E-1 Îţi mulţumesc, Frate Neville. Domnul să te binecuvânteze.
Bună dimineaţa, prieteni. Este cu certitudine un privilegiu să fiu aici din nou în dimineaţa aceasta în slujba Domnului. Şi îmi pare aşa de rău că nu avem vreun loc să-i punem pe oameni în biserica mică. Aceasta nu ţine prea mult. Dar suntem foarte bucuroşi că sunteţi aici şi vreţi să faceţi sacrificiul, să-să fiţi răbdători să ne aşteptaţi. Şi noi vom face cât putem de bine să vă aducem Cuvântul Domnului cât de bine ştim noi să Îl aducem. Şi acum eu doar...

E-2 Această doamnă micuţă doar venind înăuntru, şi ea avea un copil ca să fie dedicat în dimineaţa aceasta, şi atunci ea a văzut că ei erau cumva întârziaţi, şi a spus că ea doar va aştepta. Nu am văzut-o niciodată pe femeie înainte, dar mă rog ca Dumnezeu să o binecuvânteze şi să-i dea cele mai bogate binecuvântări ale Lui în inima ei, pentru că ea este răbdătoare să aştepte.

E-3 Acum, vine timpul anului când se va face mai răcoare şi nu va fi aşa de cald când suntem înghesuiţi în biserică. Şi noi nădăjduim că Dumnezeu vă va binecuvânta pe toţi din belşug.

E-4 Acum mi-ar place să spun doar câteva lucruri chiar aici înainte să vorbesc. Am anunţat că voi vorbi în dimineaţa aceasta, dacă Domnul voieşte, asupra subiectului despre Vânturile În Vârtej. Dar El doar mi l-a schimbat. Eu nu ştiu ce am să spun până doar poate câteva minute înainte de a veni la adunare. Şi am încercat a doua oară acum asupra acelui subiect, şi nu am reuşit să primesc răspunsul înapoi de la Dumnezeu. Eu nu ştiu de ce. Întotdeauna îmi place, aşa cum voi toţi lucrătorii de aici ştiţi, că tu trebuie să aştepţi după Domnul pentru ceea ce urmează să spui.

E-5 Seara trecută pe linia privată, am avut o-o chemare venită de jos de tot de undeva din Arkansas, nişte persoane au vrut să se mute sus aici în această săptămână viitoare, au spus că au auzit că noi urma să începem o adunare despre Cele Şapte Peceţi. Eu tocmai am terminat Cele Şapte Epoci Ale Bisericii, pentru cei străini. Şi soţul ei vine Luni să-şi ia o slujbă în Louisville, aşa ca el să poată lucra în timp ce ei stau suficient de aproape să audă acele Şapte Peceţi. Am spus, "Aceea ar dura cam trei luni, doamnă. Noi nu avem nici un loc aici să facem reclamă pentru adunare, şi aşa mai departe, nimic ca să acomodeze aceasta aici în oraş, nimic pentru a-i aşeza pe oameni."

E-6 Mi-ar place cândva, poate, dacă Dumnezeu este voitor, să avem aceea afară în campanie pe undeva, să stabilim o adunare de vreo trei luni şi să pornim drept prin acele peceţi în felul acela, afară în campanie. Atunci oamenii ar putea sta chiar prin aceasta.

E-7 Înăuntru Aici, aceasta merge de la al 6-lea capitol din Apocalipsa, până la al 19-lea. Astfel voi obţineţi cele şapte peceţi, cele şapte plăgi, cele trei nenorociri, femeia aşezată pe fiara de culoare stacojie, şi cei o sută patru zeci şi patru de mii. Oh, există doar aşa de mult din aceasta să meargă înăuntru ca să lege acelea înainte să fie dată a Şaptea Pecete, să cadă plaga a şaptea, trâmbiţa a şaptea să sune. Şi acolo sunt atât de multe din acele lucruri care leagă toată aceea împreună, şi fiecare din ele este o zi mare de lecţie în ea însăşi.

E-8 Acum să ne aplecăm capetele doar un moment pentru un cuvânt de rugăciune. Înainte să ne rugăm, ar fi careva aici care i-ar place să fie amintit în această rugăciune, şi să o faceţi de cunoscut prin ridicarea mâinilor voastre. Şi în inima voastră, gândiţi-vă la Dumnezeu chiar de ce aveţi nevoie acum. Şi mă rog ca El să vă dea aceasta vouă.

E-9 Dumnezeule Atotputernic şi Graţios, Care eşti un Dumnezeu care răspunde la rugăciune, un Tată care ştie tot ce au nevoie copiii Lui. Tu ne-ai cunoscut înainte să ne naştem, şi Tu ne ai paşii număraţi, chiar şi perii capului nostru sunt număraţi, şi cuvintele noastre sunt toate cântărite în cântarul Tău. Aşa că, Doamne Dumnezeule, lasă-ne ca în această dimineaţă să luăm aminte la aceste lucruri, această obligaţie solemnă ce o avem înaintea Ta.

E-10 Multe din acele mâini s-au ridicat sus în dimineaţa aceasta, aici în această adunare mică, poate a fost pentru rugăciune pentru trupurile lor bolnave, pe cineva drag pierdut. Tu le cunoşti inimile şi tot ce este în ei. Căci, când Tu ai stat aici pe pământ, în forma unei fiinţe umane numit Isus, Domnul nostru, Tu ai ştiut chiar secretul inimii. Tot ce oamenii şi-au putut imagina în minţile lor, Tu ai putut să le spui drept înapoi despre ce se gândeau ei, "De ce gândiţi voi în inima voastră despre aceste lucruri?" Isus le-a cunoscut gândurile. Şi noi citim în Scriptură că Tu eşti acelaşi ieri, azi, şi-n veci. Şi este de asemenea scris că, "Ori unde doi sau trei sunt adunaţi împreună, acolo voi fi Eu în mijlocul lor." Astfel Tu eşti aici în dimineaţa aceasta, în forma Duhului Sfânt, şi cunoşti fiecare dorinţă care este pe inima oamenilor.

E-11 Eu Te rog, Dumnezeule Tată, ca Tu să le vorbeşti înapoi şi să spui, "S-a terminat. S-a răspuns la cererea voastră, şi Eu-Eu vă trimit asigurarea în ziua aceasta că tot ceea ce aţi cerut vi s¬a acordat."

E-12 Dumnezeule, ne amintim mai ales de acei care sunt nemântuiţi, care şi-au ridicat mâinile. Fie ca acesta să fie ceasul în care ei îl vor primi pe Cristos ca Salvatorul lor.

E-13 Înainte de a se încheia adunarea astăzi, fie ca acolo să se întâmple ceva, Doamne, care să aducă Prezenţa Ta aşa de aproape la oameni ca ei să ştie că acelaşi Isus care a umblat în Galilea stă în mijlocul poporului Său, ca ei să poată pleca de aici astăzi cu aceeaşi asigurare ca acei care au venit din Emaus la acel timp. Când au fost pe drumul lor înapoi, după ce au umblat cu El toată ziua, vorbind cu El, şi El vorbind cu ei, şi totuşi nu aveau habar că acesta era El.

E-14 O Dumnezeule, aşa de multe ori suntem în felul acela. Tu ne vorbeşti în apusul soarelui, în cântatul păsărilor, în freamătul frunzelor, în înfloritul florilor, în imnurile bisericii, şi recunoaştem atât de puţin că acesta eşti Tu. În saloanele de bolnavi în spital, în multe alte locuri, Tu ne vorbeşti şi atât de puţin ne dăm seama că eşti Tu.

E-15 Acum, Doamne, aşa cum ne întoarcem la casele noastre în dimineaţa aceasta, fie ca noi, cum ei au făcut, să recunoaştem, fie ca Tu să faci ceva astăzi în mijlocul nostru chiar cum Tu ai făcut în urmă acolo. Ei au ştiut lucrul care Tu l-ai făcut acolo înaintea lor. Tu l-ai făcut înaintea răstignirii Tale, şi ei ştiau că acela era Domnul înviat. Ei au mers înapoi la grupurile lor, bucurându-se şi lăudând pe Dumnezeu, căci ei ştiau că El era viu. Şi au spus, "Nu au ars inimile noastre în noi aşa cum El ne-a vorbit de-a lungul drumului?" Doamne, apariţia Ta acolo şi făcând ceva cum Tu ai făcut înaintea răstignirii Tale, a dovedit învierea Ta, că Tu erai acelaşi Isus, care i-a făcut să-şi amintească toată conversaţia lor cu Tine. Tu ai vorbit cu noi toată săptămâna, Doamne. Acum să apari în mijlocul nostru şi să Te faci cunoscut la fiecare inimă nevoiaşă. Căci noi o cerem în Numele lui Isus, şi din pricina Lui. Amin.

E-16 [O soră începe să vorbească în altă limbă. Porţiune goală pe bandă. Un frate dă o tălmăcire – Ed.]

E-17 Acum adunarea se va ruga. [Fratele Branham şi adunarea se roagă împreună – Ed.]: Tatăl nostru Care eşti în Cer, sfinţească-se Numele Tău. Vie Împărăţia Ta. Facă-se voia Ta pe pământ, aşa cum este în Cer. Dă-ne în această zi pâinea cea de toate zilele. Şi iartă-ne de fărădelegile noastre, aşa cum noi îi iertăm pe cei ce păcătuiesc împotriva noastră. Şi să nu ne duci în ispită, ci izbăveşte-ne de rău. Căci a Ta este Împărăţia, şi puterea, şi slava, în veci. Amin.

E-18 Căci dacă peniţa mea ar fi o unealtă a sculptorului şi hârtia mea să fie cremene, şi aceste Cuvinte care le spun acum, să fie gravate pe aceasta ca Acesta să poată merge la toate popoarele.

E-19 Duhul Sfânt al lui Dumnezeu are căi ciudate de a lucra cu poporul Lui. De multe ori prin minuni şi prin daruri şi chemări, care sunt fără pocăinţă, care Dumnezeu le dă la poporul Lui prin harul Său.

E-20 Eu sunt acasă acum, cumva ca o mică vacanţă. Eu de obicei iau acest timp acasă, pentru acest timp din an, căci îmi place să mă relaxez când mă duc la vânătoare de veveriţe. Şi am fost jos în Kentucky cu prietenii mei săptămâna aceasta, la vânătoare de veveriţe, locul meu favorit. Cumva am fost descurajat, nu exact din cauză că nu am putut găsi veveriţe, însă doar m-am simţit descurajat. Ceva îmi spunea că trebuie să mă întorc acasă. Şi am dormit în maşină venind înapoi.

E-21 Anul trecut, aşa cum voi toţi ştiţi, care este tipărit şi de asemenea în mărturie şi pe benzi. Eu şedeam la un loc aici în Indiana unde Domnul Dumnezeu a venit jos şi mi-a vorbit, că, a doua mea slujbă, care era gata să aibă loc în viitorul apropiat. Şi acolo au fost vorbite în existenţă trei veveriţe. Voi toţi cunoaşteţi povestea, sunt sigur. Cumva, mergând în sus pe drum eu... în timp ce i-am lăsat jos pe ceilalţi băieţi, mergând la vânătoare, am-am avut un simţământ ciudat să mă duc din nou la acest loc. A fost înainte de lumina zilei, ploa, şi nici măcar nu am ştiut dacă ei ar vâna sau nu, dar că eu voi ajunge în câmp acolo. Vânând înseamnă „să merg de unul singur, să mă rog." Şi am oprit maşina şi m-am dat jos şi am mers dincolo de drum şi am mers acolo în tufiş, şi chiar înainte de a fi lumina zilei, este cumva cenuşiu, în zori.
22 M-am oprit şi am oferit un mic cuvânt de rugăciune, ca de obicei, şi spunând Tatălui, că, "Doar ceea ce am nevoie, să rânduiască." Eu nu cred în a risipi nimic, sau a distruge; niciodată nu am puşcat o pasăre în viaţa mea ca o antrenare la ţintă, sau orice altceva. Ce vânez, eu mănânc, sau îi dau la cineva care îl mănâncă. Eu nu cred în a risipi nimic. Eu nu cred în a face acele lucruri, pentru că nu este drept.

E-23 Apoi cum m-am întors şi am pornit de-a lungul unei cărări mici familiare pe marginea unei păşuni care a trecut dincolo spre o formă de L în pădure, şi ceva ciudat a avut loc. În toate experienţele mele, niciodată nu am avut ceva ca aceea. M-am uitat la vârful dealului la stânga mea de unde stăteam eu, şi acolo, venind în sus afară parcă din vârful dealului, au venit trei curcubee. Şi ele mergeau cam treizeci de picioare înălţime. Întâi, m-am uitat şi am văzut Lumina şi doar m-am întors înapoi, pentru că m-am gândit că ar putea să fie răsăritul soarelui. La al doilea gând, aceasta nu a fost înspre soare, a fost înspre sud. Şi un alt lucru, a fost lin, noros, ploaie, ploua peste tot. Asta era în douăzeci şi cinci August, Vinerea trecută dimineaţa, şi voi ştiţi cum a plouat. Şi erau nori lini peste tot.

E-24 Şi m-am uitat din nou. Şi acolo erau, se ridicau tot mai înalt, trei curcubee. Mi-am luat jos pălăria. Am aşezat puşca jos. Am început să umblu înspre acestea cu mâinile sus. Ceva doar se părea să-mi spună, "Eşti suficient de aproape." Eu urma să mă aşez jos şi să-mi scot bocancii care îi purtam, să văd dacă puteam să mă apropii puţin mai mult. Dar am ajuns până la câţiva iarzi de acestea, şi i-am văzut culoarea, mijgurând ca o ceaţă mişcându-se în jur. Am stat liniştit pentru câteva momente. Acesta venea chiar afară din vârful muntelui mic. Şi am urmărit, cum cele trei (unul la dreapta, unul la stânga, şi unul în centru) mergând în jos într-un vas parcă. Orice a fost acesta, era viu, El se mişca şi Îşi făcea mişcările. Şi am stat acolo chiar cum se făcea de ziuă, în zori.
25 M-am întors şi am privit din nou, şi am strigat tare, "O Dumnezeule, ce ai vrea Tu ca slujitorul Tău să ştie?"

E-26 Chiar atunci Duhul Domnului a venit înăuntru şi a spus, "Isus din Noul Testament este Iehova din cel Vechi, El doar şi-a schimbat masca Lui din Duh în Om." Aceea a confirmat, desigur, Mesajul meu despre El. Făcându-mi de cunoscut, m-a asigurat că aceşti treizeci şi unu de ani nu au fost în zadar.

E-27 Cum am început să mă apropii, Acesta a început să plece, şi a mers jos în lucrul acesta ca un vas, şi atunci a dispărut. Am mers aproape. M-am temut să merg mai aproape, pentru că El m-a oprit înainte să ajung acolo.
28 M-am întors şi am observat că Lumina aceea, felul cum Ea a luminat pentru mine, era chiar în linie cu pomul unde am şezut anul trecut, unde au apărut veveriţele. Vreo treizeci şi cinci sau patruzeci de minute mai târziu, am mers în jos prin pădure şi peste fundurile pârâurilor şi aşa mai departe, până am ajuns la acest copac care se separă în patru direcţii (est, nord, vest, şi sud), patru crăcane ale copacului, mergând în afară. Şi am urcat pe această cracă, şi m-am aşezat jos unde am fost când El mi-a spus despre acea Scriptură, "Dacă tu spui către acest munte, 'Mută¬te."' Şi aşa cum am stat un pic acolo, fără să mă gândesc încă la curcubeu, acesta mi-a ieşit din minte. Am stat acolo. Şi acesta a fost un an foarte rău pentru vânatul de veveriţe, totul este târziu, fără veveriţe.
29 M-am gândit, "Chiar aici este unde Dumnezeu mi-a dat acele veveriţe anul trecut, să le vorbesc în existenţă." Mi-am luat iarăşi pălăria jos, şi am spus, "Doamne Dumnezeule, Tu încă eşti acelaşi Isus. Tu încă eşti Dumnezeu."

E-30 Şi Ceva mi-a spus, "De câte ai nevoie de data aceasta?"

E-31 Am spus, "Doar cum am avut nevoie data trecută, limita." Şi atunci am spus, "Eu voi avea această limită înainte de ora zece astăzi." Şi cât de ciudat se pare, chiar atunci am fost într-o zonă foarte rea de ţânţari, unde era infestată cu ţânţari, şi un fel de pământ de mlaştină, şi un ţânţar foarte mare a venit să mă muşte chiar pe la ochi, şi am spus, "Nici unul din ei nu mă va supăra în ziua aceasta," nici un insecticid sau nimic cu mine. Şi, înainte să o ştiu, am spus, "Soarele va străluci în treizeci de minute."

E-32 Şi numai decât ce să spun asta până când, chiar înapoia mea, o veveriţă exact ca acea de anul trecut, tânără, roşie, a sărit afară pe o ramură cam la o depărtare de şaptezeci de iarzi şi a început să latre. M-am întors în jur. La acea distanţă mare, de abea am putut, prin luneta puternică, să-i văd ochiul. Doar am tras, asta¬i tot, nici măcar nu am avut o ţintă, la nu mai mult decât pe deasupra veveriţei. Şi glonţul a fost chiar exact a lovit la ochi unde a fost data trecută.

E-33 Am mers înainte în jos prin pădure. Şi exact cu trei minute înainte de ora zece, mi-am puşcat a treia veveriţă, chiar cum a fost anul trecut, chiar exact la fel. La trei minute înainte de zece. Dumnezeu, fiind Judecătorul meu solemn, nici măcar un ţânţar nu a bâzâit toată ziua, chiar unde sunt ei cu tonele, eu presupun, dacă ar putea să fie cântăriţi. Şi nici măcar nu am văzut sau auzit unul. Am ascultat după ei, să văd dacă am putut. Şi am auzit un bâzâit, m-am gândit, "Acolo este unul pe undeva," şi am ascultat şi era un camion, înapoi de tot pe şosea. Şi exact la treizeci de minute de la acel timp, soarele a strălucit bine şi luminos.

E-34 Atunci am venit înapoi la acel loc. Şi eu mă gândeam, când am spus "limita," aceea a însemnat cinci veveriţe, care este limita în Indiana. Dar îmi amintesc anul trecut, când El m-a întrebat de câte aveam nevoie pentru o masă, am spus, "trei," şi eu doar am luat cele trei. Astfel ieri am mers înapoi, m-am dus din nou la acelaşi loc, şi Ceva a spus, "Să nu te duci. Traversează drumul."

E-35 Şi exact la ora zece, exact la ţanc, ora zece cu ceasul meu, am împuşcat limita din Indiana, a cincia veveriţă. Eu vreau să observaţi că acolo erau trei curcubee, şi erau spuse trei lucruri, trei veveriţe obţinute. Acolo erau trei lucruri: trei veveriţe până la ora zece, fără ţânţari, soarele va străluci în treizeci de minute. Şi acolo erau trei să dea mărturie despre aceasta: Fratele Banks Wood, fiul meu Billy Paul, şi fiul său David, să dea mărturie la aceasta.

