E-1 Îţi mulţumesc foarte mult, Frate Neville. Bună dimineaţa, prieteni. Este un privilegiu să fiu înapoi aici în tabernacol din nou în această dimineaţă, să continui acest Mesaj măreţ pe care ne străduim să-l explicăm, această A Şaptezecea Săptămână a lui Daniel. Şi suntem fericiţi să vedem aşa de mulţi care s-au adunat în această zi caldă, şi totuşi ne pare rău că nu avem locurile de acomodare. Vezi oamenii care sunt aglomeraţi împreună în felul acela şi stau în jur, o face incomod. Şi ne fiind aşa de confortabili cum ar trebui să fiţi, o face greu pentru voi să înţelegeţi. Dar vom face tot ce putem să o facem repede.

E-2 Şi-şi, astăzi, eu sper că voi veţi, dacă eu sunt puţin zăbavnic, ca voi să mă scuzaţi, căci acesta este timpul de aşezare a acestui Mesaj, chiar timpul să-l aşezăm. Noi îl aşezăm în trei ordine aşa ca să putem fi siguri că-l înţelegem.

E-3 Acum, desigur, adunarea vizibilă ştie că aceste, sau aceste Mesaje, se înregistrează. Şi ele sunt trimise toate în jurul lumii. Practic fiecare naţiune primeşte aceste casete în jurul lumii. Şi mi-ar place să spun aceasta la ascultătorii casetei, oriunde sunteţi, în ce parte a lumii în care sunteţi, că s-ar putea să fie unele lucruri aici cu care voi puteţi să nu fiţi de acord cu mine asupra învăţăturilor care eu-eu le dau. Dar mi-ar place să afirm, fraţilor, poate, că dacă tu a-i explica în felul cum a-i văzut-o, ar putea fi diferit de la ceea ce aş crede eu. Dar, aş fi bucuros să ascult la ce aveţi voi de spus.

E-4 Şi aceasta este cu gândul că eu aduc aceste Mesaje, din... Cuvântul lui Dumnezeu, în inima mea. Este pentru edificarea Bisericii, pentru toată Biserica, Biserica universală; Biserica lui Cristos, universală. Şi eu cred cu certitudine că noi trăim în ziua din urmă. Şi străduinţa mea să explic aceasta, şi totuşi nu încerc să o fac, să o presez, într-un fel sau altul. Eu niciodată nu am fost vinovat, din câte ştiu, de a face aceea.

E-5 De multe ori oamenii aud de pe benzi, şi ei spun, "Bine, eu nu am fost de acord cu aceea. El doar nu-şi cunoaşte învăţătura, nu cunoaşte Scriptura." Ei bine, aceea, aceea poate să fie tot adevărat. Vedeţi? Eu nu aş spune că nu este adevărat.
Dar, pentru mine, eu-eu Îl studiez, nu iau orice-orice cuvinte... eu citesc ce au de spus alţi oameni, şi îi apreciez. Tot ce spune cineva, eu îl apreciez. Dar atunci-atunci eu îl duc la Dumnezeu, şi stau cu el până când pot să-l explic, de la Geneza la Apocalipsa, şi apoi îl văd cum tot se leagă în Biblie. Şi apoi eu-eu ştiu că este pe undeva aproape corect. Şi, desigur, unde ai dreptate, acela este doar un singur loc la care am deviat de pe linie. Şi poate unde eşti greşit, sau corect, acolo este unde eu am deviat de pe linie, şi invers.

E-6 Deci, noi vă apreciem pe voi toţi oameni buni care sunteţi aici în audienţă, în această dimineaţă, şi pentru voi oameni buni care auziţi aceste benzi. Şi noi... Tot ce s-a făcut, este totul pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Eu am mulţi prieteni buni prin toată lumea, pe care-i apreciez aşa de mult, şi cred că voi petrece o Eternitate cu ei. Şi nu va fi în inima mea să încerc să-să amăgesc pe oamenii aceia, în nici un fel, ci să încerc să aduc la împlinire tot ce pot să-i ajut.

E-7 Eu simt ca Solomon când s-a rugat, şi a zis, dă-i înţelepciune ca el să poată fi în stare să conducă poporul lui Dumnezeu. Aceea este rugăciunea mea sinceră.

E-8 Asociaţii mei cu mine aici, în jur, eu văd pe Fratele Mercier, şi-şi Fratele Roy Borders, şi Fratele Neville, şi Billy Paul, fiul meu. Gene este aici pe undeva, şi fraţii, Teddy, şi ei. Eu apreciez pe toţi oamenii aceştia care vin să mă ajute.

E-9 Eu îmi amintesc aici nu cu mult în urmă, Fratele Leo, o-o viziune ce a avut el; un vis, el l-a numit, într-o seară când ne¬am întâlnit de prima dată; că el a văzut un vârf mare de piramidă, sus de tot în văzduh. Şi eu eram acolo sus predicând, pe undeva, şi el s-a suit să vadă despre ce era vorba. Şi când a ajuns acolo sus în vârful acestui pisc, păi, el a zis, departe de tot într-un fel de lumină cu arătare argintie, sau ca un platou, eu stăteam, predicând la popor. Şi el mi-a atras atenţia, şi eu m-am uitat în jur la el. Şi el a zis, "Cum de ai ajuns tu acolo? Cum aş putea eu ajunge acolo?"

E-10 Am zis, "Leo, nimeni nu poate veni aici. Dumnezeu trebuie să ducă pe un om aici. Acum, tu nu eşti să vii aici sus. Tu trebuie să mergi jos şi să mărturiseşti la oamenii aceia de acolo jos, după ce ai văzut-o, că acesta-i Adevărul, că Acela este Adevărul." Leo coboară înapoi jos, să mărturisească la oameni.

E-11 Cu cât timp în urmă a fost aceea, Frate Leo? Câţiva ani, nu-i aşa? Câţiva ani. De atunci, din câte ştiu eu, el a fost credincios făcând aceea, mărturisind la oameni că slujba vine de la Dumnezeu. Acum, şi eu-eu nu vreau ca aceasta să vină de la mine. Dacă aceasta este de la mine, atunci nu este bună, căci nu este nimic bun în om. Vedeţi? Aceasta trebuie să vină de la Dumnezeu.

E-12 Acum, când mă uit în jur... Ieri după-masă, am dat mâinile cu prietenul meu, Fratele West. Eu nu l-am observat încă, în clădire; da, l-am observat acum, în această dimineaţă.
Şi voi ştiţi de la ce depărtare conduc oamenii aceia, tot drumul de jos din-în Alabama, pentru o duminică, să ajungă aici, de jos de tot din Alabama!

E-13 Fratele Welch Evans, nu l-am văzut ultima duminică. Cineva a zis că el era aici astăzi. Oamenii aceia conduc din Tifton, Georgia, să fie aici. Şi fratele şade aici, partenerii lui. Aşa de mulţi! Fratele Palmer din Macon, Georgia. Şi eu văd, eu cred, pe Sora Ungren şi pe cei de acolo din spate. Ei sunt de departe din Memphis, Tennessee. Acum, voi gândiţi... Şi alţii din alte locuri. Doar am întâlnit aici o doamnă de acolo, departe acolo din South Carolina.

E-14 Acum, voi gândiţi că oamenii de aici... Mă uitam peste, din Chicago, şi doar diferite locuri, conducând sute şi sute de mile, doar să participe la serviciu. Apoi, când ei ajung aici, nu este loc să şadă jos. Nu este o cameră cu aer condiţionat; o clădire veche caldă, în care să stai, ştergând transpiraţia. Luând banii de la masă, de la copiii lor, să vină aici să asculte la acel Mesaj. Vreţi să-mi spuneţi că nu este o... dincolo de acest curs, pe undeva, că acolo este un loc unde merg ei, într¬una din aceste zile? Sigur, există. Aceea este credincioşie! Oamenii aceia sunt plătitori de zeciuieli. Nu numai că ei vin, ei îşi aduc înăuntru zeciuiala şi ofertele, şi o aduc în casa Domnului, încercând să facă ce este corect. Dumnezeu să binecuvânteze abundent un popor loial ca acela! Mila şi harul lui Dumnezeu să fie cu ei.

E-15 Îl văd pe prietenul meu, Charlie Cox, cei de jos din Kentucky de sud. Şi doar peste tot, voi priviţi în jur, vedeţi oameni din diferite locuri.

E-16 Acest bărbat tânăr care şade aici, nu-i pot spune numele. Eu l-am întâlnit în Chicago. Dar tu eşti din ceva şcoală Biblică departe de aici, pe undeva, nu-i aşa? [Fratele zice, "Springfield, Missouri" – Ed.] Springfield, Missouri; Adunarea lui Dumnezeu şcoala Biblică. Da. Păi, bine. Vedeţi, ei doar vin de pretutindeni, în această biserică mititică veche.

E-17 Doar gândiţi-vă, cam, în jur de treizeci de ani în urmă când am pus piatra de temelie în dimineaţa aceea, eu stăteam acolo pe Seventh Street, depărtare de un bloc. Eu nici nu eram căsătorit încă, doar un om tânăr. Şi am văzut o viziune de oameni aglomeraţi şi înghesuiţi aici de peste tot. Şi eu am fost aşa de fericit, stând în spatele amvonului. Şi aceea este când El mi-a spus, "Dar acesta nu este tabernacolul tău." Şi El m-a aşezat jos sub ceruri. Şi voi ştiţi restul povestirii care este scrisă pe pagina Bibliei stând în piatra de temelie de acolo.

E-18 Eu sunt aşa de recunoscător pentru voi oamenilor. Eu nu pot... Aceea, aceea este aşa de puţin, doar să-să spun, "Ei bine, eu sunt recunoscător pentru voi." Dar eu mă rog pentru voi. Eu cred în voi. Eu cred în experienţele voastre cu Dumnezeu. Eu nu cred că un bărbat sau o femeie va conduce sute şi sute de mile să vină aici, să arate ce fel de haine poartă ei. Eu-eu nu cred că ei ar face aceea. Nu. Ei nu ar veni aici doar să fie văzuţi. Ei vin aici pentru că ei sunt adânc în sinceritate pentru salvarea sufletelor lor. Rugăciunea mea este:
"Dumnezeule ajută-mă, ajută-mă să fiu cel puţin pe jumătate aşa de sincer, să încerc să le slujesc cu tot ce este în inima mea, şi să privesc la Dumnezeu."

E-19 Mesajul, vedeţi, în această dimineaţă, este desenat aici pe tablă aici. Este doar numai să fac, să explic aşa cum merg înainte, să încerc să-l fac ca voi să puteţi înţelege despre ce încerc să vorbesc.

E-20 Şi aceste Şaptezeci de Săptămâni ale lui Daniel au fost un studiu mare, două zile şi două nopţi, aproape, eu am fost, la sfârşitul săptămânii aici, eu am fost pe acesta, încercând să aflu ce cuvinte să spun pentru Adevăr. Acesta trebuie să se compare cu restul Bibliei. Vedeţi? Tu doar nu-L poţi lua, doar o Scriptură mică şi să faci o-o înţelegere, şi apoi să spui, "Ei bine, aceasta este ceea ce spune acesta," şi apoi să te întorci în jur şi să zici, "Ei bine, dar aici El-El zice altceva, contrazice pe acesta." El nu poate să facă asta. El trebuie să zică acelaşi lucru tot timpul. Dacă nu, păi, aceea, atunci tu eşti-tu eşti greşit. Şi acela-i felul cum am încercat să-L învăţ.

E-21 Fiindcă veni vorba, pe benzi, fiindcă aceasta este pe benzi. Cea mai mare critică care o am pe benzi, a fraţilor mei în diferite părţi ale lumii, este a crede în harul lui Dumnezeu, că eu învăţ în felul cum o fac, că, "Noi am fost predestinaţi înainte de începutul lumii."

E-22 Fraţii mei Penticostali, desigur, eu ştiu că vederile voastre sunt legaliste, vedeţi, şi eu-eu ştiu că este puţin supărător pentru vederile voastre. Dar aţi vrea voi, ca un frate Creştin, aţi vrea voi doar să-i acordaţi suficientă considerare să vă puneţi pe genunchi înaintea lui Dumnezeu, cu Biblia voastră, şi să cereţi lui Dumnezeu să v-o explice? Aţi vrea să faceţi asta? Aţi vrea să luaţi punctul legalistic şi să încercaţi să-l faceţi să conecteze de la Geneza la Apocalipsa?

E-23 Şi, "Sămânţa şarpelui," acela este ucigaşul; mulţi oameni nu cred asta. Dar, dacă voi doar veţi citi în Geneza, Biblia a zis că şarpele avea o sămânţă. "Şi Eu voi pune vrăjmăşie între sămânţa şarpelui şi Sămânţa femeii." Deci, şarpele avea o sămânţă. Şi dacă sămânţa şarpelui era spirituală, atunci Isus nu a fost un om, astfel Sămânţa femeii era spirituală. Ei au avut amândoi seminţe, şi vrăjmăşia încă este acolo. Şarpele avea o sămânţă. Şi dacă voi veţi lua Bibliile voastre, şi mergeţi jos şi să fiţi foarte respectoşi înaintea lui Dumnezeu, eu cred că Dumnezeu v-o va descoperi.

E-24 Şi dacă nu o înţelegeţi, eu sunt-eu sunt disponibil, oricând, să fac din câte ştiu mai bine să vă ajut, prin scrisoare sau prin-sau prin interviu personal, sau orice pot face să vă ajut. Desigur, noi ne dăm seama că aceea nu salvează pe om, nici nu condamnă un om, ci aceasta doar aduce Lumină asupra subiectului pe care noi toţi încercăm aşa de tare să-i facem pe oameni să vadă. Vedeţi? Aceasta doar aduce Lumină.

E-25 Acum, către audienţa care este vizibilă, am zis aceasta din cauza benzilor, vedeţi, şi aceste benzi merg toate, peste tot.

E-26 Acum să ne aplecăm capetele doar un moment, înainte de a ne apropia de Autorul acestui Cuvânt. Şi câţi din adunare în această dimineaţă sunt în nevoie, doar să zică, "Eu sunt în nevoie. O Dumnezeule, fii milostiv cu mine"? Domnul să binecuvânteze. Şi către acei care vor auzi banda, când o auziţi, fie ca Dumnezeu să vă admită cererea.

E-27 Tatăl nostru Ceresc, noi suntem un popor recunoscător, deşi un popor nevrednic. Dar noi ne apropiem de tronul Tău de har în această dimineaţă, deoarece noi am fost îndemnaţi să venim. Isus a zis, "Cereţi Tatălui orice în Numele Meu, Eu o voi face." Acum, noi ştim că aceea este adevărat.

E-28 Şi aici în audienţă, şi afară în-ţară unde vor merge benzile, acolo vor fi probabil zeci de mii de Creştini născuţi din nou să audă aceasta. Şi noi ştim, Tată, că atunci când noi suntem născuţi din nou, că duhul nostru este născut de Sus. Acesta este Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, peste noi. Şi ne dăm seama că acel Duh Sfânt este atotputernic şi poate face orice pentru noi care noi dorim să fie făcut. Apoi, Tată Ceresc, noi Ţi-am cere să dai drumul credinţei noastre la acel Duh, ca El să poată fi în stare să ne asigure pentru această dimineaţă, şi pentru slava Împărăţiei lui Dumnezeu, toate aceste cereri şi dorinţe, ca noi să putem fi vindecaţi de bolile noastre şi suferinţele noastre, ca noi să putem sluji pe Dumnezeul nostru cu tot ce este în noi.

E-29 Deschide-ne urechile înţelegerii astăzi, şi aşa cum mă străduiesc să aduc această mare întrebare, şi să o clarificăm în minţile oamenilor. Acum, eu am scris aici, Doamne, pe hârtie, şi de asemenea desenat pe această tablă, acest grafic, dar total insuficient să o explic. Acum noi Te chemăm pe Tine, marele Învăţător Care a scris Cuvântul, Care L-a inspirat, Care L-a dat profetului Daniel. Şi ne rugăm ca Tu să trimiţi inspiraţia în această dimineaţă, în aceste zile din urmă, aşa cum El a zis căci Cartea va fi închisă până la timpul acesta, ca Tu să deschizi înţelegerea noastră. Şi fie ca acolo să fie o credinţă afânată în inima noastră care va lăsa Cuvântul să prindă Viaţă, şi să rodească pomii neprihănirii în vieţile noastre, care El este intenţionat să-l facă. Credinţa noastră în Dumnezeu, fie ca ea să asigure asta pentru noi în dimineaţa aceasta. Căci noi smeriţi aşteptăm acum, şi ne dedicăm Ţie, în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-30 Acum, noi suntem recunoscători pentru această dimineaţă, pentru marea oportunitate din nou să deschidem aceste pagini ale Cuvântului Etern al lui Dumnezeu.

E-31 Acum, motivul că am luat asupra mea să încerc să explic aceasta, este din cauză că noi trecem prin Cartea Apocalipsei, şi noi doar venim prin cele şapte epoci ale bisericii. Şi, apoi, la sfârşitul celui de-al 3-lea capitol al Cărţii Apocalipsei, Biserica este luată de pe pământ, sus în Slavă. Şi eu încerc, cu toată inima mea, să aduc aceasta la oameni, că ei aşteaptă ceva să se întâmple, care ei văd scris în Cartea Apocalipsei, când aceasta nu s-a aplicat în epoca bisericii. Şi noi suntem mai aproape de sfârşit decât vă gândiţi.

E-32 Cu câteva seri în urmă, Billy, al meu... Sau, nora mea, adică, m-a chemat, târziu în noapte, şi a zis că acolo era un om numit Andy Herman, care este un văr de-al meu, zăcea, pe moarte în spital. Am mers să-l văd. Ei l-au drogat, eu... aşa de mult, încât era adormit, şi nu am putut vorbi cu el. Dimineaţa următoare... I-am cerut lui Dumnezeu să-l ţină în viaţă până eu puteam. Andy este un om bun, dar el doar nu era un Creştin. El nu este un unchi; el este un văr, căsătorit cu o vară de-a mea.
Şi atunci când Mătuşa Ade mi-a spus, stând acolo, ea a zis, "Billy, toţi aceşti optzeci de ani din viaţa lui, el nu l-a slujit pe Dumnezeu. Dar," a zis, "cu câteva săptămâni în urmă el şedea în casă..." El, de optzeci de ani, desigur, el nu face mult lucru manual. Dar a zis...
El a chemat-o şi a zis, "Ade, tu ştii ce? Cristos a venit înaintea mea aici, doar cu câteva minute în urmă."
Ea s-a uitat la el, a zis, "Andy, eşti-eşti... Care este chestiunea?" Ea a zis...
El a zis, "Nu. El a stat chiar aici înaintea mea, şi El a zis ceva."
A zis, "Ce a spus El?"
"Este mai târziu decât te gândeşti."

E-33 În câteva săptămâni de atunci, două sau trei săptămâni, el a fost lovit şi a zăcut paralizat acolo în spital, pe moarte. Am zis, "Mătuşă Ade, să-ţi fie ruşine că nu m-ai chemat pe mine sau pe cineva, să-i pună inima în stare pentru această oră la care a sosit acum."

E-34 Am cerut Domnului, dimineaţa următoare, când eu... El nu putea vorbi, aşa că doar l-am întrebat. Am zis, "Mă poţi auzi, Unchiule Andy?" Şi el-el a putut da din cap puţin şi să-şi mişte fălcile. M-am rugat pentru el, l-am pus să-şi mărturisească păcatele înaintea lui Dumnezeu. Am vrut să-l botez, şi Mătuşa Ade a vrut să fie botezată.

