E-1 Îţi mulţumesc, Frate Neville, Domnul să te binecuvânteze.
Bună dimineaţa, prieteni. Este un privilegiu să fiu înapoi aici în casa Domnului, în această dimineaţă, şi să spun din nou vechea, povestea veche pe care am spus-o în toţi aceşti ani, la mulţi oameni, aceea cum că harul lui Dumnezeu a apărut la noi, prin Isus Cristos.

E-2 Şi sunt atât de bucuros să ştiu astăzi că noi împărtăşim acest har în jurul lumii, cu oamenii pretutindeni, ştiu că Dumnezeu are copiii Lui peste tot. Poate uneori noi nu îl vedem exact chiar în fiecare, aşa cum ar fi trebuit sau ar trebui să îl vedem. Dar de obicei când este într-un timp de necaz, atunci este când se arată adevăratele culori.

E-3 Şi acela este unul din gândurile mele în această dimineaţă, că nu aş şti cum să vă exprim vouă oameni, mulţumirea şi recunoştinţa mea faţă de voi, pentru ce aţi făcut pentru noi, ca familie, în timpul nostru de necaz şi nevoie. Doar Eternitatea va fi în stare să... voi fi în stare să vă explic ce a însemnat pentru noi prietenia voastră loială în acest timp al nostru de necaz, ca plecarea, plecarea Acasă a mamei. Nu am realizat niciodată ce a însemnat aceasta, atât de mult ca acum, ce înseamnă când cineva vine să te vadă când eşti bolnav.

E-4 De multe ori când m-am confruntat cu acele probleme, fiind aşa de multe chemări pe care nu le-am putut face, şi am predat apelurile mele la alţi slujitori, şi ca să mă ajute să răzbat. Şi apoi realizând că aceasta cauzează puţină dezamăgire; căci, poate ei au chemat şi pe acest alt slujitor, de asemenea, dar ei au chemat ca eu să vin. Şi aceasta doar mă face să simt ca şi cum aş fi vrut să fi avut super putere de vreun fel, ca să le onorez pe fiecare din ele.

E-5 Căci eu ştiu, când am trimis după cei diferiţi să vină, cum că fiecare a venit chiar la timp; şi cum, ce a însemnat pentru mine, să-i văd venind. Şi către voi persoanele care aţi stat cu mama pe timp de noapte, Sora Wilson de aici, şi Fratele Fred Sothmann şi soţia lui, şi, oh, aşa mulţi dintre voi. Şi aşa de mulţi v-aţi oferit serviciul vostru care noi nu am fost nevoiţi să-l acceptăm, dar voi v-aţi oferit serviciul; aşa de mulţi ca acolo să fi fost cineva, cu ea, să facă schimb la fiecare câteva minute. Aţi fost aşa de drăguţi.

E-6 Şi la timpul când noi eram... am avut-o zăcând la casa funerară, cum aţi venit şi aţi vizitat, şi aţi dat mâinile cu noi, şi v-aţi pus braţele în jurul nostru, şi ne-aţi făcut condoleanţele voastre. Nu am realizat niciodată că aceea a însemnat aşa de mult, până când nu mi-a venit mie. Flori, buchete şi coşuri de peste tot, atât de multe că ei nu au putut să le pună în sala funerară, au trebuit să le pună în spate în încăperi. Cum că... nu m-am gândit niciodată că doar trimiţând un mănunchi de flori a însemnat aşa de mult, până atunci.

E-7 Şi mulţi dintre voi aţi trimis carduri din diferite locuri, şi spunând... carduri cu condoleanţe, punând nişte bani în aceasta pentru a ajuta la cheltuieli şi lucruri. Nu am realizat niciodată că un mic cadou către cineva sau un lucru mic ca acela ar însemna aşa de mult, până nu mi s-a întâmplat mie. Dumnezeu să vă binecuvânteze întotdeauna din belşug!

E-8 Sunt aşa de bucuros să ştiu că fac parte dintr-un popor care are un astfel de duh. Sunt aşa de bucuros să ştiu că sunt fratele vostru. Şi sper că nu va trebui să vă întorc favorul niciodată în felul acela, dar în vreun alt fel.

E-9 Apoi eu, stând în casa funerară, lângă mama, şi aşa de mulţi intrau. Şi unii oameni care se uitau, s-ar putea, poate o persoană cam de vârsta mea, şi îmi luau mâna şi spuneau, "Billy, a trecut mult timp." Mă uitam în urmă, nu îmi puteam aminti de ei, s-au schimbat aşa de mult. "Tu ai predicat la înmormântarea copilului meu. Ai predicat la înmormântarea mamei mele. Tu ai fost la mine, într-o noapte rece, întunecată." Şi, toate acele lucruri ca acelea.

E-10 Aceasta într-adevăr exprimă Cuvântul psalmistului, cred că era, "Ca pâinea pe apă, se va întoarce la tine într-o zi."

E-11 Şi dacă aş avea, dacă aş fi destul de elocvent, sau aş avea vorbirea, mi-ar place să vă spun doar la fiecare din voi ce gândesc. Dar eu-eu nu pot să fac lucrul acesta pentru că eu¬eu nici măcar nu ştiu cum să o exprim. Dar o spun în acest fel, ca, voi, fiecare, să ştiţi ce vreau să spun. Eu vă mulţumesc, din adâncurile inimii mele.

E-12 Şi cum s-a împlinit Scriptura, "Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel legea lui Cristos." A fost o...

E-13 Plecarea ei a fost ceva care a fost ciudat pentru mine. Şi nu am realizat pe deplin de ce Duhul Sfânt nu mi-a spus dinainte, după cum am spus ultima dată când am fost aici la amvon, în acea dimineaţă. Şi mi-au spus că ea era pe moarte atunci, în spital. Nu am acceptat aceasta, pentru că El nu mi-a spus că ea se ducea. Acum, desigur, noi realizăm acest lucru, că sunt multe lucruri pe care El le face, El le poate face, şi le face, El nu trebuie să ne spună nouă nimic. El ne spune doar... Şi ştiu acest singur lucru, totuşi, că El face ca tot să lucreze împreună pentru bine.

E-14 Şi în această dimineaţă, în timp ce stăteam în pat, gândindu¬mă la aceea: Primul care s-a dus, în familia noastră, a fost fratele meu, Edward. Şi eu mă aflam în Vest lucram la o fermă când s-a dus el. Nu eram acasă, dar l-am văzut, încă un păcătos, l-am văzut într-o vedenie înainte să se ducă.

E-15 Următorul care s-a dus a fost Charles. Am fost... El s-a dus rapid, pe neaşteptate. El era... Eu predicam aici jos la biserica mică, de culoare, Penticostală în acea seară, când Charles a fost ucis pe autostradă, de un automobil.

E-16 Următorul care s-a dus a fost tata, a mers într-un atac de cord, a murit în braţele mele. I-am încredinţat sufletul lui Dumnezeu; s-a dus brusc, rapid.

E-17 Următorul care s-a dus a fost Howard. Mă aflam în Vest într-o vacanţă, jos la râul, No Return, când au venit avioane, au aruncat paraşute mici, că, "El era dus." Dar eu, desigur, l-am văzut că se duce, ani, cu doi sau trei ani înainte ca el să plece. Noi ştiam că se va duce.

E-18 Dar mama a fost singura care a zăbovit. Şi m-am gândit că poate acela este motivul că El nu mi-a spus. Ei toţi au plecat aşa brusc, păi, El... Ei toţi s-au dus brusc, în afară de mama. Ea a zăbovit vreo şase săptămâni, exact la şase săptămâni.

E-19 Dar aş putea spune doar lucrul acesta, exprimând aceasta. Ambiţia mea era să stau alături de mama mea, şi să încredinţez sufletul ei lui Dumnezeu, când a plecat. Ceva Lucru ciudat m¬a trimis la spital în acea dimineaţă, soţia şi cu mine. Şi ea era destul de slăbită. Şi ultimul lucru care îmi amintesc că l-a făcut, când am putut-putut să-i spun. Ea nu putea vorbi. "Mama, dacă tu încă îl iubeşti pe Cristos, şi El înseamnă totul pentru tine, dă din cap." Şi ea a dat din cap, şi lacrimile curgeau pe faţa ei. El încă a însemnat totul, chiar la capătul drumului. Am mângăiat¬o pe obraz, şi i-am îndreptat faţa cu mâinile, şi am spus, "Mama, tu eşti un soldat adevărat. Sunt mândru de tine."
20 M-am gândit, "Mă întreb cum ar fi putut spune Satan, cum a făcut în zilele lui Iov?" Ştiţi, Dumnezeu nu ne poate lua vieţile; Satan trebuie să facă aceea; noi sutem doar lăsaţi lui Satan.

E-21 Şi Satan ştiind aceasta, ştiind că i-a venit timpul ei, ştia că ea urma să plece, i-a spus lui Dumnezeu, "Tu şti, ea are un băiat care este predicator, câţiva copii care spun că sunt Creştini. Doar lasă-mă să o chinui o vreme, îi voi face pe ei toţi să Te tăgăduiască."

E-22 Nu, prin harul lui Dumnezeu! Şi ultimul lucru care l-a încuviinţat dând din cap, că Cristos încă era totul pentru ea, când ea a plecat.

E-23 Venind acasă, m-am gândit, "Ei bine, nu este..." Am intrat, am stat acolo în cameră. Am luat o Biblie, o Biblie nouă. Şi am spus, "Doamne, Tu eşti Dumnezeu. Eu nu... Tu nu trebuie să-mi spui ce faci Tu. Dar doar m-am întrebat dacă Tu ai ţinut, motivul că ai făcut aceea, luând-o pe ea, a fost (pentru că) pentru a evita ca să mi se frângă inima? Dacă da, ai vrea Tu să mă mângăi cu Cuvântul Tău."

E-24 Şi am făcut-o, ştiţi, cum iei o Biblie şi O laşi să se deschidă doar aşa. Doar am căutat cu degetele în jos, şi am deschis-O. Matei 9, litere mari roşii care ies în evidenţă, "Ea nu este moartă, ci doarme." Vedeţi, şi primul lucru pe care mi-a căzut privirea în Scriptură, când m-am uitat jos.

E-25 Aceea, desigur, acum, eu nu folosesc Biblia ca o planşetă Ouija, voi ştiţi. Noi doar nu facem aceea. Dar am fost atât de sfâşiat la timpul acela eu, crezând că Dumnezeu îmi permite să văd aceea. Pentru că, ce a urmat, a adeverit-o.
În acea noapte, desigur, a fost o noapte fără odihnă.

E-26 Şi următoarea dimineaţă eram la... m-am trezit. Cred că era în jur de ora opt, în cameră, opt sau poate mai târziu. Am început să văd copii venind înăuntru, ei aduceau copii infirmi din toate părţile. Se părea că era larg cât un bloc de 9raş, şi lung cam cât două blocuri de oraş, doar cu copii bolnavi. În partea stângă şi în partea dreaptă, erau oameni şezuţi, şi de-a lungul, părea a fi în sus înalt. Şi ca un fel de, stadion, cobora în jos şi apoi venea din nou în sus capătul din spate, pentru a ţine oamenii din spate de tot de la... Să nu vadă; ei puteau privi în faţă la aceasta. În timp ce eu stăteam, îmbrăcat cu un costum albastru, mă gândeam, "Acum asta e ciudat. Eu-eu ştiu că stau în cameră acasă, dar iată-mă aici într-un costum albastru."

E-27 Şi eu conduceam cântările, "Aduceţi-i înăuntru, aduceţi-i înăuntru," făcând ambele părţi să cânte, "aduceţi-i pe cei mici la Isus, aduceţi-i înăuntru din lumea de păcat."

E-28 Şi acolo a intrat o femeie de renume prin spatele stadionului. Într-un fel, sau altul, ştiam că ea intra. Dar ea a început să vină prin audienţă.

E-29 Şi eu doar continuam să conduc cântările şi... "Aduceţi¬i înăuntru!" Spuneam, "Această parte să o cânte, 'Aduceţi¬i înăuntru!' Această parte, 'Aduceţi-i înăuntru,' în acest fel, 'aduceţi-i pe cei rătăciţi la Isus."'

E-30 Şi urma ca eu să mă rog pentru toţi aceşti micuţi, copii suferinzi, şi bolnavi.

E-31 Şi această doamnă a venit şi s-a urcat la lojă, ca la un teatru, unde este ca unde stau celebrităţile, sau loja Preşedintelui. Sau, ştiţi ce vreau să spun, în felul acela de loc, la stânga mea.

E-32 Doamna doar a intrat. Ea s-a întors în jur către ceilalţi oameni care se aflau acolo, şi doar şi-a înclinat capul. Am observat că ea era îmbrăcată cumva demodat. Şi doamna s-a întors în jur să se aplece la mine, doar înainte. Şi am urcat la amvon atunci ca să predic. Şi chiar în timp ce ea îşi ţinea capul aplecat, şi eu m-am întors în jur aşa, către ea.

E-33 Şi când mi-am ridicat capul, şi ea şi-a ridicat capul, cu faţa spre mine, era mama. Şi ea s-a uitat la mine, şi a zâmbit. Ea era tânără, foarte tânără. Şi un Glas ca de tunet a zguduit locul, şi au ieşit cuvinte şi a spus, "Nu te îngrijora cu privire la ea, ea este cum a fost în 1906."

E-34 Şi când vedenia m-a părăsit, m-am uitat la, să văd ce a fost 1906. Acela a fost anul în care ea a fost o mireasă la tatăl meu. Şi eu-eu ştiu acum, de asemenea, că ea face parte dintr-o Mireasă, Mireasa lui Isus Cristos.

E-35 Întotdeauna îmi va fi dor de mama. Ea ne-a fost scumpă şi dragă la toţi. Îmi pot aminti mâinile ei bătrâne tremurânde, paralitice, când Delores a trebuit să-i ţină braţul, chiar aici, să¬i dau împărtăşirea ultima dată când a fost ea la tabernacol, în afară de când s-a predicat la înmormântarea ei.

E-36 Vreau să spun încă ceva. Şi chiar când mama se ducea, ciudat, neprevăzut, noi nu am ştiut că se va duce la acel timp. Dar Fratele Neville a intrat. Soţia mea a spus, dacă am fost vreodată fericită să-l văd pe Fratele Neville, a fost în acel moment. A spus... nu ştiu de ce, dar doar ceva, chiar cum lucră Dumnezeu acele lucruri! Fratele Higginbotham a fost acolo de asemenea, cel care tocmai a dat mesajul doar cu câteva momente în urmă, a umblat... el a rămas la uşa din hol. Şi Fratele N eville a intrat. Şi am luat copiii în jurul patului, şi am zis, "Acum să ne apropiem toţi în jur, şi să avem... lăsăm pe Fratele Neville."

E-37 Mamei îi plăcea întotdeauna să-l audă pe Fratele Neville rugându-se. Ei doar îi plăcea să-l audă. A spus, "El a vorbit doar cum, sincer, el vorbea cu Dumnezeu."

E-38 Aceea a fost ultimul lucru ce a auzit în urchile ei, Fratele Neville stătea în picioare, rugându-se. Şi eu îmi ţineam mâinile pe capul ei, şi una pe mâna ei, şi în timp ce el se ruga. Şi în timpul când el era în rugăciune, Dumnezeu a chemat-o. Şi am simţit acel mic, spasm ciudat, şi am privit în jur. Ea şi-a întors capul şi m¬a privit, şi am ştiut că se ducea. Astfel am spus, "Dumnezeule Atotputernic, eu îţi încredinţez Ţie sufletul ei acum." Şi ea... ca un vânt a venit prin cameră, şi ea s-a dus să-l întâlnească pe Dumnezeu. Astfel, într-o zi slăvită pe partea cealaltă, o voi vedea, o femeie tânără.

E-39 Desigur, noi o cunoaştem pe ea acum ca o mamă bătrână ruinată, tremurândă. Când ea a avut copiii ei, cei zece, nu a fost cum facem noi astăzi. Noi nu am avut metoda modernă, şi nu am avut bani ca să ne permitem. Mama îşi avea copilul ei, să zicem, în această dimineaţă, şi dupămasa aceasta ea îşi făcea spălatul. Şi aceasta doar a ruinat-o.

E-40 Dar nu o mamă bătrână tremurândă cu paralizie care tremura peste ea, ci o femeie tânără frumoasă va fi ea în Împărăţia care este dincolo.

E-41 Şi m-am gândit la mângăierea lui Dumnezeu, să îmi permită să ajung la acel moment. Şi apoi chiar după ce totul s-a terminat, atunci să îmi zică de ce. Şi apoi mi-a dat acele cuvinte de mângăiere, printr-o vedenie cu mama mea.

E-42 Prin urmare, prieteni, Evanghelia pentru care eu am stat, am privit-O când se ajunge la ceasurile morţii. Am văzut-O la mama mea. Am văzut-O la soţia mea. Am văzut-O la fraţii mei. Eu-eu ştiu ce înseamnă când ajungi la capătul drumului, cu o experienţă cu Dumnezeu. Aceasta înseamnă ceva. Astfel eu sunt acum determinat, prin harul lui Dumnezeu, să merg în fiecare parte din lume, unde mă va trimite El, la fiecare făptură care pot, şi să predic această Evanghelie, pentru că Aceasta este Puterea lui Dumnezeu, pentru mântuire.

