E-1 Până doar cu un timp în urmă când am părăsit spitalul, şi cumva am lăsat-o în mâinile Domnului, că dacă-dacă... ştiind că am fost puţin răguşit, pentru că am luat o răceală. Dar m-am gândit că dacă eu... dacă mama era destul de bine ca eu să pot veni, păi, aş fi jos din nou ca să vă vizitez. Pentru că, atunci când văd pe cineva ca mama întinsă acolo, şi ştiind că şi aceste alte mame şi taţi de aici, că noi toţi vom ajunge la acel punct, voi vedeţi, şi gândindu-mă cât de recunoscător sunt că ea este pregătită de plecare.

E-2 Şi atunci, şi un alt lucru vreau să-l exprim bisericii. Eu cred că am văzut-o pe Sora Wilson în spate acolo. Şi-şi apoi acolo este Sora şi Fratele Sothmann aici pe undeva, probabil, în clădire. Şi-şi câţiva dintre voi aici care aţi oferit asistenţa voastră să staţi cu mama pe timpul nopţii, şi lucruri ca acelea, aceea este foarte loial. Şi eu apreciez tot ce voi toţi aţi făcut. Într-adevăr, familia este epuizată, voi ştiţi, noi stăm în fiecare noapte. Şi chiar acum, majoritatea din ei lucră, astfel suntem eu şi Meda, sau¬sau Delores, şi ea are copii în şcoală, şi aceasta doar cumva o face dificil să o împărţim doar între doi dintre noi în felul acela, şi doar devenim epuizaţi. Tu de abea poţi merge, şi nu mai faci diferenţă între zi şi noapte, cu greu, mai ales când eşti ajuns la vârsta mea şi a lui Meda, voi ştiţi, nu-nu ia prea multe nopţi ca să te epuizeze când ajungi să pui puţină vârstă pe tine.

E-3 Astfel, eu obişnuiam să gândesc că aş putea doar sta zi şi noapte. Eu veneam din California în Fordul meu vechi model-T, şi deveneam puţin somnoros pe drum, îmi lua cam patru sau cinci zile, poate şapte zile, să-l fac. Şi mergeam înainte, zi şi noapte. Şi deveneam puţin obosit, îmi aruncam pătura sub maşină, mânam afară în prerie, dormeam două ore şi continuam. M-am schimbat mult de atunci, Frate Neville. Doar îmi dau seama că sunt trecut de vârsta de douăzeci şi cinci de ani, vedeţi.

E-4 Şi aşadar este un-un privilegiu să fiu aici la Casa Domnului în seara asta. Şi azi dimneaţă am avut un mic-un mic, câteva notiţe aici care vroiam să... eu aş... Domnul mi le-a dat. Şi m¬am gândit că poate azi dimineaţă, dacă aş fi avut o ocazie, aş fi vorbit asupra acestora înainte să am rugăciunea pentru bolnavi. Dar având în vedere că eram întârziaţi în întrebări azi dimineaţă, m-am gândit că poate, dacă mama era mai bine, atunci poate ar fi un semn ca eu să vin din nou în această seară, poate, şi să vorbesc puţin timp în seara asta dacă nu întrerupe programul Fratelui Neville pe undeva.

E-5 Şi stând în cameră doar ce mi-a fost dată o mărturie minunată, despre o soră Creştină care este cu noi în seara asta.
Ea a fost în rândul de rugăciune azi dimineaţă, şi ea se ruga, stând pentru altcineva. Şi în camera ei, o cameră întunecată, se află Cina Domnului, Ultima Cină a Domnului. Şi este aşa că soarele nu poate pătrunde în cameră în nici o poziţie. Şi pe când era ora trei în dupămasa asta, această Aureolă de Lumină care a fost văzută aici când noi am terminat de predicat despre Epocile Bisericii, numai că mai mult ca o culoare de curcubeu, parcă, a venit chiar deasupra capului Domnului Isus. Ei bine, ea a privit la Aceasta câteva momente. Şi ea s-a dus şi i-a spus surorii ei, după cum înţeleg eu povestea, şi-şi ele au venit şi s-au minunat la Aceasta pentru mult timp, o oră sau cam aşa ceva. Şi apoi au chemat înăuntru un vecin, slujitor, care era Fratele Stricker de aici, ca să vadă fenomenul Acesteia. Şi ei au stat şi L-au privit, până la cinci sau cam aşa ceva. Şi slujitorului i s-a cerut să se roage, şi el a simţit că el doar nu se putea ruga, sau ceva.

E-6 După un-un pic, cineva a dat un mesaj, (şi ei au dat tălmăcirea lor despre semnificaţia acesteia), şi mesajul a venit înapoi, prin vorbirea în mesaj, şi a spus că ei au „interpretat greşit," ei nu au dat-o corect. Mă gândesc că aşa este, nu-i aşa, Sora Bruce? Ei nu au dat-o corect. A spus că ceea ce era semnul, a fost ca să le arate, ca apreciere faţă de ei, că ei au crezut Mesajul care merge înainte de aici din tabernacol, în felul acela. Şi a spus că urma ca ei să vadă lucruri mai mari decât acestea să aibă loc, că ei chiar vor vedea Îngeri urcând, şi coborând şi urcând.

E-7 Aşadar noi trăim în ultimele zile, şi noi suntem aproape de timpul sfârşitului. Şi eu... Aceasta sună, poate suna îngrozitor pentru unii oameni, dar pentru Creştini, eu sunt bucuros că ne aflăm aici. Eu-eu sunt bucuros că suntem la sfârşit.

E-8 Am spus asta o dată într-o adunare. Şi o persoană vorbind cu mine, a spus, "Ce vrei să spui? Tu vrei să spui că ai fi bucuros să vezi venind sfârşitul lumii?"
Am spus, "Oh, da, domnule!" Am spus, "Sigur!"

E-9 A spus, "Bine, asta nu sună raţional, ca cineva să vrea să vină sfârşitul lumii."

E-10 Am spus, "La sfârşitul lumii, timpului, Isus vine, şi Acela este pe Cine vreau eu să văd." Şi am spus, "Biblia a spus că, 'Toţi acei care iubesc apariţia Lui!' Vedeţi?

E-11 Şi este o plăcere să ştim aceea, că aceste lucruri vechi aici, ale vieţii, au să înceteze într-una din aceste zile, şi noi vom-noi îl vom vedea pe EL

E-12 Dar cândva în urmă, a fost spus jos în... Oh, cu mulţi ani în urmă, când ei aveau sclavia. Şi acolo era un-un om de culoare bătrân care era... obişnuiau să aibă cântări vechi de biserică, cântări de la ţară. Ei se adunau împreună şi aveau slujbă între sclavi, şi predicau, voi ştiţi, şi ei aveau adunare. Şi într-o seară acolo era un ins bătrân care a fost salvat. Şi când el a fost salvat, el a ştiut că era liber atunci. Astfel el a început să spună celorlalţi sclavi, în dimineaţa următoare, pe plantaţie, a spus, "Eu sunt liber."

E-13 Astfel patronul lui a venit acolo şi l-a tras înăuntru, a spus, "Acum, uite aici, Sam." A spus, "Ce-i cu asta ce te aud spunând printre sclavi, că tu eşti liber?"

E-14 El a spus, "Da, patroane." A spus, "Asta-i adevărat." A spus, "La o adunare seara trecută, eu am fost eliberat de legea păcatului şi a morţii." Asta este. Asta este.

E-15 Legea păcatului şi a morţii, eu am fost eliberat de asta. Aţi fost o dată legaţi acolo, voi vedeţi, dar acum sunteţi liberi de asta. Vedeţi? Cum am spus azi dimineaţă, moartea rămâne doar în păcat. Păcat şi moarte sunt acelaşi lucru, vedeţi. Dar când sunteţi departe de păcat, voi sunteţi departe de moarte; dar în timp ce sunteţi în păcat, voi sunteţi în moarte. Vedeţi? Şi prin urmare când voi sunteţi liberi de legea păcatului şi a morţii, voi sunteţi o creatură nouă în Cristos Isus, şi atunci sunteţi liberi.

E-16 Şi patronul lui i-a spus, a spus, "Sam, tu chiar vorbeşti serios?"

E-17 El a spus, "Da, domnule." Şi a spus, "Domnul m-a chemat seara trecută să vorbesc poporului meu, şi să le vorbesc, că ei pot fi liberi de legea păcatului şi a morţii. Chiar dacă suntem sclavi, totuşi putem fi liberi de legea păcatului şi a morţii."
El a spus, "Sam, tu chiar vorbeşti serios?"

E-18 A spus, "Patroane, eu nu ştiu ce vei face tu cu mine după ce spune eu asta, dar eu-eu îţi spun, eu sunt un om liber." A spus, "Eu sunt liber de legea păcatului şi a morţii."

E-19 Şi el a spus, "Sam, eu sunt un Creştin, de asemenea, tu şti. Şi pentru că tu ai... Dumnezeu te-a făcut liber de păcat şi moarte, şi tu eşti un Creştin, şi tu simţi că vrei să le spui fraţilor tăi despre aceasta, eu mă duc jos în dimineaţa asta şi te eliberez, şi semnez proclamaţia. Şi tu poţi fi un om liber, fără să fi legat de nimeni, ca să predici Evanghelia la fraţii tăi."

E-20 El a spus că bătrânul a predicat timp de mulţi, mulţi ani. Şi o dată atunci, după aceea, cum facem noi toţi, ajungem jos la capătul drumului nostru. Şi când noi ajungem la capăt la al nostru... drumului lui, când el a ajuns, el a venit jos. Şi el a zăcut inconştient, au spus, timp de poate, oh, câteva ore. Şi mulţi din fraţii lui albi au intrat să-l viziteze. Şi acolo s-a întâmplat să fie un grup de ei în clădire când el s-a trezit, şi-a revenit. A privit în jur, a spus, "Vreţi să spuneţi că eu nu sunt încă dincolo?"
Şi ei au spus, "Sam, tu ai fost adormit."

E-21 El a spus, "Nu." A spus, "Nu am fost adormit." A spus, "Am fost dincolo de cealaltă parte."

E-22 Păi, ei au spus, fraţii slujitori au spus, "Sam, spune-ne ce ai văzut de cealaltă parte."

E-23 A spus, "Ei bine," a spus, "Am intrat pe o poartă mare albă sidefiu," şi a spus, "când am intrat acolo," a spus, "Am văzut Tronul, şi l-am văzut pe El." Şi a spus, "A apărut un Înger, El a spus, 'Eşti tu Sam?'"
A spus, "Eu sunt."

E-24 A spus, "Sam," a spus, "aici este o-o robă şi o coroană." A spus, "Tu ai câştigat asta, Sam, prin lucrările mari care tu le-ai făcut pe pământ."

E-25 El a spus, "Nu-mi vorbi mie de o robă şi o coroană ca o recompensă."
A spus, "Ce ai vrea ca o recompensă?"
A spus, "Doar lasă-mă să privesc la El pentru o mie de ani."

E-26 Mă gândesc că noi toţi simţim în felul acela, nu-i aşa? Eu-eu nu vreau nici robe şi coroane şi palate, eu doar aş dori să privesc la El. Mie doar mi-ar place să privesc la El. Şi doar, voi ştiţi, nu v-ar place-mi-ar place doar să te ţin de mână în timp ce fac acest lucru, Frate Neville. Noi am putea să o facem împreună, să spun, "Gândeşte-te la aceasta, Frate Neville, cum stăteam noi în tabernacol, căldura şi frigul, şi lucruri. Dar uite aici la ce privim noi, Fiul Dumnezeului cel viu." Nu ar fi aceea minunat, doar să privim şi să vedem înfăţişarea Lui!

E-27 Eu, de două ori în viaţa mea acum, de trei ori, eu L-am văzut în viziune. El a arătat la fel de fiecare dată. Dar nu există nici un artist în lume care ar putea picta vreodată imaginea Lui. Ei ar putea picta ceva care ar putea semăna cu El. Dar el arăta ca, pentru mine, El a fi un Om care dacă El ar vorbi lumea ar ajunge la un sfârşit, şi totuşi atât de dulce şi iubitor, încât doar nu există nici... există doar prea multe caracteristici acolo pe care pensula unui artist le-ar putea cuprinde vreodată. Şi eu sigur vreau să-l văd pe El într-o zi, în Persoană.

E-28 Şi adeseori m-am gândit, când, mi-ar fi plăcut să-L fi auzit când El a ridicat acele mâini preţioase şi a spus, "Veniţi la Mine." Vedeţi acea arătare de istovire, oboseală asupra Lui, când El a fost obosit şi istovit de călătoria Lui, a spus, "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi, şi împovăraţi, Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit." Mi-ar fi plăcut să-Laud spunând asta. Eu nu am fost acolo în acea zi. Eu nu am stat cu Petru, Iacov, şi Ioan. Dar eu nădăjduiesc să stau lângă ei în ziua când Îl pot auzi spunând, "Ai făcut bine, robul Meu bun şi credincios, acum intră în bucuriile Domnului."

E-29 Şi să ne gândim căci chiar aceia care au scris această Biblie, Pavel, Isaia, Ieremia, şi toţi apostolii, şi acei fraţi preţioşi, oriunde se află ei acum, oriunde se află ei acum... Tocmai Dumnezeul care s-a ocupat de ei, să prevadă lucruri şi să Le scrie, şi aşa mai departe, şi le-a dat darurile Bibliei, prorocia şi vorbirea în limbi, şi semne şi minuni, şi aşa mai departe. Ei aceeaşi oameni, oriunde s-ar afla ei acum, noi o să fim cu ei. Acelaşi Dumnezeu cu acelaşi lucru. Aceasta nu mai este un "presupun aşa", noi o ştim acum, vedeţi, pentru că El este într¬adevăr prezent şi noi ştim că este aşa. Astfel nu ar trebui noi să fim cei mai fericiţi oameni de pe pământ? Ce, ce am putea dori noi mai mult?

E-30 Eu stăteam de vorbă în această dupămasă cu un om în vârstă, în jur de, eu cred că el a spus că era în vârstă de optzeci şi opt sau optzeci şi nouă de ani, care doar recent a devenit un Creştin. Eu l-am botezat în Numele lui Isus Cristos, când el nu avea nimic pe el altceva decât costumul lui obişnuit de Duminică. L-am adus aici la apă. Mă gândesc că Fratele Wood l-a ajutat cu o pereche de pantaloni sau ceva, şi noi l-am botezat aici în apă. Şi el mi-a spus, când el era un băiat... El este un om destul de înstărit acum. Şi el, când era un băiat, a spus cum a lucrat pentru treizeci de dolari pe lună. El niciodată nu s-a însurat sau nimic până a fost un om bătrân. Şi a spus cum tânjea după timpul când el va îmbătrâni şi nu va trebui să cerşească şi să zacă pe stradă. Cum a luat el monedele lui mici şi lucrurile care le-a economisit, şi le-a pus să producă, şi ele chiar au produs şi s-au acumulat. Şi a făcut... Şi acum iată-l acolo acum, la optzeci şi ceva de ani, optzeci şi opt sau optzeci şi nouă, mă gândesc că a spus, chiar aproape de nouăzeci, încă mergând înainte, şade chiar aici în biserică în această dimineaţă. Şi atunci el s-a asigurat suficient încât să nu trebuiască să-şi facă griji. Dacă el trăieşte alţi o sută de ani, el nu va trebui să se îngrijoreze când vine vorba de finanţe şi aşa mai departe în felul acela. Bun la inimă, sfânt bun, frate, face orice pentru Creştini, şi lucruri pe care el ştie cum să le facă.

