthur Beam, aproape la fel de mari, au venit aici, au îngenunchiat.

E-209 Vine în faţă o fetiţă care de curând a primit un nou frăţior acasă. Zilele trecute stăteam doar şi doamna Wood a venit şi mi¬a spus, a spus că această soră merge la spital ca să nască. Duhul Sfânt a spus, "Du-te şi spune-le că va fi băiat." Când s-a născut, a fost un băieţel.

E-210 Se pare că sunt copiii în această dimineaţă, micuţii care vin din clasa mică a surorii Arnold, care îşi consacrează vieţile. Tot altarul, în dreapta mea, este plin de copilaşi.

E-211 Ar fi frumos dacă am cânta un imn, altarul, pentru restul oamenilor, pentru adulţi.
Acum, Doamne, mă întorc acasă.
Mă întorc acasă... ( ... ? ... )
Să nu mai rătăcesc niciodată;
Deschide-Ţi larg braţele dragostei Tale,
Acum, Doamne, mă întorc acasă.

E-212 Să ne plecăm capetele doar o clipă, pentru rugăciune, pentru aceşti micuţi.

E-213 Tată Ceresc, dacă va fi un mâine, dacă Isus va mai zăbovi încă zece sau cincisprezece ani, aceştia vor fi băieţii şi fetele care vor duce mai departe acest Mesaj la celelalte generaţii care vor veni. Nu am nicio îndoială, Doamne, că în toate zilele vieţii lor îşi vor aminti că au venit la acest altar. Şi ei sunt mici bijuterii, Doamne. Inimile lor tinere şi blânde sunt osândite în această dimineaţă. Nici măcar nu au auzit tot Mesajul; abia au ieşit din cameră, după ce au ascultat-o pe sora noastră Arnold; au venit aici în jurul altarului, încredinţând Ţie vieţile lor mici.

E-214 Acum, Tată, doar ce am terminat de spus că în noi locuieşte Duhul Sfânt. Şi acest Duh Sfânt, credinţa cu acest Duh, face toate lucrurile. Şi cred că, chiar în acest ceas, Tu le ierţi orice păcat pe care l-au săvârşit. Şi Îţi cer, cu toată credinţa care este în inima mea, ca Tu să le păstrezi vieţile lor mici de-a lungul drumului. Să nu se abată niciodată de pe Cale.

E-215 Acesta este cu adevărat un lucru ciudat. Duhul a spus în această dimineaţă, vom "vedea ceva ciudat." Doamne, dacă ai renunţat să te ocupi de ceilalţi, ia copiii mici. Cum în această dimineaţă, la chemarea la altar, nu este niciun adult, ci tot grupul de copilaşi a venit aici. Totuşi, era un Mesaj important şi greu de înţeles, chiar şi pentru adulţi, dar copiii au prins Duhul Acestuia. Îţi mulţumim pentru ei, Tată. Îi încredinţez Ţie, ca slujitor al Tău, ca trofee ale acestei adunări; pentru că, amintind că Prezenţa veşnică a Apei Vieţii va curge cu ei atâta timp cât vor trăi. Fie ca ei să aibă credinţă acum chiar în ceea ce se întâmplă, în acel Dumnezeu care i-a ridicat de pe scaune şi i-a trimis aici, fie ca ei să aibă credinţă în acel Dumnezeu în toate zilele vieţii lor. Fie ca duhurile lor mici să fie aduse la Tine în ziua morţii lor; aduse înapoi la trupul lor în ziua învierii. Ei sunt ai Tăi, Tată.Noi îi încredinţăm Ţie prin Numele lui Isus.

E-216 În timp ce avem capetele plecate. O să le cer tuturor acestor copilaşi de la altar, care credeţi că Isus este Mântuitorul vostru şi Cel Care v-a spus, acolo în audienţă, să veniţi aici şi să îngenunchiaţi în jurul acestui altar. Credeţi că Isus vă iubeşte şi vă iartă păcatul? Vreau să vă ridicaţi toţi în picioare şi să priviţi înapoi aici, la audienţă. Acesta, acesta este modul în care le puteţi spune oamenilor că voi credeţi că Isus vă mântuieşte. Acum ridicaţi-vă în picioare, aşa, şi priviţi înapoi spre public. Toţi băieţii şi fetiţele care îl iubesc pe Isus, ridicaţi-vă în picioare şi priviţi înapoi spre adunare, fiecare dintre voi.