E-43 Ştiind aceasta, că atunci când această viaţă este sfârşită, noi avem o viaţă de cealaltă parte, unde ne schimbăm înapoi din nou în oameni tineri, şi vom trăi în Prezenţa Lui şi binecuvântarea Lui, pentru veci de veci. Am încredinţarea că fiecare mamă preţioasă de aici, şi fiecare fiică, fiecare fiu, şi fiecare tată, va muri în Domnul. "Chiar aşa zice Duhul; căci ei se odihnesc de ostenelile lor, şi faptele lor îi urmează." Într-o zi luminoasă ne vom duce şi îi vom vedea! Da.

E-44 Dacă aceea nu este aşa, atunci de ce stăm noi aici în această dimineaţă, predicând în zadar? Dar, prieteni, religia noastră nu este în zadar. Este Puterea lui Dumnezeu, testată chiar în jos cu testul acidului morţii. Prin suferinţe, prin orice fel vrea să vină, ce contează? Noi îl vom întâlni pe Dumnezeu.
Acum doresc să... aş fi avut... să avem locuri pentru fiecare.

E-45 Şi vreau să anunţ, cred că deseară este împărtăşirea. Aşa este, Frate Neville? [Fratele Neville spune, "Aşa este." – Ed.] Deseară este seară de împărtăşire. Şi fiecare la...

E-46 Mă gândeam chiar, la ceva privitor la împărtăşire. Era o anumită persoană, zilele trecute, a mers la o biserică, şi a trebuit să cheme un taxi să vină să-l ia şi să-l ducă la biserică. El este cu adevărat un om sărac. Şi el s-a dus şi a luat împărtăşirea, şi vecinul lui este un fel de... oh, un fel din acei oameni răutăcioşi care nu-l cunosc pe Dumnezeu. Şi l-a întrebat pe vecinul lui, a spus, "Unde te-ai dus în această dimineaţă, în acel taxi?"

E-47 A spus, "M-am gândit..." El, omul, de a bea că avea pâine pe masă. A spus, "Biserica ia împărtăşirea, astfel am mers jos să iau împărtăşirea."
El a spus, "Ce este împărtăşirea?"
I-a spus ce a fost, "Pâinea şi vinul Domnului."

E-48 El a spus, "Am avut ceva, şi eu." A spus, "am avut o covardă plină de plăcinte şi un litru de whiskey." Şi pe masa lui, chiar imediat, a căzut într-un atac de cord. Ei se aşteaptă ca el să se ducă în orice minut. Nu fiţi nereligioşi. Nu fiţi nerespectuoşi. Vedeţi? Respectaţi Cuvântul Domnului, vedeţi, căci noi nu ştim în ce minut vom fi chemaţi să răspundem, şi, lui Dumnezeu.

E-49 [Cineva spune, "Vei fi aici deseară?" – Ed.] Acum scuză-mă. ["Vei fi aici deseară?"] Eu intenţionez să vin. Da. M-au întrebat dacă voi fi aici deseară. Intenţionez să ascult un predicator bun deseară, dacă pot, Fratele Neville. Dar, eu intenţionez să vin în fiecare seară de părtăşie. Cred că este datoria noastră, atât cât putem.

E-50 Atunci dacă este în regulă, dacă este pe placul lui Dumnezeu, şi pe placul bisericii şi Fratelui Neville, vreau să fiu aici Duminica următoare, din nou, dacă este voia Domnului. [Fratele Neville spune, "Amin!" – Ed.] Şi dacă este totul bine, vedeţi. ["Oh, amin! Da."]

E-51 Şi eu-eu doar mă gândesc că vreau să dau fiecare grămuleţ care pot, fiecare fărâmă de putere care mi-a rămas, pentru Împărăţia lui Dumnezeu; totul, pentru a salva fiecare suflet pe care ştiu cum să-l salvez. Pentru că, la urma urmei, ce-ce aş fi făcut în această dimineaţă dacă mama nu ar fi fost o Creştină, dacă noi nu am fi avut acea nădejde binecuvântată pentru cealaltă parte? Dacă eu...

E-52 Îmi amintesc, chiar mai jos de casa mea, am botezat-o, cu treizeci şi unu de ani în urmă, în Numele lui Isus Cristos; chiar mai jos de casa mea, acolo în râu. Pot chiar să o văd venind în sus acum, şi îmbrăţişându-mă. Aceea a însemnat atât de mult. Am spus, "Mama, într-o zi te vom pune într-un mormânt noroios." Am spus, "Dar cel ce crede, şi este botezat, va fi mântuit." Aceea¬i... Da.

E-53 Şi aşa dacă nu am câştigat nici un alt suflet pentru Dumnezeu, decât cel al mamei mele, fiecare efort este răsplătit de un milion de ori. Da. Da, domnule. Aşa este.

E-54 Acum pentru citirea unei Scripturi, am două Scripturi. Astfel vreau să citesc una din ele mai întâi, şi apoi vom avea rugăciune, şi apoi vreau să citesc alta. Şi voi care doriţi să citiţi cu mine, căutaţi în Bibliile voastre la 1-ul capitol din Fapte. Şi aş vrea să anunţ textul meu, în această dimineaţă, dacă este voia Domnului. Acum, motivul... am multe Scripturi şi notiţe despre care să vorbesc. Nu voi încerca să vă ţin prea mult.

E-55 Dar încerc să studiez, stau în cameră. Şi dacă Domnul nu îmi dă nimic, care cred că se merită...

E-56 Vreau ca această adunare şi toţi să ştie. Eu nu vin aici doar ca să fiu văzut. Eu vin aici, nu pentru că avem nevoie de un slujitor. Pentru că, eu cred că păstorul nostru este unul dintre cei mai buni care există în ţară. Aceea este exact aşa. Nu este vorba despre asta.

E-57 Dar, eu vin pentru că simt că Dumnezeu mi-a pus în inimă un Mesaj care îi va ajuta pe aceşti oameni. Vedeţi, ceva care îi va ajuta. Şi împreună, cu păstorul nostru preţios, noi amândoi conduşi de Duhul Sfânt, ne punem timpul nostru împreună, şi îl păstrăm, pentru salvarea fiecărui suflet care putem. Şi vin în această dimineaţă, pentru că am simţit că Duhul Sfânt mi-a dat, un Mesaj care va ajuta biserica. Şi de aceea sunt eu aici.

E-58 Acum în 1-ul capitol din Cartea Faptelor, începem să citim de la 1-ul verset.
Cel dintâi tratat ce l-am făcut, O Teofile, despre tot ce a început Isus... să facă şi să înveţe,
Până în ziua când a fost luat sus, după ce... prin Duhul Sfânt dăduse poruncile apostolilor pe care-i alesese:
Cărora li s-a şi înfăţişat viu după patima Lui prin multe dovezi infailibile, fiind văzut de ei timp de patruzeci de zile, şi vorbind despre... lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu:
Şi, fiind adunat împreună cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte după făgăduinţa Tatălui, pe care, le-a zis El, aţi auzit-o de la Mine.
Căci în adevăr Ioan a botezat cu apă; dar voi nu după multe zile veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.
Pe când ei deci au venit laolaltă, au întrebat... pe El, spunând, Doamne, vei aşeza Tu din nou la vremea aceasta împărăţia lui Israel?
Şi El le-a spus, Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau timpurile, pe care Tatăl le-a păstrat sub puterea Sa.
Ci voi veţi primi putere, după ce... Duhul Sfânt se va coborî peste voi: şi-Mi veţi fi martori atât în Ierusalim, cât şi în... Iudea, şi în Samaria, şi până la cele mai îndepărtate părţi ale pământului.
Şi când a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei, El a fost luat sus; şi un nor L-a ascuns din ochii lor.
Şi cum stăteau ei cu ochii pironi ţi spre cer pe când se suia El, iată, li s-a arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb;
Şi care au spus, Voi bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? acest Isus, care vă este luat sus în cer, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.

E-59 Să ne aplecăm capetele doar un moment, pentru rugăciune.

E-60 Tatăl nostru Ceresc, venim acum să ne apropiem, în Numele Domnului Isus, pentru a oferi înaintea Ta, mai întâi recunoştinţa noastră pentru ce ai făcut Tu pentru noi; şi pentru, mai presus de toate lucrurile, acea asigurare binecuvântată care se odihneşte în inimile noastre, că suntem salvaţi; salvaţi de la moarte, salvaţi de la iad, salvaţi de la o viaţă de păcat, salvaţi de la lucrurile lumii, şi am fost chemaţi la marea Cină a Nunţii Fiului lui Dumnezeu. Cât Te iubim noi, Doamne, pentru acest lucru! Mai mult de cât este viaţa pentru noi; este Viaţa Eternă!

E-61 Şi suntem adunaţi în această dimineaţă, Doamne, ca să dăm aceste exprimări în cântări, dând mulţumire, şi prin predicarea Cuvântului, frângând Cuvântul Vieţii acelora, Doamne, poate aici, care nu Te cunosc. Şi este dorinţa noastră, şi ambiţia noastră şi intenţiile, ca Aceasta astăzi va fi cauza multora, care nu Te cunosc, să vină să îşi mărturisească păcatele, şi să cheme Numele Domnului, şi să aibă păcatele lor iertate, prin mărturisirea păcatelor lor şi să fie botezaţi, ca să-şi spele păcatele. Şi apoi, Tată, ne vom ruga ca Tu să-i umpli pe fiecare cu Duhul Sfânt, căci Aceasta este Pecetea făgăduinţei pe care Dumnezeu ne¬a dat-o.

E-62 Am cere ca Tu să îţi aminteşti de toţi cei care sunt bolnavi şi suferinzi şi în nevoie, astăzi. Căci într-adevăr lumea este într-o stare nevoiaşă, totul pentru că noi nu ne întoarcem la Tine pentru apărarea noastră şi adăpostul nostru.

E-63 Cum ne putem gândi, în această dimineaţă, la timpurile din Biblie, când oamenii erau în necaz şi nenorocire, cum îi chemau pe profeţi, şi mulţi dintre oamenii mari din zilele acelea, credeau că acei profeţi erau nevrotici şi-şi persoane emoţionate. Şi, care, ei ar fi putut fi, dar cu toate acestea ei aveau Cuvântul Domnului. Dumnezeule, astăzi, câtă nevoie avem să ne referim înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu. Ei ne-au spus despre timpul sfârşitului, şi ce va fi. Şi lasă-ne, ca Creştini adevăraţi, să privim la a lor¬mărturia lor, şi, Tată, atunci să dăm mărturie lumii. Acordă aceasta, Doamne.

E-64 Vindecă bolnavii care se află în mijlocul nostru în această dimineaţă. Căci realizăm, Doamne, că un trup obosit, ostenit, bolnav care se trage în jur, nu se poate bucura de binecuvântările lui Dumnezeu cum ar putea dacă erau bine. Şi realizăm, ca Creştini, căci trăim cu mult sub privilegiile noastre. Căci, Tu nu doreşti ca noi să fim aşa, obosiţi şi osteniţi, şi epuizaţi şi slăbiţi. Tu doreşti ca noi să fim umpluţi cu Duhul lui Dumnezeu. Acordă-ne aceasta, Doamne, în timp ce aşteptăm în continuare după Mesajul Tău. În Numele lui Isus cerem lucrul acesta. Amin.

E-65 Acum, dacă veţi cauta din nou în Cuvânt, la Sfântul Ioan 3. Doresc să citesc câteva versete din Sfântul Ioan, al 3-lea capitol, începând cu al 31-lea verset, cam trei versete din acesta, ca să scot un context mic despre ce vreau să spun. Acesta-i Isus care vorbeşte, Sfântul Ioan 3:31. Şi ascultaţi atenţi la Cuvântul Lui.
Cel ce vine din sus este mai presus de toţi: cel ce este de pe pământ este pământesc, şi vorbeşte ca de pe pământ: cel ce vine din cer este mai presus de toţi.
Şi ce el a văzut şi a auzit, aceea el mărturiseşte; şi nimeni nu primeşte mărturia Lui.
Cel ce a primit mărturia Lui a pus la pecetea lui că Dumnezeu este adevărat.

E-66 Doresc să citesc cel de-al 33-lea verset din nou, ca să accentuez al 33-lea verset.
Cel ce a primit mărturia Lui a pus la pecetea lui că Dumnezeu este adevărat.

E-67 Pentru un text în această dimineaţă, dacă voi aţi... Vreau să- 1 folosesc pe acesta, Mărturia Unui Martor Adevărat. Mărturie şi martor! Acela-i motivul că am citit două Scripturi diferite, una de mărturie şi cealaltă a unui martor.

E-68 Acum, o mărturie. Înainte... O persoană trebuie să aibă o experienţă înainte ca să poată mărturisi. Dacă ai fost chemat la tribunal, tu va trebui să, ca, să depui o mărturie. Tu trebuie să şti ceva înainte ca să depui mărturie.

E-69 Şi un martor este o persoană care a văzut ceva, care ştie că aceasta este adevărul. Şi ei sunt chemaţi ca să depună mărturie. Şi, atunci, un martor trebuie să ştie despre ce vorbeşte. El trebuie să nu fie, "Cineva mi-a spus un cutare-cutare lucru." El trebuie să fie martorul, el însuşi. Dacă nu, el vorbeşte despre altcineva care ar putea fi un martor la locul faptei.

E-70 Acum, eu cred că, fiind că noi vedem din adunarea noastră, că viaţa este atât de fragilă, atunci, că moartea este atât de sigură, noi trebuie să ajungem la un punct în care suntem absolut siguri că Acesta despre care vorbim noi este adevărat. Vedeţi? Nu este nimic ce aţi putea doar la întâmplare, cum am spune, să-¬L acceptaţi. Trebuie să fiţi absolut siguri că Acesta este corect, pentru că noi nu ştim la ce fel de sfârşit vom ajunge.

E-71 Acum, unicul motiv pentru care sunt un gânditor Calvinist, al siguranţei credinciosului, este pentru că, eu cred, că atunci când un bărbat sau o femeie sunt cu mintea întreagă, acela este timpul să-l accepte pe Domnul Isus. Şi atunci să pună totul în regulă, o dată pentru totdeauna. Căci, când ajungem la capătul drumului, nu ştim chiar unde şi cum vom fi bolnavi. Am putea fi bolnavi în mintea noastră, s-ar putea să fie o febră care chiar ar fierbe chiar creierul nostru, şi am putea spune orice sau face orice la capătul drumului. Noi nu ştim. Dar, vedeţi, dacă noi deja ne-am ancorat în Cristos, nu contează ce boală ne ia, sau în ce stare suntem când ne ducem, este deja rezolvat.

E-72 Suntem pecetluiţi până în ziua răscumpărării noastre. Efeseni 4:30, spune, "Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care sunteţi pecetluiţi până în ziua," nu a morţii voastre, ci, "a răscumpărării voastre." Vedeţi, după ce moartea are loc, încă sunteţi pecetluiţi.

E-73 Acum, pentru a da mărturie, au fost multe lucruri şi multe întrebări în mintea oamenilor, şi au fost şi în a mea.

E-74 Când am stat acum câteva săptămâni, când mama mea era încă în viaţă, şi putea auzi, mă aflam la o margine a patului ei, şi sora mea stând lângă mine. Şi mama se uită în sus, şi a spus, "Primul şi ultimul." Eu sunt primul ei născut, Delores este ultima ei născută. Cu nouă băieţi între... Sau, sunt nouă băieţi şi o fată. Şi mama a început să spună că, "Bill, tu m-ai hrănit." Şi pentru că, presupun, fiind în slujbă, am fost mai mult capabil să o fac. "Şi ai avut grijă de mine. Şi, Delores, tu mai iubit şi-şi m-ai ajutat să-mi fac treburile casei şi spălatul." Şi a spus, "Apoi, Bill, tu m-ai condus la Cristos şi ai vegheat asupra mea, spiritual. Şi când am fost greşită, tu nu ai ezitat să-mi spui că eram greşită, şi-şi că trebuie să o îndrept."

E-75 Şi am spus, "Şi, mama, noi am..." Unii dintre băieţi beau. Şi am spus, "Noi ţi-am frânt inima."

E-76 Şi, ca dragostea unei mame, ea a spus, "Bill, aceea tot merge să completeze roata cea mare."

E-77 Am spus, "Mama." Ea ştia că nu se va întoarce acasă, sau ea spunea că nu, înapoi la Maple 409. Şi ea mi-a spus... Eu am spus, "Mamă, când eram doar un băieţel, ştiam că există un Dumnezeu, pentru că eu am văzut Persoana Lui în diferite forme." Şi am spus, "Eu... Prima dată, eu..." Fiind în familia noastră, şi locuiam lângă Dl. Wathen sus acolo la Utica Pike, şi nu ştiam nimic despre biserică. Ei erau Catolici.