E-31 Şi atunci am spus, "Şi mai presus de toate acestea, fratele meu preţios, când tu erai încă de optzeci şi opt sau optzeci şi şapte de ani, Dumnezeu, în îndurarea Lui, s-a întins în jos şi ţi-a dat Viaţa Eternă la o Casă Cerească." Ce ai putea să mai doreşti pentru a completa o viaţă? Da, domnule.

E-32 Şi din toată averea ce am fi putut acumula, toate lucrurile care le-am fi putut face pe pământ, nu contează ce sunt ele, ce a făcut omul, tu trebuie să mori şi să laşi fiecare părticică din asta.
Nu râvni la bogăţiile zadarnice ale acestei lumi,
Care atât de repede putrezesc,
Zideşte-ţi speranţele pe lucrurile Eterne,
Ele niciodată nu se vor sfârşi!

E-33 Aşa este. Ţineţi-vă De Mâna Neschimbătoare A Lui Dumnezeu. Eu iubesc acea cântare. Noi obişnuiam să o cântăm aici la tabernacol aşa de mult.
Timpule plin de tranziţii rapide
Nimic pe pământ poate sta nemişcat,
Zideşte-ţi speranţele pe lucrurile Eterne,
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!

E-34 Acolo zace bătrâna mea mamă afară acolo în seara aceasta. Dacă aş fi avut o sută de milioane de dolari, aş da fiecare bănuţ din aceştia ca să stau de vorbă cu ea o oră. Aş face-o. Sigur. Şi ce-i dacă ea avea o sută de milioane de dolari, la ce i-ar folosi ei acum? Nimic, vedeţi. Lucrurile pe care le are ea, ea nu lasă averi pământeşti. Dar, ea lasă aceasta, ea îl cunoaşte pe Domnul Isus ca Mântuitorul ei. Acela este lucrul important.

E-35 În faţa acestui lucru eu... Să ne facem toţi inventarul nouă înşine în această seară. Să ne gândim doar înainte să ne rugăm, "Cum este a mea-starea mea cu Dumnezeu în această seară?" Să verificăm în inimile noastre şi să aflăm. "Doamne, dacă am rănit vreun suflet astăzi, dacă am cauzat un picior să meargă greşit, orice am făcut sau spus care a fost greşit, O Dumnezeule, iartă¬mă pentru asta." Vedeţi? Să...
Credinţa mea priveşte în sus la Tine,
Tu Miel al Calvarului,
Salvator Divin;
Acum ascultă-mă în timp ce mă rog,
Dă la o parte toată vina mea,
Şi lasă-mă ca din această zi
Să fiu în întregime al Tău!
În timp ce păşesc prin labirintul întunecat al vieţii,
Şi chinuri în jurul meu se răspândesc,
Fi Tu Călăuza mea;
Porunceşte întunericului să devină zi,
Şterge tristeţile, şi temerile la o parte,
Nici nu mă lăsa să mă abat vreodată
De lângă Tine.

E-36 Ţine-mă pe cale, Doamne. Ţine-mă în centrul voinţei Tale. Tânăr sau bătrân, nu ştim cât de bătrân ai putea fi, şi totuşi poţi fi în vârstă de optzeci de ani, şi dacă ai trăit până dimineaţă, tu vei trăi mai mult decât mulţi băieţi şi fete de şaisprezece ani. Vor fi mulţi băieţi şi fete în vârstă de şaisprezece ani care vor merge să-l întâlnească pe Dumnezeu înainte de lumina zilei dimineţii. Aşa este. Aşadar vârsta nu are nimic de a face cu asta. Lucrul despre aceasta este, dacă eşti tu pregătit să-L întâlneşti? Acela este lucrul principal.

E-37 Să reflectăm asupra acestor lucruri acum în timp ce ne rugăm, aşa cum ne aplecăm capetele.

E-38 O Îndurător şi Sfânt şi Reverent Tată al Vieţii, noi venim în Prezenţa Ta, Dumnezeul Atotputernic, să îţi dăm mulţumiri din adâncul inimii noastre, căci avem privilegiul să stăm aici în această seară. Umblând în sus şi-n jos în acel spital cu un timp în urmă, şi privind acolo, cu oameni care erau inconştienţi, unii din ei sângerând şi plângând, şi alţii ieşiţi din minte şi legaţi în pat, O Dumnezeule, mă rog ca fiecare din ei să fie pregătiţi, Tată, ca ei să fie pregătiţi să Te întâlnească dacă se întâmplă ca ei să plece din viaţa asta. Şi să ne gândim, Doamne, că aceia am putea fi noi, fiecare din noi aici, dacă nu era datorită harului Tău. Dar Tu ne-ai lăsat să trăim să venim din nou împreună în această seară, ca să facem pregătirile. Acele lucruri ne trec prin inimile şi gândurile noastre acum, Doamne. Şi în timp ce Tu cercetezi rărunchii inimii noastre, dacă ar fi vreun lucru necurat privitor la noi, Doamne, ia-l la o parte, Tată. Dumnezeule, consacrează sufletele noastre pentru Tine.

E-39 Noi Îţi mulţumim pentru tot ce ai făcut Tu şi pentru ceea ce credem că Tu vei face. Şi pentru acea Lumină apărând astăzi jos acolo în casa Surorii Bruce, eu Îţi mulţumesc pentru aceea, Doamne, Aceasta le va da lor tărie.

E-40 Şi acum, Doamne, mă rog ca Tu să acorzi în această seară ca sufletele noastre să poată fi încontinuu împrospătate în Prezenţa Ta aici în acest tabernacol. Noi Îţi mulţumim, Tată, pentru acest tabernacol. Noi Îţi mulţumim pentru păstorul acestuia aici, Fratele nostru Neville, un om al smereniei, un om al integrităţii, un om care este plin de dragostea lui Dumnezeu pentru Cristos şi pentru Biserica Lui. Mă rog ca Tu să-l binecuvântezi, şi drăgălaşa lui, şoţioară, şi copiii lui. Şi, Doamne, fie ca ei să rămână mult printre noi aici pe pământ. Acordă aceasta. Ţine departe boala de la uşa lor, şi ţine-i sănătoşi. Ţine departe boala de la uşile noastre la toţi, Doamne, ţine-ne sănătoşi ca noi să Te putem sluji.

E-41 Şi acum ne aşezăm sufletele noastre pe altar, pentru cercetare acum, aşa cum îmi voi deschide ochii în câteva momente ca să citesc Cuvântul Tău, dacă va fi voia Ta, şi îmi cade sorţiul în seara aceasta să încerc să frâng Pâinea Vieţii la popor. Acum, Doamne, ajută-mă să spun ceva care va ajuta vreun suflet sărman, istovit aici în această seară. Ajută ca să poată fi şi cuvinte de corectare, ca noi să putem şti cum să ne comportăm noi înşine, ce ar trebui să facem şi cum ar trebui să trăim în această lume prezentă, dacă ne aşteptăm să facem Cerul Casa noastră. Acordă aceasta, Doamne. Şi vindecă boala. Dacă este cineva în mijlocul nostru, Doamne, care este bolnav, ne rugăm ca Tu să-i vindeci. Întăreşte pe acei care sunt istoviţi. Ne rugăm pentru ei.

E-42 Ne rugăm nu numai pentru biserica aceasta, dar şi pentru alte biserici din întreaga lume unde se face rugăciune, şi implorări înaintea lui Dumnezeu, şi multe zeci de mii de sfinţi cu inimile-înfometate strigând, "Vino, Doamne Isuse, vino!" Oh, cu siguranţă Tu vei auzi strigătul nostru, Doamne, într-o zi, şi vei veni.

E-43 Dacă cade pe noi sorţi ul să adormim înainte ca aceea să vină, şi anume Venirea, noi ştim că trâmbiţa va suna şi morţii în Cristos vor învia mai întâi. Noi vom veni înainte şi vom sta în Prezenţa Ta într-o zi. Noi Îţi mulţumim pentru aceasta, şi aşteptăm după acel timp, şi acum pregăteşte inimile noastre. Căci noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-44 Acum, nu mă aştept să vorbesc foarte mult în seara asta, poate treizeci de minute, sau patruzeci, asupra unui subiect mic aici, care mi-ar place mai întâi să citesc o Scriptură aflată în Cartea Psalmilor, Psalmul 105, şi citind în jos până la versetul 15, inclusiv. În timp ce citesc acest Psalm, eu vreau ca voi să ascultaţi foarte atenţi citirea Cuvântului, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu niciodată nu va da greş.
O daţi mulţumiri DOMNULUI; chemaţi Numele Lui: faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui.
Acum doar gândiţi-vă la asta!
... daţi mulţumiri DOMNULUI; chemaţi Numele Lui: faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui.
Cântaţi-i, cântaţi-i psalmi: vorbiţi voi despre... lucrările Lui minunate.
Făliţi-vă cu numele Lui cel sfânt: inimile celor care... să se bucure a celora ce caută pe DOMNUL.
Căutaţi-l pe DOMNUL, şi tăria Lui: căutaţi necurmat faţa Lui.
Aduceţi-vă aminte de lucrările Lui minunate pe care le-a făcut; minunile Lui, şi judecata Lui rostită de gura Lui;
O voi sămânţă a robului Său Abraham, voi copii ai lui Iacob aleşii Lui.
El este DOMNUL Dumnezeul nostru: judecăţile Lui sunt pe tot pământul.
El şi-a adus aminte totdeauna de legământul Lui, cuvântul Lui poruncit pentru o mie de generaţii.
De legământul pe care l-a încheiat cu Abraham, şi jurământul făcut lui Isaac.
Şi l-a făcut ca o lege pentru Iacob, şi pentru Israel ca un legământ veşnic:
Zicând, Ţie îţi voi da ţara Canaanului, ca moştenire care v-a căzut la sorţi:
Câne cei care... Când-când ei erau doar puţini la număr; da, foarte puţini, şi străini în ţară.
Când ei mergeau înainte de la un neam la altul, şi de la o împărăţie la alta...
El n-a dat voie nimănui să-i asuprească: da, El a pedepsit împăraţi din pricina lor;
Zicând, Nu vă atingeţi de unşii Mei, şi nu faceţi rău prorocilor Mei.

E-45 Eu vreau să iau un subiect de acolo, de: Respect. Citind aici, David strigând către Domnul. Respect este ceea ce îi datorăm noi lui Dumnezeu. Şi acela este un lucru care mi-ar place, să perforez aceasta în inima fiecărei persoane de aici în această seară, ca, în toate lucrurile pe care le vedem în desfăşurare, trebuie să-i dăm respect. Vedeţi, noi trebuie să respectăm aceasta. Şi David a spus atunci când ei erau foarte puţini bărbaţi în Israel, poate Abraham, Isaac, şi Iacob, despre care el a vorbit, foarte puţini bărbaţi, pentru care El a mustrat naţiuni şi împăraţi pentru ei. Dumnezeu a mustrat naţiuni şi împăraţi, spunând, "Nu vă atingeţi de unşii Mei, şi nu faceţi rău profeţilor Mei."

E-46 Acolo în Eclesiastul, al 12-lea capitol şi al 13-lea verset, este scris aşa, vedeţi.
Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor:
Teme-te de Dumnezeu, şi păzeşte poruncile Lui: căci aceasta este deplina datoria a fiecărui om.

E-47 Concluzia întregii chestiuni este să "te temi de Dumnezeu." Şi, când, voi nu puteţi avea respect până când nu aveţi teamă. Voi trebuie să aveţi teamă de Dumnezeu. Solomon a spus de asemenea, în Proverbe, că:
Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii:
Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii:

E-48 Acum, asta nu înseamnă că vouă ve este frică de El, ci aceea înseamnă că voi îi daţi Lui "respect" şi "reverenţă." Şi când voi îl respectaţi pe Dumnezeu, voi vă temeţi de Dumnezeu. Vă temeţi că aţi putea să îl nemulţumiţi pe El în vreun fel, vă temeţi ca nu cumva să faceţi ceva greşit. Voi nu aţi vrea.

E-49 Eu mă tem de mama mea. Mă tem de a mea-soţia mea. Mă tem de biserica mea. Mă tem de toţi slujitorii lui Dumnezeu, ca nu cumva să pun o piatră de poticnire pe undeva în calea lor. Eu-eu mă tem de oameni. Mă tem de oamenii din oraş, ca nu cumva să fac ceva greşit care i-ar face să gândească că eu nu eram un Creştin.

E-50 Vedeţi, voi trebuie, înainte ca să puteţi avea respect, voi trebuie să aveţi teamă. Şi Dumnezeu îl pretinde, El pretinde respect. Dumnezeu pretinde, El îl pretinde. Şi teama îl produce. Şi noi ştim că teama produce respect.

E-51 Acum, voi luaţi spre exemplu, omul, el este un fermier sau poate este un-un muncitor în atelier, şi nimeni nu-i dă nici o atenţie. Dar lăsaţi-l să obţină o slujbă în forţele de poliţie şi să vină jos în stradă, şi ca un-un poliţist cu insigna lui şi uniforma pe el, (unde, poate cineva care nu i-ar fi vorbit cu o zi înainte), "Hello, acolo, John! Ce mai faci?" Vedeţi? De ce este aceasta? Este un fel de teamă, sau o frică, sau un respect, din cauza asta. Poate el ajunge să fie ales primarul oraşului, sau poate...

E-52 Cine ar fi Preşedintele Kennedy în seara asta, dacă nu era Preşedintele Kennedy? Ce-i dacă ar fi fost doar acelaşi om care este el, dar totuşi el era un muncitor care lucra la Colgate aici jos pentru patruzeci de dolari pe săptămână? Vedeţi? El ar veni prin oraş aici şi nimeni nu i-ar da prea multă atenţie, doar apropiaţii lui. Dar, fiind că el este Preşedintele Statelor Unite, el merită un respect, vedeţi.

E-53 Şi aceea, şi pentru că Dumnezeu este Dumnezeu, El merită un respect. Aşa este. Şi El, noi trebuie să-L respectăm, şi să avem o teamă faţă de EL Şi aceea aduce respect. Dumnezeu a pretins aceea pentru El însuşi şi pentru toţi slujitorii Lui. Dumnezeu pretinde respect pentru slujitorii Lui. El, slujitorii Lui, cum ştim noi că ei sunt slujitorii Lui, pentru că El îi adevereşte pe aceşti slujitori prin Cuvântul Său. El ia aceşti slujitori şi îi face slujitori ai lui Dumnezeu, şi dovedeşte că ei sunt slujitori, prin a face Cuvântul Lui să lucreze prin acei slujitori. Astfel aşa cum respectaţi voi pe acel slujitor, voi respectaţi pe Dumnezeu. Deci când eu vă respect pe voi şi voi mă respectaţi pe mine, şi ne repectăm unul pe altul, atunci noi îl respectăm pe Dumnezeu.