E-36 Când am văzut acele curcubee, cam aşa de late cum este acea aureolă, acel Înger al Domnului, dar acolo erau trei din ele care mergeau în Unul. Oh, cum mi-a ajutat inima, să ştiu că Dumnezeu, Isus nu este doar un om cum oamenii gândesc că El este, doar un profet, cum gândeşte această idee modernă astăzi că Isus este doar un profet, El este Iehova din Vechiul Testament făcut trup şi a locuit printre noi. Şi, acolo, aceea cu siguranţă m¬a mângăiat. Atunci, gândind asupra acelui subiect, că Dumnezeu a căutat aşa mulţi oameni.

E-37 Acum, există un grup de oameni, care se numesc pe ei "Unitarieni" sau "Numai Isus." Eu nu sunt de acord cu ei din cauza teoriei lor. Nici nu sunt de acord-acord cu acel grup trinitarian care spune că există trei Dumnezei diferiţi, extrema trinitarianului. Dar eu cred că cei trei, Tată, Fiu, şi Duh Sfânt, este Unul, că sunt trei slujbe ale unui Dumnezeu. El a locuit în Paternitate, în Stâlpul de Foc; El a locuit în calitatea de Fiu, în Isus Cristos; şi El locuieşte acum în Duhul Sfânt, în Biserica Lui.
Acelaşi Domn Isus care s-a făcut trup şi a locuit printre noi, este cu noi în această zi, printre noi, în forma Duhului Sfânt.

E-38 Din toate experienţele! Când m-am întors întâi şi L-am văzut, crezând mai întâi că Acesta putea să fie soarele pătruns printr-un-un nor pe undeva, dar aceasta a fost înainte de timpul soarelui. Apoi când m-am întors din nou înapoi, şi am văzut că nu era o lumină, au fost curcubee. Şi atunci când m-am uitat şi am văzut aceea, am devenit amorţit peste tot.

E-39 Cineva chiar mi-a spus, "Nu ţi-a venit să strigi?" Nu, mie nu mi-a venit să strig. Acele experienţe niciodată nu te fac să¬ţi vină să strigi, ele te fac doar să te simţi ancorat, doar până unde tu şti că acolo este ceva care îţi spune, doar un simţământ de mulţumire.

E-40 Acum, lucrurile acelea sunt adevărate. Eu ştiu că avem lucruri care se spun, că de multe ori oamenii spun, "Oh, eu nu cred în astfel de lucruri ca acelea." Eu nu pot garanta pentru aceea, eu nu ştiu. Eu pot garanta numai pentru ceea ce eu ştiu că este adevărul. Şi Dumnezeul Atotputernic, Care a scris această Biblie, şi eu sunt slujitorul Lui, El ştie că acela este adevărul.

E-41 Gândiţi-vă la aceasta, că ziua în care trăim noi, chiar înainte de venirea Domnului, Isus a spus, "Acolo vor fi semne în ceruri şi pe pământ, mari semne, farfurii zburătoare, rachete, nedumerire de timp, necaz între naţiuni, şi semne înfricoşătoare pe pământ." Şi noi trăim în acea zi, să vedem acele lucruri.

E-42 Acum, pentru Mesajul din dimineaţa aceasta pe care l-am ales, vreau ca voi să întoarceţi cu mine în Scripturi, acolo la Zaharia. A fost a mea... Zaharia, al-al 4-lea capitol.

E-43 A fost dorinţa mea ca să vă spun aceste lucruri. De multe ori se întâmplă lucruri care eu nu-nu le vorbesc, nu le spun. Dar acesta a fost prea remarcabil ca eu să-l ţin de la biserică. Acesta trebuie să fie spus! Şi, înaintea Dumnezeului la Care eu stau, acesta-i adevărul. Eu ştiu că există un Dumnezeu, şi eu ştiu că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, Emanuel, locuind în mijlocul poporul Lui astăzi în forma Duhului Sfânt. Şi eu ştiu că Venirea Domnului se apropie, când apar semne şi minuni.

E-44 Noi tocmai am trecut prin cele Şapte Epoci ale Bisericii, şi aflăm că noi suntem în ultima şi în Epoca Bisericii Laodicea, când biserica va fi indiferentă, devine rece, se denominează, şi este organizată; organizaţiile o vor prelua, o vor înghiţi. Dar o promisiune că acolo va fi o mică rămăşiţă rămasă. Acolo va fi o Biserică care va fi răspândi tă afară peste tot, dar Dumnezeu O va aduna împreună şi O va răpi în Slavă; un grup mic sanctificat pe undeva, aşteptând după Domnul.

E-45 Atunci zilele trecute când am luat cele Şaptezeci de Săptămâni ale lui Daniel, stând chiar aici în amvon, Ceva m¬a izbit, eu niciodată nu am fost în stare să mă îndepărtez de aceasta. Să văd ceasul în care noi trăim! Eu vreau să merg undeva şi să fac altceva, să o ţin jos de pe mintea mea. Am prea mulţi dragi de-ai mei care nu sunt mântuiţi. Ştiind, ce pot să fac să¬i aduc să fie mântuiţi? Ce este acolo să pot să fac? Am predicat Evanghelia. Dumnezeu a făcut mari semne şi minuni care El nu le-a făcut de când lumea, din zilele Domnului Isus, El niciodată nu le-a făcut în toată istoria timpului. Şi aceasta a mers în jurul lumii. Şi totuşi lumea continuu devine mai rău. Dar atunci trebuie să-mi amintesc că noi trăim în Epoca Bisericii Laodicea, unde ei vor deveni mai rău, şi Aceasta a spus că vor deveni.

E-46 Atunci am ales în dimineaţa aceasta, fiindcă Mesajul a fost aşa de atacat, un alt lucru pentru care se iau de mine, este, predicarea harului. Eu vreau să vorbesc despre acela în dimineaţa aceasta aşa cum citesc al 4-lea capitol din Zaharia, o porţiune din el.
Şi îngerul care vorbea cu mine s-a întors, şi m-a trezit, ca pe un om care-l trezeşti din... somn,
Şi el mi-a spus, Ce vezi tu? Şi eu am spus, m-am uitat, şi iată un sfeşnic cu totul din aur, cu un vas deasupra lui, şi pe el şapte candele, şi şapte ţevi către cele şapte candele, care sunt în vârful sfeşnicului:
Şi lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului, şi altul la stânga lui.
Astfel eu am răspuns şi am vorbit cu îngerul care vorbea cu mine, zicând, Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?
Şi îngerul care a vorbit cu mine a răspuns şi mi-a zis, Nu şti ce înseamnă aceste lucruri? Şi eu am spus, Nu, domnul meu.
Atunci el a răspuns şi mi-a vorbit, zicând, Acesta este cuvântul DOMNULUI către Zorobabel, şi sună astfel, Nu prin tărie, nici prin putere, ci prin Duhul Meu, zice DOMNUL oştirilor.

E-47 Vedeţi voi? Mesajul nu va veni prin ceva forţe mari sau puteri, ci prin Duhul lui Dumnezeu! Ultimul verset, al 7-lea verset.
Cine eşti tu, O munte mare? înaintea lui Zorobabel te vei preface într-un loc şes: şi El va pune piatra din capul unghiului de acolo cu strigăt, strigând, Îndurare, îndurare la ea. Îndurare, îndurare la ea.

E-48 Noi toţi suntem familiari cu această Scriptură, care citim Biblia. Noi ştim că aceasta a fost în decursul timpului pregătirii restaurării templului. Şi Zorobabel a fost un mare prinţ printre oameni, care a aşezat temelia clădirii. Acum, voi, eu vreau să vă puneţi gândirea spirituală, jacheta de ungere, în această dimineaţă, în timp ce ne gândim. Şi acest mare prinţ a hotărât să rezidească casa Domnului. Şi atunci, când a hotărât, el a pus piatra de temelie.

E-49 Şi aşa cum citim mai departe, noi aflăm că Dumnezeu a zis, "Zorobabel a pus temelia cu mâinile lui, el va aduce şi piatra din capul unghiului." Vreau ca voi să observaţi, El nu a spus că el va aduce "Piatra de temelie." El va aduce "piatra din capul unghiului."

E-50 Şi noi ştim că Scriptura zice că Isus este Piatra Principală de temelie, şi El este şi Piatra din capul unghiului. Acum dacă ne vom gândi pentru câteva minute, că, mesagerul bisericii a şaptea trebuia să "restaureze Credinţa copiilor înapoi la părinţi." Cu alte cuvinte, să rezidească din nou Biserica sub Puterea Duhului. "Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu," zice Domnul. Nu prin organizaţie, nu prin denominaţiune, ci prin Duhul Sfânt, Dumnezeu va produce Biserica în ziua din urmă.

E-51 Zorobabel, prinţul cu Iosua, era acela care trebuia să aducă această piatră din capul unghiului. El a pus temelia, el a dus poporul înapoi la temelie, în tipizare.

E-52 Care, noi toţi ştim că aceste sfeşnice şi aşa mai departe i-a reprezentat şi pe Iudei şi biserica. Ei erau "ramuri de măslin," Biblia a spus aici. Şi ramura de măslin, noi am fost ramura sălbatică care a fost altoită în rădăcina măslinului domesticit; Neamurile! Şi din aceste două ramuri vin ţevile de cădelniţă, mergând în cele şapte sfeşnice de aur, ca să dea Lumină celor Şapte Epoci ale Biserici.

E-53 Acum reţineţi, în învăţătura noastră despre lecţiile prin care tocmai am trecut, că noi am luat marea priramidă şi am studiat aceea pentru o vreme, care trebuie că a zidit-o Enoh. Şi piatra din capul unghiului nu a fost niciodată pusă în piramidă. Eu am fost acolo. Arhitectura acesteia niciodată nu a putut să fie înlocuită până în această zi. Noi nu avem maşinării care să poată zidi o piramidă, nici putere (afară de puterea atomică) care ar putea zidi o piramidă, deoarece este prea gigantică. Pietre care ar cântări tone şi tone şi tone, stau sus de tot în aer, aşa de puse împreună încât chiar o lamă subţire de ras nu ar putea... Şi ele nu sunt cimentate, ele sunt doar aşa tăiate că ele se unesc una cu alta.

E-54 Acela-i felul cum Trupul lui Isus Cristos ar trebui să fie, în aşa fel tăiat de Duhul Sfânt, prin marele Instrument şi Unealtă a lui Dumnezeu, încât noi să fim uniţi ca o Persoană. Noi nu suntem divizaţi. Ar trebui să fim o Persoană! Şi aceasta merge să arate că nici o maşinărie nu poate să facă aceea în acel fel. Este nevoie de Dumnezeu ca să facă asta. Fără mecanisme de organizaţie, fără lojă, nici unul din lucrurile acestea nu o pot face vreodată, ori cât de bune sunt intenţiile lor. Ele niciodată nu o pot face, din cauză că este nevoie de Dumnezeu să facă aceasta, Duhul Sfânt.

E-55 Nu cred că am o bancnotă de un dolar în buzunar. Dar acolo este... Da, eu am, eu am o bancnotă de un dolar. Îmi pare rău. Pe spatele acestei bancnote de dolar veţi vedea sigiliul Statelor Unite pe partea stângă, privind înspre voi. De la mine, aceasta ar fi pe partea stângă; a voastră, este dreapta. Acesta este vulturul. Şi de asemenea acolo stema şi aşa mai departe. Dar pe această parte aici, partea dreaptă, către mine, voi vedeţi piramida. Şi voi observaţi, deasupra piramidei este piatra din capul unghiului, şi dedesubt acolo zice, "Marele Sigiliu." Chiar pe moneda noastră, care noi trebuie să recunoaştem. Nici un păgân nu poate şterge afară Creştinătatea. Fiecare scrisoare pe care o dataţi, datează naşterea Domnului nostru. Fiecare calendar, totul vorbeşte despre El. Şi chiar pe moneda noastră, Piatra din capul unghiului, care este Cristos! De ce nu au pus ei piatra din capul unghiului pe piramidă? Pentru că Piatra din capul unghiului a fost respinsă când Ea a venit.

E-56 Dar acum, conform cu profeţia, acolo va veni Piatra din capul unghiului. Şi eu vreau ca voi să observaţi asta, când vine Piatra din capul unghiului, prinţul care urmează să strige Mesajul va striga "Har! Har!" Căci prin har suntem mântuiţi, căci nu prin fapte, ca nimeni să nu se laude. Şi Mesajul harului a fost călcat în picioare de către oameni până când a devenit o dizgraţie. Unii din ei o sfârşesc în securitatea Eternă, unii o sfârşesc în de toate. Dar, Mesajul adevărat de îndurare rămâne acelaşi, şi acolo este unde Satan încearcă să-l arunce afară din Biserică. Dar este harul lui Dumnezeu prin care noi toţi suntem mântuiţi.

E-57 Astfel în Dumnezeirea lui Isus Cristos, dacă Domnul Dumnezeu a putut să vină acolo şi să confirme că acela este Adevărul, nu numai atât, dar prin Cuvântul Lui El confirmă că este Adevărul, şi prin semne şi minuni El confirmă că acesta-i Adevărul, atunci, de asemenea, harul este Adevărul. Atunci de ce ar putea ca cineva să critice şi să spună că harul este greşit, că, "noi suntem mântuiţi prin fapte"? Noi suntem mântuiţi prin har, aceea prin credinţă, nu prin fapte. Faptele arată că tu ai fost mântuit. Dar harul lui Dumnezeu este ceea ce te mântuie. Harul te mântuie. Harul este ceea ce Dumnezeu face pentru tine. Faptele sunt ceea ce faci tu pentru Dumnezeu, ca să arăţi apreciere pentru ceea ce Dumnezeu a făcut pentru tine. Dar prin har sunteţi mântuiţi!

E-58 Unii oameni se gândesc, "Pentru că merg să mă înscriu la biserică, să-mi pun numele în registru, aceea-i tot ce am de făcut." Unii oameni se gândesc, "Pentru-că eu strig, aceea-i tot ce am de făcut." Alţii gândesc, "Pentru că vorbesc în limbi, aceea-i tot ce am de făcut." Unii se gândesc, "Pentru că am putere să-i vindec pe bolnavi, aceea-i tot ce am de făcut." Nu este! Harul lui Dumnezeu este cel ce te salvează, harul uimitor al lui Dumnezeu. Eu nu mă pot încrede în ceva merite. Unii au spus, "Ei bine, acolo este un om mare. Acel om, eu l-am auzit să se ridice şi să facă aceasta, l-am auzit să se ridice şi să facă aceea."

E-59 Pavel a spus, în Întâi Corinteni 13, "Chiar dacă vorbesc în limbi omeneşti şi Îngereşti, chiar dacă am discernământ, chiar dacă am daruri, să hrănesc, să iau toate bunurile mele să-i hrănesc pe săraci, chiar dacă pot muta munţi cu credinţă, chiar dacă am cunoştinţă să înţeleg toate lucrurile, eu sunt nimic până nu intră dragostea, care este harul." Dumnezeu trebuie s¬o facă. Tu poţi să faci toate aceste lucruri şi totuşi să fi pierdut. Harul este cel ce te mântuieşte, îndurarea lui Dumnezeu către rasa umană.

E-60 Să mă gândesc despre El! Mă gândeam despre acel har imediat după ce a apărut aceea Vineri dimineaţa, chiar la crăpatul zilei, sus acolo în acel câmp când am şezut pe un buştean, mai târziu, şi mi-au venit lacrimi în ochi. "O, Dumnezeule, harul Tău s-a aplecat să mă mântuiască. De ce ai avut Tu vreodată o astfel de milă asupra unui sărman, amărât incult ca mine? Cum de ai venit Tu vreodată jos la micuţul nostru tabernacol umil, unde pacea, şi oameni din pătura de jos a vieţii, săraci, nu au nimic în această lume, şi totuşi harul Tău este răspândit din larg în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, că Tu ne vindeci bolile şi salvezi păcatele noastre, ne salvezi de păcatele noastre, adică, şi ne faci poporul Tău, te ocupi de noi?"

E-61 Atunci m-am gândit la David, cum că atunci când a avut o idee să zidească o casă pentru Domnul, a spus, "Nu este drept ca eu să locuiesc într-o casă de cedru, şi Chivotul legământului Dumnezeului meu este sub piei de oaie şi un cort."

E-62 Dumnezeu i-a spus profetului, "Mergi şi spune-i slujitorului Meu, David, că Eu l-am luat de la stâna oilor, de la hrănirea acelor câteva oi ale tatălui său acolo afară, şi 'ţi-am făcut un nume mare ca oamenii mari pe pământ."'
63 M-am gândit la harul lui Dumnezeu, cum de a putut El face aceea, să salveze până la maxim! Şi atunci să ia un nenorocit sărman ca mine, şi să-mi dea oportunitatea să predic Evanghelia şi să-i văd pe alţii mântuiţi, să-i văd vindecaţi; să văd cămine care au fost despărţite, îndreptate din nou; să văd vieţi care au fost ruinate, îndreptate din nou. Şi să-mi dea mie har! M-am gândit, "Oh, este harul uimitor! Atunci să vină la un degradat, vânător de veveriţe josnic afară în păduri, şi să Se formeze în formă de curcubeu, care înseamnă un "legământ," cu un Mesaj care El mi l-a dat să predic, şi să-l formeze acolo într¬un legământ, că El este în spatele Acestuia! Şi El va fi în spatele Acestuia, deoarece Mesajul este despre Isus Cristos şi slava Lui.

E-64 Cum m-a lăsat El să merg prin toată lumea, în jurul lumii, la naţiuni, la milioanele de oameni, am văzut milioane venind la Domnul şi să-L accepte ca Salvator personal, i-am văzut umpluţi cu bunătatea Lui şi sfinţiţi prin puterea Lui, să-i văd vindecaţi prin marea Lui putere omnipotentă. Atunci eu pot striga ca profetul, şi să fi spus, "Nu este prin putere, nici prin tărie, ci este prin Duhul lui Dumnezeu." Nu prin educaţie, nu prin teologie, ci prin Duhul lui Dumnezeu îi salvează El pe oameni. Prin Duhul lui Dumnezeu îi vindecă El pe oameni. Duhul lui Dumnezeu este cel ce dă Mesajul la oameni. Duhul lui Dumnezeu este cel ce confirmă Cuvântul.