E-35 Şi m-am dus jos pe hol, să văd o doamnă tânără care locuieşte în vecinătate aici, care ei urmau să o trimită la spitalul mintal, şi Domnul a făcut un lucru mare pentru ea, a venit acasă.
Apoi, urcând pe drum, am întâlnit o soră de culoare, şi ea a zis, "Nu eşti tu Fratele Branham?"
Am zis, "Eu sunt."
Ea a zis, "Îţi aminteşti de mine? Eu sunt D-na Drye."

E-36 Şi am zis, "Da, eu cred că îmi amintesc. Pete Drye şi ei." Am zis, "Da, eu-eu îmi amintesc de tine." Ea s-a uitat în cameră, şi când ne-am uitat... M-am întrebat de ce a zis aşa. Şi, acolo, Unchiul Andy s-a ridicat în pat, şi şedea acolo sus, mişcându-şi mâinile şi braţele ca oricine altul, încercând să ia lucrul, lucrul de pe pat, aşa ca el să poată să iese de acolo şi să plece. Acum ei vin să fie botezaţi în Numele Domnului Isus, el şi soţia lui.

E-37 Astfel, pentru ce am spus eu asta, este mai târziu decât ne gândim. Şi eu cred că aceste Şaptezeci de Săptămâni ale lui Daniel o va aduce la înţelegerea noastră.

E-38 Acum, cei mai mulţi dintre fraţii noştri Penticostali, care am zis mai devreme pe bandă, că ei nu sunt de acord cu Acesta. Ei aşteaptă un ceva mare, puternic să se întâmple. Şi, fraţii mei, dacă voi veţi asculta foarte atenţi, şi nu... şi ascultaţi, voi veţi afla că acel ceva mare, puternic deja a trecut. Isus este gata să se întoarcă.

E-39 Biserica pleacă în al 3-lea capitol din Apocalipsa. Nimic nu spune acolo despre nimic, ci doar ultimul lucru era ultimul mesager al epocii. Apoi, noi avem de-a face cu Iudeii până la venirea din nou cu Mireasa, în al 19-lea capitol. De la al 6-lea la al 19-lea capitol este totul Iudeu.
Acolo este unde eu vreau să ajung la fratele meu bun de aici în timpul acestor Peceţi, Fratele Woods, care a fost iniţial Martor al lui Iehova, el şi toţi din familia lui, aici în această dimineaţă, că acei "o sută patruzeci şi patru de mii" nu erau, nu aveau nimic de-a face cu Neamurile. Ei sunt Iudei. Vedeţi? Şi acesta nu este Trupul tainic al lui Cristos pe pământ astăzi.
Mireasa este acel Trup tainic. Prin Duhul Sfânt noi suntem botezaţi în acel Trup tainic.

E-40 Acum, noi ştim că în Cartea lui Daniel aici, unde p.oi am citit, noi vom citi din nou deoarece este Cuvântul Lui. În al 9- lea capitol din Daniel, al 24-lea verset.
Şaptezeci de săptămâni sunt hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale sfinte, să înceteze fărădelegea, ... pentru a pune capăt păcatului, şi să facă ispăşire pentru nelegiuire, şi să introducă neprihănire veşnică, şi să pecetluiască viziunea şi profeţia, şi să ungă pe cel prea Sfânt.
Al 25-lea verset, "Să ştii de aceea şi să înţelegi, căci de la..." Acum, aceea este despre ce vorbeam noi, şi am terminat la aceea ultima duminică seara, "ungerea celui prea Sfânt." Aici este unde noi începem în această dimineaţă, la al 25-lea verset. "Şi de aceea..."
De aceea să ştii şi să înţelegi, căci de la darea poruncii pentru restabilirea şi rezidirea Ierusalimului (aceea este "cetatea ta sfântă," vedeţi) până la ... Mesia Prinţul vor fi şapte săptămâni, şi şaizeci şi două de săptămâni: şi străzile vor fi zidite din nou, şi zidurile, şi chiar în timpuri de strâmtorare.
Şi după şaizeci şi două de săptămâni Mesia va fi stârpit, dar nu pentru el însuşi: şi poporul prinţului care va veni va distruge cetatea şi sfântul locaş; şi sfârşitul ei va fi cu mare potop, şi până la sfârşitul războiului pustiirile sunt hotărâte.
"Şi..." Acum, amintiţi-vă, acela-i sfârşitul războiului. Noi îl avem aici pe tablă. "Şi," acum noi începem altceva.
Şi el va face legământul cu mulţi pentru o săptămână: şi în mijlocul săptămânii el va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pentru răspândirea în mare măsură a urâciunii el va face pustiire, chiar până la împlinire, (aceea este, tot), şi prăpădul hotărât va fi turnat afară peste cel pustiit.

E-41 Oh, ce lecţie! I-am zis soţiei zilele trecute, "Mă întreb dacă oamenii îl înţeleg într-adevăr." Acum, eu vreau să-l pricepeţi. Să nu... Dacă voi, noi trebuie să stăm aici toată ziua, doar să stăm. Acum, noi-noi-noi vrem să-l pricepem. Vedeţi? Noi-noi vrem să ştim că acesta-i Adevărul. Şi, voi, dacă puteţi doar numai să-l vedeţi! Şi eu voi cere, poate ...

E-42 Şi apoi, după aceea, eu voi lăsa schiţa să atârne aici, şi voi-voi puteţi să o desenaţi, după aceea. Veniţi aici în această după-masă, oricând vreţi, să desenaţi schiţele şi aşa mai departe. Aceasta vă va ajuta să înţelegeţi. Acela-i motivul că eu o pun acolo, aşa ca voi să o înţelegeţi.

E-43 Acum, să revizuim doar un pic aşa ca să putem lua o bază. Acum acolo era... Daniel era preocupat despre poporul lui, căci el a citit Ieremia profetul, şi a înţeles că Ieremia a zis că ei vor fi în captivitate pentru şaptezeci de ani. Şi apoi, el a văzut atunci că ei au fost în captivitate de şaizeci şi opt de ani, astfel el ştia că timpul se apropia. Astfel el a lăsat la o parte tot lucrul lui, a tras jos, aşa cum era, umbrele tuturor preocupărilor lui zilnice. Şi-a îndreptat faţa către Dumnezeu, s-a îmbrăcat în sac şi cenuşă, şi a pornit să postească şi să se roage, ca el să poată înţelege când va fi timpul acela. Apoi noi aflăm, aşa cum am afirmat înainte...
[Fratele Branham vorbeşte cu cineva pe platformă – Ed.] Aţi vrea să întoarceţi aceea în jur, înspre partea aceea, doar un pic. Ventilatorul, .este doar un pic prea mult. El mă face să răguşesc. Apoi... Îţi mulţumesc, frate.

E-44 Acum, că noi aflăm că, Daniel, el a vrut această informaţie pentru poporul lui. Şi eu cred, dacă Daniel, citind profeţii din¬naintea lui, şi a avut acest fel de înţelegere, că el era aproape de sfârşit, el l-a căutat pe Dumnezeu, să afle cât de aproape era sfârşitul; apoi eu cred că noi suntem justificaţi, prin a vedea că noi suntem la capătul drumului acum, nu să îmbrăcăm sac şi cenuşă, ci să aruncăm lucrurile lumii, şi grijurile noastre din această viaţă; şi să căutăm pe Dumnezeu, să aflăm în ce zi a anului suntem, căci noi vedem că suntem la sfârşit, şi astfel Biserica va posti şi se va ruga şi va fi gata. De aceea m-am străduit să o iau asupra mea... Fără să ştiu cum să explic aceasta, căci am ocolit-o de fiecare dată, şi am zis, "Acele şaptezeci de săptămâni ale lui Daniel," căci nu o puteam înţelege. Şi de aceea am luat-o asupra mea acum, să încerc să o explic. Şi eu cred, cu ajutorul Domnului, eu o pot face cu harul Lui, să o aduc acolo unde, să vă arăt cât de aproape suntem de Venirea Domnului.

E-45 Acum, Daniel era doar în doi ani. Apoi noi aflăm, că, în timp ce el era în rugăciune, Îngerul, Gabriel, a venit repede la el; şi nu numai că i-a explicat când poporul lui va ieşi din robie, dar, de asemenea, tot ce a fost hotărât pentru poporul lui, tot ce a fost încă rămas pentru poporul lui. El a zis, "Există şaptezeci de săptămâni încă rămase pentru Iudeu."

E-46 Apoi, noi aflăm, că El a avut un scop înşesit. Şi unul din ele, era să sfârşească nelegiuirea; şi-şi să pună capăt păcatului; să facă ispăşire pentru nelegiuire; să aducă înăuntru neprihănire veşnică; să pecetluiască viziunea şi profeţia; şi să ungă pe cel prea Sfânt.

E-47 Şi noi am luat, ultima duminică dimineaţa, Daniel în starea lui acolo jos, rugându-se. Ultima duminică seara, dând Scripturile, aşa ca oamenii să o citească când ajung acasă. Voi aţi citit-o? V-a plăcut? Minunat!

E-48 Acum, scopul înşesit. Şi noi aflăm că, în acest al şaselea scop, "să ungă pe cel prea Sfânt," noi aflăm că "prea Sfânt" întotdeauna a reprezentat Biserica, cortul. Şi ultimul lucru care urma să se facă, era să ungă pe cel prea Sfânt, acela-i Cortul Milenar în care va locui El în timpul Mileniului, în care vom locui noi.

E-49 Acum, astăzi, acum ne apropiem, "Ce sunt cele şaptezeci de săptămâni?" Şi aceasta este o parte foarte vitală, cele şaptezeci de săptămâni.

E-50 Acum, noi ştim că Scripturile nu pot minţi. Ele trebuie să fie Adevăr. Şi dacă acest Înger Gabriel a venit şi i-a spus lui Daniel că există numai şaptezeci de săptămâni rămase pentru Iudei... Acum, noi vom aplica aceea la şase zile... sau săptămână de şapte zile. Dar, în profeţie ea este întotdeauna dată în pilde.

E-51 Şi astfel, fără îndoială că jos prin epocă, au fost sute de ori sute de oameni, învăţaţi, oameni capabili, încercând să explice ce erau aceste şaptezeci de săptămâni. Şi eu am citit multe din comentariile lor despre aceasta. Şi eu sunt foarte recunoscător lui DL Smith, din biserica Adventistă, pentru vederile lui. Eu sunt foarte recunoscător lui Dr. Larkin, de vederile lui. Eu sunt recunoscător la toţi aceşti mari învăţaţi, pentru vederile lor la aceasta. Şi în citirea lor, aceasta mă luminează mult, că eu pot găsi locuri care arată corect. Dar pentru a lua vederile care eu-eu m-am gândit că mi-ar place să le explic, am cercetat prin enciclopedia, a "timpului," să aflu ce însemna "timpul."

E-52 Şi noi aflăm aici, noi avem "timp, timp, şi împărţire de timp." Ce este timpul? Ce este o săptămână? Acum, au fost trei mii, patru sute şi treizeci de ani în urmă, de când a fost aceasta, de când Dumnezeu a început să se ocupe cu Iudeul; mulţi, mulţi ani în urmă. Daniel era r.c., şi timpul acela era î.c. 538, 538 de ani înainte de Cristos, când el a vorbit aceasta pentru "timp, timp, şi împărţire de timp." Şi, şaptezeci de săptămâni, priviţi unde l-ar lua şaptezeci de săptămâni. Păi, el încă era în Babilon, în şaptezeci de săptămâni, şi totuşi Dumnezeu i-a spus că acela era tot timpul care a fost hotărât peste popor.

E-53 Acum, biserica mea de aici ştie că prin toţi anii eu întotdeauna v-am spus, "Dacă vreţi să ştiţi ce zi din săptămână este, uitaţi-vă la calendar. Dar dacă vreţi să ştiţi timpul în care trăim, urmăriţi pe Iudeii aceia." Acela este singurul ceasornic. Dumnezeu nu-nu a alocat anumite timpuri pentru Neamuri; acolo nu era un anumit spaţiu de timp. Şi acolo este unde mă gândesc că mulţi scriitori mari au încurcat-o, şi au încercat să aplice aceasta la Iudeu şi la Neamuri, deoarece El a zis, "Poporul Tău." Dar El vorbea către Daniel, nu către Biserică; poporul lui Daniel, Iudeul. Dacă el vorbea către Biserică, voi nu puteţi face aceea să meargă nicăieri; voi sunteţi-voi sunteţi în urmă de tot, chiar înainte de venirea lui Cristos. Aceasta ar ieşi în orice fel de săptămâni profetice în care aţi vrea să le puneţi. Este deja terminată. Dar El vorbea către Iudei, astfel de aceea Iudeul este cronometrul lui Dumnezeu.

E-54 Vă amintiţi aici, nu cu mult în urmă, când Fratele Arganbright, din California, vicepreşedinte al Asocieţiei Internaţionale a Evangheliei Depline a Oamenilor de Afaceri, a venit la casa mea şi a adus o-o bandă; şi nu o bandă, ci un-un film de cinema, care ei ... despre Trei Minute Până La Miezul Nopţii. Aceea a fost luată pe o cercetare ştiinţifică. Când i-am văzut pe acei Iudei întorcându-se, înapoi în Ierusalim, eu am venit jos aici la tabernacol, şi am zis, "Eu simt ca şi cum am o reconvertire." Mulţi dintre voi vă amintiţi asta. Am zis, "Să-i văd pe Iudeii aceia întorcându-se înapoi!"
Isus a zis, în Matei al 24-lea capitol, "Când vedeţi smochinul înmugurind." Voi ştiţi ce să aşteptaţi, vedeţi, Iudeii întorcându-se!

E-55 Acum, eu am câteva comentarii scrise aici. Mi-ar place să merg în ele. Acum, acum, eu voi-eu voi lua timp, aşa ca voi să puteţi de-asemenea să A le scrieţi. Acum, acestea toate au loc, aceste... Acum noi... În decursul timpului în care noi suntem acum, toate acestea au loc la... Este Evreiesc; nimic nu are de a face cu Biserica, de loc. Orice de la Apocalipsa al 3-lea capitol, înainte până la al 19-lea, nu are nici un lucru de-a face cu Biserica. Voi nu o puteţi face să ajungă corect. Aceasta doar nu este acolo.

E-56 Acum eu vreau să explic cum am aflat aceasta. Acum, pe tablă, mulţi dintre voi vor vedea că eu am desenat, timpuri împărţite, cum că aceasta vine în spaţiu, aşa ca aceasta să se poată face ca fiecare să poată înţelege. Puteţi voi... Voi nu o puteţi vedea din spate, eu presupun, este prea mic scrisul. Şi acela-i scrisul lui Becky. M-am gândit... Şi tabloul acela, eu am avut unul mai rău decât acela. Dar, Becky l-a desenat, despre chipul visului lui Nebucadneţar. Şi mă gândesc că acesta arată mai mult ca o fată, Becky, decât ca un bărbat. Dar, oricum, el va-el va furniza informaţia, ce vrem noi.

E-57 Acum, dacă citim în Biblie că există şaptezeci de săptămâni hotărâte peste popor, acum, ... nu are nimic de-a face cu Biserica. Cele şaptezeci de săptămâni nu au nimic de-a face cu Biserica. Dacă observaţi aici, pe schiţă, eu am epoca bisericii între cele şaptezeci de săptămâni.

E-58 Noi o avem aici. Un frate jos în Georgia a desenat-o pentru noi aici, aşa cum noi am trecut prin epocile bisericii. Şi noi suntem siguri că putem înţelege ce înseamnă aceasta. Acest alb în biserică aici, aceea înseamnă că a fost toată apostolic. Şi apoi în a doua epocă a bisericii, ei au avut doctrina Nicolaiţilor, sau, ei au avut faptele Nicolaiţilor; aceasta nu a devenit o doctrină. A treia epocă a bisericii, ea devine o doctrină. Şi în a patra epocă a bisericii, ea s-a organizat, şi aceasta era papalitatea Romană. Şi în a patra epocă a biserici, aceea era epocile întunecoase.
Voi observaţi, toată întunecimea de acolo reprezintă Nicolaitismul, sau Romanismul. Partea albă reprezintă Duhul Sfânt, Biserica. Şi, aşa cum ea a fost începută în timpul Sfântului Pavel, toată Biserica apostolică întreagă a fost umplută cu Duhul Sfânt. Apoi aristocraţii au început să vină înăuntru. Apoi ei în final s-au consolidat şi au făcut o biserică nouă completă din aceasta. Şi doar mica biserică a fost arsă, şi împroşcată cu pietre, şi dată hrană leilor, şi de toate.

E-59 În reformare a venit Luther, puţin mai luminos, vedeţi. În zilele lui Wesley, a adus înăuntru puţin mai luminos. Dar în ultima epocă a bisericii aici, epoca bisericii Nicolaită, aceea este epoca care noi... Nu cea Nicolai tă, ci Laodiceană, aceea este epoca în care trăim noi. Observaţi, acolo nu este prea multă Lumină.

E-60 Cineva, când ei au văzut desenul acesteia acolo sus, a zis, "Să-ţi fie ruşine, Frate Branham! Această măreaţă zi de iluminare!"
Am zis, "Îmi voi imagina, când aceasta este cercetat..." [Fratele Branham face pauză – Ed.] "Aceea nici măcar nu-i face dreptate; când voi ajungeţi foarte puri în inimă, născuţi din nou din Duhul." Amintiţi-vă, aceasta era singura epocă a bisericii când Cristos a fost dat afară din Propria Lui biserică, din toate din ele. Noi avem o confesiune mare, dar avem noi o posesiune, este aceea despre care vorbim. Este Cristos într¬adevăr în biserică? Aceasta va fi foarte mult în minoritate.

E-61 Acum, acum să subliniem cele şaptezeci de săptămâni ale lui Daniel. Acum aş putea să repet aici din nou; predicatori ai Evangheliei, dacă nu sunteţi de acord cu aceasta, bine. Ele sunt împărţite în trei perioade, aşa cum aflăm în Daniel 9. Trei perioade. Întâi, o perioadă de şapte săptămâni; apoi şaizeci şi două, care este şaizeci şi două; şi apoi o perioadă de o săptămână. Ele sunt împărţite în trei perioade diferite.

E-62 Acum, eu am împărţită aici pe tablă. Prima perioadă; a doua perioadă; şi după înţelegerea mea, prin Evanghelie, prin Duhul Sfânt, că, timpul sfârşitului, Dumnezeu se întoarce din nou la Iudeu.

E-63 Acum, noi ştim, prin toate Evangheliile, că Pavel a învăţat, şi ceilalţi, că Dumnezeu se va întoarce din nou la Iudeu. Bine, atunci, dacă El se va întoarce din nou la Iudeu, cum putem noi să o aplicăm în urmă în timpul lui Daniel? Noi trebuie să o aplicăm în această ultimă epocă. Şi aceasta-i după ce Biserica Neamurilor a fost dusă, căci El se ocupă cu Israelul ca o naţiune, cu noi ca individual.

E-64 Acum, eu am ceva scriere aici care mi-ar place să vă citesc aşa cum mergem înainte. Acum:
... darea poruncii să rezidească Ierusalimul...
Care, a fost în a 14-a zi din Martie. Dacă vreunul din voi vrea să o notaţi, în Ebraică o veţi afla numită N-i-s-a-n Nisan, care înseamnă "Martie." Porunca s-a dat în a 14-a zi din Martie, î.c. 445, porunca s-a dat să zidească, rezidească templul. Voi o înţelegeţi, aşa cum voi oamenilor aţi citit Scripturile. Până când s-a completat, a durat patruzeci şi nouă de ani să termine templul şi cetatea, să 9 rezidească. Şi aşa cum zice Biblia aici, Daniel vorbeşte, sau Îngerul către Daniel, că:
... zidurile, şi acesta se va zidi în timpuri de necaz.
Şi mulţi dintre noi ne amintim, când a fost zidit, ei au avut un bloc de mortar într-o mână şi o sabie în cealaltă, să urmărească duşmanul. "Şi se va zidi în timpuri de necaz."

