E-1 Bună dimineaţa, prieteni. Este un privilegiu să fiu aici din nou în această dimineaţă. Şi, acum, ei mi-au spus că au avut o întâlnire specială, şi au făcut câteva procese verbale. Şi ei au vrut ca eu să vin să aud acele procese verbale, despre ce, dacă am ceva de spus pentru sau împotriva acestora, despre, ziceau că acolo a fost ceva referitor la interviuri, ei au avut ceva necaz. Eu mă gândesc că aceea este măreţ, în felul acela. Eu accept aceea. Aceea îmi dă o şansă atunci, că eu pot.

E-2 Există aşa de multe, eu presupun că sunt vreo şase sute de liste de aşteptare, chiar acum, vedeţi, de interviuri speciale. Şi eu sunt obligat moral faţă de cuvântul meu, să stau cu fiecare până când auzim de la Dumnezeu, pentru persoana aceea, vedeţi. Şi apoi dacă tu faci asta, ai putea avea un ins chiar pe lista de aşteptare acolo pentru, sau poate cu acea singură persoană, aşteptând două sau trei săptămâni pentru acea singură persoană, vedeţi, până când noi de fapt auzim de la Dumnezeu; venind împreună, ne rugăm împreună; mergem înapoi, despărţindu-ne; venim înapoi împreună, ne rugăm împreună, până când avem AŞA VORBEŞTE DOMNUL pentru persoana aceea. Ei bine, în timpul acela, vedeţi, aceste alte lucruri.

E-3 Acum astfel, felul cum o înţeleg eu, corect, că fiecare îşi va scrie cererile lor, orice sunt ele, şi doar să mi-o înmâneze. Şi lăsaţi ca eu să o am, şi apoi să mă rog peste această cerere, apoi eu pot chema aceste persoane acolo unde... Era acela, era acela felul cum a fost? [Fratele Neville zice, "Amin." – Ed.] Acum, aceea, aceea-i bine. Vedeţi, şi atunci poate în timp ce eu aştept cu această persoană, eu aş putea lua o sută, două sute de persoane, chiar în aceasta, acest grup chiar aici, unde eu aştept după unul. Căci, în felul acela, îmi va da o şansă atunci să ajung să văd mai multe persoane. Mie-mie într-adevăr îmi place aceea. Oricine a căzut pe ideea aceea, ei bine, eu cred că este destul de bună. Asta-i bine.

E-4 Şi astfel, acum, aceasta a fost cumva o săptămână grozavă pentru mine, aceste ultime două săptămâni. Eu eram afară înaintea Domnului nostru, aşa cum voi înţelegeţi.

E-5 Dar, mă gândesc, înainte de a începe serviciul, mă gândesc că eu... Şi eu ştiu una, că eu am un nepot aici pe undeva în clădire, şi poate... Dacă el este un Branham, el este neastâmpărat, alergând în jur pe aici pe undeva, poate, astfel el este-el este cel care trebuie să ia aceste instrucţiuni, astfel el este pe aici pe undeva. Mă gândesc că există un serviciu de dedicare, şi pentru alte mame care au micuţii lor. Bine, dacă Fratele Teddy, eu cred că este, va veni la pian, şi noi vom cânta vechiul nostru serviciu de dedicare familiar, a bebeluşilor, Aduceţi-i Înăuntru.

E-6 Acum, mulţi oameni, în multe biserici, ei stropesc copiii. Şi noi încercăm să urmăm chiar tendinţa Bibliei, tot aşa de aproape cât ştiu eu să O urmez. Acum, nu există nici un loc în Biblie unde ei au stropit vreodată un adult, dar mai un copil. Şi nicăieri nu a fost vreodată stropirea poruncită de Dumnezeu, la un copil sau un adult.

E-7 Dar există, în Biblie, unde ei au adus copii mici la Isus, şi El a ridicat mâinile Lui şi le-a pus peste cei mici, şi i-a binecuvântat, şi a zis, "Lăsaţi copilaşii să vină la Mine." Acum acela-i al nostru-felul nostru de-a o face aici. Şi acum, ca slujitori ai Lui, noi doar îi ducem înainte-înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune; şi dacă există cineva aici care aveţi bebeluşul vostru care nu a fost dedicat.

E-8 Noi nu credem în a boteza, în nici o formă, bebeluşii aceia. Căci, ei nu au păcat. "Ei sunt născuţi în păcat, formaţi în fărădelege, vin în lume vorbind minciuni," dar ei nu au nimic de ce să se pocăiască. Şi botezul este spre pocăinţă şi iertarea păcatului. Deci, bebeluşul lor nu are nimic pentru ce să se pocăiască; şi când Isus a murit pe cruce, El a curăţit tot păcatul. Iar acum când noi devenim suficient de vârstnici să ştim că noi trebuie să ne pocăim pentru ce am făcut, atunci noi suntem, şi recunoaştem căci Cristos a murit pentru noi. Acel copilaş nu poate să recunoască aceea, căci Cristos a murit pentru el; dar când noi suntem suficient de vârstnici să recunoaştem căci Cristos a murit pentru noi, şi atunci noi suntem-noi suntem botezaţi atunci înspre moartea Lui şi înviaţi spre învierea Lui. Cu voia Domnului, duminica viitoare eu ajung la aceea, Domnul... dacă Dumnezeu voieşte.

E-9 Acum, de aceea, noi îi aducem şi-i dedicăm. Orice mame, orice biserică, orice crez, orice culoare, orice altceva, noi dedicăm pe toţi copilaşii la Domnul Isus Cristos.

E-10 Acum, Frate Teddy, dacă ne vei lăsa să cântăm aceasta, Aduceţi-i Înăuntru, dacă vrei. În ordine, haideţi toţi împreună acum.
Aduceţi-i înăuntru, aduceţi-i înăuntru, Aduceţi-i înăuntru de pe câmpurile păcatului; Aduceţi-i înăuntru, aduceţi-i înăuntru, Aduceţi pe cei rătăcitori la Isus.

E-11 În viziunea care am avut-o, chiar după ce mama mea s-a dus, asta-i ce am condus, cântarea, Aduceţi-i Înăuntru, când copilaşii, erau aduşi.
Vrei să vii, Frate Neville?

E-12 Eu cunosc băiatul acesta. Billy zice, "Să nu-l scapi. Să nu-l scapi." El... Acesta-i William Branham, aici suntem trei dintre noi stând aici împreună, de William Branhami, trei generaţii, trei nume. Se uită la mine, în dimineaţa aceasta. Există ceva privitor la el, acela este un fel de băiat cu privire inocentă. Şi el este William Paul, Junior. Şi astfel noi suntem recunoscători, eu sunt în dimineaţa aceasta, să dau Domnului Isus, din braţele tatălui său (fiul meu), nepotul, pentru o viaţă de slujire; binecuvântări peste tatăl şi mama.
Să ne aplecăm capetele.

E-13 Graţiosul nostru, Tată Ceresc, eu ştiu că sunt mult înaintat pe cale, când îmi ţin nepotul în mâna mea.

E-14 Dar mă gândesc la Iacob, când el a adus nepoţii lui între genunchi, când el era un om bătrân, Efraim şi Manase; i-a binecuvântat pe copiii aceia, şi le-a împărţit binecuvântările spirituale care au durat chiar până în ziua de astăzi. Cum şi-a încrucişat el mâinile de la unul, la celălalt, luând binecuvântarea de la Iudei către Neamuri, în cruce. Lasă ca Dumnezeul Cerului să vină aproape acum.

E-15 Acest nepot pe care Tu mi l-ai dat, Doamne, prin fiul meu şi nora mea. Eu mă gândesc la ea fiind stearpă, fără să crească copii, şi venind jos în ziua aceea din Yakima, Washington, când ea plângea, şi a zis, "Eu doresc să fi putut să am un bebeluş."

E-16 Duhul Tău a venit în maşină, şi acolo eu am zis, "Tu îl vei avea." Iar astăzi eu ţin acest băieţel frumos în mâna mea; Cuvântul Tău vorbit, promisiunea Ta.

E-17 Acum, Doamne, în simplitatea acţiunilor noastre, noi punem acest copilaş, prin credinţă, în mâinile Domnului Isus; ca El, fiind aici în forma Duhului Sfânt, să ia copilaşul în braţele Lui şi grija Lui, şi să-l călăuzească prin viaţă. Dă-i sănătate şi tărie, o viaţă lungă, dacă Tu zăboveşti. Şi fie ca bebeluşul să fie folosit spre Gloria Ta. Fie ca Puterea viului Dumnezeu să se odihnească peste copil. Dacă el trăieşte să fie un bărbat, şi Isus zăboveşte, fie ca el să predice Evanghelia. Puterea lui Dumnezeu care i l-a dat mamei şi tatălui lui, fie ca Aceasta niciodată să nu se depărteze de la el.

E-18 Binecuvântează-l pe tăticul şi mama lui. Fie ca ei să fie crescuţi, acest... Fie ca el să crească acest copil în atmosfera Creştină. Ca, toată instruirea umană care ei pot să i-o facă, acest copil să o aibe.

E-19 Acum, micuţule Billy Paul Branham, Junior, eu te predau Dumnezeului Atotputernic, în dedicare, în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-20 Există ceva referitor la bebeluşi, care este, mă gândesc, că este aşa de dulce!

E-21 Îmi amintesc de Loyce, ea a plâns şi îşi frământa mâinile. Ea este foarte emoţionată. Loyce a crescut din mari necazuri, doar o fetiţă de Kentucky care a avut o viaţă cam grea. Şi ea... Într-o seară, Isus i-a apărut, stând în frig. Şi ea a venit, alergând sus spre casă, pe la miezul nopţii, ea şi Billy, după ce ei s-au căsătorit. Şi ei... jos pe marginea canapelei acolo, mi-am pus braţul în jurul ei şi am călăuzit-o la Domnul Isus.

E-22 Ea a vrut copii aşa de mult. Ei au fost căsătoriţi de câţiva ani. Şi venind jos din Yakima într-o zi, ea cumva plângea. Aceasta a fost un... Duhul Sfânt a venit înăuntru şi i-a spus despre o boală feminină care a avut-o ea, a numit motivul pentru care ea nu putea avea copii. Atunci Duhul Sfânt a venit din nou, şi a mustrat boala aceea feminină şi i-a dat binecuvântarea. Eu l-am dedicat chiar acum. Acolo este o...

E-23 Eu am câteva lucruri mici scrise aici, care eu vreau să le spun mai întâi, înainte de a citi textul. Întâi, sunt adunări de viitor, care le-am scris. Aceea este duminica viitoare, dacă va voi Domnul. Eu ştiu că devine cu gheaţă şi-i rău pe drumuri.

E-24 Şi noi avem persoane aici care vin din Georgia, şi Alabama, şi Florida, şi Ohio, şi Illinois. Şi-şi acest grup mic de oameni sunt formaţi de peste tot.

E-25 Unii dintre oameni îmi spun, zic, "Am trecut pe lângă biserica ta acolo jos, Billy, dimineaţa acolo. Acolo sunt numere la maşini de prin toată ţara aici."
Eu spun, "Da."

E-26 Unul aici şi unul acolo, acela-i felul cum cred că va fi Mireasa. "Doi în câmp; şi Eu voi lua unul, şi voi lăsa unul," şi aşa mai departe.
Şi eu-eu nu vreau ca oamenii să conducă pe acele drumuri îngheţate.

E-27 Şi eu ştiu că eu, la fel, căci chiar după Crăciun acum, eu voi¬eu voi pleca, în câmp, cu voia Domnului. Eu am vreo cinsprezece servicii diferite stabilite acum.

E-28 Şi aş vrea să anunţ, pe următoarea duminică, cu voia Domnului, aş vrea să învăţ asupra unui Mesaj foarte remarcabil, pentru mine. Eu am studiat, săptămâna aceasta şi săptămâna anterioară, despre istoria Bibliei. Şi aş vrea să vorbesc despre subiectul de Creştinism Contra Păgânism, sau, ori, Idolatrie; duminica viitoare.

