E-1 Acesta este întotdeauna un privilegiu să vin la casa Domnului. Eu niciodată, în viaţa mea, nu am văzut niciodată că am regretat să vin în casa Lui. Acesta este un... Dar eu presupun că în dimineaţa aceasta este cam cel mai greu timp în care am venit vreodată. Da, asta-i adevărat. Astfel, lucruri se întâmplă în viaţă, noi ştim asta, ce trebuie să întâmpinăm. Şi noi trebuie să ne reamintim, că aceasta vine la toţi.

E-2 Şi noi suntem foarte mulţumiţi în această dimineaţă, eu sunt, şi eu ştiu că fraţii mei şi sora sunt foarte recunoscători lui Dumnezeu, să ştim că mama noastră este mântuită.

E-3 Şi ea este bătrână, şi noi ne-am aşteptat la asta pentru o vreme, deoarece ea este o mamă a multora, şi ea şi-a zdruncinat viaţa. În zilele mamei mele, ei nu aveau lucrurile pe care le au acum, ca să aibă grijă de mame când ele îşi aveau pruncii lor. Posibil, poate, mama ar fi avut unul dintre copii în dimineaţa aceea, şi să se scoale şi să-şi facă spălatul în după-amiaza aceea. Şi aşa cum ele stau întinse în spital câteva zile, cu tot felul de medicaţii, care sunt. Noi suntem recunoscători pentru astfel de lucruri care pot ajuta pe aceste, aceste mame şi toţi.

E-4 Ea este foarte, foarte aproape de moarte acum. Şi eu... [Fratele Branham plânge – Ed.] Aceasta este puţin-puţin cam greu în dimineaţa aceasta, dar totuşi eu-eu am promis să fiu aici. Şi eu sunt...

E-5 Acum, eu nu pot să zic că mama mea se duce. Eu am spus asta adesea. Şi mulţi sunt martori, despre vedenii. Eu am zis, "Dacă propria mea mamă era întinsă, să moară, şi se uita în faţa mea să zică, Billy, ce-ce am să devin eu?" Eu am zis, "Afara doar dacă Dumnezeu mi-ar spune, eu nu aş şti. Eu-eu nu aş putea să spun." Şi tocmai lucrul acela s-a împlinit. Dacă mama se duce, El cu certitudine că a ţinut aceasta secret de mine.
Înainte ca tatăl meu să moară, eu am văzut o vedenie despre el ducându-se.

E-6 Când eu eram încă un păcătos, eu l-am văzut pe fratele meu, pe primul, că el se ducea.

E-7 Howard. Eu v-am spus la toţi, cu doi sau trei ani înainte ca el să se ducă, despre plecarea lui.

E-8 Dar, mama, El nu mi-a spus un cuvânt mie. Şi dacă ea se duce, aceasta este ceva despre care eu nu ştiu. Deşi, noi am avut... Doctorul a spus că el nu a văzut cum a trăit ea prin ultima Duminică. Şi ea este destul de slabă. Dar, oricum, când eu eram...

E-9 Cam cu o lună în urmă, aşa cum i-am făcut Doamnei Broy; mie întotdeauna îmi place să verific pe oameni, ştiind că ei sunt aproape de sfârşit, ca să văd doar cum stau ei. Noi trebuie să fim siguri de aceasta. Noi nu vrem doar să zicem, "Păi, probabil că aceasta este în ordine." Noi vrem să fim siguri că aceasta este în ordine.

E-10 Eu am avut o bună discuţie lungă într-o dimineaţă cu mama. Ea a zis, "Billy, eu-eu am trăit atât de mult cât a trebuit să trăiesc." Ea a zis, "Eu nu am nimic altceva pentru care să trăiesc." Ea a zis, "Eu trebuie să mă duc." Şi a zis, "Eu mai degrabă m-aş duce, să fiu cu tata şi unii din ceilalţi copii care sunt Acolo. Eu ajung să vă văd pe voi toţi, des."

E-11 Şi când ea a fost pusă în salvare, să fie luată la spital, să-i dea glucoză, deoarece ea nu putea să mănânce nimic. Ei au trebuit să-i dea glucoză prin vene. Şi eu i-am zis ei, când o puneam noi pe ea în salvare, am spus, "Acum, mamă, totul este în ordine."
Ea a zis, "Mie mi-e dor să mă duc."

E-12 Şi eu am zis, "Mamă, dacă tu mi-ai fi lăsat mie o comoară pe pământ, de o sută de milioane de dolari, pentru noi copiii, sau tu ne-ai fi lăsat nouă o casă care ar ajunge de la oraş la oraş, aceasta nimic nu ar fi să se compare cu această mărturie pe care tu ne¬o laşi nouă, Eu sunt gata să mă duc." Aceasta este o comoară pe care banii nu o pot cumpăra, ca să ştiu aceasta.

E-13 Astfel de aceea, în privinţa aceea, eu stau cu îndrăzneală, crezând aceste lucruri pe care eu le-am predicat. Aceasta stă ca bun pentru mama mea, aceasta stă ca bun pentru mama altor oameni, aceasta stă ca bun pentru noi toţi. Eu nu puteam să spun, "Dumnezeule, nu o lua pe ea." Deoarece, eu ştiu că îndată ce sufletul ei muritor părăseşte acest trup, ea are un altul care o aşteaptă. Şi ea va fi din nou o femeie tânără, doar în câteva minute după ce pleacă de aici.

E-14 Aţi observat vreodată un prunc micuţ când acesta este născut, micuţii muşchi ai acestuia convulsându-se şi smucindu¬se? Dar când acesta vine pe pământ, capătă un spirit, şi atunci acesta devine un suflet viu. Şi îndată ce sufletul pleacă înapoi din acel trup micuţ, există un altul care îl aşteaptă pe acesta. Vedeţi? Deoarece, întâi, Dumnezeu face sufletul şi spiritul, acesta doar se duce la trupuri. Şi, şi când noi plecăm de aici, noi schimbăm numai locurile de locuinţă şi mergem la o alta. "Căci dacă acest cort pământesc s-ar dizolva, noi avem unul deja aşteptând." Astfel, aceea este consolarea noastră.
Acum să ne rugăm.

E-15 Slăvitul nostru, Tată Ceresc, ce am putea noi face în aceste ceasuri de nevoie enormă, dacă nu erai Tu? Dar speranţa noastră nu este zidită pe nimic altceva decât pe Sângele şi neprihănirea lui Isus! Şi noi suntem atât de bucuroşi să ştim că există o Ţară dincolo de râu. Că atunci când Tu ai sfârşit-o cu noi pe acest pământ, că noi schimbăm numai locurile noastre de locuinţă, cu acea slăvită Ţară, acolo, unde nu există boală ori tristeţe, moarte sau despărţire. Noi vom fi întotdeauna cu Tine şi cu cei dragi ai noştri. Astfel, noi îţi mulţumim Ţie pentru această nădejde glorioasă care este în sânul nostru astăzi.

E-16 Şi aceasta se părea, Doamne, greu pentru mine în dimineaţa aceasta să vin jos; nu să te slujesc pe Tine, ci să ştiu că sunt emoţionat şi mă întreb doar cum voi fi în stare să mă apropiu de acest Mesaj în dimineaţa aceasta pentru biserică, pe care eu simt că Tu l-ai aşezat pe inima mea. Cum m-a luat vrăjmaşul pe mine roata şi roata cu acesta! Dar eu am ajuns până aici, la amvon, în Numele Tău. Şi eu mă predau, cu Mesaj şi cu totul, în mâinile Tale, şi ştiu că Tu eşti mai mult decât în stare ca să-L iei la fiecare inimă, şi să procuri totul de ce avem noi nevoie. Noi predăm totul Ţie acum, şi pe noi înşine, ca serviciul Tău; aşa cum buzele mele sunt purtătorul Tău de cuvânt, şi urechile ca postul Tău de ascultare. Binecuvântează-ne, Doamne.

E-17 Şi fie ca alte mame, taţi, şi acei care vor fi în zilele care urmează, dacă lumea va sta, fie ca ei să se pregătească şi să ştie, de asemeni, că ei trebuie să vină jos într-o zi la această oră la care a ajuns mama. Eu mă rog, Dumnezeule, ca ei să-şi facă pregătirea lor astăzi. Căci nu există nici un alt lucru în lume care contează. Nici banii nu pot cumpăra, nici o popularitate nu poate susţine; nimic nu poate ajuta ci Dumnezeu, şi numai Dumnezeu. Şi noi ne ţinem de mâna Lui neschimbătoare, ştiind că El a zis, "Paşii celui neprihănit sunt hotărâţi de Domnul." Astfel această mică suferinţă pe care o avem acum, în viaţa prezentă, va însemna atât de puţin. Aşa cum poetul a exprimat-o, "Trudirile de pe drum vor părea nimic, când vom ajunge la capătul drumului."

E-18 Ajută-ne, Doamne, să presăm înainte către semnul înaltei chemări; ştiind că într-o zi, într-un măreţ în afară de aici, noi ne vom întâlni într-o dulce revedere. Binecuvântează cuvintele noastre acum. Binecuvântează serviciul nostru. Fiecare copil al lui Dumnezeu care este aici, fie ca inimile lor să fie încălzite şi răscolite în dimineaţa aceasta. Şi, Tată, eu am nevoie de ceva din aceasta, eu însumi. Eu mă rog ca Tu să admiţi aceasta, toate aceste lucruri, în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-19 Acum eu am observat că aici noi avem un grup de batiste. Şi eu sunt... Noi vom ajunge la ele doar după puţin timp.

E-20 Eu am venit înăuntru dintr-o călătorie unde eram sus la un drum de vânătoare, cu un om sus aproape de Alaska. Voi ştiţi, că acest sezon este felul de sezon pe care îl pun de o parte, în toamna anului, ca să mă refac, pregătindu-mă pentru sezoanele care stau înainte pentru serviciu.

E-21 Eu nu sunt prea tare, şi bine, eu aş zice, în nervii mei. Eu am un-un sistem nervos foarte rău. Şi eu îmi dau seama că este nevoie de acel fel de sistem ca să fac slujba pe care mi-a dat-o mie Domnul. Tu nu poţi să ai totul glorios, pe pământ. Fizic, eu sunt foarte mulţumit cu un trup puternic. Dar sistemul meu nervos, deoarece tu joci chiar pe linie între natural şi supranatural, şi aceasta te sfâşie în bucăţi. Şi eu nu am încercat niciodată să şed jos şi să explic asta adunărilor mele, deoarece ei nu ar înţelege aceasta. Deoarece, eu însumi, nu înţeleg aceasta. Dar chiar şi la doctori, m-au examinat punând acea examinare a presiunii nervilor; au zis că ei niciodată nu au văzut ceva ca aceasta, vedeţi, cum se mută dintr-un loc, drept până la altul. Eu nu înţeleg cercetarea lor ştiinţifică şi, sau ce au făcut ei, şi felul lor de a face lucrurile. Dar eu ştiu că acolo era ceva ce mi s-a întâmplat mie într-o zi, când Cristos m-a apucat pe mine, eu am fost schimbat.

E-22 Şi mie mi-ar place doar să spun asta, că aceasta s-ar putea să mă întărească. Se pare că acesta ar fi un lucru foarte ciudat despre care să vorbeşti, în dimineaţa aceasta. Dar chiar înainte de a intra în Mesajul meu, ca să mă liniştesc într-un fel, mi-ar place să spun asta. Când am anunţat că voi fi aici, eu nu ştiam că mama urma să se îmbolnăvească.

E-23 Şi eu de asemeni am anunţat serviciul pentru deseară. Cu voia lui Dumnezeu, noi îl vom ţine. Eu voi fi aici deseară, să vorbesc, dacă aceasta este în regulă pentru păstor. [Fratele Neville zice, "Da, domnule!" – Ed.] Şi eu vreau să vorbesc, deseară, despre Mângâietorul A Venit. Şi atunci acesta este serviciul de seară. Şi noi avem un serviciu de împărtăşire aici deseară. Şi toţi oamenii sunt invitaţi cordial să vină şi-şi să ia această împărtăşire cu noi deseară, şi pentru Mesaj.

E-24 Aceasta era primăvara trecută când am fost sus în Alaska, sau sus lângă Alaska, în British Columbia, să... pentru servicii, în care Domnul ne-a dat un timp aşa de glorios. Şi mie-mie întotdeauna mi-a plăcut în natură.

E-25 Mă puteţi auzi bine acolo în spate? Puteţi... Dacă puteţi, ridicaţi-vă mâinile, acolo departe în spate.

E-26 Mie întotdeauna mi-a plăcut în natură. După cum oricine cunoaşte familia noastră, cunoaşte asta acolo. Mama mea, trăgând să moară acum, mama ei era Indiancă. Şi convertirea mea nu a schimbat aceasta niciodată, şi eu... dragostea mea pentru natură; şi eu sunt bucuros, deoarece aceasta este undeva unde îl văd pe Dumnezeu. Eu nu mă duc atât de mult să mă duc să vânez vânat, aceasta este-aceasta este să fiu singur cu Dumnezeu. Iar eu vânez singur.

E-27 Şi în timp ce eu eram acolo sus, eu am întâlnit câţiva ghizi foarte minunaţi. Aceştia erau colegii, din Canada şi alte locuri, înainte ca să poţi merge în sălbăticie, comisia de vânătoare te repartizează la un ghid. Şi acel ghid trebuie să fie cu tine.

E-28 Şi eu am întâlnit un minunat frate Creştin, tânăr, penticostal, care era un ghid vestit în Canada. Soţia lui era o glorioasă, femeie mântuită. Şi el are cam patruzeci de ani, şi avea cinci copilaşi, băieţaşi, de la optsprezece ani în jos până la doi ani. Şi lui i s¬a acordat o mare secţiune de cincisute de mile din Alcan Road, pentru spaţiul lui de ghidare.

E-29 Există ceva Indieni în spate acolo, care nu au vrut să se mute afară, şi ei erau foarte aroganţi, şi au pus sus o pancardă, "Dacă intraţi aici, va fi vărsare de sânge." Dar, totuşi, noi am mânat pe lângă aceasta, şi ne-au dus înapoi, deoarece am vrut să vorbesc cu Indienii aceia. La urma urmei, pământul era a lor înainte să fie al nostru, voi ştiţi. Şi m-am simţit bine cu ei, Primăvara trecută, spunându-le lor despre Domnul Isus.