E-54 Nu a spus Isus, "Ori de câte ori aţi făcut celui mai neînsemnat din aceşti, micuţi ai Mei, voi le-aţi făcut pentru Mine. Şi ar fi mai de folos să vi se atârne de gât o piatră de moară, şi să fiţi înecat în adâncul mării, decât să jigniţi pe vreunul din ei. Căci Eu vă spun vouă, văd faţa lor... Îngerii lor văd pururi faţa Tatălui Meu care este în Cer"? Acum, noi ştim că ei sunt, căci noi, fiind copiii lui Dumnezeu, că noi suntem parte din Dumnezeu. Şi Dumnezeu pretinde acest respect. Şi atunci Dumnezeu arată cine sunt copiii Lui. El-El o arată prin minuni şi semne, şi că aceasta se face.

E-55 Acum, noi vom începe acum şi vom analiza pe câţiva din aceşti oameni. Acum, dacă aş fi spus, pentru unul, cu care să încep, m-aş gândi la-la... Să-l luăm pe Noe, pentru un moment. Acum, Noe a avut o descoperire de la Dumnezeu, deşi a fost contrară la tot ce ştiinţa ar fi dovedit că este adevărat. Dar totuşi el a vorbit cu Dumnezeu, şi Dumnezeu a vorbit cu el. Şi el s-a apucat să pregătească o arcă. Unde, zeflemiştii şi batjocoritorii, după cum a spus Biblia că ei vor fi în ultimele zile cum au fost în zilele acelea, că acei batjocoritori râdeau de Noe. Păi, ei credeau că el era ieşit din minţi pentru că el construia o arcă. Astfel, dar Dumnezeu a adus judecată peste acei batjocoritori, pentru că ei nu au dat ascultare mesagerului lui Dumnezeu şi să vină în acea arcă sub predicarea lui, atunci Dumnezeu a trimis judecata Lui Divină pe pământ. Mai întâi El a făcut o pregătire pentru toţi acei care îl vor primi, pentru a scăpa, şi atunci dacă ei nu au scăpat, le rămânea numai un singur lucru. Dacă ei nu vor accepta pregătirea lui Dumnezeu de scăpare, atunci le rămâne numai un singur lucru, acela este judecata Divină.

E-56 Voi puteţi face numai două lucruri, acestea prevăd ori milă ori judecată. Voi trebuie să acceptaţi una sau cealaltă. Acolo este unde stăm noi în această seară. Noi ori luăm mila lui Dumnezeu ori suportăm judecata Lui. Nu există nici o cale de a ocoli aceasta. Dumnezeu întotdeauna face o cale de scăpare pentru aceia care doresc să scape. Atunci El are... Ce rămâne în urmă, trebuie să suporte judecata. Nu pentru că Dumnezeu vrea ca ei să o facă, dar pentru că ei au ales acea cale ei înşişi. Vedeţi, ei fac alegerea lor proprie. Acolo este unde ne aflăm noi în seara asta, prieteni, acelaşi lucru. Noi putem ori să luăm calea lui Dumnezeu de scăpare, sau putem să suportăm judecăţile Lui, oricare din ele vrem s-o facem. Nu sunteţi fericiţi în această seară că aţi ales calea de scăpare? Pentru că, toţi aceia care refuză calea de scăpare, vor trebui să vină sub judecată.

E-57 Apoi există un alt om despre care mi-ar place să vorbesc. Acolo era un mare, profet puternic cu numele de Moise. Poporul (Israel) ar fi trebuit să înţeleagă, conform Scripturii, că Dumnezeu urma să-i izbăvească şi urma să-i scoată din Egipt. Dar de îndată ce Dumnezeu a avut omul Lui pregătit şi l-a trimis jos în Egipt, ei nu au avut respect pentru el. Ei l-au alungat, şi au spus, "Ne vei ucide cum l-ai ucis pe Egiptean?" care a făcut ca ei să rămână încă patruzeci de ani în plus în robie. Ei au rămas în robie pentru că au refuzat să respecte eliberatorul care era venit să-i elibereze. Aceea i-a pus înapoi în robie din nou. Nu pentru că Dumnezeu a vrut ca ei să rămână, (timpul era chiar exact), dar ei au stat încă patruzeci de ani pentru că au refuzat să accepte calea de scăpare asigurată de Dumnezeu.

E-58 Cum cred eu că aceea este chestiunea în seara aceasta. Acelaşi lucru, vedeţi.

E-59 Că ei au refuzat calea de ieşire, şi Dumnezeu a fost hotărât, şi i-a spus lui Abraham şi acelora în legământul Lui (aşa cum noi am citit în cântarea lui David în seara asta), El le-a promis lor că El va face un anume lucru, astfel Dumnezeu urma să îşi ţină promisiunea Lui. El urma să-i scoată afară, oricum, dar poate aproape încă o generaţie a murit. Vechea generaţie care au râs de Moise, şi aşa mai departe, şi nu au vrut să accepte Mesajul, acea generaţie (patruzeci de ani) a murit, şi Moise a venit într¬o altă generaţie. Vedeţi ce vreau să spun? Dacă ei nu îl acceptă, atunci Dumnezeu va lăsa ca acea generaţie să moară şi El va introduce o altă generaţie să o facă. Astfel, ei l-au refuzat. Şi atunci noi aflăm, că această următoare generaţie care s-a ridicat, când Moise a coborât acolo ca să se adeverească pe sine...

E-60 Voi ştiţi, lui Moise i-a fost frică să meargă jos din nou. Moise era acum în vârstă de optzeci de ani, şi el a fost plecat timp de patruzeci de ani. Şi când el a vorbit cu Dumnezeu la rugul aprins, a spus, "Cine să le spun că m-a trimis?" Dumnezeu nu avea nici un nume. El a spus, "Cine să le spun că m-a trimis?" A spus, "Când eu spun, 'Dumnezeul părinţilor voştri mi s-a arătat,' ei vor spune, 'Cine este Dumnezeul părinţilor noştri?' Bine, ce le voi spune eu?"

E-61 El a spus, "Tu să le spui că 'EU SUNT CEL CE SUNT.' Tu să le spui 'EU SUNT CEL CE SUNT."' Şi El a spus, "Ce este acela în mâna ta, Moise?"

E-62 El a spus, "Un toiag." Şi el l-a aruncat jos şi s-a prefăcut într-un şarpe. Şi el şi-a băgat mâna în sân, aceasta s-a acoperit de lepră, şi a mers înapoi, şi s-a vindecat.

E-63 El a spus, "Du-te jos, şi ia aceste semne şi fă-le înaintea poporului, şi aceasta va fi o adeverire. Ei vor cunoaşte prin aceste semne că Eu te-am trimis pentru izbăvire." Oh, frate! Dumnezeu întotdeauna face aceea. Dumnezeu întotdeauna dă semne supranaturale. Vedeţi?

E-64 Şi acum când el a venit jos şi a chemat poporul, şi a făcut aceste semne înaintea lor, tot Israelul a crezut, fiecare din ei. Şi s-au dus chiar direct la palat, de asemenea, pentru izbăvire. Şi atunci Faraon a decis că el nu le va da izbăvire, şi Dumnezeu a dat drumul la judecată asupra lui Faraon. Şi noi ştim ce s-a întâmplat în Egipt.

E-65 Ciudat, după ce ei au văzut întâmplându-se toate acele semne, şi apoi ei au ajuns la Marea Roşie, şi au aflat căci chiar Dumnezeul care a făcut toate acele semne, aici la Marea Roşie, s-au îndoit de Dumnezeu, chiar primul lucru, că El ar fi în stare să facă o cale de scăpare.

E-66 Acum, iată unde facem greşeala noastră. Când o mică boală ne loveşte, când o mică nenorocire, sau un mic necaz loveşte pe undeva pe cale, atunci noi ne îndreptăm spre cădere. Un tânăr convertit; cineva va face haz de el, va spune, "Bine, tu nu eşti nimic altceva decât un holy roller."

E-67 "Ei bine, detest să fiu numit un holy roller." Vedeţi, vedeţi, iată-vă, voi luaţi acea îndoială.

E-68 Acela e timpul să stai acolo! Acela este timpul să, respecţi mesagerul. Acela este timpul să- să dai slavă lui Dumnezeu.

E-69 Şi Moise a spus, "Eu am făcut acestea, deja, zece miracole înaintea voastră. Şi Dumnezeu v-a dat zece miracole, şi apoi vă temeţi de mare. Cu siguranţă. Cât vă mai ia ca voi să credeţi?" El a păşit înapoi, şi a luat toiagul lui şi l-a ţinut înaintea mării, şi furtuniile au coborât şi au suflat-o de cealaltă parte, şi ei au traversat. Şi imediat când au ajuns dincolo, imediat au început să se plângă că nu aveau pâine. Vedeţi, doar acelaşi lucru. Atunci Dumnezeu a făcut să plouă cu pâine din ceruri pentru ei. Apoi s-au plâns că nu aveau apă, şi doar un văitat după altul. Şi eu observ...

E-70 Voi spuneţi, "Bine, poate erau felul de neconvertiţi." Bine, poate ei erau. Acolo era o mulţime amestecată care mergeau cu ei, adevărat.

E-71 Dar eu vreau să aduc un alt lucru în-în amintirea voastră. Dacă Dumnezeu a trimis mesagerul, şi a adeverit, prin semne, că el era mesagerul trimis de Dumnezeu, atunci a depins de ei să se supună acestui mesager. Exact. Ei trebuie să se supună mesagerului şi să aibă respect faţă de acel mesager. Priviţi la Iosua şi Caleb, ei au stat chiar alături el. Da, domnule. În orice era băgat Moise, ei se băgau, de asemenea. Fie că Moise era corect sau greşit, ei au stat chiar cu el, oricum, vedeţi, pentru că ei ştiau că era mesagerul lui Dumnezeu.

E-72 Şi acolo, într-o zi, noi aflăm că chiar şi Miriam, o prorociţă, şi Aaron, marele preot, o tachinau pe nevasta lui Moise pentru că ea era o Etiopeancă, şi se gândeau, "Nu erau acolo destule femei din grupul nostru, să se căsătorească, în loc să meargă acolo jos şi să ia în căsătorie acea femeie?" Aceea nu a fost alegerea lui Moise; aceea a fost alegerea lui Dumnezeu pentru Moise. Şi când ei o tachinau, aceea l-a mâniat pe Dumnezeu în aşa fel încât a lovit-o pe Miriam, prorociţa, plină de lepră, propria soră a lui Moise. Ce ziceţi de asta? Ea, o prorociţă, dar ce făcea ea? Ea a făcut haz şi nu a avut respect faţă de mesagerul lui Dumnezeu, mesagerul legământului din ziua aceea. Şi ea a fost necuviincioasă. Şi Aaron de asemenea, marele preot, chiar gura lui Moise, exact, el era cu ea.

E-73 Şi Aaron atunci, când a văzut-o pe sora lui lovită cu lepră, el s-a dus şi i-a spus lui Moise, "Vei lăsa pe propria ta soră să moară?"

E-74 Şi Moise a intrat în cort şi a căzut înaintea Domnului, şi a început să plângă şi să strige la Dumnezeu, după milă pentru sora lui. Şi Duhul Domnului a coborât şi a spus, "Cheamă pe Aaron şi Miriam să stea aici înaintea Mea." Oh, vai!

E-75 Dumnezeu pretinde respect! Dumnezeu trimite Mesajul Lui, daţi-I ascultare şi veneraţi-L. Să nu vă pese dacă ei Îl numesc o grămadă de holy-rollers, sau oricum Îl numesc ei; lăsaţi lumea să facă ce vor ei. Dar voi daţi respect!

E-76 Astfel, acolo stătea Miriam. Dumnezeu a spus, "Cheam-o pe Miriam şi cheamă-l pe Moise... sau cheamă-l pe Aaron aici, fratele şi sora ta, să stea înaintea Mea."

E-77 Şi când au intrat înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu a spus, "Nu vă temeţi voi de Dumnezeu?" A spus aceea marelui preot şi la Miriam prorociţa. A spus "Dacă va fi careva, un om printre voi, care este duhovnicesc sau un profet, Eu Domnul Mă voi face de cunoscut lui. Eu îi voi vorbi prin vedenii şi Mă voi descoperi lui în vise, şi aşa mai departe, dacă el este duhovnicesc sau un profet." Dar a spus, "Robului Meu Moise, Eu îi vorbesc gură către ureche." A spus, "Nu vă temeţi de Dumnezeu?" Cu alte cuvinte, "Voi vorbiţi despre Moise, voi vorbiţi despre Mine. Dacă nu îl puteţi respecta pe Moise, voi nu mă respectaţi pe Mine." A spus, "Nu am dovedit Eu printre voi că el este robul Meu? Şi voi nu aveţi deloc reverenţă faţă de el."

E-78 Cum ar fi asta o lecţie pentru oamenii din ziua de azi, nici un respect, nici o onoare!

E-79 Acum El a spus, "Şi pentru că nu aţi făcut aceea, acela este motivul că tu ai lepră. Acela este motivul că s-au întâmplat aceste lucruri," a spus, "pentru că voi ar fi trebuit să ştiţi că acesta era robul Meu. Voi o ştiţi, deci când voi spuneţi ceva împotriva lui voi o spuneţi împotriva Mea."

E-80 Astfel Moise s-a rugat ca viaţa ei să fie cruţată, şi Dumnezeu i-a cruţat viaţa. Ea nu a trăit foarte mult după aceea, ea a murit. Dar ea a fost curăţată de lepra ei, şi a fost afară din tabără timp de şapte zile, voi ştiţi, pentru că ea... căci avea aceasta, pentru purificare, curăţindu-se din nou de lepra ei. Dumnezeu a vindecat-o.

E-81 Dar ceea ce a încercat El să-i facă să priceapă, a fost aceasta, "Voi trebuie să respectaţi ce fac Eu."

E-82 Şi dacă aceea a fost atitudinea lui Dumnezeu în acea zi, şi Dumnezeu nu se poate schimba, Dumnezeu vrea ca noi să respectăm ce face El. El o pretinde. A spus, "Voi ori respectaţi aceasta ori altceva se va întâmpla."

E-83 Un om mi-a spus zilele trecute, a spus eu... Om sărac, mătură aici în piaţă, pentru un trai. El a avut o cădere nervoasă, în stare foarte gravă. El este Luteran de credinţă, şi ei au avut cina. El este prea neputincios să meargă la biserică, astfel el a luat un taxi. A spus că l-a costat optzeci de cenţi să meargă jos şi optzeci de cenţi să se întoarcă. Vecinul lui, foarte necredincios, l-a văzut rugându-se Rugăciunea Domnului într-o dimineaţă, şi a râs de el, şi-a bătut joc de el. El a spus la acest vecin, a spus acestui om, a spus, "Unde te-ai dus cu taxi-ul azi dimineaţă?"
A spus, "A fost cina. Am mers jos la biserică."
El a spus, "Ce este cina?"
A spus, "Când noi luăm pâinea şi vinul."