E-65 Noi avem teologi astăzi, noi avem Doctori în Divinitate, noi avem oameni mari prin toată lumea, care sunt deştepţi, inteligenţi şi educaţi. Dar este necesară simplitatea de a-l crede pe Dumnezeu, să facă Cuvântul Lui să vorbească, să arate că Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi-n veci. Este nevoie de o inimă smerită dedicată lui Dumnezeu, să-l aducă pe Isus Cristos la timpul prezent. Amin! Dacă este nevoie de teologie, ce ar vrea Prezbiterianul, Metodistul, Baptistul, Catolicul, şi aşa mai departe; noi nu am avea nici o şansă, noi oamenii săraci neînvăţaţi. Dar nu este necesară cunoştinţa. "Nu prin putere sau tărie, ci prin Duhul Meu," zice Dumnezeu, "Eu voi dezvălui această taină." Şi, "El va striga către aceasta, Har, har, cu strigăte şi ţipete." Asta-i ce este astăzi, harul uimitor al lui Dumnezeu faţă de poporul Lui. Cum îl ia El pe cel analfabet, neînvăţat, arată că Isus este acelaşi.

E-66 Când El a venit, El nu a venit la marii teologi. Nici nu s-a dus El la Caiafa, marele preot; numai ca să fie condamnat de el.

E-67 Dar El a luat pescari, oameni care erau săraci şi au umblat viaţa simplă. Şi la aceia El S-a descoperit, şi a spus, "Urmaţi¬Mă, şi Eu vă voi face pescari de oameni," arată că harul Lui încă s-a întins în jos chiar de la Iudei la Neamuri, să cheme un popor pentru Numele Lui în aceste zile din urmă, aşa cum noi tocmai am trecut prin aceasta. Har uimitor, ce dulce-i sunetul!

E-68 Harul este vechi. Harul este tot atât de vechi cum este lumea. Harul i-a fost arătat mai întâi rasei umane când noi am avut un început al rasei umane. Când rasa umană a fost întâi creată în grădina Edenului, în acea dimineaţă întunecată când acea femeie mică care a păşit dincolo de linia de separare, şi s-a dus împotriva Poruncilor lui Dumnezeu şi l-a ispitit pe bărbatul ei să facă acelaşi lucru, atunci legea a fost călcată. Legea trebuie să aibă o pedeapsă sau nu este o lege. Şi legea a fost, "În ziua în care mâncaţi din el, în ziua aceea cu siguranţă veţi muri."

E-69 Reţineţi, primul scaun de judecată a fost pe pământ, şi acesta a fost în grădina Edenului. Şi ultimul scaun de judecată va fi pe pământ, la timpul sfârşitului, Tronul Alb.

E-70 Dar când Iehova a coborât, mi-aş putea imagina că acolo nu a fost nici măcar o stea să strălucească, a fost aşa de întuneric în acea grădină mică care a fost odată luminată, pentru că păcatul a şters-o, a luat Lumina de printre ei.

E-71 Asta-i chestiunea cu bisericile de astăzi. Asta-i chestiunea cu oamenii astăzi. Păcatul a şters Lumina viului Dumnezeu, să arate că Cristos încă este acelaşi ieri, azi, şi-n veci, şi El trăieşte să mântuie până la maxim, şi să vindece până la cea mai de jos, persoană bolnavă.

E-72 Oh, cât de teribil a fost în dimineaţa aceea, întunericul plutind în grădină! Îmi voi închipui ceaţă de pânză neagră de sac. Îmi închipui că fiecare frunză nu s-a mişcat. Nu a fost nici un vânt să freamăte. A fost întuneric şi groază, pentru că păcatul a pătat.

E-73 Acolo a coborât Iehova ca un răget de trăznet, umblând prin grădină, strigând, "Adame, unde eşti?" Atunci este când Adam a realizat că el era gol şi a păcătuit înaintea lui Dumnezeu. El s¬a ascuns şi a încercat să-şi facă o religie, dar aceasta nu a mers. Dumnezeu a ucis nişte oi, a luat pieile, şi a arătat că ceva trebuia să moară ca să acopere păcatul.

E-74 Înscrierea la biserică niciodată nu va acoperii păcatul. Nici o mărturisire cu ochi uscaţi nu va acoperi vreodată păcatul. Este nevoie de întristare şi pocăinţă, şi harul lui Dumnezeu, să acopere păcatul; de Sângele lui Isus Cristos, Acela pe care Dumnezeu l-a ucis la Calvar, să acopere păcatul.

E-75 Acolo în grădină în dimineaţa aceea, când păcatul era aşa de negru, Iehova a intrat. Acolo a stat perechea Lui, condamnată. Acolo nu ar mai fi nici o rasă umană, ei trebuiau să moară; moarte asupra rasei umane, să dea lumea înapoi la fiare sălbatice şi acolo nu ar mai fi fost nici o rasă umană. Dar în cel mai întunecat ceas, în acel timp când toate speranţele s-au dus, a venit harul revărsându-se înăuntru, a spus, "Eu vă voi da un Salvator, un Mesia." Oh, este o minune cum Dumnezeu a putut s-o facă vreodată! Harul uimitor al lui Dumnezeu în grădina Edenului, care le-a dat promisiunea a Unuia Drept Care putea să vină prin femeie. "Sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui," cel vinovat, "şi capul lui va zdrobi călcâiul ei," să arate că acolo va fi o durere pentru Biserică. Dar El a promis un triumf! Ce a rânduit un Salvator? Harul!

E-76 Ce puteau ei arăta ca să merite har? Ce puteau ei arăta s¬o facă? Expresia armatei, scuzaţi aceasta, eu vreau numai să o fac de la amvonul meu să fac o remarcă, "a pasa vina." Adam a spus, "Femeia care Tu mi-ai dat-o a făcut aceasta." Femeia a spus, "Şarpele m-a amăgit." Unul a dat vina pe altul. Acolo nu mai erau speranţe pentru ei.

E-77 Dar Dumnezeu a rânduit har, şi a venit pătrunzând înăuntru! Şi El a spus, "Dar Eu voi face o cale, cumva. Eu vă voi salva, oricum. Voi aţi făcut rău, voi aţi încălcat legile Mele. Şi legile Mele vor trebui să fie, dar judecată de la legile Mele va trebui să fie executată. De aceea acolo va trebui să fie moarte, deoarece Eu am spus 'moarte."'

E-78 Acum, prietenii mei Creştini. Şi aceste benzi de aici care se fac se vor răspândi prin toată lumea. Daţi-mi voie să vă întreb ceva, voi care încercaţi să-l faceţi pe Dumnezeu a fi trei Dumnezei, sau voi care încercaţi să-L faceţi a fi unul, ca degetul vostru. El este unul în persoană!

E-79 Nu ar fi drept ca Dumnezeu să facă un Înger să moară. El nu ar putea să fie felul corect de Judecător şi să facă un Înger să moară pentru o fiinţă umană. Aceea totuşi nu o lecuieşte, deoarece malea Lui lege pretinde moarte, şi ceva trebuie să moară, şi un Înger nu poate să moară. Nici nu a putut El să spună, „Eva, pentru că tu l-ai făcut pe Adam să facă acest lucru, Eu te voi face să mori, îl las pe Adam să trăiască," pentru că şi Adam a fost părtaş.

E-8

E-81 Exista numai o cale justă. Există numai o cale care putea să fie, marea lege a lui Dumnezeu, pretinderi ce puteau fi împlinite. El a trebuit să o împlinească El însuşi. El a trebuit s¬o facă. Dumnezeu este un Spirit şi El nu poate să moară. Astfel Dumnezeu a trebuit să se facă om, şi El a murit în trup uman, în forma unui om numit "Isus Cristos," şi acela a fost Mesia promis care a cumpărat harul. Acolo este unde voi vedeţi că Dumnezeu şi Cristos este aceeaşi Persoană, Dumnezeu locuind în Cristos. "Eu şi Tatăl suntem Unul, Tatăl Meu locuieşte în Mine; nu sunt Eu cel ce vorbeşte Cuvântul, ci Tatăl Meu care locuieşte în Mine." Dumnezeu în Cristos! Cu certitudine.

E-82 Harul a fost promis în grădina Edenului, şi harul a venit, har la Adam şi Eva. Nicăieri să meargă, nici încotro să se întoarcă şi totuşi harul a făcut o cale!

E-83 Dă-mi voie să spun aceasta, prietenul meu păcătos. Tu ai putea să fi aici în dimineaţa aceasta o prostituată, tu ai putea să fi aici un afemeiat, tu ai putea să fi aici un beţivan sau un cărţaş, sau un ucigaş. Ai putea să fi aici ca un soţ impur, o soţie impură. Ai putea să fi cel mai rău păcătos. Tu zici, "Sunt trecut de acel stadiu de răscumpărare." Nu, tu nu eşti, sau tu nu ai fi la biserică în dimineaţa aceasta. Harul va face o cale pentru tine în acest ceas întunecat dacă doar îl vei accepta. Adam a trebuit să vrea să-l accepte, la fel şi tu. Acceptă-l.

E-84 Harul lui Dumnezeu s-a întins acolo în timpul lui Noe. Noe, doar un om obişnuit, el şi familia lui. Dar pentru că Noe s¬a temut de Dumnezeu, el a crezut pe Dumnezeu! Nu te poţi teme de Dumnezeu fără să crezi. Cum te poţi teme de ceva ce nu crezi? Tu trebuie să te temi de Dumnezeu. Solomon a spus, "Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii." Acum, doar să te temi de Dumnezeu, tu începi să ai înţelepciune. Şi frica de Dumnezeu, Noe s-a temut de Domnul şi l-a crezut pe Domnul. Şi aceea este ce onorează Dumnezeu, este credinţa ta în El. Aşa este. Atunci când frica de Dumnezeu a venit asupra lui Noe, Dumnezeu l-a chemat prin har, şi l-a salvat pe el şi casa lui pentru că harul a fost cel ce a făcut-o. Nu pentru că Noe a fost un om mare mai chipeş decât restul din ei, nu pentru că Noe a mers la cea mai bună biserică care a existat în ţară, nu pentru că a aparţinut la cei mai buni în organizaţie, nu pentru că a putut să se îmbrace mai bine, nu pentru că avea mai mulţi bani, nu pentru că el era ceva persoană specială. Dar din cauza harului lui Dumnezeu, Dumnezeu l-a mântuit pe Noe. Harul l-a salvat pe Noe (nu faptele lui; ci harul Lui) şi i-a salvat şi familia.

E-85 Noi chemăm un alt personaj unde a fost extins harul lui Dumnezeu, mulţi din ei, noi vom vorbi doar de câţiva. Abraham. Abraham, nu un om special, a venit jos de la turnul din Babel, poate a ieşit dintr-un grup idolatru (tata lui), a venit jos în ţara Sinear jos acolo, să locuiască în cetatea Ur. Şi în timp ce era acolo, Dumnezeu i-a vorbit prin har. Nu pentru că el a fost diferit, nu pentru că el a fost un om mai bun; ci, prin har, Dumnezeu l-a chemat. Biblia o face de cunoscut cu claritate. Oh, Abraham, cum a încercat Abraham răbdarea lui Dumnezeu! I-a spus, a zis, "Abraham, stai în ţara aceasta, să nu ieşi din ea." Dar de îndată ce a venit o foamete, Abraham a fugit.

E-86 Abraham a vorbit despre noi. Dumnezeu l-a luat-Dumnezeu l-a luat pe Abraham prin har, şi l-a salvat. Şi aşa este cum El vă ia pe voi, prin har. Şi cum îi încercăm noi răbdarea Lui? Astăzi noi suntem la înălţime, mâine suntem în jos. Într-o zi credem, ziua următoare ne întrebăm. Astăzi suntem un Metodist, mâine suntem un Baptist. Astăzi noi credem în vindecare Divină, mâine durerea de burtă vine şi nu ştim dacă o credem sau nu. Dar totuşi în mijlocul la toate acelea, Dumnezeu vrea să stăm liniştiţi. Dar El ne salvează, oricum. Dacă nu ar fi fost harul lui Dumnezeu, noi toţi am fi duşi. Sigur. Dumnezeu ne salvează prin harul Lui.

E-87 Abraham trebuia să stea în ţara aceea, dar el a mers jos între Caldeeni, sau, nu Caldeeni, ci Filisteni. A mers jos acolo să sălăşluiască, să iasă afară din foamete. Lucrurile au fost puţin cam grele sus în ţara lui, astfel a mers jos acolo să stea jos acolo cu ei. A făcut exact ce Dumnezeu i-a spus să nu facă, dar totuşi harul lui Dumnezeu i s-a arătat, l-a ţinut pe Faraon de la a... sau-sau pe rege de la a-i lua nevasta. Harul lui Dumnezeu. Când Abraham a spus, "Este sora mea," a minţit privitor la aceasta, dar totuşi harul lui Dumnezeu l-a ţinut pentru că el s-a căit. El a vrut să se căiască.

E-88 Şi oricine care vrea să se pocăiască, harul lui Dumnezeu încă merge după voi. Harul lui Dumnezeu cercetează după voi. Aşa că, aceea merge pentru voi căzuţii în această dimineaţă, harul lui Dumnezeu încă vă caută. Dacă vă veţi căii doar, harul lui Dumnezeu este suficient.

E-89 Cum l-a luat El pe bătrânul Abraham, l-a adus înapoi! Şi amintiţi-vă, Abraham nu a fost salvat prin fapte, a fost salvat prin har. Abraham a fost salvat prin credinţă, care este har. Şi Dumnezeu l-a salvat pe Abraham din pricina harului Său, nu din pricina comportării lui. El l-a salvat din pricina harului Său. Oh, ce bine! El a fost salvat prin har.

E-90 Să luăm pe Israel. Am o Scriptură scrisă jos aici. Eu o scriu jos şi pot doar să mă refer la ea în mintea mea. Dacă vreţi să o notaţi, aceasta va fi una bună să o reţineţi dacă vreţi, Deuteronomul 7:7. Dumnezeu i-a dat lui Abraham promisiunea Lui, sau nu i-a dat lui Abraham, scuzaţi-mă, i-a dat lui Israel. Şi le-a spus, "Dacă nu vă veţi asocia cu idolatria! Dacă nu veţi face aceste lucruri! Dacă veţi sta departe de toate ceremoniile acestea păgâne! Dacă veţi face toate aceste lucruri, atunci Eu vă voi duce la o ţară bună, Eu voi avea grijă de voi, Eu vă voi hrănii, Eu vă voi călăuzi. Eu voi face aceste lucruri dacă veţi face cutare-şi-cutare, dacă Mă veţi iubi, dacă veţi ţine Poruncile Mele, rânduielile Mele, ordonanţele Mele. Eu voi face toate lucrurile acestea dacă veţi face doar ceva, şi ţineţi Poruncile Mele şi Mă iubiţi."

E-91 Întocmai ca un bărbat care ia o nevastă, şi zice, "Dacă vei fi o femeie bună, dacă vei avea grijă de casă, dacă vei fi cinstită cu mine, dacă îmi vei ţine hainele curate; dacă avem copii, dacă vei fi o mamă pentru ei; dacă vei face lucruri, eu voi lucra până îmi sângerează mâinile, ca să-ţi câştig o existenţă, dacă vei face aceasta." Dar atunci, gândeşte, ce-i dacă acea femeie ajunge greşit, trăieşte leneşă, nu vrea să lucreze, nu vrea să facă nimic? Atunci este nevoie de har ca să ţină acea familie împreună.

E-92 O Dumnezeule! Este nevoie de harul lui Iehova ca să ţină familia Lui împreună. Şi aceea este singura cale că suntem familia lui Iehova astăzi, este din cauza harului lui Isus Cristos; noi toţi am fi duşi. Dar este harul, oh, harul!

E-93 Acum, însă ei nu au ţinut aceasta. Dar ei erau, niciodată nu au ajuns la promisiunea deplină; nu acea generaţie. Nu, aceea la care i s-a făcut promisiunea, a pierit în pustie. Dar Dumnezeu i-a hrănit, Dumnezeu a avut grijă de ei, Dumnezeu i-a iubit, El s-a mişcat în jur. De ce? Harul Lui a făcut-o, harul Lui din cauza promisiunii Sale, promisiunea Lui atunci, harul care a mers cu promisiunea Lui. Dar ei niciodată nu au ajuns la valoarea deplină a ţării promise.

E-94 Şi nici această biserică nu ajunge la valoarea ei deplină. Harul lui Dumnezeu ne ţine. Dar El vrea să obţină o biserică care se va supune Lui, un popor care va lua Cuvântul Lui şi spune "Acesta-i Adevărul," indiferent de organizaţia voastră. El vrea un popor care nu va spune, "Ei bine, eu sunt tot atât de bun cum eşti tu. Eu sunt Prezbiterian, eu sunt Metodist, eu sunt Catolic, eu sunt tot aşa de bun cum eşti tu." Acela nu este har; aceea arată că ceva este greşit.

E-95 Dar o persoană, indiferent, care citeşte Cuvântul lui Dumnezeu şi vede că trebuie să fi născut din nou şi umplut cu Duhul Sfânt, ei vor crede asta, ei o vor lua după Cuvânt. Ei vor lua Cuvântul exact cum spune Acesta.

E-96 Ca în botezuri şi stropiri; botezul este corect. Nimeni în Biblie nu a fost vreodată stropit, nu este un astfel de lucru în Scriptură. Nici nu a fost vreodată cineva botezat în numele de "Tată, Fiu, Duh Sfânt," în Biblie. Au fost, fiecare, botezaţi în Numele lui Isus Cristos. Aşa că nu există nici una, nici măcar o fărâmă de istorie pentru... Dacă careva poate arăta oriunde, oriunde în istorie, unde vreo persoană a fost vreodată botezată în Biblie, sau trei sute de ani după moartea ultimului ucenic, până la biserica Catolică, dacă careva poate arăta oriunde căci careva a fost vreodată stropit sau botezat în numele de "Tată, Fiu, Duh Sfânt," până la biserica Catolică, eşti dator cu sufletul să vi să¬mi spui. Nu este acolo. Dar ce facem noi?

E-97 Noi am trecut prin Epocile Bisericii şi vedem unde ei au trebuit să facă aceea. Astfel, vedeţi, că Dumnezeu îl vrea pe cineva care se va supune Lui. Dacă nu este în Scripturi, atunci nu este un om... este o doctrină făcută de om şi nu o Doctrină a Bibliei. Vedeţi? Deci indiferent de ce este biserica, cât de greşiţi aţi fost, ce contează lucrul acela? Este cât de corect poţi să fi acum! Harul lui Dumnezeu ţi-a arătat aceasta, atunci umblă în el. Harul lui Dumnezeu!

E-98 Amintiţi-vă de Moise, de asemenea, acel mare conducător. Dumnezeu ar fi trebuit să-l ucidă când el a mers acolo jos să se slăvească pe sine prin lovirea acelei Stânci, şi a spus, "Vedeţi ce pot eu să fac?" cu alte cuvinte. "Voi răzvrătiţilor, trebuie noi să vă aducem apă din această Stâncă?" Şi el a lovit-O şi apele nu au venit; el a lovit-O din nou. Ce a făcut el? El a mărturisit despre slăbiciunea lui-lui Cristos, căci Cristos era acea Stâncă. Aceea este Piatra din capul unghiului. În loc să o lovească, sau să-i vorbească ...