E-78 Şi am spus, "Am început să studiez. Acum, după cum spune biserica Catolică că, ,Dumnezeu a dat Puterea Lui cea mare la biserica Lui, şi a spus bisericii Lui, aşa mult fiind un trup de credincioşi, "Orice faceţi, este în regulă."'" Şi am spus, "Atunci dacă... am studiat aceea. Apoi am început să aflu că există aproape nouă sute de diferite grupuri de credincioşi organizaţi. Atunci dacă Dumnezeu a dat autoritatea Lui la biserica Lui, şi le-a spus, ,Doar aruncaţi acest Cuvânt. Nu aveţi nevoie de Acesta, este doar o istorie. Şi-şi atunci voi mergeţi înainte şi faceţi, şi orice veţi spune voi va fi în regulă; nu Biblia, ci biserica, orice a spus biserica.' Mama, eu nu am putut baza nici o credinţă. Pentru că, biserica Catolică spune un lucru. Biserica Luterană spune 'Este în acest fel.' Biserica Metodistă a spus, 'Nu, ele amândouă sunt greşite. Este în acest fel.' Biserica Baptistă spune 'Este în altfel.' Şi nouă sute de credinţe diferite, nu am putut să bazez nici o credinţă pe aceea."

E-79 Dar am spus, "Ce eu am făcut, mama, am mers înapoi şi am citit Biblia. Şi am învăţat întocmai în felul cum acei apostoli au învăţat-O. Nu am variat nici un pic. Unde ei au spus 'botez în Numele lui Isus Cristos,' eu am spus 'botez în Numele lui Isus Cristos,'! Unde ei au spus, 'botezul Duhului Sfânt,' am spus, 'botezul Duhului Sfânt'! Şi am învăţat Aceasta exact aşa cum au învăţat-O ei. Mama, am avut aceleaşi rezultate pe care le-au avut ei! Şi eu văd acelaşi Dumnezeu care a venit prin învăţătura lor, acelaşi Dumnezeu care vine în mijlocul nostru şi face acelaşi lucru care l-a făcut El pentru ei acolo în trecut. El o face pentru noi astăzi. Deci, făgăduinţa Lui este, ,Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea Sângele Meu are Viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia din nou în zilele din urmă."'
Cuvântul este mărturia lui Dumnezeu.

E-80 Există alţi martori pe care i-am putea chema, în această dimineaţă. Unul din ei, să ne gândim la pom. Este anotimpul toamnei, şi când este timpul de toamnă aici acum. Şi luăm o frunză, aceea este ca o viaţă. Şi noi suntem, dacă suntem născuţi din nou, noi suntem o frunză în Pomul Vieţii.

E-81 Şi acest pom care-l vedem aici afară în pădure, viaţa în cele din urmă se duce, se trage afară din frunză, pentru că se termină sezonul pentru frunză. Şi acea viaţă se duce din frunză, şi frunza va cădea când viaţa iasă din ea. Suntem toţi chiar siguri de asta, aşa cum privim chiar de la fereastra noastră acum. Că, de îndată ce viaţa iasă din frunză, frunza va cădea.
Şi acela este trupul pe care noi îl îngropăm.

E-82 Dar viaţa care a fost în acea frunză, se duce înapoi de unde a venit, în jos prin copac, la rădăcină. Şi acolo rămâne în rădăcina pomului, până la un alt sezon. Pentru că acest sezon, soarele s-a îndepărtat, sau pământul s-a îndepărtat de soare, şi el urmează orbita aşa cum merge roata; şi este foarte departe, şi vremea rece este îndreptată spre pământ. Astfel rădăcina, păstrează viaţa acelei frunze până când pământul se întoarce în jur din nou, şi atunci nu este nici o cale să ascunzi vreodată acea frunză să vină înapoi din nou. Ea va veni înapoi tot aşa de sigur cum se întoarce soarele! Va veni înapoi. Dar trebuie să aştepte după un alt sezon, înainte ca să vină înapoi.

E-83 Şi astăzi aceea ne dă o mărturie minunată, ca martor al Dumnezeului creaţiei. Pentru că, atunci când noi suntem în sezonul vieţii muritoare, crescând copiii noştri, căsătorindu¬ne şi producând familii, aceasta este o viaţă sau sezonul vieţii muritoare. Dar când noi am fost născuţi de Sus, trupul se întoarce la ţărâna de unde a venit, şi duhul coboară de unde a venit, sau se duce sus, adică, de unde a venit, la Dumnezeu Care l-a dat, şi acolo va veni un alt sezon. Şi acel sezon, care va veni, va fi sezonul nemuritor. Şi când Fiul Lui Dumnezeu răsare cu vindecare în aripile Lui, va fi total imposibil să mai ţi acele trupuri în pământ. Ei vor veni în strălucirea Fiului lui Dumnezeu. Chiar natura însăşi mărturiseşte de lucrul acela.

E-84 Astfel dacă suntem un Creştin, şi suntem născuţi din Duhul, moartea nu poate deţine nimic pentru noi decât victorie, pentru că acest vechi trup coruptibil, asupra căruia Satan, încă are putere asupra acestuia, va cădea în ţărâna pământului. Dar când acel sezon! Acesta este sezonul greşit acum; acesta este sezonul muritor. Dar sezonul nemuritor vine când Cel nemuritor vine. El va aduce cu El duhurile nemuritoare care s-au întors la El, de pe pământ, şi ei vor veni din nou în înviere, pentru marele Mileniu, şi vor străluci în Slava Lui.
Totul pe pământ dă o mărturie.

E-85 Soarele răsare în Est, ca să arate începutul vieţii; se duce dincolo şi apune seara. De dimineaţă, păsările se trezesc şi cântă, şi sunt fericite, noi ne simţim împrospătaţi; seara, suntem obosiţi când apune soarele. Acesta dă mărturie că există o viaţă şi o moarte; o zi s-a născut, o zi s-a dus.

E-86 Un pom a trăit, frunzele au căzut. Dumnezeu a păstrat, în rădăcinile pomului, unde a început această viaţă, de unde a pornit, jos în rădăcini, a... a mers înainte şi a făcut frunzele pentru umbră, se întoarce din nou de unde a venit. Doar pentru odihnă, pentru a veni într-un alt sezon.

E-87 Viaţa în floricică, care cade din sămânţă, se întoarce undeva unde noi nu ştim. Dar tot miezul s-ar putea să iasă tot din sămânţă, şi sămânţa putrezeşte în pământ. Şi totuşi acolo este o viaţă înăuntru acolo, care este ascunsă pentru o înviere din nou.
Totul vorbeşte de, dă mărturie.

E-88 Acum, eu am avut privilegiul să călătoresc foarte mult în jurul lumii. Şi am auzit diferite religii. Am auzit diferite păreri. Am auzit Mahomedana, Budista, şi Sikhs, Jainista, şi, oh, multe sute de diferite păreri de religie, zei, zeiţe, şi toate acele lucruri. Dar nu este nici una din ele, nu nici una din ele, nici una care să aibă o fărâmă de Adevăr privitor la aceasta!

E-89 Această religie Creştină este religia adevărată; moarte, îngropare, şi înviere. Toată natura, însuşi cerul, şi pământul, mărturisesc despre aceasta. Este martorul lui Dumnezeu pentru poporul Lui, în fiecare zi, că există o moarte, îngropare, şi înviere. Fiecare anotimp trece peste capetele noastre; noi vedem moarte, îngropare, şi înviere. Astfel, noi ştim că acesta este Adevărul. Creştinătatea, în esenţă, este Adevărul. Îşi dă mărturia.

E-90 Şi aceasta merge să arate că a fost creat de o mare, Inteligenţă supremă, pentru a servi unui scop. Este aici cu un scop. Dumnezeu nu a trebuit să facă pomii aşa. El i-a făcut aşa, chiar dacă diferiţi, unul faţă de celălalt, şi aşa mai departe. El a făcut tot acel lucru pentru scopul Lui, ca să dea martori şi să dea mărturie. El ar fi putut face pomii ca ceva care ar fi-ar fi fost altceva, ca stânci. El ar fi putut face pomii în orice fel ar fi vrut El. El ar fi putut face florile în orice fel ar fi vrut El. Dar El le-a făcut ca să poarte mărturie, căci ele sunt martorii lui Dumnezeu. Ele sunt martori adevăraţi, că toate celelalte religiile sunt false, şi Isus Cristos este corect. Moarte, îngropare, şi înviere, dă mărturie că noi nu suntem morţi Etern, ci noi trăim din nou. Demonstrează o Inteligenţă supremă!

E-91 Noi am putea, dacă timpul va permite... Ceea ce, noi nu vrem să luăm prea mult. Dar am putea vorbi din nou... Şi, nu să ne dăm exemplu pe noi. Acesta este tabernacolul unde avem propriile noastre Învăţături şi Doctrinele noastre, şi acesta este locul unde eu pot învăţa ce eu cred că este corect.

E-92 Vreau să observăm o altă Inteligenţă, vorbind despre harul lui Dumnezeu care ni s-a arătat nouă. Aţi observat, că primul lucru este rădăcina, al doilea lucru este tulpina, al treilea lucru este rodul, şi aceea o încheie.

E-93 Justificare, rădăcina; sfinţirea, tulpina; şi rodul, Sămânţa originală. Şi aceea este Martin Luther, John Wesley, şi botezul cu Duhul Sfânt; justificare, sfinţire, şi botezul cu Duhul Sfânt. Aceea dă mărturie vederilor noastre în Scriptură. Şi am o duzină de lucruri scrise chiar aici, care le-aş putea spune privitor la aceea, că, de diferite lucruri care poartă mărturie. Prin a privi la lucrurile naturale, ele mărturisesc despre lucrurile spirituale. Justificare, rădăcinile; sfinţire, tulpina; şi botezul cu Duhul Sfânt, rodul care este produs în urma rezultatelor rădăcinii şi a tulpinii.

E-94 Acea rădăcină a venit dintr-o sămânţă. Sămânţa a fost ca ce a intrat în pământ, s-a întors din nou.

E-95 Şi astăzi: noi am trăit prin epoca lui Luther, am trăit prin epoca lui Wesley, şi acum noi trăim în epoca celor Răscumpăraţi, a celei penticostale. Ce este aceasta? Aduce înapoi chiar aceeaşi Biserică, chiar acelaşi lucru care a fost plantat în Ziua Cincizecimii. Natura însăşi dă mărturia acestui lucru; chiar la fel cum dă mărturia morţii, îngropării, şi învierii.

E-96 Oh, pentru Dumnzeul Etern, şi pentru mărturiile Lui! Dacă am putea doar să privim în jur, l-aţi vedea pe Dumnezeu peste tot, privindu-L mărturisind zi de zi. Cum de putem noi intenţionat, să ne împiedicăm din prostie de acele lucruri, acea simplitate? Păi, fiecare pom ne propovăduieşte. Fiecare floare ne propovăduieşte. Fiecare grădină ne propovăduieşte. Lumea întreagă ne propovăduieşte. Dumnezeu este Dumnezeu, şi noi vedem Slava Lui. Şi totuşi noi ne împiedicăm cu voia de lucrul acesta, şi schimbăm aceste lucruri, şi ne îndepărtăm ochii de la astfel de lucruri, şi imaginaţia noastră, către lucrurile zadarnice ale lumii, pentru a satisface pofta care trăieşte prin duhul pe care îl lăsăm să ne domine vieţile. Cum ar trebui noi să scăpăm de acel duh, şi să primim Duhul lui Dumnezeu!

E-97 Toată natura, totul peste tot, mărturiseşte! Bolta cerească, cerurile, aşa multe lucruri! Eu, şezând în biroul meu, ieri, am scris; nu voi avea timp să mă refer la aceasta. Dar puteţi doar să priviţi în jur la orice lucru pe care l-a creat Dumnezeu, dă mărturie spre slava Sa! Orice, orice creaţie a lui Dumnezeu, dă mărturie lui Dumnezeu, şi pentru scopul Lui. Arată marea Inteligenţă supremă!

E-98 Am stat în vărful munţilor şi am privit la molidul mic, doar cam atât de înalt, care îl mâncă oile, oile sălbatice, şi văzând acel molid mic sus aici. Cobori puţin mai departe, şi apoi dai de o cucută, o natură diferită, o specie diferită care trăieşte într¬un loc diferit. Mai jos puţin mai departe, şi dai de pin. Mai jos puţin mai departe, de plopul tremurător. De acolo, te duci la tufa ţapului, desiş. Mai jos, de aceea, în iarbă. Şi mai jos în aceea, în buruieni. Şi mai jos în deşert, unde nu este nimic. Fiecare, o celulă şi o viaţă de-a lor proprie, vorbind despre mediul şi locul unde trăieşte, doar un Dumnezeu inteligent ar fi putut face un astfel de lucru! Fiecare, o viaţă individuală. Vedeţi palmierul în Florida, vedeţi stejarul în-în America centrală, şi plopul tremurător pe munţii Stâncoşi; fiecare, o viaţă separată, dând mărturie spre slava Atotputernicului Dumnezeu.

E-99 Priviţi marea cea mare când staţi lângă ea. Şi valurile ei furioase spărgându-se de mal, cu aşa furie, încât se aruncă şi sare ca un câine înfuriat la capătul unui lanţ. Ar îneca lumea dacă ar fi putut; ar fi sătulă de păcatul ei. Dar Dumnezeu a stabilit un străjer acolo în ceruri, numit luna, şi El a stabilit hotarele mării, ca ele să nu mai poată trece. Şi acel străjer o veghează, zi şi noapte. Când îşi întoarce spatele, ca să privească în jur către Dumnezeu, ca să vadă cum arată Dumnezeu, iată că vine fluxul furişându-se înăuntru; dar când se întoarce cu faţa din nou, fluxul se îndepărtează. El păzeşte acele hotare, şi el nu poate trece. Când se întoarce cu spatele, fluxul se strecoară înăuntru; dar când el se întoarce din nou cu faţa, fluxul fuge înapoi. Dumnezeu a pus un străjer. Ce face acesta? Dă mărturie că Dumnezeul Genesei, Dumnezeul Bibliei, rămâne Dumnezeu! Este o mărturie, că, El este!

E-100 Am putea numi mai mulţi, din profeţii Vechiului Testament, cum mărturisesc ei despre naşterea lui Cristos. De exemplu, în Isaia, al 9-lea capitol, Isaia 9:6. Sute şi sute de ani înainte ca aceasta să se întâmple, profeţii dau mărturie. Şi ei au spus, "Un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat." Cum au ştiut ei aceasta? Cum a putut un om care-i născut din femeie, să ştie un astfel de lucru? Cum a putut un om, cu sute de ani înainte ca aceasta să se întâmple, să spună exact ce se va întâmpla, "Un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat"? A spus, "Numele lui va fi numit Sfetnic, Prinţul Păcii, Dumnezeul cel tare, Părintele veşnic."

E-101 Au spus unde se va naşte El. Profetul, sub inspiraţie, a spus, "Tu Betleheme din Iudeea, nu eşti cea mai neînsemnată dintre toate căpeteniile? Dar din tine va ieşi Guvernatorul!"

E-102 Ce i-a atins pe acei profeţi? Ce i-a inspirat? Acea precizie perfectă! Nu numai atât, dar profeţii au spus ce va face El. Profeţii chiar L-au văzut născut, unde El, va fi născut, cum va fi El născut. Nu un copil obişnuit, doar un copil născut la vreo femeie; A spus că El se va naşte într-un mod tainic, El va fi născut dintr-o fecioară, "O fecioară va zămisli." Ce ar atinge pe un om muritor să-l facă să vadă aceea, cu sute de ani înainte să se întâmple? Precizie perfectă, exact în linie! Vorbiţi despre mărturia unei Fiinţe supreme, un Dumnzeu viu! Nu numai atât, dar au spus unde va fi El născut, şi cum va fi El născut.

E-103 A spus ce va spune lumea despre El. A spus chiar semnele şi lucrurile care Îl vor însoţi, ca să dovedească că El era Mesia. A dovedit că El va fi respins. Şi chiar, în Duhul, gemând Cuvintele Lui de pe cruce, cu sute de ani înainte ca El să fie născut.

E-104 David, în Duhul. Cum îmi place să fac referire la aceasta, cum a spus Isus acolo, "De ce David, în Duhul, L-a numit ,Domn'?" David, nu David, ci David în Duhul! Este o mare diferenţă între David, şi David în Duhul. Este o mare diferenţă între biserică, şi biserica în Duhul. "De ce David, în Duhul, L¬a numit 'Domn,' dacă El era Fiul său, spunând, 'Domnul a spus Domnului meu, "Şezi tu la dreapta Mea."'?" "Ei puteau întreba, nu I-au mai răspuns, nu I-au mai pus întrebări după aceea."

E-105 Dar David, în al 22-lea Psalm, a căzut într-un Duh, în Duhul! Şi, când a căzut, el chiar a rostit Cuvintele pe care El le-a gemut la cruce. "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Toate oasele Mele, ele Mă privesc! Şi cum mi-au străpuns ei mâinile Mele şi picioarele Mele!"

E-106 Totuşi, "El a fost rănit pentru nelegiuirea noastră," a venit de la celălalt profet, "zdrobit pentru fărădelegea noastră, pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El; şi prin rănile Lui am fost tămăduiţi."

E-107 Acurateţea, perfecţiunea acelor profeţi, nici un Cuvânt nu au vorbit despre El care să nu se împlinească. Ultimele şapte profeţii date despre El, au fost răspunse în ultimele şapte ore pe cruce. Cum fiecare Cuvânt a fost împlinit, nu a fost lăsat nici un lucru neîmplinit!