E-29 Şi apoi duminica următoare este ziua Ajunului de Crăciun, duminica următoare; şi duminică, o săptămână, vreau să spun, scuzaţi-mă. Duminică, o săptămână, este ziua Ajunului de Crăciun. Acum dacă anunţ pentru un Mesaj, şi acei, unii dintre prietenii mei scumpi vin din Alabama şi Mississippi şi Georgia, şi din jur în felul acela, copilaşii vor fi descurajaţi cu siguranţă în seara de Crăciun. Şi dacă Domnul pune pe inima mea să aduc Mesajul de Crăciun pentru biserică, atunci voi face, dacă Domnul voieşte, eu promit la fiecare care este în afara oraşului, vedeţi, eu vă trimit banda eu însumi, vedeţi. Astfel voi nu trebuie să vă părăsiţi copilaşii pentru seara de Crăciun, seara de Ajun de Crăciun. Şi apoi eu voi-eu vă voi trimite banda, cu complimentele mele, vedeţi, despre adunare. Şi doar amintiţi¬vă asta.

E-30 Un alt lucru, voi ştiţi, tu-tu nu te poţi aştepta ca fiecare să creadă tot ce spui. Aceasta doar-aceasta doar nu merge în felul acela.

E-31 Am uitat în dimineaţa aceasta, grăbindu-mă repede, ca să ajung aici jos. S-a întâmplat să mă uit sus... Fratele Woods a adus pe soţia mea şi pe aceia jos. Eu-eu m-am uitat sus, şi era aproape timpul să încep serviciul aici jos, ca eu să intru. Şi ei mi¬au spus, Billy m-a chemat seara trecută, şi a zis că ei au vrut ca eu să vin aici în această dimineaţă, să aud aceste procese verbale citite de la ultima şedinţă.

E-32 Eu urma să aduc o istorie, doar să încerc să îndrept ceva ce am zis. Nu contează cât de clar încerci să o faci, totuşi există cineva care nu o pricepe. Este despre altare la biserică. Vedeţi? Cineva a zis, "Fratele Branham nu crede într-un altar în biserică." Eu cred într-un altar în biserică. Vedeţi? Dar altarele nu erau locuri unde oamenii vin să se roage. Acolo nu a fost niciodată o chemare la altar făcută, în vreun timp, în Biblie. Nu există un astfel de lucru.

E-33 Şi eu vreau să vă aduc, o voi face duminica viitoare, în istoria bisericii timpurii, că motivul că acolo nu erau altare în biserică. Deoarece, căzând prosternat la un altar este o formă păgână de închinare, şi nu este o idee Creştină de loc. Acum, eu voi vorbi despre aceea, de asemenea, duminica viitoare. Dar acolo nu erau altare în biserica timpurie, să facă chemare la altar. Acolo nu era nimic decât o cameră goală. Aceea-i tot. Fără crucifix, nici nimic, nimic în cameră decât o podea plată. Oamenii erau Biserica penticostală în zilele timpurii, aşa cum vă voi aduce eu de la mulţi istorici diferiţi, duminica următoare, cu voia Domnului. Şi aş vrea să v-o aduc din Biserica Pelerinilor Timpurii a lui Ironside, şi din Două Babiloane ale lui Hislop, din Părinţii Pre-Niceeni, Conciliul de la Niceea, oh, aşa de multe din ele, scrierile lui Hazeltine despre biserica timpurie, şi diferiţi alţii, voi vedeţi. Să vă arăt că nicăieri...

E-34 Chiar în Irlanda, unde am vizitat, în biserica pe care Catolicii o numesc un sfânt Catolic, Sfântul Patrick, dar nu era absolut nici un strop de istorie nicăieri care să spună asta. Acel Sfânt Patrick nu a fost nimic decât un protestant al bisericii Romane. Acolo nu este nicăieri. Nimeni nu poate produce vreo istorie care va arăta aceea, că el a fost un Catolic. El, a lui, toate din şcolile lui au fost în Irlanda de Nord. Atunci când acest Împărat Catolic a venit în Anglia, el a dat la moarte zece mii din oamenii lui Sfântul Patrick. Şi biserica încă stă acolo astăzi, şcolile lui, toate în Anglia de Nord.

E-35 Şi unde o auziţi zicând, "Sfântul Patrick a alungat toţi şerpii afară din Irlanda," voi ştiţi ce erau, faptele istorice ale acestuia? El a crezut în cincizecime, că a avut Putere să ia şerpi în mână, să ia şerpi. Şi acela-i motivul că s-a zis, a început.

E-36 Şi Petru fiind răstignit, cu capul în jos, în Roma, nu există în martirologie. Şi eu am cercetat pe fiecare, peste tot, şi am citit despre istorici, despre tot ce ştiu, şi nu există nici o Scriptură care a zis că fie Pavel sau Petru să fi fost cândva omorât în Roma. Acestea sunt dogme. Aceasta s-a pornit de către prima biserică Romană, şi nu este Adevărul. Există o mulţime întreagă. Eu voi intra în aceea duminica următoare.

E-37 Apoi un alt lucru despre care am auzit aşa de mult. Cineva mi-a spus, un mare predicator remarcabil, el a zis, "Frate Branham, de ce nu laşi femeile acelea în pace?" El a zis, "Tu ştii, oamenii te consideră ca un profet. De ce nu-i înveţi lucruri înalte spirituale?" Omul acela poate şade prezent. Dacă el este, aş vrea ca să iei aceasta, frate. "De ce nu-i înveţi lucruri înalte spirituale, unde tu te urci, şi să-i laşi să urce acolo; în loc să le spui despre a nu-şi tăia părul, şi felul de îmbrăcăminte să poarte?"

E-38 Dacă tu eşti aici, sau asculţi banda, frate. Dacă eu nu le pot scoate din grădiniţă, cum o să le învăţ eu algebra? Ele nu au decenţa şi moralitatea morală cu ele, ca măcar să-şi lase părul să crească, şi să poarte rochie ca doamnele, cum să le înveţi lucruri spirituale? Vedeţi? Corect. Nu cunosc începutul, nu cunosc ABC¬ul. Şi încerci să le înveţi ceva înalt, le dai o educaţie de facultate, când ele nu-şi cunosc ABC-ul? Lăsaţi-le să înveţe ABC-ul întâi, şi atunci noi vom-noi vom merge înainte la aceea.

E-39 Acum, săptămâna trecută aţi avut un-un om mare aici la amvon, să-mi ia locul. Acela a fost Fratele William Booth¬Clibborn, care este cunoscut, printre toţi predicatorii, a fi prinţul predicatorilor; mare om, mare, mare predicator. În mod deschis, el este unul dintre cei mai buni care există în ţări, oriunde. Omul poate predica Evanghelia în şapte limbi diferite, deci vă puteţi imagina ce este el. Şi el este un predicator al Evangheliei depline.

E-40 El a fost acela care a stat cu mine în dezbaterea aceea, cu acei şapte predicatori ai Bisericii lui Cristos de data aceea. Şi dacă au existat cândva oameni pentru care mi-a părut rău, au fost oamenii aceia după ce el a terminat cu ei. Eu-eu niciodată nu am auzit aşa ceva în viaţa mea. Ei chiar s-au ridicat şi au început să plece. El i-a întâmpinat la uşă, a zis, "Am gândit că voi aţi vrut să vorbiţi despre vindecare Divină?"

E-41 Şi el este aşa de răspicat, totuşi, doar aşa de îngrozitor de răspicat. El doar i-a numit tot ce a putut, la "neştiutori" şi de toate, voi ştiţi. Astfel, el, el este foarte răspicat, şi acela-i singurul lucru despre el. Dacă tu ai condimenta acea cunoştinţă cu ceva dragoste, ar fi diferit, vedeţi. Şi el-el poate fi aici. Da, dar eu-eu o spun dinadins, voi şti ţi, aşa, dacă el ar fi foarte dulce cu aceasta.
Dar, oh, vai, el este un Englez, şi el doar într-adevăr poate deveni aşa de agitat.

E-42 Dar el i-a întâmpinat la uşă, şi şi-a pus degetul în faţa lor, a zis, "Dacă mai săriţi vreodată asupra lui din nou," acela eram eu, a zis, "Eu vă voi expune înaintea publicului, şi eu într-adevăr voi face din voi un grup de măgari," a zis el. Şi eu niciodată nu am auzit de ei de atunci, vedeţi. Da, eu nu-i blamez. Eu aş sta departe, de asemenea. Aha. Da, căci voi niciodată nu aveţi un cuvânt înspre tăiş, în jurul Fratelui Booth.

E-43 Un predicator minunat, om fin, Creştin bun, curat, om moral, din câte ştiu eu ceva despre el, şi l-am cunoscut cu anii. Am ajuns să ascult banda lui, ce v-a predicat, despre cât de sfânt şi înalt este Dumnezeu, şi cum am fost noi născuţi în păcat; şi ce ar putea face vreodată un om care să aducă, să-i poată spune lui Dumnezeu ce să facă. Vedeţi? Şi aceea era într-adevăr foarte minunat.

E-44 Acum, motivul că eu am fost plecat de data aceasta, eu am avut o săptămână de post şi rugăciune, care m-a călăuzit să am o decizie.

E-45 Şi eu am un mic întrerupător aici, ar trebui să fie pe undeva, care cenzurează, cenzurează ce nu am vrut. Oh, aici suntem. Acesta este. Ce eu vreau pe bandă, şi ce voi nu vreţi pe bandă. Deci, fraţilor, dacă banda voastră este puţin încurcată, ei bine, să nu... Voi puteţi tăia partea aceea afară. Acum, dar înăuntru acolo, în felul acela, aşa de mulţi o ia, când Fratele Mercier şi aceia au fost singurii care au putut lua benzi, păi, eu i-aş pune să le cenzureze acolo înainte să le las să meargă. Dar în aceasta, oricine poate să le ia acum, vedeţi, oricine care vrea să le ia poate să le ia. Şi astfel eu-eu trebuie să le cenzurez însumi, de la acest întrerupător chiar aici, ce nu vreau să spun, să las să meargă afară pe benzi.

E-46 Căci, există unele lucruri care vi le pot spune toate aici, care desigur nu aş vrea să iese afară cu oamenii. Căci, lăsaţi-i în pace. Dacă orbul conduce orbul, ei toţi cad în groapă, oricum, vedeţi. Astfel, doar să nu-i ofensaţi. Cum a spus Isus, "Nu-i ofensaţi pe acei Farisei." A zis, "Dacă ei vor ceva, dacă vor ceva bani ca tribut, mergeţi jos şi aruncaţi undiţa în mare, şi prindeţi primul peşte, şi luaţi-i moneda din gură, şi mergeţi şi plătiţi-le." A zis, "Să nu, să nu-i ofensaţi, doar lăsaţi-i în pace."

E-47 Dar în toată viaţa mea, de când am fost un băieţaş, eu am... Domnul întotdeauna mi-a dat viziuni, cu care noi suntem familiarizaţi aici la biserică şi, eu sunt sigur, în ţară unde aceste benzi vor circula de asemenea, despre viziuni. Şi cu această Biblie deschisă înaintea mea, şi înaintea lui Dumnezeu Care eu stau, eu niciodată nu am ştiut de una din ele să greşească. Ele au fost întotdeauna perfecte.

E-48 Şi eu am avut o viziune cu câteva săptămâni în urmă, vreo trei săptămâni acum, marţia aceasta care vine; aceea m-a dus pe genunchi, şi afară în pustie, să postesc şi să mă rog. Şi m-am îmbrăcat (fiindcă este frig) haine groase izolate dedesubt, aşa ca eu... să le folosesc la excursiile de vânătoare, aşa ca să nu îngheţ, pe acolo în peştera mea şi în pădure. Şi m-am dus sus, fără...

E-49 Cineva a zis, "Bine, Frate Branham, te-ai dus sus să cauţi? Tu arfi trebuit să mergi sus să cauţi o viziune de la Domnul."

E-50 Am zis, "Nu, tu nu mergi... Tu nu o faci în felul acela. Tu nu poţi trage nimic din Dumnezeu."

E-51 Vedeţi, acela-i motivul că oamenii continuă să zică, în interviuri, zicând, "Întreabă pe Domnul. Doar stai cu aceasta! Doar stai cu aceasta!"

E-52 Eu am avut un cuvânt de la Domnul să-l duc la Fratele Neville, despre a profeţii peste fiecare care vine pe la acest altar aici. Dumnezeu i-a spus, într-adevăr l-a chemat jos despre aceasta, vedeţi. Să nu faceţi asta, voi îl împingeţi în fire şi atunci veţi avea un profet fals. Vedeţi? Vedeţi, lăsaţi-l să facă întocmai cum Duhul îl călăuzeşte să facă. Vedeţi?