E-217 Dar voi, fetiţelor, aici din faţă? Credeţi? Îl iubiţi pe Isus? Aceste fetiţe de aici, îl iubiţi pe Isus din toată inima voastră? Da? Tu Îl iubeşti? Tu Îl iubeşti, dragă? Ridicaţi-vă aici, lăsaţi¬i pe oameni să ştie că îl iubiţi pe Isus. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

E-218 Acum să ne întoarcem încoace şi să cântăm pentru aceşti oameni înainte să plecăm, "Isus mă iubeşte! Asta ştiu, aşa îmi spune Biblia." Vedeţi? Să ne ridicăm mâinile în timp ce cântăm acum. Bine, să cântăm.
Isus mă iubeşte! Asta ştiu,
Pentru că aşa îmi spune Biblia;
Cei mici îi aparţin Lui,
Ei sunt slabi...

E-219 Acum ridicaţi mâinile... ? ... Toţi împreună:
Da, Isus mă iubeşte,
Da, Isus mă iubeşte,
Da, Isus mă iubeşte,
Biblia îmi spune asta.

E-220 Acum repetaţi cu toţii după mine: Eu cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu. Astăzi, îl accept ca Mântuitorul meu personal. De azi, înainte, Îl voi iubi şi Îl voi sluji. Amin.

E-221 [Fratele Ben Bryant spune, "Frate Branham, am patru copiii pe inimă în acest moment. Vrei te rog să te rogi pentru ei?" – Ed.] Sigur că da, frate Ben.

E-222 Tată Ceresc, acest om vede că alţi copilaşi vin la Cristos, şi el strigă, ca un tată, pentru propriii săi copilaşi. Şi Duhul care i-a adus pe aceşti micuţi la altar, fie ca acelaşi Duh să-i mântuie pe copiii lui, Doamne. Acordă acest lucru. Îi încredinţăm Ţie, Tată, în Numele lui Isus Cristos.

E-223 Acum, în timp ce voi, micuţilor, vă întoarceţi la locul vostru, vreau ca toţi de pe acel rând să dea mâna cu aceşti copilaşi sau să-i mângâie în timp ce se întorc. Mergeţi toţi înapoi la locurile voastre, pe aici. Şi toţi de acolo să-i mângâie pe micuţi. Şi vă iubim din toată inima noastră. Sunteţi membri ai Trupului lui Cristos, exact la fel de mult în Acesta ca şi restul dintre noi.
Mărşăluim spre Sion,
Frumosul, frumosul Sion;
Mărşăluim în sus spre Sion,
Acea Cetate frumoasă a lui Dumnezeu.
Veniţi, noi care îl iubim pe Domnul,
Şi să facem cunoscute bucuriile noastre,
Să ne unim în cântare în dulce armonie,
Să ne unim în cântare în dulce armonie,
Şi aşa să înconjurăm Tronul,
Şi aşa să înconjurăm...
Acesta este un cântat foarte bun! Să ne ridicăm mâinile acum.
Mărşăluim spre Sion,
Frumosul, frumosul Sion;
Mărşăluim în sus spre Sion,
Acea Cetate frumoasă a lui Dumnezeu.
Haideţi doar să dăm mâinile unii cu alţii în timp ce cântăm acum.
Mărşăluim spre Sion,
Frumosul, frumosul Sion;
Mărşăluim în sus spre Sion,
Acea Cetate frumoasă a lui Dumnezeu.

E-224 Acum, să stăm cu capetele plecate, în timp ce ne... Cântă, frate Teddy, doar o...

E-225 Am câteva cereri aici, şi batiste şi aşa mai departe. S-ar putea să vină de peste hotare. Billy îmi spunea că au avut o pereche de ghetuţe de la o copilaşă din Anglia, cam atât de lungi, micuţa este infirmă. Aşa că trebuia să ne rugăm şi pentru asta.

E-226 Şi aşa că... [Fratele Ben Bryant spune, "Frate Branham, te rog să mă scuzi că te întrerup, dar roagă-te ca, cel care ne-a lovit maşina aseară, pe aripa mea dreaptă din faţă, roagă-te ca asta să fie dezvăluit. Roagă-te ca Domnul să dezvăluie asta." – Ed.] Amin, frate Ben, cu siguranţă voi face asta. [Fratele Branham fredonează Mărşăluim Spre Sion].

E-227 În timp ce mărşăluim, Doamne, ştim că Stânca lovită este chiar lângă noi, Prezenţa veşnică a Apei din Stâncă merge cu Biserica. O, Dumnezeule Etern, dezleagă-ne, în această dimineaţă, credinţa în acest Dumnezeu care este cu noi. Ştiu că Tu o vei face, chiar în timp ce putem găsi favoare la Tine, că Tu că poţi avea încredere în noi cu Ea. Dacă ne-ai da-O din belşug, am putea să O folosim greşit, Doamne. Dar dacă găsim har la Tine, lasă să se întâmple asta.