E-108 Despre ce vorbeşte aceasta? O Inteligenţă supremă. Nu erau acei oameni. Acei oameni erau doar oameni ca voi şi ca mine. Dar ei erau insuflaţi de o Fiinţă supremă care dădea mărturie că noi, din această generaţie, şi în generaţiile viitoare, şi toate generaţiile de la ei şi până aici, puteau să se uite în Cuvântul Său şi să ştie că ele sunt adevărate. Este o mărturie că Cuvântul lui Dumnezeu este Adevăr.

E-109 Toate lucrările Lui sunt perfecte. Ele sunt perfecte şi la timp. Nu greşesc nici cu o oră. Uneori noi ne gândim că o face, dar nu. După ce este gata, noi vedem că nu putea să se întâmple mai repede, nu ar fi putut să fie mai bine. Este perfect, şi la timp.

E-11

E-111 Cum aş fi putut să mă gândesc la mama mea, cum că am văzut-o, bătrână şi tremurândă. Dar atunci când El mi-a dat vedenia, şi am văzut starea în care este ea acum, îl slăvesc pe Dumnezeu! Ştiu că ea va fi din nou. Ea nu este moartă; ea doarme. Ea este în Cristos.

E-112 Cum vedem că Dumnezeu a prezis aceste lucruri! Ultima dată când am fost la amvonul vostru, sau amvonul de aici, am spus despre o vedenie pe care Domnul mi-a dat-o cu privire la a merge sus în Nord, şi ce va avea loc. Şi cum acele persoane, coborând de pe munte, spuneau, "Frate Branham, vrei să-mi spui, că undeva între aici şi chiar acolo jos, o jumătate de milă, că va fi un urs grizzly, cu blană argintie? Niciodată nu am mai văzut unul înainte! Dar tu îl vei primi înainte ca să ajungi acolo?"
Am spus, "Este conform cu Cuvântul Său."

E-113 Şi s-a întâmplat chiar în acel fel! De ce? Aceasta dă mărturie că El încă este Dumnezeu, că toate făgăduinţele Lui sunt adevărate. Dumnezeu dă mărturie, şi, mărturiile Lui sunt adevărate. El dă martor, şi mărturia poartă mărturie despre martorul Lui. Aceasta vorbeşte despre o Inteligenţă. Da.

E-114 Când Isus din Nazaret a venit pe pământ, toate lucrările Lui măreţe au mărturisit despre spusele Lui. Nimeni nu ar fi trebuit (niciodată) să se îndoiască de El. El a spus, "Dacă nu mă credeţi pe Mine, credeţi lucrările; dacă nu îl puteţi vedea pe El că este Dumnezeu."

E-115 "Tu te faci Singur! Fiind un om, Tu Te faci Dumnezeu."

E-116 El a spus, "Dacă nu mă puteţi crede pe Mine, atunci credeţi lucrările; căci ele sunt mărturiile lui Dumnezeu, purtând mărturie că Eu sunt ce Am spus că Eu sunt. Dacă nu mă puteţi crede pe Mine, credeţi semnele care trebuiau să Mă însoţească. Nu trebuia ca Mesia să facă aceste lucruri?" Ce a fost El? Mărturie! Ele au purtat mărturie la fiecare pretenţie ce El a făcut.

E-117 Marta a stat acolo lângă Isus, şi fratele ei mort şi în mormânt. Putrezirea a pătruns înăuntru, trupul lui era dus, şi el doar putrezea acolo în mormânt. Bacteriile deja mişunau în trupul lui, viermii pielii. Şi faţa lui s-a prăbuşit înăuntru. Dar ea a spus, "Doamne, noi credem că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu care trebuia să vină în lume. Suntem siguri de lucrul acesta."

E-118 El a spus, "Eu sunt învierea şi Viaţa. Cel care crede în Mine, chiar dacă era mort, totuşi va trăi. Oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi tu asta?"

E-119 Ea a spus, "Da, Doamne! Da, Doamne, eu cred că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume."

E-120 "Acum Eu îţi voi arăta că Eu sunt Cel ce Am fost, am vorbit că Am fost. Voi da mărturie la aceasta. Eu voi dovedi spusele Mele, că Eu sunt Cel ce sunt. Unde l-aţi îngropat?"
Şi ea a spus, "Doamne, vino, să vezi."

E-121 Apoi, arătându-Şi părţile umane. El a plâns cu cei care plâng. El râde cu cei ce râd. El este în biruinţă cu cei care sunt în biruinţă. Haideţi să-L păstrăm în biruinţă.

E-122 El a mers la mormânt, şi a stat acolo când ei au rostogolit la o parte piatra. Şi acolo acel trup mic zăcea acolo, cu viermii în el, putrezit, aşezat jos pe pământ, faţa prăbuşită înăuntru, şi cum putrezirea pătrunde. El a vorbit acele Cuvinte, "Lazăre, vino afară!" Şi acel om, care a fost mort, s-a ridicat în picioare şi a trăit din nou.

E-123 Aceea a făcut fiecare din spusele lui care le-a spus El vreodată, că El era Fiul lui Dumnezeu. El era mai mult decât Fiul lui Dumnezeu, El a fost atât Fiu cât şi Dumnezeu. El a fost locaşul lui Dumnezeu, căci nici o a doua persoană nu putea avea vreodată putere ca aceea. A fost nevoie de Dumnezeu Însuşi să cheme înapoi viaţa unui om care era mort şi îngropat de patru zile. Propriile Sale lucrări au mărturisit despre fiecare pretenţie care El a făcut. El a fost Dumnezeu.

E-124 Noi ştim că este adevărat, căci El a spus că a fost. Mărturia profeţilor. Mărturia naturii. Mărturia despre natură. Mărturia profeţilor. Mărturia lui Isus.

E-125 Şi El niciodată nu S-a lăsat fără un martor. Dumnezeu a avut întotdeauna martorul Său. Şi când El a fost aici pe pământ, El a spus, "Este folositor ca Eu să Mă duc; căci, dacă Eu nu mă duc, Eu nu îl pot trimite pe acest Martor; acest nemuritor, Martor Etern."

E-126 El a fost născut de o femeie, de aceea El a trebuit să putrezească... El a trebuit să moară, adică. Dumnezeu nu ar fi lăsat ca trupul Lui să vadă putrezirea. Dar El a trebuit să moară ca un muritor, ca să ia la o parte păcatele noastre.

E-127 Dar înainte ca El să plece, El ne-a lăsat un Martor, Duhul Sfânt. Aproape toţi profeţii, în jos prin tot veacul, în urmă de tot în începutul timpuriu, au vorbit despre acest Martor mare care va fi în zilele din urmă, la biserică; marele nostru Martor, Duhul Sfânt.

E-128 Duhul Sfânt este Martorul nostru. El este dovada. El este pecetea. El este dreptul autentic. El este actul abstract de proprietate al fiecărui Cuvânt pe care Dumnezeu l-a rostit. Amin! El este un martor că Cristos trăieşte. Şi pentru că El trăieşte, şi noi trăim. El este afirmaţia autentică.

E-129 Cu o astfel de Persoană să vină în zilele de pe urmă, ca să călăuzească Biserica, se cuvenea lui Dumnezeu să spună poporului Său că El va fi aici. Toţi profeţii, aproape, dau mărturie despre venirea Lui, a Duhului Sfânt.

E-130 Opt secole înainte ca aceasta să se întâmple, Ioel, fiul lui Petuel, a prorocit că El va veni. Opt sute de ani înainte ca aceasta să se întâmple! Acest mare fiu al lui Petuel, un profet; considerat un nevrotic, ieşit din minţi, nervos, din punct de vedere emoţional, deranjat mintal; a prorocit, Ioel 2:28, şi a spus:
... va veni la împlinire în zilele din urmă, zice Dumnezeu, Eu voi turna duhul meu peste toată făptura; şi fiii şi fiicele voastre vor prorocii...
... peste slujitoarele mele şi roabele mele Eu voi turna din duhul meu, şi ei vor prorocii.
Şi Eu voi arăta minuni în ceruri sus şi jos pe pământ, semne, stâlpi de foc şi fum şi abur.
Şi va veni la împlinire, înainte de a veni ziua cea mare şi înfricoşată a DOMNULUI, că oricine va chema după numele DOMNULUI va fi mântuit:

E-131 Cu opt sute de ani înainte ca acest mare Martor să vină, fiul lui Petuel a mărturisit despre Acesta, a profeţit despre Acesta. Ce l-a atins pe acel om mic?

E-132 Spuneţi-mi ce putea să-i spună unui om, care a fost "născut din femeie, cu puţine zile şi pline de necaz." Asta-i ce este el. Spuneţi-mi ce putea să-i răscolească cea mai lăuntrică fiinţă a lui, că el a putut să privească prin spaţiu şi timp, şi să vadă acest mare Martor venind la biserică în ziua de pe urmă. Spuneţi¬mi ce a putut să facă lucrul acesta. Nimic decât un Dumnezeu inteligent, suprem, mare şi Atotputernic! Acela-i unicul lucru care o putea face. Să atingă un muritor, "Un om care este născut din femeie, şi plin de necaz, şi cu puţine zile," aşa cum a spus Iov 14. "Apare ca o floare, este tăiat jos; da, se piere, îşi dă duhul." Dar, pe acel fel de persoană, Duhul, inteligenţa unui Dumnezeu măreţ, puternic poate rupe toate barierele şi timpul, să preseze în jos acolo cu Duhul Său, şi să-i arate unui muritor ce va veni la împlinire. Aleluia!

E-133 Dacă aceea nu este o mărturie a viului Dumnezeu, care este? Care poate spune înainte ca să se întâmple! Amin. Care poate vedea înainte ca să se întâmple! Şi o prezice, cu inteligenţă, şi precizie perfectă că se întâmplă chiar exact în felul cum a spus¬o. Dacă aceea nu este o mărturie, care este? Ce poate vorbi mai mult despre un Dumnezeu viu? Sigur, El este un martor!

E-134 A profeţit că va veni la împlinire, "În zilele din urmă, că El va turna Duhul Său peste toată făptura."

E-135 Şaptezeci şi cinci de ani după ce Ioel a profeţit. Isaia, fiul lui Amoţ, a profeţit privitor la acest mare Martor care urma să vină la Biserică.

E-136 Despre ce vorbesc eu? Un martor, un martor adevărat, un martor real; Îl aducem prin natură, prin profeţi, prin Biblie. Acum noi Îl primim, venind jos în ziua în care El trebuie să fie dat.

E-137 Şaptezeci şi cinci de ani, aproximativ şaptezeci şi cinci de ani după ce Ioel a profeţit, apoi Isaia a spus. Fiul lui Amoţ, marele profet care a dat Biblia completă, de la Genesa la Apocalipsa, în cele şaizeci şi şase de capitole ale sale; ca o carte, are şaizeci şi şase de cărţi în aceasta. Şi a început cu creaţia, în Genesa, şi a încheiat în Mileniu. Acest om mare, a prezis despre venirea Duhului Sfânt.

E-138 Să mergem doar înapoi şi să citim. Am Isaia 28:11. Să citim doar pentru un moment, şi să aflăm aici ce a spus el despre venirea Duhului Sfânt. Isaia, al 28-lea capitol, să începem la a 5-lea verset.
În ziua aceea DOMNUL oştirilor va fi ca o cunună a slavei...

E-139 El vorbeşte despre această, zi mare când Martorul va veni. Care este cununa noastră? Duhul Sfânt ne încunună!
... o cunună a slavei, şi ca o diademă de frumuseţe, pentru rămăşiţa poporului său,

E-140 Rămăşiţa, "poporul care a rămas." "El va fi o diademă, o cunună a slavei, o diademă de frumuseţe!" Gândiţi-vă, aceasta este cu şapte sute de ani înainte ca să se întâmple!
... ca un duh de judecată pentru cel care şade în judecată... (Asta-i ce ne face El nouă la altar.)
... ca tărie pentru cei ce întorc lupta... poarta. (Daţi-mi voie să văd.) ... care întorc bătălia până la poartă.

E-141 Cei care stau pentru El şi cu El, acest mare Duh (Duhul Sfânt care este prorocit) va fi tăria celui care stă la poartă, în luptă. El este tăria noastră. Noi ne bizuim pe El; nu pe cultură, nu pe educaţie, nu pe lucrurile din lume. "Nu prin putere, nu prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul." Biserica se odihneşte în mod solemn în Aceea! "El va fi tăria celui care stă în poartă." Nu cunoştinţa lui teologică, nu denominaţiunea lui, ci Duhul Sfânt va fi tăria lui. El va fi acela care va sta la poartă. El se va bizui pe tăria Duhului Sfânt ca să-l împingă înapoi pe străin.
Dar cei ce s-au zăpăcit de vin, (acum ascultaţi), şi prin băuturi tari sunt în afara căii, afară "din" cale; preotul şi prorocii s-au zăpăcit prin băuturi tari, sunt înghiţiţi de vin, ei sunt în afara căii prin băuturi tari; ei greşesc în viziune, şi se poticnesc în judecată.

E-142 Cu alte cuvinte, în vedenie, ei nici măcar nu cred într-un astfel de lucru. Şi în judecată, spun, "Oh, atâta timp cât, te înscri la biserică, este în regulă." Şi ce avem noi? O grămadă de beţi. Urmăriţi ce a spus profetul. Aici este martorul lui Dumnezeu.
Căci toate mesele sunt pline de murdărie, de vărsături şi murdărie, încât nu este nici un loc curat.

E-143 Nici un loc nu este curat; mesele. Păi, ei intră, beţivi şi stricate, şi-şi iau o bucată de pâine subţire şi o taie, şi fac împărtăşire, unde cel curat şi cel necurat mănâncă împreună. Vărsături! Mesele sunt pline de vărsătură.
Pe cine să-l înveţe cunoştinţă, într-o zi ca aceea? şi pe cine va... face să înţeleagă învăţătura?

E-144 Cine ar putea ei să o facă, când ei au propriile lor experienţe teologice şi lucruri pe care să se bizuie? Ei nu se vor întoarce la Cuvântul lui Dumnezeu. Ei spun, "Oh, aceea a fost pentru un alt loc. Aceea-i pentru o altă generaţie." Mesele lor sunt pline de vărsătură. Ascultaţi la acest profet cu această inteligenţă supremă a lui Dumnezeu vorbind prin el.
... acei care sunt înţărcaţi de la lapte, şi sunt luaţi de la sâni? (Nu, prunci de biserică!)
Căci poruncă trebuie să fie peste poruncă...

E-145 El vorbeşte despre Cuvânt acum. Nu spuneţi "Tată, Fiu, şi Duh Sfânt," când Acesta a spus "Numele lui Isus!" Nu spuneţi "să daţi mâinile," când El a spus, "născut din nou!"
... porunca trebuie să fie peste poruncă, poruncă peste poruncă; şi aliniat... aliniat peste aliniat; puţin aici, şi puţin acolo.
Căci cu buze bâlbâitoare şi cu alte limbi voi vorbi Eu acestui popor. (Aleluia!)

E-146 Cu buze bâlbâitoare, "murmur." Poate adunarea doar şade, în reverenţă şi linişte, cineva... cineva poate prinde acel murmur şi să înţeleagă ce spune. "Cu buze bâlbâitoare şi cu alte limbi voi vorbi Eu poporului acestuia," prorocind despre Duhul Sfânt. "Buze bâlbâitoare, voi vorbi Eu acestui popor."
La care El le zicea, Aceasta este odihna...

E-147 Acum, voi fraţilor Adventişti care luaţi a şaptea zi, cume cu aceasta?
... Acesta este sabatul, Aceasta este odihna în care voi puteţi lăsa ca cel ostenit să se odihnească; ...

E-148 Dumnezeule, dă-ne oameni curajoşi care să stea în poartă cu Acela, şi care să-L mărturisească!
... Aceasta este odihna în care voi puteţi lăsa ca cel ostenit să se odihnească; ... aceasta este împrospătarea; dar ei n-au vrut să asculte.

E-149 Aceea este partea tristă, ei nu au vrut să asculte Aceasta. Au dat din cap, şi au batjocorit şi denigrat, şi au mers înainte.

E-150 Dar Isaia a profeţit, şi a spus că, "Va veni la împlinire că El va trimite Duhul Său, şi Acesta va fi o cunună de slavă pentru Biserică, şi tărie pentru cel care stă în poartă." Cum să ştim că acesta a fost Duhul? A spus, "Căci, cu buze bâlbâitoare şi cu alte limbi voi vorbi Eu acestui popor, şi aceasta este odihna şi împrospătarea."

E-151 Dar, pentru toată Aceasta, ei au vrut organizaţiile lor şi denominaţiunile lor. Şi au mers înainte după mesele lor de vărsătură şi lume, şi s-au amestecat în plăcerile lucrurilor lumii. Ei nu sunt născuţi din nou. Se întorc de la Adevăruri, şi se duc la lucrurile lumii; şi fac din casa Domnului o urăciune de murdărie, unde au dansuri şi petreceri, şi chefuiesc; şi femei care poartă haine indecente şi pantaloni scurţi, şi îşi taie părul, şi folosesc machiaj; şi tot felul de lucruri ca acelea, după cum a profeţit Biblia!