E-53 Să nu, nu încercaţi să trageţi nimic din Dumnezeu, căci voi nu o puteţi face. El va vorbi numai... Ca Balaam, profetul plătit, a zis, "Eu pot vorbi numai ce îmi pune Dumnezeu în gură. Sau altfel, eu nu o pot spune."

E-54 Şi aceea este acelaşi lucru, mie-mi place acest sistem care- 1 au acum, aşa ca eu să pot afla ce, doar ce ar avea Domnul să facem. Aceea este foarte bine.

E-55 Dar Isus s-a dus în pustie, să postească, după ce Duhul Sfânt a venit peste El. "Ioan a mărturisit, văzând Duhul lui Dumnezeu venind peste El." Şi El a fost umplut cu Puterea lui Dumnezeu, Dumnezeu în El, şi atunci El a mers în pustie să postească, după aceea. Nu înainte, ca Duhul Sfânt să vină peste El, ci El a mers şi a postit după ce Duhul Sfânt a venit peste El. Vedeţi?

E-56 Şi acum, în viziune, eu aş putea spune aceasta. Eu am menţionat-o odată. Eu urma să o tai jos de pe bandă, dar eu cred că doar o voi lăsa pe ea. Eu...

E-57 Era în jur de ora trei dimineaţa, eu presupun. Eu m-am sculat, şi m-am uitat unde, în faţa mea, şi eu veneam jos la Iordan. Se părea că eu stăteam pe harta Palestinei, şi veneam în jos la Iordan. Şi se părea că puteam să aud cântarea, "Eu merg jos la Iordan," cineva a cântat-o. Şi aşa cum mă apropiam de râu, m-am uitat înapoi şi am văzut pe ce cale am venit, şi eu eram la două treimi din cale acolo, spre Iordan. Şi m-am uitat peste Iordan, şi am zis, "Oh, laudă lui Dumnezeu, doar de partea cealaltă este unde stau toate promisiunile! Fiecare promisiune stă în Ţara promisă."

E-58 Şi apoi mi-am revenit, şi m-am gândit, "Aş fi putut eu posibil am... se poate că am visat, căci este timpul nopţii?" Vedeţi, o viziune este ceva care tu o vezi cu ochii deschişi, întocmai ca un vis, tu te uiţi chiar la ea. Şi eşti-eşti conştient că stai ca aici pe platformă, şi tu eşti-tu stai aici, dar totuşi tu se pare că eşti într-un vis. Acolo-i... Tu nu o poţi explica, nu este nici o cale să o faci. Vedeţi, aceasta-i lucrarea lui Dumnezeu. Şi căile lui Dumnezeu sunt inexplicabile. Ele trebuie să fie acceptate prin credinţă.

E-59 Apoi aşa cum stau acolo puţin, la o parte de acest scaun, atunci, dintr-o dată, iată că vine iarăşi înapoi. Apoi am ştiut atunci că aceasta era o viziune. Şi apoi când am venit în viziune din nou, se părea că am fost înălţat sus şi şedeam pe o-o şosea, o şosea îngustă, cu ceva frate. Eu nu am ştiut cine era fratele. M¬am uitat în jur, şi am zis, "Acum eu sunt sigur şi ştiu că aceasta este o viziune, Domnul Dumnezeu este aici." Şi se părea că toţi se temeau. Am zis, "De ce le este la toţi aşa de teamă?"

E-60 Şi un glas a venit şi a zis, "Există un astfel de pericol în zilele acestea. Există un lucru mare hidos care-i moarte când vă loveşte."

E-61 Şi am auzit buruienile zdrobite jos, şi m-am uitat, şi aici venea un şarpe monstru uriaş târându-se prin buruieni. M-am gândit, "Acum, ştiind că aceasta este viziune, atunci eu voi vedea ce este acest-acest animal sau fiară." Şi el s-a târât sus pe şosea. Şi imediat ce l-am avut în vedere, am ştiut că era un mamba. Acum, un mamba este un şarpe African, care are cea mai mortală muşcătură dintre toate ce există. Nu există nimic aşa de otrăvitor ca mamba. Şi şarpele, desigur, reprezintă păcat, moarte. Vedeţi? Şi acolo este... Noi avem în această ţară, şarpele cu clopoţei, şi copperhead, şi cottonmouth mocasin, mulţi dintre şerpii aceia, care, dacă eşti cu sănătatea şubredă şi unul te-ar muşca, acesta poate te va ucide, numai dacă nu primeşti vreun fel de ajutor imediat.

E-62 Şi apoi-apoi noi mergem în Africa şi India, şi noi aflăm cobra. Există o cobră neagră, el este un şarpe rău, el are o muşcătură de moarte, de asemenea. Şi acolo este cobra galbenă, care este mult mai departe de el. Şi cobra galbenă, pacientul moare cu o moarte aşa de oribilă, el moare de sufocare. El-el paralizează sistemul respirator. Şi ei-ei nu pot respira, ei doar îşi deschid gura şi gâfâie, şi încearcă să, şi mor în felul acela. Şi acela era felul de şarpe care era doar la o palmă de al prinde pe Billy Paul, când am lovit şarpele, în Africa.

E-63 Şi atunci-atunci vine mamba, el este moarte. Doar când el... El este aşa de rapid tu nu-l poţi vedea. El merge peste vârful buruienilor şi se aruncă cu partea din spate a cozii. Doar, "whoosh," şi este dus! Te loveşte în faţă, de obicei. Se ridică în sus şi loveşte tare. Şi, când el te loveşte, tu doar mai ai câteva răsuflări până eşti terminat. Se întoarce foarte... Nu numai că paralizează, intră în cursul sângelui, ia nervii, totul, tu doar mori chiar în câteva secunde. Acei băieţi băştinaşi şi băieţi urmăritori, voi puteţi spune, "rnamba," şi ei îşi vor lovi capetele împreună, strigă, căci este-este moarte doar în câteva secunde, vedeţi, când unul te loveşte.

E-64 Şi aici era el, pe şosea. M-am gândit, "Ei bine, aceasta este." Astfel m-am uitat la el. Şi el se uita mânios la mine, şi şi-a lins limba, şi aici a venit. Dar când a ajuns chiar aproape de mine... El alerga sus repede, şi apoi devenea din ce în ce mai încet, şi doar tremura şi s-a oprit, şi atunci ceva îl ţinea departe. El nu mă putea muşca. Şi el se întorcea în jur de partea cealaltă, şi a încercat să se apropie din partea aceasta. Şi el mergea înapoi şi lua un start, şi şuiera chiar spre mine, devenea din ce în ce mai încet, şi apoi la o oprire, şi apoi se scutura în acel fel şi se mişca înapoi. El nu mă putea lovi.

E-65 Apoi el s-a întors şi s-a uitat la prietenul meu, şi a plecat departe după prietenul meu. Şi l-am văzut pe prietenul meu doar sărind sus în aer, şi peste el şi peste el şi peste el, încercând, şi lucrul lovea spre el. M-am gândit, "Oh, dacă acesta îl loveşte vreodată, va fi o moarte instantanee." Nu-i de mirare că fiecare este aşa de speriat, căci când acest lucru te loveşte este o moarte instantanee." Şi-şi el doar lovea spre el în felul acela, şi eu mi¬am aruncat mâinile în sus, am zis, "O Dumnezeule, ai milă de fratele meu!" Am zis, "Dacă şarpele acela îl loveşte odată, îl va omorî."

E-66 Şi chiar atunci şarpele s-a întors la mine când am zis aceea, şi s-a uitat la mine din nou. Şi un Glas a venit de deasupra mea, şi a zis, "Ţi s-a dat putere să-l legi, pe cel mai rău, sau oricare."
Şi am zis, "Bine, Dumnezeule, ce trebuie să fac?"

E-67 El a zis, "Există un singur lucru ce trebuie să faci, tu trebuie să fii mai sincer. Vezi, tu trebuie să fii mai sincer."

E-68 Am zis, "Bine, Dumnezeule, iartă-mă pentru nesinceritatea mea, şi lasă-mă să am sinceritate." Şi când mi-am ridicat mâinile spre El din nou, acolo era un mare Ceva care a venit peste mine, doar m-a înălţat, se părea că tot trupul meu a fost încărcat cu Ceva.

E-69 Şi m-am uitat la şarpe. Şi atunci el a pornit spre mine, şi el nu o putea face, chiar. Şi am zis, "Satan, în Numele Domnului Isus Cristos, eu te leg." Şi şarpele, un fum albastru a ieşit din el, şi el s-a încolăcit şi a făcut semnul acela ca un S, S mare făcut invers, un semn şi. [& - Ed.] Şi înseamnă "leagă-l pe acesta sau orice de sub el," căci el a fost cel mai rău. Fum albastru a ieşit din el, şi coada lui s-a sugrumat pe sine la moarte în jurul capului lui, când el a făcut acest S invers, acela şi semnul (ca o conjuncţie, vedeţi) la sugrumat de moarte. Şi fratele a fost liber.

E-70 Şi eu am mers acolo şi l-am zdrobit. Am zis, "Acum eu trebuie să aflu despre aceasta, pentru că este o viziune." Şi eu am lovit pe-pe acel lucru, şi el s-a transformat aşa, arăta ca un mâner, un mâner de pahar pe un ulcior, şi doar l-a făcut cristal solid. Şi am zis, "Gândiţi-vă la aceea, ce repede! Acel fum albastru era viaţă. Şi totul l-a părăsit, toate elementele, şi este transformat în sticlă."

E-71 Şi chiar atunci un Glas a venit din nou, şi a zis, "Tu poţi să- 1 dezlegi, de asemenea."

E-72 Aşa că am zis, "Atunci, Satan, ca eu să pot şti, eu te dezleg." Şi când s-a făcut, el a început să vină din nou la viaţă, unduindu-se. Şi am zis, "Eu te leg înapoi, în Numele lui Isus Cristos." Şi când s-a făcut, fumul a ieşit din el din nou, şi el s-a sugrumat drept înapoi din nou şi s-a transformat în cristal.

E-73 Şi atunci când el a făcut aşa, Glasul acela a zis, "Acum tu trebuie să fii mai sincer decât cum eşti, să faci aceasta." Atunci aceasta m-a părăsit, şi eu stăteam în cameră.

E-74 După câteva momente, am auzit un ceas pornind, şi soţia mea s-a... se scula. Copiii, voi ştiţi cum este, eu presupun, la casa voastră, unul, "Ce voi purta astăzi, mamă? Unde, unde îmi sunt cărţile? Şi ce am făcut eu?" Voi ştiţi. Voi, întocmai ca orice casă, voi nu vă puteţi auzi gândind, cu greu, căci ei toţi încearcă să se pregătească deodată.

E-75 Şi-şi astfel eu m-am strecurat în camera de zi, şi m-am pus pe genunchi, şi am zis, "Doamne Isuse, eu nu ştiu aceste lucruri. Şi ce trebuie eu să fac? Şi copiii mă vor chema să-i duc la şcoală în câteva momente. Ce trebuie să fac?" Şi m-am uitat în jur, şi Biblia mea stătea acolo, şi am zis, "Doamne, dacă Tu mă vei ierta..." Eu nu cred în a deschide doar Scriptura, şi a lua ceva din Biblie şi să zică aceea, dar, există timpuri când Dumnezeu vă poate mângâia printr-un astfel de lucru. Şi am zis, "Doamne, în acest caz de urgenţă chiar acum, înainte ca Duhul Tău să plece. Şi eu-eu nu ştiu ce să fac. Copiii vor fi o oră, încă, înainte de a pleca. Vrei Tu doar să-mi arăţi? Dacă aceea era ceva care Tu încerci să aduci la mine, Tată Ceresc, atunci lasă-mă să ştiu."

E-76 Şi am luat această Biblie şi doar am deschis-o aşa, şi degetul meu era la 1 Corinteni, al 5-lea capitol, al 8-lea verset, când ceva se citeşte ceva în felul acesta. "Când voi veniţi..." Eu îmi planificam să iau un post, pentru Domnul. Eu i-am spus Lui că mă voi duce afară să postesc. A zis, "Când veniţi la acest ospăţ..." Care, un post în trup este un ospăţ cu Domnul. Noi ştim asta. "Astfel când voi veniţi la acest ospăţ, să nu veniţi cu aluatul vechi sau aluatul răutăţii, şi aşa mai departe; ci să veniţi cu pâinea nedospită a sincerităţii şi a adevărului," tocmai exact ce mi-a spus El în viziune. "Veniţi... "Dumnezeu este Judecătorul meu solemn. "Veniţi cu pâinea nedospită a sincerităţii şi a adevărului," acela este Cuvântul. Atunci am văzut ce a vrut El să spună. Aşa cum El...