E-84 El a spus, "Eu am avut a mea, de asemenea, azi dimineaţă la masă, cu o felie de pâine albă şi o pintă de whiskey." Vedeţi?

E-85 Eu ştiu de trei băieţi, odată, care au batjocorit cina în biserică, ştiu de ei. Şi au mers sus în camera de hotel şi au luat câteva sandvişuri cu şuncă şi o sticlă de whiskey, şi au avut cina lor acolo sus, făcând haz de cina care au avut-o într-o biserică Penticostală. La mai puţin de trei luni de atunci, toţi trei au fost la... unul din ei era mort, şi doi erau în casa de nebuni.

E-86 Voi nu-l puteţi desconsidera pe Dumnezeu! Voi trebuie să- 1 respectaţi pe Dumnezeu. Dacă nu credeţi aceasta, doar staţi liniştiţi, staţi deoparte de aceasta. Sau, ori faceţi aşa, sau veniţi reverenţi şi o respectaţi. Nu vă bateţi joc de oameni în Duhul. Nu vorbiţi de oamenii care se închină în Duhul lui Dumnezeu. Lăsaţi-i în pace.

E-87 Stăteam chiar acolo la colţ, predicând, câţiva ani în urmă, ca tânăr predicator. Şi acolo era o femeie care a venit pe acolo, ea era de credinţă Catolică; dar eu ştiam că al ei-soţul ei era Catolic, ea nu era nimic. Şi o femeie foarte drăguţă, femeie frumoasă, aspect frumos, cam în jur de douăzeci de ani, douăzeci şi doi. O ştiam de când era fată aici în oraş. Şi ea a venit pe acolo şi a stat acolo, şi a spus, "Eu nu aş lăsa vaca mea favorită să aibă religia pe care o are William Branham."

E-88 Şi următoarea noapte, înainte ca eu să fi putut ajunge la ea, am auzit că era pe moarte în spital, şi nu ştiu încă ce a omorât¬o. Era pe moarte acolo în spital, şi soţul ei a venit să mă ia. A spus... El era un Catolic. Şi a venit, a spus, "Vino repede şi spune o rugăciune pentru soţia mea, ea a strigat după tine toată seara, este pe moarte."

E-89 Bine, am spus, "Voi merge." Şi m-am suit în maşină şi am plecat de la adunare, şi am pornit către spital. Şi am alergat sus pe scări, am înâlnit asistenta, şi ea a spus, "Ea este deja moartă."
Şi el a spus, "Vino, spune o rugăciune pentru ea, oricum."
Am spus, "Ea este moartă."
A spus, "Spune o rugăciune, oricum."
"Nu-i va fi de nici un folos acum."
A spus, "Bine, vino uită-te la ea."

E-90 Şi am mers jos. Ea a avut acel negru roşcat, cred că ei îl numesc, păr castaniu. Femeie foarte frumoasă, câţiva pistrui pe faţa ei aici, cu ochi mari maro. "Şi acea femeie," asistenta aceea a spus, "Billy, ea a murit într-o aşa agonie încât a strigat numele tău cât de tare a putut ea, şi a spus, 'Spuneţi-i să mă ierte,' până ce pistruii i-au ieşit pe faţă ca nigeii." Şi acei ochi mari i-au ieşit din orbite şi avea pleoapele întredeschise peste ei. Desigur, voi ştiţi ce se întâmplă când moare o persoană, rinichii lor şi intestinele se mişcă, şi ea era acolo doar emanând aburi peste tot. Şi a murit în aşa agonie pentru că... nu pentru că ea m-a desconsiderat pe mine, dar ea a desconsiderat Evanghelia pe care eu o predicam, şi că Dumnezeu lucra semne şi minuni.

E-91 Cândva în trecut în New Albany, în timp ce stăteam acolo vorbind cu un păcătos, conducându-l la Cristos, un om mare bătrân cu mâini aspre în garaj, un om care era un prieten de-al meu, ginerele lui se ocupa de garajul de alături. Eu stăteam acolo predicând în timpul prânzului, mâncând un sandviş şi vorbind cu el despre Dumnezeu. În timpul zilei căutam un loc unde aş fi putut merge la ora mesei şi să încerc să câştig un suflet la Cristos. El a spus, "D-le Branham," a spus. Eu eram doar un tânăr predicator, eu însumi. A spus, "D-le Branham," a spus, "mama mea a avut felul acela de religie, acea religie sinceră." Şi lacrimile îi curgeau pe obrajii lui.
Am spus, "De când este ea dusă?"
A spus, "Ani. Ea întotdeauna se ruga pentru mine."

E-92 Am spus, "Dumnezeul care a auzit rugăciunile ei încearcă să le răspundă chiar acum pentru ea."

E-93 Şi acest om a intrat acolo, a spus, "Hello." El era beat. A spus, "Măi, Billy, ascultă." A spus, "Oricând vrei să vi la garajul meu," a spus, "tu vino, dar," a spus, "nu adu acea religie veche holy¬roller a ta aici."
94 M-am întors şi m-am uitat la el, am spus, "Oriunde Cristos nu este binevenit, eu nu voi fi."

E-95 Şi astfel el s-a întors în jur şi a spus, "Ah, revino-ţi, băiete!"

E-96 Şi doar am auzit în inima mea, o Voce spunând, "Tu culegi ceea ce semeni. Ar fi mai bine pentru tine să fi avut o piatră de moară atârnată de gâtul tău, şi înecat în adâncul mării." Şi propriul lui ginere, chiar în aceeaşi după-amiază, a mânat peste el cu un camion Chevrolet de două tone încărcat plin, şi l-a zdrobit jos în pământ.

E-97 Vedeţi, voi trebuie să-l respectaţi pe Dumnezeu. Voi trebuie să o faceţi, voi... Dumnezeu pretinde respect, şi El îl pretinde.

E-98 Şi astfel Miriam trebuia să fi ştiut asta. La fel trebuia Mo... Aaron trebuia să fi ştiut asta, atunci să ştie aceasta, că Moise era condus de Duhul lui Dumnezeu să facă ceea ce urma să facă.

E-99 Un slujitor Baptist mi-a scris o scrisoare cu două zile în urmă, de sus de aici. Oh, dacă nu m-a luat la răfuială! A spus, "Un ins care este aşa de leneş ca tine! O slujbă care ar fi egală cu a lui Ilie, profeţii," a spus, "şi atunci să te văd şezând în jurul casei, să nu faci nimic!"

E-100 Şi Billy servea în funcţia de secretar la timpul acela, el i¬a scris înapoi o scrisoare. Şi atunci s-a gândit, "Bine, cred că eu doar îi voi răspunde," a spus el. Dar s-a gândit că mai bine să mă lase pe mine să o citesc înainte ca el să-i răspundă. Dar avea multă diplomaţie în aceasta. A spus, "Acum, nu este tatăl meu, sunt eu." A spus, "Tu tocmai ai spus că tata avea o slujbă ca cea a lui Ilie." Şi a spus, "Ai spus că a şezut pe undeva pe malul unui râu, cu un băţ de pescuit în mână, sau sus în munţi, cu o puşcă în mâna lui." A spus, "Ce vei spune de Ilie când a stat timp de trei ani pe marginea unui pârâu?" A spus, "Nu şti tu că ei sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu să facă ceea ce fac ei?" Vedeţi, fiecare vrea să o facă în felul lui. Dar omul trebuie să fie călăuzit de Duhul lui Dumnezeu, şi voi trebuie să-i daţi respect. Asta-i tot.

E-101 Aici zilele trecute, un suflet preţios, aici în oraş, a văzut un alt frate, a spus, "Unde este Bill?"
El a spus, "Este plecat sus în Canada." A spus, "Presupun că merge la vânat?" A spus, "Da, el merge la vânat."
A spus, "Ah, nonsens la astfel de lucruri!"

E-102 Bine, acel om, fără ca să ştie că eram sub puterea Duhului Sfânt, printr-o viziune de AŞA VORBEŞTE DOMNUL, ca să merg. Ce vei face tu în Ziua Judecăţii? La ce ar folosi, să mă duc la marginea patului acelui om şi să mă rog pentru el? În primul rând, el nu mă crede. Şi oamenii, când ei vin în jur şi spun aceste lucruri, ca şi cum eu nu ştiu că ei nu Îl cred. Chiar dacă ei te bat pe spate şi te numesc "frate," totuşi tu şti că ei nu Îl cred. Vedeţi? Ei nu Îl cred. Şi tu poţi avea... Nu poţi face nimic pentru ei. Ei te vor chema.j.vino roagă-te," dar nu-i va ajuta cu nimic. Pentru că, vedeţi, ei Îl desconsideră. Voi trebuie să Îl credeţi. Priviţi la aceia care, au crezut cu adevărat şi priviţi ce se întâmplă. Vedeţi, voi trebuie să-L respectaţi.

E-103 Izabela, în zilele lui Ilie, cât l-a desconsiderat ea pe Ilie! Cum ea... Ilie era de fapt păstorul ei. Sigur. Oh, ea nu ar fi acceptat aceea. Doamne, nu! Ea era o-ea era o atee, sau o necredincioasă, sau-sau închinătoare la idoli. Şi ea avea proprii ei preoţi păgâni. Dar totuşi Ilie era păstorul ei, Dumnnezeu l-a trimis acolo să fie păstor. El a fost păstor fie că... Dacă el a zbierat pe ea şi i-a spus toate păcatele ei, totuşi el era păstorul ei. Ea nu a vrut să-l primească deloc, dar, şi ea l-a desconsiderat. Ea l-a urât! Sigur, că l-a urât. Şi ce i s-a întâmplat ei? Dumnezeu a lăsat câinii să o mănânce în stradă. Aşa este. Din ce cauză? Ea a desconsiderat Mesajul pe care Ilie îl predica.

E-104 Dumnezeu pretinde respect. Voi trebuie să îl aveţi. Dacă vreodată primiţi ceva de la Dumnezeu, voi îl veţi respecta pe Dumnezeu. Şi trebuie să o faceţi din inima voastră, din adâncul inimii voastre. Trebuie să o faceţi.

E-105 Dar ea l-a desconsiderat pe Dumnezeu aşa cum l-a desconsiderat pe profetul Lui. Acum, ea ştia că Ilie era un profet. Ei nu aveau nimic în Israel care se putea pune cu Ilie. Păi, viziunile lui şi totul au fost perfecte înaintea lui Dumnezeu. Şi el, dar el i-a condamnat. Milă, da! El se lua de fiecare denominaţiune, de fiecare alt lucru. Şi tot ce este numit păcat, el l-a condamnat, de la cel mai mic la cel mai mare, împărat şi toţi, el nu a scutit de lovituri pe niciunul din ei. Dar ei trebuiau să ştie că el era un profet. Ei doar nu se puteau sustrage de la a cunoaşte aceea. Da, domnule.

E-106 Chiar şi Ahab a încercat să-l acuze pentru secetă. Şi el l-a rugat pe Dumnezeu să trimită secetă. Da, el a făcut-o. Şi el a spus, "Eu am putere şi eu voi închide cerurile; nici măcar nu va ploua, sau nici nu va cădea rouă, până nu le chem eu."
107 V-aţi putea imagina acea Izabelă micuţă cu faţa aceea vopsită, bătând din picioare în sus şi-n jos pe acea podea, "Acel bătrân făţarnic! Acel bătrân făţarnic, făcând să sufere toţi aceşti copilaşi aici afară," şi totul în felul acela. Ilie încerca să-i aducă înapoi la Dumnezeu, încerca să recâştige o naţiune la Dumnezeu. Vedeţi? Şi părea că... Ea putea spune oamenilor, "Vreţi să-mi spuneţi că veţi crede un om ca acela, care ar închide terenurile în felul acela, şi nici măcar nu va ploua sau cade roua? Şi toată făţărnicia lui sau vrăjitoriile lui acolo afară," orice a vrut ea s-o numească. "Şi el nu este nimic altceva decăt un-un vrăjitor sau un ghicitor, sau ceva. El a închis cerurile şi nu va ploua, făcând să sufere toţi aceşti oameni. Şi spuneţi atunci că aceea este voia lui Dumnezeu?"

E-108 A fost voia lui Dumnezeu! Indiferent de situaţie, vedeţi, voi trebuie să priviţi la ce... Voi trebuie să-l respectaţi pe Dumnezeu indiferent de cea ce face El. El ştie ce face El. A arătat rău, copiii sufereau, oamenii sufereau, vitele mureau, oile mureau, apă pe nicăieri, nopţile erau fierbinţi şi sufocante, soarele era la fel de luminos ca alama în ceruri în timpul zilei, timp de trei ani şi şase luni. Şi Ilie stând sus pe munte, a spus, "Nici chiar roua nu va cădea până nu o chem eu." Aşa este. Oh, cum îl urau ei!

E-109 Şi când el, Ahab, l-a găsit, a spus, "Tu eşti cel care tulbură Israelul, nu-i aşa?"

E-110 Bătrânul Ilie l-a privit înapoi în faţă, a spus, "Nu, nu eu, ci tu eşti cel care tulbură Israelul." Aşa este. Vedeţi, nici chiar Ahab nu a avut respect faţă de el. Şi ştiţi ce i-a spus Ilie lui Ahab, a spus, ,,Pentru că tu ai vărsat sângele nevinovat al lui Nabot, astfel câinii vor linge sângele tău, de asemenea, pe stradă." Şi aşa a fost! Pentru că l-au desconsiderat pe mesagerul lui Dumnezeu. Aceea este exact aşa. Ei l-au desconsiderat.
Acum, Miriam l-a desconsiderat. Aaron l-a desconsiderat.

E-111 Nu contează cine eşti, Creştin sau nu Creştin, voi trebuie totuşi să aduceţi respect lui Dumnezeu, şi să respectaţi ce face El, sau veţi suporta consecinţa. Ori o primiţi ori mergeţi la judecată, oricare din ele o vreţi.

E-112 Cât aş putea sta cu mărturia, oră după oră, despre ce am văzut în timpul vieţii mele, ce am văzut în alte ţări şi alte părţi ale naţiunii, şi aşa mai departe, lucrurile care au avut loc. Dar omitem aceea, doar aşa ca voi să prindeţi ideea despre ce încerc eu să vă spun, voi trebuie să respectaţi aceasta. Am văzut oameni tineri stând în adunare, şi chicoteau şi râdeau într-o adunare, şi, în mai puţin de douăzeci şi patru de ore, să fie zdrobiţi în străzi. Am văzut tineri stând într-o adunare, într-un an când mă aflam într-un loc, şi după, poate in decurs de şase luni, să mă întorc în acelaşi loc, şi practic fiecare din ei erau duşi, sau ucişi, loviţi pe undeva, cu boli şi lucruri. Aşa este. Voi trebuie să respectaţi aceasta.