E-152 Isaia a spus că vor face aceea. Isaia, al 5-lea şi al 6-lea capitol. Citiţi Aceasta, cum că a spus că femeile vor face asta în zilele de pe urmă. Martorii lui Dumnezeu sunt adevăraţi. Ei s-au încrezut în deşertăciunile lumii, în loc de puterea lui Dumnezeu, ca să¬i mântuiască. Acum, aceea a fost la şaptezeci şi cinci de ani după Ioel.

E-153 Treizeci de ani după naşterea lui Isus. Am alţi câţiva profeţi notaţi aici. Dar la treizeci de ani după naşterea lui Isus, acolo a fost acel prinţ printre profeţi, (oh, vai) Ioan Botezătorul! Toţi oamenii au ştiut că el era un profet de la Dumnezeu, premergătorul venirii lui Cristos. Care este prezis din nou, în zilele de pe urmă!

E-154 Isus a spus, "Ce aţi ieşit să vedeţi, o trestie clătinată de orice vânt, orice denominaţiune să-l întoarcă pe aici sau pe acolo? Nu Ioan!" A spus, "Ce va-ţi dus să vedeţi, vreun demnitar cu vreun fel de psihiatru cu el, să-i păstreze îmbrăcămintea chiar aşa-şi¬aşa, şi să-i spună cum trebuie să se îmbrace?" Şi El a spus "Felul acela sărută copiii şi stau în palatele regilor, şi ţin discursuri la şcoli publice, şi aşa mai departe; el nu este un războinic, nu este în prima linie, nu ştie cum să mânuiască o Sabie cu două tăişuri. Vedeţi, ei sunt felul care fac lucrul acela. Dar ce v-aţi dus să vedeţi, un profet?" A spus, "Acum, Eu spun, şi mai mult decât un profet!"

E-155 Ascultaţi la acest mare prinţ, venind cu o bucată de piele de oaie înfăşurată în jurul lui, trăind cu ierburi din pădure. Aleluia! Fără experienţă de seminar teologic în spatele lui; ci o experienţă că el a vorbit cu Dumnezeu, şi s-a născut cu scopul să facă lucrul acesta. Cuvântul a vorbit că el va veni. Da, domnule. A umblat afară pe malurile Iordanului, cu picioarele lui în noroi, a spus, "Să nu credeţi, voi Fariseilor care spuneţi că 'noi îl avem pe Abraham ca Părintele nostru,' căci eu vă spun, Dumnezeu din pietrele acestea este în stare să ridice copii lui Abraham."

E-156 Acel prinţ al profeţilor, acela care a avut privilegiul să-l introducă pe Mesia şi a văzut semnul lui Mesia şi l-a recunoscut, aşa cum acea Lumină a căzut din Cer şi a mers asupra Lui, a fost un martor la aceasta! Ce a spus el despre aceasta? Iată cuvântul său, ce acel profet a spus ca martor.
Eu într-adevăr vă botez cu apă spre pocăinţă: dar cel ce vine după mine care este mai puternic decât mine, eu nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea: El vă va boteza cu Duhul Sfânt, şi cu foc:
Şi îşi are lopata în mână, şi el cu desăvârşire îşi va curăţa aria lui, şi va strânge grâul în grânar; dar... arde pleava cu foc care nu se stinge.

E-157 El a profeţit că va veni Martorul pentru Biserică, Duhul Sfânt! "Eu într-adevăr vă botez cu apă; aceea-i misiunea mea. Eu vă voi boteza cu apă, spre pocăinţă." Aleluia! "Dar vine Unul după mine! Eu port această mărturie cu apă, dar vine Unul care va, trimite ceva şi mai mare. El va trimite un alt Martor; nu apă, ci Duh! El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi Foc." Aleluia! Martorul lui Dumnezeu, El va lua de la voi toată apartenenţa voastră la biserică! "El vă va da un martor adevărat, căci El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi Foc. Şi lopata Lui este în mâna Lui. Securea este pusă la rădăcina pomului; şi orice pom care nu aduce rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc. Deci, pocăiţi-vă, pregătiţi-vă, căci ceasul este aproape." Acel mare prinţ, ce mare profet!

E-158 Trei ani mai târziu, după ce a profeţit, Isus Domnul nostru a terminat lucrarea Lui, lucrarea Lui pe pământ. A spus, "Vă este de folos să Mă duc. Căci, dacă nu Mă duc, Duhul Sfânt nu va veni. Dar Eu mă duc să-L trimit. Peste puţină vreme... Şi vreţi să ştiţi Cine este El. Peste puţină vreme, şi lumea nu Mă va mai vedea; totuşi voi Mă veţi vedea, căci Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii."

E-159 În Luca 24:49, la finalul slujbei Lui, când slujba Lui de pe pământ era terminată, El a spus, în Luca 24:49, "Iată, că Eu trimit făgăduinţa care aceste mărturii au spus. Vă trimit mărturia despre care a vorbit Isaia. Vă trimit făgăduinţa despre care a vorbit Ioel. Vă trimit făgăduinţa care toţi profeţii, care Tatăl a arătat-o prin profeţi, Eu vă trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu."
... iată, Eu voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetatea Ierusalim... Opriţi propovăduirea voastră, opriţi cântatul, nu faceţi nimic altceva decât mergeţi sus acolo la cetatea Ierusalim, şi aşteptaţi până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.

E-16

E-161 Doar lăsaţi Puterea de Sus să vină, aceasta se va îngriji de Ea însăşi când vine. "Aşteptaţi până sunteţi îmbrăcaţi cu Putere." O Dumnezeule, de ce nu pot oamenii să vadă aceasta? Nu este o înscriere la biserică. Este a aştepta după Putere! "Aşteptaţi până sunteţi îmbrăcaţi, cu Putere de Sus, căci Eu Îl voi trimite. El este o făgăduinţă a lui Dumnezeu, şi Eu Îl voi trimite. Eu voi purta mărturie! El, când El vine, El va purta mărturie! Căci, El nu va vorbi despre Sine, ci El va vorbi despre Mine." Amin.

E-162 Priviţi ce va face El. "El va aduce aceste lucruri care v-am învăţat Eu." Nu vreun lucru de seminar. Ce? "El va aduce aceste lucruri care v-am învăţat Eu, ca să vă aducă aminte, că ele sunt Cuvintele lui Dumnezeu. Veţi uita de toată experienţa voastră de seminar. Veţi primi aceste lucruri, Cuvintele pe care v-am învăţat Eu. El va aduce acele lucruri ca să vă aducă aminte. Şi, El va face încă ceva, El vă va arăta lucruri care vor urma să vină." Acela-i Martorul adevărat. Acela-i Martorul adevărat al lui Dumnezeu. "El vă va aduce înapoi Evanghelia, acest Duh Sfânt! Deşi Aceasta s-ar putea să fie părăsită de aproape două mii de ani, poate s-ar putea ca ei să O calce în picioare, cu teologia făcută de om; dar când El vine, El vă va aduce înapoi la Aceasta. Nu numai atât, ci El vă va spune lucruri care urmează să vină. El va vorbi prin voi, cu buze bâlbâitoare şi alte limbi. Toate aceste lucruri le va face El. Tot ce a făgăduit Dumnezeu, El o va face. Eu am... Eu voi trimite făgăduinţa Tatălui."

E-163 La Cinzecime, când Acesta a venit, ce au spus ei? Au spus, "Noi suntem martorii Lui. Noi suntem martorii că aceste lucruri despre care s-a vorbit au venit la împlinire." Oh, vai! Asta mă face să mă simt religios. Stând acolo sus, au spus, "Noi suntem martorii Lui. Nu avem nici o diplomă." Ce erau ei? Prozeliţi, unii dintre ei erau Iudei, renumiţi, reci şi rigizi, le-a fost luat tot de la ei.

E-164 Priviţi la acel Simon Petru plin de sine, cum că el credea că era atât de rigid. Nu ar fi mâncat nimic necurat.

E-165 Cum e cu acel Pavel plin de sine, persecutând bisericile de peste tot! Ce s-a întâmplat când el l-a întâlnit pe Acela, acel Duh Sfânt, pe drum în jos spre Damasc în acea zi? A stat înaintea lui Festus şi a spus, "Nu sunt nebun. Dar după calea care este numită herezie, aceea-i calea după care mă închin Dumnezeului părinţilor noştri."

E-166 Ei au spus, "Noi suntem-noi suntem martorii Lui." Acum, acolo au fost categoric trei martori la Cinzecime.

E-167 Primul, Cuvântul acelor profeţi, că Dumnezeu va turna Duhul Său în zilele de pe urmă peste oameni. Martorul care l-au avut profeţii, a fost Cuvântul lui Dumnezeu, Acesta a fost împlinit. Acela a fost un martor, mesajul profeţilor a fost împlinit! "Eu voi turna din Duhul Meu peste toată făptura. Ei vor avea buze bâlbâitoare, şi cu alte limbi voi vorbi Eu acestui popor." Acolo era. Ei nu au putut tăgădui aceasta. Atunci, acolo au fost trei martori. Acela a fost unul, căci Cuvântul profeţilor a fost împlinit.

E-168 Un alt martor, a fost poporul. Ei mărturiseau, "Ceva s-a întâmplat!"

E-169 "Am fost ascuns sus acolo într-o cameră. Eram prea timid. Îmi era ruşine. Eu-eu-eu ştiu că El a fost luat, şi îmi-îmi era ruşinede tot acest mare grup impunător de pe aici. Îmi era ruşine de ei. Îmi era ruşine că eu aş, poate, nu am vrut să spun nimic privitor la aceasta, pentru că mă temeam că voi începe ceva emoţional, altceva."

E-170 Asta-i ce este treaba cu bisericile realizate singure astăzi. Se tem că vor cauza prea multă perturbare. Se tem că vor face ceva care nu este bine. Oh, tu, creată singură, mulţumită de tine! Ceea ce avem noi nevoie este o cinzecime! Ceea ce avem nevoie este o umplere, o venire a Duhului Sfânt!

E-171 Au spus, "Noi suntem martorii Lui, pentru că suntem umpluţi cu Acesta!" Petru a spus, "Voi bărbaţi din Iudea, şi voi care locuiţi în Ierusalim, să vă fie cunoscut lucrul acesta. Aceştia nu sunt beţi cum vă închipuiţi voi, văzând că nu este decât al treilea ceas din zi. Ci acesta este Acela despre care s-a vorbit prin profetul Ioel, 'Va veni la împlinire în zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, că Eu voi turna Duhul Meu peste toată făptura.' Noi purtăm mărturie că Cuvintele profetului sunt adevărate, pentru că noi suntem umpluţi acum!" Oh, vai!

E-172 Asta-i de ce avem noi nevoie. Asta-i de ce are nevoie biserica. Asta-i ce aceşti, o sută şaptezeci de milioane de Creştini declaraţi în jurul lumii, au nevoie, este o altă cinzecime! Nu să ne întoarcem să studiem douăzeci şi cinci de ani; ci o umplere a Duhului Sfânt, un martor în lăuntrul vostru, purtând mărturie despre învierea lui Cristos, şi la Cuvântul lui Dumnezeu. "Ioan a stat pe Insula Patmos, pentru Cuvântul lui Dumnezeu, mărturia Cuvântului lui Dumnezeu."

E-173 Acolo a fost împlinit Cuvântul profeţilor. Acolo a fost poporul care a purtat mărturie. Şi acolo a fost Însuşi Duhul Sfânt! Acolo sunt trei. Şi Biblia a spus, "În gura a trei martori, să fie fiecare cuvânt întemeiat." Aşa este.
Acolo a fost împlinit Cuvântul profeţilor.

E-174 Acolo a fost poporul, au spus, "Ceva mi s-a întâmplat! Ceva s-a întâmplat! Nu îmi mai este frică. Nu-mi mai este frică de moarte. Nu-mi este frică de nimic. Ceva s-a întâmplat! Am uitat toată teologia mea. Am uitat toate tradiţiile create de om. Ceva s-a întâmplat! Să vă fie cunoscut lucrul acesta, şi ascultaţi la cuvintele mele, aceştia nu sunt beţi!" Ei, ei şi-au pierdut toată demnitatea. Ei erau doar beţi în Duhul! Doar...

E-175 Asta-i ce avem noi nevoie. Asta-i ce avem nevoie, un grup sănătos, de oamnei sensibili care pot merge în faţa lui Dumnezeu, şi să spună, "Doamne, nu mă fă un membru de biserică, ci fă-mă un martor! Toarnă Duhul Tău peste mine, şi umple-mă. Lasă-mă să fiu martorul Tău." Asta-i ce avem noi nevoie. Asta-i de ce lipsă suferă biserica astăzi. Starea ei anemică, este pentru că aceasta a respins Sângele lui Isus Cristos.

E-176 Da, Duhul Sfânt poartă mărturie, Însuşi, spunând, "Aşa este!" Acolo se aflau ei. Şi oamenii nu puteau tăgădui Aceasta.

E-177 Aceşti oameni nu au aşteptat în şcoală ca să afle vreo mare educaţie. Erau oameni ignoranţi şi ne învăţaţi, pescari şi ţărani. Erau oameni de rând. Biblia a spus, "Oamenii de rând îl ascultau pe Isus, bucuroşi." Nu lepădăturile, nu, nu celebritatea, ci, "Oamenii de rând Îl ascultau, bucuroşi." Şi acolo erau oameni de rând, ei L-au ascultat, şi au spus, "Noi suntem martori că am primit Ceva; şi nu ştim, cu greu, propria noastră limbă."

E-178 Dar oamenii au spus, "Cum de îi înţelegem? Nu sunt ei toţi Galileeni?" Galileenii erau o clasă de oameni săraci. Au spus, "Cum de îi auzim pe acei Galileeni vorbind fiecăruia în limba noastră în care ne-am născut?"

E-179 Dând mărturie despre Duhul Sfânt, purtând mărturie că Cuvântul lui Dumnezeu a fost împlinit! "Eu voi turna din Duhul Meu peste toată făptura. Şi cu buze bâlbâitoare şi alte limbi voi vorbi Eu acestui popor, şi aceasta este odihna." Purtând mărturie; un martor. Aceasta este evidenţa acestui lucru. Sigur.
A avut trei martori. Ce?

E-18

E-181 Stau aici acum şi mă uit la un mic Norvegian, doctoreşte, doctor, doctor medical şezând aici, care a venit tot drumul din Norvegia, până aici ca săi se facă rugăciune. Şi seara trecută, în timp ce şedeam împreună într-un interviu personal, Duhul Sfânt s-a mişcat în încăpere.

E-182 A spus, "Eu aştept, Frate Branham, să văd ce va fi spus."

E-183 Acolo Duhul Sfânt s-a dus în urmă de tot în viaţa lui, în urmă de tot până unde ceva s-a întâmplat, i-a spus despre aceasta şi ce s-a întâmplat, şi ce condiţie, tot cu privire la aceasta, şi i-a spus acel lucru. Ce a fost? Duhul lui Dumnezeu dând mărturie!

E-184 Este poate un alt ins mic şezând aici, de asemenea, Biserica Fratelui Palmer l-a trimis. Tot confuz, şi ne ştiind ce să facă, şi a devenit sfâşiat privitor la ceva. Un ins mic plăcut; presupun că el s-a dus acasă. Dar acolo era... el l-a trimis aici. Fratele Palmer mi-a scris o scrisoare, şi a spus, "Frate Branham, ştiu că este un timp încordat," sau ceva de genul acela, "dar când poţi să ai ocazia, să-l vezi, pentru că este un frate bun." Şi-şi biserica 1-a trimis sus. El a fost la interviu. În timp ce şedeam acolo, acest ceva mare adânc în mintea lui, înainte ca el să aibă o şansă să spună ceva, Duhul Sfânt s-a întins în jos şi a prins aceasta, a adus-o la suprafaţă, i-a arătat-o. Şi el s-a bucurat, şi lacrimile îi curgeau pe obraji. De ce? Dumnezeu purtând mărturie! Prin ce, prin William Branham? Nu, domnule. Prin Duhul Sfânt! Amin. Acela este Martorul lui Dumnezeu.

E-185 Daţi-mi voie să vă spun altceva. De ce a făcut... Acest ins mic care stă acolo, numit Higginbotham, a fost un diacon aici în biserică; a slujit la timpul lui, şi acum doar un membru loial. S-a ridicat, în această dimineaţă, ca să vorbească în limbi, cred, şi să prorocească. De ce acel Duh Sfânt, a spus, în această dimineaţă, când el dădea interpretarea, "L-am uns pe slujitorul Meu ca să vă aducă lucruri care voi ar trebui să le ştiţi"? Oh, oh, oh! De ce? Şi l-am auzit stând aici, cu capul meu aplecat, sufocându¬mi lacrimile jos prin inima mea. Acel om nu ştia mai mult, nu i-am spus o vorbă lui sau la nimeni altul, despre ce vorbesc, pentru că doar vin la amvon. Şi acolo era el, a descoperit textul, şi a spus oamenilor să se pună în ordine pentru Acesta. "Eu vă voi vorbi," a spus, "Eu l-am trimis la multe naţiuni, la multe popoare, acelaşi Mesaj. Şi Eu vă voi vorbi, în această dimineaţă. Luaţi aminte la Aceasta," El a spus, "căci Eu l-am uns şi l-am trimis înăuntru." O Dumnezeule! Ce este? Duhul Sfânt, Martorul adevărat al lui Dumnezeu. Ce este? Dumnezeirea locuind în om! Aleluia!