E-65 Deci, aici este unde eu aflu aceea, luându-mi zilele. Acum, noi avem două, trei calendare diferite. Noi mergem înapoi la calendarul vechi de astronomie, şi noi aflăm că în calendarul Iulian există trei sute, şaizeci şi cinci şi o pătrime de zi într-un an. Ei cronometrează aceea prin trecerea lui Sardis şi diferitele Stele, şi aşa mai departe. Ei l-au cronometrat. Acum noi aflăm, în calendarul Roman sub care noi trăim acum, trei sute şaizeci şi cinci de zile într-un an, prin calendar. Dar în cel Creştin, sau calendarul profetic, noi aflăm că există numai trei sute şi şaizeci de zile într-un an. Acum, vă puteţi întreba cum a venit această confuzie.

E-66 Acum, aceasta eu pot numai să spun aşa cum vorbesc eu însumi. Eu cred că în urmă înainte de distrugerea potopului, în urmă în zilele lui Iov, şi aşa mai departe, că ei au ţinut timpul prin stele. Şi noi înţelegem, sau în urmă înainte de timpul acela, că lumea a stat în sus. Şi apoi în păcatul omului, răsturnarea lumii, şi acesta s-a înclinat şi potopul a venit, de aceea noi avem marile glaciare de gheaţă, şi aşa mai departe, şi tot vârful şi dedesubtul pământului este plin de gheaţă. Noi ştim asta. Şi pământul nu stă drept în sus. El stă înclinat. Aceea l-a zguduit de unde luna şi stelele, unde se uitau ei, şi aşezat greşit atunci. Sau-sau, voi nu mai puteaţi ţine timpul cu el, deoarece el stă strâmb, stând înclinat în spate. De aceea, el nu va atinge stelele acelea în acelaşi timp, deoarece el este-este afară din rânduială faţă de stelele acelea. Voi înţelegeţi? Eu cred că aceea-i ce este.

E-67 El stă în spate în starea aceea. Şi aceea arată numai că aceasta este doar o perioadă de timp. Nu puteţi vedea? Dumnezeu nu are lucruri afară din rânduială. El doar îl lasă să meargă în felul acela pentru puţin timp. Şi eu într-adevăr cred că lucrul acela s-a făcut.
Şi în aceste zile din urmă este când Dumnezeu urmează să descopere aceste secrete Bisericii. El nu a făcut-o înainte. Şi motivul că El nu a făcut-o, este să ţină Biserica în veghere şi rugăciune tot timpul, să nu ştie când venea. Dar vă amintiţi, în Daniel 12, El a zis, "Cei înţelepţi vor înţelege în ultima, în această zi din urmă." Vedeţi? Aceasta i s-a dat lui.

E-68 Duhul de înţelepciune vine în Biserică, să facă cunoscut Bisericii, prin descoperirea Duhului Sfânt, aducând Biserica înăuntru şi să-i descopere în ce zi trăim noi. Întocmai la fel cum Gabriel a venit la-la Daniel, Duhul Sfânt vine la Biserică în zilele din urmă, să descopere aceste lucruri mari, adânci, secrete. Înţelegeţi acum? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-69 Acum, aceea ar lovi afară acel an astronomic sau anul Iulian, calendar, vedeţi, anul masonic, căci lumea este înclinată. Noi toţi ştim asta, de la studii în şcoală. Şi este afară din rânduială, de aceea ele, stelele acelea, nu ar trece în linia pământului în acelaşi timp. De aceea, calendarul Roman este greşit, de asemenea, căci voi nu puteţi să puneţi zilele împreună. Există doar multe lucruri care aş putea să le spun chiar aici. Că noi aflăm, dar chiar natura însăşi, ne învaţă că există numai treizeci de zile exact în an.

E-70 Acum, să luăm Apocalipsa unde noi va trebui să mergem aici în zilele celor doi profeţi. Biblia a zis, "Ei au profeţit o mie două sute şaizeci de zile." Acum, voi luaţi calendarul astronomic, el sigur îl va rata o cale lungă de la a fi trei ani şi jumătate. Şi voi luaţi calendarul Roman care-l avem astăzi, el îl va rata o cale lungă. Dar să luaţi calendarul profetic, şi acolo este exact o mie două sute şaizeci de zile, în treizeci de zile la lună. Vedeţi?

E-71 Noi avem treizeci de zile în unele luni, treizeci şi una în următoarea, douăzeci şi opt în unele. Vedeţi, noi suntem tot încurcaţi. Dar Dumnezeu nu o are zgâlţâită, în sus şi-n jos, înainte şi înapoi. El o atinge exact la fel. Da, domnule. Exact la fel, treizeci de zile într-o lună; nu treizeci şi una, apoi treizeci, şi altceva. Vedeţi? Dar aceea s-a făcut totul în marea economie a lui Dumnezeu, să ţină Biserica în veghere şi să se roage, fiind gata, să vă aveţi hainele spălate în Sângele Mielului. Dar, oh, în aceste zile din urmă, El a promis! Aha. Acum noi vedem unde trăim. Acum, amintiţi-vă, scopul, singurul scop, este să facă aceasta.

E-72 Acum, dacă acolo au fost şapte... Priviţi, acolo este exact patruzeci şi nouă de zile... patruzeci şi nouă de ani, adică, în timpul zidirii templului. Cele şapte, sunt şapte săptămâni profetice, şapte săptămâni, căci acolo sunt şapte săptămâni hotărâte pentru templu, să rezidească templul. Şi el a fost zidit exact în patruzeci şi nouă de ani. Acum noi aveAm însemnătatea timpului săptămânilor, căci dacă Biblia a zis, Îngerul a zis, că au durat şapte săptămâni până la zidirea templului. Şi au fost exact patruzeci şi nouă de ani de zidire a templului, din-din martie 14 până în 5-538 î.c. Până când templul a fost reaşezat din nou, şi străzile au fost refăcute, exact patruzeci şi nouă de ani. Deci, ce obţinem noi? Ce obţinem noi? Căci, dacă şapte săptămâni înseamnă patruzeci şi nouă de ani, atunci o săptămână este egală cu şapte ani. Şi şapte ori şapte este patruzeci şi nouă. Aceea este exact. Ia te uită.

E-73 Astfel acum nu mai există presupunere privitor la aceasta. Noi ştim acum că fiecare săptămână a însemnat şapte ani. Aţi priceput-o? Să o spunem împreună. [Fratele Branham şi adunarea vorbesc în unison – Ed.] "O săptămână este egal cu şapte ani." Acum noi ştim că am priceput-o. O săptămână este egală cu şapte ani.

E-74 Aici suntem noi chiar aici, prima săptămână. [Fratele Branham indică pe tablă ilustrarea – Ed.] Patruzeci şi nouă de ani pentru rezidirea templului. Acum, această linie de sus reprezintă naţiunea Evreiască aşa cum traversează. Acesta este doar timpul. Şi când el cade aici jos, el cade afară din naţiunea Evreiască, în timpul Neamurilor. Apoi merge iarăşi sus şi-l prinde pe Israel, şi merge înainte.

E-75 Acum, Neamurilor nu li s-au alocat vreun timp anumit. Doar a zis, "Timpul Neamurilor." Şi noi aflăm, nici chiar Isus nu le-a alocat un timp. Căci noi aflăm aici, în Luca 21:24, El a zis, "Ei vor călca zidurile Ierusalimului până când Neamurile..." Să citez aceea. Eu o citez doar din memorie. Să o citesc, căci ya fi pe bandă aici, şi noi vrem să fim siguri că o luăm corect. În ordine, dacă voi vreţi să deschideţi cu mine la ea, la Sfântul Luca 21:24. Eu am studiat aceasta clar, cât am putut de bine.
Şi ei vor cădea prin tăişul sabiei, şi vor fi duşi departe...
Despre cine vorbeşte El? Iudei. Aceea era distrugerea templului, în 70 D.C.
... şi ei vor fi duşi robi în toate naţiunile: ...
Acum amintiţi-vă, nu numai jos în Babilon, nu numai acolo în Roma, ci la "toate naţiunile." Acolo este unde Iudeul este astăzi, la "toate naţiunile."
... şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până când timpul Neamurilor va fi împlinit.

E-76 Atunci, acolo este un timp alocat, dar nimeni nu ştie când va fi. Vedeţi? Este o taină, vedeţi, timpul Neamurilor. Dar, Iudeii... Apoi, noi nu putem spune timpul prin ce Biserica, dacă Ea este decăzută sau dacă Ea merge înainte, sau ce face Ea. Voi nu o puteţi spune prin aceea. Dar, priviţi la Iudei, acolo este calendarul timpului. Voi îl vedeţi? Dumnezeu le-a alocat exact o zi, oră, şi timp, dar El niciodată la Neamuri. El a alocat la Iudei, deci să urmărim pe Iudei, atunci vom vedea unde suntem.

E-77 Acum, acum, cele şapte săptămâni erau patruzeci şi nouă de ani. Noi o avem clar acum, că o săptămână este-o săptămână este şapte ani; o săptămână, şapte ani.

E-78 Acum ni se spune, "De la darea poruncii..." Acum, aici este unde vine necazul. Acum ni se spune:
... de la darea poruncii să rezidească cetatea la Mesia (şi Mesia era Cristos, desigur) vor fi şapte săptămâni, şi şaizeci şi două de săptămâni: (făcând şaizeci şi nouă de săptămâni) ...
Vedeţi? În ordine. Şi de şapte ori şaizeci şi nouă face patru sute şi optzeci şi trei de ani. Acum, voi o luaţi jos? Dacă vreţi ca eu să trec peste ea din nou, eu voi fi bucuros să o fac.

E-79 Acum ni se spune, "De la darea poruncii să rezidească cetatea, până la Mesia, vor fi şapte," (şapte, aceea este întâi¬întâi, chiar aici) "şapte săptămâni, şi şaizeci şi două," face, şaizeci şi două şi şapte sunt şaizeci şi nouă, şaizeci şi nouă de săptămâni. Şapte ori şaizeci şi nouă ar face patru sute şi optzeci şi trei de ani. De aceea, până la Mesia... Acum noi venim sus la această parte aici. Până la Mesia, trebuie să fie patru sute şi optzeci şi trei de ani, patru sute şi optzeci şi trei de ani.

E-80 Acum, acum, Isus, Mesia, a intrat călare în cetatea Ierusalim, triumfând, pe spatele unui măgar alb, în duminica Floriilor, 2 aprilie, 30 D.C. Isus a intrat călare în Ierusalim în duminica Floriilor, în 30 D.C. Şi acum, acum, de la 445 t.c până la 30 D.C., sunt exact patru sute şaptezeci şi cinci de ani.

E-81 Dar, aşa cum am văzut deja, că cele şaizeci şi nouă de săptămâni fac patru sute şi optzeci şi trei de ani. Acum, acolo este unde vine necazul, chiar acolo. Vedeţi? Noi avem numai, cu marcarea Bibliei aici, timp, numai patru sute şi şaptezeci şi cinci de ani. Şi, de fapt, este patru sute şi optzeci şi trei de ani, o diferenţă de opt ani.

E-82 Acum, Dumnezeu nu o poate face să greşească. Dacă El a spus că vor fi aşa de multe zile, sunt aşa de multe zile. Dacă El spune că este aşa de mult, este aşa de mult. Deci ce vom face noi? Acum, 475 î.c. la 30 D.C., sunt ani Iulieni sau astronomici care sunt trei sute şi şaizeci şi cinci şi o pătrime de zi în-în fiecare. Dar când noi reducem zilele acelea la calendarul nostru profetic...

E-83 Acum să mă opresc chiar aici doar un minut. Ca voi să puteţi şti dincolo de o umbră de îndoială, eu doar nu aş lua acel un loc. Eu îl pot duce prin Scripturile întregi să vă dovedesc că şapte zile este acel şapte, o săptămână este-este şapte ani, în Biblie. Eu doar am făcut-o aici, în Apocalipsa al 13-lea capitol, sau al 11-lea capitol şi al 3-lea verset. Profeţii aceia vor profeţii o mie două sute şi şaizeci de zile, care este în mijlocul ultimei săptămâni a Iudeilor, apoi ei sunt stârpiţi şi Armaghedonul se stabileşte înăuntru. Atunci dacă aceea este aşa, acolo este din nou, exact treizeci de zile într-o lună. Vedeţi? Atunci, sunt-nu sunt treizeci şi una de zile şi douăzeci şi opt de zile, şi aşa mai departe. Este exact treizeci de zile într-o lună, de fiecare dată.

E-84 Calendarul nostru profetic ne aduce la trei sute şi şaizeci de zile, aşa cum folosim acum în Scripturi. Noi avem exact patru sute şi optzeci şi trei. Acolo este aceasta, patru sute şi optzeci şi trei. Aici noi avem exact dovadă despre profeţie, exact adevărul. Căci, de la timpul pornirii să construiască templul, până la distrugere, când ei l-au respins pe Cristos şi L-au omorât în anul 33 D.C. când Cristos a fost omorât, este exact patru sute şi optzeci şi trei de ani.
Acum, de la darea poruncii să rezidească Ierusalimul, s-au hotărât şapte săptămâni, care au însemnat patruzeci şi nouă de ani. Şi patruzeci şi nouă de ani o ating exact. Ei bine, de la rezidirea templului până la Mesia, au fost patru sute şi treizeci şi opt de ani. Deci, patru sute şi trei-... patru sute şi treizeci şi patru de ani. Şi patru sute şi treizeci şi patru (timp), patruzeci şi nouă, face exact patru sute şi optzeci şi trei de ani. Aceasta a atins-o la punct, exact până la zi, de la ziuă la ziuă. Amin! Ia te uită.

E-85 "Mesia Prinţul va veni." Vedeţi? Şapte ori şaizeci şi nouă este patru sute şi tre-... şi-şi optzeci şi patru de ani. Exact, aceasta atinge la punct. Deci, atunci, noi ştim perfect, noi ştim exact, că Scriptura aceea este corectă. Iat-o aici. Dar, voi vedeţi, toţi aceşti ...

E-86 Când Dumnezeu a avut lumea dinaintea potopului şi a distrus-o prin apă, şi a schimbat data astronomică; şi apoi a lăsat ca Romanii să vină şi să-şi facă calendarul lor, care atinge şi sare, şi aşa mai departe. Şi eu presupun, că, chiar în enciclopedia unde am citit.

E-87 Zi-i, fiindcă veni vorba, Frate Kenny Collins, este el în clădire în această dimineaţă, Kenneth Collins? Tu ştii când mi¬ai trimis acea grămadă mare de enciclopedie? Îţi aminteşti asta? Tu mi-ai trimis acolo aproape un camion încărcat cu aceasta. M-am gândit, "Ce va face oare cu aceea un novice ca mine?" Tu ştii, Domnul te-a călăuzit, Kenny. De acolo mi-am primit informaţia, chiar din enciclopedia aceea veche, "timp," şi eu am studiat. Şi Becky le foloseşte în şcoala ei. Eu le am jos în biroul meu, jos în cămăruţa mea la parter. Şi noi am mers acolo şi am luat-o, şi acolo am căutat-o, şi am aflat-o, exact, prin toate calendarele şi timpul care a fost vreodată. Vedeţi? Deci, noi îl avem.

E-88 Acolo este acesta, exact, patru sute şi optzeci şi trei de ani. De la darea poruncii să reaşeze-să reaşeze clădirea, până la timpul când Prinţul Mesia a fost respins, face exact patru sute şi optzeci şi trei de ani, prin calendar.

E-89 Acum voi vedeţi, noi folosim acelaşi calendar chiar aici. Căci, dacă Dumnezeu a folosit acest calendar aici, atunci El trebuie să-l folosească pentru restul timpului prin Biblie. Este corect? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Dumnezeu nu se schimbă. Deci, dacă şapte săptămâni au fost patruzeci şi nouă de ani, şapte săptămâni din nou sunt patruzeci şi nouă de ani. O săptămână este şapte ani, vedeţi, deci aceasta o face doar perfect. Şi dacă ea atinge exact la punct acolo, ea va atinge exact la punct din nou. Amin! Oh, vai! Aceea mă agită total. Oh, eu-îmi place-îmi place să ştiu despre ce vorbesc. Eu-eu-eu o iubesc.
Căci, aşa cumA a spus acel ins bătrân, acolo jos în Kentucky, mi-a zis, zicea, "Îmi place să aud pe cineva vorbind, care ştie despre ce vorbeşte."
Eu am zis, "Şi mie, la fel."
El a zis, "Aceea este chestiunea cu voi predicatorii, voi nu ştiţi despre ce vorbiţi."

E-90 "Bine," am zis, "Eu apreciez complimentul tău, dar există unele lucruri despre care ştim ce vorbim." Aha. Aşa este. Eu ştiu că sunt născut din nou. Eu ştiu că am trecut din moarte la Viaţă. Eu ştiu că există un Dumnezeu, căci eu am vorbit cu El.
Eu L-am avut să vorbească prin mine, şi să vorbească cu mine, şi să vorbească altora, şi să-mi spună despre alţii. Şi eu ştiu că El este Dumnezeu. Aşa este. El a fost aşa de drăguţ să vină jos şi să mă lase să am fotografia mea luată cu El, unde lumea ştiinţifică nu o poate nega. Şi am deschis acolo la Scriptură şi am văzut că aceea este chiar exact să împlinească această epocă a bisericii, exact ce are loc, aşa ca eu să ştiu că noi suntem aici. Amin.

E-91 Acum, noi am putea să nu fim învăţaţi. Noi am putea să nu fim oameni îngâmfaţi, şi lucruri ca acelea. Noi poate n1-1 suntem demnitari, dar noi cunoaştem pe Dumnezeu. Noi Îl cunoaştem pentru că există un Duh Sfânt, vedeţi, şi acesta se compară Cuvânt-cu-Cuvânt prin Scripturi, atunci noi ştim că este adevărat. Noi trăim în zilele din urmă.

E-92 Acum, acolo, amintiţi-vă acum, că, acest an profetic, de trei sute şi şaizeci de zile într-un an. Priviţi la orice altceva. Natura, dacă unii dintre voi oameni puteţi înţelege, chiar la femei, şi aşa mai departe. Vedeţi? Treizeci, treizeci de zile, doar vedeţi ea-ea este... Toată natura este stabilită în felul acela. Vedeţi? Nu treizeci şi una, treizeci, douăzeci şi opt, sau ceva. Este exact treizeci de zile. La fiecare an, acela-i calendarul profetic, exact patru sute şi optzeci şi trei de zile.

E-93 Aici noi avem exact dovada profeţiei, patru sute şi-şi patruzeci şi cinci de ani, înainte, era exact corect. Acum, tot ce a fost profeţit să se împlinească. Şi cele şaptezeci de săptămâni nu s-au întâmplat atunci, aşa că este rămas pentru zilele din urmă acum.

E-94 Acum, fraţii mei Penticostali; acum, fraţii mei Martorii lui Iehova; vă daţi seama? Ştiţi voi unde au apărut cei o sută patruzeci şi patru de mii? Ştiţi voi unde au apărut toate marile miracole din Apocalipsa? Acolo în epoca Iudaică, nu în a noastră. Nu este nimic înregistrat în ea, doar Biserica se pregăteşte şi pleacă. Sigur, cu puterea lui Dumnezeu, noi facem miracole şi isprăvi. Noi ştim asta. Dar lucrul real a fost aici la Iudei; eu vreau să spun, adevărata, putere de lucru, lucrarea miracolelor. Cei patru...