E-113 Îmi amintesc de o tânără anume într-o seară, Tennessee, când mă duceam pe uşă afară, predicând la o biserică mare Baptistă, mă duceam afară pe uşă. Şi m-am simţit condus în acea seară să o invit să vină la Cristos. Bine, ea mi-a râs în faţă când am chemat-o să vină la Cristos. S-a întâmplat ca ea să fie una din fiicele diaconului. Şi stând la uşă în acea seară, ea a aşteptat după mine. Şi am ieşit, ea a spus, "Vreau ca tu să şti ceva chiar acum, să nu mă mai faci de ruşine aşa niciodată."
Am spus, "Dumnezeu te chema."

E-114 Ea a spus, "Prostii! Eu sunt tânără," a spus, "Am o grămadă de timp pentru aceea." A spus, "Tatăl meu are destulă religie pentru noi toţi acasă."

E-115 Am spus, "Nu destulă pentru tine, soră, fiecare trebuie să aibă propria lor religie."

E-116 Ea a spus, "Dacă vreau ca cineva să-mi vorbească despre asta, voi lua pe cineva care are vreun sens, nu cineva ca tine."

E-117 Am spus, "Dă-i drumul, spune ce doreşti. Nu mă deranjezi, dar într-o zi o vei regreta."

E-118 Nu cu mult după aceea, treceam prin acelaşi oraş. Iat-o că vine pe stradă cu jupoanele atârnând, înclinându-se cu o ţigară în mână ei, şi mi-a oferit o gură de whiskey. Acelaşi lucru! Şi iată mărturia ei, a spus, "Îţi aminteşti de seara când tu chemai acolo?" A spus, "Acela era adevărul." A spus, "Duhul lui Dumnezeu îmi mărturisea în seara aceea, încercând să mă determine să vin." Şi a spus, "De atunci am putut să văd sufletul mamei mele frigându-se în iad ca o clătită, şi să râd de asta." Aceea este ce s-a întâmplat, vedeţi.

E-119 Trebuie să îl respectaţi pe Dumnezeu. Asta-i tot. Tu trebuie să o faci, frate. Asta-i tot. Izabela l-a desconsiderat.

E-120 Şi îmi amintesc altădată, acolo erau câţiva copii nerespectuoşi, ei au fost crescuţi într-o casă.

E-121 Ilie, după zilele lui, desigur, oamenii l-au urât pentru că el a chemat acea foamete în ţară. Au fost nişte oameni care i-au învăţat pe copiii lor că "Ilie, un om ca acela," a fost transportat şi luat în Cer. "El a fost omorât pe undeva, şi ei doar l-au îngropat şi l-au ascuns." Ei-ei nu au crezut aceasta.

E-122 Astfel Elisei i-a luat locul, acum el era mesagerul zilei acum după ce Ilie a fost luat sus. Aşadar el a trecut jos printr-o anumită cetate, şi copiii, copilaşi din acea cetate, au alergat afară, bătându-şi joc de el, au spus, "Spune, tu bătrânule pleşuv, de ce nu te-ai dus sus cum s-a dus Ilie?" Vedeţi, ei nu au crezut că Ilie s-a dus sus. Iată acolo. Nu a fost desconsiderarea faţă de om, a fost desconsiderare faţă de Mesajul lui. El a fost succesorul lui Elisei... a lui Ilie. El avea ungerea, duhul lui Ilie era peste el. A mers direct acolo sus şi a făcut exact aceleaşi lucruri pe care le¬a făcut Ilie. Aleluia!

E-123 Isus a spus, "Cel ce crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu." Da. "Aceste semne vor însoţi pe cei ce cred."

E-124 Ei l-au desconsiderat. Şi ei l-au desconsiderat pe Ilie pentru că el a crezut în Elisei, pentru că Duhul era peste el. Şi el s-a întors în jur şi a lovit Iordanul cu mantaua lui, şi a despărţit Iordanul, a mers sus şi a făcut acelaşi fel de miracole pe care le-a făcut Ilie. Şi chiar toţi predicatorii sus acolo la şcoala de proroci, au spus, "Duhul lui Ilie se odihneşte peste Elisei," s-a dus vestea în toată ţara.

E-125 Şi oamenii, pun pariu că ei au râs unii la alţii, au spus, "Măi, măi, priviţi la aceasta!" Ei spun, "Grămada aceea de holy¬rollers, fanatici, spunând că, 'Acel om s-a dus în Cer fără să moară, cai au coborât.' Noi nu am văzut nici unul." Cu siguranţă ei nu au văzut. Cu siguranţă că nu, ei nu au văzut. "Noi nu am văzut nici un cal. Noi nu am auzit nici un car pe niciunde. Prostii! Bătrânul a murit şi ei l-au îngropat, şi apoi ei încearcă să facă o grămada de tam-tam despre aceasta."
Exact cum ar fi spus ei astăzi, acelaşi lucru!

E-126 Cum au spus ei despre Isus, au spus, "Păi, ei au venit şi au furat Trupul Lui în timpul nopţii." Ei chiar au plătit soldaţi să mărturisească aşa. Dar El a înviat din morţi!

E-127 Şi Ilie a fost luat sus într-un car de foc, cu cai de foc.

E-128 Şi când acest tânăr profet a umblat pe acolo, mergând jos prin cetate. Şi el şi-a pierdut părul, ca om tânăr. El se ducea în jos, astfel aceşti copilaşi au alergat în urma lui, au spus, "Măi, de ce nu te-ai dus sus cu Ilie?" Au spus, "Tu bătrân pleşuv, tu!" Vedeţi? Şi ei îi dădeau desconsiderare. Şi ce a făcut Ilie? S-a întors, în puterea Duhului, şi i-a blestemat pe copiii aceia. Ce s-a întâmplat? Două ursoaice au venit din pădure şi au ucis patruzeci şi doi din ei. Exact. Desconsiderare, nerespectuoşi. Voi nu puteţi face asta. Trebuie să îl respectaţi pe Dumnezeu.

E-129 Dacă oricare din acei copii ar fi spus... Acum, dacă tatăl şi mama lor ar fi spus, "Acum, uitaţi-vă, copii, ei spun că Ilie a fost luat sus. Acum, noi nu ştim despre aceea, dar, oricum, eu-eu-eu nu ştiu dacă este aşa sau nu, dar vă spun că cel mai bun lucru de făcut este să nu spuneţi nimic despre asta. Doar mergeţi înainte. Când el trece... Noi auzim că el vine în jos prin cetate astăzi, urmează să aibă o adunare de stradă sus acolo. Dacă este aşa, dacă voi copiii, pe drumul către şcoală astăzi, îl întâlniţi, doar spuneţi, 'Bună ziua, reverend? Bună ziua, domnule!' Sau ceva de genul acela. Vorbiţi cu el."

E-130 Dar în loc de aceea, fără îndoială că li s-a spus acasă. Oh, ei l-au auzit pe tata şi mama stând la masă şi râzând, unul la altul, spunând, "Ce şti tu! Au spus că acel bătrân holy-roller a fost luat sus. Ai crede tu vreodată una ca asta? Şi au spus că acest bătrânel pleşuv, tot atât de pleşuv ca un dovleac acolo sus, el nu este peste vârsta de vreo de treizeci şi cinci de ani, şi iată-l venind în jos pe acolo, şi au spus că va ţine o adunare de stradă, se aşteaptă ca noi să credem astfel de prostie ca aceea. Păi, el nu este nimic altceva decât un mic... doar o-o bătaie de joc. Asta-i tot ce este. Pentru că, el nu ar veni la bisericile noastre, El este exact cum era Ilie, el nu ar veni la bisericile noastre. Noi vom, el va... Probabil vreun fel de vrăjitorie, magie neagră, înşelăciune care are el, ca Ilie." Ei nu l-au crezut. Astfel, copilaşii au fost învăţaţi aşa acasă.

E-131 Dacă ei ar fi fost învăţaţi de reverenţă şi respect, ei ar fi mers afară acolo înaintea acelui profet al lui Dumnezeu şi ar fi cerut o rugăciune pentru ei înşişi.

E-132 Dar ei au fost învăţaţi să chicotească şi să râdă, şi să îşi bată joc. Cam ca şi copiii de astăzi, ba-... prea mulţi din ei astăzi îşi vor bătea joc de o adunare în stradă, şi-ar bătea joc de predicarea Evangheliei.

E-133 Astfel, Ilie i-a blestemat, în Numele Domnului. Nu din cauza copiiilor, dar din cauza părinţilor necuviincioşi care i-au crescut pe copii în felul acela, să îl desconsidere pe Dumnezeu. Două ursoaice au ieşit şi au ucis patruzeci şi doi din ei. Acum, asta este lipsă de respect. Dumnezeu pretinde respect! Când ei l-au desconsiderat pe profetul Lui, ei l-au desconsiderat pe El; nu are importanţă cât nu au crezut ei, ar fi trebuit să-şi ţină gura lor închisă, să stea departe de aceasta. Dar, nu, ei au trebuit să-şi spună nimicurile lor. Au avut de spus ceva care ei nu ar fi trebuit să spună. Şi ce li s-a întâmplat?

E-134 Să luăm câţiva oameni care l-au respectat. Să o luăm pe femeia Sunamită, la acelaşi profet, Ilie. Ea de fapt nu era o Israelită. Ea era din Şunem, dar ea credea în Dumnezeu. Şi l-a văzut pe acest om trecând prin cetate, l-a auzit vorbind, a văzut semnele care le-a făcut.

E-135 Este spus în istorie, eu nu ştiu dacă este adevărat sau nu, că într-o zi o haită de câini sălbatici încercau să prindă o fetiţă. Acum, aceasta nu este Scriptură, este doar o poveste pe care am citit-o. Şi a spus că femeia Sunamită stătea la colţ, şi a văzut că aceşti câini urmau să o omoare pe fetiţă. Şi acest om sfânt trecea prin oraş, şi şi-a ridicat toiagul către Dumnezeu, şi a strigat după milă pentru acei copilaşi în felul acela, şi câinii s-au întors şi au plecat de la ei. Fie că a fost aşa sau nu, sună ca şi cum ar fi putut fi, eu nu ştiu.

E-136 Dar, oricum, această femeie a spus, când Biblia, când ea a "perceput că acesta era un om sfânt." Ea a perceput că ceva s¬a întâmplat. Ea a văzut ce era el, şi "a perceput că el era un om sfânt de la Dumnezeu." Şi, în loc să-l desconsidere cum a făcut Izabela, ea l-a respectat. Ea a spus soţului ei, "Noi suntem destul de în stare să facem aceasta. Eu te rog, să-i facem o căsuţă aici afară pe undeva. Să-i dăm un loc mic, căci el este obosit. Eu 1-am urmărit. El îmbătrâneşte, şi observ părul lui cărunt cum îi atârnă în jos în barba lui. Vechiul lui toiag mic, braţele lui mici slăbănoage aşa cum umbla înainte, braţele lui mici lăsate aşa. Şi iată-l venind umblând pe aici, purtând un vas mic cu untdelemn la coasta lui, cu o bucată de piele de oaie înfăşurată în jurul lui, şi soarele arzător, trupul lui arăta ars şi înroşit. Şi eu te rog, să-i facem un loc mic, să se oprească aici. Să chemăm constructorul şi să vină aici afară şi să-i construiască un loc mic, şi să-l punem sus, căci văd că duhul lui, prin duhul lui, el este un om sfânt. El este un om al lui Dumnezeu." Oh, oh, ce diferenţă!

E-137 Acum, soţul ei a fost de acord, ea... el s-ar putea să fi spus, ,,Dragă, am observat acel om, de asemenea. Eu l-am ascultat, l-am urmărit, am văzut lucrările lui. Ştiu că este un om sfânt al lui Dumnezeu. Astfel noi chiar vom face acea." Astfel ei au chemat constructorul şi i-au construit un locuşor frumos, şi i-au pus un pat mic acolo pentru odihnă, astfel el s-a putut întinde jos şi odihni. I-au pregătit un loc să îşi spele picioarele, au dus nişte apă şi lucruri, şi le-au aranjat înăuntru acolo.

E-138 Şi când profetul a venit pe acolo, desigur, aceea i-a binecuvântat sufletul, să vadă că a fost făcut ceva pentru el. I-a spus lui Ghehazi, "Du-te, cheam-o, şi întreab-o ce aş putea face pentru ea, aş putea ,vorbi împăratului, căpitanul şef?'" El...

E-139 Ea a spus, "Eu locuiesc în mijlocul poporului meu, şi nu am trebuinţă de nimic."

E-140 Dar Ghehazi a spus, "Ea nu are nici un copil. Şi bărbatul ei este bine înaintat în vârstă, este bătrân. Ei nu au copii."

E-141 Şi mi-aş imagina, Ilie întins acolo pe acest pat mic, cu care ea l-a binecuvântat făcândui-1, îşi avea picioarele spălate, şi toată barba spălată şi lucruri, culcat acolo, fără îndoială că el a văzut viziunea Domnului (căci, ei întotdeauna au făcut asta). Astfel el a spus, "Du-te, cheam-o, şi spune-i să stea aici înaintea mea." Oh, vai! "Du-te, cheam-o, pentru că ea l-a ea l-a respectat pe Dumnezeu. Du-te, spune-i să vină aici."

E-142 Când ea a stat în uşă, el a spus, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Cam pe vremea asta, la anul, vei purta un copil." Şi pe la acea vreme, în anul următor, ea a avut copilul.

E-143 Atunci Satan, când el a ajuns cam la vârsta de doisprezece ani, tatăl lui l-a luat cu el afară la câmp într-o zi, şi Satan a spus, "Voi scăpa de copilul acela," astfel el doar i-a dat o insolaţie. Şi a murit în braţele mamei sale.

E-144 A descurajat-o asta pe ea? Nu, domnule. Ea a spus, "Pune şaua pe un catâr. Şi mână înainte, nu te opri. Du-te sus la Muntele Carmel, la munte, pentru că el tocmai a trecut pe aici zilele trecute." Oh, oh! Oh, oh! Oh, oh! Vai! Iată-vă acolo. Acela¬i respect. Acela-i respect.

E-145 Şi bărbatul ei a spus, "Tu te duci la omul lui Dumnezeu." A spus, "Nu este nici lună nouă nici sabat, el nu va fi sus acolo în a lui..."

E-146 Ea a spus, "Totul va fi bine, doar pune şaua pe catâr şi lasă¬mă să mă duc." Astfel ei au plecat.

E-147 Şi au ajuns sus pe munte. Şi când bătrânul Ilie s-a uitat afară din peşteră, şi a ieşit acolo şi s-a uitat afară, a spus, "Aceasta arată ca acea femeie Sunamită venind." A spus, "Ea trebuie că este amărâtă." A spus, "Du-te, întâmpin-o. Şi, când," a spus, "ea este amărâtă în inima ei, şi Dumnezeu nu mi-a spus nimic despre asta."