E-186 Ce? Biserică, acela-i motivul că eu nu pot accepta botezul Duhului Sfânt prin plâns, tremurând, sau vorbind în limbi, sau ceva senzaţie. Ele sunt în regulă, acum. Vedeţi? Acele, acele lucruri sunt în regulă, dar diavolul poate imita aceea atât de real.

E-187 Dar Duhul Sfânt este Dumnezeire, Dumnezeu locuind în om! Este mai mult decât o senzaţie. Este mai mult decât a vorbi în limbi. Este mai mult decât a striga în Duhul. Este mai mult decât a plânge. Este mai mult decât înscriere la biserică. Este Dumnezeu locuind în om. Dumnezeirea, Dumnezeu Însuşi locuind în acea persoană, când el poate vorbi şi este la fel cum ar vorbi Dumnezeu, aceea este Biserica lui Isus Cristos. Acela-i felul cum prima Biserică apostolică a mers înainte.

E-188 Cât de diferite, bisericile de astăzi! Cât de diferit, că noi ne-am îndepărtat de Aceasta, de când au început organizaţia noastră denominaţională, cam pe la secolul al doilea după Cristos, în biserica Catolică timpurie, înfiinţând organizaţia, şi învăţând filozofia omului.

E-189 Astăzi, sunt mulţi oameni, noi suntem oameni făcători de bine. Ne înscriem la biserică. Ascultaţi-mă. Iată despre ce vorbea Fratele Higginbotham în dimineaţa aceasta; nu Higginbotham, ci Duhul Sfânt a vorbit prin el. Noi suntem oameni făcători de bine. Ne înscriem la biserică, şi vrem să fim aşa de iubitori şi de drăguţi. Vedeţi? Noi doar nu vrem să rănim simţurile nimănui, sigur că nu. Vrem-să fim un Creştin aşa de drăguţ. Vrem noi vrem să-l fabricăm pe Cristos.

E-190 Cristos nu este fabricat! Aleluia! Oh, dacă aş fi putut doar să primesc câteva Cuvinte pe care Dumnezeu să mi le dea, astfel ca voi să vedeţi ce vreau să spun.

E-191 Unei oi nu i se cere să aibă lână. Nu i se cere să fabrice nişte lână anul acesta. Dacă este o oaie, va avea lână pentru că este o oaie. Nu trebuie să spună, ,,Ei bine, acum eu-eu sunt¬eu sunt... Cred că sunt o oaie, aşa că mai bine să mă grăbesc pe aici, eu trebuie să fac nişte lână pentru stăpân." Ea nu trebuie să se îngrijoreze privitor la aceea. Atâta timp cât ea este o oaie, ea va avea lână. Nu trebuie să o fabrice.

E-192 Acum, voi nu trebuie să fabricaţi nici o pioşenie făcută de voi, şi, "Eu, eu am... eu, acum nu ar trebui să fac asta, ştiu că eu sunt un Creştin." Oh, frate, încercând să se salveze prin sine însuşi, prin propriile lui eforturi omeneşti! Deşi, sincer.

E-193 Treaba este că, sunt amvoane slabe, şcoli slabe, seminarii slabe. Asta-i ce se petrece, învăţând teologia omului! Ei dau... Tu spui, astăzi, tăria unui Creştin, ei doar...
"Tu eşti un Creştin?"
"Oh, eu sunt Metodist."
"Tu eşti un Creştin?"
"Oh, eu-eu-eu sunt Baptist."
Acum, aceea este tăria Creştinătăţii.

E-194 Ce diferit! Aleluia! Ce diferit de la acea primă Biserică! Ei nu aveau nimic din aceste lucruri să spună. Dar ei au fost umpluţi cu o Energie, o Putere a Duhului Sfânt, care i-a eliberat de păcat şi moarte. Nu erau nominali. Aveau o dragoste de Dumnezeu care ardea în inimile lor, care i-a trimis la moarte.

E-195 Becky, fiica mea, îmi citea, Gladiatorii, seara trecută. A spus, "Ascultă asta, tati." Şi nu pot în momentul ăsta, îmi pare rău, nu-mi amintesc numele. Dar un-un tânăr Creştin a fost aruncat afară, ca un gladiator, ca să lupte la arena Romană.
Eu am stat în acea arenă, rugându-mă. Vechile ziduri se prăbuşesc.

E-196 Şi când se aşezau acolo, şi ei-lor doar le plăcea să-i vadă. Trebuiau să se ucidă unul pe celălalt. Dumnezeu vorbind... În zilele din trecut, ei-ei doar se întâlneau unul cu altul şi se ucideau unul pe altul, şi asta era tot. Dumnezeu era împotriva acelui fapt.

E-197 Şi unul chiar dintre... unul din-unul chiar din primele semne ale Creştinătăţii, a refuzat să ucidă un om. Aşa este. Şi îl poţi ucide în mai multe feluri decât să-l străpungi cu un cuţit; să vorbeşti împotriva caracterului său, în multe feluri o poţi face.

E-198 Dar acest gladiator, ei au dezlegat un leu pe el. Şi cu tăria şi puterea lui Dumnezeu, el a ucis acel leu cu sabia lui, un cuţit. Oamenii au aplaudat; a fost curajos. S-au ridicat. Au dezlegat un altul, şi el l-a ucis cu sabia lui. Şi apoi au dezlegat un om, unul mare, puternic, înalt, păgân African negru. Şi acest Creştin a trebuit să lupte cu el, ceea ce el nu a vrut să facă. Dar, în luptă, el l-a doborât jos pe African, avea sabia lui chiar îndreptată asupra lui. Desigur, Africanul a spus, "Domnule, ucide-mă rapid, aşa ca să nu sufăr. Nu mă chinui. Ucide-mă rapid!"

E-199 Creştinul şi-a aruncat sabia, şi-a scos armura, a ieşit înaintea împăratului, şi a spus, "Impărate, eu sunt un Creştin. Domnul şi Mântuitorul meu ne interzice să ne luăm viaţa unul la altul. Voi lua viaţa unui animal sălbatic, dar nu a fratelui meu. Refuz să ucid un om."

E-200 Toţi împăraţii Romei, şi aşa mai departe, s-au ridicat în picioare, şi au spus, "Tu vrei să spui că un gladiator sclav va refuza să se supună glasului Romei?"

E-201 Şi ei l-au chemat pe om, "Sari sus, şi ia sabia aceea şi ucide-1!" El a sărit sus, şi a luat sabia Creştinului. Creştinul, neînarmat, şi-a deschis braţele. Şi omul l-a străpuns prin inimă, cu o sabie; direct prin inima lui, cu o sabie. Şi când gâlgâiturile, în timp ce sângele ţâşnea, şi umplea plămânii lui, când acest cuţit mare i-a trecut prin plămânii lui, micuţul Creştin a căzut în genunchi, şi a spus, "Doamne Isuse, primeşte duhul meu." Şi noi vorbim despre a suferi pentru Cristos? Care va fi mărturia noastră, cu oameni ca acela?
Oh, credinţa părinţilor noştri! Încă vie
În ciuda temniţei, flăcării, şi sabiei.

E-202 Aceia au fost oameni, pentru care a însemnat moartea pentru a-l mărturisi pe Cristos. Ce au fost ei? Ei l-au primit pe Martor. Au fost umpluţi cu Duhul Sfânt. Acei Creştini dintâi nu se temeau de moarte. După aceea, Imperiul Roman şi-a dat seama că era ceva cu ei. Ce au făcut ei? Au nominalizat aceasta, au mers înainte şi au făcut o denominaţiune din aceasta; şi doar îi aduce înăuntru prin pretinderi, fără să-l primească pe acest Martor.

E-203 Şi iată unde ne aflăm noi astăzi, Luteran, Baptist, Prezbiterian, şi prea mulţi Penticostali, aşa-zişi, ne ducem în jos în această călătorie fără să-l primim pe Martorul lui Dumnezeu. Şi Duhul Sfânt este Martorul nostru. Da, domnule. Ce diferit, acele biserici din ziua aceea!

E-204 Biserica de azi este, "Doar înscrie- te la biserică." Aşa cum este vechea zicală, "Când un om se înscrie la biserică, îşi pune pe el o haină nouă." Aşa este. Dar când este umplut cu Martorul, ei pun un om nou în haină. Nu este o haină nouă pe om; este un om nou în haină! Ceea ce avem nevoie astăzi este de mai mulţi oameni noi în haină! Aceea este haina clerică, despre care vorbesc. Da, noi avem nevoie de aceasta diferit. Cea timpurie...

E-205 Această biserică astăzi încearcă să se salveze singură, cu propriile fapte bune. "Oh, eu sunt un Creştin, trebuie să fiu foarte drăguţ. Trebuie să fac acest lucru."

E-206 Dar acea primă biserică, ce făceau ei? Aşteptau. Nu încercând să se schimbe pe ei insişi, ci aşteptau după Însuşi Dumnezeu să vină şi să-i schimbe, din Farisei, în martori.

E-207 Şi ceea ce avem noi nevoie astăzi este o altă aşteptare după Duhul Sfânt, Martorul lui Dumnezeu, să vină să ne schimbe dintr-o grămadă de Farisei, reci şi înţepeniţi, în martori ai învierii lui Isus Cristos. Aleluia! Duhul Sfânt nu este o carcasă goală, un loc unde oamenii merg şi...

E-208 Şi biserica nu este o carcasă goală, adică, un loc unde oamenii merg, şi o hală mare şi veche, clădire, sau aşa ceva, în valoare de o sută de milioane de dolari, sau aşa ceva. Şi noi ne cheltuim toţi banii noştri pe aşa ceva, băgând milioane şi milioane şi milioane de dolari. Biserica este mai bine astăzi, financiar, decât a fost vreodată. Dar, noi cumpărăm clădiri. Şi aici văd că o organizaţie mare bagă şase milioane de dolari, aici în Missouri, într-un loc. Unde ei, tot timpul... şi noi spunem, "Venirea Domnului este aproape," o mişcare Penticostală. Ceilalţi sunt... Penticostalii, vin afară de pe străzile lăturalnice, şi lucruri ca acelea, şi ei încearcă să construiască cele mai mari clădiri, şi să găsească cel mai şcolat predicator pe care îl pot aduce înăuntru.

E-209 Şi ei se îndepărtează de toată umplerea Duhului Sfânt, se îndepărtează de vindecarea Divină, se îndepărtează de Duhul Sfânt, Puterea!

E-210 Şi tot ce facem noi acum este să încercăm să ne întrecem cu Metodiştii. Şi acum ne-am unit cu aceste ligi mari ale bisericilor, şi aşa mai departe, negând în mod absolut poziţia noastră evanghelică, pentru că ne-am organizat, afiliat. Acum ei aparţin la Consiliul Bisericilor. Ce ruşine! Ce dizgraţie, pentru un astfel de lucru! Ce păcat, cu oportunităţile unei lumi muribunde, cu comunismul care o devorează! Şi comunismul a fost format din pricina slăbiciunii Creştinismului; aşa este, aşa-zis Creştinism.

E-211 Ce oportunitate are astăzi Biserica viului Dumnezeu, să se ridice pe picioarele ei, cu un martor al botezului Duhului Sfânt, şi să zguduie această lume!

E-212 În Biblie, Ieremia, al 42-lea capitol, ei au avut un timp cum îl au ei acum. Le era teamă că regele Babilonului venea să-i ia. Şi toată celebritatea, şi marii ofiţeri şi lucruri, nu îi credeau pe acei profeţi. Ei vroiau doar să zică că au făcut-o, ca să fie religioşi. Astfel l-au chemat pe bătrânul Ieremia, şi se gândeau că el era un nebun. L-au adus acolo din pustie, probabil cu pătura înfăşurată în jurul lui, şi părul atârnându-i pe faţă, mânca ierburi, şi orice putea găsi afară în pustie, ca să mănânce. S-au apropiat, şi au spus, "Profetule, află de voia Domnului, pentru noi." Au spus, "Spune-ne ce trebuie să facem. Şi noi ne vom supune Domnului, fie că este bine sau rău."
El a spus, "Îl voi căuta pe Domnul pentru voi, atunci."

E-213 El a ieşit, a fost plecat zece zile înainte ca Domnul sa-1 vorbească. S-a întors, şi i-a chemat pe toţi laolaltă, şi a spus, "Eu am AŞA VORBEŞTE DOMNUL." A spus, "Ascultă, poporule!" Aleluia! "Căci vouă vă este frică de împăratul Babilonului," cum ne este nouă frică de Rusia. A spus, "Voi toţi vă pregătiţi să fugiţi jos în Egipt, căci ştiţi că el vine."

E-214 Şi noi fugim dintr-un oraş în altul, încercând să scăpăm de bombele atomice, şi construim adăposturi şi de toate. La ce va folosi? Scăpaţi de chestiunea păcatului!

E-215 Ieremia a spus, "Dacă vă veţi întoarce la Dumnezeu, vă veţi da inima lui Dumnezeu, vă veţi întoarce inimile înapoi, şi veţi păzi Poruncile Lui şi toate orânduirile Lui, şi veţi face aceste lucruri care sunt corecte, atunci nu vă temeţi de împăratul Babilonului."

E-216 Ştiţi ce a spus poporul când l-au auzit pe-pe martorul lui Dumnezeu? Au spus, "Tu proroceşti fals.Noi mergem în Egipt."

E-217 Când au ajuns acolo, Ieremia a venit şi a luat două pietre, şi le-a pus în groapa de nămol, a spus, "Robul Meu, Împăratul Nebucadneţar, va veni direct jos aici. El o va cuceri, oricum! Voi veţi muri de sabie, oricum."

E-218 Frate, nu este nici o cale în această zi, deloc, de scăpare de această osândă care-i aşteaptă pe oameni; în afară de o pocăinţă de modă veche, trimisă de Duhul Sfânt.

E-219 Nu am nimic împotriva fraţilor mei. Şi vorbesc de mine însumi, dar, noi suntem evanghelişti. Billy Graham, un evenghelist mare; Oral Roberts, un evanghelist mare. Ei sunt oameni mari. Noi îi apreciem.

E-220 Dar, noi nu avem nevoie de evanghelişti. Ce este asta? Politica de organizare, aducând împreună toate grupurile Metodiste şi Baptiste şi toate cele Penticostale, să coopereze şi să arate cât de mari putem fi, şi pe câţi îi putem atrage. Noi nu avem nevoie de asta.

E-221 Avem nevoie de o aşteptare după Dumnezeu, până când Duhul Sfânt vine cu Puterea de eliberare. Avem nevoie de salvaţionişti, nu evanghelişti. Avem nevoie de mântuire. "Noi putem lua acest munte! Cine este acel munte înaintea noastră, Zorobabel? 'Acesta va fi ca o câmpie,' Dumnezeu a spus, 'Rămâneţi în ţară."' Aşa este.

E-222 Ceea ce avem noi nevoie astăzi este (nu o trezire) o erupere de mântuire, ca în zilele trezirii lui Welsh! Când oamenii în magazine se simţeau condamnaţi, plângând, crâşmele de contrabandă şi locurile de desfătare au închis, şi s-au dus să plângă şi să se roage, iată de ce avem nevoie noi astăzi. Nu să ne adunăm o sută cinzeci de mii, cum au făcut ei zilele trecute, unii dintre ei spunând "ave Maria," şi celălalt spunând altceva, o rugăciune mică; şi se duc afară la o băutură amicală, şi se duc înapoi. Aceea nu este o zi de rugăciune. Noi avem nevoie de o zi de plâns şi jale, şi aşteptând până când Dumnezeu trimite Duhul Sfânt, Martorul Lui! Nu o carcasă goală, nu o denominaţiune goală; ci Dumnezeirea să locuiască în om!

E-223 Isus a spus, în Marcu 16, că Duhul Sfânt, când El vine, El va mărturisi în fiecare generaţie care urmează, până la sfârşit. El a spus, "Aceste semne! Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la fiecare făptură; aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred, în Numele Meu vor scoate draci." Cât timp va fi acest Martor? Până la sfârşitul lumii! Cât timp? În fiecare generaţie! "În Numele Meu vor scoate draci. Vor vorbi în limbi noi. Dacă vor lua în mână şerpi, sau vor bea lucruri de moarte, nu-i va vătăma. Dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, se vor însănătoşi." Isus a spus că Duhul Sfânt pe care îl va trimite El va fi un Martor, până la sfârşitul veacului, în fiecare generaţie după aceea.

E-224 Acum, fiindcă El a spus lucrul acela, noi suntem martorii Lui! Amin. În încheiere, ascultaţi atenţi, puneţi-vă în funcţie înţelegerea acum şi ascultaţi în timp ce eu închei. Noi suntem martorii Lui, care am primit din Duhul Său.

E-225 Cuvântul Lui mărturiseşte, "În zilele din urmă, că, va veni o lepădare, şi va veni o epocă a bisericii rece, formală, fără putere." Asta-i în ce trăim noi. O biserică care nu are putere, "Având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i Puterea, depărtaţi-vă de aşa ceva!" El a dat semnul, că, "Vor fi timpuri când un om va şedea în templul lui Dumnezeu, arătându-se că el era Dumnezeu. El va veni, guvernând naţiunile." Ce perfect, toate aceste lucruri! Cât de perfect a fost Cuvântul lui Dumnezeu!