E-77 Cu ani în urmă, când am văzut Biblia venind jos, eu o am scrisă chiar aici, venind jos; şi o mână a venit din Cer şi a indicat jos spre Iosua, şi a citit primele nouă versete, şi s-a oprit acolo. Acela-i, Iosua venind în pustie, dar niciodată nu a făcut... el era gata să ... Când el s-a apropiat de Iordan, Dumnezeu l-a chemat afară, a zis, "Astăzi Eu voi începe să te măresc înaintea poporului." Şi atunci el a trecut copiii lui Israel dincolo de Iordan, la ţara unde ... le-a dat, le-a împărţit, ţara promisă.

E-78 Am mers la pădure, şi m-am rugat şi m-am rugat, şi am postit. Şi, acum, am mers înapoi la pomul acela unde am întâlnit, unde au fost veveriţele acelea, de care noi am auzit în alte Mesaje, vedeţi, unde erau veveriţele acelea. Şi stând acolo, pe la ora trei sau patru dimineaţa, după ce am bâjbâit printre arbuşti cu ce lumină puteam să văd, să ajung la pomul acela, venind devreme căci am fost călăuzit acolo. Şi atunci l-am întâlnit pe El. Dumnezeule, ajută-mă să trăiesc totdeauna devotat!

E-79 Eu îmi voi citi textul acum. Eu am luat pentru un text în această dimineaţă, l-am scris aici jos pe undeva (oh, iată-l aici), Iosua, în Cartea lui Iosua, al 10-lea capitol. Către voi care urmează să citiţi după mine, sau, al 10-lea capitol şi al 12-lea verset. Şi eu am doar o oră.

E-80 Şi apoi, mă gândesc, eu nu sunt sigur, dar eu cred că Billy a zis că el a dat cartonaşe de rugăciune în această dimineaţă. A zis, "Nu erau prea mulţi, ci doar câţiva oameni au vrut să se facă rugăciune pentru ei." Şi oricare aveţi cartonaşe de rugăciune, ridicaţi-vă mâna acum. Aşa este. Ei bine, în ordine, este bine. În ordine.
Acum al 12-lea verset din al 10-lea capitol din Iosua.

E-81 Şi acum, amintiţi-vă acum, în viitor, duminica următoare aş vrea să vorbesc despre Creştinism Contra Idolatrie. Şi atunci eu vă voi spune de atunci, despre dacă Domnul ne călăuzeşte înainte pentru mesajul de Crăciun, sau nu. Se pare că eu am un mesaj pe inima mea pentru popor, la Crăciun. Şi atunci eu vă voi spune de atunci.

E-82 Acum începând să citim la al 12-lea verset din capitolul al 10-lea din Iosua.
Atunci Iosua a vorbit DOMNULUI în ziua când DOMNUL i-a dat pe Amoriţi înaintea copiilor lui Israel, şi el a zis în faţa lui Israel, Soare, stai liniştit deasupra Gabaonului; şi... Lună, în valea Aialonului.
Şi soarele a stat pe loc, şi luna a stat, până când poporul s-a răzbunat pe vrăjmaşii lor. Lucrul acesta nu este scris în Cartea lui Iasher? Astfel soarele a stat pe loc în mijlocul cerului, şi nu s-a grăbit să apună aproape o zi întreagă. (Ascultaţi acum.)
Nici nu a mai fost o zi ca aceea mai înainte... sau după ea, când DOMNUL să fi ascultat glasul unui om: căci DOMNUL a luptat pentru Israel.
Şi Iosua s-a întors, şi tot Israelul cu el, în tabără la Ghilgal.

E-83 Fie ca Dumnezeu să adauge binecuvântările Lui la Cuvântul Lui. Acum eu doresc, dacă va fi voia Domnului, ca voi să zăboviţi cu mine pentru câteva minute. Eu vreau să iau un subiect, straniu, ciudat; despre citirea unei astfel de Scripturi. Aş vrea atenţia voastră şi-şi rugăciunea în timpul acestui timp. Aş vrea să iau subiectul, dintr-un cuvânt: Paradox.

E-84 Şi, întâi, mi-ar place să explic poate ce este un paradox. În dicţionarul Webster, zice că un paradox înseamnă "ceva care este incredibil, dar adevărat." Acela este un paradox. Ceva care este aproape complet iraţional, nu putea fi aşa dar totuşi este, acela¬i un paradox. Acum aş vrea să zăbovesc câteva minute pe aceste cuvinte, un paradox.

E-85 Acum noi avem multe lucruri la care ne-am putea referi ca paradox. Un lucru la care mi-ar place să mă refer, este, această lume însăşi este un paradox. Starea ei este un paradox.

E-86 Seara trecută eu vorbeam cu fiica mea, Rebekah, care este la liceu. Şi eu studiam aici în Scriptură, şi-şi îi spuneam despre citirea acestui-acestui verset de aici. Şi ea a zis, "Tati, Iosua de fapt a oprit lumea, nu-i aşa?"
Am zis, "Eu nu ştiu ce a oprit el. El a oprit soarele."

E-87 Ea a zis, "El nu a putut opri soarele, căci soarele nu călătoreşte."

E-88 Am zis, "Reflectarea lui străbate peste pământ, totuşi, şi el a oprit aceea."
Ea a zis, "Bine, atunci Dumnezeu a oprit lumea."

E-89 Am zis, "Atunci, pentru agnostici, ce se întâmplă dacă lumea s-ar întâmpla să se oprească şi să-şi piardă gravitaţia? El va plonja prin spaţiu ca o-o stea, şi proiectile din el vor cădea la o sută de miliarde de ani în spaţiu."

E-90 Dar Biblia a zis că, "Soarele s-a oprit, şi a stat la locul lui pentru o zi întreagă." Eu o cred. Eu o cred. Este iraţional şi incredibil, dar este Adevărul.

E-91 Te rog spune-mi atunci, care este partea de sus a lumii, Polul Nord sau Polul Sud? De unde ştii, dacă tu eşti în spaţiu? Voi ziceţi, "Polul Sud este jos, sub noi." Ei cred că Polul Nord este jos, sub ei. Vedeţi?

E-92 El stă într-un spaţiu, într-un cerc mic de aer, aşa cum se învârte cu vreo mie şi ceva de mile pe oră. Căci, există douăzeci şi patru sau douăzeci şi cinci de mii de mile în jurul lui, şi el se învârte în jur în douăzeci şi patru de ore, astfel îl face să meargă mai bine de o mie de mile pe oră, călătorind în jur. Şi el niciodată nu greşeşte, lovind exact. Unde este-unde este pe ecuator, unde el merge în jur, el niciodată nu pierde un minut; perfect la timp, stând în aer. Dacă acela nu este un paradox, eu nu ştiu care este unul. Cum că sunt toate sistemele cereşti, cum sunt ele aşa la timp, aşa de perfect; încât aceea, în anii care vor veni, douăzeci şi treizeci de ani de acum, ştiinţa poate vedea venirea eclipsei de soare şi de lună, trecând. Şi vă poate spune, până la moment, când ele vor trece şi când va începe eclipsa.

E-93 Nu contează cât de fin este un ceas care-l avem noi, unul de precizia... Eu am unul aici care mi-a fost dat în Elveţia, ca un cadou, când am fost acolo. Valoarea este aproape trei sute de dolari, în bani Americani. Acela mi-a fost dat. Nu există o săptămână fără să trebuiască să fie fixat din nou; toate ceasurile, nimic ce poate face omul este aşa de perfect. Acesta va, în câţiva ani, se va uza şi va fi dus. Şi se învecheşte, se face mai rău tot timpul. Rubinele se vor uza. Acurateţea lui îl va părăsi. Nu este nimc acolo ce poate fi pus sau fixat de om, sau cioplit de om, care poate rămâne perfect.

E-94 Dar această lume stă perfect! Cine o controlează? Bine, voi ziceţi, "Eu nu ştiu ce o controlează, ce o ţine în locul ei." Acesta într-adevăr este un paradox. Acesta-i, voi nu puteţi descrie cum o face Dumnezeu, dar El o face. Deci, acela-i lucrul principal, că El o face. Şi noi ştim că este aşa.

E-95 Este incredibil cum că voi puteţi roti o minge în aer, ea nu va face o revoluţie completă în acelaşi loc.

E-96 Eu mă gândeam, aici cu un timp în urmă, când am fost în deşert. Şi unul dintre aceşti cactuşi mici săritori care acizii din sângele vostru îi vor atrage chiar la voi, unul dintre inşii aceia a sărit pe mine. Şi tu nu-l poţi scoate jos, tu trebuie să iei ceva şi să-l razi jos. Şi el are scăieţi mici pe el. Şi nu contează cât de bine ascuţi un ac, un ac va fi tocit la capăt; o ascuţire perfectă a unui ac va fi aşa de perfectă cât puteţi să-l faceţi, el va fi tocit, faţă de unul dintre acei cactuşi săritori. Şi totuşi acesta este o frunză, însăşi, rulată strâns. Cum poate fi că natura poate să răsucească o frunză mai strânsă şi mai ascuţită, la punct, decât o maşină fină poate să ascută unul? Şi, totuşi, drept jos la capătul acelui punct sunt scăieţi mici ca un cârlig de pescuit, în felul acela, scăieţi mici să-l ţină, să-l ţină înăuntru aşa cum merge. Oh, un paradox, corect, pentru ştiinţă. Este incredibil, dar este adevărat.

E-97 Aş vrea ca cineva să explice aceasta. Eu nu v-aş putea spune exact milele, sau câte mile zice ştiinţa că este luna de pământ. Dar cum poate luna aceea, aş spune eu, să stea la milioane şi milioane de mile depărtare de pământ, şi încă să controleze fluxul acela al mării. Ce face aceasta? Cum se poate face? Este un paradox, dar totuşi noi privim şi vedem că se face. Aceasta se întâmplă. Luna contolează fluxurile. Când luna se clatină afară în acest fel, de la pământ, fluxul merge cu ea. Şi Dumnezeu a pus luna peste fluxuri, şi a stabilit graniţele. Şi ele nu pot trece graniţa aceea unde Dumnezeu a tras o linie, şi a zis, "Vezi, tu poţi veni aşa de aproape, dar tu nu poţi lua restul, căci Eu pun o gardă peste tine."

E-98 Luna aceea, milioane de mile de la pământ, cheamă spre marea aceea, şi îi stabileşte graniţele şi o controlează. Incredibil! Ce este pe luna aceea? Când, doar câteva mile depărtare de pământ, toată gravitaţia, tot aerul, orice altceva, pleacă, merge afară în spaţiu unde nici măcar nu există aer, pentru milioane şi milioane şi milioane de mile înmulţite. Şi, totuşi, ea o controlează! Zice, "Tu poţi merge aşa de departe, dar tu nu poţi merge mai departe, căci eu sunt paznicul lui Dumnezeu. Eu sunt paza care stă aici, şi tu nu poţi trece aceste graniţe." Explicaţi aceea. Acela-i un paradox, cum că Dumnezeu face aceea, dar totuşi El o face. Aceasta nu se poate explica.

E-99 Noi avem timp de iarnă, zăpadă pe pământ, frig, pământul îngheaţă. O sămânţă mică, şi în sămânţa aceea mică este un germen de viaţă, şi acea sămânţă mică va îngheţa şi se sparge, şi miezul iese afară din ea. Şi germenul acela de viaţă va sta în ţărână, într-o foaie îngheţată de gheaţă care ar omorî orice viaţă. Cum este păstrată, şi apoi vine din nou în timpul primăverii? Nu am putea explica asta, am putea noi? Este un paradox.