E-99 A fost lovită o dată. Amintiţi-vă, Dumnezeu i-a spus lui Moise acolo în Exodul, "Du-te afară şi Eu voi sta înaintea¬înaintea ta, pe Stâncă, şi loveşte Stânca." Şi el a lovit Stânca şi Aceasta a adus la iveală apele. Dumnezeu a spus, "Data viitoare, mergi şi vorbeşte către Stâncă şi Aceasta Îşi va aduce apa la iveală."

E-100 Dar Moise a vrut să arate că el avea un pic de autoritate, un pic de putere, astfel a spus, "Eu vă voi aduce apă din această Stâncă." Dumnezeu ar fi trebuit să-l ucidă, pentru aceasta. Dumnezeu ar fi trebuit să-l separe, că el a încălcat legea lui Dumnezeu chiar acolo, căci el a vorbit despre slăbiciunea lui Cristos, El trebuie să fie lovit a doua oară. Cristos a fost lovit numai o dată. Acum noi vorbim către Stâncă, şi Aceasta Îşi aduce la iveală apele.

E-101 Dar ce a fost aceasta? Să ne uităm la omul bătrân, el are o sută şi douăzeci.

E-102 Cineva mi-a spus nu de mult, a spus, "Dumnezeu este un Dumnezeu nedrept," a spus, "pentru că El l-a abandonat pe Moise. După ce s-a trudit cu acei Evrei timp de patruzeci de ani în acea pustie acolo afară, El l-a abandonat şi apoi nici măcar nu l-a lăsat să meargă în ţara promisă."

E-103 Am spus, "Oh, prostii!" Nu, El nu l-a abandonat pe Moise. El a mers la ţara promisă. Cam cu şapte sute de ani mai târziu, a fost văzut sus pe vârful Muntelui Transfigurării, aşa de viu cât a fost el vreodată, stând, vorbind cu Isus înainte ca El să meargă la Calvar, el şi Ilie, stând împreună, vorbind, de asemenea. Moise şi Ilie s-au arătat lui Isus, Petru, Iacov şi Ioan, pe Muntele Transfigurării. El nu era mort. El era viu. Dumnezeu nu l-a abandonat. El a fost în Palestina.

E-104 Acum priviţi, înainte ca el să moară, s-a suit pe Muntele Nebo, în acea dimineaţă când a ştiut că se ducea. El l-a dezbrăcat pe Aaron, a pus hainele lui pe altul. A luat roba lui proprie, şi a pus-o pe Iosua, i-a poruncit să stea cu acele învăţături! Şi când s-a urcat sus pe vârful Muntelui Nebo, a mers prin valea câmpiilor, ştiind că se ducea sus acolo să moară, şi a urcat pe Muntele Nebo, şi sus la Pisga. Şi în timp ce stătea sus acolo, Dumnezeu a spus, "Uită-te dincolo în ţară. Eu vreau ca tu s-o vezi. Moise, tu ai fi putut să mergi acolo. Dar tu şti ce ai făcut jos acolo la Stâncă în acea zi? Tu te-ai slăvit." Mă gândesc că acela va fi marele necaz cu o mulţime dintre noi oamenii astăzi. "Te¬ai dus jos acolo la Stâncă, şi te-ai glorificat." Dar observaţi când a fost gata să moară, acolo a stat Stânca. El trebuie că doar a păşit acolo pe Stâncă acolo la Pisga, şi Dumnezeu l-a îngropat. Dar el trebuie că a înviat iarăşi, pe undeva, pentru că el era viu. El a fost un simbol al lui Cristos. Acolo era el, stând pe Muntele Transfigurării, sute de ani mai târziu, acolo în Palestina. Vedeţi, harullui Dumnezeu a rânduit Stânca. Oh, vai!

E-105 Când mă gândesc la Abraham, despre toate greşelile care le¬a făcut, şi Moise şi greşelile lui, dar când s-a scris comentariul lui Abraham, când comentariul Divin a fost scris, când Pavel a scris comentariul lui Abraham, el nu a menţionat nici un lucru despre necredinţa lui Abraham. Nu, nu, nici măcar nu i s-a socotit. El a spus, "Abraham nu s-a clătinat la promisiunea lui Dumnezeu prin necredinţă, ci a fost tare, dând laudă lui Dumnezeu."

E-106 Umila mea rugăciune este, înaintea harului lui Dumnezeu care este aici în dimineaţa aceasta, eu sper că al meu este scris aşa, că El nu va vedea greşelile mele. Căci când comentariul meu îmi este scris, necrologul meu, că nu va fi citit că am făcut greşeli şi am făcut rău, dar că El va vedea numai lucrurile care am încercat să le fac pentru El. Fie ca ele doar să devină... Ce face aceea? El va lua harul lui Dumnezeu în care eu cred. Şi acolo-i unde eu mă încred numai. Căci pe propriile mele merite eu nici mai mult nu aş putea să merg înăuntru decât cum nici unul din ceilalţi, dar eu contez pe harul lui Dumnezeu. Da, harul este pe ceea ce contez eu.

E-107 A existat o Stâncă acolo când Moise s-a pregătit să moară.

E-108 Ce am putea spune despre David? Harul lui Dumnezeu! Acel mare războinic la care Dumnezeu Însuşi... El a spus, "El este un om după Propria Mea inimă." Acel mare războinic, David, cum a putut să facă un astfel de lucru cum a făcut el, să ia pe Uria, soldatul lui, când el a avut o mână de Neiudei acolo afară ca soldaţi? Ascultaţi îndeaproape la această poveste mică doar pentru un moment. Când i-au avut pe soldaţii lor acolo afară, şi Uria a fost acela care a stat lângă David. Uria a fost un prozelit, el era un Hetit, on prozelit la religia Evreiască. Şi acei oameni l-au iubit atât de mult pe David! Ei au văzut că ungerea era peste el, deşi el era un-el era un fugar. El a fost alungat afară din propria lui ţară, a trebuit să locuiască cu Filistenii. Saul îl urmărea. Dar totuşi acei bărbaţi, au văzut ungerea asupra lui! Ei ştiau că el venea la putere. Glorie lui Dumnezeu!

E-109 Sunt atât de bucuros să fiu un fugar astăzi, pentru că văd că Cristos vine înăuntru să fie Rege. Voi îi puteţi alege pe toţi Kennedy şi orice altceva vreţi voi. Dar Cristos va fi Rege! Ungerea este asupra Lui, asupra Mesajului Său despre Venirea Lui. Şi El va fi Rege!

E-11

E-111 O Dumnezeule, lasă-mă să iau Sabia Cuvântului şi să tai prin fiecare organizaţie, să aduc botezul în Numele lui Isus Cristos, şi Puterea învierii şi Duhul Sfânt, înapoi la popor, indiferent de... pentru că El vine la putere. El vine la putere, El va sta singur. Dar Aceasta a tăiat prin fiecare organizaţie, a tăiat prin fiecare teorie, fiecare crez făcut de om, până când îi aduci înapoi Salvatorului o oaie care s-a rătăcit, cineva, să aducă iarăşi înapoi Doctrinele Bibliei, despre Isus Cristos acelaşi ieri, azi, şi-n veci. Harul lui Dumnezeu!

E-112 Priviţi la David. Cum a putut el să facă... Unul a sărit într¬o groapă şi a omorât un leu. Cum a putut David să ia nevasta lui Uria, frumoasa Bat-Şeba, când el avea cinci sute de-ale lui? Dar a văzut-o că făcea baie. Şi acolo este neglijenţa. Acum, ea doar a uitat să tragă în jos jaluzelele când ea făcea baie, şi a ştiut că regele a făcut o plimbare acolo, pe acolo, în fiecare zi, jos pe acel zid.

E-113 Asta-i ce se întâmplă. Eu nu cred că femeile astăzi aşa neglijează sau aşa, ei bine, ele doar simplu ies afară goale, asta¬i tot, pe străzi, cu hăinuţe pe ele. Aceasta-i o dizgraţie! Şi atunci se miră de ce bărbaţii claxonează şi fluieră. Păi, ele fac aceea ca să-i facă să fluiere şi să se poarte rău. Ele ştiu asta, ele au destulă minte să ştie asta. Ele o fac doar pentru că ele vor s-o facă. Aceasta-i în inima lor. Tu le spui că ele sunt imorale, ele ar putea să dispute aceea. Dar ele ar putea să nu fie imorale, ele ar putea să fie atât de pure ca un crin, când se ajunge sexual. Dar, reţineţi, acolo este un duh peste ele, acea ungere a diavolului, trimiţând sufletul unor oameni la iad. Amintiţi-vă, Biblia a spus, "Oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a curvit deja cu ea în inima lui." Şi amiteşte-ţi, soră, tu vei răspunde pentru curvie chiar dacă tu nu ai făcut-o de fapt în toată viaţa ta, dar acel păcătos care s-a uitat la tine în felul în care te-ai îmbrăcat, va fi vinovat de curvie. Tu vei răspunde la Ziua Judecăţii, pentru curvie. Când el trebuie să spună...

E-114 El zice aici, El a scris în Cartea Lui, "Comitere de adulter."
"Cu cine?"
"D-na John Doe."
"Atunci, D-na John Doe, ce zici de asta?"

E-115 "Eu jur că eu... Tu şti evidenţa mea, eu niciodată nu am trăit cu alt bărbat decât cu soţul meu."

E-116 "Dar te-ai îmbrăcat încât l-ai făcut pe acest om să comită adulter. Şi tu eşti vinovată de adulter cu el. Asta-i când el a făcut¬o. Tu eşti de vină, tu ai fost aceea care te-ai prezentat."

E-117 Bat-Şeba a făcut rău întocmai cum Eva a făcut rău, dar Adam a fost inclus în aceasta. Eu cred că noi întotdeauna zbierăm cu privire la femei, de asemenea. Voi fii de Dumnezeu, bărbaţi. Eu ştiu că voi sunteţi grupul cel mai tare, asta-i corect, sexul mai tare. Voi sunteţi peste femei, asta-i adevărat, aşa că comportaţi-vă aşa. Să nu le înfrângeţi, să încercaţi să luaţi o fetiţă ca să-i ruinaţi viaţa. Ci să fiţi un fiu al lui Dumnezeu, să-i spuneţi că ea este în greşeală, şi să staţi ca un fiu de Dumnezeu. Ea este sora ta. Da, domnule. Ce încercăm noi să facem, ceea ce sunt aşa numiţi fii de Dumnezeu astăzi, aparţin la biserici, iau afară pe fiecare fetiţă care pot. Ţineţi minte, din cauză că există o femeie imorală poate fi din cauză că vreun bărbat căsătorit a ruinat-o, de asemenea. Aşa că, oala nu poate numi ibricul negru, aşa că doar amintiţi-vă. Păcatul este ceea ce face toată aceasta.
Şi noi toţi suntem supuşi morţii, şi ar trebui să murim pentru aceasta.

E-118 Când David a făcut acel lucru rău, judecata lui proprie ar fi trebuit să-l ucidă. Când acel profet a venit sus acolo, a crezut că aceasta a fost ascuns. Când acel profet a venit sus acolo şi a stat înaintea lui, a zis, "David, merge totul bine?"
A spus, "Totul este bine."

E-119 David, în robele lui lungi şi coroana lui mare, şi l-a avut pe Ioab acolo afară, marele lui general, şi toată lupta se desfăşura. El îi ţinea pe toţi vrăjmaşii departe de liniile de frontieră şi lucruri, totul mergea bine. El avea un copil prin Bat-Şeba. Şi l¬a avut pe sărmanul Uria micuţ să meargă acolo afară, şi l-a avut pe Ioab să stea alături de el, până când s-a retras de la el. Şi¬şi-şi băiatul a murit când a apus soarele, cu pumnalul de luptă în mâna lui, sânge pe scutul lui, unde el a stat pentru Israel, deşi un prozelit el a fost pentru religia lor. Atunci când Ioab a venit înapoi şi i-a spus căci-căci David a murit... căci-căci Uria a murit, David s-a gândit, "Totul este în regulă acum. Eu o am pe nevasta lui, şi totul va fi în regulă. Am un copil." Dar copilul s¬a îmbolnăvit. Copilul a început să moară. Şi el a făcut tot ce a putut să salveze viaţa copilului, poate că fiecare doctor a venit. Fără rost. În final, copilul a murit. Le-a fost teamă să-i spună lui David că copilul era mort. Şi el a murit. Atunci el s-a gândit că totul era ascuns. Astfel el a mângăiat-o pe Bat-Şeba. El deja a luat-o de nevastă, după toate celelalte neveste.

E-120 Acest profet bătrân, om bătrân cu capul chel a păşit înăuntru, bătrânul Natan, ieşit din pustie, s-a aşezat, a spus, "David, cum merg lucrurile?"

E-121 A spus, "Bine! Bine! Profet bătrân al lui Dumnezeu, să trăieşti în veci! Aleluia!" Oh, el era doar... S-a gândit că totul era bine, s-a gândit că putea s-o ascundă.

E-122 Dar tu nu te poţi ascunde de Dumnezeu! El ştie ce gândeşti chiar acum. El îţi cunoaşte gândurile, căci El este Dumnezeu. Acel Duh Sfânt care este în clădire în această dimineaţă, îţi cunoaşte gândurile, cine eşti, de unde vi, ce ai făcut, căci Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi-n veci.

E-123 Dumnezeu i-a descoperit-o la acel profet. A spus, "David, acolo era un om bogat care a locuit pe această parte a drumului, el avea o mulţime întreagă de oi, oh, el era foarte bogat. Un om a locuit pe această parte a drumului, era sărac, el avea o mieluţă. El a tratat-o ca pe o fiică. El a hrănit-o din aceeaşi lingură cu care mânca el. El a dormit cu mieluţa. Totul era chiar... A fost chiar ca o fiică pentru el. Şi într-o zi a venit un vizitator, aşa că, în loc ca omul bogat să ia una din oile lui şi să facă un praznic pentru vizitator, ei bine, în loc de aceea, el a mers dincolo şi a luat mieluţa omului sărac, şi cu forţa, a luat mieluţa şi a junghiat-o, şi a făcut un praznic."

E-124 Acum, aceea era pasiunea lui David. El avea cinci sute de neveste, dar când a văzut-o pe nevasta lui Uria, în loc să ia pe una din cele cinci sute de neveste ale lui, să-şi potolească sau s㬺i satisfacă pasiunile lui, a mers, a luat nevasta acestui alt om, apoi l-a ucis pe Uria când ea a devenit o mamă. David nu a ştiut ce făcea, păi, David era gata să pronunţe judecata. Acela-i felul cum suntem noi. Noi întotdeauna putem judeca pe celălalt ins, dar când se ajunge la noi, oh, aceea este diferit.

E-125 David a spus, "Omul va plăti cu viaţa lui."

E-126 Acel profet bătrân, acei ochi s-au îngustat. A spus, "David, cu siguranţă tu nu vei muri!" Urmări ţi harul acolo merge la lucru foarte repede. Duhul l-a lovit pe profet, a salvat viaţa lui David. Harul, "Cu siguranţă tu nu vei muri, dar sabia nu va părăsi casa ta până când nu ţi-a curăţit inima cu desăvârşire. Căci, tu eşti acel om bogat." Oh, a fost diferit atunci, nu-i aşa?

E-127 Ce l-a salvat pe David, când propria lui judecată a spus, "Omul va muri! El va plăti până la maxim, şi el va plăti pentru aceasta cu viaţa lui"?

E-128 Şi profetul a spus, "Cu siguranţă (har) tu nu vei muri. Tu nu vei muri, David. Harul te-a salvat." Harul a fost, pentru David, care l-a salvat. Oh, vai!

E-129 Dacă nu ar fi fost din cauza harului, unde am fi noi toţi? Este aceea corect? Cu certitudine.

E-130 Harul suveran este de la Unul suveran. Harul suveran de la Unul suveran. Suveran, ce poate face acesta? Suveranul poate să facă orice vrea să facă. Ascultaţi la aceasta acum. Harul suveran poate să fie dat numai de către Unul care este Suveran. Şi Dumnezeu este Suveran, aşa că El poate da har suveran. De aceea fiind Suveran, harul nu trebuie să întrebe pe nimeni, acesta nu trebuie să întrebe. Acesta face ce vrea să facă. Nu este asta minunat? El nu trebuie să întrebe, "Pot eu să fac aceasta? Sau, ar trebui să fac eu aceasta? Pot eu? Eu trebuie? Eu vreau?" Nu face aceasta. El o face însuşi. Harul este Suveran, de aceea El poate salva pe cel mai vulgar, El poate salva pe cel mai rău, El poate salva pe cel mai necurat, El poate salva pe cel mai imoral, El poate vindeca pe cel mai bolnav. Aleluia!

E-131 El poate salva un nenorocit ca mine. Şi El a făcut-o. Ce este aceasta? Har! William Branham, fiul unui beţiv. Aceea nu contează nimic, harul lui Dumnezeu m-a salvat!

E-132 "Eu, sunt fiica unei femei care nu era bună." Nu contează nimic, harul lui Dumnezeu te-a salvat. Acesta este Suveran, nu trebuie să întrebe pe nimeni nimic. Amin! Sunt aşa de bucuros de aceea. Aleluia!

E-133 Îl poate lua pe cel mai josnic păcătos şi să-l facă alb ca zăpada, nu trebuie să întrebe pe nimeni privitor la aceasta. Oh, El o poate face pentru că El este Suveran. Ascultaţi, repede acum.

E-134 Aceea s-a dovedit la cruce, când acolo era cel mai josnic tâlhar, el a meritat să moară. Dumnezeu nu i-a trecut niciodată prin minte. El niciodată nu s-a gândit nimic cu privire la Acesta. Acolo pe cruce când, prin acele buze sângerânde, printre gemete acolo a venit un sunet, "Doamne, ai milă de mine!"

E-135 Şi acolo a venit Un altul înapoi prin Sânge, lacrimi, agonie, harul a luat control şi a spus, "Astăzi tu vei fi cu Mine în Paradis." Harul a făcut aceea. Cum a putut acel tâlhar să se ajute pe sine? Nici mai mult cum Adam nu a putut să se ajute, nici mai mult cum Eva nu a putut să se ajute, nici mai mult cum tu nu te poţi ajuta, nici mai mult cum eu nu mă pot ajuta, cu nici mai mult nu am putea să ne smucim sus pe Calea Albă a Laptelui cu şireturile noastre de la ghete. Nu am putea s-o facem. Dar harul lui Dumnezeu poate să facă ceva cu privire la aceasta, şi acesta o face! Harul lui Dumnezeu, suveranitatea harului lui Dumnezeu, a venit la acel tâlhar muribund, "Astăzi tu vei fi cu Mine în Paradis." Oh, gândi ţi-vă la aceasta! Aceea-i minunat.