E-148 Vedeţi, Dumnezeu nu trebuie să vă spună tot, vedeţi, deci El nici măcar nu spune tot profeţilor Lui. El doar-El doar face ce El vrea să facă, El este Dumnezeu.

E-149 Astfel el... Acum, Ilie a spus, "Dumnezeule!" Ce-i dacă Ilie ar fi spus asta, "De ce nu mi-ai spus de ce vine ea? De ce nu mi¬ai spus totul despre asta?" El nu ar fi văzut nici un lucru. Dar a fost în regulă cu Ilie, orice era aceasta.

E-150 Şi ce era dacă ea ar fi venit sus şi ar fi spus, ar fi spus, "Tu ai spus că tu erai un rob al lui Dumnezeu? Tu făţarnicule! Eu cred că tu nu eşti nimic altceva decât un holy-roller"? Asta nu s-ar fi întâmplat niciodată. Vedeţi? Dumnezeu ne încearcă uneori, să vadă ce vom face.

E-151 Astfel, în loc de asta, ea a alergat direct la picioarele lui şi s-a închinat, ca şi cum se închina la Dumnezeu. Şi a spus, şi i¬a dezvăluit care era chestiunea. Şi Ilie a spus, "Ia toiagul meu şi du-te pune-1 pe copil."

E-152 Şi când el a spus, femeia a spus, "Aşa cum viu este Domnul Dumnezeu, şi sufletul tău niciodată nu moare," oh, vai, "tu rob al lui Dumnezeu, eu nu te voi părăsi. Eu voi sta aici până Dumnezeu trimite viziunea." Bătrânul Ilie a rămas acolo încă puţină vreme; şi-a încins coapsele lui, şi şi-a luat toiagul şi iată-l ducându-se.

E-153 A mers în camera unde era culcat acel copilaş, un copilaş mort. A mers încoace şi încolo pe podea, în felul acela, de câteva ori. Din pricina unei femei cuviincioase, o femeie care îl respecta, un bărbat care îl respecta, şi îl credeau a fi un om al lui Dumnezeu, el umbla încoace şi încolo în sus şi-n jos pe podea până când Dumnezeu i-a răspuns. Amin. Atunci el s-a pus peste copilaş şi acesta a strănutat de şapte ori, şi l-a luat sus şi l-a dat mamei. A ieşit afară, s-a întors înapoi sus la peşteră. Pentru că ea a respectat omul lui Dumnezeu! Amin. Dumnezeu pretinde respect.

E-154 Ce spuneţi despre Marta? Ea se gândea mereu să-i pre pare lui Isus o masă bună. Maria a vrut să audă Cuvântul lui Dumnezeu, astfel ea doar stătea pe acolo şi asculta la El. Ei nu-i păsa dacă feţele de perină erau schimbate, sau dacă draperiile erau prăfuite, sau dacă ei aveau sau nu ceva de mâncare, ea vroia doar să audă ce va spune Isus. Dar Marta întotdeauna vroia să-i gătească Lui o masă bună, şi să se asigure că scaunul era moale şi aşezat chiar bine, şi totul era curăţit în felul acela. Dar ea l¬a vrut pe El, să facă ceva pentru Isus în felul ei, şi Maria vroia să o facă în felul ei. Dar într-o zi când Lazăr a ajuns... Mulţi oameni vorbesc împotriva Martei, au spus că ea trebuia să fie mai interesată. Oh, nu, doar un moment. Vedeţi, acolo a venit un timp ca Marta să se arate. Şi atunci când Isus... Când Lazăr a murit, fratele ei, ea a trimis după El să vină să se roage pentru el. El nu a venit. El a ignorat chemarea, El a mers pe altundeva. Ea trimis din nou, şi încă a ignorat chemarea.

E-155 Dar când în cele din urmă El a venit, părea ca şi cum ea ar fi putut merge la El şi să spună, "Tu de ce nu ai venit? Tu de ce nu ai venit când Te-am chemat? Fratele meu zăcea acolo, bolnav. Noi am părăsit biserica noastră, am părăsit organizaţia noastră, am făcut totul ca să urmăm Mesajul Tău, pentru că noi am crezut că Tu erai un Om al lui Dumnezeu. Dar cum ar putea un Om al lui Dumnezeu... Şi noi doi orfani, trei copii orfani aici, trei persoane orfane, şi existenţa noastră era din a face covoare pentru acel templu. Noi eram membri acolo, mama şi tatăl nostru au fost membri acolo. Dar din cauză cu Tu ne-ai înşelat într-un lucru, să credem în Acesta, ce încerci Tu să înveţi, spunând că Tu eşti un Fiu al lui Dumnezeu şi un Profet trimis de Dumnezeu, şi aceste lucruri, cum am putea noi vreodată să Te credem, un Om care nici măcar nu mă ascultă când chem după Tine? Când am fost în nevoie şi am avut nevoie de Tine, Tu ai ignorat mesajul meu şi ai continuat. Şi am trimis din nou, şi Tu încă ai ignorat aceasta. De ce ai făcut Tu un lucru ca acela?" Dacă ea ar fi făcut aşa, povestea ar fi fost diferită în seara asta.

E-156 Ce a făcut ea? A alergat chiar drept unde se afla El, a căzut jos la picioarele Lui şi a spus, "Doamne, dacă Tu ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu." Oh, iată-vă. Ce făcea ea? Ea respecta. Ea era în Prezenţa lui Dumnezeu, şi ea Îl respecta. Ea L-a numit Domnul ei. "Doamne, dacă Tu ai fi fost aici." (Nu, "Am trimis după Tine!" Aceea a fost tot uitat.) "Acum Tu eşti aici, vezi. Dacă Tu ai fi fost aici, fratele meu ar fi, nu ar fi murit."
El a spus, "Fratele tău va învia din nou."

E-157 "Oh," a spus ea, "da, Doamne, ştiu că va învia în ziua de apoi."

E-158 Şi-şi El a spus, şi ea... El a spus, "Dar Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cel ce crede în Mine, chiar dacă era mort, totuşi va trăi. Oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată."

E-159 "Eu cred, Doamne, că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu care trebuia să vină în lume. Şi chiar acum, Doamne!" Oh! "Chiar acum!" (Nu, "Doamne, Tu ar fi trebuit să fi făcut aceasta şi Tu ar fi trebuit să faci aceea!") Dar, "Chiar şi acum, orice ceri Tu de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da aceasta Ţie." Asta-i tot.

E-16

E-161 Dar indiferent de cât de mult a fost El... dacă El a fost... Şi noi ştim că El era Fiul lui Dumnezeu. Dacă ea ar fi desconsiderat aceasta, aceasta nu ar fi mers niciodată. Aceea era din inima ei. A spus, "Chiar şi acum, Doamne, orice îi ceri Tu lui Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da Ţie." Asta-i tot. Asta-i tot. Din inima ei, ea a crezut aceasta. Dacă El ar fi făcut o excursie de vânătoare sau o excursie de pescuit, aceea nu ar fi făcut nici o diferenţă pentru ea.

E-162 Nu, dacă Ilie a mers într-o excursie de vânătoare sau a mers undeva, nu ar fi făcut nici o diferenţă pentru ea, pentru femeia Sunamită. Ea încă îl credea a fi un om al lui Dumnezeu. Sigur. Indiferent de ce a făcut el, el încă era omul lui Dumnezeu, pentru ea, căci ea l-a văzut pe Dumnezeu mişcându-se în viaţa lui.

E-163 Şi, pentru Marta, nu a contat ce a avut loc, ea a văzut ce a făcut Dumnezeu pentru El. A spus, "Chiar şi acum, Doamne, orice îi ceri Tu lui Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da Ţie." Ah, iată-vă.

E-164 El a spus, "Fratele tău va învia din nou." Şi astfel El a spus, "Unde l-aţi îngropat?" Şi au mers jos la mormânt. Şi El l-a chemat pe Lazăr din mormânt, după ce era mort de patru zile. De ce? Pentru că sora lui Lazăr a respectat ce era El.

E-165 Dacă nu puteţi respecta omul, respectaţi slujba care o are în Dumnezeu. Aceea este exact aşa, vedeţi, respectaţi-l. Dacă vine un slujitor, păstorul vostru, respectaţi-l întotdeauna. Am auzit adunări vorbind de păstorul lor, cum doar vorbesc de el, îl degradează, îl ridiculizează. Cum va face vreodată acel păstor ceva pentru voi? El nu o poate face. Voi-voi nu, voi nu re-... Eu nu spun biserica asta, dar vreau să spun biserici care le-am văzut, că dacă voi... Voi trebuie să vă iubiţi păstorul. Trebuie să ştiţi că el este o fiinţă umană, dar totuşi Dumnezeu l-a făcut păstorul Său. Duhul Sfânt l-a făcut supraveghetor, atunci trebuie să-l respectaţi în felul acela. Şi nu contează ce a făcut păstorul, dacă îl respectaţi în inima voastră, ca slujitor al lui Dumnezeu, Dumnezeu vă va respecta pe voi pentru că faceţi aceasta.

E-166 "Cel ce-cel ce mă primeşte pe Mine, îl primeşte pe Cel ce M¬a trimis," Isus a spus, "Cel ce nu Mă primeşte, nu-l poate primi pe El." Vedeţi, ei au spus că Dumnezeu era Tatăl lor; El a spus, "Tatăl vostru este diavolul."

E-167 Astfel, vedeţi, voi trebuie să-l respectaţi şi să-l credeţi, credeţi că El este. Da, Marta l-a crezut.

E-168 Şi acela-i un lucru mic pe care l-am atins azi dimineaţă, acea femeie Siro-feniciană la timpul acela când a venit. Priviţi cum a fost ea refuzată, amarnic. Acolo era El, un Iudeu; ea era din Neamuri, şi ea a alergat la El. Ea nu a ştiut cum să se apropie de El, dar ea a avut o nevoie, şi a ştiut că El era Fiul lui Dumnezeu. Ea a crezut aceasta. Ea... Dacă-dacă Dumnezeu va răspunde la rugăciunea Lui pentru alţii, El ar răspunde la rugăciunea pentru ea. Şi a ştiut că ce a spus El era Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă acesta era Cuvântul lui Dumnezeu pentru Iudei, acesta era Cuvântul lui Dumnezeu pentru Neamuri, de asemenea, orice a spus El. Şi Isus i-a dat ei o încercare. Ea a spus, "Doamne, ai milă!" Acum priviţi. Nu, a spus El... "Tu Fiu al lui David," pentru că ea i-a auzit pe Iudei spunând, "Tu Fiu al lui David." Acum, El nu era Fiul lui David pentru ea. Vedeţi? Şi El a spus... "Tu Fiu al lui David!" Acela ar fi fost felul cum l-ar fi abordat un Iudeu, pentru că ea i-a auzit pe restul din ei. Ea a încercat să vină cum au făcut ei, pentru că ea încerca să găsească respect. Ea încerca să-şi arate respectul ei. Şi ea nu se prefăcea doar; Isus ar fi ştiut dacă era aşa. Nu. El ar fi ştiut asta. Astfel aşa cum s-a apropiat, a spus, "Tu Fiu allui David, ai milă de fiica mea, pentru că este muncită rău de un diavol."

E-169 El s-a întors şi s-a uitat la ea, şi a spus, "Nu este potrivit ca Eu să iau pâinea copiilor, şi s-o arunc la câini." Iuh! Nu a fost aceea una? Aceea a fost una! Nu a refuzat-o numai la cererea ei, dar a numit-o un „câine." Aşa este. Şi un câine este unul din cele mai josnice nume care le are Biblia, voi ştiţi. Astfel El a spus, "Nu este potrivit ca Eu să iau pâinea copiilor, şi să o arunc la câini."

E-170 Ea a spus, "Acela-i adevăr, Doamne." "Doamne," atunci ea a înţeles-o. El nu era nici un Fiu al lui David pentru ea, dar El era Domn. A spus, "Adevărat, Doamne. Aşa este, dar copiii mănâncă firmiturile de sub... Sau, vreau să spun, câinii mănâncă firmiturile de sub masa stăpânului." Aceea a rezolvat¬o. Asta a fost. Acela a fost respectul.

E-171 Isus s-a întors către ea, a spus, "Mare este credinţa ta. Acum du-te acasă, tu o vei găsi pe fiica ta întocmai cum ai crezut tu." Asta-i tot. De ce? A fost apropierea ei.

E-172 Ce ar fi fost dacă ea s-ar fi întors în jur şi a spus... El s-a întors în jur şi a spus, "Nu este potrivit ca Eu să iau..." Cu alte cuvinte, "Nu se cuvine."

E-173 Să zicem că, o Catolică vine şi spune, "Oh, Frate Branham, eu ştiu că Dumnezeu ascultă rugăciunile tale pentru aceşti oameni aici. Vrei să te rogi pentru mine?"

E-174 Şi eu aş spune "Ei bine, nu este drept ca eu să iau timpul acestor copii sus aici. Eu sunt aici să mă rog pentru aceşti Penticostali, nu pentru voi grămadă de Catolici." Vedeţi? Ce ar spune ea? Oh, omule, îmi închipui ea ar fi ieşit de aici cu paşi apăsaţi ca orice. Vedeţi?

E-175 Dar ea s-a întors şi a spus, "Asta-i adevărat, Doamne. Asta-i adevărat, Doamne. Dar noi suntem-noi suntem dispuşi să, câinii sunt dispuşi să mănânce firmiturile de sub masa Stăpânului."

E-176 Vedeţi, asta L-a prins imediat. El s-a întors şi a spus, "Mare este credinţa ta." Şi apoi noi găsim un alt caz... Vedeţi, a fost apropierea ei, respectul ei. Ea îl respecta pe Dumnezeu când l-a respectat pe El.

E-177 Astfel noi aflăm că odată a fost un Roman, şi el era un om mare, şi el iubea Iudeii. Şi el avea un slujitor care era bolnav. El însuşi, nu se simţea vredinc să meargă să-i ceară lui Isus.

E-178 Vedeţi, întotdeauna vrei să te simţi cu mult mai mic decât ceea ce eşti. Nu vă înălţaţi niciodată în ochii voştri. Vedeţi? Acum, şi dacă voi sunteţi mari, lăsaţi ca altcineva să o spună despre voi. Vedeţi? Dar acum când voi, această femeie sau...

E-179 Acest om, mai degrabă, a spus că el era un sutaş Roman şi el avea un slujitor bolnav, aşa că el a trimis să-l facă pe acest slujitor bolnav să fie vindecat. Şi Isus a spus, "Am să vin să-l tămăduiesc."