E-30 Şi un om bătrân, bătrânul părinte al tribului, avea aproape o sută de ani. El îşi avea... eu puteam să văd de ce nu vroia el să se ducă. Ei îşi îngroapă morţii lor într-un buştean, şi atârnă buşteanul într-un copac. Ei aveau doi copilaşi înmormântaţi acolo. Desigur, el nu vroia să plece. Şi rezervaţia, guvernul din Canada, Dominionul Canadei a zis, "Dacă ei au devenit aroganţi, o să-i scoată pe ei de acolo şi o să-i facă să plece." Păi, nu poţi suferi să facă ei aceasta; bebeluşii lor atârnând acolo în copaci.

E-31 Şi aşa, oricum, râurile au venit jos şi ne-a blocat şi noi nu am putut să mergem înapoi în ţinutul unde urma să vânăm urşi cenuşii. Acest Mr. Southwick, Southwick este acesta, era ghidul. Şi el... Şi eu eram cu un lucrător, Eddie Byskal. Şi astfel băiatul lui... Mr. Southwich avea un-un frate tânăr, cam de vârstă între douăzeci şi cinci şi treizeci de ani, care era serios plăguit cu epilepsie.

E-32 Mr. Southwick tocmai devenise Creştin, cam cu un an în urmă. Un cawboy înainte, şi ei sunt un fel de duri, voi ştiţi, în viaţa lor. Şi, însă el tocmai devenise un Creştin, şi el credea. Şi el a zis, "Eu am citit cartea dvs., Frate Branham." Şi el a ţinut¬o înainte, făcând aluzie, despre fratele lui cu epilepsia. El a zis, "Oh, dacă aş putea să ajung cu fratele meu la dvs.!" Păi, voi ştiţi cum te face aceasta să simţi, eşti neputincios, nu poţi face nimic, şi te miri doar cum se pot întâmpla toate acestea.

E-33 Atunci în Canada, de obicei oamenii care... Voi bărbaţii care mergeţi afară în călătorii, ştiţi, în mânuirea cailor. Iar eu iubesc caii şi animalele. De obicei ei leagă un pripon în coadă, şi-i lasă să umble în cordon, în cordon grămadă. Dar acolo tu nu o poţi face, din cauza argilei; tu ai putea să pierzi un cal, sau ai putea pierde întregul cordon. Astfel noi trebuia doar să-i lăsăm să se ducă, şi să îi paştem pe potecă.

E-34 Şi eu eram în spate departe de tot, pe un cal tânăr, încercând să adun pe cei rătăciţi şi să-i aduc înăuntru. Şi Duhul Sfânt, în harul Lui, a venit jos. Eu am dat pinteni la cal, şi am călărit trecând dincolo de cordon, sus unde conducea Mr. Southwick, în faţă, prin tufiş. Şi eu am zis, "Bud?"
El a zis, "Da, Frate Branham."
Eu am zis, "O să mă crezi pe cuvânt?" El a zis, "Cu orice spui."

E-35 Şi eu am zis, "u am un AŞA VORBEŞTE DOMNUL pentru tine." Şi i-am zis, "Du-te şi ia-l pe fratele tău de la Fort Saint John," care este la o depărtare de şapte sau opt sute de mile, "adu-l aici sus pe şosea." Şi el locuia într-o colibă veche cu o sobă de cărbuni veche, îşi avea copiii acolo. Şi eu am zis, "Prima dată când cade el într-o stare de epilepsie, smulge-i cămaşa jos de pe spatele lui. Eu îi voi da să faci ceva. Arunc-o în foc, şi spune, Eu fac aceasta în Numele lui Isus Cristos."
El a zis, "Eu voi face aceasta."

E-36 Astfel el a plecat, a trimis şi au adus pe fratele lui, l-au adus acolo sus. Şi în dimineaţa aceea el a trebuit să meargă pe cărare, cu ceva oameni de la conservare. Iar fratele lui de obicei are două sau trei din acele crize, pe zi, şi le avea de când era un băieţaş. Şi soţia lui era speriată de moarte, de el, când avea el crizele acelea, deoarece el a devenit violent; un flăcău tânăr, foarte puternic.

E-37 Şi el a căzut într-o criză, după ce a plecat Bud. În loc ca ea să sară pe fereastră, aşa cum a făcut de obicei, luându-şi copiii din cale, ea a sărit drept călare pe el, şi i-a smuls cămaşa de pe el; o micuţă, femeie umplută cu Duhul Sfânt, a smuls cămaşa jos de pe el şi a aruncat-o în foc, şi a zis, "Eu fac aceasta în Numele lui Isus Cristos." El nu a mai avut niciodată o criză de atunci. Aceasta era primăvara trecută.

E-38 De multe ori, eu ştiu că aceasta era puţin cam greu. Oamenii care nu vor înţelege, zic, "Frate Branham, de ce aţi face o călătorie de vânătoare?" Vedeţi, ei doar nu înţeleg. Nu este nevoie să se încerce a explica aceasta, vedeţi. Tu prinzi acolo oameni care nu ar fi prinşi niciodată.

E-39 Cam cu două luni în urmă, sau nici măcar atât, eu am fost trezit într-o dimineaţă. Eu cred, eu nu sunt sigur, eu am spus aceasta la cei mai mulţi din biserică. Există mulţi aici care m-au auzit spunând aceasta înainte să se împlinească. Şi în vedenie eu am văzut, că eu văzusem un animal mare, care arăta ca un cerb. Şi acesta avea coarne înalte, şi mari. Şi acesta era... eu a trebuit să mă duc roata pe o parte, argiloasă, în felul acesta, ca să ajung la acesta. Şi acesta era un animal foarte grozav. Era un animal de mare trofeu. Şi acolo era un om pe care l-am văzut şi care era îmbrăcat cu o cămaşă verde, în carouri. Şi apoi, pe drum, după ce am obţinut animalul, eu am auzit un-un glas spunând că, "Acele coarne sunt înalte de patruzeci şi doi de ţoli." Acestea sunt cam aşa de înalte. Şi acesta era un animal mamut. Şi pe drum înapoi, eu am văzut un urs cenuşiu uriaş de mare.

E-40 Acum, acesta este ursul faimos. Există patru în familia cenuşiilor. Unul este cu vârful argintiu, care este cel faimos. Următorul este numit, numele băştinaş, kadish (?), care este negru, cu urechea rotundă; al doilea. Al treilea, este cenuşiul obişnuit, care este între negru şi maro, un urs uriaş. Şi următorul este Kodiac, care se găseşte numai pe Insula Kodiac şi-şi Alaska de vest; el este mare, mamut, cel mai mare dintre toţi urşii, dar el este un cenuşiu. Dar cel cu vârful părului argintiu este negru, iar albul este pe... argintiul este la vârful părului. El este cel faimos, foarte înaltă încordare, un urs de un temperament rău.

E-41 Eu am puşcat ursul cu o puşcătură în inimă, care l-a omorât. Dar eu am fost întrebat, cu puşca mică care am avut-o, cum 1-am luat. Şi eu le-am spus fraţilor. Câţi dintre cei de aici m-au auzit spunând despre aceasta înainte să se întâmple? Ridicaţi-vă mâinile. Păi, desigur, cei mai mulţi dintre ei, vedeţi.

E-42 Şi astfel atunci Mr. Arganbright m-a chemat şi vroia ca eu să merg în Alaska. Păi, în loc să merg în Alaska, m-am simţit călăuzit să merg înapoi aici sus în această călătorie, aici sus cu Bud, deoarece eu i-am promis lui.

E-43 Când am ajuns acolo sus, eu i-am spus soţiei lui şi tuturor oamenilor de pe acolo, aceste lucruri pe care le-a spus El. Eu am zis, "Dar, acum, care dintre voi are o cămaşă verde, în carouri?" Nici unul nu avea. "Păi," am zis eu, "atunci trebuie să fie o altă călătorie pe care o voi face. Dar, pe undeva, Domnul îmi va da mie aceasta, exact." Astfel eu am zis, "Eu mă gândeam că s-ar putea să fie această călătorie."

E-44 Păi, noi am mers înainte, în călătorie. Şi prima zi, când am ajuns sus, deasupra buştenilor, acolo unde nu mai sunt buşteni, sus în gheţare, cu caii noştri. Şi a doua zi, noi am vânat ceva, şi noi am găsit o mulţime de oi cu treisferturi de bucle, şi aşa mai departe, dar aceasta nu era corect.

E-45 Şi să vorbiţi de părtăşie, fiecare dintre noi penticostal şi aveam Duhul Sfânt! Noi am avut ceva timp acolo sus, şi am văzut acele culori schimbându-se, şi munţii aceia, şi acolo sus departe unde numai Dumnezeu locuieşte! Şi un timp atât de minunat! Noi nu ne duceam să ne culcăm până la ora unu dimineaţa, lăudând doar pe Dumnezeu şi având un timp glorios!

E-46 Şi a doua zi, noi am plecat afară. Şi cam la vreo şase mile înapoi, dincolo în spatele gheţarilor, noi am observat ceva berbeci mari. Şi am zis, "Păi, noi vom merge înapoi, şi dimineaţa următoare la lumina zilei vom fi pe drumul nostru."

E-47 Astfel noi am pornit-o dimineaţa următoare, înainte de lumina zilei; şi am ajuns, pe la ora nouă, noi eram sus pe-sus unde am văzut în gheţare.

E-48 Dar pe drum în sus, eu am văzut primul meu caribu sălbatic. Eu niciodată nu am mai văzut unul. Eu am mai văzut domestic, la Lapland, şi aşa mai departe, dar nu în caribu; care nu este... Un caribu este un nume băştinaş, acesta este un "ren." Şi astfel de obicei ei au coarne lopătate, aşa, unul mergând drept în faţa nasului lor, şi atunci unul vine afară înainte; şi atunci coarnele se agaţă dincolo, cu o altă ramificaţie cam aşa de lată.
Bud mi-a spus mie, "Poate..."

E-49 Eu am zis, "Nu, nu. El..." Eu am zis, "Acesta nu era un caribu, deoarece nu avea acel fel de coarne." Dar în dimineaţa aceea, mergând sus, păi, eu văzusem vaca şi viţelul. Şi ne-am dus acolo pe o parte, şi l-am văzut, era un tăuraş tânăr, fugind.

E-50 Şi Fratele Eddie, vrând să hrănească pe Indieni unde el este misionar. Acolo este un om minunat, ieşit dintr-o casă drăgălaşă, şi o soţie ieşită tocmai dintr-o casă de seamă. Iar braţele lor sunt mâncate aici, şi inflamate, cu pureci, unde locuiau ei cu Indienii, acolo afară încercând să-l aducă pe Cristos la Indieni. Trebuie să ai har ca să faci asta! Să trăieşti acolo afară cu unt de alune şi melasă, şi să dormi în colibele acelea unde gongile de pat, purecii şi toate celelalte, îi mănâncă aşa, să aducă, încă, Evanghelia lui Isus Cristos!
Şi astfel Fratele Eddie s-a strecurat pe după deal.

E-51 Şi eu am stat acolo în veneraţie, timp de două ore, când am văzut măreţul vârf de munte înzăpezit. Mă gândeam, "Doamne Dumnezeule, lasă-mă să locuiesc aici în timpul Mileniului." Să vezi acel galben unduindu-se în jos pe deal, şi tufişul roşu al ţapului, şi toate îmbinându-se cu acel munte mare acoperit cu zăpadă, reflectând jos în lacuri. Există doar ceva cu privire la aceasta, cum ai putea să şezi acolo şi să plângi, şi să plângi şi să plângi, deoarece numai Dumnezeu singur poate să picteze asta. Nu există nimic care poate să o facă, vedeţi.

E-52 Şi eu şedeam acolo, şi s-a întâmplat să mă gândesc, "Păi, mă întreb ce s-a făcut Fratele Eddie?"

E-53 Eu am mers dincolo la Bud, şi el şedea acolo de asemeni, bucurându-se în aceasta, cam de două ceasuri. Şi noi ne-am ridicat, şi am văzut camera de filmat a lui Eddie aşezată acolo sus. Pe vârful acelor munţi, nu există nimic decât muşchiul caribu, doar muşchi, acesta este cam pe unde nu cresc buştenii.

E-54 Şi eu l-am observat pe el în jos pe deal. El şi-a pus degetele lui în sus în felul acesta, şi pândea acest tăuraş tânăr de caribu. Ei bine, el-el a împuşcat caribul. Şi noi l-am pregătit, şi ne-am dus înapoi pe deal. Şi eu am coborât destul de jos ca să luăm ceva apă.

E-55 Şi eu tocmai mă uitam în jur cu binoclul. Cumva, cam la două mile de mine, acolo şedea animalul meu. Eu l-am văzut. Eu am zis, "Acela este el. El este acela." Eu am zis, "Uită-te aici, vezi această argilă, noi trebuie să mergem roata pe margine." Şi am spus, "Singurul lucru este carourile, verzi..." Şi eu m-am uitat, şi Eddie avea pe el o cămaşă, verde în carouri.
Eu am zis, "Eddie, eu credeam că tu..."

E-56 El a zis, "Frate Branham, eu nu am ştiut. Trebuie că soţia mea a pus-o acolo." El a zis, "Eu am luat o cămaşă curată azi dimineaţă, dar eu nu am ştiut asta. Soţia mea trebuie că a pus¬o acolo." Dumnezeu nu dă greş cu nici un lucru. El este doar desăvârşit. Acolo avea el cămaşa verde, în carouri.

E-57 Ghidul a zis, "Frate Branham, eu nu ştiu cum o să ajungi vreodată în jur la acela."

E-58 Eu am zis, "Mie nu-mi pasă dacă el este la cincizeci de mile depărtare, el este al meu!" Am zis, "El îmi aparţine mie." Şi noi am pornit-o în jurul acelei argile, tocmai, oh, era atât de abrupt, tocmai pe margine în jur.

E-59 Şi noi am ajuns acolo, şi am luat cariboul cel mare. Şi-şi în loc să aibe lopeţi, acesta a avut ţepi; niciodată nu am văzut unul ca acesta. Vedeţi cum-cum-cum face Dumnezeu lucrurile?