E-226 Cum împăratul Nebucadneţar, în trecut acolo când a visat acel vis, şi Daniel l-a interpretat pentru el; cum acele împărăţii, fiecare, de la cea Babiloniană, la cea Mezo Persiană, la cea a Grecilor, şi la a Romanilor; chiar cum au căzut, chiar data exactă, timpul, şi exact felul cum Dumnezeu a spus că va fi.

E-227 Cuvântul lui Dumnezeu este un martor adevărat! Şi Cuvântul lui Dumnezeu a spus, "În zilele din urmă vor veni timpuri grele, şi inimile oamenilor vor ceda de frică, şi nedumerire de vremuri, şi strâmtorare printre neamuri. Şi va veni o lepădare de la Biserică. Şi se vor ridica oameni, şi se vor arăta mari demnitari şi aşa mai departe, şi vor-vor îndepărta puterea de la Biserică; şi au o formă de evlavie, şi tăgăduiesc adevărata Putere a lui Dumnezeu." Înscriere la Biserică! El a vorbit depre biserică că va ajunge în acea stare.

E-228 Noi suntem un martor că Cuvântul lui Dumnezeu este împlinit. Biserica este în aceea, fiecare organizaţie este în aceaşi stare chiar acum. Eu aş... aş provoca orice om să-mi arate vreo organizaţie în flăcări pentru Dumnezeu, umplută cu Duhul Sfânt, cu semne să-i însoţească. Ridicaţi-vă şi spuneţi-mi una, oricare organizaţie! Nu există un astfel de lucru. Nu este pe pagini. Aşa este. Sunt toate fără putere şi moarte. Înţelegeţi!

E-229 Dar El a profeţit şi că va fi o Biserică reală în acea zi, o turmă mică, o rămăşiţă. El a spus că va fi, şi va fi. "Va fi un popor care îşi cunoaşte Dumnezeul," a spus profetul, "va face lucruri măreţe în zilele de pe urmă."

E-230 A spus că vor fi Lumini de seară în ziua din urmă. Profetul a spus aşa! Martorul adevărat al lui Dumnezeu a spus aşa, "Vor fi Lumini de seară." Cum este o Lumină de seară? La fel ca Lumina dimineţii. Profetul a spus, "Va fi o zi unde nu va fi nici noapte nici zi," un timp mohorât cum este astăzi afară, lumină doar cât să vedeţi să vă mişcaţi în jur. Dar a spus, "În timpul serii, va fi Lumină." Ce va fi aceasta? Vuiet, venind înapoi, întorcându-se la vremea de la început! "Vor fi Lumini de seară în ziua de pe urmă, strălucind."

E-231 A spus, "Se va ridica un profet în zilele de pe urmă," Maleahi 4, "dând semnele din zilele lui Lot, şi aşa mai departe, şi profeţind ca oamenii să se întoarcă înapoi, Întorceţi-vă înapoi la Credinţa celor dintâi părinţi penticostali! Întoarceţi-vă înapoi la original! Întoarceţi-vă înapoi la Biblie! Îndepărtaţi-vă de la organizaţii şi denominaţiuni, şi întoarceţi-vă la cea dintâi! Mergeţi înapoi la cinzecimea originală, la umplerea originală a Duhului Sfânt, la Puterea originală a lui Dumnezeu!'" Cuvântul mărturiseşte că aceea se va întâmpla.
Va fi Lumină în timpul serii,
Cărarea slavei cu siguranţă o veţi găsi;
Pe calea apei, este Lumina astăzi,
Îngropaţi în Numele preţios al lui Isus.
Tânăr şi bătrân, pocăiţi-vă de toate păcatele voastre,
Duhul Sfânt cu siguranţă va veni înăuntru;
Luminile de seară au venit,
Aceasta este dovada că Dumnezeu şi Cristos sunt unul.

E-232 Martorul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, Duhul Sfânt Însuşi trăind în noi, nu se va afilia niciodată în organizaţie. Nu îl puteţi organiza pe Dumnezeu. El este Dumnezeu! Ce va face acesta? Va merge înapoi în felul cum a fost la început. Se va duce din nou la început, înapoi la original, înapoi de unde a început. Va boteza la fel cum au făcut-o ei. Va învăţa Duhul Sfânt la fel cum au făcut¬o. Ei îi vor învăţa pe oameni la fel cum au făcut-o. Se va abţine de la organizaţii cum au făcut ei. Va avea un loc pentru toţi, cum au făcut ei, cine va veni. Vor fi curaţi şi sfinţi cum au făcut ei. Vor fi umpluţi cu Duhul cum erau ei. Vor fi neînfricaţi cum erau ei. Şi aceleaşi lucruri care li s-a întâmplat lor, li se va întâmpla acestora din zilele de pe urmă, în Luminile de seară, cum a fost înainte în trecut.
Dumnezeule, trimite acel Glas, cheamă!

E-233 Noi avem tot felul de martori. Avem tot felul. Avem martor Metodist, martor Baptist, martori Prezbiterieni, martori Catolici. Voi predica Duminica viitoare, cu voia Domnului, despre cele patru stagii diferite ale bisericii, dacă este voia Domnului. Acum noi avem tot felul de martori astăzi, dar este un singur Martor adevărat.

E-234 Natura încă mărturiseşte că există un Dumnezeu. El încă rămâne Dumnezeu, cum a fost El, primul pom pe care L-a creat vreodată. Aşa este? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.]

E-235 Profeţii, profeţii din trecut, mărturisesc şi au avut Cuvântul lui Dumnezeu, şi au vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, şi Acesta a fost împlinit chiar înaintea lor. Şi Dumnezeu a spus, "Dacă este printre voi unul, care este duhovnicesc sau un profet, Eu Domnul Mă voi face de cunoscut lui, în vedenii, îi voi vorbi în vise. Şi dacă ce spune el se împlineşte, atunci să-l ascultaţi."

E-236 Acelaşi Dumnezeu face acelaşi lucru astăzi. Vedem chiar acelaşi lucru întâmplându-se. El a vorbit despre Luminile serii, că vor veni, o întoarcere. "Se va ridica unul, care va întoarce Credinţa copiilor înapoi la părinţi, înainte de a veni acea zi mare şi înfricoşată a Domnului care va arde pământul ca un cuptor."

E-237 Şi noi vedem bombele atomice atârnând acolo. Vedem unde Rusia le-a explodat pe ale lor, zilele trecute, de cinzeci de ori mai arzătoare şi mai puternice decât cea a Hiroshimei. Nu-i de mirare că Japonia strigă după pace, plângând şi rugându-se! Hiroshima, când le-a ars ochii şi limbile, la sute de mile depărtare, şi aceasta care au explodat-o ei a fost de cinzeci de ori mai puternică. Acum înţeleg cum căderile radioactive au ocolit America, aşa cum au mers în jur; dar când vin înapoi, vin peste America din nou. Cădere radioactivă. Adăposturi.

E-238 Vă spun, este timpul de cădere afară, în regulă, să cădem afară din lucrurile lumii! "Unde vei cădea tu, Frate Branham?" Înapoi în braţele lui Dumnezeu! Aşa este. Lăsaţi ca Duhul Sfânt să poarte mărturie. El este Martorul lui Dumnezeu.
Să ne rugăm.
"Unde ar trebui să cădem, Frate Branham?"

E-239 Noi credem Aceasta. Credem că Cuvântul este adevărat. Noi vedem că Acesta este adevărat. Vedem că El a profeţit aceasta în zilele din urmă. Vedem lucrul acesta. Vedem pomul Lui purtând mărturie. Vedem florile Lui purtând mărturie. Vedem Cuvântul Lui purtând mărturie. Vedem Duhul Lui purtând mărturie.
"Ce trebuie să facem noi, Frate Branham?"

E-240 Cădeţi afară, cădeţi afară din lume. Cădeţi afară din lucrurile în care sunteţi. Bizuiţi-vă doar, doar...
"Unde vom cădea noi, Frate Branham?"

E-241 Retrageţi-vă în braţele lui Dumnezeu, spuneţi, "Doamne, umple-mă. Umple-mă, O Doamne, cu Martorul Tău. Lasă ca Duhul Sfânt să fie călăuza mea. Nu-L lăsa... Nu mă lăsa să merg în jur în fiecare zi, zicând, 'Ei bine, eu-eu-eu sunt un Creştin, eu nu trebuie să fac aceasta şi nu trebuie să fac aceea.' Fă ca eu să fiu doar atât de energizat, cu Duhul Sfânt, încât sufletul meu să nu poată sta liniştit."
Voi spuneţi, "Mă tem de fanatism."

E-242 Nu vă faceţi griji. Dacă cădeţi în braţele lui Dumnezeu, acolo nu va fi nici un pic de fanatism.

E-243 În trezirea Welsh, când marele lider al acelei treziri Welsh... Ei i-au spus, au spus, "Vei avea o grămadă de fanatism."

E-244 Singurele cuvinte pe care le-a vorbit, au fost, "Relaxaţi-vă, şi lăsaţi-l pe Duhul Sfânt să facă ce vrea El; relaxaţi-vă, şi lăsaţi-l pe Duhul Sfânt." Nu s-a ridicat nici un strop de fanatism. Nu, ei au fost toţi cu adevărat născuţi din Duhul.

E-245 Trezire a Duhului Sfânt! O Dumnezeule, trimite-L peste bisericuţa mea, Tată! Trimite-L peste aceşti oameni în aşteptare! Aşa cum cântăm acea, cântare veche, Tată, aşa de multe ori:
Ei erau în clădirea de sus,
Erau toţi într-un acord,
Când Duhul Sfânt a coborât
Care a fost promis de Domnul nostru.
O Doamne, trimite Puterea Ta chiar acum,
Doamne, trimite Puterea Ta chiar acum;
Da, O Doamne, trimite Puterea Ta chiar acum
Şi botează pe fiecare.

E-246 Dumnezeule Tată, de la copiii mici, eu am două fete şi doi băieţi în această încăpere astăzi, Doamne, tinerei; Doamne, trimite Puterea peste ei. Alţi bărbaţi şi femei sunt aici cu tinerei; trimite Puterea chiar acum.

E-247 Mame sunt aşezate aici, şi taţi, poate dacă ar muri astăzi, ei ar trebui să traverseze Iordanul, singuri. Şi, O Dumnezeule, când ei ajung la acel, aproape de acel ţărm, când suflarea este aproape să plece, fulgerul luminează, şi mânia lui Iehova peste un trup păcătos care s-a născut în păcat, cum vor izbi talazurile şi fulgerul vuie, şi marile talazuri, şi vadurile periculoase. O Dumnezeule, fie ca ei să se ancoreze chiar acum în Isus, ca atunci când vine acel timp, ştiind că există o ancoră care ţine, care îi va călăuzi peste fiecare vad periculos. Fulgerul sau nimic nu-i poate scufunda. Ei sunt în siguranţă cu Isus. Acordă aceasta, Doamne.

E-248 Ai milă de noi. Iartă-ne de păcatele noastre. Acordă aceasta, Doamne. Umple-ne cu Duhul Sfânt.

E-249 Fie ca noi să nu ne mulţumim, Doamne, cu înscrierea la biserică şi încercarea de a fi un Creştin, fiind un efort propriu, vreun fel de a încerca să fabricăm ceva, spunând, "Acum eu¬eu m-am înscris la biserică, şi oamenii se vor aştepta ca eu să fiu un Creştin. Şi acum eu nu mai trebuie să fac aceasta şi nu mai trebuie să fac aceea, pentru că sunt un Creştin." O Dumnezeule, fie ca noi să ne îndepărtăm de la acea stare de Fariseu; Dumnezeule, acea grămadă de făţarnici! O Dumnezeule, cumva lasă ca Duhul Sfânt să vorbească ceea ce vreau să spun, Doamne. Eu nu pot găsi cuvinte să o spun. Noi nu vrem să fim Farisei creaţi de noi înşine.

E-250 Dumnezeule, umple-ne cu a noastră... cu Dumnezeire. Umple-ne cu Putere şi energie, până când sufletele noastre sunt în flăcări, ca puterea noastră să fie El. Mărturia noastră să fie Dumnezeu. Cuvintele noastre să fie ale Lui. Diavolii vor tremura. Lumea se va zgudui şi se va clătina sub impactul Acestuia, Doamne. Dacă Tu doar poţi găsi oameni care voiesc să aştepte după Domnul!
Cei care aşteaptă după Domnul, îşi vor reînnoi puterea,
Se vor înălţa ca şi cu aripi de vultur,
Vor alerga şi nu vor obosi, vor umbla şi nu vor slăbi;
Oh, învaţă-mă, Doamne, învaţă-mă, Doamne, să aştept.
Învaţă-mă să aştept când inimile sunt înflăcărate,
Marea trezire care trece prin ţară, spunând că ei au mii şi mii, şi aşa mai departe, Doamne; lucruri mari înflorite.
Lasă-mă să-mi smeresc mândria, să chem Numele Tău;
Păstrează-mi credinţa reînnoită, ochii mei asupra Ta,
Lasă-mă să fiu pe acest pământ ce vrei Tu ca eu să fiu, Doamne.

E-251 Fie ca noi să ne consacrăm bărcuţele noastre şubrede, în această dimineaţă, acest locaş mic din trup odios de care ne ocupăm atât de mult, să lucrăm aşa de multe zile pentru a¬l menţine un loc confortabil, şi locuim în case bune şi maşini frumoase. Şi, O Dumnezeule, şi apoi ne aţintim ochii pe aceea, şi la o parte de la această ră-... răsplată. O Dumnezeule, fă ca noi să dăm la o parte aceste lucruri mici fragile, ştiind că le lăsăm aici pe pământ. Fă ca noi să căutăm acea comoară Cerească, acel Duh Sfânt, acel Martor adevărat al lui Dumnezeu.

E-252 Succesul nu poartă niciodată mărturie despre Dumnezeu. Duhul poartă mărturie despre Dumnezeu. Chiar dacă denominaţiunile noastre cresc, sau chiar dacă biserica noastră creşte, sau chiar dacă avem foarte mulţi membri, sau chiar dacă ne îmbrăcăm bine, sau conducem maşini bune, sau mâncăm mâncăruri bune, ce contează lucrul acesta? Noi trebuie să lăsăm aceasta. La ce i-ar fi folosit aceea mamei mele zilele trecute, zbătându-se acolo? Şi îmi dau seama, Doamne, acele lucruri nu contează nimic.

E-253 Fie ca ochii noştri să fie aţintiţi la Isus, la Duhul Sfânt, fă ca El să vină în inimile noastre şi să fim martori. Fie ca noi să fim martorul Lui, Doamne. Fie ca noi să stăm în acea stare, Tată, şi să purtăm mărturie.

E-254 Aşezate pe acest amvon în această dimineaţă, sunt o grămadă de batiste, care provin de la bolnavi şi suferinzi. Dumnezeule, fă ca Dumnezeul care mi-a dat acest Mesaj ieri, fă ca Dumnezeul care a vorbit prin Fratele Higginbotham în dimineaţa aceasta şi a prezis că Acesta va veni, fă ca Dumnezeul Care arată viziunile, să vorbească!

E-255 Sfidez fiecare diavol, şi iau acest munte, prin credinţă! Cine eşti tu, munte mare de boli, care vei sta înaintea Domnului? Păi, vei deveni ca un şes. Cine eşti tu, râu sau mare moartă, care vei sta (orice lucru mort) înaintea lui Dumnezeu? Deschide-ţi calea, noi venim acolo! Noi mergem către ţara făgăduită!

E-256 Vindecă pe fiecare dintre aceştia, Doamne. Vindecă pe fiecare care şade prezent, care este bolnav.

E-257 Cine eşti tu, boală, cine te crezi că eşti? Satan, cine pretinzi tu a fi? Orice drept care-l ai a fost anulat la Calvar. Tu eşti un înşelător. Nu ai nici un drept. Noi te sfidăm, în Numele lui Isus Cristos; ca un trup umplut de Duhul Sfânt. Şi fă ca Dumnezeul care m-a călăuzit de-a lungul vieţii, Dumnezeul Care dă vedeniile şi vorbeşte Cuvintele Lui care se împlinesc, fă ca El, prin Numele lui Isus Cristos, să alunge fiecare boală la o parte de la oameni, în această dimineaţă.

E-258 Tu ai spus, "Vorbeşte, şi nu te îndoi, ci crede că ceea ce ai spus se va împlini, poţi avea ceea ce ai spus." Cine a făcut aceea? Martorul lui Dumnezeu a spus Asta.

E-259 Şi eu port mărturie în această dimineaţă că acel Cuvânt este adevărat, Satan, aşa că tu trebuie să pleci.

E-26

E-261 Deseară noi venim la masa de împărtăşire, să luăm¬frânturile, bucăţele mici care reprezintă trupul Domnului nostru Isus, şi să bem Sângele Lui.