E-180 Astfel pe drumul Lui, Romanul L-a văzut venind. Îmi imaginez că el a spus, "Oh, vai, iată că vine Acel Sfânt. Iată că vine Acel Sfânt. Bine, eu sunt un Păgân neînsemnat. Eu sunt¬eu sunt-eu sunt un sutaş Roman, sunt un general, sau-sau un ofiţer. Eu-eu-eu-eu într-adevăr nu sunt un Iudeu, nu am nici un drept ca acel Om Sfânt să vină." Vedeţi respectul? Vedeţi? "Eu nu am nici un drept să-l fac pe acel Slujitor Sfânt al lui Dumnezeu să vină în casa mea."
181 L-a văzut să vină la uşă, şi L-a chemat, a spus, "Doamne, eu¬eu nu sunt vrednic ca Tu să intri sub acoperişul meu." Probabil că avea un palat ca şi casă, un sutaş. A spus, "Eu nu sunt vrednic ca tu să vi sub acoperişul meu. Şi eu-eu nu m-am socotit nici eu vrednic ca măcar să vin la Tine, astfel am trimis pe careva din ai Tăi-Propriul Tău popor binecuvântat, Iudeii. Dar eu am un slujitor aici care este foarte bolnav." Şi a spus, "Eu sunt un om sub autoritate," a spus, "Îi spun acestui ostaş, 'Du-te,' şi el se duce. Îi spun acestuia, 'Vino,' şi el vine."

E-182 Ce a spus el acolo? "Eu ştiu că Tu ai toată puterea. Tu îi poţi spune acestei boli, 'Du-te' şi se duce. Şi îi poţi spune la aceasta, 'Vino,' şi va veni." Vedeţi, el a recunoscut. Şi cum el avea autoritate peste aceşti ostaşi, aşa avea Isus autoritate asupra tuturor bolilor şi afecţiunilor. "Singurul lucru ce-l ai de făcut, Doamne, este ca doar să vorbeşti Cuvântul!" Asta-i tot! "Doar vorbeşte Cuvântul, slujitorul meu va trăi."
Isus s-a oprit, s-a întors către acei Iudei, a spus, "Eu nu am găsit o credinţă ca aceea acolo în Israel."

E-183 El a spus, "Este totul bine cu slujitorul tău." Amin. De ce? Pentru că l-a respectat. El l-a respectat pe Isus Cristos Care era Dumnezeul Cerului.

E-184 Acum, cred că se face târziu. Vreau doar să mai spun încă un lucru, este acesta. Toate acele mari respecte, şi aşa mai departe; dar astăzi, cumva, este diferit. Dumnezeu poate face ceva astăzi, şi oamenii vor râde de asta. Cred că noi am fi fost diferiţi astăzi, cu vreo patruzeci de ani în urmă când Duhul Sfânt a început de prima dată să cadă, dar ce au făcut oamenii? Au întemniţat predicatorii, i-au numit holy rollers. S-au dus afară pe... Nici măcar nu i-ar fi hrănit prin oraşe, şi totul în felul acela; şi ei frângeau porumb pe liniile de cale ferată, ca să trăiacă. Ce au făcut ei? Au avut alţi patruzeci de ani, biserica a avut, suferind, au trecut prin de toate, două războaie în acea perioadă de timp, vedeţi, au fost omorâţi mii de ei; când, ea probabil că ar fi fost deja dusă Acasă.

E-185 Acum, ce ar avea loc, când Dumnezeu a început să reverse Duhul Sfânt peste biserică în zilele din urmă, ce s-ar fi întâmplat cu douăzeci şi cinci de ani în urmă când El a început să trimită jos semnele şi minunile şi miracolele Lui, ce ar fi avut loc dacă poporul s-ar fi strâns în jurul acestuia? Ce au făcut ei? Au spus, "Este magie neagră, este hipnotism, el este un telepatist mintal, el este aceasta, aceea, sau cealaltă." Ce ar fi fost dacă toate naţiunile ar fi mers împreună şi să spună, "Binecuvântat fie Numele Domnului"? Ce ar fi fost dacă Metodiştii şi Baptiştii, şi Prezbiterienii şi toţi, şi-ar fi dat mâinile împreună şi să spună, "Mulţumim lui Dumnezeu, iată după ce am aşteptat noi. Duhul Sfânt este revărsat. Păi, aici sunt oameni care văd viziuni, aici sunt profeţi printre noi, aici sunt-aici sunt toate aceste daruri mari aici, vorbitori în limbi, aici sunt vindecători Divini, aici totul este revărsat asupra noastră. Mulţumiri să-i fie lui Dumnezeu, a venit printr-un grup mic umil numiţi Penticostali. Să ne întoarcem cu toţii la Biblie din nou. Să mergem înapoi, fraţilor, să desfiinţăm organizaţile noastre, şi toţi să fim una frate"? Marile biserici toate laolaltă s-ar fi unit împreună, ce s-ar fi întâmplat? Frate, nici măcar nu ar mai fi fost nevoie de un spital în ţară astăzi. Aşa este. Nu, acolo ar fi fost aşa mari daruri puternice şi minuni lucrând printre oameni, ar fi fost aşa un respect, şi poate biserica ar fi fost deja dusă Acasă şi Mileniul ar fi fost început.

E-186 Dar, nu, ei au desconsiderat aceasta. I-au numit holy rollers. Ziarele aşteptau să spună fiecare denigrare, lucruri murdare posibile, şi să pună fiecare jargon murdar la aceasta pe care 1-ar fi putut face, şi lucruri ca acelea, şi bisericile au hohotit şi au râs de aceasta, şi-şi şi-au bătut joc de ei, şi i-au alungat şi au încercat să-i ţină afară din oraşe, şi toate celelalte, cu lipsă de respect. Acum, aş putea spune mult despre asta, dar se face târziu.

E-187 Daţi-mi voie să ajung la Tabernacolul Branham, vă rog. Acum Dumnezeu a început să reverse daruri peste noi. Noi o vedem. Acum, care este darul lui Dumnezeu astăzi? Este Duhul Sfânt, Acesta este Duhul Sfânt care este în noi. Noi trebuie să respectăm Aceea. Noi trebuie să-L respectăm pe fiecare persoană asupra căruia El vine. Trebuie să re-... dăm... la darurile Divine a lui Dumnezeu. Când El trimite acele daruri, indiferent de cât de reale sunt, niciodată nu ne vor ajuta până când noi nu ajungem la un punct încât noi să îl putem respecta. Cineva poate da o prorocie; dacă voi nu credeţi în acea prorocie, nu vă va face niciodată vreun bine. Voi trebuie să fiţi cuviincioşi şi trebuie să respectaţi aceasta. Voi trebuie să credeţi că aceasta vine de la Dumnezeu.

E-188 Credeţi-o până este dovedită a fi greşită. Atunci când se dovedeşte că este greşită, atunci aveţi dreptul să nu o credeţi, apoi să nu vă mai asociaţi cu aceasta. Dar atâta timp cât este dovedită a fi adevărul, atunci credeţi-o.

E-189 Cum bătrânul Samuel a spus în acea zi când ei vroiau un împărat. El a spus, "Vreau să vă întreb un singur lucru. Am luat eu vreodată ceva din banii voştri de la voi? Am cerut vreodată ceva pentru un trai? Sau, v-am spus vreodată ceva în Numele Domnului fără ca să vină la împlinire?" A spus, "Nu aveţi nevoie de nici un împărat, şi împăratul vostru nu v-ar ajuta cu nimic." Şi el le-a spus lor. El le-a pus întrebarea, a spus, "V-am spus eu vreodată ceva ca AŞA VORBEŞTE DOMNUL fără să se întâmple?"

E-190 Acum, atunci poporul l-au desconsiderat pe Samuel. "Oh, noi ştim, Samuel. Aşa este, tu, noi nu putem spune că tu niciodată nu ne-ai spus ceva... decât ce a fost drept, dar, dar totuşi noi vrem să o facem în acest fel." Vedeţi? Voi nu trebuie să faceţi asta. Voi trebuie să o faceţi în felul lui Dumnezeu.

E-191 Când noi primim Duhul Sfânt, nu este a da mâna cu păstorul. A primi Duhul Sfânt este a-l primi pe Cristos în tine, pentru că El este Mesagerul lui Dumnezeu din ziua aceasta. Duhul Sfânt este Mesagerul lui Dumnezeu, şi noi trebuie să-L respectăm. Când El vine, să nu spuneţi, "Hi! Hi! Hi! Priviţi la acea femeie strigând acolo, şi plângând, lacrimi îi curg în jos pe obrajii ei. Priviţi la acel bărbat acolo, scuturându-şi mâinile şi tremurând şi plângând. Ştiţi ce este aceea? Aceea este o grămadă de emoţie prelucrată." Voi huliţi Duhul Sfânt. Voi trebuie să-l respectaţi pe Acela.

E-192 Îmi amintesc, aici cu ceva timp în urmă mă aflam în Oregon, cam, a fost cam cu doisprezece ani în urmă. Şi au venit două fetiţe reportere Catolice. Nu pentru că ele erau Catolice, nimic mai mult de aceea; pentru că eu am avut tot aşa de mulţi Protestanţi, şi mai mulţi Protestanţi decât am avut Catolici, să-şi bată joc de mine. Şi-şi-şi astfel aceste fete au venit jos să dea un report.
Astfel îndată ce au intrat, am prins duhul imediat cum ele au intrat, şi am spus, "Bine, acum ce critică aveţi sus în mânecă acum?" Şi această fată a scos o ţigară şi a început, şi am spus, "Doar să nu aprinzi aceea în timp ce eşti în cabina mea. Doar dă-i pace."

E-193 Astfel a stat acolo un pic, şi s-a uitat la mine ca şi cum ar fi putut trece prin mine, în felul acela, şi a început să vorbească ceva. A spus, "Ei bine, eu vreau să îţi pun câteva întrebări."
Am spus, "Spune."

E-194 A spus, "Cum se face că eşti în legătură cu această grămadă de holy-rollers aici sus?" A spus, "Eşti unul din ei?"
Am spus, "Eu sunt unul din ei."

E-195 Şi ea a spus, "Ei bine, vrei să îmi spui că ar fi ceva evlavios cu privire la asta?"
Am spus, "Nu pentru tine, o Catolică, nu ai crede-o."
Ea a spus, "Cum şti că eu sunt o Catolică?"

E-196 Am spus, "Eu ştiu că eşti o Catolică. Eu îţi spun care este numele tău, vezi, şi cine eşti." Asta a dezarmat-o.

E-197 A spus, "Păi, vrei să-mi spui că felul acela de oameni, ei spun, vor trăi aici pe pământ şi vor fi în Cer?" A spus, "Eu nu aş vrea să fiu în Cer cu astfel de oameni ca aceia."

E-198 Am spus, "Tu nu trebuie să te îngrijorezi prea mult. Atât timp cât tu gândeşti în felul acela, tu nu vei fi acolo, oricum, vezi." Am spus, "Tu nu vei avea nici o grijă cu privire la aceea."

E-199 Doar m-am ridicat, am privit-o direct în faţă. Şi câţiva dintre fraţi şedeau în clădire. Am spus, "Eu nu sunt iritat. Eu-eu doar vreau să îţi fac de cunoscut unde stai, vezi." Şi am spus, "Tu vei scrie, vrei să vi aici afară să afli nişte lucruri, şi tu nu vei scrie niciodată ce ţi-am spus eu. Tu o vei face povestea ta proprie. Mergi înainte şi fă asta, dar vreau să-ţi spun un lucru. Scrie orice lucru scandalos ce vrei tu, şi" am spus, "înainte ca tu să mori, vocea mea va răsuna din nou în urechile tale. Dacă nu va fi aşa, atunci vei şti că eu sunt un profet Jals." Am spus, "Acum, tu scrie doar ce vrei tu, depinde de tine. Îţi dau libertatea să mergi să seri ce vrei tu. Dar înainte ca tu să mori, vei auzi vocea mea strigând în urechile tale. Aceasta nu-ţi va ajuta la nimic." Am spus, "Acum mergi înainte şi scrie ce vrei tu."

E-200 Ea a stat acolo un pic. A spus, "Ei bine, ce crezi despre acea grămadă idioată sus acolo, ţipând şi agitându-se seara trecută?"
Am spus, "Ei sunt toţi Creştini." "Creştini?"

E-201 Am spus, "Sigur, ei sunt Creştini." Am spus, "Ei sunt Creştini, umpluţi cu Duhul Sfânt."
Şi ea a spus, "Aceea nu este nici un Duh Sfânt."

E-202 Am spus, "Ce ai numi tu Duhul Sfânt?" Să văd ce avea ea de spus cu privire la asta. Am spus, "Aş vrea să-ţi spun ceva."

E-203 A spus, "Ei bine, eu nu aş vrea să mă asociez cu o grămadă ca aceea."

E-204 Am spus, "Nu cred că este prea mult pericol," am spus, "ca tu să te asociezi vreodată aşa." Am spus, "Pentru că, dacă te-ai asociat vreodată cu Dumnezeu sau cu oricare din sfinţi, tu te-ai asocia în felul acela."
A spus, "Sfinţii Bibliei?"

E-205 Am spus, "Da." Am spus, "A ta 'sfânta fecioară Maria,' cum o numeşti tu, care este zeiţa ta," am spus, "înainte ca Dumnezeu să o fi lăsat vreodată să vină în Cer, ea a trebuit să meargă sus la Ziua Cincizecimii şi să primească Duhul Sfânt, şi s-a clătinat sub Puterea lui Dumnezeu ca o femeie beată."
A spus, "Asta este o minciună."

E-206 Am spus, "Stai liniştită doar un minut." M-am întors aici la Carte, şi am spus, "Uite aici," am răsfoit. Am spus, "Iată este chiar aici în Carte." Şi ea şi-a întors capul. Am spus, "Tu nici măcar nu ai îndrăzneala să citeşti Cuvântul lui Dumnezeu." Vedeţi? Am spus, "Sigur." Vedeţi, fără respect. Am spus, "Acum tu poţi să-ţi iei pachetul de ţigări jos de aici de pe masă, şi să pleci când eşti gata." Dar am spus, "Vreau ca tu să şti un lucru. Scrie orice vrei tu, dar aminteşte-ţi ultimele cuvinte care ţi le zic, 'În Numele Domnului, îţi vei aminti înainte să mori."' Ea nu a scris niciodată nimic. Aşa este. Ea doar a lăsat-o să treacă.

E-207 Ce este aceasta? Lipsă de respect, încercând să-şi bată joc, făcând ceva. Ei nu ştiu ceea ce fac. Aşa este.

E-208 Dar aici în tabernacol, noi vrem ca voi toţi să ştiţi aceste lucruri aici. Când Dumnezeu începe să reverse Duhul Sfânt peste oameni, uneori ştiu că am văzut oameni devenind fireşti când ei erau-când ei erau sub ungerea Duhului, i-am văzut mergând în extreme cu lucrurile, dar să nu spuneţi nimic cu privire la asta. Voi să o respectaţi, aplecaţi-vă capul. Voi s-ar putea să nu o înţelegeţi, şi nici eu, dar eu vreau să respect aceasta, oricum. Acum, noi trebuie să avem respect faţă de Dumnezeu. Şi când Dumnezeu revarsă Duhul Sfânt, eu doar mulţumesc, spun, "Îţi mulţumesc, Tată Ceresc. Tu faci ceva pentru acel sărman suflet preţios care vrea să vină la Casa Ta, ca şi mine, într-o zi."