E-95 O sută patruzeci şi patru de mii nu apar acolo. Ei sunt dincolo... Ei nu apar în capitolul al 3-lea. Ei sunt dincolo în Scripturi, mai departe. Iar acum noi vedem că tot lucrul acela care urma să aibe loc, era dincolo în timpul acesta al celei de-a şaptezecea săptămână, ultima săptămână. Acum, dacă ei au avut deja şaizeci şi nouă de săptămâni, şi au trăit exact în felul cum Dumnezeu a zis că vor trăi, şi s-a întâmplat exact în felul cum Dumnezeu a zis că va fi, atunci mai există încă o săptămână promisă la Iudei. Acum, fraţilor, doar pregătiţi-vă. Vedeţi? Vedeţi? Ascultaţi cât de aproape suntem noi. Ultima săptămână, şapte, al şaptelea an.

E-96 Acum, fiecare înţelege până aici, dacă da? Fiecare înţelege până aici, că este Adevărul perfect. Aceasta este Biblia. Sunt ani profetici.

E-97 Acum noi venim sus, şi-i avem aici sus la respingerea lui Mesia, vedeţi, de la... până la respingerea lui Mesia, ultima săptămână.

E-98 Acum, aş vrea să mă opresc chiar aici doar un moment şi să explic aceasta. Căci, când ei l-au respins pe Mesia, era când ei, desigur, l-au respins pe Isus ca Salvator, şi L-au răstignit. Amintiţi-vă aici ce a spus Biblia, "Şi El va fi stârpit, dar nu din cauza Lui, Mesia, Prinţul." Acum gândiţi¬vă cât de aproape atinge profeţia aceea. Aş vrea să am aceasta perforat în voi. Căci, dacă acea profeţie atinge exact la dată, exact la timp, şi exact în felul cum a zis că o va face; această cealaltă a şaptea, aceste şapte săptămâni rămase... un şapte ani, adică, (şapte zile: şapte ani), vor atinge exact conform cu Scriptura.

E-99 Acum amintiţi-vă, El a fost stârpit, Mesia. Iudei, Dumnezeu a încetat să se ocupe cu ei. Ei nu s-au dus mai departe. Apoi ei au fost risipiţi de Imperiul Roman. Şi, atunci, dacă observaţi pe schiţa mea aici, aş vrea să luaţi aceasta acum şi s-o desenaţi. Voi observaţi aici unde am crucea? Acolo este unde ei au respins. Dar timpul s-a extins doar puţin mai departe pe aceea, vedeţi. De ce? Treizeci, patruzeci, cincizeci, şaizeci, şaptezeci. Patruzeci de ani mai târziu, Titus, generalul Roman, a distrus Israelul, Ierusalimul, şi a risipit poporul în toată lumea. Vedeţi, Titus, cu patruzeci de ani mai târziu. Deci, de fapt, timpul Iudaic s-a extins până la completa...

E-100 Dumnezeu nu se ocupa cu ei. El s-a ocupat cu ei până când l-au respins pe Cristos. Apoi când ei l-au răstignit pe Cristos, ei au strigat, "Sângele Lui să fie peste noi şi peste copiii noştri," şi a fost de atunci. Dar înainte de a fi risipiţi... Ascultaţi! Oh, frate! Înainte ca ei toţi să fie risipiţi în toată lumea, i-a luat lui Dumnezeu patruzeci de ani să le dărâme templul şi să-i risipească în toată lumea. Dar Dumnezeu a omis să se mai ocupe cu ei. Dumnezeu a omis să se mai ocupe cu ei.
El a mers să se ocupe cu Neamurile. Voi ştiţi asta, o înţelegeţi acum? Acum, aici noi începem în epocile bisericii, timpul Neamurilor, Dumnezeu departe de Iudei.

E-101 Acum, fratele meu misionar, care ai fost la-la-la Iudei, un frate scump drag de aici pe undeva. Aici este unde aş vrea să prinzi şi să înţelegi. Vezi, Dumnezeu a încetat să se ocupe cu Iudeii chiar acolo, căci Dumnezeu întotdeauna se ocupă cu Israelul ca naţiune. Noi ştim toţi că Israelul este o naţiune. Neamurile sunt un popor, şi El a trebuit să ia un popor dintre Neamuri, pentru Numele Lui. Noi vom ajunge la aceea în câteva minute.

E-102 Dar acum, în aceste şapte epoci ale bisericii prin care noi am trecut, în timpul Neamurilor, de la răstignirea lui Cristos până la sfârşitul epocilor bisericii. Acum noi avem aceea. Noi am trecut prin aceasta, până jos. Acum noi ajungem într-un loc unde putem atinge aceasta, să mergem în cele Şapte Peceţi, Şapte Potire, Şapte Trâmbiţe, şi toate acelea, şi să o ilustrăm împreună; toate au de-a face cu Iudeii, şi judecata lui Dumnezeu pentru oamenii de pe pământ. Şi rămăşiţa...

E-103 Amintiţi-vă, în acest timp mare de persecuţie, există milioane de Neamuri care vor muri în aceea. Acea mireasă respinsă, acea-acea rămăşiţă a seminţei femeii, fecioara adormită, ea merge chiar prin aceea. Este-este doar tot aşa de clar ca şi aceste şaptezeci de săptămâni; doar aşa de clar. Şi ele vor trece prin aceasta. Deci, dacă nu aveţi Duhul Sfânt, mai bine să ajungeţi la El cât de repede puteţi. Noi suntem la timpul sfârşitului.

E-104 Acum, observaţi, şapte epoci ale bisericii. Acum, eu nu trebuie să trec prin ele, căci noi le avem pe bandă, şi ele sunt puse în cărţi şi de toate. Căci, acela era timpul când Dumnezeu niciodată nu a zis că vor fi atâtea zile, atâtea ore, sau aşa mulţi ani; El niciodată nu a zis nimic. El a zis, "Până când timpul neamurilor se va termina." A zis, "Până!" Zidurile vor fi călcate în picioare până când Dumnezeu va înceta să se ocupe cu Neamurile.

E-105 Acum, noi aflăm, că jos prin aceste epoci, noi am avut Duhul Sfânt venind înăuntru. Şi atunci Dumnezeu, în urmă la început, a început să spună atunci, la respingerea lui Cristos, Dumnezeu i-a arătat lui Ioan exact ce va avea loc în timpul domniei Neamurilor. Acum, vedeţi, noi nu avem nici un timp limitat, ca Iudeii, dar noi avem un semn. Noi avem un-noi avem un indicator. Ei bine, Dumnezeu a făcut cu Iudeii chiar exact ce a zis El că El va face în cei şaizeci şi nouă de ani, sau, au fost patru sute şi optzeci şi trei de ani, dar şaizeci şi nouă de săptămâni. Şi o săptămână rămasă, o săptămână încă este hotărâtă.

E-106 Acum, noi nu putem să o aplicăm aici, căci acestea sunt Neamuri, Biserica. Acum, câţi înţeleg asta? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Acum, aceasta este Apocalipsa, începând cu capitolul 1, până la al 3-lea capitol ne duce dincolo la Laodicea. Acum, noi vedem exact cum că aceasta a fost toată Biserica, lumea Bisericii însăşi. Dumnezeu niciodată nu a inclus păcătosul, el doar... numai dacă el vrea să fie salvat. Dar, lumea Bisericii a fost toată albă; apoi au venit Nicolaiţii care au vrut să formeze o organizaţie. Demnitarii au intrat în ea. Aceasta a fost la Niceea, Roma, când ei au avut Consiliul de la Niceea. Şi ce au făcut ei? Ei au organizat biserica, apoi au început să persecute Creştinul. Apoi, în următoarea epocă a bisericii, aceasta aproape, Creştinătatea, în felul botezului Duhului Sfânt, a fost toată ştearsă afară.

E-107 Dar apoi, ca voi oamenii să ştiţi, că eu am mers înapoi şi am luat istoria, Părinţii Niceeni, şi Părinţii Pre-Niceeni, şi toate istoriile bisericii, şi cel mai antic manuscris pe care l-am putut găsi, şi fiecare din ele v-au dovedit că Biserica despre care vorbea Dumnezeu nu a fost acea biserică Catolică organizată sau nici o altă organizaţie. Despre ce Dumnezeu vorbea, şi toate acele mari stele ale epocii, erau oameni care au învăţat botezul Duhului Sfânt, botezul în Numele lui Isus Cristos, şi venirea Duhului lui Dumnezeu, şi-şi vorbirea în limbi, şi tălmăcirea limbilor, şi vindecarea, şi miracolele, şi semnele. Aceea este ce sorteşte Dumnezeu. El nu poate să Se răzgândească, zicând, "Bine, aceasta este ideea Mea despre o Biserică, Biserica apostolică; acum ideea Mea este o biserică de demnitari." Dumnezeu nu se schimbă! Este încă Duhul Sfânt.

E-108 Şi noi urmărim şi o aducem, atunci, când noi vedem natura lui Dumnezeu şi ce El... şi apoi aduce Scriptura Lui afară. Şi apoi luaţi istoria care o arată chiar exact să atingă la punct; exact până la dată, până la timp, până la tot ce Dumnezeu a zis prin Ioan, că se va împlini, s-a împlinit la acea epocă a Neamurilor.

E-109 Acum, noi ne aflăm, dincolo de orice umbră de îndoială, în Epoca Laodiceană. Noi ştim că suntem. Noi am venit prin Epoca Luterană; noi am venit prin epoca Wesley; acum noi suntem în Epoca Laodiceană, ultima epocă. Şi ne dăm seama că fiecare din bisericile acelea au avut un mesager. Noi aflăm aceea. Cele şapte stele în mâna Lui, care erau Şapte Duhuri care au ieşit înaintea Lui Dumnezeu. Fiecare avea un mesager. Şi noi venim jos şi aflăm, prin Biblie, ce ar fi natura acelui mesager, care era natura cum va fi acel mesager. Şi noi luăm omul în istorie care avea natura aceea. Iar apoi când noi aflăm omul acela în istorie, care avea natura aceea, noi ajungem să aflăm că el era mesagerul la acea epocă a bisericii. Apoi aflăm ce Duh, şi ce a făcut omul acela. Şi noi aflăm că el era un sfânt umplut cu Duhul Sfânt, Sfântul Irineus, şi toţi ceilalţi, şi-şi ai lui Sfântul Columba, şi toţi acei oameni umpluţi cu Duhul. Şi noi ştim aceea, prin Scriptură, că acel fel de Duh urma să fie peste acel fel de oameni pentru acelaşi timp. Acolo este, astfel aceea nu poate fi greşit. Amin! Glorie lui Dumnezeu! Aceea doar...

E-110 Eu nu ştiu, frate. Aceea îmi face mai mult decât orice ştiu eu, vedeţi, căci este Cuvântul lui Dumnezeu vorbind Însuşi. Când îl aud pe Dumnezeu zicând ceva, eu zic, "Amin! Aceea-i adevărat. Aşa este." Vedeţi? Aceea o stabileşte. Totul este terminat. "Dumnezeu a zis aşa." Aceea, aceea o face.
Păi, Dumnezeu a zis că se va întâmpla în acel fel, şi am aflat-o în istorie şi prin Scriptură. Noi vom citi despre această epocă a bisericii, ce ar face ea, ce ar avea loc, ce fel de mesager era la acea epocă a bisericii. "La-la îngerul bisericii Laodicea. Către îngerul bisericii Sardes, Tiatira," toate acestea diferite. Şi noi mergem înapoi în istorie şi aflăm mesagerul din biserica aceea, şi am aflat cine a fost. Deci atunci noi am trasat-o, am pus numele lor sub aceasta, şi acolo sunt ei. Vedeţi, noi ştim că aceea atinge exact.

E-111 Acum, şi noi ştim că Dumnezeu era, întotdeauna era, şi întotdeauna a fost, şi împotriva religiei organizate. Da, domnule. El a zis-o. "Nicolaiţii, pe care-i urăsc!" Nickao înseamnă "biruieşte pe laici." Laity este, laicii sunt, "biserica, trupul." Nickao înseamnă "a birui, învinge," cu alte cuvinte, "să facă un om sfânt, pe cineva deasupra altuia."
Noi suntem toţi copii. Noi avem un Rege, acela-i Dumnezeu. Noi avem Unul Sfânt, şi acela-i Dumnezeu. Amin! Şi El este în mijlocul nostru, în forma Duhului Sfânt. Acela-i Cel Sfânt.

E-112 Acum, noi venim jos până când suntem deplin siguri că venind prin epoca Iudaică noi avem cele şaizeci şi nouă de săptămâni exact, prin istorie, prin calendar, prin anul profetic al lui Dumnezeu, aducând istoria calendarului profetic, de la Vechiul Testament dincolo până la Noul, şi arătând-o exact la fel. Vedeţi?
Acum noi avem biserica Neamurilor de la început, jos până la ultima zi, şi noi ştim că trăim în ultima zi. [Fratele Branham bate pe amvon de câteva ori – Ed.] Amin! Voi înţelegeţi? [Adunarea zice, "Amin."] ... ? ... [Fratele Branham bate pe amvon odată.] Acum, deci, dacă noi trăim în această ultimă zi, la sfârşitul acestei epoci, atunci unde suntem noi?

E-113 Observaţi, aici departe în urmă, vedeţi linia aceasta trasă înapoi aici, unde Dumnezeu s-a ocupat cu Iudeii... Sau, nu s-a ocupat cu Iudeii, Lui i-a luat timp mult să-i poată lua. I-a luat Lui patruzeci de ani să-i ducă în starea unde El i-ar fi putut avea nimiciţi, la toate naţiunile. Peste tot, în zilele Neamurilor, El a trebuit să-i aducă în acea stare înainte ca El să poată să facă Cuvântul Lui să vină la împlinire. Vedeţi ce vreau să spun? [Adunarea, "Amin!" – Ed.] Toţi care o înţeleg, ziceţi, "Amin!" ["Amin!"] Vedeţi, eu vreau să fiu sigur că o pricepeţi.

E-114 Acum ce s-a întâmplat? Priviţi peste vârful acestei ultime epoci a bisericii. Vedeţi această prelungire mică? Zilele Neamurilor se termină. Şi pentru ultimii patruzeci de ani, Iudeii s-au întors în Ierusalim, mergând înapoi în patria lor. Aleluia! Vedeţi unde suntem? A durat patruzeci de ani, de la stârpirea lui Mesia, până când Titus a distrus templul şi a risipit pe Iudei. Au fost alţi patruzeci de ani în care Dumnezeu a împietrit inima la tot felul de Faraoni peste tot locul, şi i-au mânat pe Iudei înapoi în patria lor. Dar astăzi ei sunt înapoi în patria lor din nou, şi Biserica este la sfârşit. Amin! [Fratele Branham face pauză – Ed.] Oh, eu-eu-eu doar încerc să citesc; eu nu pot.

E-115 Observaţi, Iudeii sunt în patria lor, şi au mers înapoi. Dacă voi luaţi Declinul Războiului Mondial, volumul doi, când Generalul Allenby, după Primul Război Mondial, a zburat peste Ierusalim şi l-a capturat, şi a luat Ierusalimul. Şi bărbaţii aceia Creştini au mărşăluit în Ierusalim cu pălăriile ridicate. Şi Allenby s-a predat fără un foc de armă... sau-sau ei s-au predat la Allenby, Turcii. Şi de atunci, Dumnezeu a mers să împietrească inima lui Mussolini, inima lui Hitler, inima lui Stalin, inimile oamenilor de prin toată ţara, urând Iudeul acela.

E-116 Şi apoi marile păsări care au mers jos, numite Eastern Airlines, sau Pan American Airlines, sau orice a fost. Eu cred că s-a numit TWA. Aceasta a fost în revistă, revista Life, eu cred că a fost, Look sau Life. Eu cred că a fost Life. Doar ultimii trei sau patru ani, şi Dumnezeu i-a fugărit pe Iudei înapoi în patria lor, căci ei au fost departe timp de două mii de ani, în timp ce Neamurile se pregăteau. Şi acum Neamurile L-au scos pe Cristos în afara bisericii, conform cu Apocalipsa capitolul al 3-lea. El nici măcar nu poate intra înapoi în biserica Lui. Nu mai există loc pentru El să meargă. El este respins.

E-117 Şi este timpul pentru Răpire. Toţi răscumpăraţi de pe aici, aceste puncte mici ca acestea, sunt sfinţii care vor merge sus în înviere. Vedeţi, noi toţi ne întâlnim chiar aici împreună. Biblia a zis, "Noi care suntem vii şi rămânem până la venirea Domnului nu o vom lua înaintea celor adormiţi." Tot drumul de aici, aici, şi aici.

E-118 Cum, frate penticostal, cum îi poţi tu aplica pe ei toţi aici în Epoca Bisericii Laodicea?
Ei sunt acolo, dormind, prin fiecare din aceste epoci, aşteptând. "Şi noi care suntem în viaţă, grupul mic care rămâne de aici, rămân în viaţă până... Venirea Domnului nu va împiedica pe cei care sunt adormiţi; căci trâmbiţa lui Dumnezeu va suna, şi cei morţi în Cristos vor învia întâi; şi noi vom fi apucaţi sus împreună cu ei." Amin! "Cu ei," aici suntem noi, întâlnindu-ne chiar aici, "să mergem să întâlnim pe Domnul în văzduh." Şi acolo sunteţi voi. Unde suntem noi? Chiar aici. Unde a fost Mesia întrerupt? Exact unde Cuvântul a zis. Unde va începe acea a şaptezecea săptămână? Exact după ce această Biserică este întreruptă. Atunci Dumnezeu se întoarce la Iudei.

E-119 Nu vă amintiţi, că, imediat ce Biserica pleacă-Biserica pleacă, atunci Iudeii se apucă, vin înăuntru? Dar, întâi, lucrul următor în ordine, nu este o trezire puternică naţională¬naţională între Neamuri. Lucrul următor în ordine, este venirea Împărăţiei lui Dumnezeu, Venirea lui Cristos.

E-120 Acum, dacă aţi vrut să, noi am putea merge înapoi aici acum la Daniel al 2-lea capitol, versetul al 34-lea şi al 35-lea verset. Şi când lui Daniel i s-a dat... al 2-lea capitol, 34 şi 35, când lui Daniel i-a fost dată viziunea că zilele poporului lui s¬au terminat, şi pentru un timp anume, şi el a văzut Neamurile venind înăuntru. Şi a văzut viziunea despre această piatră mare aici, sau acest chip mare, a avut un cap de aur, şi pieptul de argint. Acum priviţi, devine mai tare, argintul la aur. Următorul, coapsele de fier... sau coapsele de alamă. Şi labele picioarelor şi picioarele din fier. Dar degetele de la picioare, erau ~ece degete, şi degetele acelea erau din fier şi lut. Şi el a zis, "Intrucât tu ai văzut că fierul nu se va amesteca cu lutul, aceste împărăţii dezbinate nu se vor amesteca una cu cealaltă, dar ele îşi vor amesteca seminţele împreună, încercând să zdrobească puterea celeilalte." Vedeţi?

E-121 Acum, ce s-a întâmplat, capul de aur a fost Nebucadneţar, pe care l-a interpretat el. A zis, "Un alt rege va veni şi îţi va fi inferior," care era Darius, Medo-Persii, preluând împărăţia Neamurilor. Următorul a venit, după Meda-Persieni, cine au fost? Grecii, Alexandru cel Mare, şi aşa mai departe; Grecii au preluat împărăţia aceea. Apoi cine a preluat-o de la Greci? Romanii. Şi cine a stăpânit lumea Nemurilor de atunci? Romanii! Romanii, acum, acela era fierul.