E-100 Noi luăm Evrei, capitolul al 11-lea şi versetul al 3-lea, noi înţelegem acolo că Biblia spune, Pavel vorbea, că, "Lumea a fost formată şi alcătuită prin Cuvântul lui Dumnezeu," un paradox, că un-un Cuvânt poate vorbi şi din Cuvântul acela să-să formeze lucruri materiale, "Aşa încât lucrurile care se văd au fost făcute din lucruri care nu se văd." Lucrurile care le vedem, au fost Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu. Pământul este Cuvântul lui Dumnezeu. Pomii sunt un Cuvânt al lui Dumnezeu. De ce să ne temem să ne încredem în Acela care a dat un astfel de Cuvânt, cu aşa Putere şi autoritate? De ce să ne fie frică să luăm Cuvântul la noi înşine şi să-L aplicăm la noi înşine? Aceasta arată unde noi am căzut, în necredinţă. Cuvântul, Cuvântul lui Dumnezeu, un paradox! Cu adevărat un paradox, Cuvântul lui Dumnezeu.

E-101 De asemenea, mi-ar place să arăt un paradox chiar repede, şi acela-i când Dumnezeu l-a chemat pe Abraham şi i-a spus, când el era în vârstă de o sută de ani; şi Sara de nouăzeci, de patruzeci de ani a trecut timpul de menopauză pentru ea. Şi Abraham, a cărui viaţă era aproape ca moartă; şi Sara, care a fost stearpă de la început, şi pântecele ei aproape ca mort. Şi totuşi Dumnezeu a zis că El va aduce, prin ei, un copil. Acela-i un paradox. Întrebaţi doctorul dacă o femeie, în vârstă de o sută de ani, poate creşte un copil, să aibe un copil. Este imposibil, este incredibil, dar ea a avut căci Dumnezeu a zis că ea o va face.

E-102 Este un lucru incredibil, să te gândeşti că un om poate sta cu spatele întors la un cort, un străin cu praf pe hainele Lui, şi să-i spună unei femei, cine era în spatele cortului, şi despre ce gândea ea. Un paradox, incredibil, dar totuşi este adevărat.

E-103 Era incredibil, când Abraham l-a dus pe Isaac pe vârful muntelui, singurul lui fiu născut, şi l-a dus sus pe vârful muntelui, să-l ofere ca o jertfă. Şi când el a ajuns în vârful muntelui, şi l-a pus pe Isaac pe lemne, şi a fost gata să-i ia viaţa. Şi când el venea în jos cu mâna, Ceva i-a apucat mâna! Şi acolo era un berbec agăţat de coarnele lui, în pustie, pe vârful muntelui. Un paradox! De unde a venit berbecul? Cum a putut fi la o sută de mile de civilizaţie, fără să fie omorât; cu lei şi¬şi şacali, şi câini sălbatici şi fiare, şi lucruri? De unde a venit el? Cum a ajuns el acolo, şi sus pe vârful muntelui unde nu este apă? De ce nu a fost el acolo când a adunat pietrele? El i-a chemat numele Jehovah-jireh, "Domnul a rânduit Însuşi o jertfă." Incredibil dar totuşi este aşa de adevărat, căci El este Jehovah-jireh. Lucruri incredibile pentru cunoştinţa şi ştiinţa noastră, dar totuşi este adevărat! Un mare paradox!

E-104 A fost un paradox, şi va fi, când Isus, Marcu 11:22, 23, când El a zis, "Dacă ziceţi acestui munte, 'Mută-te,' şi nu vă îndoiţi în inima voastră, ci credeţi că ceea ce aţi zis se va împlini, voi puteţi avea ceea ce aţi zis." Este incredibil, dar este adevărat. Acesta-i un paradox.

E-105 Pot să mă opresc aici să zic, acolo în pădurea aceea, şezând lângă copacul acela în acea dimineaţă, nu erau veveriţe în pădure, dar când un Glas a vorbit şi a zis, "Spune unde vor fi ele"!

E-106 Şi acolo, aşa să mă ajute, dacă eu mor înainte de a termina acest mesaj, indicând cu degetul meu spre o ramură goală, un nuc, am zis, "El va sta chiar acolo," şi acolo a fost! Incredibil, dar adevărat!
El a zis, "Unde v-a fi următoarea?"

E-107 Am zis, "Acolo în grămada aceea de verdeaţă," şi nu mi-am luat degetul jos până când a fost acolo!
"Unde v-a fi următoarea?"

E-108 "Pe butucul acela pe câmpul acela." Şi acolo era! Este incredibil.

E-109 Am întrebat-o pe soţia mea, cealaltă dimineaţă. Am zis, "Dragă, mi-am pierdut simţurile? Devin eu un nebun? Ce se petrece cu mine? De ce spun eu lucrurile care le spun? De ce fac lucrurile pe care le fac? Ce mă face?" Eu iubesc oamenii, şi totuşi doar îi sfâşii. Şi eu postesc şi mă rog să scap de aceasta; şi cu cât postesc şi mă rog mai mult, devine mai rău. Incredibil, dar este adevărat! Este adevărat.

E-110 Am văzut o femeie ridicându-şi mâna chiar atunci, înapoi în clădire, lăudând pe Domnul. Aceasta era Hattie Wright, şezând acolo jos. Când, ea avea doi băieţi, dacă ei mă vor scuza că zic aceasta, renegaţi, băieţi din lume. Acea femeie mică şezând acolo în ziua aceea, o văduvă. Şi am zis, "Hattie, Domnul Dumnezeu... tu ai zis lucrul corect. El a rânduit acele veveriţe. El este Jehovah-jireh."

E-111 Ea a zis, "Acela nu este nimic decât adevărul lui Dumnezeu!" Oh, ea a zis lucrul corect! Se pare incredibil ca o fiinţă umană să poată vorbi un cuvânt...

E-112 Aşa cum Fratele Booth v-a spus. Aşa de murdari şi întinaţi cum suntem noi, Cine este Acela care stă acolo în spate dincolo de lună şi stele, şi tot spaţiul şi timpul şi Eternitatea? Aşa cum chiar Booth a zis-o, şi eu am citit acelaşi lucru zilele trecute, citind Irineus, căci chiar şi Îngerii sunt murdari in privirea Lui. Cine suntem noi?

E-113 Dar o femeie a spus lucrul corect, care cheamă inima lui Iehova! A zis, "Întreab-o ce vrea ea, şi atunci dăi-1." Amin. Incredibil, dar adevărat! Chiar aici acum şi în privirea noastră este dovada vizibilă, ea a cerut pentru sufletele băieţilor ei să fie Creştini. Dumnezeu i-a dat dorinţa ei. Incredibil! Acela a fost mai mult un miracol decât vindecarea unei persoane bolnave. Aceea este a schimba viaţa unui om, sufletul lui, trupul, şi tot ce este el. Aceasta i-a schimbat alcătuirea. Incredibil, dar adevărat! Acesta era un paradox. Noi îl vedem pretutindeni.

E-114 Paradox în timpul lui Noe. Când, Noe, un om, doar un om obişnuit, el a devenit un profet, sau a fost un profet al Domnului, poate fermier. Dumnezeu i-a spus, "Pregăteşte-te pentru o ploaie care va veni din Cer," când acolo nu era ploaie. Niciodată nu a fost ploaie. Nu există cale să vină ploaia acolo sus. Niciodată nu a plouat pe pământ. Nu erau mări, nu erau ape, dar totuşi Dumnezeu i-a spus să facă o corabie pentru salvarea casei lui. Şi Dumnezeu a adus ploaia jos! Acesta era un paradox.Neştiinţific, dar (ce?) acesta era un paradox, oricum. Da.

E-115 A fost un paradox când copiii Evrei care au decis că ei vor sta cu Cuvântul lui Dumnezeu, indiferent de ce se întâmplă, că regele a făcut cuptorul de şapte ori mai fierbinte decât cum a fost vreodată încălzit, şi i-a aruncat pe oamenii aceia înăuntru. Când, căldura intensă a-a cuptorului a omorât pe oamenii care s-au apropiat pe pasarelă cu ei, la gura cuptorului; ei au murit. Dar totuşi acei oameni au umblat în cuptorul acela poate pentru trei ore. Acolo nu ar mai fi fost nici praful din ei, pentru că viaţa umană care era în ei ar fi pierit. Dacă a făcut o viaţă umană să piară, prin a se apropia de acesta, ce i-ar face la o altă viaţă umană? Dar ei i-au aruncat acolo înăuntru, şi să zicem trei ore, poate au fost cinci.

E-116 El poate a mers şi a avut masa de prânz. şi a venit înapoi, a zis, "Deschide uşa cuptorului. Acolo nu ar mai fi rămas nici praful din inşii aceia!" Dar când el a deschis uşa, acolo erau ei, nevătămaţi, umblând în jur în foc. Incredibil, dar adevărat! De ce? El a zis, "Câţi aţi pus înăuntru?"
Ei au zis, "Noi am pus trei înăuntru."

E-117 El a zis, "Eu văd patru." Aceea este ce a făcut paradoxul. "Şi acel Unul arată ca fiul zeilor." El nu era un fiu al zeilor; El era Fiul lui Dumnezeu! Ei erau păgâni. Oh, Dumnezeu în marele Lui Cuvânt!

E-118 A venit un timp când armata lui Dumnezeu a devenit laşă şi s-a temut de un om, şi a stat pe coasta unui deal. Când ei au lăsat un om care era de trei ori mărimea oricăruia din ai lor, stătea afară pe coasta unui deal, şi a zis, "Acum voi vă încredeţi într-un Dumnezeu real, voi ziceţi. Unul dintre voi băieţilor veniţi afară şi luptaţi cu mine, şi noi nu vom-noi nu vom avea nici o vărsare de sânge." Duşmanii lui Dumnezeu au împins biserica lui Dumnezeu către coasta dealului, şi ei o luau! Ei se temeau. Ei erau laşi.

E-119 Şi în tabără a venit un ins mititel, o piele mică de oaie înfăşurată în jurul lui, o haină de cioban; cel mai mic om din toată armata, şi nici nu era un soldat. Dar acesta era un paradox, când Dumnezeu a luat acel singur om, acel ins mic nepreocupat. Biblia a zis că el era roşcat. Acel omuleţ a pus toată armata, duşmanul, să se lupte! Acela era un paradox. Se părea că Dumnezeu ar fi dat acelei mari, armate în marş suficient curaj să meargă să lupte. Ei erau slujitorii lui Dumnezeu, de ce nu se duc să lupte bătălia lui Dumnezeu? Acela-i duşmanul lui Dumnezeu, luaţi-l! Se pare că El le-ar fi dat curaj. Dar Dumnezeu a luat o persoană mică.

E-120 Şi amintiţi-vă, un alt paradox, el nu a luat o sabie. Saul a încercat să-i pună armura lui pe el, a încercat să-i pună o sabie în mână. Sărmanul ins mic nu o putea ţine sus. Şi el a luat o praştie, o gumă mică sau o piele mică, cu două bucăţi de aţă înfăşurate pe ea. Şi el a învins toată armata duşmanului, şi i-a pus pe fugă. Acesta era un paradox, cum că băieţelul acela a putut pune o armată pe fugă.

E-121 Este un paradox. Sigur. Dumnezeu o face. El doar este plin de ele. Sigur, El este. Aceea este ce face El. Aceea este calea Lui de-a o face. Da, domnule. Acesta era un paradox.

E-122 Când Egiptul a avut o armată mare care ei o aveau, toată lumea a fost biruită. Ei au avut fiecare naţiune sub mâinile lor. Şi când Dumnezeu a decis să distrugă armata aceea, să distrugă naţiunea aceea, se părea că El ar fi ridicat ceva armată Amorită, sau vreo armată mare pe undeva, şi i-ar fi trimis acolo jos cu echipament mai bun; sau să pună o consolidare din toate denominaţiunile împreună, să meargă jos şi să lupte, împreună, aşa ca el să obţină cooperarea deplină. Dar, Dumnezeu a folosit un paradox! El a luat un om bătrân, în vârstă de optzeci de ani, şi nu i-a pus o sabie în mână, ci un băţ vechi strâmb, care a scufundat Egiptul în fundul mării moarte. Incredibil, ce poate face Dumnezeu, dar acela-i felul cum o face El. El foloseşte paradoxuri să o facă. Vedeţi, El îl aduce la un paradox, un toiag strâmb al unui păstor în loc de o armată mărşăluind, să învingă o-o naţiune care stăpânea lumea.

E-123 Oh, singurul lucru după care aşteaptă Dumnezeu acum, eu cred. Rusia nu înseamnă nimic pentru Dumnezeu. El vrea să ia un om. El nu trebuie să aibe organizaţii mari. El nu trebuie să aibe denominaţiuni mari. El vrea să ia un om la care El poate să înfăşoare Duhul Lui în el! Aceea va spune restul, acolo va fi un alt paradox; până când El poate lua pe cineva complet predat, care va face aceea. Acela-i felul cum îşi face Dumnezeu lucrarea Lui, El foloseşte paradox.