E-60 Aşa că noi le-am spus băieţilor să meargă jos pe întindere, şi să ia caii şi să adune cărnurile, şi să ne întâlnească pe noi jos de tot când coborâm şi noi. Căci, Fratele Bud s-a uitat în jur, şi a zis, "Vedenia Fratelui Branham, dacă aceasta era adevărată despre fratele meu fiind vindecat, de epilepsie, el va obţine acel animal indiferent unde este acesta." Aşa că el a zis, "Voi ne veţi întâlni doar, noi îl vom avea, coborând în jos acolo."

E-61 Şi când noi l-am avut jupuit, şi pielea şi coarnele, şi toate, ar fi cam de o sută douăzeci şi cinci de livre; dar numai, nu pielea trupului, doar pielea capului. Aşa că atunci el a zis, "Acum, Frate Branham," a zis, "Eu vreau să te întreb ceva." Şi a zis, "Eu cu greu am putut să-l jupoi aici," eu şi el amândoi, unul în fiecare parte. El a zis, "Tu zici că aceste coarne sunt de patruzeci şi doi de ţoli?"
Eu am zis, "Da, domnule."
El a zis, "Ele îmi par mie de a fi, de nouăzeci."
Eu am zis, "Ele au patruzeci şi doi."
Şi el a zis, ",Eu am o ruletă de măsurat în geanta de la şa."
Eu am zis, "În ordine, tu vei vedea că aceasta este exact."

E-62 El a zis, "Atunci, conform cu ceea ce mi-ai spus tu, pe undeva între aici şi unde îi întâlnim pe acei băieţi, cu cămaşa aceea verde pe el, tu o să obţii un urs cenuşiu cu vârful părului argintiu?" Şi a zis, "Eu nu am văzut niciodată vreunul, iar eu am trăit în aceşti munţi toată viaţa mea."
Eu am zis, "Dar aceasta-i AŞA VORBEŞTE DOMNUL."
El a zis, "Tu ştii unde este el?"

E-63 Eu am spus, "Nu. Dar el este pe undeva între aici şi băieţii aceia." Noi puteam să vedem până jos unde erau ei, cam la trei mile, jos la linia buştenilor. Eu am spus, "Noi o să-l luăm." Acum, asta este ceva!

E-64 El a zis, "Atunci, noi vom fi acolo jos în timp de o oră şi jumătate. Şi vrei să-mi spui mie că tu vei obţine un monstruos urs cenuşiu, cu vârful părului argintiu, pe undeva între locul acesta şi băieţii aceia?"
Eu am spus, "Aceasta este conform cu Cuvântul Lui."
El a zis, "El este acolo."

E-65 Astfel noi am încărcat coarnele, sus pe capetele noastre, şi le târâiam. El a mers în josul dealului, până am ajuns la gheţari. Şi când am ajuns la gheţari; era aşa de cald, încât a trebuit să intrăm puţin în gheţari, să ne răcorim. Noi am trecut peste gheţar, ne-am dus jos până am atins locul unde ieşea apa dedesubtul gheţarului, şi jos de-a lungul... am început să ajungem între buşteni. Noi ne-am aşezat doar, să ne odihnim.

E-66 Eu m-am întors, şi m-am uitat. Eu am zis, "Uită-te, Bud! Cam ca o vacă, cam la două mile depărtare."

E-67 El şi-a aruncat sus binoclul, s-a uitat, şi a zis, "Frate Branham, aşa să mă ajute, că acesta este un urs argintiu!" Şi a zis, "Uită- te la el sclipind în soare! "

E-68 Eu am zis, "Ăsta este el." Şi am zis, "Păi, hai să mergem să-l luăm." Aşa că, aşa am şi făcut, ne-am dus şi l-am luat. Conform cu vedenia, era prea târziu să îl jupuim atunci, noi a trebuit să aşteptăm până a doua zi.

E-69 Atunci după ce am obţinut ursul cenuşiu, am venit înapoi jos, atunci el a zis, "Şi zici că acele coarne..." A zis, "Dacă coarnele acelea au patruzeci şi doi de ţoli, Frate Branham, eu o să leşin."

E-70 Eu am zis, "Tu nu trebuie să leşini. Dar, ele sunt de patruzeci şi doi de ţoli, aşa sunt ele." Astfel noi am ajuns jos la...

E-71 Iar eu ma gândeam, că în vedenie... Voi fraţilor care v-aţi ridicat mâinile, şi surorile, cu un timp în urmă, care m-aţi auzit pe mine zicând aceasta înainte ca să se întâmple. Eu am zis că acesta trebuie că era Billy Paul. Acesta era un băieţaş. Voi toţi vă reamintiţi că eu am zis aceasta ceva mână micuţă? Dar băiatul lui este de optsprezece ani, şi tocmai de mărimea lui Billy Paul. Vedeţi?

E-72 Şi când am ajuns acolo jos, acolo era Eddie îmbrăcat cu cămaşa lui verde, în carouri. Eu am văzut mâna aceea mica mergând în jurul acelor coarne, şi când a trecut el dincolo şi a luat banda de măsurat, a aşezat-o jos aici, şi a ţinut, acel băieţaş şi-a pus mâinile. Eu am zis, "Uite, Eddie, acele mânuţe pe coarne." Şi când a tras el ruleta de măsurat aşa, el s-a uitat la mine şi s-a făcut foarte alb la gură, şi a zis, "Frate Branham, uită-te aici! Foarte lejer, patruzeci şi doi de ţoli, exact!"

E-73 Voi aţi putea zice, "Frate Branham, de ce spui aceasta la şcoala Duminicală?"

E-74 Eu spun aceasta pentru următorul motiv. În urmă în Vechiul Testament, bătrânii înţelepţi şi profeţii dintre acei ce s-au dus, ei s-au închinat Dumnezeului Cerului, Care le-a arătat lor vedenii. Ei l-au iubit pe Dumnezeu, prin harul Său, care îi iubea pe ei. Ei au tânjit după o Cetate care era pe undeva. Ceva înlăuntrul lor! Ei şi-au părăsit casele şi au devenit pelerini, deoarece ei căutau pe undeva o Cetate. Ei spuneau lucruri pe care noi le vedem împlinindu-se astăzi.

E-75 Acelaşi Dumnezeu Care i-a iubit pe ei, şi prin harul Său, şi a făcut acele lucruri pentru ei, este acelaşi Dumnezeu pe care îl slujim noi aici în acest Tabernacol în dimineaţa aceasta, făcând aceleaşi lucruri. Şi există în sânul nostru, un dor pentru Cetatea aceea, pe undeva unde s-au dus ei. Şi prin Cuvântul Lui şi prin semnele Puterii Lui, cu acelaşi Duh şi aceleaşi profeţii, acelaşi lucru pe care l-a făcut El pentru ei acolo în urmă, îl face El pentru noi astăzi. Şi voi vedeţi aceasta cu dovadă infailibilă, că acesta este Dumnezeu şi Adevărul lui Dumnezeu.

E-76 Astfel, oriunde este acea măreaţă Cetate, şi oriunde sunt ei adunaţi, eu mă aştept să văd pe mama mea muribundă, şi pe voi toţi cu ei, acolo în Cetatea aceea acolo cu ei: Abraham, Isaac, Iacob, Daniel, Isaia, Ieremia. Deoarece, acelaşi har al lui Dumnezeu care i-a iubit pe ei, şi le-a dat vedenii, şi le-a arătat lucrurile care urmau să vină, este acelaşi Dumnezeu astăzi făcând acelaşi lucru pentru noi, Adevărul infailibil! Acesta este Adevărul, prietene.

E-77 Tatăl nostru Ceresc, noi suntem recunoscători. Că Tu ai vrut ca eu să am acele lucruri, eu presupun Doamne, că Tu mă încurajai doar, ştiind că urma să vină un şoc. Eu nu ştiu; Tu ştii. Şi eu ştiu că nu mai sunt un flăcău. Eu nu mai sunt băieţaşul care obişnuia să se agaţe de şorţul mamei. Iar eu sunt un om de vârstă mijlocie acum. Oh, cât Te iubesc eu, Doamne! Cum Te cred eu! Dă-ne acum har. Ajută-ne să învăţăm Cuvântul Tău, ca alţii să poată să vadă şi să înveţe, şi să ştie despre Tine. Noi cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-78 Pentru un text, în dimineaţa aceasta. Eu mă gândesc că aceasta este tot ceea ce am avut să spun. Ei bine, serviciile deseară, cina, spălarea picioarelor, şi aşa mai departe, asta-i tot. Eu v-am invitat ca să staţi şi să fiţi cu noi. Dar, pentru textul nostru în dimineaţa aceasta, să deschidem Biblia la Sfântul Matei, capitolul al 3-lea, ca să citim o porţiune din Scriptură. Eu vreau să încep la versetul al 10-lea din capitolul al 3-lea din Sfântul Matei.

E-79 Şi eu ştiu că sunt mulţi care stau în picioare, şi ne pare rău pentru aceasta; dar dacă unii dintre voi vor schimba cu ei, o dată la un interval. Eu... Scuzaţi-mă, pentru încetineala mea, dar eu... Voi înţelegeţi. Acum citirea Scripturii.
Şi acum, şi securea a fost pusă la rădăcina pomului: de aceea fiecare pom care nu aduce roadă bună este retezat jos şi aruncat în foc.
Eu într-adevar vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Acela care vine după mine este mai puternic decât mine, a cărui încălţăminte nu sunt vrednic să o port: El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.
A cărui lopată este în mâna Lui... El îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi îşi va strânge grâul în grânar, dar El va arde pleava cu un foc care nu se stinge.
Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan... ca să fie botezat de el.
Dar Ioan căuta să-l oprească, zicând eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi tu vi la mine?
Şi Isus răspunzându-i i-a spus lui, Lasă-mă să fie aşa acum, căci aşa se cuvine nouă să implinim toată neprihănirea. Atunci el l-a lăsat.

E-80 Mie mi-ar place să iau textul din acel cuvânt acolo în versetul al 15-lea.
... Lasă aceasta să fie aşa acum, căci se cade nouă să împlinim toată neprihănirea.

E-81 Adeseori eu mă întrebam de ce, Isus din Nazaret... Şi de multe ori am fost întrebat eu. De ce un Om ca Isus trebuia să fie botezat? De ce ar fi această Persoană să fie botezată ca un act de pocăinţă şi de mărturisire, când El era sfântul, fără pată, nealteratul Fiu al viului Dumnezeu? De ce ar trebui această Persoană să fie botezată ca un om care a venit? Botezul este după mărturisire. El nu avea să facă mărturisiri, deoarece El era Dumnezeu. Şi, El, de ce a trebuit El să fie botezat aşa cum El a fost, "spre pocăinţă," deoarece El nu avea nevoie de pocăinţă, deoarece El era infailibilul Dumnezeu? "El era în lume, şi lumea era făcută de către El, şi lumea nu L-a cunoscut." De ce ar fi trebuit El să fie botezat?

E-82 Şi aţi observat voi fraza înainte de aceea? Zice:
... astfel se cuvine nouă să împlinim toată neprihănirea.

E-83 În alte cuvinte, "Aceasta trebuie împlinită! Tot Cuvântul pe care l-a vorbit Dumnezeu, trebuie să fie împlinit!" Dumnezeu nu poste să spună ceva fără ca să aibă aceasta împlinit. Când El l-a vorbit pe Acesta, aceasta este o lucrare terminată. Aceasta este deja terminat când Dumnezeu Îl vorbeşte. Dumnezeu nu vorbeşte niciodată pînă când El este gata pentru ca aceasta să fie; şi, când El vorbeşte, este tot atât de bine ca şi cum s-a întâmplat deja.

E-84 Acum, dacă nici asta nu ne-ar da nouă o bază pe care să ne punem credinţa noastră în dimineaţa aceasta! Când Dumnezeu vorbeşte un Cuvânt, acesta este deja terminat. Şi cum este cu promisiunile Lui pe care El ni le-a dat nouă? Totul ce a spus El, este deja o lucrare terminată. Aşa că, de aceea, când noi primim Cuvântul Lui în inima noastră, aceasta-i-aceasta-i deja făcut, este completat!

E-85 Şi de ce atunci ar fi El (aceasta nu răspunde la întrebare) botezat? Mulţi au zis, "Păi, El a fost botezat deoarece El a fost exemplul nostru." Aceasta este adevărat, până la un anumit punct, anumit loc. Asta este adevărat, dar acesta nu este tot Adevărul.

E-86 Adevărul despre aceasta era, că El era modelul dinainte, El era Marele Preot. Şi înainte ca Marele Preot să poată ca să fie uns, el trebuia să fie spălat.

E-87 Eu vreau să citesc ceva Scriptură, doar un moment, dincolo în Cartea Exodului. Şi eu cred că este al 29-lea verset eu îl am scris; capitolul 29, adică. Şi eu vreau să încep aici la al 4-lea verset din capitolul al 29-lea.
Şi Aaron si fiii lui să-i aduci la uşa cortului adunării, şi să-i speli cu apă.
... tu să iei-să iei veşmintele, să îmbraci pe Aaron, cu tunica, şi cu mantaua... şi efodul, şi cu pieptarul, şi să-1 încingi cu brâul efodului,
Şi să-i pui mitra pe cap, şi pe sfânta... peste... şi pe mitră să pui coroana.
Şi să iei untdelemnul, pentru ungere, şi să-i torni pe cap, şi să-l ungi.

E-88 Vedeţi, Aaron, marele preot, înainte ca să poată să fie uns, el a trebuit să fie spălat cu apă. De aceea, când Isus, înainte ca El să poată să fie uns, Marele nostru Profet, El a fost spălat cu apă.

E-89 Şi atunci acel Ulei ungător a fost turnat peste El, ca să-L ungă. Aşa cum era Aaron uns cu ulei; El a fost uns cu Duhul Sfânt. "Căci Ioan a mărturisit, văzând Duhul lui Dumnezeu coborându-se ca un porumbel, şi mergând peste El; şi un Glas zicând, Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc." Astfel Biblia a zis că, "Isus a fost uns cu Duhul Sfânt, şi a plecat prin prejur ca să facă lucruri bune." Vedeţi, El a fost uns.

E-90 Şi înainte ca El să fie uns, El trebuia să împlinească toată neprihănirea. Vedeţi, El trebuia să fie spălat cu apă înainte ca Ungerea să vină peste El.