E-122 Apoi observaţi, Roma există până la sfârşit, căci ea a mers la sfârşitul degetelor de la picioare. Şi el a văzut noroi, lut; şi aceia sunt oameni, din ceea ce suntem făcuţi. Şi fier, tăria Romei, a mers în fiecare din acele naţiuni. Şi Roma are tărie în fiecare naţiune de sub Cer.

E-123 Există un om în lume care poate opri un război sau să înceapă un război, fără... prin a zice un cuvânt. Acela-i papa. Cum ar fi dacă el ar fi zis, "Nici un Catolic să nu ia vreo armă." Aceea o stabileşte, frate, vorbiţi orice vreţi voi. Cea mai !Ilare parte a lumii, a Creştinismului, este cel Catolic. Vedeţi? În ordine. Lăsaţi-l să spună un cuvânt, aşa-i cum este.

E-124 Întocmai cum au zis ei aici, "Cine..." Vom intra în aceasta mai târziu. "Cine este în stare să facă război cu fiara? Cine poate vorbi ca el? Cine o poate face? Apoi, să facem un chip fiarei." Aceea este confederaţia bisericilor, "să facem un chip ca el." Vedeţi? Confederează cultele împreună, care deja au făcut-o. Oh, noi suntem chiar la sfârşit. Aceea este tot ce este de aceea, prietene. Noi suntem aici la sfârşit. Vedeţi? "Să facem un chip fiarei," ceva ca el. Un chip este ceva care arată ca ceva. Vedeţi? Acum noi suntem la timpul sfârşitului.

E-125 Acum observaţi aici, la sfârşitul acestei epoci. Acum, Daniel, în al 2-lea capitol, şi al 34-lea şi al 35-lea verset-verset, el a urmărit acest chip cu mare uimire. Şi el l-a urmărit până când o Stâncă a fost tăiată din munte, fără mâini, şi Ea s-a rostogolit jos şi a lovit chipul la picioare, şi l-a sfărâmat. Acum, Ea nu l-a lovit în cap, acum. Ea l-a lovit la picioare; acela era timpul sfârşitului, acele zece degete.

E-126 Aţi observat, exact aici, chiar înainte ca Dl. Eisenhower să iasă, ultimul Protestant al... al Americii, în-în Preşedinte, ceea ce eu mă îndoiesc că va mai fi un altul. Dar-dar când... doar să arătăm aceea, doar ca oamenii se se trezească. Când el a întâlnit, acolo erau... Ultima întâlnire pe care (ei) el s-a întâlnit cu Rusia, acolo erau cinci ţări Estice comuniste reprezentate, cinci ţări Vestice. DL Khrushchev a fost capul ţărilor Estice. Dl. Eisenhower era capul ţărilor Vestice. Şi Khrushchev, aşa cum eu înţeleg şi mi s-a spus, căci în limba Rusă, Khrushchev înseamnă "lut." Şi Eisenhower înseamnă "fier," în Engleză. Acolo este fierul şi lutul vostru, ele nu se vor amesteca. Şi el şi-a scos pantoful şi a bătut suportul cu el, şi orice altceva. Acesta nu se va amesteca.

E-127 Dar aceasta era în zilele acestor împăraţi când Stânca, Piatra care a fost tăiată din munte, fără mâini, a lovit chipul la picioare. Acum, "Tăiată dintr-un munte." Trebuie să fi fost un munte de piatră. A fost tăiată din muntele de piatră. Acum, voi aţi observat?

E-128 Acum, fraţilor predicatori, şi fraţi şi surori, prin lume. După înţelegerea mea, prima Biblie care a fost scrisă, Dumnezeu a scris-o în cer, căci ei trebuie să se uite sus să vadă că există un-un Dumnezeu în Cer, Dumnezeul acela este deasupra lor. Şi dacă observaţi în zodiac... Acum nimeni dintre voi oameni să nu mergeţi... Să staţi chiar cu această Biblie de aici. Vedeţi? Dar, zodiacul, aceasta începe prima în zodiac, aşa cum înţeleg eu, este fecioara; ultimul în numărul zodiac este Leo Leul. Aceea este prima Venire a lui Cristos, prin fecioară; a doua Venire, este Leul din seminţia lui Iuda. Vedeţi? Apoi noi avem epoca cancerului, şi, de asemenea, jos prin zodiac.

E-129 Noi aflăm că acolo era un altul scris, sau un altul aşezat, şi acela erau piramidele. Aţi observat în piramide, cum a început, lat la bază, ca un munte, făcut din piatră solidă, a mers drept în sus până ce a ajuns la vârf? Dar acolo niciodată nu a fost pus un vârf pe piramidă, marea piramidă acolo în Egipt. Luaţi-vă a voastră... Dacă aveţi o bancnotă de un dolar în buzunar, luaţi o bancnotă de un dolar şi uitaţi-vă la ea. Şi veţi afla aici sigiliul American pe o parte, şi pe partea cealaltă ea are, la bază, piramida. Şi deasupra piramidei, piatra din cap, dar acesta este un ochi mare imens. Şi este numit, la baza acestei piramide, "Marele sigiliu." De ce nu este vulturul American marele sigiliu? Acela este un sigiliu al lui Dumnezeu. Amintiţi¬vă, noi cântam o mică cântare:
Peste tot pe drum spre adevărata locuinţă a sufletului,
Există un Ochi care te vede;
Fiecare pas care-l faci, acest mare Ochi este treaz,
Există un Ochi care te vede.
Aşa este. Amintiţi-vă, noi obişnuiam să avem un mic-un mic jubileu, noi zicem.
Dacă furi şi înşeli şi minţi, şi în biserică mărturiseşti,
Există un Ochi care te vede.

E-130 Acum, marele sigiliu. Acum, noi ştim, şi eu nu o înţeleg, măsurătoarea piramidei. Dar eu doar vă spuneam oamenilor în ultimele, în unele din aceste învăţături care au venit, aşa ca voi să vedeţi că totul merge drept înainte, împreună.

E-131 Acum, piramida a început, să reprezinte Biserica, lată la bază. Şi aşa cum ea vine în sus mai aproape de vârf, ea începe să vină mai mult într-o-o formă de pâlnie.

E-132 Acum, noi aflăm, că ea ajunge drept sus chiar până la culmea de sus, şi ei niciodată nu au completat-o. De ce? De ce? Mă întreb de ce! Căci Biblia a zis că Piatra din capul unghiului a fost respinsă. Ele au fost respinse.

E-133 Acum priviţi, epoca bisericii... Ascultaţi atenţi acum. Să nu pierdeţi aceasta. Epoca bisericii a venit de la începutul reformării, Luther, în urmă în timpurile de acolo unde au fost aşezate pietrele de temelie, care este doctrina apostolilor. Apoi noi aflăm, aşa cum timpurile au mers înainte, de la o epocă la alta, Biserica a devenit mai mult în minoritate tot timpul. Până, ea a trecut ca... Luther a predicat justificarea. Apoi, doar să fii, ai mărturisit că eşti un Creştin, ei te dădeau la moarte, zilele martirajului, martiri.

E-134 Acum noi aflăm, în zilele lui Wesley, tu erai un holy-roller dacă îl mărturiseai pe Cristos atunci, acel metodist nou. Oamenii au ieşit aici afară când Wesley a venit aici, şi Asbury, ei au avut adunări aici în America, citind istoria lor, unde ei au avut-o în casele şcolii. Bisericile lor de aici nu i-a vrut. Şi ei în final au ajuns la un punct încât Duhul Sfânt cădea peste ei, şi ei cădeau pe podea, şi ei turnau apă peste ei, îi ventilau cu un ventilator, crezând că au leşinat. Şi eu personal am fost în adunările lor, în cei cincizeci de ani ai mei. Şi i-am văzut căzând sub puterea Duhului Sfânt în felul acela, şi ei aruncau apă pe feţele lor, şi de toate, vechii Metodişti liberi, cu mulţi ani în urmă. Aceea era o persecuţie.

E-135 Acum, deci, după ce epoca aceea a fost trăită, epoca Wesleyană, a venit înăuntru epoca Penticostală cu botezul Duhului Sfânt. Vedeţi, voi vă formaţi în sus, tot timpul. Acum amintiţi-vă, acea Piatră din capul unghiului nu a fost pe ea încă. [Fratele Branham a scris ceva pe tablă şi a lovit-o cu creta de două ori – Ed.] De ce? Ei au format Biserica chiar exact, sau piramida în formă să se potrivească cu Piatra din capul unghiului, dar Piatra din capul unghiului niciodată nu a venit. Oh, vedeţi unde sunt eu, nu-i aşa!

E-136 Acum, slujba de la Luther până la sfârşitul Penticostalilor, în acea minoritate mititică aici sus... Acela-i motivul că Lumina aproape se stinge, în această epocă, acolo pe calendar, pe schiţă. Este epoca penticostală, penticostală; nu-nu cultele Penticostale, căci ei au făcut chiar exact ca Laodicea. Ei sunt Laodiceni. Ei au făcut ca Nicolaiţii, s-au organizat.
Dar adevărata Biserică, prin toată lumea, s-a format jos până la un punct în care a venit o slujbă printre Ea, chiar exact ca slujba lui Isus Cristos. Acum ce au ei? Ei au lucrul în condiţie. Acum ce este următorul lucru? Această Piatră respinsă, a piramidei, tăiată din munte (fără ce?) fără mâini. Dumnezeu a trimis-O. Voi o vedeţi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Cel respins, Piatra respinsă, este capul Acesteia; este capul, piatra din capul unghiului. Şi tocmai Acela pe care ei l-au respins, prin epoca Neamurilor, este Cristos. Şi Cristos nu a fost tăiat şi pus aici ca un vicar, sau fiul lui Dumnezeu, sau ceva demnitar mare în biserică. El este Duhul Sfânt. Şi capul piramidei va fi Cristos care vine. Voi o vedeţi? ["Amin."]

E-137 Acum, din cauză că ei sunt în formă, (Vedeţi unde eu am aceasta formată aici ca piramida, învierea sfinţilor?) face marşul în Slavă. Voi o înţelegeţi acum? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Cristos, Piatra din capul unghiului, Piatra respinsă, Ochiul a tot văzător, venind exact cum a zis Biblia. Şi Daniel a zis că el a urmărit această epocă a Neamurilor până când o Piatră a venit din munte, care nu a fost tăiată cu mâinile. Ei niciodată nu au pus o piatră de vârf pe piramida aceea. [Fratele Branham bate pe amvon de două ori.] Ea nu a fost tăiată de mâini omeneşti. Este mâna lui Dumnezeu care a tăiat Piatra. Voi o vedeţi? ["Amin."] Şi ce a făcut Ea? Ea a lovit chipul drept la picioare, şi l-a sfărâmat în bucăţi, l-a măcinat în pulbere. Aleluia! Ce s-a întâmplat la timpul acela, al venirii acelei Pietre? [Fratele Branham bate pe amvon de patru ori.] Biserica a mers sus în Slavă, la Răpire, căci ea a sfârşit vremea Neamurilor. Dumnezeu a sfârşit-o; venirea acelei Pietre.

E-138 Obişnuiau să vină nişte persoane aici la biserică, un omuleţ şi soţia lui. Ei luau o Biblie şi O puneau jos undeva; şi ei mergeau înainte, cântând:
Oh, eu caut după Piatra aceea care se rostogolea în Babilon,
Rostogolea în Babilon ... (Merge în jur, căutând-o, vedeţi.)
Căutând după Piatra aceea care vine rostogolindu-se în Babilon.

E-139 Acolo este El! Cristos este Piatra aceea. El nu a fost născut de om. El a fost născut de Dumnezeu. El vine după o Biserică care a fost renăscută din nou, prin Duhul lui Dumnezeu, căci tăria acelei Pietre de căpătâi merge peste tot prin Biserică, ca un magnet.

E-140 Îmi amintesc când am fost aici sus, privind acea moară la timpul acela, unde ei formau toate lucrurile acelea. Şi toate deşeurile acelea zăceau acolo, şi ei au măturat-o. Acea piatră mare a venit pe acolo şi a luat-o, acea piatră mare magnet, şi a luat-o toată sus căci a fost magnetizată către ea.
Noi trebuie să fim magnetizaţi către Piatra aceea unghiulară. Acea Piatră unghiulară este Duhul Sfânt, Cristos. Şi fiecare dintre noi are acel magnetism al Duhului Sfânt. Când Piatra aceea loveşte chipul, Biserica va fugi la Ea, înapoi în Glorie. Ea va fi luată sus, la Răpirea sfinţilor, când Ea merge înainte în ziua aceea.

E-141 Acum, priviţi aici. Noi aflăm că, Iudeii acum s-au întors înapoi, pentru aproape patruzeci de ani, cam acelaşi timp le-a trebuit să fugă afară la distrugerea templului. Le-au luat vreo patruzeci de ani să vină înapoi, până când ei reanunţă un alt templu. Vedeţi, noi suntem chiar la capătul drumului. Ei bine, dacă Neamurile...

E-142 Acum să luăm... Noi vedem Biserica, venirea Pietrei. Să luăm ultima epocă. Noi am trecut prin ea. Noi vedem acum. Eu cred că am ceva scriere aici despre aceea. Să vedem, doar un minut. "Şi prinţul care va veni, care este anticristul, va face un legământ cu Iudeii." Şi în Daniel 7... sau-sau 9:27. "Şi în mijlocul săptămânii, trei ani şi jumătate, fiara va face legământul ei..." Eu-eu vreau să ajung la aceea, puţin mai târziu, la acel legământ. Noi vrem să lăsăm... Eu vreau să încep chiar aici acum.

E-143 Fiecare din aceste epoci ale Neamurilor sunt infailibil dovedite de mesagerul lor, de mesaj, şi ce se va întâmpla.
Această epocă de aici a fost o epocă glorioasă.
Următoarea epocă, s-a zis că va fi o doctrină numită, sau ceva să vină înăuntru, numită, "zicătorile Nicolaiţilor."
Apoi a venit, următorul lucru, într-o doctrină.
Apoi a venit, căsătoria... la biserica Nicolai tă, şi persecutarea sfinţilor. Totul s-a întâmplat chiar în felul acela.
Noi venim la următoarea, doar un picuţ de Lumină a început. "Tu ai puţină tărie, şi ai un nume că trăieşti, dar eşti mort. Întăreşte ce ai deja, ca Eu să nu vin, şi să iau sfeşnicul."

E-144 Acolo a venit Wesley, după aceea, cu epoca lui. Noi am văzut exact ce... Epoca lui Wesley, cum a fost numită ea? Filadelfia. Cea mai mare epocă-epocă de iubire pe care am avut-o vreodată, epoca Filadelfia, era chiar în timpul lui John Wesley.
Când el a plecat afară, au intrat Penticostalii, şi aceea a fost căldicică.
Apoi noi mergem înapoi şi aflăm ce fel de Mesaj ar veni la Penticostali, la sfârşit.
Amintiţi-vă, fiecare a venit la sfârşitul epocii. Sfântul Pavel a venit la sfârşit. Restul lor a venit jos la sfârşit, Sfântul Irineus şi toţi ceilalţi. Epoca celuilalt a trecut dincolo la celălalt, s-a suprapus, şi el a preluat-o şi a mers înainte la următoarea apocă cu aceasta. Vedeţi?

E-145 Acum, noi aflăm, în această epocă, există o stea, aşa cum noi avem acolo. Noi avem o stea, mesager. Noi avem o persoană, un-un Mesaj care merge înainte la epoca aceea; un popor care-L respinge; un popor care-L primeşte. Şi mesagerul acestei epoci urma să vină în puterea lui Ilie. Aşa este. Şi el urma să "Reaşeze Credinţa copiilor înapoi la părinţi, aduce rămăşiţa penticostală, care a rămas, înapoi la adevărata Credinţă apostolică."

E-146 Acum, Credinţa adevărată apostolică, dacă O citiţi în Cartea Faptelor, veţi afla că niciodată nu a fost nici o singură dată vreo persoană să fi fost cândva botezată, în "numele de 'Tată, Fiu, Duh Sfânt."' Nu a fost niciodată nici unul din ei vreodată stropit. Nu a fost nici unul din lucrurile acestea care se petrec astăzi, numit Penticostal, care s-a întâmplat vreodată acolo în urmă. Ei au avut adevărate manifestări, şi Duhul lui Dumnezeu printre ei, care era infailibil Fiul lui Dumnezeu lucrând cu ei.
Această persoană care urma să vină, acest Mesaj, adică, care urma să vină, urma să fie ca Ilie. Ilie urma să vină de trei ori.
Acum voi ziceţi, că, "Ioan Botezătorul a fost insul acela."
Dacă observaţi, Isus a zis că Ioan Botezătorul a fost mesagerul din Maleahi 3, nu Maleahi 4. "Iată, Eu trimit mesagerul Meu înaintea feţei Mele." Eu cred că Matei 11:6, chiar pe acolo în jos voi veţi găsi aceasta, Matei al 11-lea capitol.

E-147 Acum, dar în aceste zile din urmă, va veni un Spirit al lui Ilie printre oameni, şi el urmează să facă acelaşi lucru cum a făcut acolo în urmă. Natura lui va fi acelaşi lucru, natura Bisericii. Natura persoanei va fi exact la fel. Şi acel Mesaj mergând afară, încearcă... El va fi urât, cu oamenii. El va urî femeile, cele stricate, oricum, cele rele. Îi va plăcea pustia; capricios, un ins supărat tot timpul, cum era Ilie, şi cum a fost Ioan. Şi noi am văzut tot lucrul acesta împlinindu-se. Dacă noi am fi avut Mesajul, noi vedem pe Cristos respins. Voi trebuie să aparţineţi la una din organizaţiile acestea sau voi nu puteţi intra în ele. Deci, El, El este aruncat afară. Vedeţi? Cristos nu poate lucra printre ei.
"Ce eşti tu?"
"Un Creştin."
"La ce cult aparţii?"
"Eu nu aparţin la nici unul."
"Noi nu te putem folosi."

E-148 Vedeţi, El este respins. Corect! Vedeţi, respins! Aşa a fost Ilie respins, şi aşa a fost Ioan respins. Dar, ce, i-a deranjat pe ei? A rănit mesajul lor? Ei au zis, "Oh, voi gâturi înţepenite." Ei l-au turnat pe ei. Ei nu i-au cruţat. Ei au mers drept înainte. Şi Mesajul lui Dumnezeu se va mişca drept înainte, indiferent de ce spune cineva, vedeţi, până la sfârşitul lumii, şi când... ceea ce este hotărât va fi turnat afară. Şi noi suntem la sfârşit.

E-149 Acum, noi ne aflăm acum, în patruzeci de ani de venire înapoi, de la Primul Război Mondial, şi Iudeii s-au întors înapoi în ţara lor proprie. Dumnezeu niciodată nu a lucrat cu Israelul până când nu a fost în ţara ei proprie.

E-150 Acum, vă amintiţi când Iudeii se întorceau înapoi, Iudeii aceia de jos din alte naţiuni, şi revista Look a dat articolul despre aceasta. Eu am citit un pasaj din ceva ziar, ceva revistă religioasă, căci când ei... Avioanele acelea au mers jos acolo să-i ia pe aceşti Iudei de jos din Iran. Şi eu nu ştiu unde erau toţi aceia, doar risipiţi jos.
Acum, aceia sunt Iudeii adevăraţi, cei care niciodată nu au avut o ocazie. Acum, frate, acolo sunt cei o sută patruzeci şi patru de mii. Când noi ajungem la Apocalipsa 11, îi veţi vedea. El a zis, "Acolo sunt doisprezece triburi (din Gad), doisprezece triburi (din Aşer), doisprezece triburi (din Ruben), doisprezece triburi..." Şi unde stăteau ei toţi? Pe Muntele Sinai. Iudei, înapoi în patrie, acolo erau ei. Ei erau acei care nu erau acest grup necinstit din Wall Street. Nu, domnule. Acela era Iudeul real.