E-136 Gândiţi-vă la aceasta: Dragostea şi harul sunt surori, surori gemene. Tu nu poţi avea har fără să ai dragoste. Ele sunt surori gemene. Exact aşa. Înainte ca să poţi avea har, tu trebuie să ai dragoste. Înainte ca de fapt să-i poţi arăta cuiva o favoare, tu îi iubeşti; corecţi sau greşiţi, tu trebuie să-i iubeşti, oricum, sau tu nu poţi. Înţelegeţi? Deci dragostea şi harul sunt acelaşi lucru. Ele sunt doar surori gemene, asta-i tot, dragostea şi harul. Ele, noi eram... Noi nu o putem vedea pe una fără cealaltă. "Dumnezeu aşa a iubit lumea, că l-a dat pe singurul Lui Fiu născut," El a revărsat harul Său, şi l-a adus în inimile noastre prin Duhul Sfânt. Vedeţi? Nu există nimic ce puteţi să faceţi fără ca să lucreze una cu cealaltă. Harul, harul lui Dumnezeu este ce ne salvează.

E-137 Acum noi aflăm, că harul, acolo ca acel tâlhar muribund, nu¬i de mirare că i-a inspirat pe poeţi când au văzut aceasta. Un poet a spus:
Acel tâlhar muribund s-a bucurat să vadă
Acea fântână în ziua lui;
Acolo să pot eu, deşi josnic ca el,
Să-mi spăl toate păcatele la o parte.
De când prin credinţă am văzut acel râu
Ce rănile Tale curgătoare l-a oferit,
Iubirea răscumpărătoare a fost tema mea,
Şi va fi până voi muri.
Apoi într-o mai nobilă, dulce cântare,
Eu voi cânta puterea Ta de a salva,
Când această sărmană peltică, limbă bâlbâitoare
Zace tăcută în mormânt.
Har, har uimitor! Aleluia! Unul a scris-o:
Oh, iubirea lui Dumnezeu, ce bogată şi pură!
Cât de neînţeleasă şi tare!
Va dăinui pentru totdeauna,
Cântarea sfinţilor şi a îngerilor.
Dacă umplem oceanul cu cerneală,
Şi cerurile erau făcute din pergament;
Şi fiecare pai de pe pământ o peniţă,
Şi fiecare om un scriitor de meserie;
Să scrie iubirea lui Dumnezeu deasupra
Ar seca oceanul;
Sau ar putea sulul să conţină totul,
Chiar şi întins de la cer la cer.

E-138 Asta-i ce este, harul, harul lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu a adus la iveală o umbră... Dumnezeu a adus har în vieţile noastre prin iubirea Lui pentru noi. Aici este altceva ce nu poate să facă harul; harul nu se poate cumpăra, harul nu se poate vinde. Acesta este har! Este prin Unul suveran. Da, domnule. Tu nu te poţi târgui pentru el. Tu poţi spune, "Dumnezeule, eu voi face cutare-şi-cutare dacă Tu vei face cutare-şi-cutare." Tu nu poţi face asta. Dumnezeu nu o va face. Tu nu poţi trage nimic din Dumnezeu. Dumnezeu îţi dă aceasta prin harul Său. Oh, oh, oh, vai!

E-139 "Nu cel ce voieşte sau cel ce aleargă, ci Dumnezeu care arată milă." Aşa este.

E-140 Oamenii se pun cu feţele la pământ. Şi unii oameni vin la mine... Eu cred că l-am văzut pe unul din băieţi înapoi aici în clădire astăzi. Un băiat Metodist doar a intrat, şi a primit Duhul Sfânt, de sus din... Şi acei băieţi au venit la mine, au spus, "Acum, Frate Branham, acum că am fost salvaţi şi am primit Duhul Sfânt, să ne ducem să căutăm daruri?"
Am spus, "Să nu faceţi aceasta. Să nu faceţi aceasta."

E-141 Dumnezeu dă darurile Lui în mod suveran. Darurile şi chemările sunt fără pocăinţă. Primul lucru ce-l şti, tu mergi să cauţi ceva, "Dumnezeule, Tu doar să mă faci un predicator, Tu doar să faci aceasta pentru mine," şi ce o să fi tu? O cămaşă mare îndesată, asta-i tot. Te vei duce la ceva teologie făcută de om şi ceva organizaţie, şi acolo te vei priponii jos şi te vei strica. Lasă ca Dumnezeu să facă chemarea. Dumnezeu te va chema, Dumnezeu te va sfinţii, Dumnezeu îţi va da ce va avea El nevoie să-ţi dea. Da, domnule.

E-142 Nu te poţi târgui după har. Nu, domnule. Tu, nu se poate vinde, după acesta nu se poate târgui, nici nu poate să fie cumpărat, nu poate să fie târguit. Tu nu poţi spune, "Bine, acum, Doamne, mă voi duce să mă înscriu în această mare biserică Baptistă, sau această biserică mare Metodistă, sau această biserică mare Penticostală, sau această mare biserică Nazarineană. Eu voi face aceasta dacă Tu doar vei face aceasta pentru mine." Aceasta nu se poate târgui. Nu, domnule.

E-143 "Toţi pe care Tatăl Mi i-a dat vor veni la Mine. Nimeni nu poate veni fără ca Tatăl Meu să-i cheme mai întâi."

E-144 Tu doar devii un membru de biserică al acelei biserici mari, asta-i tot, tu nu vei fi salvat. Harul trebuie să te salveze. Talentele noastre nu se bazează, şi talentele noastre nu pot fi a noastre¬noastre... Talentele noastre care le avem, noi nu putem câştiga har prin talente.

E-145 Dacă Dumnezeu m-a făcut un predicator, aceea nu arată că harul Lui a fost cu mine. Nu, nu. Harul Lui este singurul care m¬a salvat. Nu pentru că eu predic Evanghelia, eu sunt salvat. Nu pentru că tu vorbeşti în limbi, tu eşti salvat. Oh, nu. Nu pentru că tu, pentru că tu predici. Tu nici măcar nu eşti salvat doar pentru că tu predici. Tu eşti-tu nu eşti salvat pentru că tu vorbeşti în limbi. Tu nu eşti salvat pentru că tu faci vreunul din aceste lucruri. Întâi Corinteni 13 dovedeşte aşa, "Chiar dacă vorbesc în limbi omeneşti şi Îngereşti, chiar dacă înţeleg toate tainele lui Dumnezeu (un predicator), chiar dacă fac toate lucrurile acestea, şi am credinţă să mut munţii, nu sunt nimic până când nu vine caritatea înăuntru, care este dragoste." Dragostea este har. Harul lui Dumnezeu acela face totul.

E-146 Unii oameni, voi aveţi talente ca unii din aceşti regi de rock-and-roll. Aceea doar mă scârbeşte la a mea, eu nu ştiu, la gastronomica spirituală. Eu vă voi spune, când îi aud pe aceşti rock-and-roll să stea sus Sâmbătă seara şi cântă rock-and-roll, şi dansează toată noaptea, şi atunci dimineaţa următoare vin să stea în faţa audienţei şi astfel de lucruri cu încercarea de a pune o faţă lungă pioasă, şi să stea sus acolo înaintea poporului şi cântă nişte imnuri, şi se gândesc că se vor duce în Cer. Aş putea numi multe nume, dar nu-i nevoie. Această bandă se duce peste tot. Dar voi toţi ştiţi. Un băiat aici nu de mult, în Hollywood, nu a vrut să sărute o fată pentru că era împotriva "religiei" lui. Împotriva "religiei" lui, şi fac filme de rock-and-roll şi lucruri care sunt ruşinoase, şi lucruri ca-ca acelea. Credeţi voi că puteţi lua acele treizeci de monede de argint ale voastre şi să meritaţi ceva în harul lui Dumnezeu, Iuda? Nu vor cumpăra nimic decât un loc în iad pentru voi!

E-147 Pentru harul lui Dumnezeu nu se poate târgui, nici să fie... nu poate fi talentat înăuntru. Acesta este har suveran! "Nimic în braţele mele nu aduc, simplu de crucea Ta mă ţin." Gol, rănit, eu doar vin aşa cum sunt.
Doar aşa cum sunt, fără o pledoare,
Decât că Sângele Tău a fost vărsat pentru mine,
Şi că Tu mă înviţi să vin la Tine,
O Miel al lui Dumnezeu, eu vin!

E-148 Asta-i tot, harul este cel ce m-a adus. Harul a făcut-o. Harul este ca, un alt lucru care mi-ar place să-l spun, uneori harul este...

E-149 Aceste biserici mari, ei gândesc că te poţi duce jos acolo, ei gândesc, "Ei bine, noi am zidit cea mai mare biserică din oraş. Noi avem o societate de ajutor a doamnelor aici care fac săracii... îmbrăcăminte pentru săraci, şi le trimite în străinătate. Noi îi hrănim pe săraci. Noi facem toată aceasta."
Pavel a zis, "Eu pot face acelaşi lucru, şi nimic."

E-150 Ei spun, "Bine, noi, noi suntem o organizaţie veche. Am fost aici de două mii de ani. Noi suntem vechi de cinci sute de ani. John Wesley, Alexander Campbell, şi aceşti mari fondatori în urmă acolo, ei au fondat biserica noastră. Aleluia!"

E-151 Ei bine, Isus Cristos a fondat această Biserică, botezul Duhului Sfânt, şi le-a spus să meargă sus la Cincizecime şi să aştepte până când au primit Putere de Sus.

E-152 Şi încă poţi să aparţii la biserica Penticostală şi să fi pierdut. Biserica Penticostală nu este nimic mai mult decât oricare altă biserică. Aşa este.

E-153 Treaba despre aceasta este, că există numai o Biserică, care este Biserica în care tu eşti născut prin botezul Duhului Sfânt, "Căci printr-un singur Duh noi suntem toţi botezaţi într¬un singur Trup," Întâi Corinteni 12:13, aşa este, Întâi-Întâi Corinteni 12. Acum, noi suntem botezaţi în acea Biserică.

E-154 Dar oamenii se gândesc că ei o pot merita. "Păi, noi, am¬am mers la şcoală şi am învăţat să fac aceasta, şi am mers la seminarii şi am făcut..." Aceea nu înseamnă nimic. Tu nu poţi cumpăra harul lui Dumnezeu.

E-155 Harul lui Dumnezeu este aşa. Lăsaţi-mă să vă spun o poveste, în încheiere. Harul lui Dumnezeu este aşa. O dată a existat un rege puternic, şi acest rege puternic avea un fiu şi acesta era singurul lui fiu. Şi într-o zi un ucigaş l-a ucis pe acel băiat. Şi prin acea împărăţie au mers delegaţi să-l caute pe acel ucigaş. Ei în sfârşit l-au găsit pe acel ucigaş. Şi când l-au găsit, l-au adus înapoi şi l-au întemniţat. Şi când au făcut-o, s-a stabilit un proces şi s-a dat o sentinţă. Oh, acesta era un lucru teribil. El l-a ucis pe fiul regelui, şi a ştiut ce îl aştepta.

E-156 Ei l-au pus în celulele interioare, au încuiat uşile, au pus lacăte pe aceasta aşa ca nimeni... gardienii în jurul acesteia, căci noi ştim ce fel de pedeapsă oribilă urma să primească acest băiat, pentru că l-a ucis pe fiul regelui, regalul, fiul regelui. Au fost puse gărzi peste tot pe la uşi. El a fost pus în celulele interioare. Dezbrăcat, cu nimic decât o-o haină în jurul şalelor. Şi acolo era el, aşezat acolo în acea stare. Flămând, nu-i dădeau nimic să mănânce. El şedea în starea aceea.

E-157 Atunci l-au adus afară la un proces. A fost găsit vinovat şi dovedit vinovat. S-a dat o sentinţă, că el urma să fie executat sub pedeapsă capitală oribilă, el urma să fie omorât încet până când viaţa muritoare s-a dus. Condamnat de judecător, el trebuia să moară. Şi el a implorat şi a plâns, şi a spus, "Deşi sunt vinovat, deşi sunt vinovat, îmi pare rău că am făcut asta. Eu doresc să nu o fi făcut niciodată. Îm pare rău că am făcut-o. Într-un moment, într-o furie de mânie, eu am făcut-o. Nu am vrut s-o fac în felul acela."

E-158 Într-o zi regele a mers jos la acel loc, să-l viziteze pe băiat, să-i spună, să vorbească cu el şi să-i spună despre uciderea propriului său fiu, singurul fiu ce l-a avut. El l-a ucis pe acel băiat. A spus, "Mă duc jos să vorbesc cu el."

E-159 Şi când a mers jos acolo, s-a uitat în spate în cuşca aceea, ca un animal în cuşcă. I-a văzut trupul lui mic slab culcat înapoi acolo într-un colţ, plângând. Faţa lui toată scufundată, fălcile subţiate, ochii lui foarte adânc, ordori peste tot în ochii lui, şi gura îi era toată albită, fără apă, însetat. Zăcând în spate acolo pe faţa lui, plângând. Regele a spus, "Ridică-te." A venit la el, şi s-a uitat la el. A spus, "De ce mi-ai ucis fiul? Ce ţi-a făcut fiul meu? Ce a făcut el să merite astfel de moarte cum tu l-ai ucis, străpungându-l la moarte cu o suliţă?"

E-160 A spus, "Nimic, domnul meu, nici un lucru. Doar propria mea obrăznicie, doar căile mele proprii. L-am ucis pentru că am fost gelos pe el, şi am ajuns într-o criză de furie şi l-am ucis." A spus, "Acum eu urmează să mor sub justiţia dumneavoastră, domnule. Îmi dau seama de asta şi eu merit s-o faceţi. Singurul lucru pentru care eu plâng, este că doar îmi pare rău că l-am ucis pe acel om regal în felul acela, fără o pricină."

E-161 Regele s-a întors pe călcâii lui şi a mers afară, a mers afară la birou, şi a spus, "Distrugeţi toate evidenţele!" Voi ştiţi, le pune în marea uitării. "Distrugeţi toate evidenţele! Spălaţi-1, curăţaţi-l. Eu voi trimite jos o robă pentru el."

E-162 După o vreme, o limuzină foarte mare a mânat până la uşă. Când a ajuns, un covor a fost întins până la uşa celulei. Regele a stat la capătul limuzinei, a spus, "Vino, fiul meu, şi mergi acasă cu mine la palat," a pus roba regelui în jurul umerilor lui. A spus, "De acum înainte tu eşti fiul meu."

E-163 Pentru că el avea milă, acela-i har. Acela am fost eu, acela erai tu. Noi am ucis pe Fiul lui Dumnezeu, cu păcatele noastre. Am fost străini, murdari, spurcaţi, zăcând în celulele lumii. Dumnezeu ne-a spălat prin Sângele Propriului Său Fiu, şi ne¬a curăţat, ne-a îmbrăcat cu roba Duhului Sfânt. Şi acum marele car al lui Dumnezeu va trage înapoi la uşă într-o zi, şi ne vom duce acasă să locuim cu El. Toate evidenţele sunt distruse, noi nu mai putem fi judecaţi; le arde, El le pune în marea iertării şi nu-şi mai aduce aminte de ele. Nu-i de mirare că putem cânta!
Har uimitor! Ce dulce-i sunetul,
Care a salvat un nenorocit ca mine!
Am fost odată pierdut, dar acum sunt găsit,
Şi am fost orb, dar acum văd.
Harul a fost cel ce mi-a învăţat inima să se teamă,
Harul mi-a uşurat temerile;
Cât de scump a apărut acel har
În ora când am crezut de prima dată!

E-164 Nu ai vrea ca aceasta să fie ora ta chiar acum, prieten păcătos, în timp ce ne aplecăm capetele doar un moment pentru un cuvânt de rugăciune? Lasă ca aceasta să fie ora în care tu ai crezut de prima dată, chiar acum. Fă-ji hotărârea, şi spune, "Doamne Dumnezeule, eu sunt vinovat. Îmi dau seama că este nevoie de har să mă salveze. Eu nu mă pot salva singur. Eu sunt pierdut. Sunt dus. Nu pot să fac nici un lucru. Eu-eu-eu sunt total neputincios, fără nădejde, fără Dumnezeu, fără milă, fără Cristos, în lume, înstrăinat. Nu ai avea Tu milă şi să mă scoţi din această celulă de păcat în care sunt astăzi, O Doamne? Şi fi milostiv cu mine, un păcătos." Vreţi să vă ridicaţi mâna, să spuneţi, "Doamne Dumnezeule, eu sunt acea persoană care are nevoie de harul Tău"? Vreţi să vă ridicaţi mâna, să ziceţi, "Roagă-te pentru mine, Frate Branham, eu voi crede acum"? Dumnezeu să te binecuvânteze înapoi acolo, fratele meu.

E-165 Altcineva să spună, "Frate Branham, aminteşte-mă acum, oh, frate, te rog, în rugăciune." Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. "Roagă-te ca..." Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate, aici la fereastră. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate, înapoi acolo. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate, pe aici, celălalt. "Aminteşte-mă, Frate Branham." Dumnezeu să-l binecuvânteze pe fratele meu acolo. Da, celălalt aici. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze aici, frate. El te vede acum. Intenţioneaz¬o cu adevărat. Dumnezeu să te binecuvânteze, tinere. El vede, ştie. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze, sora rezemată de perete. Dumnezeu să te binecuvânteze jos aici, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate înapoi rezemat de perete.
Doar aşa cum sunt, fără...
Ar fi acolo altul? Dumnezeu să te binecuvânteze. Îţi văd mâna înapoi acolo.
Dar că Sângele Tău a fost vărsat pentru mine,
Da, Doamne. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.
Şi că (Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.) Tu mă înviţi să vin... (Dumnezeu să te binecuvânteze, înapoi de tot acolo ... ? ) ... Tine,
Har, har, eu (Dumnezeu să te binecuvânteze, domnişoară.) ... Eu vin!
Doar aşa cum sunt, şi nu aştept
Să-mi scapi sufletul de o pată întunecată,
La Tine, a Cărui Sânge poate curăţa fiecare pată,
O Miel al... (har, o, har) eu vin! Eu vin!

E-166 Acum, acolo au fost în jur de cincisprezece sau douăzeci de mâini să se ridice. Acum cu capetele voastre aplecate, am să vă cer vouă care va-ţi ridicat mâinile, în tăcere acum doar ridicaţi-vă în picioare în timp ce ofer rugăciune pentru voi. Noi nu avem loc aici sus la altar. Acesta-i doar, eu nu pot. Ridicaţi-vă în picioare, toţi care au ridicat mâna, şi vor să se facă rugăciune acum. Staţi sus în picioare chiar acum în timp ce eu ofer rugăciune. Doar staţi sus în picioare, peste tot.
... vărsat pentru mine, Şi că...
Asta-i bine, Dumnezeu să te binecuvânteze... ? ...
... eu să vin la Tine,
O Miel al lui Dumnezeu, eu vin!

E-167 Amintiţi-vă, acolo poate să fie o zi când harul nu va mai aştepta, nu va mai abunda pentru voi, va fi prea târziu. Acum nu este prea târziu.