E-91 Şi acesta este un model foarte frumos despre noi astăzi, ca preoţi ai lui Dumnezeu. Noi trebuie mai întâi să fim botezaţi, să ne mărturisim păcatele noastre şi să fim botezaţi în Numele lui Isus Cristos, spălându-ne de păcatele noastre; şi atunci voi veţi primi Ungerea, darul Duhului Sfânt. Vedeţi, spălat mai întâi, şi apoi uns pentru slujbă. Nici un lucrător nu ar trebui să intre la amvon fără ca mai întâi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos. Căci, există numai... Iertarea păcatelor este numai în Numele lui Isus Cristos, în nici un alt nume sub Ceruri nu a fost dat printre oameni. "Pocăinţa şi iertarea păcatelor trebuiesc învăţate în Numele Lui, începând de la Ierusalim." Acolo este unde a coborât şi a uns Duhul Sfânt, mai întâi. Astfel, un slujbaş sau orice credincios trebuie mai întâi să fie spălat de păcatele lui, în Numele lui Isus Cristos; şi apoi uns cu Duhul Sfânt, ca să producă o mărturisire pentru Dumnezeu.

E-92 Şi Cristos era mărturisirea lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine. Acum El a zis:
... Lasă ca să fie aşa, Ioan. Aşa este drept.

E-93 Cu alte cuvinte, "Ioan, tu eşti un om puternic, tu eşti un profet, mare şi puternic. Şi descoperirea ta despre Mine este exact Adevărul. Tu ştii Cine sunt Eu. Tu ştii, deoarece slujba ta nu a venit de la om. Slujba ta a venit de la Dumnezeu. Tu nu ai învăţat-o niciodată de la om. Tu nu ai fost învăţat în aceasta într-un seminar. Dar la vârsta de nouă ani, tu te-ai dus în pustie, deoarece tu te-ai născut un copil, deosebit şi ciudat. Şi chiar de la naşterea ta, Dumnezeu a început să lucreze cu tine. Şi chiar înaintea naşterii tale, profetul te-a văzut. Şi tu eşti o lumină a acestei zile. Şi în pustie... Tu ştii Cine sunt Eu, deoarece Dumnezeu, în pustie, ţi-a spus că va fi un semn care Mă urmează. Şi tu deja ai mărturisit despre Aceasta, şi tu o ştii. Şi noi ştim cine suntem fiecare. Noi ne cunoaştem unul pe altul. Şi este adevărat că tu ai nevoie să fii botezat de Mine. Dar lasă ca aceasta să fie aşa, căci, Ioan, dacă noi suntem luminile acestei zile, noi trebuie să împlinim toată neprihănirea. Tot Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie împlinit prin noi, pentru această zi, căci aceasta ne revine nouă; se cuvine, aceasta ne revine, aceasta este ca noi. Că dacă noi suntem adevăraţii martori ai lui Dumnezeu astăzi, Ioan, noi suntem luminile acestei epoci. Şi dacă noi suntem luminile acestei epoci, există atât de multă Scriptură care trebuie să fie împlinită în timpul acestei epoci. Şi aceasta depinde de noi!" Aleluia! "Aceasta depinde de noi, ca să facem ca toată neprihănirea lui Dumnezeu să fie împlinită."
Şi ce este neprihănirea Lui? Cuvântul Lui!

E-94 În alte cuvinte, "Ioan, tu ştii Cine sunt Eu. Eu sunt Marele Preot. Asta-i adevărat, Ioan, şi Eu am nevoie să fiu botezat de către tine. Dar noi trebuie ca să împlinim toată neprihănirea.
Şi Eu am nevoie să fiu botezat de tine acum, ca să împlinim Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece tot Cuvântul trebuie să fie împlinit. Şi noi suntem luminile zilei, şi depinde de noi ca să împlinim toate acestea. Şi Eu ştiu că neprihănirea ta şi dorinţa ta este să împlineşti Cuvântul. Aceasta ne revine nouă. Noi suntem luminile."

E-95 Lumina din fiecare epocă ar trebui să facă acelaşi lucru. Noi ştim ce este să fie împlinit. Voi care sunteţi duhovniceşti şi cunoaşteţi Cuvântul lui Dumnezeu, vedeţi ce a promis Dumnezeu. Acum Cuvântul nu vine uşor, ci acesta vine prin veghere, voi trebuie ca să vă presaţi drumul înăuntru ca să faceţi Aceasta. Dar, totuşi, ne revine nouă, aceasta se cade ca noi să împlinim toată neprihănirea lui Dumnezeu. Noi trebuie să facem aceasta.

E-96 Şi acum Isus a recunoscut, în Ioan, că Ioan era un profet adevărat. Cuvântul a vorbit despre Ioan, şi El ştia că Ioan era în mod absolut profetul din ceasul acela. Şi Ioan ştia că Isus era Mesia din ceasul acela. Şi ei amândoi aveau în mod clar o înţelegere.

E-97 Oh, dacă Biserica viului Dumnezeu ar putea doar să le intre în cap în dimineaţa aceasta, şi în inimile lor; ca Biserica să nu fie separată de barierele denominaţionale, acea diferenţă în crezuri şi culori, şi aşa mai departe; ca noi să putem să venim împreună în Numele Domnului Isus, ca să nu avem nimic care să ne poarte departe de adevăratul Cuvânt al viului Dumnezeu; şi să păşim drept în jos pe acea linie a Scripturii, ca să împlinim toată neprihănirea lui Dumnezeu în ziua de azi!

E-98 Că, oricine ştie că noi trăim în Luminile serii. Profetul a zis, "Va fi Lumină în timpul de seară." Şi astfel noi ştim că trăim în ceasul acela, în ceasul Luminilor de seară. Aşa că, Doamne Dumnezeule, ajută-ne ca să ne dăm seama de aceasta.

E-99 Să mergem înapoi doar pentru puţin, şi să luăm ceva caractere care şi-au cunoscut poziţia în ziua lor, şi vroiau să suporte critica sau orice altceva, ca Cuvântul lui Dumnezeu să poată fi împlinit.

E-100 Să luăm, de exemplu, pe Noe şi ziua lui. Aceasta se cuvenea de la Noe, după ce a întâlnit el pe Dumnezeu şi a cunoscut planul lui Dumnezeu pentru ziua aceea.

E-101 Acum, voi nu puteţi face nimic afară doar dacă ştiţi ce faceţi. Voi trebuie să ştiţi că aceea este voia lui Dumnezeu. Voi trebuie să ştiţi că acesta este planul Lui şi dorinţa Lui, şi aceasta vă este descoperit vouă, atunci nu există nimic care să oprească aceasta.

E-102 Acum, Noe ştia, deoarece el nu a primit slujba lui de la vreo şcoală de educaţie, ci el a vorbit faţă în faţă cu Dumnezeu. Şi el ştia că va veni un potop. El ştia că ploile vor turna din cer, deschizându-se ca râurile, deşi aceasta era ferm împotriva părerilor ştiinţifice din ziua aceea. Oamenii de ştiinţă, fără îndoiala, că l-au criticat pe Noe, şi au zis, "Noi putem să-ţi dovedim ştiinţific că nu există apă acolo sus."

E-103 Căci, ei erau o mare epocă atunci, mai mare decât suntem noi azi, mai ştiinţifici decât suntem noi astăzi. Voi ştiţi, că Isus s-a referit la aceasta, "Cum era în zilele lui Noe." Cum au construit ei sfinxurile şi piramidele, şi lucruri pe care nici măcar nu le-am putea atinge, să le construim astăzi. Şi ei erau mari oameni de ştiinţă. Ei aveau culori şi alte lucruri, şi fluide de îmbălsămare, în ziua aceea, că ei puteau să facă o mumie. Noi nu am putea face aceasta astăzi dacă ar trebui să facem. Ei erau avansaţi mai departe decât suntem noi. Şi ei puteau dovedi că acolo nu există apă.

E-104 Dar, tot aşa, i-a revenit lui Noe, după ce a cunoscut el planul lui Dumnezeu, că el a ciocănit la arcă, tot aşa, căci el a ştiut că numai aceea va fi singurul lucru care va pluti. Nu conta, dacă aceasta era dovedit ştiinţific că nu exista apă acolo; dacă Cuvântul lui Dumnezeu a zis că va ploua, atunci va ploua.

E-105 Şi pot eu să mă opresc aici şi să zic aceasta, din cauza oamenilor bolnavi. Dacă cazul vostru este atât de rău că poate doctorul zice că nu există nici o speranţă; ce contează aceasta, atât timp cât Dumnezeu îţi zice, "Eu am să te las să trăieşti"?

E-106 De ce o face... Doctorul sau vreun om de ştiinţă ar zice, "Religia ta despre care vorbeşti tu, Duhul Sfânt, şi vorbirea ta în limbi, şi a ta-şi manifestarea ta, este doar o iluzie mintală." Că, "Tu nu eşti umplut cu Duhul Sfânt." Că, "Nu există un astfel de lucru." Şi multe mii de clerici declară asta astăzi, că, "Voi sunteţi doar prelucraţi." Că, "Nu există un astfel de lucru."

E-107 Şi atunci unii dintre ei mi-au spus chiar mie, "De ce nu te uneşti cu vreo denominaţiune bună, şi să-ţi foloseşti influenţa pentru înaintarea acelei denominaţiuni?"

E-108 Şi apoi unii strigă, "Acum, acest grup penticostal cu care te încurci tu, ei sunt o grămadă de şarlatani religioşi. Şi ei-ei... Nu există un lucru ca acela. Ei sunt doar prelucraţi mintal. Ei, ei doar... Ei nu au ce vorbesc ei că au. Noi putem dovedi că ei nu au aceasta."

E-109 Oh, frate, tu eşti doar prea întârziat. Noi ştim ce avem! Noi suntem născuţi din nou, de către Duhul Sfânt, şi noi vedem lucrările Lui chiar printre noi, întocmai cum era în timpul Bibliei. Dacă voi credeţi în acelaşi Duh Sfânt, atunci de ce nu face El acelaşi lucru în biserica voastră? Pentru că, El nu se poate schimba; El este Dumnezeu.

E-110 Aşa că, indiferent cum sunt dovezile ştiinţifice, că noi suntem "doar emoţionaţi," că noi suntem "doar indispuşi mintal," că nu există "într-adevăr nimic din această mare religie" a noastră, că-că "aceasta nu este ceea ce ar trebui să fie," şi aşa mai departe, că noi suntem "doar o grămadă de izgoniţi," nu credeţi asta! Nu credeţi asta!

E-111 Dacă se întâmplă ca fiica voastră să vină acasă de la şcoală, şi zice, "Mamă, noi am dovedit, astăzi, că-craniul fiinţei umane este întocmai ca al cimpanzeului, vezi." Sau, "Noi-noi am studiat şi-şi ştim că noi toţi am venit dintr-o singură celulă, că noi suntem simplu doar animale." Să nu credeţi voi asta!

E-112 Nu contează ce spune cineva, orice teolog, orice doctor, orice om de ştiintă, orice învăţător; voi ţineţi-vă de Cuvântul lui Dumnezeu! Căci, ţineţi minte, noi construim, cum o făcea Noe în ziua lui, noi construim o Arcă.

E-113 Şi Noe ştia că dacă el nu termina acea corabie, că nu numai propria lui casă putea să fie salvată. Astfel, el ştia planul lui Dumnezeu. În mijlocul criticilor, aceasta nu l-a deranjat pe el nici un pic. El a ciocănit imediat la arca aceea.

E-114 Astfel, nu contează cât de mult zic ei, "Nu există un astfel de lucru ca botezul cu Duhul Sfânt. Nu există un astfel de lucru ca vindecarea Divină." Ne revine nouă, ni se cuvine nouă, ca noi să împlinim toată neprihănirea, că noi stăm în acest ceas de încercare, şi să bat mai departe la Corabia Domnului!

E-115 Ei zic că, "Frate, tu eşti cu totul încurcat în botezurile tale, şi aşa mai departe. Acolo este... Tu nu ar trebui să fii botezat în Numele Domnului Isus."

E-116 Eu discutam cu un cuplu drăgălaş seara trecută. Şi acolo este un tânăr care tocmai era botezat, şi crede că există numai un singur Dumnezeu. Şi într-un miting de Business-Men ei nu l-au lăsat să mărturisească, deoarece el nu crede că există trei Dumnezei.

E-117 Acum, indiferent de ceea ce zic ei, ni se cuvine nouă, ne revine nouă, ca noi să împlinim toată neprihănirea. Cuvântul va rămâne acelaşi când asociaţiile Business Men-ilor şi toate celelalte sunt duse, şi bisericile nu vor mai fi. Cuvântul lui Dumnezeu va rămâne întotdeauna acelaşi! Ni se cuvine nouă să împlinim toată neprihănirea.

E-118 Nu au profeţit profeţii despre această zi? Ţineţi minte, că acei critici, li se cuvine să împlinească aceasta, şi lor, deoarece aceasta trebuie să fie împlinită, de asemeni.

E-119 Dar, Noe, aceasta nu l-a deranjat, ci el a mers înainte deoarece el a cunoscut programul lui Dumnezeu. El ştia ce urma să facă Dumnezeu, Frate Kidd. El a ştiut planul lui Dumnezeu deoarece el vorbise cu Dumnezeu, şi aceasta era în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu, şi el a mers înainte făcând aceasta, oricum. Dacă ştiinţa putea să o dovedească sau orice altceva, sau cât criticism s-a pus asupra lui Noe, el a stat drept cu Cuvântul lui Dumnezeu, şi a bătut cu putere imediat. De ce? Aceasta îi revenea lui, deoarece Noe era un profet. Şi îi revenea lui că el a ţinut Cuvântul lui Dumnezeu. El a stat cu acesta.

E-120 Aceasta îi revine oricărui profet, adevărat profet al lui Dumnezeu, că el stă cu Cuvântul. Indiferent de ceea ce poate să spună ştiinţa, şi ce poate acesta să dovedească pe aceasta, sau aşa mai departe, aceasta-aceasta-aceasta i se cuvine ca-acela să împlinească toată neprihănirea.

E-121 [Fratele Branham face o pauză şi în linişte citeşte un bileţel – Ed.] În ordine. Ei au trimis vorbă pentru mine să mă rog pentru mama imediat. "Roagă-te pentru ea acum. Doctorul tocmai a plecat." În ordine.