E-151 Şi când rabinul acesta bătrân a stat acolo afară şi a văzut acest avion aterizând, acei Iudei. Voi aţi citit în revistă. Ei încă arau cu pluguri din lemn. Şi când ei au văzut lucrul acela şezând acolo afară, ei nu au mers în jurul lui. Acel rabin bătrân s-a ridicat acolo şi a zis, "Amintiţi-vă, profetul nostru a zis, 'Când noi mergem înapoi în patria noastră, noi vom fi duşi înapoi pe aripile unui vultur."'
Naţiunile se sfărâmă, Israel se trezeşte, Semnele care profeţii le-au prezis.
Noi ne pregătim chiar să atingem acea a şaptezecea săptămână pentru ei.

E-152 Mă gândesc, însumi, stând acolo afară, când Fratele Pethrus a trimis jos Testamentele acelea mici, şi ei le-au citit. Ei au zis, "Bine, dacă acesta este Mesia, hai să-hai să-L vedem făcând semnul Profetului; dacă El nu este mort, El este viu." Ei au zis, "El a înviat din nou; El trăieşte ţn Biserica Lui; să-L vedem făcând semnul Profetului, şi noi Îl vom crede." Iudeii întotdeauna cred... Ei ştiu că Mesia urma să fie Profet.

E-153 Şi când am stat acolo afară la Fratele Arganbright în ziua aceea, în locul acela, şi acei Iudei stăteau acolo, zicea, "Doar vino la locul nostru, la poporul nostru."

E-154 Am zis, "Sigur, eu voi fi bucuros să vin." Doar am făcut o decizie, prea repede.

E-155 Am ajuns la Cairo, Egipt. Seara cealaltă, când am văzut avionul acela venind acolo jos la Cairo, aceasta mi-a reamintit. Deci când noi am ajuns acolo înapoi, şi am avut biletul meu să merg sus la Israel, ei urmau să mă întâmpine. Am zis, "Mergi, adună câteva mii de lideri. Adu-i afară cu avionul pe undeva, noi vom afla dacă El este încă un Profet sau nu. Amin. Ei bine, să vedem ce va face El." Oh, aceea era chiar exact în mâna lor. Aceea au vrut ei. Dacă ei puteau vedea aceea, ar fi crezut-o.

E-156 Deci ce am făcut eu? Am mers acolo jos la Cairo, şi am pornit să merg acolo sus. Deja mi-am avut biletul; vreo douăzeci de minute până la timpul chemării. Ceva a zis, "Nu acum. Paharul nelegiuirilor, Neamurilor, încă nu este plin. Amoriţii nu s-au împlinit. Stai departe de acolo!" M-am gândit poate doar mi-am imaginat asta, şi am mers afară în spatele hangarului şi m-am rugat. A zis, "Stai departe de acolo acum." Apoi mi-am luat biletul şi am mers în altă parte. Eu nu m-am dus, căci ora nu este încă.

E-157 Acum, la ce timp urmează Dumnezeu să permită la acei Iudei, să înceapă să se ocupe iarăşi de ei, eu nu vă pot spune. Eu nu ştiu. Nimeni nu ştie asta. Dar, ascultaţi, dacă Israel este deja în patria lui, este totul pregătit. Toate pietrele sunt culese, şi irigaţia, apele, şi tot ce a promis Dumnezeu. Ei au găsit fântâni şi lucruri acolo, şi cursuri mari deschise, că acela este cel mai frumos loc pe care l-aţi văzut cândva. Ei au un oraş zidit acolo. Ei au irigaţie. Ei au cel mai bun pământ care există în lume, acolo. Şi noi aflăm, chiar în Marea Moartă, există mai multe chimicale, suficiente, să cumperi toată lumea. Vedeţi?

E-158 Totul a căzut chiar în mâna lor. Cum au făcut-o ei? Căci inima lui Hitler a fost împietrită, inima lui Mussolini a fost împietrită, întocmai cum inima lui Faraon a fost împietrită, şi i-a mânat înapoi în ţara aceea. Şi timp de patruzeci de ani ei au venit înapoi în ţara aceea. Acum acolo stau ei, aşteptând.

E-159 Biserica Neamurilor este în Laodicea, la sfârşitul Epocii Laodicea. Dacă... Iudeii sunt în patria lor, deja acolo. Şi lepădarea Neamurilor deja a avut loc. Şi noi avem un Preşedinte aşa cum avem. Noi avem o naţiune dezbinată aşa cum o avem. Noi avem bombe atomice atârnând în hangare. Noi avem o biserică care este căldicică. Noi avem o Biserică, un popor, care s-au strâns împreună. Noi avem o slujbă care se modelează cu slujba lui Isus Cristos, pentru a prinde Piatra când vine Ea. Ce a mai rămas să se întâmple? Aceasta ar putea fi în orice minut. Nu mai există nimic rămas. Noi suntem la timpul sfârşitului. Oh, glorie! Eu nu ştiu dacă eu voi fi în stare să intru în jubileul acela, sau nu, dar eu doar vreau-vreau să aduc o parte din el la voi, oricum.

E-160 Ascultaţi. Face... Câţi pot vedea acum? Vedeţi voi unde Scriptura dovedeşte că cele şaptezeci de săptămâni erau patruzeci şi nouă de ani? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Vedeţi voi unde cele şaizeci şi două de săptămâni au fost patru sute şi treizeci şi patru de ani? ["Amin."] Voi vedeţi unde cele şaizeci şi nouă de săptămâni atunci erau-erau-erau... Ce era aceasta? Opt sute şi... Patru sute şi-şi optzeci şi trei de ani. Patru sute şi optzeci şi trei de ani până la acest timp. Voi vedeţi unde Prinţul a fost stârpit? Vedeţi, voi luaţi patruzeci de ani pentru Iudeii aceia ca în final să ajungă în locul lor, unde a zis Dumnezeu.

E-161 Priviţi aici unde epoca Neamurilor a venit prin toate ce am zis noi că vor face; unde, nu noi am zis că vor face; ceea ce Biblia a zis că vor face. Ce a spus Biblia că vor face, vin chiar jos la această ultimă epocă; şi timp de patruzeci de ani acei Iudei s-au reîntors înapoi aici, pregătindu-se pentru Dumnezeu să facă exact ce a făcut El aici. Ei au ieşit pe acea cale, şi ei au intrat pe acea cale. Şi Israel este înapoi în patria lui.

E-162 Acum, când va începe Dumnezeu ultima lor săptămână? Când? Poate fi astăzi. Poate fi înainte ca soarele să apună seara aceasta. Dumnezeu o va declara. Când aceasta este, eu nu ştiu. Eu mă întreb. Dar eu voi aduce ceva aici, acum, în câteva minute, şi eu nu ştiu dacă voi o veţi crede sau nu. Dar eu-eu-eu trebuie să o spun, oricum, eu cred.

E-163 Noi suntem la patrie. Iudeii sunt într-o patrie. Noi suntem la sfârşitul epocii, gata pentru Răpire. Răpirea vine, Biserica merge sus, noi suntem apucaţi sus să-L întâlnim în văzduh. Noi toţi ştim asta. Piatra care a fost tăiată din munte, este gata să vină la orice timp. Şi când Ea vine, ce face Ea? Ea termină epoca Neamurilor. Totul s-a terminat, şi Dumnezeu încetează complet să lucreze cu ei. "Cel ce este întinat să fie întinat şi mai departe; cel ce este sfânt să fie sfânt." Vedeţi? Ce face El atunci? El Îşi ia Biserica, cea umplută cu Duhul Sfânt.

E-164 Ce este cei "întinaţi"? Aceea este fecioara adormită şi cei ce vin la judecată, departe de tot aici. Noi o vom lua pe aceea pe o altă schiţă, când o vom continua pe aceasta din nou, unde ea vine sus la Judecata Tronului Alb şi trebuie să fie judecată de cei răscumpăraţi. Pavel ne-a spus să nu dăm pe nimeni în judecată, căci sfinţii vor judeca pământul. Aşa este. Noi suntem la timpul sfârşitului, aici, acum. [Fratele Branham se referă la tabla lui desenând – Ed.] În ordine.

E-165 Şi în mijlocul acestei săptămâni... Acum, aici este a şaptezecea. Acum, dacă aceştia au fost exact şapte ani, fiecare din săptămâni, şi noi deja am avut şaizeci şi nouă de săptămâni; atunci noi avem epoca Neamurilor, şi noi ştim că suntem la sfârşitul epocii Neamurilor; atunci mai există încă o săptămână rămasă pentru Iudeu. Este corect? [Adunarea, "Amin." – Ed.] Şi aceea este exact şapte ani. Dacă aceasta era şapte ani, aceea este şapte ani, căci El a zis, "Există şaptezeci de săptămâni hotărâte asupra poporului tău." Deci noi ştim că avem şapte ani pentru Iudei. Este adevărat? ["Amin."] Acum priviţi la aceasta. Dacă există o întrebare, aş vrea să o ştiu. Vedeţi?

E-166 Acum, şi la mijlocul săptămânii, mijlocul acestei săptămâni Iudaice; vedeţi, aceia sunt trei ani şi jumătate-ani; anticristul, prinţul, un prinţ care va veni. Şi amintiţi-vă, el vine din Roma, prinţul care va veni. Ce este el? Un papă. Un prinţ printre oameni, care va veni, ei vor ridica un Faraon care nu-l cunoaşte pe Iosif.

E-167 Acum, voi Protestanţilor ziceţi, "Bine, acum, aceea este." Dar doar un minut. Noi aflăm că Protestanţii au o organizaţie, fac o confederaţie de biserici, un chip la fiară, şi merge chiar cu ei.

E-168 Şi noi aflăm aici că Iudeii sunt chemaţi înăuntru în această confederaţie, (da, domnule), şi ei sunt de acord. Şi Biblia a zis că ei au făcut-o. Şi el face un legământ cu ei.
În mijlocul săptămânii a şaptezecea, el rupe, anticristul îşi rupe legământul cu Iudeul, "poporul tău." De ce?
Şi noi citim în Apocalipsa 11, că, "Eu voi trimite..." Acela-i 11. Voi veniţi spre 19 acum. Că El va trimite pe cei doi profeţi ai Lui, şi ei vor profeţi în timpul acela, şi apoi ei se vor mânia pe aceşti profeţi şi de fapt îi vor omorî. Este corect? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Şi trupurile lor moarte vor zăcea în strada spiritual numită Sodoma şi Gomora, unde Domnul nostru a fost răstignit, Ierusalim. Este corect? ["Amin."] Şi ei zac acolo trei zile şi nopţi. Şi după trei zile şi nopţi, duhul de viaţă va veni în ei, şi ei vor fi înviaţi şi vor merge în Glorie. A zecea parte a oraşului a căzut în timpul acela. Este corect? ["Amin."] Vedeţi? Ce este aceea? În mijlocul acestor ultimi şaptezeci de ani.

E-169 Când Biserica merge sus; atunci confederaţia, fecioara adormită, Metodistă, Baptistă, Prezbiteriană, şi Penticostală căldicică, toate acelea împreună cu o confederaţie. Care, ei deja au marele lor regim acum. Şi când ei o fac, ei vor face un legământ. Şi, bine, acum, acest papă nou care-l avem acum vrea să-i aducă pe toţi înăuntru. Nu puteţi voi vedea lucrul îngrămădindu-se drept în sus? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Va da un discurs despre aceasta, şi-i aduce pe toţi înăuntru, de prima dată după sute şi sute şi sute de ani; o mie de ani, sau două, aceasta s-a făcut vreodată. Dar acum el este să-i aducă pe toţi înăuntru, împreună, şi face o confederaţie, şi acolo Iudeii o vor accepta. Oh, vai! Glorie! Aleluia! Laudă să-i fie Dumnezeului nostru Care trăieşte în veci de veci! Ia te uită! Acum, frate, este doar aşa de simplu, aşa simplu încât şi un copil mic poate să o vadă. Confederaţia de aducere a Iudeilor, şi Protestanţilor, şi Catolicilor, împreună.
Şi, amintiţi-vă, ce vor face aceşti doi profeţi când vin ei?

E-170 Această fiară, acest prinţ care va risipi puterea poporului sfânt, ce va face el? El va rupe legământul lui cu ei. După trei ani şi jumătate, el îi va da afară. Acum, oamenii gândesc că acela-i comunismul. Aceea este doar din cauză că voi... Duhul lui Dumnezeu nu a lucrat cu voi încă. Acesta nu-i comunismul; este religia. Biblia a zis, "Va fi aşa de aproape încât va înşela chiar pe Aleşi dacă era posibil." Isus a zis aşa. Vedeţi, noi suntem la sfârşit.

E-171 Acum, aceşti doi profeţi, ce vor face ei? Acesta-i Moise şi Ilie care se vor ridica pe scenă. Ei vor spune acelor Iudei greşeala lor. Şi din grupul acela de Iudei care sunt acolo acum, să fie o sută patruzeci şi patru de mii, Dumnezeu îi va chema prin aceşti profeţi. Ce este acesta? Duhul lui Ilie, de pe această Biserică a Neamurilor, doar va continua drept înainte în biserica aceea Iudaică, va merge drept înainte şi va chema; Moise cu el. Aleluia! Voi o vedeţi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Şi el va predica acelaşi mesaj de cincizecime, la Iudeii aceia, că ei au respins pe Mesia. [Fratele Branham bate pe amvon de şase ori.] Amin! O vedeţi? ["Amin."] Va fi acelaşi mesaj de cincizecime, care-l va predica aceşti Iudei chiar acolo la ei. Şi ei îi vor urâ pe Iudeii aceia aşa de rău încât îi vor omorâ. Şi ei au fost urâţi de toate naţiunile. Şi în mijlocul săptămânii, din cauză că ei au ridicat un mare, o sută patruzeci şi patru de mii puternici. Ei au avut Duhul Sfânt. Şi, frate, voi vorbiţi de a face minuni, ei le-au făcut. "Ei au închis cerurile, şi nu a plouat în zilele profeţiei lor; au lovit pământul cu plăgi, de câte ori au vrut ei." Ei au dat plăgi şi câte altele. Ei le vor da acelor Romani să meargă pe o cale grea. Dar, în final, ei vor fi omorâţi. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu îngrozitor când El este mâniat. Dar amintiţi-vă, aceea este dincolo în a şaptezecea săptămână, iar Biserica este în Glorie, (amin), Cina Nunţii se desfăşoară. Da!

E-172 Acum observaţi. Acolo este unde noi am văzut-O venind înapoi la Templul Mileniului aici la sfârşitul epocii Iudaice, "cei unşi." Aici vine El, călărind pe un cal alb; aceia L-au urmat, pe cai albi. Cal, "puteri." Îmbrăcaţi în alb; sânge... sau haina înmuiată în sânge; a scris pe El, "Cuvântul lui Dumnezeu." El a venit ca un Biruitor puternic, (da, domnule) să aşeze Mileniul, venind în Templu. Glorie! Acolo El întâlneşte pe cei o sută patruzeci şi patru de mii, acum, după acea săptămână a şaptezecea de aici.

E-173 A şaptezecea săptămână) aceasta se petrece în timpul celei de-a şaptezecea săptămâni. În cei trei, la mijlocul ei, el o rupe, căci el omoară pe cei doi profeţi penticostali (... domnule) care lovesc pământul.
Şi, băiete, El blastămă biserica aceea, şi El o arde cu foc.
Şi, cum, ea... Noi o aflăm aici, chiar corăbierii stând afară, au zis, "Vai, vai cetatea aceea mare nemuritoare a Romei, cum i-a venit sfârşitul într-o oră." Ea a fost explodată în bucăţi. Dumnezeu ştie cum să facă lucrurile. Şi unul din Îngeri a privit acolo, şi a zis, "Păi, sângele fiecărui martir al lui Cristos a fost găsit în ea," căci înşelarea ei, mergând aici şi organiza, şi făcând toate celelalte feluri de lucruri, şi poluând biserica, şi a adus lucrurile acelea acolo, şi i-a martirizat chiar pe aceia care au încercat să-L susţină şi au încercat să-i aducă afară.

E-174 Glorie! Oh, eu-eu nu ştiu. Eu-eu-eu mă simt ca şi cum aş călători înainte. Vedeţi? Nu sunteţi bucuroşi de Lumina Fiului, umblând în Lumina Fiului! Unde ne aflăm, frate? La ultima oră! Aceasta s-ar putea întâmpla, oricând. Noi suntem aici!

E-175 Mesajul a mers înainte către biserica târzie, biserică care a respins pe Cristosul ei. Iudeii sunt în patria lor pentru întinderea spaţiului de timp, patruzeci de ani. Cetatea nouă s-a zidit. După ce aşteaptă ei? Un Mesia care vine. Când va fi aceasta? Eu nu ştiu. Când Piatra aceea loveşte chipul de aici, Ea s-a dus; totul s-a terminat atunci.

E-176 Acum observaţi aici. În mijlocul săptămânii, trei zile şi jumătate... trei ani şi jumătate, adică, el rupe legământul şi cauzează jertfa şi jertfa de mâncare... pe care ei au aşezat-o deja.
Căci, ei vor merge drept înapoi şi vor zice, "Acum, priviţi, voi toţi sunteţi biserici. Voi puteţi fi primiţi în acest chip al fiarei. Noi vom avea o părtăşie. Noi vom scăpa de comunism. Noi doar vom şterge comunismul afară de tot." Vedeţi? Şi ei o pot face. Vedeţi? Şi ei o vor face.

E-177 Dar acum priviţi. Şi stabileşte, şi stabileşte spre aceasta, închinarea şi jertfa zilnică va veni înapoi în cetate când templul este rezidit. Şi acest prinţ care va veni în mijlocul acestei săptămâni, va rupe legământul lui şi va îndepărta jertfele. S-a zis, "El va risipi, o va risipi." Şi ce va face el, şi va dura până la sfârşit.

E-178 Şi observaţi:
... răspândirea urâciunii să facă pustiire...
"Răspândirea urâciunii." Ce este urâciune? "Spurcăciune."
Vedeţi? "Să facă pustiire," ce este aceea? "Să termine cu ea." Răspândirea acesteia, să termine cu aceea. Vedeţi? Răspândirea acelei puteri Romane, să biruiască toată fecioara adormită, Iudei şi toţi. "Noi vom fi toţi Romani sau nu vom fi nimic." El îşi va rupe legământul în mijlocul săptămânii.

E-179 "Răspândirea urâciunii." Dacă a fost urâciunea în timpul lui Isus, când Roma a venit acolo cu propaganda lor; va fi iarăşi Roma, va fi iarăşi urâciune la biserică.
... să facă pustiire, şi va continua până la sfârşit...
Ce va face el? El o va continua până la capăt, acela-i, sfârşitul.

E-180 Acum, Iudaic şi Romanism, Protestantism (aceea este, fecioara adormită), se vor consolida împreună în forma federaţiei bisericilor. Şi va fi cum a zis Isus în Matei 24, şi din Apocalipsa 13:14.
Să luăm Apocalipsa 13:14, să vedem ce. Eu am avut-o însemnată aici, să văd cum, 13:14. Bine, domnule.
Şi i-a amăgit pe cei ce locuiesc pe pământ prin mijloacele acelor miracole care el avea putere să le facă (consolidând aceste biserici) în vederea... zicând... în vederea fiarei; zicând către cei care locuiesc pe pământ, ca ei să facă un chip la fiară, care avea rana mortală de sabie, şi a trăit .