E-209 Şi văd oameni, ca aici o dată un frate care ese în slujire a spus că am vorbit despre el. Şi ne-am dus şi am luat toate benzile şi le-am trimis lui. A fost Fratele A.A. Allen. Şi el a spus că eu mi¬am bătut joc de el vorbind despre sânge să-ţi curgă din mână şi¬şi numind aceea dovada iniţială a Duhului Sfânt, şi-şi eu cred că a fost sânge şi untdelemn venind din mâinile lui şi din frunte, şi lucruri. El a spus ca aceea a fost-a fost că eu mi-am bătut joc de aceea şi i-am spus că era de la diavolul. M-am aşezat înapoi, doar i-am scris o scrisoare, am spus, "Frate Allen..." El a scris un articol şi voi-voi l-aţi citit, "Dragă Frate Branham." Vedeţi? Şi aşa atunci a pus broşuri peste tot prin ţară, în loc să vină să mă vadă cu privire la aceasta, el a făcut aşa.

E-210 Dar acum iată ce am spus eu, am spus, "Voi lua toate cele şase seri la Phoenix, şi îţi trimit benzile mele şi îţi voi arăta." Care Leo şi ceilalţi au făcut, şi le-a trimis benzile. Am spus, "O singură dată a fost menţionat numele tău. Omenii l-au pus pe pupitrul meu, şi au spus, ,Frate Branham, Fratele Allen tocmai a fost în oraş şi ne-a spus că "dovada iniţială a Duhului Sfânt a fost sângerând în mâini şi sângerând în faţă, şi untelemn curgând din mâna ta, aceea a fost dovada iniţială."'"

E-211 Am spus, "Eu nu sunt de accord cu Fratele Allen ca aceea să fie dovada iniţială a Duhului Sfânt, pentru că nu a fost niciunde în Biblie unde ei au sângerat vreodată la mâini, şi-şi untdelemn să iasă din faţa şi mâinile lor, ca să dovedească că ei aveau Duhul Sfânt." Am spus, "Duhul Sfânt era Puterea lui Dumnezeu în vieţile lor. Şi Isus a spus, 'Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred,' vedeţi. 'În Numele Meu ei vor scoate draci,' şi aşa mai departe." Dar am spus, "Iată un lucru care l-aş spune despre Fratele Allen, el este un mare om al lui Dumnezeu. Şi dacă aş putea predica la fel de bine cum ar putea Fratele Allen, eu nu aş avea niciodată un serviciu de vindecare, eu aş predica doar Evanghelia."

E-212 Atunci, vedeţi, după ce a publicat acel ziar şi totul, că eu "am făcut aceea," doar pe baza la ce altcineva a spus. Dar chiar dacă eu nu am fost de acord cu fratele cu privire la teoria lui, eu cu siguranţă nu aş fi vrut să-l hulesc pe frate.

E-213 Şi apoi stând chiar acolo, sus aici în Minnesota, în acea seară, în Minneapolis, Minnesota, şi eram acolo în acea catedrală mare, templu, cu Gordon Peterson. Şi acest om care a scris acea carte împotriva lui A. A. Allen, şi a spus tot ce se putea spune despre el, şi a spus, "El chiar a avut îndrăzneala să scrie acea carte despre Diavoli Muşcători, despre femeia aceea, care a arătat urme pe mâinile ei unde un diavol a muşcat-o, şi lucruri ca acelea." Acum eu-eu desigur... (Eu nu ştiu dacă asta ar putea fi adevărat sau nu, pentru că diavolul este un duh, voi vedeţi; dar această femeie susţinea că un diavol mare păros a venit şi a muşcat-o pestre tot pe mâini şi pe toată faţa, şi totul în felul acela.) Şi el a spus, "A. A. Allen a scris acea carte." Şi omul care a scris cartea, a scris un articol frumos despre mine, şi iată că el şedea chiar acolo în adunare în seara aceea (când Fratele Peterson şi aceia au venit şi mi-au spus, el şedea acolo), şi mă lăuda pe mine, şi îl înjosea pe A. A. Allen.
M-am gândit, "Iată timpul când pot să-i iau apărarea la Fratele Allen."

E-214 Astfel m-am dus acolo, şi am spus, "Am citit aici articolul în ziar astăzi că acest anumit om care este în oraş, nu..." Ştiind că el şedea chiar acolo afară. Am spus, ,,El a spus aici că A. A. Allen, şi toată critica." Am spus, "Deşi apreciez omul care spunea complimentele pe care el mi le-a făcut," Am spus, "că eu nu am fost afară pentru bani şi lucruri de genul acesta, şi am ţinut cele mai curate întruniri dintre oricare din ei, şi aşa mai departe, lucrurile frumoase pe care el le-a spus." Am spus, "Eu apreciez aceea. Dar dacă acel om care a scris acest articol aici în ziar, nu a verificat cu atenţie notiţele lui ca să spună că A. A. Allen a scris această Muşcături De Diavoli. A. A. Allen nu a scris niciodată cartea aceea. Eu cunosc omul care a scris¬o." Am spus, "El nicicând nu a scris cartea deloc. Şi dacă omul nu a verificat niciodată în articolul lui mai atent decât atât, mă îndoiesc că restul ce a spus el vreodată despre Fratele Allen este adevărul. Luând apărarea Fratelui Allen. Şi am spus, "În plus, dacă Fratele Allen ar fi greşit, eu mai degrabă m-aş afla la Bara de Judecată luând parte cu Fratele Allen în greşeală, când el încearcă să câştige suflete pentru Cristos, decât să critic ceea ce omul încearcă să facă." Amin. Aşa este. Da domnule.

E-215 Oricine cheamă în Numele lui Isus Cristos, eu sunt cu el fie că este Protestant, Catolic, sau orice este el. Eu-eu aş putea să nu fiu de acord cu el în teologie, dar vreau să-l respect ca un slujitor al lui Cristos şi ca fratele meu. Vedeţi? Şi nu contează ce face el, noi trebuie să-i dăm respect Duhului Sfânt. Exact aşa. Da, domnule. Şi când ajungem să facem aşa, atunci Dumnezeu va merge să reverse binecuvântările Lui printre noi. Chiar noi, grup micuţ chiar aici, cam cincizeci sau şaizeci, sau poate şaptezeci şi cinci de persoane stând aici în această seară, dacă noi doar, toţi împreună, ne-am lega împreună şi să dăm respect sfânt lui Dumnezeu şi Duhului Sfânt, şi la ce face El în această zi, şi să respectăm fiecare dar şi fiecare slujbă ce El o trimite în mijlocul nostru, Dumnezeu doar va continua să reverse Duhul Său peste noi şi vom creşte la număr şi ne vom multiplica. Nu credeţi asta? Sigur. Noi trebuie să avem respect faţă de Dumnezeu.

E-216 Să ne aplecăm capetele doar un moment pentru rugăciune. Înainte să mergem în rugăciune, aş vrea să ştiu dacă este cineva aici care ar vrea să spună, "Frate Branham, vreau să te rogi pentru mine, că să am mare respect pentru Dumnezeu, ca să fiu întotdeauna în stare să-mi ţin gura închisă către lucrurile lui Dumnezeu, indiferent ce sunt ele, şi fie ca Dumnezeu să-mi pună în inimă să respect fiecare dar Divin pe care El îl trimite în biserică." Aţi vrea doar să vă ridicaţi mâinile, şi să spuneţi, "Roagă-te pentru mine." Dumnezeu să vă binecuvânteze. Aproape fiecare mână în biserică, şi am avut-o pe a mea sus, de asemenea.

E-217 Dumnezeule, ajută-mă să fiu un slujitor al Tău. Ajută-mă să-i respect pe fraţii mei, ajută-mă să le respect pe surorile mele.
Şi fiecare Duh al lui Dumnezeu care vine în adunare, fie că este vorbirea în limbi, fie că este tălmăcirea limbilor, fie că este prorocie, fie că sunt daruri de discernământ, orice este, eu spun, "O Doamne Isuse, trimite-le. Trimite-le, O Doamne. Eu Îţi sunt recunoscător."

E-218 Acum, Tată Ceresc, noi ştim că Tu eşti un Dumnezeu mare şi îngrozitor. Noi ştim că mânia ta este îngrozitoare. Când o dată ce Tu te aprinzi de mânie, păi, este un-este un lucru îngrozitor. Mânia lui Dumnezeu poate distruge lumea într-o secundă. Dar când Tu priveşti în jos asupra Sângele Domnului Isus, atunci mânia Ta se dă la o parte. Oh, ascunde-mă acolo în Stânca de Veacuri! Doamne Dumnezeule, ţine sufletul meu acoperit cu Sângele Domnului Isus. Nu numai al meu, Doamne, dar la toţi care sunt aici, de asemenea, în această seară. Noi te iubim, Doamne. Şi fiecare dar pe care Tu ni l-ai dat, chiar dacă ei ne pot chema orice vor ei să facă, Doamne, aceea încă nu va... nu vrem ca aceea să aibă nimic de a face cu aceasta, noi tot Te respectăm, Cel măreţ, marele Duh Sfânt. Noi Te iubim, Tată.

E-219 Noi Îţi mulţumim pentru un dar de vindecare printre noi. Noi Îţi mulţumim pentru darul de prorocie printre noi. Noi Îţi mulţumim pentru darul vorbirii în limbi, şi darul de tălmăcire. Şi, O Dumnezeule, ne rugăm ca Tu să continui să trimiţi daruri printre noi, daruri ale marelui Duh Sfânt. Mai presus de toate lucrurile, Doamne, cea mai mare recunoştinţă care o avem în inima noastră este pentru acel mare Dar atotsuficient, Isus Cristos. Noi Îţi mulţumim pentru harul Lui şi îndurarea Lui, Care face toate aceste alte lucruri minore accesibile nouă prin suferinţa în locul nostru şi sângerarea la Calvar. El sfinţeşte oamenii simpli care Îl ascultă bucuros.

E-220 Şi, Doamnei. suntem atât de bucuroşi că Tu ai venit la oameni simpli. În Biblie, în Cartea Sfântului Luca, noi citim că, "Oamenii simpli L-au ascultat cu bucurie." Astăzi se spune, "Oh, aceia sunt doar o grămadă de oameni simpli." Dar, Doamne, aceea este gloata care Te-a auzit când Tu ai fost aici în trup. Oamenii simpli Te-au ascultat cu bucurie. Cei nfumuraţi, cei bogaţi, şi mulţi din aceia nu au vrut să Te aculte. Împăraţii, potentaţii, preoţii din ziua aceea, nu au vrut să Te audă. Dar oamenii simpli cu bucurie Te-au primit.

E-221 Şi, Tată, în seara asta, noi suntem oameni simpli, şi Te primim cu bucurie. Noi suntem bucuroşi cum erau ei când s-au întors bucurându-se, şi gândindu-se că a fost un lucru minunat, şi fericit pentru că ei au putut purta ocara Numelui Său, când ei i-au ocărât şi i-au numit în toate felurile. Şi ei erau aşa de fericiţi, pentru că era un privilegiu pentru ei să sufere din pricina Numelui lui Isus Cristos. Tată, Dumnezeule, noi ne alăturăm cu acei ucenici din acea zi, şi spunem, "Ferice de noi."

E-222 Eu stau în seara asta ca Sfântul Pavel din vechime, când el a stat înaintea lui Agripa, şi a spus, "Pe Calea care este numită erezie, nebunie, aceea este calea pe care mă închin Domnezeului părinţilor noştri."

E-223 Şi când Agripa a spus, "Pavel, prea multă învăţătură te-a făcut nebun."
El a spus, "Nu sunt nebun, O Agripa."

E-224 Şi atunci el în cele din urmă a ajuns la un punct, a spus, "Tu aproape mă îndupleci să fiu un Creştin."

E-225 El a spus, "Aş fi vrut ca tu să fi ca mine, chiar fără aceste lanţuri de robie."

E-226 O Dumnezeule, ce dragoste care o avea Pavel, a spus că el s-ar fi blestemat, ca poporul lui să poată fi salvat. O Tată, Dumnezeu, dă-ne dragoste unii pentru alţii ca aceea. Dă-ne acea dragoste nemuritoare, acea decenţă, acel respect unul pentru altul, să fim suficient de Creştini să trecem cu vederea greşelile unul la altul, să privim dincolo. Pentru că un om a fost binecuvântat de Dumnezeu; şi el ar putea face o greşeală. O Tată, fă ca noi să nu privim la acea greşeală, ştiind că este un frate preţios pe care Satan poate l-a prins în ceva. Dar dacă el a făcut-o, noi ne rugăm, Doamne, ca Tu să-l ajuţi pe el sau pe ea să iasă din acel loc, ca noi să avem dragoste în inimile noastre să mergem după oile pierdute şi să le aducem înapoi la turmă. Acordă aceasta, Doamne. Iartă-ne de greşelile noastre, aşa cum noi iertăm celor care greşesc împotriva noastră. Acordă aceasta, Doamne. Nu ne duce în ispită, şi izbăveşte-ne de rău. Căci a Ta este împărăţia, şi puterea, şi slava, în veci. Amin.
[Fratele Neville dă un mesaj de prorocie – Ed.]

E-227 Amin. Amin. Amin. Îţi mulţumim, Doamne. Îţi mulţumim, Tată. Laudă Ţie, O Cel Sfânt. Cât de glorios eşti Tu, Tată! Cât Îţi mulţumim, Doamne! Ce comfort este să simţim Prezenţa Duhului Sfânt şi să-L auzim vorbind prin buze omeneşti, către noi, confirmând că El încă rămâne Dumnezeu, şi în mijlocul nostru. Noi Îţi mulţumim pentru aceasta, Tată. Continuă cu noi, Doamne. Îndură-te de noi, ca să putem fi poporul Tău. Prin Isus Cristos noi o cerem. Amin.

E-228 Nu este minunat a fi un Creştin? Nu este minunat a-l cunoaşte pe Dumnezeu şi a cunoaşte Prezenţa Lui? Gândindu¬ne la ziua de azi, acum, cum a făcut El aceasta chiar pentru a doua oară. Astăzi El-El a vorbit surorii aici, a intrat, în acea Lumină cum a făcut-o El, şi le-a vorbit lor pentru că ei av crezut Mesajul. El este glorios, nu-i El? Nu-L iubiţi voi? Câţi Îl iubiţi cu toată inima voastră, cu tot sufletul vostru? El este minunat. Acum să ne ridicăm în picioare, în timp ce cântăm acea veche cântare bună care ne place la toţi.
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc
Că-ntâi El m-a iubit
Şi a plătit salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.

E-229 Oh, nu este El minunat? Minunat! Acum, amintiţi-vă serviciul de Miercuri seara. Şi apoi, dacă Domnul voieşte, voi fi aici Duminica viitoare din nou;. cu voia Domnului. Rugaţi-vă pentru noi în timpul săptămânii. În timp ce ne aplecăm capetele acum în rugăciune, îi voi cere Fratelui Neville, păstorul nostru, dacă va veni sus pentru cuvintele de încheiere care vrea să vi le dea.