E-122 Acum, Doamne Isuse, eu stau aici. Aceea este mama mea. Dacă ea se duce, eu încredinţez sufletul ei în mâinile lui Dumnezeu. Dar aici este un Mesaj care trebuie să meargă înainte, Doamne. Există aici cei în viaţă care trebuie-trebuie să moară. Ajută-mă Tu, Doamne. Eu sunt al Tău. În Numele lui Isus.

E-123 Aceasta ne revine nouă! Aceasta îmi revine mie acum ca eu să împlinesc toată neprihănirea. Cuvântul lui Dumnezeu vine întâi! Nu este nici o dragoste ca dragostea lui Dumnezeu!

E-124 Acum, Noe, nu conta ce era critica peste părintele Noe, el ştia unde stătea el, şi astfel el a stat drept cu Cuvântul. Şi el şi-a construit arca pentru salvarea casei lui, deoarece aceasta îi revenea lui ca să facă aşa. Aceasta i se cuvenea lui Noe, să-să facă aşa.

E-125 Aceasta îi revine fiecărui Creştin să stea lângă Cuvânt. Exact corect. Stai lângă Cuvântul lui Dumnezeu! Cerurile şi pământul vor trece, voi veţi trece, eu voi trece, bisericile vor trece, organizaţiile vor trece. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu va trece niciodată! Fii credincios, pelerin credincios!

E-126 În zilele lui Enoh, chiar înainte de potop, când Enoh s-a uitat acolo afară şi l-a văzut pe Noe construind arca aceea. Enoh era un profet. Enoh ştia că el era un model. Şi el ştia, că înainte să vină potopul, el trebuia să dea un exemplu, astfel într-o după¬amiază i-a revenit lui ca să facă o plimbare. I-a revenit ca el să umble cu Dumnezeu. Şi, cumva, în ziua aceea el şi-a schimbat calea. În loc să meargă roata pe marginea dealului, el a luat Drumul Regelui, şi a continuat doar să păşească. "Şi ei nu l-au mai găsit, deoarece el nu mai era," ci el a păşit în sus pe Drumul Regelui!

E-127 O Dumnezeule, lasă-mă să fiu ca Enoh! Când vine ceasul ca eu să trebuiască să iau calea, lasă-mă să găsesc Drumul Regelui!

E-128 Eu îl pot vedea pe Enoh. Aşa cum el ştia că îi revenea lui, căci el era un profet, el ştia ce urma să se întâmple. Astfel, eu îl pot vedea pe el sărutându-şi nevasta la revedere, şi zicând, "Dragă, eu te voi revedea mai târziu." Îşi ridică copiii, şi-i sărută la revedere; şi merge jos la fiul lui căsătorit şi fiica lui căsătorită, şi-i sărută de adio.

E-129 Şi să-i zică, "Unde te duci, tată? Te duci afară pentru puţină plimbare?"
"Da, mă duc la o plimbare."

E-130 Dar el nu a luat-o pe vechea cărare obişnuită în ziua aceea. El a luat Drumul Împăratului, şi a plecat în Slavă. Aceasta îi revenea lui să facă astfel. El nu a vrut să plece, dar totuşi aceasta i se cuvenea lui că el a împlinit toată neprihănirea. Pentru că, el era un model al Bisericii astăzi. El era un model al Bisericii care va face o plimbare de după-amiază, într-una din aceste după¬amieze. Noi vom atinge Drumul Împăratului, şi vom merge în depărtare!

E-131 Da, aceasta i-a revenit lui Noe, aceasta i-a revenit lui Enoh, ca ei să împlinească toată neprihănirea.

E-132 Apoi eu vreau să vorbesc aici despre un alt om. Exista un om pe nume Daniel. Şi el trăia într-o zi de critici. Voi ştiţi, că Copiii lui Israel au fost luaţi din patria lor, jos în Babilon, şi acolo ei erau trişti, şi ei erau acolo jos timp de vreo şaptezeci de ani. Dar acolo era un tânăr profet care s-a dus acolo cu ei, pe numele de Daniel.

E-133 Şi el cu un grup mic, doar o mână mică de fraţi, s-au unit împreună şi au făcut un legământ cu Dumnezeu, că ei nu se vor întina cu-cu mersul modern din ziua aceea. Ei nu se vor încurca cu cărnurile regelui. Ei nu vor bea băuturile lui tari. Ei nu vor participa la petrecerile lui. Ci ei se vor păstra sfinţi şi dedicaţi lui Dumnezeu, căci aşa li se cuvenea lor!
134 I-a revenit lui Daniel, deoarece el era un profet, ca el să stea cu Cuvântul.

E-135 Orice profet adevărat care cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu, care... Dacă el nu cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu, atunci el nu este un profet adevărat. Un profet adevărat stă cu Cuvântul. Orice spune Cuvântul, ei stau drept cu Acesta. Nu are importanţă ce zice mersul zilei, sau ce-zice biserica modernă, sau ce zice altcineva, sau ce altceva face altcineva, adevăratul profet stă cu Cuvântul.

E-136 Şi Daniel ştia, că dacă el stătea cu Cuvântul, ce îl va costa aceasta. Aceasta îl va costa popularitatea lui. Aceasta îl va costa pe el părtăşia lui cu restul de fraţi. Aceasta îl va costa pe el o mulţime de lucruri. Dar ei au făcut o publicaţie, că, ei urma să se roage unui anumit dumnezeu, apoi după aceasta ei puteau să meargă înapoi şi să se roage la orice dumnezeu.

E-137 Dar voi ştiţi, ceva despre Aceasta, Dumnezeu, noi nu facem compromisuri cu Dumnezeu. Nu există compro-... compromisuri, cu Dumnezeu. Dumnezeu rămâne doar Dumnezeu! El nu se aşteaptă de la noi, să fim Creştini, Duminica, să-L lăudăm şi să ne închinăm Lui; şi, Lunea, să ne spălăm şi scuzăm şi s-o luăm jos, şi tot felul de gânduri, că, "Poate că eram greşit, şi se cuvenea să fac asta sau cealaltă." Noi stăm centraţi drept pe Cuvântul lui Dumnezeu, şi să stăm drept cu Acesta!

E-138 Astfel noi aflăm că, Daniel, aceasta i-a revenit lui, ca profet, să stea cu Cuvântul, neapărat! Astfel exista un decret dat, care zicea, "Că oricine se va închina oricărui alt dumnezeu, în afară de dumnezeul pe care l-au ales ei." Cu alte cuvinte, "Dacă tu nu cooperezi cu noi, noi te vom arunca în groapa leilor." Păi, i se cuvenea lui Daniel, îi revenea lui ca să împlinească toată neprihănirea, că el nu s-a închinat la nici un alt dumnezeu, sau să se fi încurcat cu lumea; numai şi numai lui Dumnezeu! Astfel, el a aruncat înapoi jaluzelele şi a aruncat în sus fereastra, şi a deschis perdelele, şi s-a uitat afară înspre Răsărit, şi s-a rugat de trei ori pe zi, întocmai cum făcea el întotdeauna; puternic! Nu să se strecoare pe undeva şi să se ascundă, ca să o facă, ci el a deschis ferestrele; a lăsat să vadă pe oricine, care vroia. Lui nu i-a fost ruşine de religia lui.

E-139 Deoarece, i se cuvine unui Creştin să nu îţi fie ruşine de religia ta. Ca Pavel, din vechime, care a zis, "Pe calea care este numită erezie, nebună, acela este felul în care mă închin Dumnezeului părinţilor noştri." Vedeţi? "Mie nu-mi este ruşine de Evanghelia lui Isus Cristos," a zis el, "că aceasta este Puterea lui Dumnezeu pentru mântuire, pentru oricine care crede Aceasta." Asta-i adevărat, să nu fie ruşinat de Evanghelie! Acesta este lucrul care ţine în ceasurile când vaporul se leagănă şi toate stelele sunt ascunse din vedere, şi luna şi stelele, şi furtuna vuieşte. Aceasta încă ţine, pentru că este Evanghelia lui Isus Cristos!
Daniel era credincios. Aceasta i se cuvenea lui.

E-140 Copiii Evrei, li se cuvenea lor, le revenea lor, după ce au luat ei poziţia lor pentru Dumnezeu. Aceasta le revenea lor. Lor nu le păsa de cuptorul încins. Sub încercări grele, ce le păsa lor? Ei luaseră o poziţie!

E-141 O Dumnezeule, dacă Creştinii de azi ar putea numai să vadă aceasta! "Eu îmi voi lua calea cu cei câţiva dispreţuiţi ai Domnului. Eu am început-o cu Isus, O Doamne, du-mă până la capăt." Sub încercări, necazuri, dureri de inimă, moarte, boli, tristeţe. Eu totuşi îmi voi arunca sorţul pe Isus Cristos, ca să-mi iau poziţia! "Pe Cristos, Stânca solidă, eu stau, toate celelalte baze sunt nisipuri mişcătoare." Toate celelalte se scufundă. Împărăţii vor cădea, şi naţiuni se vor rupe, şi denominaţiunile se vor împrăştia, şi teologii vor muri, dar Cuvântul lui Dumnezeu va rămânea întotdeauna acelaşi!

E-142 Da, li se cuvenea lor ca ei să ia poziţia lor. Şi li se cuvenea lor, după ce au luat o poziţie, ca ei să rămână pe poziţia lor.

E-143 Când voi aţi venit în dimineaţa aceasta, crezând că Dumnezeu o să vă vindece, şi voi vă luaţi poziţia voastră, vă revine vouă ca voi niciodată să nu mărturisiţi ceva contrar cu aceasta; sau, nu veniţi. Aşa este. Dacă tu nu simţi că eşti gata ca Dumnezeu să te vindece, atunci stai la o parte, că tu faci doar o batjocură din aceasta.

E-144 Dacă simţi, în dimineaţa aceasta când vine chemarea la altar, că, "Eu vreau să-mi iau poziţia mea pentru Cristos." Dacă simţi, socoteşte preţul; numără-ţi oamenii, vezi dacă eşti capabil să mergi la luptă. Vezi dacă eşti gata. Dacă nu te simţi că eşti gata, nu veni. Dar dacă Ceva îţi spune, "Aceasta este ziua mea, aceasta este dimineaţa mea," atunci să vii. Şi, atunci, rămâi întotdeauna acolo! Să nu te mişti tu deloc, indiferent dacă moartea te înfruntă, şi ceaţa pluteşte în faţa ta. Ce-ţi pasă ţie? Stai acolo! Căci, "Cerurile şi pământul vor trece; Cuvintele Mele nu vor eşua nicio da tă!" Tu vei sta cu Acesta.

E-145 Când tu zici, "Eu îl cred pe Isus Cristos ca Vindecătorul meu. Eu cred, în dimineaţa aceasta, că El îmi va vindeca trupul meu bolnav. Ceva mi-a spus mie să vin la biserică. Eu sunt aici printre credincioşi. Eu îmi iau poziţia mea, în această dimineaţă. Eu cred Aceasta! Eu merg sus ca să se roage pentru mine. Când se roagă pentru mine, eu voi rămâne pe acea poziţie! Indiferent cât de întuneric se face, sau oriunde ar fi, eu voi sta pe acea poziţie." Tu ai luat poziţie deoarece aceasta ţi se cuvine ţie.

E-146 După ce tu ai făcut odată o mărturisire, tu trebuie să stai cu mărturisirea ta. Asta-i drept. Ţi se cuvine ţie, ca un Creştin, ca un credincios, ca să stai cu convingerea ta.

E-147 Nu lăsa ca Diavolul ~ă te împingă încoace şi-n colo. Tu eşti întotdeauna mânjit. Întotdeauna eşti în afara drumului principal. Întotdeauna eşti înăuntru şi afară. Şi acesta este felul în care nu poţi sta niciunde. Tu nu poţi avea încredere în tine însuţi. Sau, tu nu poţi, nimeni nu poate avea încredere în tine. Tu trebuie să stai! Şi când ai făcut tot ce poţi face să stai, atunci să stai! Continuă să stai! Asta-i adevărat. Noi trebuie să facem aceasta. Se cuvine nouă. Ne revine nouă, ca noi să facem aceasta.
148 I-a revenit lui Ilie, i s-a cuvenit lui Ilie profetul, că el şi¬a făcut poziţia lui să împlinească Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece el cunoştea Cuvântul lui Dumnezeu. Şi el a ştiut că acest arhiepiscop, Izabela, şi toate diferenţele lor denominaţionale s-au amestecat cu mersul lumii. Aceasta i s-a cuvenit lui Ilie, ca profet, că el a stat. Şi el a stat singur! A zis, "Dumnezeule, ei sunt duşi toţi, afară de mine, şi eu stau singur." Aceasta era atât cât cunoştea el. Dumnezeu a zis că El mai avea ceva mai mulţi care luau aceeaşi poziţie; poate că nu în locul în care-care era Ilie, deoarece el era ţinta naţiunii. Ei nu au fost criticaţi cum era el, deoarece ei toţi trăgeau drept în el, deoarece el era profetul. Dar aceasta îi revenea lui, în mijlocul încercării, în mijlocul criticii, în mijlocul indiferenţei; i-a revenit lui Ilie, ca profet, să ia poziţia pentru Dumnezeu, şi să stea acolo.

E-149 Aceasta ne revine nouă să împlinim toată neprihănirea. Acel om mare şi puternic, preaumbrind această zi când religiile Izabeliene şi alte lucruri se ridică acum, lucrurile pe care le avem astăzi, încercând să preia totul. Aceasta i se cuvine unui slujitor al lui Dumnezeu, indiferent de ceea ce zice cineva sau ce are loc, să stea, deoarece ni se cuvine nouă ca noi să stăm cu Cuvântul.

E-150 Ilie ştia că el era un profet. El a văzut vedenii. Dumnezeul¬a adeverit pe el a fi un profet. Aşa că nu contează dacă fraţii lui niciodată... Zeci de mii; priviţi doar la Israeliţi, milioane de ei, oameni care pretindeau a crede în Iehova, ei-ei s-au organizat pe ei înşişi. Ei s-au făcut moderni, aşa cum sunt ei astăzi. Ei au devenit moderni. Ei au compromis asupra Cuvântului Său. Aleluia, dar i se cuvenea lui, Ilie, ca el să împlinească toată neprihănirea. Astfel el a stat acolo, singur, strigând împotriva relelor! Dacă ei îi luau viaţa, ce era cu asta? I se cuvenea lui, să împlinească toată neprihănirea. Acolo era răul în ţară. Acolo era indiferenţă în ţară. Acolo erau greşeli Scripturale în ţară. Şi îi revenea lui Ilie, ca să împlinească toată neprihănirea, să stea pentru Iehova; şi atunci Iehova a stat pentru Ilie. Amin. I-a revenit lui!