E-262 Dumnezeule, curăţeşte-ne inimile păcătoase. Eu plâng pentru mine însumi şi pentru această biserică. Noi suntem slabi, Doamne. Nu suntem vrednici. Suntem o biserică care declarăm, şi nu am exercitat lucrurile pe care le-am pretins. Nu l-am lăsat pe Duhul Sfânt să ne preia, în întregime. Noi suntem păcătoşi. Prin aceea, vrem să spunem, Doamne, că suntem îndoielnici. Ne este teamă. Oh, fă-ne să ne fie ruşine de temerile noastre păcătoase, şi umple-ne cu mărturia Duhului Sfânt.

E-263 Ca noi să putem avea Duhul lui Dumnezeu să lucreze în aşa fel în mijlocul nostru încât sute să stea sub puterea lui Dumnezeu, tremurând, cu toată gândirea şi afecţiunile jos de pe lucrurile din lume, şi tot ce avem, ce deţinem. Doamne, ucenicii nu s-au gândit nimic despre aceea. Ei au aşezat... Şi-au vândut tot ce aveau şi le-au pus la picioarele apostolilor, ca să¬i hrănească pe săraci. Dumnezeule, trimite Duhul Sfânt în acea manieră, ca noi să nu ne gândim la lucrurile ce le avem, confortul pe care Tu ni l-ai dat. Nouă ne este frică să suferim puţin, sau ne este frică să fim daţi afară, sau că vom pierde puţin somn, sau-sau că vom pierde o masă pe undeva. Dumnezeule, eu îmi mărturisesc păcatele mele şi păcatele bisericii mele, aşa cum stau aici, clătinat de puterea Duhului Sfânt.

E-264 Fă ca El să se mişte asupra noastră, Doamne. Şi cred că El se mişcă asupra noastră. Fă ca noi nu să ne sfâşiem îmbrăcămintea. Fă ca noi nu să ne sfâşiem gândirile, ci să ne sfâşiem inima, să ne sfâşiem în două, şi să o aşezăm deschisă acolo şi să spunem, "Dumnezeule, sunt vinovat. Modelează¬mă şi formează-mă, Doamne. Iată-mă aici, la casa Olarului. Sfâşie-mă în bucăţi, Dumnezeule. Formează-mă. Modelează-mă. Transformă-mă. Ca un penticostal adevărat mar-..."

E-265 [Porţiune goală pe bandă – Ed.] ... ci Cristos şi pentru Biserica Lui. Acordă aceasta, O Doamne. Atunci viziunea va veni pe câmpurile din străinătate şi oriunde vom merge. Bolnavii vor fi vindecaţi. Morţii vor fi înviaţi.

E-266 Şi nu va fi un adăpost pentru cădere radioactivă de care să avem nevoie. Acolo va fi o mână a lui Dumnezeu. Căci, cum am spus la începutul Mesajului, Tată, cum viaţa acelei frunze se întoarce înapoi la rădăcina de unde a venit, şi aşteaptă după un alt sezon, noi ştim că ne apropiem de un alt sezon. Putem simţi schimbarea atmosferei, atmosfera spirituală. Acea zi este aproape gata să se ivească, şi ne vom trezi în acel măreţ... un Mileniu.

E-267 "Căci noi care suntem vii şi rămânem nu vom împiedica pe cei ce dorm, căci noi spunem aceasta prin porunca Domnului. Căci, trâmbiţa va răsuna, şi morţii în Cristos vor învia, şi noi vom fi schimbaţi, într-un moment, într-o clipită a ochiului." Când acel Fiu al lui Dumnezeu începe... Fiul Vieţii.

E-268 Nu mai puteţi ascunde un-un germene de viaţă, de la soare, aceea este viaţă botanică. Îşi va găsi ieşirea de sub beton. Îşi va găsi ieşirea de sub plăci. Va veni de oriunde, când soarele începe să strălucească.

E-269 Nu mai poţi ascunde Viaţa când vine Viaţa Eternă, când Isus, Care are Viaţă Eternă, şi Dătătorul Vieţii Eterne.

E-270 Doamne Isuse, când Tu vi, aceste trupuri vechi fragile vor fi schimbate într-o clipă, şi morţii în Cristos vor învia. Şi noi vom fi în acel Mileniu, acel următor sezon măreţ care vine, acel sezon Etern. Schimbă-ne acum, poamne, şi formează-ne aşa ca noi să putem fi cetăţeni ai acelei Împărăţii.

E-271 Eu mă încredinţez, Doamne, cu câtă viaţă mai am. Nu ştiu cât de mult ne vei mai lăsa aici, Doamne. Nici unul din noi nu ştie. Tânărul ar putea spune, "Sunt tânăr," dar cum ştim noi? Ei ar putea fi duşi înainte de venirea serii. Bătrânul ar putea spune, că, "Mă voi duce chiar repede," dar ei ar putea să trăiască mai mult decât tânărul. Este totul în mâinile Tale, Doamne.

E-272 Dar ce suntem noi, îţi dăm Ţie; sufletul meu, tăria mea, inima mea, tot al meu. Noi ne dedicăm, Doamne, pe Altar. Nu la acest micuţ, altar pământesc de aici, Doamne, dar pe acel Altar adevărat unde noi toţi ne rezemăm, în dimineaţa aceasta, plângând cu lacrimile noastre. Ne punem pe acel Altar Etern, şi Îţi cerem să ne iei şi să ne modelezi, şi să ne formezi după felul Tău, şi să ne faci martori. Şi fie ca ei să nu uite niciodată această dimineaţă, Mesajul despre "martorul adevărat."

E-273 Noi avem martori că avem cele mai bune bombe atomice. Noi avem martori că avem epoca maşinii şi epoca mecanică. Dar, Doamne, Împărăţia care vine, acolo nu vor fi avioane cu reacţie, nu vor fi automobile, nu va fi nimic din aceste bombe atomice. Va fi o Împărăţie de pace, dragoste, bucurie, şi viaţă. Noi trăim pentru El.

E-274 Acordă aceste lucruri, Tată, aşa cum le încredinţăm Ţie, în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-275 Mi-ar place să pun această întrebare înainte să plec. Credeţi Aceasta a fi Adevărul? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Câţi sunteţi un martor al Duhului Sfânt? [Mulţi spun, "Amin."] La câţi le-ar place să-l mărturisească pe Duhul Sfânt? ["Amin."] Fie ca Dumnezeul Care a scris aceste Cuvinte, fie ca El să vă acorde, fratele şi sora mea, ca voi să nu mai aveţi pace niciodată pe acest pământ până când acel Duh Sfânt nu vă umple. Căci fie că sunteţi membru de biserică, plăcut, bun, amabil, adevărat, onest; aţi putea fi toate acele lucruri, şi să fiţi la un milion de mile depărtare de Dumnezeu.

E-276 Isus a spus, "Tată, Eu nu mă rog pentru lume, ci mă rog pentru aceştia pe care Mi i-ai dat Tu, şi toţi care vor veni prin ei, ca ei să poată să vadă Slava care am avut-o Eu cu Tine înainte de întemeirea lumii."

E-277 Atunci, dacă veniţi prin această slujbă, dacă veniţi printr¬o biserică, El nu s-a rugat niciodată pentru voi. Dacă El... veniţi printr-o organizaţie, El... Rugăciunea Lui nu înseamnă nimic pentru voi. Dar dacă veniţi prin mărturia care au avut-o apostolii, şi a Duhului Sfânt, rugăciunea Lui este... Şi voi ştiţi, rugăciunea Lui, va fi ascultată. Aşa este. Căci, noi vom împărtăşi, într-o zi, Slava Lui, de a-L vedea în Slava care a avut-o El înainte de întemeierea lumii.

E-278 Mă rog ca voi să nu aveţi odihnă, nici o odihnă deloc, până când nu aţi primit Duhul Sfânt. Şi mă rog pentru mine şi pentru aceştia care şi-au ridicat mâinile, care au Duhul Sfânt. Eu Îl declar. Voi Îl declaraţi. Dar, prieteni Creştini, noi lăsăm acel Duh Sfânt să stea adormit. Suntem-suntem prea mult cu griji de¬de plăcerile vieţii. Ne temem de o mică suferinţă. Ne temem de aceste lucruri. Haideţi să dăm la o parte această lume.
Să nu râvnim la bogăţiile zadarnice ale acestei lumi,
Care putrezesc atât de repede,
Să ne clădim nădejdile pe lucruri Eterne,
Ele nu vor trece niciodată.
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Când eşti părăsit de prieteni pământeşti,
Chiar şi mai aproape de El te alipeşti!

E-279 Ţineţi-vă de El. Fie ca noi, ca şi Creştini care pretindem Duhul Sfânt, fie ca noi să fim atât de ruşinaţi de noi înşine, fie ca noi să fim atât de frământaţi în duhul nostru, încât să nu încetăm până când nu trăim, lumini aprinse, umpluţi de Duhul, şi lăsându-l pe El să lucreze prin noi. Nu vreau să spun într¬o grămadă de fanatism. Voi ştiţi mai bine decât atât. Vreau să spun în felul adevărat, reverenţios lui Dumnezeu, prin botezul Duhului, prin putere şi manifestare, să lucreze în aceste zile de pe urmă, când noi ştim că sfârşitul este aproape.

E-280 Dumnezeu să vă binecuvânteze. Aţi fost loiali acum să staţi aici un timp îndelungat, până, după ceasul meu, este ora doisprezece şi doisprezece minute. Poate fi mai târziu de atât. Dar oricum ar fi, vă mulţumesc pentru atenţia voastră neîmpărţită. Rugăciunea mea, binecuvântările mele să fie cu fiecare din voi. Eu-eu vă iubesc.

E-281 Aţi dovedit de a fi prietenul meu. Când am fost la nevoie, aţi dovedit de a fi prietenul meu. Asta-i când un prieten adevărat demonstrează când ei sunt prieten. Aţi dovedit de a fi prietenul meu.

E-282 Şi, prieteni, s-ar putea ca eu să spun lucruri tari şi lucruri tăioase, de aici. Poate vă gândiţi că eu am degradat organizaţia voastră sau denominaţiunea. Nu am intenţionat-o în acea lumină. Eu doar vreau să spun acest lucru: pentru a fi prietenul vostru, trebuie să fiu sincer. Trebuie să fiu onest.

E-283 Dacă v-aş vedea mergând în jos pe râu, într-o barcă mică, şi eu să ştiu că acele cascade sunt mai în jos chiar acolo, acea barcă nu poate trece peste acei curenţi rapizi. Nu o poate face. Te-ai scufunda. Şi dacă am strigat la voi, "Ieşi din acea barcă." Nu am nimic împotriva voastră. Eu vă iubesc. Eu doar încerc să vă salvez viaţa.

E-284 Şi asta-i ceea ce spun în această dimineaţă, când spun aceste lucruri. Este în îngăduinţa dragostei şi părtăşiei că spun aceasta. Prieteni, fie că suntem Penticostali, avem nevoie de o zguduitură, fie că suntem Baptişti, sau Metodişti, sau orice am putea fi, acele mărci de biserici.

E-285 Cum i-am spus D-lui Coots, antreprenorul de pompe funebre. A spus, "Billy..." El vorbea despre predici, şi aşa mai departe. Şi el este... el a venit întotdeauna. Este Catolic. Cred că soţia lui este. Eu-eu cred că şi el este, la fel. Oricum, el vine întotdeauna şi mă ascultă când predic. Şi vine când mă duc să mă rog, el se uneşte, stă pe aproape, şi noi vorbeam despre asta acolo. A spus, "Întotdeauna îmi place să te ascult, Billy." Am spus, "D¬le Coots, o marcă nu schimbă niciodată rasa vacii."

E-286 Dacă marca este pe o hereford, era o hereford, de la început. Vedeţi? Marca nu schimbă rasa.

E-287 Deci dacă tu eşti Metodist sau Baptist, sau dacă eşti Unitarian sau Duotarian, sau oricare grup Penticostal la care a parţi, oh, fratele meu, marca voastră nu schimbă niciodată ceea ce eşti. Ai putea fi numit Penticostal, marcat aşa, dar dacă nu eşti penticostal în inimă, în duh, tu nu eşti penticostal. Acea marcă este doar pe o rătăcire, un rătăcitor.

E-288 O vacă veche obişnuită, de fermă poate avea o marcă bună, dar aceea nu o face. Ar putea avea marca hereford, dar nu este o hereford.

E-289 Tu eşti un Creştin când eşti umplut; şi nu există o altă cale. Nu sunt crezuri, nici denominaţiuni la care să te înscri, nici rugăciuni care să le poţi spune; ele sunt toate în zadar. Tu trebuie să fi născut din Duhul lui Dumnezeu, sau eşti pierdut. "Dacă un om nu se naşte din nou, în nici un chip nu-l va vedea pe Dumnezeu." Aşa este. Trebuie să te naşti din nou. Şi să fi născut din nou, trebuie să fi umplut cu Duhul Sfânt, energia lui Dumnezeu. Dumnezeu! Trebuie să îţi deschizi viaţa şi să te arunci afară pe tine însuţi, şi să laşi Dumnezeirea, Dumnezeu, să locuiască El însuşi în tine. Acela este Adevărul, fratele meu, soră. Dumnezeu să ne jute pe toţi să-L primim, este rugăciunea mea.
Frate Teddy, Ia Numele Lui Isus Cu Tine.

E-290 [Cineva îi vorbeşte Fratelui Branham – Ed.] Ce ai spus? [Cineva îi vorbeşte din nou Fratelui Branham.]

E-291 Billy vrea ca eu să anunţ că nu vă va trimite cărţi poştale această săptămână vouă oamenilor care doriţi să veniţi la adunări, pe săptămâna viitoare, pentru că a fost deja anunţat.

E-292 Îl iubiţi pe Domnul? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Cu toată inima voastră? ["Amin."] Vreţi să vă ridicaţi mâinile, să pledaţi aceasta? [Adunarea se roagă tare cu Fratele Branham.] "Dumnezeule, ajută-mă. Ajută-mă, O Dumnezeule, să iau Numele lui Isus cu mine. Fie ca eu să trăiesc Numele lui Isus. Fie ca eu să Îl văd, în pace. Fie ca eu să Îl invit în inima mea. Fie ca El să vină în fiinţa mea. Fă ca eu, de azi înainte, Doamne, să fiu în întregime al Tău."

E-293 Pledăm aceasta, Doamne, către Tine, ca un popor, după acest mesaj; ca, indiferent de ce denominaţiune, ce senzaţie, ce am făcut noi: fie că am strigat, fie că am ţipat, fie că am vorbit în limbi, fie că am dansat în Duhul, sau oricare din aceste senzaţii. O Dumnezeule, lasă ca Duhul Sfânt să o aducă în inimile oamenilor acum, să ştie că acele lucruri nu contează. Căci, este Dumnezeirea care locuieşte, Dumnezeu, în inimile noastre. Acordă aceasta, Tată. Noi o cerem în Numele lui Isus, ca tu să ne modelezi şi să ne faci după voia Ta. Amin.
La Numele lui Isus să ne închinăm
Căzând prosternaţi la picioarele Lui,
Rege al regilor în Cer Îl vom încorona,
Când călătoria noastră este gata.
Nume preţios,
Acum daţi mâinile unii cu alţii.
... ce dulce!
Speranţa pământului şi bucuria Cerului,
Nume preţios...
[Cineva vorbeşte cu Fratele Branham – Ed.]

E-294 Vreau să fac un alt anunţ. Am uitat, nu am ştiut, adică. Este un serviciu de botez, după aceasta. Dacă cineva de aici, care nu a fost botezat în Numele Domnului nostru Isus Cristos, daţi-mi voie să vă spun, ca slujitor al lui Dumnezeu, botezul este esenţial pentru mântuire. "Cel care crede şi este botezat," şi este botezat, "va fi mântuit." Acum, dacă nu aţi fost botezaţi în Numele Domnului nostru Isus Cristos, şi aţi crezut în El şi v¬aţi mărturisit păcatele, veniţi acum în faţă după acest serviciu şi puteţi fi botezaţi în Numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre.

E-295 Amintiţi-vă, Matei a spus, ,,Duceţi-vă, învăţaţi toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt." Numele Tatălui, Fiului, Duhului Sfânt este Domnul Isus Cristos. "Tată, Fiu, Duh Sfânt" sunt titluri care aparţin Numelui lui Isus Cristos. Toată biserica timpurie a botezat, până la naşterea bisericii Catolice, ei toţi au botezat în Numele lui Isus Cristos. Luaţi Consiliul de la Niceea, Părinţii, şi aşa mai departe, din istorie, şi veţi afla, dar apoi au început să folosească titluri în locul Numelui. Noi ca biserică, un grup de oameni, nu organizaţie, noi rămânem cu Biblia. Este Numele lui Isus Cristos. În regulă.
Ia Numele lui Isus cu tine,
Ca un scut de orice capcană;
Când ispitele te împresoară...
Ascultaţi. Ce faceţi când ispita?
Susură acel Nume sfânt în rugăciune.
Nume preţios (Nume preţios), O ce dulce!
Speranţa pământului şi bucuria Cerului;
Nume preţios, O ce dulce!
Speranţa pământului şi bucuria Cerului.

E-296 Să ne aplecăm capetele acum. [Fratele Branham începe să fredoneze Ia Numele Lui Isus Cu Tine – Ed.]
Căzând prosternaţi la picioarele Lui,
Rege al regilor în Cer Îl vom încorona, (când?)
Când călătoria noastră este gata.
Nume preţios...
Frate Neville.