E-168 O Dumnezeule, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Care l¬a adus din nou pe Mântuitorul nostru dintre cei morţi, acum trăieşte, Cel Care este suprem în Slavă, trimiţând Duhul Sfânt al lui Cristos asupra noastră, să aducă condamnare la cel păcătos. Dumnezeule, mă rog pentru aceste persoane care stau în picioare. Acesta este adevărul, Doamne. Tu ai spus, "Cel ce Mă va mărturisi înaintea oamenilor, pe acela îl voi mărturisi Eu înaintea Tatălui Meu şi a sfinţilor Îngeri." Noi ştim, când vom sta în acea mare dimineaţă a judecăţii, ce timp va fi acela. Ei stau acum, Doamne, astfel ca păcatele lor să meargă înaintea lor; păcatele unor oameni vor urma. Aceşti oameni stau aici în această dimineaţă pentru că ei îşi mărturisesc păcatele lor, ştiind că au făcut rău şi ei te vor pe Tine ca Salvator al lor. Tu cercetezi rărunchii inimilor, şi Tu şti totul despre ei.

E-169 Mă rog, Tată, ca Tu să le acorzi cererile. Mântuieşte-i. Ei sunt trofeele Mesajului micuţ în dimineaţa aceasta, a harului lui Dumnezeu; nu contează ce am făcut noi, încă se apleacă şi ne prinde. Acordă aceasta, Doamne. Acordă har acestor inimi. Fie ca ei întotdeauna să-l vadă pe Isus ca Mântuitorul lor. Ei au făcut fapta. Duhul Sfânt le-a spus să se ridice sus, şi ei au făcut aceasta. Duhul Sfânt le-a spus să se ridice. Şi ei, în ascultare faţă de Duhul, s-au ridicat.

E-170 Acum, Doamne, Tu ţii Cuvântul Tău. Tu ai spus, "Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu îl atrage Tatăl Meu mai întâi. Şi toţi care Mi i-a dat Tatăl, vor veni la Mine. Cel ce va veni la Mine, Eu cu nici un chip nu-l voi da afară. Cel ce aude Cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă veşnică, şi nu va veni la judecată ci a trecut de la moarte la Viaţă." De aceea, Doamne, pe baza acestor Scripturi, acelea sunt Propriile Tale Cuvinte, Doamne, care le citim în Sfântul Ioan 5:24, "Cel ce va auzi Cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are!" De ce? Pentru că el a crezut, harul l-a vizitat. "A venit la Viaţă veşnică, şi nu va veni la judecată (el se va duce înainte de judecată), şi nu va veni la judecată ci a trecut de la moarte la Viaţă." O Dumnezeule, cum Îţi mulţumim noi pentru aceasta!

E-171 Ne rugăm acum ca Tu să îi păstrezi prin viaţă. Fie ca ei, fiecare, să fie botezaţi, chemând Numele Domnului, spălând la o parte păcatele lor. Acordă aceasta, Doamne.

E-172 Acum îi prezint Ţie, ca slujitorul Tău, crezând că marele Înger al lui Dumnezeu Care a apărut jos acolo. Şi, Tată, Tu cunoşti toată povestea aceea, şi acel Înger mare care a apărut acolo Vineri dimineaţa, chiar la zorii cenuşii, şi a vorbit aceste Cuvinte, în formă de trei curcubee venind sus din vârful muntelui. Doamne Dumnezeule, lasă ca Dumnezeul Care mi-a apărut acolo în curcubee, El să mântuie acest popor, prin harul Său, chiar acum. Eu îi predau Ţie, în aşteptări că Tu Îţi ţii Cuvântul, şi Tu îl vei ţine, şi eu îi voi întâlni în acea zi măreaţă, fără o pată sau zbârcitură în sufletul lor. Acordă aceasta. În Numele lui Isus, eu îi predau Ţie. Amin.

E-173 Dumnezeu să vă binecuvânteze. Acum aşa cum vă aşezaţi jos, ori care şade aproape de acele persoane care este Creştin, daţi mâna cu ei. Spuneţi-le, invitaţi-i la biserică, şi orice altceva, că ei pot fi... Oh, nu este El minunat?
Har uimitor! ce dulce-i sunetul,
Care a salvat un nenorocit ca mine!
Am fost odată pierdut, dar acum sunt găsit,
Am fost orb, dar acum eu văd.
Harul a fost cel ce mi-a învăţat inima să se teamă,
Şi harul mi-a uşurat temerile;
Ce graţios a apărut acel har
În ora în care am crezut mai de prima dată!
Aţi crezut voi? Dacă da, ridicaţi-vă mâna.
Oh, cum îl iubesc pe Isus,
Oh, cum îl iubesc pe Isus,
Oh, cum îl iubesc pe Isus,
Pentru că El m-a iubit întâi.
Când am fost acolo zece mii de ani,
Strălucind luminos ca soarele;
Nu avem zile mai puţine să cântăm lauda lui Dumnezeu (mulţumim lui Dumnezeu!)
Decât când am început de prima dată.

E-174 Voi Îl iubiţi? Acum, nu este El minunat? Acum...
Când...
În timp ce cântăm asta din nou, vreau ca voi să daţi mâinile cu cineva de lângă voi, foarte încet să spuneţi, "Dumnezeu să te binecuvânteze, pelerinule." Foarte amabil şi sfânt acum.
Când noi am... [Fratele Branham şi adunarea dă mâinile – Ed.] ... ? ... lauda lui Dumnezeu Decât când am început de prima dată.
La cruce, la cruce unde întâi am văzut Lumina,
Şi povara inimii mele s-a rostogolit departe,
A fost că acolo prin credinţă mi-am primit vederea,
Şi acum sunt fericit toată ziua!
Oh, la cruce, la cruce unde întâi am văzut Lumina,
Şi povara inimii mele s-a rostogolit departe,
A fost că acolo prin credinţă mi-am primit vederea,
Şi acum sunt fericit toată ziua!
Nu sunteţi voi fericiţi?
Sunt aşa de fericit că Isus m-a eliberat,
Sunt aşa de fericit că Isus m-a eliberat,
Oh, sunt aşa de fericit că Isus m-a eliberat,
Cântând, slavă, Aleluia, Isus m-a eliberat.
Oh, sunt aşa de fericit că Isus m-a eliberat,
Oh, sunt aşa de fericit că Isus m-a eliberat,
Oh, sunt aşa de fericit că Isus m-a eliberat,
Cântând, slavă, Aleluia, Isus m-a eliberat.

E-175 Nu Îl iubiţi voi? Nu este El minunat? Oh, Eu doar mă gândesc că El este minunat. Acum, doar gândiţi-vă, că această Biblie este Adevărul Lui, şi această Biblie învaţă că El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci. Vreau să vă întreb ceva. Dacă El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci... Dumnezeu să mă ierte că spun cuvântul profanator, "dacă," dar El este acelaşi. Dar dacă El este acelaşi, eu îl voi pune în felul acela, atunci ce fel de Persoană ar fi El? El ar fi acelaşi cum El a fost.

E-176 Acum, acolo ar fi numai un singur lucru diferit în El fiind aici în această dimineaţă decât cum a fost El printre oameni la Galilea, care ar fi Propriul Lui trup de carne, trupul Lui corporal, deoarece acela a fost înviat (voi credeţi asta?), şade la dreapta Maiestăţii la Înălţime, trăind veşnic să facă mijlocire pentru mărturisirea noastră. Reţineţi, El nu poate să facă nici un lucru pentru noi până când mai întâi Îl acceptăm şi credem că El a şezut, şi spunem că El a şezut, căci El este Marele Preot care poate... El este Marele Preot făcând mijlociri pe baza mărturisirii noastre.

E-177 Acum mulţi dintre voi cititori ai Bibliei ziceţi că Aceea zice "declara." Şi declara şi mărturisi este acelaşi cuvânt. Vedeţi? "Făcut Marele Preot," în Cartea despre Evrei, al 3-lea capitol, "acum făcând mijlociri asupra mărturisirii noastre." Atunci El nu poate să facă nimic până când mai întâi mărturisim că El a făcut aceasta. Vedeţi, vă puneţi aici jos la altar şi vă rugaţi toată noaptea, nu vă va ajuta nici un pic până nu credeţi că El vă iartă, atunci vă ridicaţi. Atunci atât de multă credinţă cât aveţi, acolo-i unde voi... Voi aţi trăit odată jos de tot aici în murdăria păcatului. Acum voi tineri convertiţi, acum voi credeţi că sunteţi mântuiţi, nu-i aşa? Atunci v-aţi ridicat sus aici, v-aţi ridicat puţin mai sus. Ce face aceea? Credinţa voastră, pentru că voi credeţi că sunteţi un Creştin acum, voi veţi trăi deasupra acelui lucru acum. Vedeţi? Acum dacă vreţi să vă ridicaţi puţin mai sus, doar aveţi mai multă credinţă, pentru că aceasta este nelimitată, doar continuaţi înainte.

E-178 Bine, oh, un imposibil poate să fie făcut real. Toate lucrurile sunt posibile pentru cei ce cred. Aşa este. "Dacă tu spui către acest munte, 'mută-te,' şi nu te îndoieşti în inima ta, ci crezi că ceea ce spui vine la împlinire, tu poţi avea ce ai spus."
Acum Isus Cristos locuieşte în oameni.

E-179 Într-o zi Cristos a fost într-un Stâlp de Foc, Acela pe care îl vedeţi fotografiat, noi Îl credem a fi Dumnezeu Iehova. Asta¬i ce a încercat Îngerul să ne aducă nouă. Acum, El a fost în Paternitate atunci, El a fost Tatăl lui Israel, o naţiune.

E-180 Apoi El a venit şi a locuit în mijlocul poporul Său, ca Cristos, Fiul. Este asta corect? Cristos a fost Fiul lui Dumnezeu.

E-181 Acum El este Cristos, Duhul Sfânt, care este Ungerea. Cristos înseamnă „cel uns," şi Acel uns asupra poporului, Cristos cu noi, Duhul Sfânt. Acesta este Cristos cu noi, în noi. Voi credeţi asta? Fi ţi foarte reverenţi doar pentru un moment, în tăcere. Acum este El acelaşi?

E-182 Eu cred căci cu un timp în urmă am primit o chemare, şi a spus că oamenii se căţărau peste scaune şi lucruri jos aici. Noi vom vorbi despre aceea mai târziu în vreun serviciu de biserică. I-am spus lui Billy atunci, dacă ei urmau să se roage pentru bolnavi, dacă erau atât de mulţi jos acolo, să le împartă cartonaşe de rugăciune. El a spus că le va da. Eu presupun că le-a dat.

E-183 Pentru ultimele două sau trei luni, de când o anumită ocazie despre ceva ce s-a întâmplat, slujba a ajuns la un astfel de punct până mi-a scăpat puţin din mână. Ei vedeau acel discernământ şi aşa mai departe, cum ar vorbi şi le spune oamenilor, chiar exact cum a făcut Domnul nostru când El a fost aici pe pământ. Voi toţi aţi văzut aceasta, eu presupun. Câţi de aici nu aţi văzut aceasta niciodată sau niciodată nu aţi văzut aceasta să lucreze? Să vă vedem mâinile, care niciodată nu aţi văzut aceasta. Oh! Niciodată nu au văzut-o lucrând. Ei bine, este un grup aici care niciodată nu au văzut aceasta, presupun că sunt străini. Noi nu ştim de unde vin oamenii.

E-184 Acesta este un tabernacol interdenominaţional. Noi nu suntem împotriva denominaţiunilor, dar noi-noi nici nu suntem pentru ele. Noi doar le lăsăm să meargă pe calea lor. Noi credem în a lua pe oameni... Dacă ei vor să meargă înapoi la denominaţiune, în regulă, atât timp cât ei trăiesc o viaţă Creştină. Noi suntem doar-doar o staţie de salvare a sufletelor aici. Asta-i ce este slujba mea pentru ei.

E-185 Acum, însă eu cred că Biblia învaţă, în Evrei 13:8, că Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi-n veci. Voi credeţi asta? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Bine, dacă El este acelaşi... Acum în timp ce voi toţi şedeţi foarte liniştiţi doar pentru un minut, eu vreau să vă vorbesc chiar drept din inima mea, şi apoi vom avea serviciul de vindecare. Vreau să vă întreb ceva. Dacă El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci, atunci cum a făcut El... Singurul fel cum ne putem da seama atunci, dacă El este un Duh, El ar acţiona în acelaşi fel cum a acţionat ieri. Este aceea corect? El ar acţiona în acelaşi fel cum a făcut El ieri. Cum a acţionat El ieri?

E-186 A fost El diferit de oricare alt om? El era doar un om, arăta ca un om. El era un om. El a fost născut, El era un om. El avea carne şi Sânge. El a suferit, El a gemut, El a trecut prin ispite. El era un om. Aceea-i corect, nu-i aşa?

E-187 Dar ce l-a făcut pe El Dumnezeu? Este că Duhul lui Dumnezeu era asupra Lui. El a fost unsul Mesia. Şi cum au ştiut ei că El era? Moise a spus, "Domnul Dumnezeul vostru va ridica un profet asemănător mie. Şi va veni la împlinire că cine nu va asculta acest Profet va fi stârpit de printre oameni." Acum, El era un profet. Atunci aştepta Israel după un profet? Ei au trebuit, dacă ei aşteptau după Mesia. Şi un Mesia ar fi un profet.

E-188 Acum să mergem doar prin aceasta doar o secundă, doar pentru câteva secunde, şi ascultaţi atenţi. Acum, păstraţi-vă gândul la Dumnezeu, căci noi nu ştim ce ar putea să facă Dumnezeu, nu ştiu ce-mi va spune El mie să fac.

E-189 Ştiu că noi avem un dar de prorocie în biserică. Fratele nostru N eville, el proroceşte peste oameni, care este măreţ. Noi apreciem asta. Noi ne-am referit la aceea tot timpul. Îi avem pe unii aici care vorbesc în limbi. Noi nu credem că oamenii trebuie să vorbească în limbi ca să aibă Duhul Sfânt. Nu există astfel de Scriptură pentru un lucru ca acela. Dar noi credem că există un dar al Duhului Sfânt care vorbeşte în limbi, noi îl avem în biserica noastră. Dar noi îi facem... Noi nu mergem în a ne agita. Noi credem că Acesta este Glasul lui Dumnezeu. Noi vorbim când Duhul Sfânt vorbeşte, şi lăsăm ca aceea să vină numai de trei ori. Şi trebuie să... nu poate să fie în timp ce predic sau în rânduială, căci duhul prorocilor este supus prorocilor. Vedeţi? Acesta trebuie dus la împlinire în dreptul Bibliei. Nimeni nu poate spune că nu există un astfel de lucru ca darul Duhului Sfânt şi să vorbească în limbi. Noi ştim asta. Biblia învaţă aceasta, şi noi credem în aceea. Şi mulţumesc lui Dumnezeu că noi o avem în biserica noastră aici! Noi avem daruri de prorocie, ele trebuie întâi să fie examinate şi să vedem dacă ele sunt corecte sau nu, şi apoi darul de prorocie.

E-190 Apoi există un profet. Acum, aceea, acum tu vi într-o slujbă. 191 Acelea sunt daruri, ele sunt, vorbirea în limbi, şi tălmăcirea limbilor, şi cunoştinţa, şi înţelepciunea, şi discernămintele, şi aşa mai departe. Acelea sunt toate daruri.

E-192 Dar atunci acolo sunt cinci slujbe. Prima este apostoli, profeţi, învăţători, evanghelişti, şi păstori. Acelea sunt slujbe ordinate de Dumnezeu. Oamenii le ţin, vedeţi. Ele nu sunt, nu pot... Tu nu le poţi dori, tu nu te poţi ruga pentru ele; ele sunt date în mod suveran, tu eşti născut.

E-193 Un profet nu este un profet dacă cineva îşi pune mâinile peste el şi îl face un profet. Un profet este născut din pântecele mamei lui, este un profet, vedeţi, aşa că el este întotdeauna un profet. Vedeţi?

E-194 Dumnezeu i-a spus lui Ieremia, a spus, "Chiar înainte să fi zămislit în pântecele mamei tale," a spus, "Eu te-am cunoscut şi te-am sfinţit şi te-am rânduit un profet la naţiuni." Aşa este. Vedeţi? Moise, înainte să se nască, a fost un copil potrivit. El era profetul Domnului. Toţi ceilalţi care veneau. Cristos a fost Fiul lui Dumnezeu, din grădina Edenului. Aşa este. Vedeţi, darurile şi chemările sunt fără pocăinţă.

E-195 Dar darurile sunt date Trupului. Acum noi recunoaştem asta, noi recunoaştem toate darurile acestea.

E-196 Acum să vedem ce a fost Isus printre noi, să vedem ce a fost El în urmă acolo. Noi aflăm când El a început mai întâi slujba Lui... Acum, ascultă atent, străinule. Când El a început mai întâi slujba Lui, în Sfântul Ioan, 1-ul capitol, am aflat după ce El a fost botezat, după ce El a venit... El s-a născut şi a ajuns la vârsta de treizeci de ani, El a fost botezat de Ioan. Duhul Sfânt a venit jos ca un porumbel şi a coborât asupra Lui, şi a venit un Glas şi a zis, "Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care..." Originalul adevărat Grecesc a spus, "În Care Eu sunt mulţumit să locuiesc." A spus, "În care Eu sunt mulţumit, în Care-în Care Eu sunt mulţumit să locuiesc." Dar, vedeţi, aceea sună puţin de-a-ndoaselea de la noi, şi verbul înaintea adverbului, dar de fapt aceasta este, "În Care Eu sunt mulţumit să locuiesc." Căci, Cristos, Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine. Noi ştim asta.

E-197 Acum, imediat El a mers patruzeci de zile în pustie, ispitit de diavolul. Atunci El a venit înainte cu slujba Lui, a început să se roage pentru bolnavi.

E-198 Şi după o vreme, acolo a venit sus un om cu numele de Simon Petru, un pescar bătrân, neînvăţat, nici măcar nu-şi putea scrie numele. Andrei i-a spus despre acest Ins care el a crezut să fie Mesia. "Nonsens!"

E-199 A venit sus la El. Şi de îndată ce a păşit în Prezenţa lui Isus, Isus a spus, "Numele tău este Simon, şi tu eşti fiul lui Iona." El a ştiut că ceva s-a întâmplat. El a ştiut că acela era Fiul lui Dumnezeu. Şi I-a făcut plăcere să-i dea cheile Împărăţiei, l-a făcut capul bisericii.

E-200 Acolo era un ins stând acolo, cu numele de Filip. Filip a văzut aceasta, şi s-a gândit, "Minunat! Eu cunosc un om care este un cunoscător al Bibliei, locuieşte cam la cincisprezece mile în jurul muntelui. Eu voi fugi roata şi-i spun. Numele lui este Natanael."