E-151 Abraham. I se cuvenea lui Abraham să se separe de necredinţă. Vi se cuvine oricărui credincios să vă separaţi de necredinţă! Abraham, i se cuvenea lui să păşească într-o ţară a lui proprie, el şi Dumnezeu, singur, pentru că el era un profet. Lumea nu a înţeles de ce a făcut Abraham o astfel de alegere. De ce şi-a părăsit el casa lui? De ce şi-a părăsit el biserica lui? De ce şi-a părăsit el poporul lui? De ce a făcut el un lucru aşa de nechibzuit, să călătorească într-o ţară străină unde nu există apă sau hrană? De ce s-a dus el în acele pustiuri sterpe unde încă nu s-au dus oamenii? Dar i se cuvenea lui, căci el era profet, să se despartă de toată necredinţa, şi să umble singur cu Dumnezeu. Dumnezeu a zis, "Sa pară-te pe tine, şi Eu te voi binecuvânta."

E-152 Când tu te separi de toată necredinţa, Dumnezeu te va binecuvânta. Şi se cuvine fiecăruia din noi, indiferent de preţ, să ne separăm pe noi înşine de lumea necredincioasă. "Ieşiţi afară din mijlocul lor, şi fiţi separaţi," zice Dumnezeu, "Eu vă voi primi." Ni se cuvine nouă, ca bărbaţi şi femei ai lui Dumnezeu, să ne luăm poziţia în acest ceas întunecos în care trăim noi.

E-153 Abraham, indiferent de ceea ce gândeau ceilalţi dintre ei, el s-a separat pe sine. De ce? El l-a văzut pe Dumnezeu. El a văzut o vedenie. Vedenia era adevărată, şi vedenia s-a împlinit. El ştia că Dumnezeu era cu el; Abraham, să facă aşa o declaraţie nechibzuită cum a făcut. Un om în vârstă de o sută de ani, şi o soţie de nouăzeci, şi ea era stearpă iar el era steril, şi ei urmau să aibe un prunc la vârsta asta. Păi, ştiinţa medicală din ziua aceea l-ar fi numit pe el un fel de excentric. Ei l-ar fi numit „nebun." Dar aceasta se cuvenea. Aleluia!

E-154 Uneori se cuvine să devii straniu, dacă aceasta este conform Cuvântului.
Dumnezeu i-a vorbit, zicând, "Abraham."
A zis, "Da, Doamne?"

E-155 "Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi. Eu sunt Dumnezeul Eternităţii. Eu sunt El Shaddai; Eu sunt Sânul, Eu sunt Pieptul, Eu sunt Dătătorul de Tărie. Mie nu-mi pasă cât eşti tu de bătrân, Abraham, ce este aceasta pentru Mine? Mie nu-mi pasă cât de steril eşti tu sau cât de sterp este pântecele ei, Eu îţi voi da un fiu.
Şi Abraham a zis, "Eu Te cred, Dumnezeule." Aleluia!

E-156 Biblia zice, "El nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci a fost tare, dând laudă lui Dumnezeu." De ce? Aceasta îi revenea lui. El a văzut mâna lui Dumnezeu mişcându¬se, în putere.

E-157 Oh, Branham Tabernacle, ce fel de cuvânt vom da noi la Ziua Judecăţii? Când, noi am văzut braţul Lui puternic. Noi am văzut Puterea Lui. Noi am privit Slava Lui. Noi am văzut ce a zis El; Aceasta nu dă greş niciodată. Noi am văzut Persoana Lui, marele Stâlp de Foc, o Lumină atârnând aici în sală. Noi am văzut Aceasta acolo, ştiinţa a luat fotografia Acestuia, şi toate celelalte. Şi auzim Mesajul merge înainte, chiar drept pe linie, "Separaţi-vă pe voi înşivă de ei! Nu vă asociaţi cu nimic de necredinţă!" Aceasta ne revine nouă, ca noi să împlinim toată neprihănirea.

E-158 Abraham a mărturisit că era un pelerin şi un străin. El nu avea nimic de a face; el nu a cunoscut pe nimeni pe pământ. El a umblat cu Dumnezeu, deoarece aceasta i se cuvenea lui, deoarece el îl văzuse pe El. Aceasta i-a revenit lui Abraham. Când toţi acei regi s-au întâlnit acolo afară, voi ştiţi, ca să-l facă pe el un om mare; toţi regii, după ce Abraham a obţinut această mare victorie, când regii l-au întâlnit pe el acolo, toţi fraţii denominaţionali, şi au zis, "Tu ştii, Abraham, noi vom-noi vom face un legământ cu tine. Noi vom face aşa-şi-aşa."

E-159 El a zis, "Eu nu voi lua nici un şiret de încălţăminte, pentru mine; ca nu cumva să ziceţi, Eu l-am făcut pe Abraham cineva."

E-160 Oh, aceasta i se cuvenea lui, că el ştia (aleluia) că Dumnezeu i-a jurat lui, "Eu îţi voi da ţie pretutindeni unde priveşti: est, nord, vest, sud."

E-161 Ce contează dacă noi avem cinci cenţi sau zece cenţi, dacă avem ceva să mâncăm sau nu, dacă trăim sau murim? Dumnezeu a promis, "Cel blând va moşteni pământul." Aceasta ne revine nouă, ni se cuvine nouă, ca noi să trăim aşa, să acţionăm aşa, să împlinim toată neprihănirea. Dumnezeu vrea bărbaţi şi femei care vor sta şi vor împlini toată neprihănirea! Desigur că, neprihănirea este "Cuvântui Lui."

E-162 Aşa cum am spus la începutul predicii, acesta este motivul că Isus a fost botezat. Indiferent cum a fost aceasta... Dacă El a pretins a fi Fiul lui Dumnezeu, atunci să fie botezat pentru iertarea păcatelor? El a făcut-o! Dar El trebuia să fie spălat, deoarece El era Marele Preot. El trebuia să împlinească toată neprihănirea. A zis, "Suferă aceasta, Ioan. Eu ştiu că tu o ştii. Eu ştiu că Eu o ştiu. Şi noi ne ştim unul pe altul. Dar noi vom suferi ca aceasta să fie aşa, dar astfel aceasta ni se cuvine nouă." Amin! Aleluia!

E-163 Atunci eu voi lua calea cu cei puţini defăimaţi ai Domnului! Mi se cuvine foarte mult mie, ţi se cuvine ţie, ca slujitori ai lui Dumnezeu, ca noi să luăm calea celor puţini dispreţuiţi ai Domnului; ca noi să umblăm cucernici, în neprihănire, sfinţi, în această viaţă prezentă; să aşezăm la o parte fiecare greutate care ne împresoară atât de uşor; uitându-ne la Autorul şi Desăvârşi torul credinţei noastre, Isus Cristos! Amin.
Aceasta i-a revenit lui Abraham, când a păşit el acolo sus.

E-164 Şi Dumnezeu i-a zis, "Acum, ia acest băieţaş. Tu ai acum vârsta de o sută şi ( cam) douăzeci de ani. Şi tu ai un băieţaş aici, un micuţ cu părul creţ. El este un micuţ atât de dulce. Dar eu vreau ca tu să-l duci sus pe munte, şi să-l oferi ca jertfă, şi prin el Eu am să fac multe naţiuni din tine." Cum putea să fie aceasta? Se părea că Dumnezeu avea totul încurcat. "Eu voi lua, prin Isaac, şi voi binecuvânta întreaga lume şi fiecare naţiune, cu el; dar eu vreau ca tu să-l duci acolo sus şi să-l ucizi. Prin sămânţa lui Isaac..." Aleluia! "Prin sămânţa lui Isaac Eu voi binecuvânta fiecare naţiune sub Ceruri, dar Eu vreau ca tu să-l duci acolo sus şi să-1 ucizi."

E-165 Oh, acel bătrân tată, neînduplecat, ferm; cu lemnele şi un sac în spate, conducând un măgăruş. Doamne! Micuţul Isaac păşind înaintea lui! "El nu s-a clătinat la promisiunea lui Dumnezeu, prin necredinţă." Aceasta i se cuvenea lui!

E-166 Căci Abraham a zis, el însuşi, "Eu îl primesc pe el ca pe unul venit din morţi, şi eu sunt pe deplin încredinţat că Dumnezeu este capabil să-l învie din nou." Amin! Aceasta îi revenea lui Abraham, să împlinească toată neprihănirea. El ştia despre ce vorbea. El cunoştea pe Dumnezeul lui. El a ştiut, că ce a spus Dumnezeu, Dumnezeu este în stare să facă. Ce promisiune a făcut Dumnezeu, Dumnezeu este în stare să-şi ţină promisiunea Lui, indiferent ce este. Astfel, i s-a cuvenit lui Abraham ca el să împlinească toată neprihănirea.

E-167 Aceasta le revenea ucenicilor, la Cincizecime, ca să se ducă în acea cameră de sus. De ce? De ce le revenea aceasta? Deoarece ei au întâlnit un Om; un Tâmplar, cunoscut de către lume, ca un Străin Galilean cu nume rău, "nelegitim." Dar ei l-au văzut pe acel Om înviind morţii. Ei l-au văzut pe acel Om deschizând ochii orbilor. Ei au auzit pe acel Om predicând Cuvântul nealterat, al lui Dumnezeu. Şi ei ştiau că El era Mesia. Ei au văzut toate semnele în jurul Lui. Ei l-au auzit pe Dumnezeu răspunzând din Ceruri. Ei au văzut Stâlpul de Foc plutind deasupra Lui. Ei ştiau că El era Mesia. Şi când El le-a zis lor, "Este de trebuinţă pentru Mine ca Eu să plec; dar Eu vreau ca voi să vă suiţi la cetatea Ierusalim, şi să staţi acolo. Doar să aşteptaţi acolo."
"Cât timp?"
"Până atunci!"
"Cât va dura aceasta, Doamne?"

E-168 "Doar până atunci! Până când veţi primi o Putere se Sus! Atunci voi veţi fi martorii Mei."
"Cât va dura aceasta, Doamne?"

E-169 "La această generaţie, şi la acea generaţie, şi atât de mulţi cât va chema Domnul Dumnezeul nostru. La Ierusalim, Iudeia, Samaria, şi la cele mai îndepărtate locuri de pe pământ. Dar, înainte ca să plecaţi, Eu vreau ca voi să aşteptaţi! Eu voi face ceva pentru voi."

E-170 Aceasta li se cuvenea lor ca ei să meargă în camera de sus, deoarece ei au văzut Puterea Lui. Ei ştiau că El a murit, era mort. Şi a murit într-atât încât chiar luna şi stelele erau martori că El era mort, ele şi-au ascuns faţa lor şi nu au mai strălucit. Pământul ştia că El era mort, până când acesta s-a cutremurat cu o proşternare agitată. Pietrele au erupt afară din pământ, care erau acolo de la distrugerea potopului. Ei ştiau că era Mesia. Ei au ştiut că, Cuvântul Lui era, că El urma să trimită înapoi pe Duhul Sfânt. Ei ştiau că aceea era o promisiune. Ei ştiau că ei trebuiau să aştepte acolo sus pentru Aceasta. Ei L-au văzut. Ei ştiau că El era mort; ei ştiau că El a înviat. Ei L-au văzut, de aceea ei ştiau despre ce vorbeau.

E-171 Până când un om nu ştie despre ce vorbeşte, el nu poate să spună prea multe. Dar când tu ştii despre ceea ce vorbeşti! Dacă te gândeşti că aceasta este emoţionant, vino şi ia Aceasta odată, atunci tu vei şti despre ceea ce vorbeşti. Aceasta nu este emoţionant. Aceasta este Puterea lui Dumnezeu spre salvare. Acesta este Duhul Sfânt. Eu ştiu despre ce vorbesc. Fiecare, cine L-a primit, ştie despre ce vorbeşte.

E-172 Aceasta se cuvenea ucenicilor, le revenea lor ca ei să ţină Cuvântul Lui, ca să aştepte sus la Ierusalim. Astfel ei s-au dus sus să aştepte la Cincizecime, până când au primit Duhul Sfânt. Căci, atunci au cunoscut ei că slujba lor nu putea să meargă înainte până ce ei au primit Duhul Sfânt, ca să mărturisească despre El. Ei ştiau că erau neputincioşi. Dar ei trebuiau să aibe Prezenţa Lui, astfel ei s-au dus să aştepte pentru Aceasta.
Aceasta îi revenea lui Petru, după ce Isus l-a întâlnit pe el.

E-173 În Marcu 16, a zis, "Mergeţi în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia. Aceste semne vor urma pe cei ce vor crede. În Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi; dacă vor bea lucruri otrăvitoare, nu îi vor vătăma; dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, ei se vor face bine."
174 I-a revenit lui Sfântul Petru, bătrânul pescar, care nu avea suficientă educaţie nici să-şi semneze propriul lui nume. Dar într-o zi când mergea el prin poarta frumoasă pe care a zidit¬o Solomon, acolo şedea un om care era olog. Genunchii lui erau slăbiţi, şi gleznele, iar el nu putea să umble. Aşa era el. El nu avea putere. Un om cam de vreo patruzeci de ani, el nu avea putere. Dar când Petru a auzit ceaşca scuturându-se, şi s-a uitat în jos şi a văzut un om infirm şezând acolo, Ceva i-a zvâcnit în inimă! El a fost la Cincizecime, el avea Duhul Sfânt! El avea promisiunea lui Isus, astfel îi revenea lui, i se cuvenea lui, că el a zis, "Aur şi argint nu am." El şi-a dat mărturia lui, "Eu nu am argint şi aur. Dar, ceea ce am, eu îţi dau dacă poţi să primeşti aceasta."
"Eu îmi pot imagina că omul a spus, "Eu pot să primesc aceasta."

E-175 Şi a zis, "Atunci, în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, ridică-te în picioare şi să fii făcut bine." Şi el s-a întins şi l-a apucat, ca să-i ridice credinţa, şi l-a ridicat în felul acesta în sus; şi oasele gleznelor lui au primit putere, şi a plecat, sărind, lăudând şi slăvind pe Dumnezeu.