E-124 A fost un paradox când un soldat mare al... al lui Dumnezeu, cu numele de Iosafat, a stat la porţi, cu un om decăzut cu numele de Ahab, şi a zis, "Înainte ca noi să mergem la această bătălie, nu este un lucru bun ca să consultăm pe Domnul?" Acum, dacă inima acelui om este flămândă, să cunoască voia lui Dumnezeu, acolo trebuie să fie o voie a lui Dumnezeu pe undeva.

E-125 Nu întotdeauna este siguranţă în mulţimea sfetnicilor. Ahab zice, "Eu am toţi predicatorii mei. Ei toţi sunt profeţi. Eu îi voi chema aici sus. Şi tu ştii, dacă eu aduc afară patru sute de profeţi, noi vom afla Cuvântul Domnului." Nu întotdeauna afli, nu întotdeauna.

E-126 Dacă nu este cu Cuvântul, atunci staţi la o parte dela aceasta. Mie nu-mi pasă câţi sunt acolo. Staţi cu Cuvântul acela! Dumnezeu nu poate lua Cuvântul acela înapoi.

E-127 Acum, el i-a adus pe toţi acolo, şi ei toţi au profeţit într-un acord, că, "Domnul este cu ei. Suiţi-vă!"

E-128 Dar totuşi acolo era ceva care nu era în regulă. Şi acel om al lui Dumnezeu a ştiut că nu era în regulă. El a zis, "Nu mai ai încă unul? Doar încă unul, pe undeva?"
"Oh," a zis, "noi avem unul, dar eu îl urăsc." A zis, "Să nu spună regele aşa."

E-129 Dumnezeu a ales un băiat analfabet, un mic renegat al naţiunii, unul dispreţuit şi respins, să aducă mesajul Lui la cei cu inima flămândă. În loc ca toate denominaţiunile împreună să vorbească într-un acord în unitate, Dumnezeu a adus o persoană. Un paradox, dar omul avea Adevărul. Şi a dovedit a fi Adevărul, căci el era cu Cuvântul. Acesta era un paradox, exact.

E-130 Acum voi ziceţi, "Tu vrei să spui că eşti în dezacord cu toată aceasta şi aceea şi aceea?" Dacă aceasta nu este cu Cuvântul, eu nu sunt de acord cu ea. Aşa este. Cuvântul lui Dumnezeu nu va greşi niciodată.

E-131 Vorbind cu un preot, nu cu mult în urmă, el a zis, "Dl. Branham, tu încerci să argumentezi un punct din Biblie." A zis, "Noi credem biserica, nimic decât atât. Noi credem biserica, ce spune biserica. Dumnezeu este în biserica Lui."

E-132 Am zis, "Dumnezeu este în Cuvântul Lui. Şi El este Cuvântul." Aşa este, Cuvântul!

E-133 Acela-i motivul că Mica a luat Cuvântul. Şi Dumnezeu a folosit un paradox să facă fiecare denominaţiune de ruşine, şi a adus la împlinire Cuvântul slujitorului lui Dumnezeu; un om, dispreţuit, respins, urât! Ce? Urât de propriul lui popor. Acum, el nu era un comunist, sau el nu a fost altceva. Să zicem că el a fost penticostal, şi grupurile Penticostale l-au urât. Lor nu le-a plăcut de el. Ei nu au avut nimic de-a face cu el. Dar el avea Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu a făcut un paradox din aceasta.

E-134 "De ce să nu facă El, dacă toţi aceşti alţi inşi sunt profeţi şi lucrători, şi aşa mai departe, de ce nu poate, în tot acest grup mare întreg, să decidă ceva mai bun decât o persoană? Pare neraţional ca Dumnezeu să facă doar Cuvântul unui om corect, decât al celorlalţi din ei."

E-135 Deoarece, cuvântul acelui om era Cuvântul lui Dumnezeu. Acela-i motivul că Dumnezeu a adus lucrul la împlinire, deoarece omul era cu Cuvântul lui Dumnezeu. Ceilalţi profeţeau o minciună. Da, era un paradox când Dumnezeu a luat Cuvântul unui om mic, şi l-a făcut adevărat, deoarece era Cuvântul Lui. Dumnezeu trebuie să stea lângă Cuvântul Lui, nu cuvântul consiliului. Dar, Cuvântul lui Dumnezeu, alături de acela stă El.

E-136 El l-a luat pe Mica în loc de o şcoală de predicatori bine instruiţi, oameni renumiţi. Nimic împotriva lor, ei erau oameni mari. Ei erau oameni care nu au crezut în alt Dumnezeu, ei au crezut în acelaşi Dumnezeu în care a crezut Mica. Dar ei au acţionat ca şi cum ar fi crezut în El, dar nu-i luau Cuvântul Lui. Deoarece, ei au vrut să fie populari. Ei au vrut să afle favor cu regele. Şi orbirea lor a trecut cu vederea adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu. Cum putea Dumnezeu să binecuvânteze ceea ce a blestemat El?

E-137 Voi doamnelor şi bărbaţilor, amândoi, să nu gândiţi că eu fac aceasta să fiu nesuferit. Eu o fac să fiu cinstit. Acela-i motivul. Cum pot spune eu că, "Femeile ar trebui să aibe... bine, lăsaţi-le să-şi taie părul, şi lucruri ca acelea; să poarte, hainele lor, aceea nu are nimic de-a face cu Aceasta"? Cuvântul lui Dumnezeu zice că are! Ea este de ruşinare şi degradantă atât timp cât o face, şi Dumnezeu niciodată nu va avea de-a face cu ea. Mie nu-mi pasă cât de mult vorbeşte ea în limbi, sau sare sau strigă, ea nu a ajuns nicăieri cu Dumnezeu, încă. Acela-i Cuvântul Domnului.

E-138 Omule, tu care nu-ţi poţi stăpâni propria ta casă, şi atunci să încercaţi să fiţi predicatori şi diaconi? Cum sunteţi voi potriviţi să fiţi un predicator în amvon, să conduceţi Biserica viului Dumnezeu, şi să le împărţiţi moştenirea lor? Când, voi vă gândiţi mai mult la tichetul vostru de masă şi la oferta care vine decât la Cuvântul lui Dumnezeu, şi vă este ruşine să o spuneţi înaintea femeilor, de teamă că nu veţi fi populari. Dumnezeu să aibe milă de sufletul vostru păcătos!

E-139 Vorbiţi Cuvântul lui Dumnezeu, în Adevăr! Ioan a zis, "Securea este pusă la rădăcina pomului." Şi securea este Cuvântul lui Dumnezeu. "Fiecare pom care nu aduce roada potrivită, îl taie şi-l aruncă în foc." Dumnezeule, adă-ne un alt paradox!

E-140 De ce l-a luat Dumnezeu pe Ioan Botezătorul, aşa cum eu doar am vorbit despre el, în loc de preoţii Lui bine instruiţi din ziua aceea? El a luat un om care nu a mers niciodată o zi la şcoală în viaţa lui. Deci, noi înţelegem că Ioan a mers în pustie, la vârsta de nouă ani, şi a fost singur cu Dumnezeu.

E-141 Cu câteva zile în urmă, în citirea Consiliului de la Nicea. Aceea a fost mult timp după moartea ultimului apostol, Sfântul Ioan. Când oamenii aceia au venit sus acolo la acel Consiliu de la Nicea, uni dintre fraţii aceia bătrâni i-au jenat pe restul din ei. Ei au venit acolo, în piei de oi; peste acei împăraţi în robe, ca Constantin şi episcopii din Roma. Piei vechi de oi înfăşurate în jurul lor, şi trăiau în pustie, cu ierburi, dar ei erau profeţi ai Domnului. Bisericuţa, de partea Greacă, au mers înainte; partea Romană a mers înapoi. Dar aceasta merge să arate, când voi compromiteţi, voi nu puteţi fi un slujitor al lui Cristos.

E-142 Ioan. În ziua aceea, biserica era foarte ortodoxă, ei aveau preoţii, oamenii bine instruiţi. Dar Dumnezeu a ales omul care nu avea educaţie deloc, şi l-a luat din pustie, cu o bucată de piele de oaie înfăşurată în jurul lui, şi barba lui toată scăieţată, părul lui îi atârna pe gât. Fără amvon de unde să predice. Fără biserică care să-l invite. Dar el probabil a stat în noroi, până la jumătatea genunchilor lui, şi a predicat, "Împărăţia lui Dumnezeu este aproape!" Dumnezeu a ales omul acela.

E-143 Când Isus a zis, "Pe cine aţi ieşit să vedeţi, un om care poate vorbi la toate şcolile, un om care este îmbrăcat cu haine fine, şi aşa mai departe?" El a zis, "Ei sunt în palatele regeşti." A zis, "La ce v-aţi dus să vedeţi, un profet?" El a zis, "Mai mult decât un profet. Acesta este acela despre care profetul a vorbit că va veni, 'Eu trimit mesagerul Meu înaintea feţei Mele."' El era îngerul legământului. El era marele premergător.

E-144 Dar, acesta era un paradox, cum a ajuns. De ce nu a venit el jos la acea şcoală mare acolo sus la Ierusalim? De ce nu a venit El la Caiafa, marele preot? De ce nu a venit El la uni dintre acei oameni mari, instruiţi, care au fost instruiţi din copilărie, şi taţii lor au fost instruiţi înaintea lor, şi taţii lor înaintea lor, din generaţie după generaţie după generaţie, instruiţi şi şcolarizaţi, fini, înalt culturaţi, educaţi? Şi atunci să aleagă un om bătrân afară în pustie; care nu a avut nici o zi de şcoală în viaţa lui, şi l-a pus acolo afară la Iordan, şi a zis, "Acesta, acesta este el." Un paradox, exact. Incredibil, dar totuşi acela a fost adevărat. Dumnezeu a făcut-o.

E-145 Naşterea virgină a Domnului nostru, incredibil, ca o femeie să nască un copil fără să cunoască un bărbat. Dumnezeu a făcut¬o. Dumnezeu a făcut-o. Vedeţi, este un paradox. A luat o femeie mică acolo jos, o fetiţă mică, logodită cu ceva bărbat de vreo patruzeci şi cinci de ani, ea însăşi avea vreo şaisprezece sau optsprezece ani, şi s-a logodit cu acest bărbat care era un văduv, a patru copii. Şi apoi a luat această femeie şi a preaumbrit-o prin Duhul Sfânt, şi a conceput în pântecele ei trupul în care a locuit Dumnezeu Atotputernic. Un paradox!

E-146 Cum că Cerul nu-L poate ţine! Pământul este aşternutul picioarelor Lui, Cerul este tronul Lui, şi totuşi a putut să aducă plinătatea Dumnezeirii trupeşte, şi să O întrupeze într-un Om. Oh! Când, voi puteţi măsura pentru sute de miliarde de mile în veacuri de timp, şi niciodată nu măsuraţi pe Dumnezeu; şi totuşi un copil mic, culcat într-o iesle, a conţinut plinătatea Trupului Lui-Trupul Lui. Iehova! Un paradox! Acel Dumnezeu mare, Care şade acolo în spate, să controleze o sută de milioane de sori strălucind pe planete, Care niciodată nu a început şi niciodată nu s-a sfârşit, şi să se întrupeze Însuşi, într-un staul cu gunoi!

E-147 Şi apoi noi mergem afară şi dansăm şi bem, şi petrecem, într¬o celebrare! Aceasta nu este o celebrare; este o venerare! Noi sărbătorim Crăciunul. Cum că Dumnezeu a făcut aceea, pentru ca El să poată muri, să ia locul unui păcătos.

E-148 A fost un paradox când un băiat mic, cu părul creţ, băiat mic cu umerii aplecaţi, el probabil nu era nici de cinci picioare înălţime; şi el avea şapte şuviţe atârnând în jos în jurul capului, un mic sisi. Şi el cobora pe drumul lui, într-o zi, să-şi vadă prietena, şi un leu a răcnit spre el.