E-201 A alergat în jur acolo foarte repede în ziua aceea. Dimineaţa următoare a ajuns acolo, poate la crăpatul zilei. A alergat sus şi a bătut la uşă. Şi D-na Natanael a spus, "Ei bine, el este afară în livadă acolo, Filip." Prietenul lui, a mers acolo afară, şi el era pe genunchi, se ruga. De îndată ce s-a ridicat de pe genunchi, Filip a spus, ,,Vino, să vezi pe Cine am aflat! Isus din Nazaret, fiul lui Iosif."

E-202 Acum acest religios, mare demnitar a spus, "Poate să fie ceva bun să vină din Nazaret?" El i-a dat un citat bun, lucru bun, a spus, "Să nu stai acasă şi să-l critici, să nu mergi să vorbeşti despre acesta. Doar vino, să te convingi. Vino, să vezi! Doar vino, află dacă poate ieşi ceva bun din Nazaret."

E-203 "Tu vrei să spui Mesia? Păi, să vină Mesia, El ar veni jos, şi jos din... Coridoarele Cerului ar fi coborâte jos, El ar veni chiar afară la palat. El ar veni la marea noastră organizaţie." Ei încă gândesc aşa, voi vedeţi, acesta trebuie să vină la organizaţia lor. "El ar veni drept la organizaţia noastră, ar umbla în jos pe boltele palatului acolo. Şi El s-ar duce afară în curţile din afară şi ar veni drept în sus până la tron, şi sus la Sfânta sfintelor, şi să zică, 'Eu sunt Mesia."' Mesia niciodată nu vine în felul acela. Mesia vine unde vrea El. El este suveran, El face cum îi place Lui.
A spus, "Ei bine," a spus, "vino şi vezi! Vino, să te convingi."

E-204 Nu sta în jur să spui, "Eu nu cred în treaba aceea de holy¬roller." Doar vino, află dacă este ceva privitor la Acesta.

E-205 Deci el, pe drum înspre acolo, îi pot auzi vorbind. Radeţi să, v-ar place să auziţi despre ce vorbeau ei? Să ascultăm şi să vedem ce au spus ei. Eu cred, mergând de-a lungul marginii drumului, voi ştiţi, Filip a spus, "Tu şti, Natanael, eu ştiu că tu eşti un student al Bibliei, aşa că vreau să te întreb ceva. Noi aşteptăm după un Mesia, nu-i aşa?"

E-206 "Oh, da, noi ajungem în ultimele zile pentru această generaţie şi aceasta, eu cred că este generaţia care îl va vedea pe Mesia." Acum ascultaţi. "Oh, dar iată-ne aici, noi nici măcar nu suntem o naţiune, noi suntem toţi împrăştiaţi afară prin popor. Cum putem noi? Toată aceasta!" Dumnezeu vine în ceasul în care nu vă gândiţi. Aceea este când El este acolo.

E-207 El a spus, "Dar, aşteaptă un minut, ce fel de persoană va fi acest Mesia?"
"Oh, Moise, învăţătorul nostru, ne-a spus că El va fi un profet."

E-208 "Eu am să-ţi spun despre acest Isus din Nazaret. Îţi aminteşti de acel pescar bătrân neştiutor de la care ai cumpărat peştele acela de data aceea, ai adus, ai cumpărat de la el, şi el nu a putut semna chitanţa, nu avea destulă pregătire?"

E-209 "Da! Oh, oh, da, aha. Iona şi băiatul lui Iona. Da, am cumpărat de la Iona, de asemenea."

E-210 "Bine, acum, şti ceva? Petru a venit pe acolo..." Sau Simon, adică, numele lui era Simon atunci. El a spus, "Simon a venit acolo la adunarea Lui. Şi numai ce a păşit sus, el... Îţi aminteşti cum Simon obişnuia să ne spună că tatăl lui i-a spus că 'Să nu fi înşelat, pentru că acolo vor fi mulţi profeţi falşi înainte de adevăratul Mesia.' Şi asta-i adevărat. 'Multe mesaje false vor merge înainte.' Dar a spus, 'Tu vei şti când vine Mesajul adevărat, pentru că, reţine, noi Iudeii credem că acest Mesia va fi un profet.' Noi credem profeţii noştri."

E-211 Întrebaţi un Iudeu acum. Israel, când ei iau acea Biblie chiar acolo acum, venind sus din Iran şi lucruri, ei O citesc. Ei spun, "Dacă acel Isus a fost Mesia, să-L vedem să facă semnul profetului, noi Îl vom crede." Da, domnule. Ei ştiu că acei profeţi sunt adevăraţi.

E-212 Deci Natanael trebuie că a spus, "Oh, eu cred că Mesia va fi un profet, pentru că Moise a spus, ,Domnul Dumnezeul nostru va ridica un profet."'

E-213 "Bine, când el a văzut aceea, acel Simon despre care vorbeşti, El a spus, ,Numele tău este Simon, şi tu eşti fiul lui Iona.' Nu numai că El l-a cunoscut pe el, dar El l-a cunoscut pe acel tată Fariseu bătrân evlavios al lui."
"Ah! Eu nu pot crede asta. Tu te-ai implicat adânc."

E-214 A spus, "Oh, nu, nu m-am implicat! Tu să vi, să afli. Vino, să vezi! Vino!" Înainte de-a lungul drumului, au mers.

E-215 În sfârşit el a păşit în Prezenţa unde era Isus, poate stând afară în audienţă pe undeva. Isus stând acolo, privind în jur. După o vreme El s-a uitat afară, şi El l-a văzut pe Natanael stând acolo afară, El a spus, "Iată un Israelit, în care nu este viclenie!" Aceea a luat scrobeala afară din el. Aceea a lăsat vântul afară din pânze. "Iată un Israelit, în care nu este viclenie!"

E-216 "Acela-i Dumnezeu," a spus el. "Rabunule," înseamnă învăţător, "Rabunule, când m-ai cunoscut Tu vreodată? Eu nu Te-am întâlnit înainte, Eu sunt un străin în această adunare, niciodată nu am fost aici înainte. Cum să mă cunoşti Tu vreodată?"

E-217 El a spus, "Înainte să te cheme Filip, când ai fost sub pom, Eu te-am văzut."

E-218 Acela era Isus ieri. Este aceea corect? Dacă El este acelaşi, El este acelaşi astăzi. Să luăm o altă naţiune de oameni. Acolo era o naţiune de oameni...

E-219 Acolo erau numai trei naţiuni de oameni, şi aceia sunt poporul lui Ham, Sem, şi Iafet. Vedeţi? Aceea este exact. Acolo este unde, la Cincizecime, unde Evanghelia a mers la Iudei, apoi la Samariteni, şi apoi la Neamuri. Vedeţi, poporul lui Ham, Sem, şi Iafet, sunt-sunt cele trei naţiuni. Acum, acolo sunt două naţiuni din ele care aşteaptă după un Mesia; nu noi Neamurile. Noi am avut o măciucă pe spate, noi am fost păgâni, închinându¬ne la idoli; dar nu-nu Ham şi Sem.

E-220 Acum, acolo este alta acum, cealaltă naţiune au fost Samaritenii, care erau jumătate Iudei şi Neamuri, cauzată prin căsătoria păcatului lui Core acolo, şi ei au deviat. Şi ei au crezut în Dumnezeu, ei aşteptau după un Mesia. Astfel Isus a mers, reprezentându-Se înaintea lor. El a venit la Iudei, ai Lui Proprii, dar El avea nevoie să meargă pe la Samaria. Sfântul Ioan 4, aţi citit vreodată aceasta? Şi El avea nevoie să meargă pe la Samaria. Astfel El a venit la cetatea Sicar, aşa că El doar i-a trimis pe ucenicii Lui înăuntru să cumpere nişte provizii. Şi în timp ce ei erau plecaţi...

E-221 Dacă aţi fost vreodată acolo, aceasta este o panoramă, o fântână, acolo este o pompă a cetăţii, parcă, unde ei lăsau apa în jos. Voi ştiţi, femeile vin şi iau tamburul şi lasă găleata în jos, scoate apa, o pun pe capul lor. Şi acum femeile de faimă rea, femeile stricate, ele nu puteau veni cu femeile bune. Ele nu aveau nici o asociere împreună în zilele acelea. O femeie era stricată, ea stătea în grupul ei propriu. Nu astăzi; ele sunt toate împreună, dar ele doar... dar ele, este întocmai cum ciocăneşti în mijlocul unui ou, tu îl faci tot o lumină roşie, vedeţi. Astfel atunci, ele, astfel aceasta umple...

E-222 Femeie de faimă rea vine acolo afară, pe la unsprezece treizeci sau doisprezece fără un sfert, pe la acest timp din zi, ea vine umblând acolo să ia o găleată de apă. Şi ea lasă... pune... eu o pot vedea să pună pivotul aici şi tamburul, o lasă în jos în fântână, să scoată o găleată de apă. Şi chiar pe la timpul când a început s-o aducă sus, a auzit pe cineva să spună. "Femeie, adă-Mi să beau." Şi ea s-a uitat acolo şi acolo era un Iudeu. Acum, ei nu aveau nici o afacere unii cu alţii.

E-223 Om de vârstă mijlocie, El avea cam treizeci. Dar Biblia a spus că El arăta de cincizeci, voi ştiţi asta. El a spus, "Tu spui că Tu l-ai văzut pe Abraham, şi Tu eşti un om nici peste vârsta de cincizeci de ani." El avea numai treizeci. Vedeţi? A spus... eu bănuiesc că slujba Lui L-a tras în jos destul de mult. Astfel el a spus, "Tu zici că Tu l-ai văzut pe Abraham, acum noi ştim că Tu ai un drac."

E-224 El a spus, "Înainte să fie Abraham, EU SUNT." Vedeţi, El era Dumnezeul lui Abraham. Sigur, El era. El a spus, "Înainte să fie Abraham, EU SUNT." Sigur.

E-225 Şi acum, acolo şade El la fântână, El a spus, "Femeie, adă¬Mi să beau."

E-226 Ea a spus, "Nu este obiceiul. Noi avem o segregaţie aici." Cum obişnuiau să aibă în Sud, cu negri şi albi, vedeţi. Ea a spus, "Noi avem segregaţie aici. Nu-i obiceiul ca Tu să-mi ceri, Tu (un Iudeu) îmi ceri (o femeie din Samaria) să aduc vreo favoare, orice. Noi nu avem afaceri unii cu alţii." Ea era o femeie mică prostituată, voi ştiţi. Astfel, probabil o femeie mică drăguţă. Şi ea stătea acolo, poate buclele ei toate în jos pe faţa ei, voi ştiţi, şi a fost afară toată noaptea. Şi-şi astfel ea a zis, şi ea a zis, "Nu este obiceiul ca Tu să-mi ceri mie, o femeie din Samaria, aşa ceva."

E-227 El a spus, "Femeie, dacă tu ştiai Cine îţi vorbea, şi tu ştiai cu Cine vorbeai tu, tu mi-ai cere Mie de băut." Acela era Mesia ieri, vedeţi. "Tu mi-ai cere Mie de băut, Eu ţi-aş da apă după care nu vi să scoţi de aici."

E-228 "Păi," a spus ea, "fântâna este adâncă, şi Tu nu ai nimic cu ce să tragi, de unde să-mi dai tu ceva apă?" A spus, "Părintele nostru Iacob!" Vedeţi, ea era Samariteancă, dar ea l-a chemat pe Iacob părintele ei, de asemenea. "A părintelui nostru, Iacob a băut din această fântână, vitele lui, familia lui. Şi totuşi Tu spui că Tu ai apă mai bună decât aceasta?" A spus, "Tu zici 'vă închinaţi,' Tu fiind un Iudeu, Tu zici 'Ierusalim.' Noi zicem în acest munte."

E-229 El a spus, "Femeie, vine timpul, şi acum este, acela când adevăraţii închinători se vor închina lui Dumnezeu în Duhul, pentru că Dumnezeu este un Duh." Vedeţi? "Tatăl caută din aceia să facă aşa."
Ce făcea El? El vorbea cu ea, să-i contacteze duhul.
Vedeţi? Acum, reţineţi, El trebuia să fie Mesia, înaintea acelor Samariteni. Şi în mod direct El a aflat necazul ei. Câţi ştiu care a fost acesta? Sigur. Ea trăia cu al şaselea bărbat al ei.
Deci, vedeţi voi, este greşit când aveţi un bărbat în viaţă, este în, şi-şi aşa mai departe, şi să meargă afară. Şi doar pentru orice cauză, să lase o femeie, şi să se căsătorească cu ea, şi să meargă să se căsătorească cu alta, să se căsătorească cu alta, să se căsătorească cu alta, voi nu ar trebui să faceţi asta. Astfel El a spus, ea...
Atunci ea, eu bănuiesc că trăia fără chiar să fie căsătorită cu ei. Ar fi putut să nu fie niciodată căsătorită cu ei. Ea ar fi putut să nu fie chiar niciodată căsătorită. Astfel ea a spus toate lucrurile acestea rele, voi ştiţi, a făcut tot lucrul acesta rău.
Astfel atunci în timp ce El stătea acolo, uitându-se la ea în felul acela, El a spus, "Du-te, adă-Mi de băut." Şi ea a spus... "Dar dacă ai fi ştiut cu Cine vorbeai, tu mi-ai fi cerut Mie de băut. Eu îţi voi aduce apă ca tu să nu vi... Eu îţi voi da apă, ca să nu vi aici să bei." Atunci El a zis, "Du-te, ia-ţi bărbatul şi vino aici."
Ea a spus, "Domnule, eu nu am bărbat."
"Oh," a zis El, "tu ai spus bine. Tu ai ayut cinci bărbaţi, şi acela pe care-l ai acum nu este bărbatul tău. În aceasta tu ai spus bine." Ea, ascultaţi, acea femeie... Acum când...
Cum L-au chemat Iudeii când ei L-au văzut să facă aceasta?
L-au recunoscut ei pe El a fi Mesia? Nu. Ce au spus ei că El era? "Beelzebul, un ghicitor," au spus, "acea putere era Beelzebul." Şi ei au numit Duhul lui Dumnezeu, care făcea acel discernământ, "un lucru necurat."
El a spus, "Să vorbiţi un cuvânt împotriva Mea, Eu vă voi ierta. Dar într-o zi vine Duhul Sfânt, să facă acelaşi lucru; şi voi să vorbiţi un singur cuvânt împotriva Acestuia, niciodată nu vi se va ierta acest lucru."

E-230 Astfel voi vedeţi unde suntem astăzi, dacă s-a întâmplat să fie astăzi. "Un singur cuvânt împotriva Acestuia, niciodată nu se va ierta, nici în această lume sau în lumea ce urmează să vină." Astfel voi vedeţi ce a făcut această generaţie. Acum gândiţi-vă la aceasta. Gândiţi tare. Cântăriţi aceste Cuvinte solemne.

E-231 Acum, Iudeii au spus, "Acest Om face aceste lucruri prin Beelzebul. El este un drac, ghicitor." Noi ştim că ghicitoria este un drac. Astfel el a spus, "Acest om este un ghicitor."

E-232 Astfel El i-a iertat pentru că L-au chemat un ghicitor. Dar după ce El a murit şi Duhul Sfânt a venit înapoi, atunci a fost diferit. Vedeţi? Şi aceea, aceea este către generaţia Neamurilor. Acum observaţi.
Acum, Iudeii deja au văzut aceasta, au condamnat-o.

E-233 Samaritenii au primit acest lucru, şi ea a spus, "Domnule, eu înţeleg că Tu eşti un Profet." Ce o să faci tu cu aceasta, Samariteanule? "Eu înţeleg că Tu eşti un Profet. Noi ştim căci când vine Mesia, El ne va spune aceste lucruri." Vedeţi, ei au cunoscut pe Mesia, Cine ar fi El. A spus, "Noi ştim că Mesia, care se cheamă Cristos, când El vine El ne va spune aceste lucruri. Dar Cine eşti Tu? Eşti Tu profetul Lui?"
El a spus, "Eu sunt Acela. Eu sunt Acela."

E-234 Şi pe baza aceasta! Acum ascultaţi. Pe baza aceasta, ea şi-a lăsat vasul de apă şi a alergat în cetate, şi vine să spună oamenilor pe străzi, alergând prin cetate, a spus, "Veniţi, să vedeţi un Om Care mi-a spus lucrurile care le-am făcut! Nu este acesta chiar Mesia?" Şi Biblia a spus că toată cetatea a crezut în El pentru că femeia a spus aceasta, că El le-a spus, căci El era Mesia.

E-235 Acum, dacă acela a fost semnul lui Mesia ieri, şi El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci, acesta va fi acelaşi semn astăzi. Este asta aşa? Câţi vor fi de acord cu asta? Sigur, da, este acelaşi. În regulă.

E-236 Acum, va fi acesta vreun om diferit? Nu. El a iubit, El a strigat, El a plâns, El a dormit, El a mers în pustie, a mers la pescuit, a făcut chiar ca oricare altul. El era doar un om, vedeţi, dar totuşi El era Mesia cel uns.

E-237 Acum, acum ne amintim acolo în Biblie, care ne spune în urmă de tot, unde noi mergem la multe Scripturi şi dovedim că Biblia pretinde că acolo va fi "O zi care nu va fi nici noapte nici ziuă," doar o zi mohorâtă, organizaţii şi biserică, şi suficient ca să fi mântuit, "dar în timpul serii va fi Lumină." Câţi au citit vreodată aceea în Biblie? Sigur. Vedeţi?

E-238 Acum, cu alte cuvinte, soarele răsare în Răsărit şi apune în Apus. Acelaşi soare care răsare în Răsărit, apune în Apus. Ei bine, când Fiul lui Dumnezeu, F-i-u-1, a răsărit în Răsărit, peste poporul Răsăritean. Civilizaţia călătoreşte, călătoreşte cu soarele, şi noi suntem la coasta de Vest acum. Dacă te duci dincolo, tu mergi în China, înapoi în Est din nou. Astfel atunci acelaşi Fiu care a strălucit în Est străluceşte acum în Vest, cu acelaşi botez al Duhului Sfânt, aceleaşi semne, aceleaşi minuni, acelaşi Mesia. Este aceasta corect? "Va fi Lumină în timpul serii, cărarea spre Glorie cu siguranţă o vei găsi." Aşa este.