E-176 Aceasta îi revenea lui să o facă, aceasta i se cuvenea lui. El trebuia să o facă, deoarece el era ucenic uns. El era cu Isus. Toată lumea ştia, cu o zi înainte, în Curtea Sanhedrinului, când ei l-au avut pe el, pe el şi Ioan, pe amândoi, nepricepuţi şi neînvăţaţi; ei ştiau că au fost cu Isus, pentru că ei au auzit despre felul în care vorbeau ei, despre râvna ce o aveau. Ei ştiau că ceva li s-a întâmplat lor. Şi Petru ştia aceasta. Astfel i se cuvenea lui Petru, i se cuvenea lui deoarece el avea promisiunea lui Dumnezeu pentru ziua aceea.

E-177 "Eu vă voi da Putere. Eu vă voi da Putere. Veţi călca pe capetele şerpilor şi a scorpionilor. Orice veţi cere în Numele Meu, Eu voi face. Dacă ziceţi muntelui acesta, mută-te, şi nu vă îndoiţi în inima voastră, ci credeţi că ceea ce ziceţi se va împlini, voi puteţi avea ce aţi spus."

E-178 Îi revenea lui Petru atunci ca să creadă Aceasta. I se cuvenea lui. Aceea era ceea ce trebuia el să facă, deoarece el ştia că trăia în ziua acelei însărcinări. Aceea era Lumina ceasului acela. Învierea tocmai a venit, Duhul Sfânt era acolo. Aceasta i se cuvenea lui.

E-179 Aceasta i se cuvenea Sfântului Pavel; după ce era un critic. Şi pe drumul lui în jos spre Damasc, într-o zi acolo, acel Stâlp de Foc care l-a condus pe Israel din Egipt în ţara promisă, acela a fost făcut trup şi a locuit printre ei şi s-a întors înapoi la Dumnezeu, i-a vorbit lui. Şi el s-a întrebat, "Cum poate să fie acesta Iehova? Cum poate să fie aceasta? Şi iată-L acolo, în acelaşi Stâlp de Foc, plutind acolo." "Doamne, cine eşti Tu pe care prigonesc eu?"

E-180 El a zis, "Eu sunt Isus." Oh, Doamne! El l-a însărcinat pe el, i-a dat lui slujba. L-a însărcinat pe Pavel, i-a dat lui slujba lui.

E-181 Pavel a fost în Prezenţa lui Dumnezeu, el văzuse Stâlpul de Foc. El l-a văzut pe acel Isus care era odată Stâlpul de Foc, apoi făcut trup şi a locuit printre noi, şi s-a întors înapoi într-un Stâlp de Foc, şi l-a însărcinat pe el cu slujba lui. Aleluia! Nimic nu o să-l zguduie pe el. Aceasta îi revenea lui, când ei au luat batiste de pe trupul lui şi le-au trimis bolnavilor. Aceasta se cuvenea lui, deoarece el ştia că el era apostolul uns. El a văzut viziunile de la Dumnezeu, şi Dumnezeu a apărut înaintea lui şi i-a vorbit, şi a văzut aceasta întâmplându-se exact. Păi, i se cuvenea lui Pavel, că atunci când el încerca să ajute pe oameni, împlinea Cuvântul cu care era însărcinat el. El era Lumina din ziua aceea. El era Lumina la Neamuri. El ştia aceasta. Dumnezeu l-a însărcinat pe el să fie. El era Lumina în ziua aceea. Astfel, El i-a însărcinat lui Pavel.

E-182 Acum aceasta se cuvine nouă, ni se cuvine nouă în această zi. Noi ştim! Noi tocmai am trecut prin Epocile Bisericii. Noi ştim că noi am primit Duhul Sfânt, noi ştim aceasta fără nici o umbră de îndoială. Noi ştim că noi avem Lumina Evangheliei.

E-183 "Pocăiţi-vă, fiecare dintre voi, şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos, pentru iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt." Nu există nici un cleric în lume, sau nimic altceva, poate să sfideze Aceasta. Cât de departe poate aceasta să se facă? "Promisiunea este pentru copiii voştri, la acei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru."

E-184 Profetul a zis, "Va fi Lumină în timpul de seară, aceste Lumini ale Evangheliei se vor întoarce iarăşi înapoi." Ca şi acelaşi soare care răsare în Est şi apune în Vest, Acesta se va întoarce iarăşi în zilele din urmă. Iată-ne aici în zilele din urmă!

E-185 Noi am primit Duhul Sfânt. Noi ştim asta. Noi am vorbit îp. limbi aşa cum au făcut şi ei la Cincizecime. Şi noi ştim că voi Îl puteţi primi.

E-186 Noi ştim că îngerul al şaptelea şi-a dat Mesajul lui. Noi Îl vedem adeverit, semnul.

E-187 Noi ştim că suntem la sfârşitul Epocii Laodiciene. Noi ştim că vrajba naţională, semnele şi minunile, apar pretutindeni. Noi ştim că suntem în timpul sfârşitului.

E-188 Dumnezeu poartă mărturie! Şi ni se cuvine nouă, ne revine nouă ca să împlinim toată neprihănirea. "Naţiuni împotriva altor naţiuni, perplexe uneori, în strâmtorare," toate aceste lucruri pe care noi le-am auzit. Dacă voi puteţi să primiţi Aceasta!

E-189 Acum suntem la ultimul ceas. Noi suntem în Epoca Bisericii Laodicea. Fiecare mesager şi-a dat epoca lui, şi-a dat Mesajul în epoca lui. Iar noi suntem aici la sfârşitul epocii, şi vedem că Dumnezeu a susţinut aceasta cu semne şi minuni. Şi nimeni nu poate să spună că aceasta nu este aşa.

E-190 El este aici acum! El este în Biserică! El este în oameni. Nimeni nu poate să spună că aceasta nu este aşa. Noi ştim că El este aici.

E-191 Şi ni se cuvine nouă să luăm Cuvântul Său. Noi, ni se cuvine nouă ca să credem toată neprihănirea. Aceasta ni se cuvine nouă. Ne revine nouă ca noi să împlinim fiecare lucru despre care a vorbit El.

E-192 Biserica este slabă, bisericile de azi. Noi suntem fărâmiţaţi de neînţelegeri organizaţionale, separare de frăţietate; Metodişti, Baptişti, Presbiterieni, Unitarieni, Trinitarieni, Pentarieni, Şi tot felul de lucruri. Noi suntem fărâmiţaţi. Aşa trebuie să fie. Trebuie ca să fie aşa.

E-193 Atunci va veni un Mesaj! Oh, aleluia! Noi ştim că acesta este acelaşi Stâlp de Foc care a condus pe Israel. Noi ştim că aceeaşi slujbă care l-a însoţit pe Isus Cristos, prin acel Stâlp de Foc care L-a uns, însoţeşte Biserica astăzi. Ştiinţa a dovedit-o; noi nu avem nevoie de această dovadă. Dumnezeu a dovedit-o! Noi avem nevoie de slujba lui Isus Cristos să potrivească acea Piatră din Capul unghiului venind acolo, care a adus Biserica într-un loc unde slujba este exact cum era când a plecat Isus. Exact!
Naţiunile se destramă, Israel se trezeşte,
Semnele pe care le-au prevestit înţelepţii;
Zilele neamurilor sunt numărate, cu necazuri împovărate;
"Întoarceţi-vă, O împrăştiaţilor, la ai voştri."

E-194 Noi suntem în zilele din urmă. Şi ni se cuvine nouă, ne revine nouă ca să împlinim toată neprihănirea.

E-195 Amintiţi-vă, că Isus a zis, "Cum era în zilele lui Lot, aşa va fi la Venirea Fiului omului." Cât 9-e mulţi îşi amintesc aceasta? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] În ordine. Ce era în zilele lui Lot? Ce semn a dat El?

E-196 Au existat trei clase de oameni în zilele lui Lot. Era aceasta adevărat? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Acolo era necredinciosul, credinciosul-prefăcut, şi credinciosul. Fiecare dintre ei au primit un mesager. Aşa este. Când şedea Abraham sub stejarul lui, ce a avut loc? Iată ce a avut loc.

E-197 Era un Înger care a venit jos şi s-a dus la Sodoma. Acest Om s-a dus acolo jos şi i-a învăţat pocăinţa, ca ei să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu. Ce s-a întâmplat? Numai trei au ieşit afară, Lot şi cele două fiice ale lui. Nevasta lui s-a transformat într-un stâlp de sare. Numai trei au ieşit afară, când acolo era un Billy Graham modern care le-a turnat mesajul acolo jos la ei.

E-198 Şi noi vedem aceasta întâmplându-se astăzi. Noi vedem, la biserica nominală, noi vedem un mesager mergând înainte, predicând.

E-199 Şi acolo era Unul Care a venit la Abraham şi Biserica aleasă. El le-a dat un semn. Şi noi ştim că aceasta este adevărat. Noi ştim că acesta este un fapt. El a şezut cu spatele întors către cort, a spus cine era Sara, ce era în inima ei, şi ce era necazul ei. El a dat mesajul, exact. Abraham ştia că era Dumnezeu. Căci, îndată ce El a vorbit astfel, el l-a numit pe El, "Elohim," un Mesager, format în trup omenesc, să aducă un Mesaj la o Sodomă şi Gomoră.

E-200 Şi când vedem noi acele lucruri despre care a spus Isus că se vor împlini, ne revine nouă ca noi să împlinim toată neprihănirea. Ni se cuvine nouă ca noi să-l luăm pe Dumnezeu după Cuvântul Său. Credeţi voi aceasta? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Astfel suferiţi ca aceasta să fie aşa acum.

E-201 "Frate Branham, tu eşti-tu eşti-tu eşti în afara îngrijirii cu ceilalţi, denominaţiunile."

E-202 Asta poate să fie aşa. Îngăduiţi ca aceasta să fie aşa acum. Asta-i adevărat, îngăduiţi ca aceasta să fie aşa.

E-203 "Păi, ar fi mai bine de tine dacă ai merge să cooperezi."

E-204 Suferiţi ca aceasta să fie aşa, acum. Dar astfel aceasta ne revine nouă. Noi suntem poporul Lui, profeţii Lui, înţelepţii Lui. Ne revine nouă ca să împlinim toată neprihănirea. Aşa că, haideţi să o facem, precum ne plecăm capetele.
Naţiunile se destramă, Israel se trezeşte,
Semne pe care Biblia le-a prevestit;
Zilele neamurilor numărate, cu necazuri împovărate;
"Întoarceţi-vă, O risipiţilor, la ai vostri"
O zi de răscumpărare este aproape,
Inimile oamenilor cedează de frică;
Fiţi umpluţi cu Duhul, lămpile voastre să fie curate,
Uitaţi-vă în sus, răscumpărarea voastră este aproape!
Prorocii falşi mint, şi Adevărul lui Dumnezeu îl tăgăduiesc,
Că Isus Cristosul este Dumnezeul nostru, (Cât de adevărat este aceasta; oh, cu sutele!)
Dar noi vom păşi unde au călcat apostolii.
Căci ziua răscumpărării este aproape,
Inimile oamenilor cedează de frică;
Fiţi umpluţi cu Duhul, aveţi lămpile ajustate şi curate,
Uitaţi-vă în sus, răscumpărarea voastră este aproape!

E-205 În timp ce aveţi capetele plecate, vă revine vouă, în dimineaţa aceasta, ca voi să vă predaţi vieţile voastre lui Cristos? V-a vorbit El vouă? Dacă este aşa, ridicaţi-vă doar mâna către El, şi ziceţi, "Eu acum îl accept pe Cristos. Îmi revine mie ca eu să-mi predau totul, voinţa mea, în dimineaţa aceasta, Lui. Eu îmi ridic mâna acum şi zic, Doamne Isuse, fii milostiv. Eu am nevoie de Tine, oh, câtă nevoie am eu de Tine! În fiecare ceas, eu am nevoie de Tine." Dumnezeu să vă binecuvânteze. "Oh, Salvator Binecuvântat, eu vin la Tine."
Eu am nevoie de Tine, oh, am nevoie de Tine;
Ce ar fi dacă voi aţi fi întinşi unde este mama întinsă acum?
Fiecare ceas eu am nevoie de Tine!
Oh, binecuvântă-mă acum, Mântuitorul meu,
Eu vin la Tine!
Eu am nevoie de Tine, oh, O Doamne, noi avem nevoie de Tine;
În fiecare ceas eu am nevoie de Tine!
Oh, binecuvântă-mă acum,
Doamne, eu am nevoie de Tine acum mai mult decât am avut pentru mult timp.
Dar eu vin la Tine!

E-206 [Fratele Branham începe să fredoneze, Eu Am Nevoie De Tine Fie ca Ceas – Ed.]

E-207 Tată Ceresc, jos prin văile pe care umblăm, ştiind că Tu ai promis, "Eu nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra."
Astfel eu vin la Tine!

E-208 Dacă există cineva aici, Doamne, care nu sunt în ordine în sufletul lor; dacă ei veneau în jos pe cărarea pe care este mama mea chiar în acest moment, O Doamne, fie ca să aibe acea mărturisire, şi ei. Aceasta ne revine nouă astăzi, Doamne.

E-209 Noi suntem la capătul drumului, Epoca Bisericii Laodicea; un Mesaj; respingerea Mesajului; susţinerea Mesajului; şi Prezenţa lui Cristos dovedind că El este acelaşi, ieri în zilele lui Lot, şi în zilele Lui în trup, şi în zilele de azi; ieri, azi, şi în veci.

E-210 Lasă ca ei să Te primească acum ca binecuvântatul lor Mântui tor. Admite aceasta, Doamne. Eu o cer în N urnele lui Isus.
Oh, binecuvântă-mă acum, Mântuitorul meu,
Eu vin la Tine!
Mult preţiosule Domn,
Ispitele îşi pierd puterea lor,
Cu adevărat, Doamne, când Tu eşti aproape.
Eu am nevoie de Tine, oh, eu am nevoie de Tine!

E-211 Dacă Tu ai luat-o pe ea de la noi, odihneşte-i preţiosul ei suflet în Ceruri. Admite aceasta. Admite aceasta, Doamne.
Mântuitorul meu, eu vin la Tine!