E-228 Fratele nostru a spus că cineva i-a lovit maşina. O, Doamne, ştim că omul nu are bani să facă aceste lucruri. Mă rog ca Tu să-l aduci pe acel om sub convingere, sau ceva de genul acesta, să se poată căii că a făcut asta, să vină şi să spună, "Frate, îţi repar maşina, eu am făcut-o." Ajută-l pe fratele Ben şi pe cei dragi lui.

E-229 Aici, aşezate în mâna mea sunt batiste şi cereri, au credinţă în acel Dumnezeu. Moise a avut credinţă în acel Dumnezeu şi a trecut marea. Daniel a avut credinţă în acel Dumnezeu, şi a fost scos din groapa cu lei. Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au avut credinţă în El, şi au stins focul.

E-230 Pavel a avut credinţă în El şi într-o zi, când slujbele erau foarte grele şi Pavel nu putea ajunge la toţi, el doar a luat o basma şi a spus, "Cred că Dumnezeu este cu mine." Şi-a pus mâinile peste basmale şi peste şorţuri, şi duhurile rele au plecat de la oameni, iar bolile şi afecţiunile s-au îndepărtat de la ei. Doamne, eu am credinţă în acelaşi Dumnezeu. Fie ca răul să plece. Bolile, afecţiunile şi necazurile, să plece, Doamne.

E-231 Tu eşti acelaşi Dumnezeu care mi-a vorbit acolo jos, în acel Stâlp de Foc, jos pe râu. Tu eşti Acela care are poza Ta agăţată aici cu mine, pe perete. Tu eşti cu noi, Doamne. Tu eşti mereu prezent, acelaşi Stâlp de Foc. Şi ne-am bucurat de Apa din Stâncă în fiecare zi, pe măsură ce ne unim în Duhul. Astfel, Tu eşti aici. Avem încredere în Tine, Doamne. Avem credinţă în Tine. Noi credem că Tu ne vei unge şi ne vei ajuta. Nu spre slava noastră, Doamne; am fi ca Moise atunci, când a făcut lucrul greşit. Noi vrem să facem ceva ca să Te ajutăm, Doamne. Aceasta este intenţia inimii noastre, să Te ajutăm, dacă putem face asta. Arată-ne Tu, Tată, orice vrei să facem.

E-232 Şi acum, printr-un act de credinţă, condamn boala pe care o reprezintă aceste batiste şi aceste cereri. Ele îi vor părăsi pe oameni. Ştiu că Tu o vei face, Doamne. Eu cred asta, în inima mea, că Tu o vei face. Vindecă toate bolile din mijlocul nostru în această dimineaţă.

E-233 Mântuie pe cei care au ridicat mâna, care au spus că ar vrea să vină la Stâncă, pentru Apă. Doamne, fie ca ei să fie atât de însetaţi astăzi, fie ca în jurul lor să fie o viaţă atât de sărată, până când îi va face să înseteze după Cristos. Îngăduie acest lucru.

E-234 Fi cu noi în această seară, Tată. O Doamne, fă să aflu, prin aceste întrebări, ce este în inimile oamenilor. Dacă nu este nimic pe inima lor, atunci, Doamne, dă-mi Tu ceva să predic pentru inimile lor în seara aceasta.

E-235 Binecuvântează-l pe fratele nostru Neville, şi pe soţia lui, familia lui; biserica noastră mică, administratorii noştri, diaconii noştri, membrii noştri. Şi Trupul Tău de pretutindeni, fii cu noi, Tată. Încredinţăm acest lucru în mâinile Tale, în Numele lui Isus Cristos.
... Sion;
Mărşăluim în sus spre Sion,
Cetatea frumoasă a lui Dumnezeu.
Acum haideţi doar să cântăm asta, adevărat, cu adevărat pentru El. Vedeţi?
Veniţi, noi care iubim pe Domnul,
Să facem cunoscute bucuriile noastre,
Să ne unim în cântare în dulce armonie,
Să ne unim în cântare în dulce armonie,
Şi aşa să înconjurăm Tronul,
Şi aşa să înconjurăm Tronul.
Cu capetele plecate acum.
Mărşăluim spre Sion,
Frumosul, frumosul Sion;
Mărşăluim în sus spre Sion,
Cetatea frumoasă a lui Dumnezeu.