E-149 A auzit cineva vreodată un leu adevărat cum răcneşte? Voi aţi auzit probabil, în aceste cuşti şi lucruri de pe aici. Dar aş vrea să vă spun, ei doar miaună atunci. Voi ar trebui să auziţi unul sălbatic care într-adevăr răcneşte. Stâncile vor cădea de pe deal, la o jumătate de milă depărtare; pietrele se vor rostogoli jos pe deal, acesta doar aşa vibrează pământul. De unde vine acel răcnet, eu nu ştiu.

E-150 Oh, eu am văzut unul, într-o zi, el îşi ţinea capul în jos, un leu mare bătrân cu coamă galbenă a răcnit la unul negru, pentru că, o coamă neagră, pentru că el a luat o bucată de carne. El a lăsat-o acolo, şi el tot aşa cum ar fi zis, "Acum tu să o laşi în pace, eu merg jos să iau o gură de apă." Şi el a mers jos să lăpăie apă. Când a venit înapoi, acesta cu coamă neagră lingea pe ea. Bătrânul tătic doar s-a oprit, şi-a pus capul în jos, şi a dat drumul la un râgâit, şi, eu zic, că pietrele s-au rostogolit de pe deal. Oh, vai! El ar zgudui oraşul, dacă el ar fi răcnit aşa aici. Un răcnet al leului, oh, el este feroce!

E-151 Şi acel răcnet a mers spre acest prichindel cu părul creţ, 1-am numi noi, şi ceva s-a întâmplat. Acel prichindel mic merge acolo şi-l apucă de gură, şi îşi pune o mână în acest fel şi una în felul acela, nu nervos, şi doar îl despică şi-l lasă acolo jos. Acela-i un paradox. Ce a cauzat aceasta? Dacă veţi observa citirea chiar înaintea ei, "Şi," conjuncţia, "Duhul Domnului a venit peste el." Aceea a făcut diferenţa. Şi el a ucis leul.

E-152 Apoi într-o zi nişte Filisteni au venit după el. El era neînarmat. Acolo au fost o mie de ei. Ei aveau suliţe lungi şi scuturi mari, şi aceea era ca o uşă în faţa voastră, în acel fel, scuturile. Doar gândiţi-vă la un scut mare, din bronz acum, peste tot în faţa voastră, cu coifuri de bronz, mari zale de bronz, şi peste toate fluierele şi tot, cu bronz; suliţe mari, lungi ca acele... afară la stâlpul acela acolo, poate de cinsprezece, sau douăzeci de picioare lungime. Cu capete mari de bronz pe ele în felul acela, ascuţite ca un brici. Şi ei l-au găsit pe acest prichindel venind din Palestina, să-şi viziteze ceva prietenă de-a lui acolo jos. Astfel ei au zis, "Acolo este acel ins mic. Să mergem să-l luăm!" Un om 1-ar fi putut lua cu capătul suliţei, doar să-l ridice şi să-l scuture puţin, şi el ar fi căzut drept în jos până la mâna lui, jos până la mânerul suliţei. Păi, el era doar un ins mititel.

E-153 Unii oameni, artiştii, încercând să-l deseneze pe Samson cu¬cu umeri el nu putea intra în acest tabernacol. Ei bine, aceea nu ar mai fi o taină, omul de mărimea aceea. Samson a fost doar un lucruşor micuţ, dar Duhul Domnului este ce era mare. Vedeţi? El ia... Aceasta-aceasta-aceasta este a dezonora Scriptura, să spui că el era un om de mărimea aceea.

E-154 Dumnezeu întotdeauna ia lucruri nesocotite şi ignorante ca acelea, să Îşi facă lucrarea, vedeţi. El ia ceva care nu este nimic.

E-155 Astfel acest ins mic stătea acolo, şi dintr-o dată aici vin aceşti Filisteni şi l-au înconjurat, să-l omoare. Şi el a luat falca unui măgar care zăcea acolo, o vreme, a unui măgăruş, a luat falca de la măgarul acela. Şi Duhul Domnului a venit peste el. Şi acolo era un paradox, cum că el i-a bătut jos, cu falca unui măgar, prin acel coif gros de o jumătate de ţol peste vârful capului, cu falca unui măgar! Păi, prima, acea falcă veche zăcând acolo, prima lovitură care el ar fi lovit-o, ea s-ar fi spart într-o mie de bucăţi, peste vârful unuia din acele coifuri sau acele scuturi mari. Când, o mie s-au năpustit asupra lui, şi el i-a bătut pe fiecare până la moarte. Paradox! Aceea a fost când Duhul lui Dumnezeu a venit peste el.

E-156 Oh, dacă noi am putea numai să fim fălci în mâna lui Dumnezeu, acolo ar fi un alt paradox. Da, a fost.

E-157 A fost un paradox când Isus, Domnul nostru, a luat cinci pogăcele şi doi peştişori, şi i-a frânt, şi a hrănit cinci mii. Şi a adunat coşuri pline de rămăşiţe, bucăţi mici care unii dintre ei nu le-au... Ei să pună patru sau cinci peşti jos la masa aceasta, şi patru sau cinci pâini, şi apoi să meargă aici şi să pună patru sau cinci pâini. Şi unii dintre ei nici măcar nu au putut mânca tot, doar le-a lăsat zăcând acolo. Astfel ei le-au cules, coşuri pline de ele. Oh! Vedeţi? Cum a făcut-o El? Este incredibil că un Om poate lua cinci pogăcele şi doi peşti mici, şi să hrănească cinci mii, şi să ridice şapte coşuri pline, rămase. Este incredibil, dar El a făcut-o. De ce? Acesta era Dumnezeu. Acesta era un paradox. Este incredibil, dar El a făcut-o.

E-158 A fost incredibil, şi niciodată înainte sau după, pe o mare furtunoasă, şi valurile erau aşa de înalte încât scufundau corabia, când un Om a venit umblând jos peste acele valuri. Eu doar pot vedea de fiecare dată marile valuri înspumate venind în jurul Lui, doar se loveau şi cădeau jos spre fund, şi El umblă drept înainte, ca şi cum El ar fi fost pe o bucată de beton. Umblând pe mare, în timpul unei furtuni! Lăsaţi ştiinţa să o desluşească pe aceea. Ce Îl ţinea acolo sus? Ce L-a ţinut pe marea aceea, când este de o jumătate de milă adâncime chiar acolo? Când valurile acelea mari, de multe ori mai mari decât acest tabernacol, pleoscăind, păi, păi, a umplut corabia mică şi o scufunda în apă. Era udă înăuntru şi afară, şi se scufunda, catargele s-au rupt, şi vâslele s-au dus, şi toate speranţele de a fi salvaţi s-au dus. Şi aici vine Cineva umblând pe apă! Un paradox, sigur, incredibil, nu poate fi explicat, dar El a făcut-o. Oh, da, El a făcut-o, a venit umblând pe apă. Este incredibil că acest acelaşi Unu...
O Dumnezeule, eu sper că aceasta pătrunde!

E-159 Incredibil, un adevărat paradox, că acest acelaşi Unu, Isus din Nazaret, ar alege un grup de pescari neştiutori pentru Biserica Lui, în loc de preoţii bine instruiţi şi cultele din ziua aceea. Cum că un Dumnezeu care avea toată înţelepciunea, care putea umbla pe ape, care putea schimba apa în vin, care a putut lua cinci pogăcele şi să hrănească cinci mii de oameni, şi să ridice şapte coşuri pline rămase! Cum că acelaşi Unu, Dumnezeu care şade în Eternitate acolo, care este aşa de strălucitor încât soarele îşi ascunde faţa de El; tocmai totalitatea înţelepciunii şi purităţii, şi a înţelegerii şi cunoştinţei, Supremul supremilor! Şi El să vină într-un loc unde o organizaţie mare a bisericilor s¬au adunat toate împreună şi şi-au instruit toţi oamenii, şi El să meargă jos şi să adune un grup de murdari, pescari rău mirositori care nici măcar nu-şi puteau scrie numele, şi să aleagă acel fel de oameni să pună Biserica în ordine pentru Mireasa Lui. Lucru ciudat, nu-i aşa? Se pare, cel puţin, că El ar fi luat pe cineva care era instruit.

E-160 El este Instructorul. El este Cel ce o face. Ciudat că El a făcut-o. În loc să ia oameni de biserică, El a luat pescari să o facă. Foarte ciudat, dar acela-i felul cum o face El. Este adevărat. Acesta-i un adevărat paradox.

E-161 Când Dumnezeu a luat un grup de ignoranţi, aşa cum i-am numi noi astăzi, "holy-rollers," săraci, în bunurile acestei lumi, şi să reverse Duhul Sfânt peste ei, în camera de sus; în loc să¬L reverse peste Consiliul Sanhedrin, unde toţi teologii stăteau, unde erau toţi oamenii mari, unde capul tuturor bisericilor, unde cei ce au studiat în Scripturi, şi au făcut o şcoală mare, bine instruiţi, şi aşteptau după Mesia care vine, şi ştiind că ei vor fi aceia care vor ieşi să-L întâmpine, şi să zică, "Mesia, Tu ai venit jos ca pe aripile unui avion, Tu ai şezut aici pe treptele templului, noi Te-am văzut coborând din Cer, de pe coridoarele de aur ale Cerului. Acum noi toţi suntem instruiţi şi gata să mergem la lucru. Noi ne-am făcut şcoala, noi avem Diploma noastră de Arte, noi avem al nostru Ph.D., LL.D, şi toate acestea. Noi toţi suntem instruiţi. Aici stăm noi, în număr de zece mii. Noi suntem gata pentru Tine. Vino înainte! Noi aşteptăm, strigând, 'Vino!'"

E-162 Dar în loc de aceea, El merge jos şi ia o grămadă de oameni care abia îşi cunoşteau dreapta de stânga. Aşa este. Şi i-a pus în camera de sus, şi şi-a revărsat Duhul Lui, O Dumnezeule, peste un grup de oameni ca aceia. În loc să ia Consiliul Sanhedrin, El a luat pescari. Nu este straniu că El nu a folosit educaţia lor? Aceasta i-a plăcut lui Dumnezeu.

E-163 Se pare că-i place lui Dumnezeu să-şi facă Biserica Lui proprie un paradox. Acelaşi lucru îl face El chiar acum, făcând un paradox din Biserica Lui, ocolind pe toţi marii îngâmfaţi, şi toată treaba asta de acolo care este aşa numită biserică. Şi El va ... oricine pe care El îl poate lua în mâna Lui, le va deschide ochii şi să vadă care este Adevărul, şi să-l încerce cu Cuvântul lui Dumnezeu în timpul în care noi trăim, şi să-i pună în Trup. Un paradox! Dumnezeu alege aşa. El face Biserica Lui un paradox, oameni neobişnuiţi, oameni ciudaţi.

E-164 Toţi aceştia sus acolo în camera de sus, au ieşit acolo vorbind într-o altă limbă, clătinându-se ca oameni beţi, clătinându-se şi agitându-se. Femeile, Propria Lui-Propria mamă şi toţi aceia în camera de sus, au ieşit acolo afară, bâlbâind ceva care nimeni nu putea înţelege ce făceau ei, la început. Ei au avut limbi despicate aşezate peste ei. Despicat înseamnă "împărţit." Nimeni nu a înţeles ce făceau ei. Ei bolboroseau pe acolo, şi se comportau ca şi cum erau beţi.

E-165 Şi acolo stătea un grup de oameni care au fost instruiţi, învăţaţi ai Evangheliei, teologi, dar Dumnezeu a ales (Dumnezeu) să ia şi să-i lase să şadă în neştiinţa lor, cu educaţiile lor înalte deştepte, şi să vină aici şi să aleagă această grămadă de inşi care nu-şi cunoşteau ABC-ul, şi a revărsat Duhul Său peste ei, a făcut un paradox din ei. Da, Dumnezeu face aceea, El face asta pentru scopul Lui propriu. El Îşi face Biserica un paradox. Eu cred în ele. Eu o cred!

E-166 Aşa ajută-mă, Dumnezeule, eu cred Cuvântul! "Cuvântul fiecărui om să fie o minciună, şi Acesta să fie Adevărul." Ce spune acest Cuvânt să facem, să o facem cum spune acest Cuvânt să o facem; nu contează cât de hazliu se pare, şi cât de ciudat ajungeţi să fiţi, sau orice în felul acela. Staţi cu Cuvântul. Voi sunteţi numiţi de modă veche, voi sunteţi chemaţi aceasta, aceea, sau cealaltă, ce vă pasă oricum? Staţi cu acest Cuvânt! Acesta este El, Adevărul. Nu luaţi ce spune altcineva. Luaţi ce a spus Cuvântul.