E-181 Acum, noi ştim, dincolo de orice umbră de îndoială, cine era acea fiară, puterea aceea care avea rana mortală care trăia. A fost când Roma păgână a fost omorâtă, şi Roma papală i-a luat locul; când puterea păgână a fost omorâtă, şi puterea papală i-a luat locul.

E-182 Acum, acum, Apocalipsa 13:14. Isus, în Matei 24, i-a avertizat despre aceasta. "Un chip la fiară."

E-183 Pavel, în Doi Tesaloniceni al 2-lea capitol, al 3-lea şi al 4- lea verset. Să o luăm, vedeţi Pavel, ce spune el aici despre aceasta. Acel mare Duh Sfânt peste acest mare profet al Domnului, vedeţi ce a spus el despre aceasta în ziua din urmă. În Doi Tesaloniceni, al 2-lea capitol este ceea ce este. În ordine, domnule. Şi începe cu al 3-lea verset, eu cred că este. În ordine, să citim acum. Ascultaţi atenţi, fiecare. Câţi cred că Pavel a fost umplut cu Duhul Sfânt? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Amin. Priviţi aici.
Nimeni să nu vă înşele în nici un fel: căci ziua aceea nu va veni, fără ca să vină o lepădare mai întâi, ...
El încearcă să o scoată din capul lor că El vine chiar atunci. A zis, "Trebuie să fie o lepădare din Biserică, mai întâi," vedeţi, vine aici în această Epocă a Laodiciei.
... şi acel om al păcatului des-... va fi descoperit, ...
"Omul păcatului," necredinţă în Duhul Sfânt. Necredinţa va fi descoperită.
... fiul pierzării;
Aşa cum a fost Iuda; casierul bisericii.
Care se opune şi se înalţă deasupra la tot ce se numeşte Dumnezeu, sau ce este venerat; aşa încât el şade ca Dumnezeu în templul lui Dumnezeu, ...
Frate, există o persoană pe pământ, în afară de Vatican, care face aceea? Unde este aceasta?

E-184 Acum, mergem mai departe aici în Apocalipsa 13, şi vă arăt că acest om şade pe o cetate... într-o cetate, şi cetatea şade pe-pe şapte dealuri. Şi numărul fiarei este şase sute şaizeci şi şase, scris în-în Latină... Alfabetul Roman, este şaAse sute şaizeci şi şase, este VICARIVS FILII DEJ, care este, "In locul Fiului lui Dumnezeu," pe tronul unui papă. Şi scaunul lui, are o coroană triplă. Şi eu m-am uitat chiar la coroană, am stat aşa de aproape cum este mâna mea de faţă, în felul acesta, şi-şi am văzut coroana împodobită a papei chiar acolo în Vatican, eu însumi, am stat şi am privit la ea, să fiu sigur că ştiu despre ce vorbesc. "El se opune, însuşi deasupra la tot ce se cheamă Dumnezeu, toţi oamenii evlavioşi. El este cel mai sfânt dintre toţi; şade în templul lui Dumnezeu, chiar arătându-se că el este Dumnezeu," iertând păcate pe pământ, şi aşa mai departe, voi ştiţi. Sigur.

E-185 Pavel a zis, "Acea lepădare va trebui să vină mai întâi, acel fiu al pierzării va fi descoperit."
Nu vă amintiţi, căci, când am fost... cu voi, v-am spus aceste lucruri?

E-186 Oh, mi-ar fi plăcut să stau acolo, auzindu-l pe Pavel predicând aceea. Voi nu aţi vrea? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Hum! Cum mi-ar fi plăcut să-l ascult. Oh, vai!

E-187 Acum ce va face el? "Un chip la fiară." Doi Tesaloniceni. Acum ascultaţi. Ascultaţi atent acum, foarte atent. Biserica deja a simţit venirea unui papă. Ce este aceasta? Sfârşitul acelei epoci a bisericii, Pavel. Ei au văzut că acest lucru Nicolait s-a ridicat; ei urmau să facă un om sfânt, (la ce?) papa. Lumea şi aristocraţii s-au strecurat în biserică, şi au schimbat ordinea închinării. Pavel, cu Duhul Sfânt, a prins aceea în Duhul. Şi biserica, cu clasele şi demnitarii ei, personalităţi demnitare, şi aşa mai departe, că ei au văzut că acolo venea ceva. Şi Duhul Sfânt i-a avertizat de zilele din urmă. Nu vă amintiţi cum a vorbit Isus despre aceasta? Faptele Nicolaiţilor, care în final a devenit o doctrină, şi apoi a devenit o organizaţie! Fraţilor, noi nu suntem în întuneric acum. Amintiţi-vă, vedeţi. Aici suntem.

E-188 Faptele Nicolaiţilor, organizaţia pornind înăuntru, marii demnitari, şi peste biserici, şi aşa mai departe, apoi s-a format în biserica Catolică. Şi Pavel a zis că acolo nu poate fi un timp al sfârşitului, nu poate fi un timp, până la lepădarea de la adevărata, Credinţă penticostală. Credinţa penticostală se va îndepărta, şi demnitarii se vor aşeza înăuntru. Ei vor avea un om care va lua locul lui Dumnezeu, aşezat în templul lui Dumnezeu, şi se opune, însuşi deasupra la toţi oamenii în acel fel. Şi, aceasta, vedeţi, ce este? Nickao, "biruind pe laici." Vedeţi? "Tot ce se numeşte Dumnezeu; el se va aşeza în templul lui Dumnezeu, ca Dumnezeu." Pavel a zis, "Va fi o lepădare, mai întâi, în zilele din urmă." Şi aici suntem, chiar aici acum, să vedem acea lepădare, şi văzând biserica mergând mai departe şi mai departe la o parte de Ea, şi mergând drept înapoi din nou. Iar noi suntem la timpul sfârşitului. În ordine.

E-189 Acum, dacă cele şaizeci şi nouă de săptămâni ating perfect, şi Iudeii sunt în patria lor acum, şi epoca bisericii Neamurilor a atins exact la timpul sfârşitului, la timpul Nicolaiţilor... sau timpul Laodicean; cât de aproape este Venirea Domnului, sfârşitul tuturor lucrurilor, sfârşitul acestei epoci, şi Răpirea? Momentul când El începe acea a şaptezecea săptămână, sau şapte ani, Biserica este dusă.

E-190 O puteţi vedea, prieteni? Ridicaţi-vă mâna dacă puteţi să o vedeţi. Vedeţi? Acum, să nu fim copii. Să nu ne mai jucăm. Noi suntem la timpul sfârşitului. Ceva este gata să se întâmple. Noi suntem la sfârşit. Aici suntem.

E-191 Aceste şaizeci şi nouă de săptămâni ating perfect; plecarea Iudeilor atinge perfect; epoca bisericii atinge perfect. Noi suntem la timpul sfârşitului, epoca bisericii Laodicea, sfârşitul ei. [Fratele Branham foloseşte ilustrarea de pe tablă – Ed.] Mesagerii stele toţi şi-au predicat mesajul. Acesta a mers afară. Noi doar navigăm. Iudeii au venit înapoi de patruzeci de ani. Ei sunt în patria lor.
Ce urmează să se întâmple? Venirea Pietrei. Acolo suntem.
La ce timp se va întâmpla? Eu nu ştiu. Dar, frate, pentru mine, eu vreau să fiu gata. Eu vreau să-mi am hainele tot pregătite.

E-192 Acum, noi doar avem doar o-doar foarte puţine minute, şi aş dori să ascultaţi în tăcere acum doar pentru un minut.
În momentul când El începe a şaptezecea săptămână, sau şapte ani, Biserica este dusă. Acum ascultaţi. Eu citez din nou, recitez, aşa ca voi să nu uitaţi. Aceasta este ce a pus Duhul Sfânt pe creionul meu în timp ce scriam. Noi suntem în epoca Laodiceană. Cristosul este respins de propria Lui biserică. Steaua acestei epoci, Mesajul, s-a dus înainte. Şi Israel este în patria lui. Vedeţi unde suntem? Noi suntem la sfârşit.
Acum, doar încă una sau două comentări.

E-193 Toată aceasta ce noi vedem, ne va ajuta, prin harul Lui, aşa cum ne străduim să ne apropiem de aceste ultime Şapte Peceţi. Voi vedeţi unde am fi omis-o? De la Apocalipsa 6:1 la Apocalipsa 19:21, noi am fi omis-o, deoarece, vedeţi, noi am încercat să o aplicăm înapoi acolo, în această epocă a Neamurilor; unde, vedeţi, este dincoace în această epocă. [Fratele Branham foloseşte ilustrarea de pe tablă – Ed.] Vedeţi?
Acum, noi am dovedit-o prin Cuvântul lui Dumnezeu, şi prin istorie, şi prin fiecare lucru, şi prin semnele timpurilor, prin zile, că nu mai există nimic altceva rămas. Noi suntem la sfârşitul Neamurilor. Ce vom-ce vom face referitor la aceasta?
Este sufletul meu şi sufletul vostru; este viaţa mea şi viaţa voastră; este viaţa celor dragi ai noştri. Noi am fost mângăiaţi prea mult. Noi am avut prea multe lucruri uşoare. Noi mai bine ne-am mişca. Este mai târziu decât vă gândiţi, doar amintiţi-vă.

E-194 Acum, o afirmaţie izbitoare, dacă vreţi să o notaţi. Ascultaţi atenţi, vă rog. Aceasta este ultima mea comentare, următoare la aceasta; eu am un lucruşor mititel aici doar după aceasta, o notiţă mică despre care vreau să vorbesc. Acum odihniţi-vă doar un moment şi ascultaţi atenţi, vă dau ceva care este izbitor, să merg drept în aceasta. Vedeţi?
Nu există nici măcar o lăţime de tăiş de cuţit între sfârşitul acestei epoci şi Venirea lui Cristos. Totul, nu mai există nimic altceva rămas. Este Israel în patria lui? Noi ştim asta. [Adunarea, "Amin." – Ed.] Suntem noi în Epoca Laodicea? ["Amin."] A mers înainte Mesajul acestei epoci penticostale, să încerce să zguduie pe oameni înapoi la Binecuvântarea originală penticostală? ["Amin."] A venit fiecare mesager prin epocă, doar exact acelaşi lucru? ["Amin."] Sunt naţiunile împotriva naţiunilor? ["Amin."] Ciumă? Există o foamete în ţară astăzi, Biserica adevărată conduce sute de mile căutând să audă Cuvântul lui Dumnezeu? ["Amin."] "Nu numai pentru pâine, ci după auzirea Cuvântului lui Dumnezeu." Acolo vine foamete. ["Amin."] Este aşa? ["Amin."] Păi, noi trăim chiar în mijlocul ei, chiar aici acum. ["Amin."] Vedeţi unde suntem? ["Amin"] Noi aşteptăm după Piatra aceea.

E-195 O afirmaţie izbitoare! De la timpul când Dumnezeu a făcut promisiunea lui Abraham... Să nu pierdeţi aceasta. De la timpul când Dumnezeu i-a făcut promisiunea lui Abraham, Geneza 12:3, până la timpul lui Cristos fiind respins în 33 D.C., de către Iudei; conform cu Galateni 3:16 şi 17, şi conform cu cronologia lui Usher, U-s-h-e-r, Usher din Evrei; puterea lui Dumnezeu a fost cu Iudeii exact o mie nouă sute şi cincizeci şi patru de ani. Dumnezeu a lucrat cu Iudeii o mie nouă sute şi cincizeci şi patru de ani, conform cu cronologia Iudeilor, şi conform cu Galateni 3:16 şi 17. Eu am mult mai multe Scripturi, însă o dau doar pe aceea.
Apoi, după ce au respins pe Cristos, El s-a întors la Neamuri, să ia un popor pentru Numele Lui. Vreţi o Scriptură despre aceea, locul? Fapte 15:14.

E-196 Acum, socotind timpul, noi aflăm că avem exact (ascultaţi) şaptesprezece ani rămaşi, şi noi vom avea acelaşi spaţiu de timp dat nouă, aşa cum Dumnezeu lucrează cu noi în puterea Duhului Sfânt, de la 33 D.C. până în 1977. Acelaşi spaţiu de timp, de o mie nouă sute şi cincizeci şi patru de ani, Dumnezeu lucrează cu noi la fel cum a făcut cu Iudeii. Ce spuneţi de asta!

E-197 Acum, notaţi în cartea voastră, o Scriptură mică aici care vreau să v-o dau. Levitic 25, începând cu al 8-lea verset.
Dumnezeu a chemat un jubileu, la fiecare al patruzeci şi nouă-lea an. Al cincizecilea an era jubileul. Noi ştim asta. Noi înţelegem asta. De la primul jubileu, din Levitic 25:8, în 1977 va fi al şaptezecilea jubileu, făcând exact trei mii patru sute şi treizeci de ani. Jubileu, înseamnă, "Plecarea sus! Eliberarea!"
Oh, noi aşteptăm după venirea acelei Zile bucuroase de Mileniu,
Când Domnul nostru binecuvântat va veni şi Îşi va lua Mireasa care aşteaptă;
Oh, lumea geme, plângând după ziua aceea de eliberare dulce,
Când Salvatorul nostru va veni iarăşi pe pământ.

E-198 Aţi priceput asta? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Dumnezeu a lucrat cu noi exact aceeaşi cantitate de timp cum a lucrat El cu Iudeii. De la timpul când El a dat promisiunea lui Abraham, până la respingerea lui Mesia în 33 D.C., au fost o mie nouă sute şi cincizeci şi patru de ani. Şi acum mai avem şaptesprezece ani rămaşi. Noi am avut cam o mie nouă sute şi treizeci şi ceva de ani. Noi avem şaptesprezece ani rămaşi, până în '77, va fi al şaptezecilea jubileu de la începutul jubileelor. Şi ce va fi acesta? Oh, frate! Priveşte atent acum. Să nu o pierdeţi. Acesta va fi jubileul plecării sus al Miresei Neamurilor, şi reîntoarcerii lui Cristos la Iudeu, când ei ies din robie. Amin! Nu vedeţi voi? Din toată lumea, ei s-au adunat acolo pentru ziua aceea. Oh, vai! Vedeţi unde suntem? Noi nu ştim în ce timp poate să se întâmple. Noi suntem la timpul sfârşitului.

E-199 Acum ascultaţi. Către voi cei de demult de aici în-în biserică, care aţi fost aici de mult timp, aş vrea ca voi să observaţi ceva. Eu nu am aflat aceasta până ieri; eu am luat-o de la un istoric, Paul Boyd, şi apoi... Şi am urmărit-o înapoi prin Scripturi, am luat celelalte date de aici, şi aşa mai departe, şi am luat-o, şi am urmat-o, am urmărit-o prin ea.

E-200 Acum, în 1933, când noi ne închinam aici în templul Masonic, unde stă biserica lui Cristos astăzi. Într-o zi de aprilie dimineaţa, înainte de a pleca de acasă...
Eu mi-am dedicat maşina. Eu am luat o maşină model '33, şi am dedicat-o pentru slujba Domnului. Şi într-o viziune, am văzut timpul sfârşitului. Acum observaţi cât de izbitoare este aceasta, acolo în urmă când eu eram doar un băiat. Şi vă puteţi imagina cum arăta o maşină model 1933, acum, cum a arătat.
Şi am mers acolo la templul Masonic, unde... Unii dintre voi din timpuri vechi de aici vă amintiţi. Este scris pe o hârtie veche, acasă. Este deja tipărită şi a mers prin jurul lumii. Vedeţi? Aceea a fost în 1933. Şi am prezis că se va întâmpla ceva tragedie mare în aceste State Unite înainte sau pe la anul 1977. Câţi vă amintiţi că am spus asta? [Cei bătrâni zic, "Amin" – Ed.] Priviţi la mână. Sigur.

E-201 Acum priviţi. Am prezis şapte lucruri erau încă în facere despre... înainte ca acest mare sfârşit sau lucru mare să aibe loc aici în Statele Unite, ceva lucru mare oribil. Am zis ...
Acum amintiţi-vă, aceasta este înainte să înceapă. Am zis că noi vom merge într-un al Doilea Război Mondial. Câţi vă amintiţi auzindu-mă să sp1.Jp aceasta? Ziceţi, "Amin." [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] În ordine. Un al Doilea Război Mondial! Am zis, "Preşedintele care este acum..." Eu am copiat aceasta de pe scriptura veche, încă, lucrul vechi ieri, că, "Preşedintele care-l avem acum," care era... Câţi vă amintiţi al cui a fost? [Un frate zice, "Franklin Roosevelt."] Franklin D. Roosevelt. Am zis, "Preşedintele pe care-l avem acum va conduce chiar în al patrulea termen," el era în primul termen atunci, "va merge în al patrulea termen, şi noi vom fi duşi într¬un al Doilea Război Mondial."

E-202 Am zis, "Dictatorul care se ridică acum în Italia, care este Mussolini, el va veni la putere. Şi el va merge în Etiopia, şi Etiopia va cădea la picioarele lui." Există oameni care şed aici acum care ştiu, că există un grup de oameni care au venit şi s¬au ridicat, când am avut adunarea mea în Redman's Hall acolo jos în seara aceea, când a trebuit să merg acolo jos să predic asta, Redman's Hall, şi urmau să mă arunce afară din sală pentru că am spus un astfel de lucru. [Sora Wilson zice, "Amin. Aşa este." – Ed.] Da. Da. D-na Wilson, ştiu că eşti... [" Aşa este."] Aşa este. Când am spus asta ... Dar a făcut-o el? "Dar," am zis, "el va ajunge la un sfârşit ruşinos," şi a ajuns. El şi femeia cu care umbla, au fost întorşi cu susul în jos şi spânzuraţi pe o frânghie în stradă, cu picioarele în sus, hainele le atârnau jos. În ordine, aceea s-a împlinit.

E-203 Şi apoi am zis, "Femeilor li s-a permis să voteze. Care este absolut o dizgraţie asupra naţiunii. Şi, în a vota, într-o zi ele vor alege pe omul nepotrivit." Şi ele au făcut-o în această ultimă alegere. Vai, vai! Patru... (Am zis, "Ştiinţa va progresa în aşa fel...") Nu, aici, aceea este a treia. Scuzaţi-mă.

E-204 Aici este următoarea, acolo, a patra. Am zis, "Războiul nostru va fi cu Germania, şi ei vor zidi un loc mare de beton şi se vor fortifica acolo, şi Americanii vor lua o bătaie groaznică." Dumnezeul Atotputernic ştie, în faţa Căruia stau eu acum, eu am văzut pe acei Nazişti independenţi lovind în Americani în felul acela, şi lucruri, la zidul acela. [Un om din adunare zice, "Amin." – Ed.] Şi există mulţi băieţi care stau aici acum care au fost la acea Linie Siegfried, care ştiu ce a fost. ["Amin. Da, domnule. Amin."] Şi amintiţi-vă, aceea a fost cu unsprezece ani înainte de a se zidi Linia Siegfried. Este Dumnezeu adevărat? [Adunarea zice, "Amin."] Încă prezice El lucruri care să se întâmple? ["Amin."] Priviţi. Aceea este, aceea a fost a patra.