E-212 Tată, Dumnezeule, ascultă-ne. Ne revine nouă ca noi să împlinim toată neprihănirea aici. Noi ştim ce spune Cuvântul. Noi nu suntem în întuneric. Noi ştim ce a promis Cuvântul. Ajută-ne, O Doamne, ca noi să împlinim toată neprihănirea. Împlineşte Cuvântul Tău. Fie ca fiecare credincios de aici să aibe credinţă acum, aşa cum ne apropiem de bolnavi. La toţi dintre noi ne place să trăim, Doamne; dar mai întâi ar trebui să fie Viaţa Eternă, pentru lumea aceea care urmează să vină. Ascultă¬ne, Tată, în timp ce adunarea se roagă, în special bolnavii şi nenoroci ţii.

E-213 Mă întreb, ceva, dacă există ceva străini printre noi, care nu au fost niciodată în Tabernacol, şi dacă sunteţi bolnavi, şi dacă priviţi la Dumnezeu după ajutor? Cu capetele voastre aplecate, voi toţi. Aţi vrea să ridicaţi mâna, voi acei ce sunteţi străini faţă de mine, care nu mă cunoaşteţi sau eu nu vă cunosc, iar voi aţi venit acum la Cristos după ajutor. Doar ridicaţi-vă mâna. Înţelegeţi? Domnul să vă binecuvânteze, şi pe tine, şi pe tine. Acolo sunt câţiva.

E-214 Voi trebuie doar să credeţi. Acest Mesaj nu este în zadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu.

E-215 Doamna... Cu capetele voastre plecate. Ea rămâne ţinând mâna ei. Ea suferă de o boală de inimă. Ea este D-na Nance. Ea este din Madisonville, Kentucky. Asta-i adevărat. Nu-i aşa, doamnă? Acum vă puteţi ridica capul. Dvs. aţi avut mâna ridicată, continuaţi să o ţineţi. Asta era adevărat, nu-i aşa? Dacă este aşa, ridicaţi mâna. Vedeţi la ce timp trăim, prieteni? [Adunarea spune, "Da." – Ed.] Eu nu o cunosc pe doamna aceea. Eu nu am văzut-o niciodată. Dar ce este aceasta? Este un semn al Evangheliei. Ca voi să puteţi...

E-216 Mă credeţi pe mine că eu sunt profetul Lui, doamnă? Credeţi? Totuşi, noi suntem străini. Eu nu vă cunosc. Numele acela era corect, nu-i aşa? Dacă aceasta era corect, orice ţi-a spus El, doar-doar fă cu mâna la audienţă, ca ei să vadă că aceea era corect. [Adunarea se bucură – Ed.]

E-217 Ce ar putea face aceasta? Isus din Nazaret. Ca voi să puteţi cunoaşte că eu aş fi profetul lui Dumnezeu, şi spunându-vă vouă Adevărul, căci astfel ni se cuvine nouă. O femeie s-a atins de haina Lui, şi El s-a întors şi i-a zis ei, despre "scurgerea de sânge," şi i-a spus că se va opri.

E-218 Doamna care şade lângă dvs., are o boală de inimă, de asemeni. Asta-i adevărat. Da. Eu nu o cunosc pe ea. Voi ştiţi că nu o cunosc. Înţelegeţi? Dar Dumnezeu o cunoaşte. El îi cunoaşte necazul ei, nu cunoaşte El? Doamna Allen, credeţi că Dumnezeu vă poate face bine? [Femeia zice, "Da." – Ed.] Dacă acesta vă este numele, şi necazul dvs., ridicaţi-vă mâna. Ridicaţi-vă mâna, dacă aceasta este corect. [Adunarea se bucură.]

E-219 O doamnă care şade acolo lângă dvs. Vreau să spun D-na Bennett. Voi toate sunteţi din acelaşi loc. Ea are boală de rinichi în loc de boală de inimă. Credeţi din toată inima, şi dvs. vă puteţi face bine, de asemeni. Credeţi, doamnă? Ridicaţi-vă mâna, şi ziceţi, "Eu accept aceasta," apoi puteţi merge acasă şi să vă faceţi bine. Dacă tu ai putea crede! Voi sunteţi cu toţii de jos din Kentucky, un oraş numit Madisonville.

E-220 Şezând acolo înapoi, o doamnă, Mrs. Bone. Ea este de lângă Madisonville. Ea nu locuieşte chiar în Madisonville, ea se uită drept la mine. Şi acolo este acel Înger stând drept deasupra ei. Ea locuieşte lângă Madisonville. Numele ei este Bone; boală de sinusită, condiţie asmatică, tusă. Dacă aceasta este adevărat, fă cu mâna înainte şi înapoi, doamnă. Crede în Domnul Isus Cristos, şi mergeţi acasă şi fiţi bine.

E-221 Boală de gât, domnule. Credeţi dvs. că Dumnezeu poate să vindece boala de gât şi să vă facă bine? Fiţi vindecat! Aveţi doar credinţă în Dumnezeu.

E-222 Doamna Hopkins, doamna de culoare din Chicago. Eu nu vă cunosc, nu v-am văzut niciodată în viaţa mea. Dar dvs. vreţi să fiţi vindecată de acea nervozitate, şi boală de sinusită? Mergeţi, credeţi, şi dvs. puteţi să vă faceţi bine, de asemeni.

E-223 Doamna Hanes din Columbus, Ohio. Dvs. credeţi în Domnul Isus Cristos, şi puteţi să vă duceţi acasă şi să vă faceţi bine, de asemenea.

E-224 Noi suntem la capătul drumului. Voi credeţi? [Adunarea zice, "Amin!" – Ed.] Ni se cuvine nouă să împlinim toată neprihănirea. El a promis că lucrurile acelea vor fi. Noi suntem aici. Credeţi voi aceasta? ["Amin!"]

E-225 Ei bine, puneţi-vă mâinile unul peste altul. Eu vreau să vă pun o întrebare. A promis Isus că aceste lucruri vor fi în zilele din urmă? Spuneţi, "Amin." [Adunarea zice "Amin." – Ed.] "Aşa cum era în zilele lui Lot. Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi." El de asemeni a spus aceasta, "Aceste semne îi vor urma pe acei ce cred. Dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, ei se vor face bine"? ["Amin."] Sunteţi gata să vă luaţi poziţia voastră, de credincios? ["Amin."] Căci astfel ni se cuvine nouă ca noi să împlinim toată neprihănirea.

E-226 Aceasta este neprihănirea lui Dumnezeu, că atunci când aceste batiste de aici (eu îmi pun mâinile peste ele, în Numele lui Isus) vă atinge pe voi; eu ştiu că Duhul Sfânt este aici, Acelaşi care a fost cu Pavel. "Ei au luat de pe Pavel..." Aşa veţi fi voi vindecaţi, dacă doar veţi crede aceasta.

E-227 Eu cred că acelaşi Duh Sfânt, prin Duhul Sfânt, este aici în dimineaţa aceasta, dovedindu-se pe Sine, Mesajul din ultimele zile; marele Duh Sfânt Însuşi, personificându-se pe Sine, venind în trup uman, făcându-şi lucrările Lui.

E-228 Eu am stat în dimineaţa aceasta, sub o dificultate. Voi ştiţi cam ce urmează să aud când voi pleca de aici. Dar ne revine nouă ca toată neprihănirea să fie împlinită.

E-229 Dumnezeu a pus Mesajul în inima mea. Acum îţi revine ţie, ca un Creştin, ca tu să crezi. În timp ce aveţi mâinile unii peste alţii, nu va exista nici o persoană bolnavă printre noi, numai dacă veţi crede din toată inima, şi sunteţi gata să vă luaţi poziţia voastră.

E-230 Acum, Tată Ceresc, noi îţi aducem Ţie această audienţă, după Mesaj. Doamne Dumnezeule, desigur că oamenii pot să vadă acum că aceasta ni se cuvine nouă. I se cuvine unui profet, să stea pe Cuvânt. I se cuvine unui membru al bisericii, li se cuvine lor ca ei să ia poziţie. Aceasta li se cuvine bolnavilor, să creadă Cuvântul lui Isus Cristos, când El a zis, "Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred. Dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, ei se vor face bine."

E-231 Eu urma să chem o linie de rugăciune, Doamne. Dar mesajul care tocmai mi s-a dat mie, prin telefon, m-a zguduit pe mine, Tată. O Dumnezeule, Cuvântul Tău spune, "Ni se cuvine nouă ca noi să împlinim toată neprihănirea." Dă-ne Aceasta fiecăruia dintre noi.

E-232 Duhul Sfânt este aici dovedind că El este printre noi. Acum lasă ca Puterea lui Dumnezeu, lasă mărturia Duhului Sfânt, să se mişte în inimile acestor oameni chiar acum, să le dea lor o încredinţare; cum a avut Daniel, cum a avut Noe, cum a avut Enoh, cum a avut loan, cum a avut Petru, cum a avut Pavel, cum a avut Isus, cum a avut Abraham, cum au avut toţi dintre ei, Doamne. Că, aceasta ni se cuvine nouă în această zi, unde puterea de vindecare Divină este revărsată, semne şi minuni sunt făcute, o mare trezire a venit printre oameni, Duhul Sfânt a coborât printre oameni. Ei au strigat, au vorbit în limbi, au profeţit, mari daruri, şi semne şi minuni. Îngerul Mesajului, Îngerul acestei epoci ne-a apărut nouă în forma Duhului Sfânt, şi El ne aduce nouă un Mesaj. Noi vedem Aceasta fiind împlinit. Noi îl vedem pe El luând trupurile noastre şi transformându¬ne pe noi din fiinţe umane, în agenţi ai lui Dumnezeu, să vorbească înainte mari semne misterioase şi minuni. Când vedem noi aceste lucruri, atunci ne revine nouă ca noi să împlinim toată neprihănirea.

E-233 Când noi ştim că Abraham s-a uitat înapoi la Lot, că atunci când Daniel s-a putut uita la Abraham, că atunci când Ioan a putut să se uite la Daniel, (O Dumnezeule!) că atunci când Petru şi Ioan au putut să se uite la Isus. Şi când noi ne putem uita la ei, şi astăzi noi vedem aceleaşi rezultate printre noi, atunci ni se cuvine nouă ca noi să împlinim toată neprihănirea.

E-234 Lasă ca Puterea lui Isus Cristos să încarce această clădire, cu credinţă Divină, şi să vindece fiecare persoană de aici, de fiecare nenorocire şi fiecare boală, Doamne. Şi, ca slujitor al Tău, eu acuz pe acest Diavol care m-a presat toată dimineaţa, care a încercat să mă facă să ies afară de la acest amvon! Prin harul lui Dumnezeu, eu am stat aici.

E-235 Toţi aceşti sărmani, bolnavi şi suferinzi muritori ai lui Dumnezeu. Ieşi afară din ei, Satan, tu Diavolule! Eu te acuz pe tine, prin viul Dumnezeu Isus Cristos, ca tu să te depărtezi de aceşti oameni, şi să nu-i mai superi, căci ei stau ca şi copiii Evrei în ceasul încercării, ca să-şi ia poziţia lor, şi să fie vindecaţi din ceasul acesta înainte. Prin Numele lui Isus Cristos, eu acuz boala şi diavolii din această adunare, care au venit să îmbolnăvească pe aceşti oameni, să se depărteze de la ei!

E-236 Cu capetele noastre aplecate, cu inimile noastre către Dumnezeu, eu am să cânt o cântare. Eu voi încerca aceasta, cu ajutorul vostru şi cu ajutorul lui Dumnezeu. Credinţa Mea Se Uită Sus La Tine. Eu nu vreau ca voi să vă îndoiţi, nici un pic, ci eu vreau ca voi să credeţi acum. Aceasta ni se cuvine nouă. Câţi Creştini sunt aici? Ridicaţi-vă mâinile, şi ziceţi, "Amin." [Adunarea zice, "Amin!" – Ed.] Câţi credincioşi? Ziceţi, "Amin." ["Amin!"] Cât de multi v-aţi pus mâinile peste alţii? Ziceţi, "Amin." ["Amin!"] Atunci ni se cuvine nouă ca noi să împlinim toată neprihănirea.
Credinţa mea priveşte sus la Tine,
Tu Miel al Calvarului,
Mântuitor divin;
Ascultă-mă acum în timp ce mă rog,
Ia de la mine toate păcatele (păcatul este "necredinţa")
O lasă ca din această zi
Să fiu cu totul al Tău!
În timp ce calc pe labirintul întunecos al vieţii,
Şi când mâhnirea se întinde în jurul meu, (Dumnezeule, fii Călăuza mea acum!)
Fii Tu Călăuza mea;
Fă ca întunericul să se transforme în zi,
Şterge la o parte lacrimile tristeţii,
Nici să nu mă laşi să rătăcesc
La o parte de Tine.

E-237 Cu capetele noastre plecate. Draga mea mama bătrână a trecut din viaţă pe când predicam, fie ca ecoul glasului meu să meargă prin defileurile mari ale Cerului.

E-238 Când ea mi-a spus, zilele trecute, ea a zis, "Billy, tu m-ai hrănit pe mine. Tu mi-ai plătit chiria şi nota de curent, şi mi-ai dat ceva să mănânc." Şi a zis, "Dragă, când tu erai un băieţaş, eu am ieşit afară în vreme rea şi am tăiat lemne, şi am făcut foc ca să-ţi fie cald. Şi am gătit pentru tine, ce aveam noi în casă, ca să gătim." Să o văd pe ea şezând acolo, şi mâinile ei bătrâne şi slăbite care ne-au spălat rufele noastre murdare. Tu stai neputincios, eu nu aş putea face nimic.

E-239 Eu am zis, "Mamă, în mâinile viului Dumnezeu, eu predau sufletul tău neprihănit."

E-240 Ea este dusă de atunci. Toţi dintre ei s-au dus. Fraţii mei sunt tot ce mi-a rămas. Vestea aici la amvon a fost destul de rea. Dacă ea este dusă, Dumnezeu să-i odihnească sufletul. Dacă ea încă este cu noi, şi cu noi până deseară, prin harul lui Dumnezeu eu voi fi aici la amvon ca să-mi îndeplinesc datoria, căci îmi revine mie ca eu să împlinesc toată neprihănirea. Şi eu voi afla aceasta.

E-241 Eu predau serviciul Fratelui Neville, binecuvântatul meu pastor asociat. Frate Neville.