E-239 Noi suntem în timpul serii, Lumina de seară. Soarele se duce jos. Mesia este în mijlocul nostru. Fiul lui Dumnezeu, în forma Duhului Sfânt, este în mijlocul nostru. Credeţi voi asta? [Adunarea spune, "Amin" – Ed.] Mă credeţi voi că sunt slujitorul Lui? ["Amin."] Credeţi că ce vă spun eu este Adevărul? ["Amin."] Credeţi povestea despre acel Înger ieri dimineaţa, alaltăieri dimineaţa? ["Amin."] Credeţi aceasta? ["Amin."] Atunci lăsaţi ca Dumnezeul din Cer, lăsaţi ca Dumnezeul care mi-a apărut în forma acelui curcubeu, să vorbească El. Şi să-mi fie trupul dedicat Lui, sufletul meu, duhul, şi mintea, să fie dedicate spre slava Lui. Când am căutat după acea ultimă veveriţă, şi am ştiut că va fi ultima, au fost chiar atunci trei minute până la ora zece, şi am spus că va fi până la ora zece.
Voi ştiţi, El a spus, "Spune ce vrei. Aceasta va fi în felul acela." El niciodată nu a dat încă greş, orice. "Doar spune ce vrei."
Dar a opta oară care s-a făcut vreodată, a fost asupra unei femei mici. Ea şade înapoi acolo acum, eu presupun. Îl văd pe Fratele Wright aşezat aici. Hattie Wright, când ea a cerut ca cei doi copii ai ei... Iat-o acolo, chiar acolo acum. Pentru salvarea celor doi copii ai ei, (nu a fost?), au fost ferm împotriva acesteia. Am spus, "Îţi dau copiii tăi, în Numele lui Isus Cristos." Ei au căzut drept peste poala ei.

E-240 Ed Da ul ton, Baptist şezând aici, de jos din Kentucky, şezând chiar aici. Câţi copii ai, Ed? Doisprezece copii. Stând chiar aici, el a cerut după copiii lui. Am păşit afară din clădire. Ed a venit din nou la mine; am spus, "Ed."
Duhul Sfânt a fost peste mine, a spus, "Dă-i aceasta lui. Dă-i."

E-241 Am spus, "Eu îţi dau copiii tăi." Fiecare din ei, salvat şi botezat. Acolo era adolescentul lui şezând acasă, aşteptând, plângând, a fost salvat de când a fost aici sus. Acest frate Baptist de jos din... Oh, oh, cât de minunat este El când El vorbeşte!

E-242 Eu îi cer Lui acum, spre slava Lui, să Se arate, că El este Cristos, că eu spun Adevărul.

E-243 Acum, ca necredinciosul să nu aibă nici o scăpare. Eu vreau ca oamenii care sunt înăuntru aici, care sunt bolnavi şi în nevoie, au nevoie de Dumnezeu, care nu-i cunosc, străini în porţile noastre, oameni pe care nu-i cunosc, care sunt aici, şi voi aveţi o nevoie de la Dumnezeu, ridicaţi-vă mâinile sus. Oameni peste tot. Aceea, în regulă, doar cam în general peste tot, eu presupun. Oameni pe care nu-i cunosc. Dacă chem pe cineva pe care îl cunosc, că pe acela îl cunosc şi voi mă cunoaşteţi pe mine, şi¬şi suntem cunoscuţi unul cu altul, să nu spuneţi nimic, doar voi doar păstraţi-vă tăcerea. Dacă El este Fiul lui Dumnezeu, care El este, şi Mesajul meu este corect, şi acel Înger...

E-244 Când au fost trei minute până la ora zece, am spus, "O Dumnezeule, Care mi-ai apărut cu un timp în urmă în acel curcubeu, sunt trei minute. Nu văd nici o veveriţă. Sunt trei minute, Tu va trebui să-mi aduci una mie." Şi Dumnezeu fiind Judecătorul meu, eu o spun solemn cu mâna mea pe Biblie. Nu cred în a jura, Biblia nu spune aceea; Ea spune să nu facem aceea. Dar Dumnezeu este Judecătorul meu, o veveriţă a fugit drept în jos pe pom şi s-a aşezat chiar exact cum trebuie. El niciodată nu a dat greş; El niciodată nu a făcut-o. Mulţi dintre ei sunt aici prezenţi să ştie acele lucruri. Eu ştiu că El, acelaşi Dumnezeu, este aici.

E-245 Sunt împărţite cartonaşe de rugăciune. Eu nu le vreau. Noi îi vom lăsa să se facă rugăciune pentru ei în câteva minute, ei vor veni sus în rând. Eu nu vreau persoane care sunt-care sunt aici, sau oricare.

E-246 Eu vreau străini. Vreau persoane care nu mă cunosc. Vreau să vă puneţi în minte, vreau să începeţi să vă gândiţi şi să vă rugaţi, şi să ziceţi, "Dumnezeule, omul acela nu mă cunoaşte."

E-247 Şi într-o zi o femeie mică s-a împins printr-o mulţime. Ea avea o scurgere de sânge. Şi a spus...

E-248 Când ei toţi spuneau, "Iată-Laici! Uitaţi-vă la El! Acolo este acel Galilean," şi aşa mai departe. Toţi acei rabini şi aşa mai departe stăteau acolo, zicând, "Învăţătorule, noi căutăm după un semn de la Tine," şi aşa mai departe în felul acela.

E-249 Această femeie mică a spus, "Eu cred că El este Fiul lui Dumnezeu. Şi cred că dacă mă pot măcar atinge de marginea hainei Lui, mă voi face bine." Câţi ştiţi asta? Ea L-a atins.

E-250 Nu că El putea să simtă; dar El s-a oprit şi s-a întors în jur, a spus, "Cine M-a atins? Cineva M-a atins." Toţi au fost foarte tăcuţi. A spus, "Cineva M-a atins." A spus, "Cine M-a atins?"

E-251 Şi El s-a uitat în jur până când El a găsit-o pe femeia mică. Ea nu se putea ascunde. Să nu o poată găsi. A găsit-o şi a spus, "Credinţa ta te-a salvat." A zis, i-a spus, scurgerea ei de sânge a fost salvată pen-... oprită, din cauză că ea a crezut, şi credinţa ei a atins haina Lui. Voi credeţi asta? În regulă.

E-252 Acum, este El un Mare Preot astăzi care şade la dreapta lui Dumnezeu, făcând mijlociri asupra mărturisirii noastre? Spune Biblia că El este Marele Preot care poate să fie atins de simţurile infirmităţii noastre? Este asta corect? În regulă, dacă eşti bolnav, începe să te rogi, spune, "Doamne Dumnezeule, eu tocmai am auzit un Mesaj. Eu-eu nu-l cunosc pe acest om. Eu sunt-eu sunt aici în tabernacol. Eu nu vin aici, aceasta nu este biserica mea casă. Eu sunt de altundeva. Eu sunt din afara oraşului, eu sunt de altundeva. Eu nu îl cunosc pe om. Dar el o face, se pare să o facă aşa de sigur că acesta eşti Tu, şi a spus că Te-ai arătat lui, că Mesajul lui era corect, şi cum faci Tu aceste lucruri. Acum, eu nu îl cunosc pe om, dar te cunosc pe Tine. Deci dacă el s-a dedicat Ţie, şi Tu îi foloseşti trupul să vorbeşti Propriile Tale Cuvinte prin el, lasă-l să-mi vorbească mie. Lasă-mă să-Ţi ating haina, Doamne." Şi vedeţi dacă El o face sau nu! Vedeţi dacă El este Dumnezeu.

E-253 Dacă El încă este Dumnezeu, El îmi poate folosi buzele să vorbesc aceleaşi cuvinte care El le-ar folosi, pentru că El nu are buze afară de ale mele şi ale voastre. El nu are ochi afară de ai noştri. Astfel El doar vine jos şi funcţionează Biserica Lui prin trupul nostru. Voi credeţi asta? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Funcţionează, El însuşi! Asta-i ce El a spus. "Lucrările care le fac Eu, voi veţi face la fel." Este asta corect? ["Amin."] "Aceleaşi lucrări, veţi face voi." Acelea erau lucrările care El le-a făcut, să dovedească că El era Mesia. Acum, dacă El este Mesia, şi El este, atunci, aceea fiind adevărat, atunci El face aceleaşi lucrări chiar acum, prin Biserica Lui, care El le-a făcut atunci. Aceea dovedeşte că este corect, indiferent de toate denominaţiunile voastre. Oh, aleluia!

E-254 Micuţul bătrân Fratele Kidd şi Sora Kidd şezând aici, ei amândoi, şi sunt în vârstă de optzeci de ani, predicând înainte să mă nasc. Aici a zăcut el cealaltă dimineaţă, murind, cu un cancer, cu vreo doi ani în urmă, tăind prin prostata lui; sus de tot în Ohio. Au fost foarte scumpi prieteni de-ai mei. Sora Kidd m¬a chemat, a spus, "Billy, mai bine să te grăbeşti. El doar moare, chiar moare acum." Şi eu şi Billy aproape că am ars maşina aceea uzată a mea, ajungând sus acolo.

E-255 Când am ajuns acolo în cameră, de îndată ce am ajuns acolo, Duhul Sfânt a vorbit, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL."

E-256 Acolo stă el, un martor spre slava lui Dumnezeu, chiar l-a avut pe doctorul lui tot sfâşiat. Este doar că, El este Dumnezeu! Aş putea eu să fac asta? Nu, domnule! Cuvintele mele nu sunt mai mult decât ale oricărui om. Dar aceea a fost AŞA VORBEŞTE DOMNUL! Amin.

E-257 Ani în urmă, jos în munţii din Kentucky, o mică Biserică a lui Dumnezeu veche, sau careva din ele, cărând în sus şi-n jos pe marginea dealurilor, bătând afară porumb cu o bucată de material, cu bătrâna mamă Kidd, să hrănească o grămadă de copii; spălând peste o troacă, să-l trimită pe soţul ei afară în câmp.

E-258 Şi iată-i aici octogenari, şezând sus aici astăzi, savurând Evanghelia lui Isus Cristos, conducând o sută şi ceva de mile Duminică dimineaţa, fiecare Duminică când predic aici jos, dacă ei pot să audă despre aceasta. Sigur, noi le trimitem o invitaţie, ei vor să vină. Binecuvântez micuţele lor inimi bătrâne. Aşa este. Vreau ca fiecare persoană de aici să-şi dea mâinile în dimineaţa aceasta, dacă ei pot, să-i binecuvântaţi.
Acum rugaţi-vă.

E-259 O, sunt aşa de bucuros să ştiu că El este Dumnezeu. Ce simţământ! Voi ziceţi, "De ce tragi de timp, Frate Branham?" Eu aştept după El. Este o... Eu am predicat. Aceasta este altă ungere.

E-260 Şi dacă El va veni şi o va face, câţi de aici atunci, care sunt bolnavi, îl vor accepta pe El ca Vindecător al lor? Doar ridicaţi¬vă mâinile, toate persoanele bolnave, dacă El va-dacă El o va face. Ridicaţi-vă mâinile, toţi care sunt bolnavi, care pot vedea că Mesia, Cristos, este în mijlocul poporului, vorbind.

E-261 Rugaţi-vă. Credeţi. Eu voi consacra pe această parte a casei. Am aşa de mulţi rugându-se. Eu văd ungerea.

E-262 Priviţi. Câţi aţi auzit că, acel Stâlp de Foc acolo, pe care ştiinţa îl are atârnând în Washington, DC? Voi o ştiţi. Aici este poza despre Acesta, chiar aici, acelaşi Stâlp de Foc care l-a condus pe Moise. Când chiar şi ştiinţa a spus, "Într-o zi acesta va fi pe rafturile magazinului de zece-cenţi. Singura Fiinţă supranaturală care a fost vreodată fotografiată."

E-263 Chiar acelaşi Înger este chiar aici la amvon chiar acum. Căutaţi-l. Eu vă provoc să credeţi aceasta. Voi străinii, voi să credeţi.

E-264 Acum eu doar trebuie să urmăresc unde Îl văd să meargă. Fiţi reverenţi, toţi, în Prezenţa Lui, acea Teamă.

E-265 Eu văd un bărbat. Iată-l aici. El şade la stânga mea, chiar înapoi aici în colţ. El suferă cu boală de sinuzită şi boală de stomac. Tu crezi cu toată inima. Eşti un străin pentru mine. Acela-i Dl. Wells. Acela este numele tău, Dl. Wells. Tu nu eşti de aici. Eşti dintr-un loc numit Aurora, Illinois. Asta-i adevărat. Este adevărat? Eu sunt străin faţă de tine. Dacă asta-i corect, ridică-ţi mâinile sus. Ridică-te sus în picioare. Isus Cristos te face bine.
Tu crezi acum? "Dacă tu poţi crede."

E-266 Acum, acolo, insul acela, nu l-am văzut în viaţa mea, şi perfect străin printre noi. El este din alt stat. Şi Duhul Sfânt, acum, orice i-a spus El lui, eu nu voi şti până când nu voi lua acea bandă din nou. Aceasta-i ungerea care vine peste tine. Dar omul ştie.

E-267 Ce ţi s-a spus este adevărul. Este asta aşa, domnule? Da. Noi suntem străini. Acolo este, el să fie martor despre el însuşi.
Cine a făcut asta? Mesia, Cristos.

E-268 Aici este o doamnă aşezată chiar înapoi afară aici, în mijlocul poporului, chiar aici. Vedeţi Lumina aceea peste ea? Ea suferă cu o boală de piele. D-na. Pitman, tu eşti din Owensboro. Dacă tu eşti o străină, dă din mână. Sunt acele lucruri adevărate? Dă din mână. Dumnezeu te-a vindecat. Niciodată nu am văzut-o pe femeie, încă, numai în viziune.

E-269 Ca voi să puteţi şti, chiar dincolo de tine este o femeie numită Ellis, D-na. Ellis, o femeie tânără. Ea are boală de femei. Ea este o străină de asemenea. Dacă asta-i aşa, dă din mână. Este aceea mama ta aşezată alături de tine acolo? Este o doamnă şezând acolo, suferă cu o frică, un complex de frică asupra ei. Dacă aceea este aşa, ridică-ţi mâna sus, doamnă. În regulă. Frica s-a dus. Te poţi duce acasă, fi bine. Eu vă provoc să credeţi.

E-270 Mult înapoi în spate, în colţ, mult înapoi, un bărbat din Minnesota, cu boală de spate. Numele tău este DL Carson. Ridică-te sus în picioare. Boala ta de spate s-a dus. Isus Cristos te face bine.

E-271 Chiar în spate înapoi aici, o doamnă suferă. Ea este din afara oraşului. Ea este dintr-un loc numit Blue Island. Ea are boală de inimă. Aceea este lângă Chicago. D-na. Braiden, ridică-te sus, acceptă-ţi vindecarea. Mergi acasă şi fi bine, în Numele lui Isus Cristos.

E-272 Voi credeţi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Cum este în această secţiune? Voi ştiţi că acela-i Mesia? Cum ştie un om?

E-273 Toate aceste persoane care au fost chemate, până acum, şi ştiu că eu nu ştiu nimic despre voi, ridicaţi-vă mâinile sus, voi toate persoanele care aţi fost chemate, înjur. Vedeţi acolo?

E-274 Acolo este cineva în spatele meu, se roagă, înapoi, acolo într¬o cameră. Este un ins tânăr, capul blond, se roagă pentru un verişor de afară din Kansas, are cancer. Vino înainte la uşă. Ai credinţă în Dumnezeu. Tu crezi?

E-275 Elmer, aceea era ceva legătură cu tine. Îl văd pe tatăl tău şezând acolo, soţia lui. Tensiune de sânge. Dacă tu crezi, Dumnezeu te va vindeca. Eu nu ştiu. Aşa este. Nu-i aşa? Tu să crezi cu toată inima ta.

E-276 Voi credeţi? Credeţi că Isus Cristos este Mesia? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Credeţi că Prezenţa Lui este aici? ["Amin."] Amintiţi-vă, când o femeie a atins haina lui Isus, El a slăbit. Virtute, tărie, a mers din EL Eu sunt chiar cam aproape dus acum. Voi credeţi? ["Amin."]
Atunci să ne aplecăm capetele doar un moment.

E-277 O Isuse, Mesia lui Dumnezeu, Tu eşti mereu aproape. Oamenii sunt conştienţi că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, că Tu eşti aici acum. Măreţele Tale semne şi minuni sunt dovedite. Binecuvântează-i, Tată. Binecuvântează-i, mă rog. Fie ca ei să creadă chiar acum, cu toată inima lor, că Tu, Mesia, eşti Acela care stai aici. Nimeni nu poate face aceea. Aceea este omeneşte imposibil, Doamne. Miracol, să vezi puterea lui Mesia să vină într-un loc mic, smerit ca acesta, pentru că Tu ai promis aceasta, Doamne. Pentru că harul Tău este aici să ne cinstească. Pentru că este promisiunea Ta să o faci, Tu ai făcut-o. Noi vedem că Tu nu părăseşti poporul Tău.

E-278 Acum, Tată, Dumnezeule, fie ca acei care au cartonaşe de rugăciune, venind în rândul de rugăciune, fie ca ei să aibă credinţă să creadă. O Dumnezeu Atotputernic, când se pun mâini peste ei, fie ca ei să meargă aici, bucurându-se, strigând, lăudând pe Dumnezeu, că ei sunt vindecaţi. Acordă aceasta, Doamne.

E-279 Şi lasă ca aceştia care au fost salvaţi, să ştie că nu există secrete cu Dumnezeu. Dumnezeu descoperă secretele inimii; El cunoaşte fiecare gând care este în mintea noastră. Acordă aceasta, Tată. Noi cerem în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-280 Acum, voi care aveţi cartonaşe de rugăciune, afară în audienţă, voi persoanele din jurul tabernacolului, în jur pe aici, care au cartonaşe de rugăciune, credeţi voi? Ridicaţi-vă mâinile. Şi credeţi că o fiinţă umană nu poate face asta. Aceea trebuie să vină de la Dumnezeu. Credeţi că este o promisiune a lui Dumnezeu, că Dumnezeu a spus că El o va face? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] În regulă. Atunci voi ştiţi că Cineva este aici în afară de om.

E-281 Eu iau solemn acest Cuvânt, înaintea lui Dumnezeu. Persoanele la care li s-a vorbit, oricare a fost, eu nu îi cunosc, şi ei nu mă cunosc pe mine. Ei sunt străini care doar au venit înăuntru la tabernacol aici, oriunde erau ei.

E-282 Eu văd nişte vedenii peste oameni aici care sunt în tabernacol, dar le las în pace, da, doar le las în pace.

E-283 Acele persoane care au fost chemate, oricare aţi fost, ca ceilalţi să poată vedea că sunteţi străini, ridicaţi-vă mâna. Vedeţi? Fiecare, toţi străini.

E-284 Ceva doar continuă să mă mişte. Eu văd o femeie de culoare să apară înaintea mea, tot timpul, are artrită şi tensiune de sânge. Da. Tu eşti o străină printre noi. Tu eşti din Memphis, D-na Sals. Acela-i numele tău. Eşti de prima dată aici. Il crezi pe Domnul, cu toată inima ta? Atunci te poţi duce acasă şi fi salvată, vindecată. Dumnezeu o ia pentru ea.

E-285 Credeţi cu toată inima voastră, fiecare. Ridicaţi-vă mâinile sus acum, fiecare. Credeţi cu toate inimile voastre. Puneţi-vă mâinile unul peste altul.
Vino aici, Frate Neville. Vino aici, oferă rugăciunea.

E-286 În timp ce ne avem capetele aplecate, Fratele Neville o să se roage.