E-205 Acum al cincilea lucru. "Ştiinţa va progresa în aşa fel până când ei vor face o maşină care nu va trebui să fie ghidată cu un volan. Şi maşinile vor continua să fie formate ca un ou, până la sfârşit, timpul sfârşitului. Eu am văzut o familie Americană mergând în jos pe drum, pe o stradă largă, mergând într-o maşină cu spatele întors unde ar trebui să fie volanul, se părea că ei jucau şah sau cărţi." Şi noi o avem. Este la televizor. Ştiinţa Populară, Mecanica, adică, toate o au. Noi avem maşina. Este controlată de un control la distanţă, prin-prin radar. Ei nici măcar nu trebuie să aibe nici un volan în ea. Doar vă formaţi numărul în acest fel, cum formaţi la telefonul vostru, şi maşina voastră vă duce drept acolo; nu se poate tampona, nici nimic, nici alte maşini. Magnetul le ţine pe restul lor departe de tine. Vedeţi? Ei o au. Oh, vai! Gândiţi-vă la aceasta. Prezisă cu treizeci de ani înainte să se întâmple!

E-206 Acum, aceea ne aduce atunci la alegerea Preşedintelui Kennedy.
Şi această maşină venind pe-pe scenă, aducând cinci lucruri (din şapte) care s-au întâmplat exact.

E-207 Acum, am prezis, şi am zis, "Am văzut o femeie mare ridicându-se, cu arătare frumoasă, îmbrăcată în purpură foarte înalt regală. Şi am paranteze mici aici jos, "(Ea era o mare conducătoare în Statele Unite; poate biserica Catolică.)" O femeie, ceva femeie; eu nu ştiu dacă ea va fi biserica Catolică. Eu nu ştiu. Eu nu pot să spun. Singurul lucru ce am văzut, am văzut femeia, asta a fost tot.

E-208 Dar aceasta este o naţiune a femeii. Această naţiune este numărul treisprezece, în profeţie. Ea are treisprezece dungi, treisprezece stele. Ea a început cu treisprezece colonii. Treisprezece, treisprezece, totul este treisprezece. Apare în al 13-lea capitol din Apocalipsa, chiar. Ea este treisprezece. Ea este o naţiune femeie.

E-209 Curţile de divorţ din America produc mai multe divorţuri, prin femeile noastre, decât tot restul naţiunilor. Moralul în ţara noastră este mai scăzut, şi divorţurile, decât este în Franţa sau Italia, unde prostituţia este pe stradă. Deci, dar ele sunt prostituate; ale noastre sunt femei măritate încercând să trăiască cu câţiva bărbaţi, şi câţiva bărbaţi căsătoriţi încearcă să trăiască cu alte femei.

E-210 În naţiunile unde ei au poligamie, este de o mie de ori mai bine. Şi, totuşi, poligamia este greşită, noi ştim. Dar, doar arată cât de degradaţi suntem.

E-211 Eu am o bucată acolo sus din ziar, unde a arătat că atunci când băieţii noştri Americani au mers în străinătate, în acest ultim război, că acolo, eu cred, au fost cam şaptezeci la sută... Păi, acum, aşteptaţi un minut, eu cred că au fost trei din patru care au mers în străinătate, au fost divorţaţi de soţia lor înainte de a se întoarce înapoi. Şi titlurile lor mari spun, "Ce s-a întâmplat cu moralul poporului nostru American?" Vă amintiţi că aţi văzut-o? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Voi toţi aţi văzut¬o, eu presupun. "Ce s-a întâmplat cu moralul femeilor noastre Americane?" Uzine, lucrând acolo cu alţi bărbaţi. Este o naţiune a femeii. Ce va avea ea? O femeie zeu, sau o zeiţă.

E-212 Acum, deci, după aceea, m-am uitat şi am privit. Şi am văzut aceste State Unite arzând ca un foc mocnit, stâncile au fost explodate. Şi ardea ca o-o grămadă de foc în buşteni, sau ceva căreia doar i s-a pus foc. Şi m-am uitat cât am putut de departe, şi ea a fost explodată. Şi apoi viziunea m-a părăsit. Cinci din cele trei s-au împlinit... sau cinci din şapte, adică, s¬au întâmplat.

E-213 Şi aici vin în jur şi arată. Şi apoi am prezis. Eu niciodată nu am zis că Domnul mi-a spus asta, dar, stând în dimineaţa aceea în biserică, am zis, "Felul cum progresul..." Am ajuns înapoi la capătul zidului lor, şi am alergat la celălalt capăt al zidului. Am zis, "Felul cum progresul merge înainte, eu prezic că timpul... Eu nu ştiu de ce o spun. Dar eu prezic că acelea toate se vor întâmpla între chiar acum, 1933, şi 1977."
Şi fără să o ştiu, Dumnezeu îmi cunoaşte inima, eu niciodată nu am ştiut-o până ieri, că 1977 este jubileul, şi exact aceeaşi cantitate de timp s-a scurs care i-a dat El lui Israel, şi totul la sfârşit. Deci noi suntem la... Şi aici suntem noi la sfârşitul epocii, la venirea înăuntru a celei de-a şaptezecea săptămâni. Noi nu ştim în ce timp va fi dusă Biserica. Oh, vai! Ce putem noi face, prieteni? Unde suntem?

E-214 Vedeţi ce suntem noi acum? [Adunarea, "Amin." – Ed.] Înţelegeţi voi a şaptezecea săptămână a lui Daniel acum? ["Amin."]
Vedeţi, acum, când noi mergem înainte în aceste Peceţi şi lucruri, rupând în aceste Peceţi. Primul vine înainte, un călăreţ pe cal alb, şi el are un arc în mâna lui. Priviţi cine este acel ins. Priviţi călăritul acelui cal gălbui după el. Vedeţi? Priviţi cine este el, şi priviţi cum intră ei. Priviţi-i pe cei o sută patruzeci şi patru de mii intrând. Priviţi fecioara aceea adormită când ea vine sus. Apoi priviţi toate aceste lucruri având loc, revărsarea Potirelor, Necazurile, cele trei duhuri necurate ca broaştele. Priviţi lucrurile acelea cum se potrivesc chiar in acele plăgi, exact când ele sunt turnate. De fiecare dată când s-a deschis o Pecete, o plagă se varsă, şi o distrugere vine. Şi priviţi ce are loc chiar acum la sfârşit.

E-215 Şi, oh, priviţi aceşti trei profeţi... sau aceşti doi profeţi, când ei se ridică aici sus. Şi în mijlocul săptămânii, ei sunt stârpiţi în felul acela, şi apoi începe Bătălia de la Armaghedon. Apoi Dumnezeu începe să vorbească, Însuşi, apoi El se ridică şi începe să lupte. Profeţii aceia lovesc pământul. Ei predică Numele lui Isus Cristos. Ei botează în acelaşi fel. Ei fac acelaşi lucru pe care primii penticostali, părinţii le-au făcut, şi mulţi îi urmează. Dar aceia care s-au confederat, organizaţia aceea, s-a mişcat drept în jos, şi nici chiar puterea celor doi profeţi nu au rupt-o. Şi în final ei au zis, "Noi o vom face toată o organizaţie." Şi el aduce înăuntru (ce este aceasta?) urâciunea, Romanismul, să răspândească tot lucrul, care face pustiire. "Urâciunea care face pustiire," ia totul înăuntru, "murdăria."

E-216 Amintiţi-vă, bătrâna mamă prostituată care şade pe fiară, îmbrăcată în stacojiu în acel fel, avea şapte capete şi zece coarne. Vă amintiţi aceea? "Şi ea avea un potir în mâna ei, al murdăriilor urâciunii ei." Aceea era doctrina ei care a pus-o afară la oameni. Şi acolo suntem noi, fraţii mei. Noi suntem la timpul sfârşitului.

E-217 Copilaşilor, noi nu ştim, noi poate nu vom trăi să venim înapoi deseară. Poate nu mai trăim să ne mai vedem iarăşi unul pe altul. Eu nu ştiu. Dar, sfârşitul este aşa de aproape, sfârşitul este aşa de apropiat. Aici este Scriptura. Acolo este doar dovada absolută, perfect, Scripturală.

E-218 Acum, dacă există ceva ce nu aţi înţeles, scrieţi-mi o notă şi lăsaţi-mă să ştiu despre aceasta. Vedeţi? Ziceţi ceva. Unii dintre voi fraţilor de acolo de pe benzi, în alte părţi, dacă există ceva cu care vă pot ajuta, faceţi-mi cunoscut. Voi puteţi să nu fiţi de acord cu mine, şi eu aş putea fi în dezacord cu organizaţia voastră; nu cu voi, ci sistemul organizaţiei voastre. Eu nu sunt în dezacord cu Catolicii. Eu nu spun că nu-mi plac Catolici, că nu-mi plac oameni de organizaţie. Aceea nu este. Eu iubesc pe toţi oamenii, dar nu sunt de acord cu sistemul acela care vă ţine legaţi. Acela este, sistemul ei. Acela este.

E-219 Eu nu am fost împotriva Germaniei; acesta era Nazismul. Eu nu am fost împotriva Italienilor; am fost împotriva Fascismului. Şi amintiţi-vă, eu am făcut o altă prezicere în timpul acela, doar o prezicere, şi mulţi dintre voi din timpuri vechi vă amintiţi aceasta. Am zis, "Există trei mari ismuri care încearcă să se aşeze în lume astăzi: Fascismul, Nazismul, şi Comunismul." Şi ce am zis eu? "Ele toate o vor sfârşi în Comunism."

E-220 Atunci eu doar v-am pus să o repetaţi din nou, "Ţineţi-vă ochii pe Rusia." Vă amintiţi aceea? "Ţineţi-vă ochii pe Rusia. Ea o va sfârşi toată în Comunism."
Şi apoi toată aceasta o va sfârşi, în final, în Catolicism.
Amintiţi-vă, toată aceasta o va sfârşi în Catolicism în timpul sfârşitului. Aceea este exact corect. Aceea este la Bătălia de la Armaghedon, chiar dincoace aici, când Cristos vine, Însuşi.

E-221 Dar aceşti trei profeţi... Aceşti trei ani şi jumătate, adică, aceea este Apocalipsa 11:3, voi aţi citit-o de multe ori, "Eu dau putere celor doi martori ai Mei, şi ei vor profeţii o mie două sute şi şaizeci de zile." Câţi sunt aceia, o mie două sute şi şaizeci de zile? Trei ani şi jumătate. "Şi apoi ei vor fi omorâţi în stradă," chiar în mijlocul acestei a şaptezecea săptămâni.
Deci, voi vedeţi unde sunt cele şaptezeci de săptămâni ale lui Daniel? Voi vedeţi unde trăim noi? [Adunarea, "Amin." – Ed.] Noi suntem la sfârşit, iubiţii mei prieteni. Noi suntem la sfârşit. Zilele...
Naţiunile se sfărâmă, Israel se trezeşte,
Semnele care profeţii le-au prezis; (Aici suntem.)
Zilele Neamurilor sunt numărate, (aici) cu dureri împovărate;
"Întoarceţi-vă, O risipiţilor, la ai voştri."
Să o cântăm:
Ziua răscumpărării este aproape,
Inimile oamenilor cad de frică;
Fiţi plini cu Duhul, lămpile voastre curăţite şi clare,
Priviţi sus, răscumpărarea voastră este aproape!
Oh, vai! Nu este aceea minunat?
Naţiunile se sfărâmă, Israel se trezeşte,
Semnele care profeţii le-au prezis;
Zilele Neamurilor sunt numărate, cu dureri împovărate;
"Întoarceţi-vă, o risipiţilor, la ai voştri."
Acum împreună.
O zi de răscumpărare este aproape,
Inimile oamenilor cad de frică;
Fiţi plini cu Duhul, lămpile voastre curăţite şi clare,
Priviţi sus, răscumpărarea voastră este aproape!
Să vă cânt un verset mic.
Profeţii falşi mint, Adevărul lui Dumnezeu îl neagă,
Că Isus Cristosul este Dumnezeul nostru;
Ei Îl fac ceva a treia Persoană. Voi ştiţi asta. Dar, El nu este. El este Dumnezeul nostru.
Dar noi vom păşi unde au călcat apostolii.
Căci ziua răscumpărării este aproape, Inimile oamenilor cad de teamă;
Fiţi plini cu Duhul, lămpile voastre curăţite şi clare,
Priviţi sus, răscumpărarea voastră este aproape!

E-222 Nu sunteţi bucuroşi? Înapoi la Mesaj, frate! Înapoi la original! Înapoi la cincizecime! Înapoi la adevărata binecuvântare! Înapoi 1a Numele lui Isus Cristos! Înapoi la botezul Duhului Sfânt! Înapoi la semnf şi minuni! Înapoi la cincizecime! La o parte cu organizaţia! Înapoi la Duhul Sfânt! El este Învăţătorul nostru.
Căci ziua răscumpărării se apropie, Inimile oamenilor cad de frică;
Fiţi plini cu Duhul, lămpile voastre curăţite şi clare,
Priviţi sus, răscumpărarea voastră este aproape!

E-223 Nu este aceea minunat? Ce a spus profetul? "Va veni un timp când va fi, voi nu puteţi spune dacă-i noapte sau ziuă." Priviţi cum a fost. Vedeţi? Oh, aşa de rău, prin epocile bisericii!
Dar va fi Lumină în timpul serii,
Cărarea spre Glorie sigur o veţi găsi;
În calea apei este Lumina azi,
Îngropaţi în Numele scump al lui Isus.
Tineri şi bătrâni, pocăiţi-vă de toate păcatele voastre,
Duhul Sfânt cu suguranţă va intra;
Aceste Lumini de seară au venit,
Este un fapt că Dumnezeu şi Cristos sunt Unul.
Va fi Lumină (Toţi împreună!) în timpul serii,
Cărarea spre Glorie sigur o veţi găsi;
În calea apei este Lumina azi,
Îngropaţi în Numele scump al lui Isus.
Tineri şi bătrâni, pocăiţi-vă de toate păcatele voastre,
Duhul Sfânt cu suguranţă va intra.
Căci Luminile de seară au venit,
Este un fapt că Dumnezeu şi Cristos sunt Unul. (Nu trei; ci Unul!)

E-224 Înapoi la Mesaj! Înapoi la început! Înapoi la ce a învăţat Pavel! Înapoi la botezul cu care el a botezat! El a văzut oameni botezaţi altfel; el le-a spus să vină să fie botezaţi din nou. El a zis, "Dacă un Înger vine din Cer, predicând orice altceva, să fie El blestemat." Deci, este înapoi la Mesaj din nou, prietene! Este timpul serii.

E-225 Oh, Îl iubesc aşa de mult! Voi nu? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Câţi vedeţi a şaptezecea săptămână a lui Daniel acum, şi vedeţi ce este a şaptezecea săptămână? Câţi o credeţi? Ziceţi, "Amin." ["Amin."] Amin! Laudă fie lui Dumnezeu!

E-226 Acum, ce este următorul lucru? Cele Şapte Peceţi acum. Noi cădem drept înăuntru asupra lor, când Domnul va permite. Când va fi aceea, eu nu ştiu. Doar oricând o predă El, atunci noi vom merge chiar în aceasta. Atunci noi vom avea o adunare lungă, lungă, căci va lua de la capitolul al 6-lea la al 19-lea, să trecem prin acesta, şi aşa de încet cum sunt cu aceasta.

E-227 Acum, eu nu vreau ca cineva să plece înţelegând greşit aceasta. Banda încă merge. Eu nu vreau ca cineva să înţeleagă greşit. Să nu înţelegeţi greşit acum, şi să ziceţi, "Fratele Branham a zis că Isus va veni în 1977." Eu nu am zis un astfel de lucru. Isus poate veni astăzi. Dar eu am prezis că între '33 şi '77 ceva va avea loc, că aceste lucruri pe care le-am văzut să vină la îndeplinire, în viziune, vor avea loc. Şi cinci din ele deja au avut loc. Şi eu cred, cu lucrurile atomice care le avem acum...

E-228 Şi aţi văzut ce Preşedintele nostru doar a zis? A vrut un alt război. El vrea să facă un exemplu din-din Berlin, a zis el. A vrut să facă un exemplu. Ce spuneţi despre Cuba aici în uşa noastră din spate? De ce nu face un examplu din aceea? Cum este cu aceea? Oh, este un lucru aşa lipsit de sens! Vedeţi?

E-229 Oh, frate, noi suntem chiar la sfârşit. Ei urmează... Urmează să iese la iveală tocmai în felul cum a zis Dumnezeu că era, deci ce este-ce folos să faci ceva decât doar a citi ce a spus El, şi a te îndrepta, şi să te pregăteşti pentru aceasta. Şi lăsaţi-o să vină, atunci. Noi o aşteptăm.
Noi veghem după venirea acelei Zile bucuroase a mileniului,
Când Domnul nostru binecuvântat va veni şi Îşi va lua Mireasa care aşteaptă;
Oh, pământul geme, plângând după ziua aceea de dulce eliberare,
Când Salvatorul nostru va veni iarăşi înapoi pe pământ.
Oh, Domnul nostru vine iarăşi înapoi pe pământ,
Da, Domnul nostru vine iarăşi înapoi pe pământ,
Oh, Satan va fi legat o mie de ani, noi nu vom avea ispititor atunci,
După ce Isus va veni iarăşi înapoi pe pământ.
Câţi sunt gata? Ridicaţi-vă mâna. Oh, vai!
Oh, Domnul nostru vine iarăşi înapoi pe pământ,
Haideţi doar să ne ridicăm şi să dăm mâinile unii cu alţii.
Domnul nostru vine iarăşi înapoi pe pământ,
Oh, Satan va fi legat o mie de ani, noi nu vom avea ispititor atunci,
După ce Isus va veni iarăşi înapoi pe pământ.
Oh, Domnul nostru vine iarăşi înapoi pe pământ,
Da, Domnul nostru vine iarăşi înapoi pe pământ,
Oh, Satan va fi legat o mie de ani, noi nu vom avea ispititor atunci,
După ce Isus va veni iarăşi înapoi pe pământ.
Venirea lui Isus înapoi va fi răspunsul la întristarea şi plânsul pământului,
Căci cunoştinţa Domnului va umple pământul, marea şi cerul;
Dumnezeu va lua la o parte toată boala şi lacrimile suferinţei se vor usca,
După ce Isus va veni iarăşi înapoi pe pământ.
Oh, Domnul nostru vine iarăşi înapoi pe pământ,
Da, Domnul nostru vine iarăşi înapoi pe pământ,
Oh, Satan va fi legat o mie de ani, noi nu vom avea ispititor atunci,
După ce Isus va veni iarăşi înapoi pe pământ.

E-230 Oh, vai! Nu vă simţiţi bine? [Adunarea zice, "Amin! Aleluia!" – Ed.] Gândiţi-vă, prieteni, aceasta este cincizecime, închinare! Aceasta este cincizecime. Să batem din palme şi să o cântăm. Penticostali, fiecare, acum daţi frâu liber, luaţi acea formalitate veche Metodistă afară din voi acum. Haideţi, să o cântăm!
Oh, Domnul nostru vine iarăşi înapoi pe pământ,
Da, Domnul nostru vine iarăşi înapoi pe pământ,
Satan va fi legat o mie de ani, noi nu vom avea ispititor atunci,
După ce Isus va veni iarăşi înapoi pe pământ din nou.
Oh, Domnul nostru vine iarăşi înapoi pe pământ, (Biblia zice aşa!)
Domnul nostru vine iarăşi înapoi pe pământ,
Satan va fi legat o mie de ani, noi nu vom avea ispititor atunci,
După ce Isus va veni iarăşi înapoi pe pământ.
Voi Îl iubiţi? Adunarea, "Amin." – Ed.] În ordine. Eu Îl iubesc. Eu Îl Iubesc, Soră Gibbs. Oh, să ne ridicăm doar mâinile acum spre El.
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc
Că-ntâi El m-a iubit
Şi a plătit sal-... (Pe unde? Chiar aici la Calvar.)
Pe lemnul Calvarului.
Eu Îl iubesc, (Glorie!) eu Îl iubesc
Că-ntâi El m-a iubit
Şi a plătit salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.