E-167 Aici cu un timp în urmă) un prieten lucrător... Eu doar am auzit-o spusă. Eu o cred. Într-o după-masă fierbinte jos în Georgia, el a vizitat cu acest... un farmacist. Bătrânul farmacist era un bun frate bătrân Creştin, plin cu Duhul lui Dumnezeu. Şi el a zis, "Intră şi stai jos, şi să avem un-un coke." Ei şedeau acolo, bându-şi coke-ul lor. El a zis, "Aş vrea să-ţi spun ceva, şi poate tu nu vei crede aceasta."
"Bine, să o auzim, întâi," a zis lucrătorul.

E-168 El a zis, "Eu întotdeauna am încercat să fac cât mai bine pentru Dumnezeu." El era un diacon într-o biserică. El a zis, "Eu întotdeauna am încercat să trăiesc la chemarea mea, şi să fac ceea ce era drept." El a zis, "Eu niciodată nu am înşelat pe nimeni. Eu întotdeauna am mărturisit pentru Domnul meu, peste tot unde am putut." Şi a zis, "Eu am, să... Medicamentele mele aici," a zis, "Eu am încercat să am cea mai înaltă clasă ce putea fi cumpărată. Eu nu am încasat în plus pe nimeni. Eu am încercat să fac tot ce era drept, ceea ce am ştiut cum să fac, să slujesc pe Domnul." El a zis, "Eu am să-ţi spun ce s-a întâmplat."

E-169 A zis, "Fiul meu, care studiază să fie farmacist, la fel, să mă urmeze, el era în faţa clădirii acolo într-o zi." Şi a zis, "Aceasta era în timpul depresiunii." A zis, "O domniţă a intrat pe-pe uşă," şi a zis, "tu puteai vedea care era necazul ei. Şi ea urma să fie mamă. Şi soţul ei, şi ei amândoi, sărăcăcios îmbrăcaţi." A zis, "Ei i-au dat reţeta fiului meu," şi a zis, "să o completeze, căci femeia era în nevoie de acest lucru anume pe care doctorul l-a prescris pentru ea. Şi a zis, el a zis, 'Acesta va fi aşa de mult, aşa-şi-aşa,' când cel ce urma să fie tată a întrebat 'Cât va costa?' 'Aşa-şi-aşa.' El a zis, 'Domnule, eu nu voi fi în stare să-mi completez reţeta, sau completată,' el a zis, 'din cauză că eu nu am bani de loc."'

E-170 Bine, el a zis, "Fiul meu a zis, 'Mergi drept în jos pe stradă acolo, doar o jumătate de bloc, sau un bloc, şi întoarce la stânga, şi vei vedea unde-este locul unde ei au caritate. Şi du-te acolo la judeţ, şi poate ei îţi vor da banii să ai... sau un ordin, că ei vor plăti pentru această reţetă, căci (ea are) doamna trebuie să aibe medicamentul imediat."' Şi a zis, "El a ieşit din locul acela, a pornit."

E-171 Şi a zis că el a ascultat la fiul lui. "Şi ceva a zis, 'Oh, nu, să nu faci asta.' A zis, 'Femeia aceea are nevoie de asta."' A zis, el s-a întâmplat să se gândească, "'Acel rând lung de oameni de acolo jos! Este greu pentru un om sănătos să stea în rând, dar mai o mamă în starea aceea."'

E-172 A zis, "I-am zis fiului meu, 'Du-te, cheamă-i, spune-le să vină înapoi."' El a zis, "Şi eu m-am repezit la uşă, şi am zis, 'Veniţi înapoi! Veniţi înapoi!' Ei au venit înapoi. Şi i-am zis fiului meu, 'Umple-o. Nu costă nimic."'

E-173 Şi a zis, "Fiul meu mi-a dat reţeta, şi am mers acolo şi am umplut-o, şi am umplut-o cât am putut de bine. Şi am adus-o afară să o dau doamnei, şi să-i spun că, 'Nu va costa nimic pentru aceasta. Că era în ordine, căci ea era în nevoie de aceasta foarte tare, şi-şi eu o să mă descurc fără aceasta, aşa, banii pentru aceasta."'

E-174 Astfel a zis, "Eu doar am început să pun medicamentele în mâna ei. Şi, când am pus, m-am uitat la mână. Ea era rănită." A zis, "M-am uitat sus, şi eu o puneam în mâna lui Isus." A zis, "Am învăţat atunci, că Scripturile, ceea ce însemna, 'Ori de câte ori aţi făcut la cei mai mici dintre aceştia, cei mici ai Mei."'

E-175 A zis, "'Tu crezi asta?' acest ins mi-a zis. Păi, sigur, eu cred asta."
Acesta era un paradox, incredibil, dar este adevărat.

E-176 Ce spuneţi despre marele Sfânt Martin, din Tours, Franţa. Când el, fiind un soldat, era într-o seară venind jos pe o stradă rece, întunecată, şi acolo era un... În această stradă rece, întunecată zăcea un cerşetor bătrân, culcat pe stradă, îngheţând. Sângele lui îi îngheţa în vene. Şi Martin, încă nu era un Creştin. Şi oricine care a citit istoria Bibliei, ştie despre Sfântul Martin. Istoricul zilele trecute care încerca să ia cartoteca lui, acela era care l-am ales pentru-pentru a treia epocă a bisericii, Sfântul Martin, deoarece pe el l-au urmat semnele. Şi Sfântul Martin s¬a uitat jos înainte... el era un soldat, şi acolo zăcea acest om bătrân, culcat în stradă, îngheţând. Şi el s-a uitat, şi el avea o manta; fără manta, el ar fi îngheţat. El şi-a luat cuţitul şi şi-a tăiat mantaua în două, şi l-a înfăşurat pe cerşetor în ea. Şi-a pus cealaltă jumătate în jurul lui, şi a mers umblând înainte.

E-177 În noaptea aceea, când a intrat în camera lui, şi s-a aşezat jos, el a auzit pe Cineva venind în cameră. El s-a uitat, aici venea Isus, înfăşurat în acea bucată de manta. Aceea a fost chemarea lui la slujbă.

E-178 El a devenit un sfânt. El a vorbit în limbi. Şcoala lui era instruită. El a instruit oamenii lui chiar cu Cuvântul lui Dumnezeu. Lui nu-i păsa despre ce a zis Biserica Primară a Romei sau oricare dintre ei. El a stat drept cu Cuvântul lui Dumnezeu. El i-a învăţat; vorbind în limbi, şi punându-şi mâinile peste bolnavi. Ei au înviat morţii. Ei au scos draci. Un om, prietenul lui, a fost ucis, şi el a mers şi şi-a pus trupul peste el, (a întrebat dacă-l poate vedea câteva minute), el şi prietenul lui au venit afară umblând, împreună. De ce? Acesta era un paradox. Sigur, Dumnezeu l-a făcut.

E-179 Eu cred în paradoxuri. Da, domnule. Eu cred. Eu cred în ele, cu toată inima mea.

E-180 Era un paradox când, toţi oamenii deştepţi care au existat în lume, şi Dumnezeu a pus cheia Împărăţiei în mâinile aceluia care era considerat "cel ignorant şi cel neînvăţat." Aşa este. Unul dintre cei mai deştepţi oameni din lume, din ziua aceea, era Caiafa, marele preot, alţii erau împăraţii şi regii, şi marii bărbaţi de pe pământ, ca preşedinţi şi aşa mai departe, toţi aceşti oameni mari.

E-181 Şi ce este cel mai important lucru în lume? Este Biserica lui Dumnezeu! Dumnezeu a făcut pământul, El l-a făcut pentru un scop: să ia o Biserică afară de pe el, o Mireasă. Şi aceea-i cea mai importantă treabă din lume.

E-182 Şi cel mai deştept om pe care-i avea El erau împăraţii şi regii, şi potentaţi şi monarhi, mari preoţi şi oameni de biserică. El ar fi putut lua pe oricare dintre ei. Dar a fost un paradox când El a chemat un om care nici măcar nu-şi putea semna numele, şi a zis, "Eu îţi voi da cheile Împărăţiei. Orice legi tu pe pământ, Eu voi lega în Cer. Ce dezlegi tu pe pământ, Eu voi dezlega în Cer."

E-183 Zic, eu doar m-am gândit la aceea despre acea viziune, "Ce tu dezlegi sau legi."

E-184 "Ce tu legi pe pământ, Eu voi lega în Cer. Ce tu dezlegi pe pământ, Eu voi dezlega în Cer." Da, El a dat aceea nu la un mare preot învăţat, Caiafa, ci la un pescar ignorant. Într-adevăr un paradox!

E-185 Îl vedem pe Pavel, un mic Iudeu cu nasul coroiat, pe drumul lui în jos, arogant, mergând jos să lege pe oamenii aceia care fac zarva aceea, şi strigau, lucruri; să-i arunce în închisoare, făcând prăpăd din Biserică; l-au împroşcat cu pietre pe Ştefan, fiind martor la aceasta, şi le-a ţinut hainele. El-el era o teroare. Cum ar alege vreodată Dumnezeu un om ca acela?

E-186 Şi, priviţi, episcopii, toţi apostolii, ei au zis, "Noi vom face o alegere, cineva să-i ia locul lui Iuda." Şi pe cine l-au ales ei? Ei l-au ales pe Matia. Matia, eu cred că a fost chemat. Matia, da.
Matia, ei l-au ales prin tragere la sorţi, şi nici un lucru nu a făcut el vreodată. El se părea să fie un om neprihănit. Şi Dumnezeu a ales pe cel mai mânios ins, cel mai rău om care era în ţară, să-i ia locul. Paradox! Aceea este ce face Dumnezeu. Paradox!

E-187 A fost un paradox când acest Iudeu neevlavios, îngâmfat, mânios, rău, dispreţuitor care era pe drumul lui, într-o zi, spre o cetate, să lege pe Creştini şi să-i pună în închisoare, şi când, dintr-o dată, el a fost doborât jos. Şi când s-a uitat în sus, acolo stătea acel Stâlp de Foc, şi un Glas a venit, zicând, "Saul, Saul, pentru ce Mă prigoneşti?" Acesta era un paradox când el Îl putea vedea, iar restul lor nu-L puteau vedea. Vedeţi?

E-188 Cineva a zis, "Oh, eu nu văd Aceea. Nu există un astfel de lucru acolo; da, tu nu vezi. Aceea este greşit." Despre aceasta astăzi, ei spun aşa, "Eu nu cred aşa ceva." Nu, sigur că nu. Cu certitudine nu. Dar există acolo, acei de acolo care Îl văd. Sigur, dacă tu nu poţi, tu eşti orb, tu nu-L poţi vedea.

E-189 Un ins mi-a spus, cu un timp în urmă, a fost cu câţiva ani în urmă, a zis, "Acum, dacă eu sunt în calea ta..." El a zis, "Acum, Pavel a lovit pe un om cu orbire." A zis, "Dacă eu sunt de la diavolul," zicea, "loveşte-mă tu cu orbire."

E-190 Am zis, "Aceea nu trebuie în mod necesar să se facă. Tu eşti deja orb. Înţelegi, tu eşti deja orb. Tu eşti cu cel mai rău fel de orbire, înţelegi." Am zis, "Ana, în templu, a putut vedea mai departe decât poţi tu vedea. Şi ea era oarbă, fizic." El era orb, spiritual. Sigur. Acesta era un paradox.

E-191 A fost un paradox când Dumnezeu a făcut aşa numita erezie... Toată gălăgia aceasta, şi strigătul, şi lăudând pe Dumnezeu, şi vorbind în limbi, şi oamenii care sunt dispreţuiţi şi respinşi, şi numiţi idioţi şi eretici; este un paradox când Dumnezeu, marele Tată al tuturor, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care a ales un grup de "eretici" să aducă mântuire la Biserica Lui, în loc de sistemul bisericesc bine instruit, teologic. Este un paradox.

E-192 Nu cu mult în urmă am fost într-un oraş în Washington, sau, eu cred că era Oregon. Şi acolo era un-un reporter a venit, doi reporteri mici, aveau ţigări în mână. Ei au venit înăuntru. Ei urmau să mă scrie, şi, sigur, foarte bine, voi ştiţi. Şi ei mergeau înainte, zicând acest lucru şi alt lucru. Şi el a zis, "Şi, şi eşti tu un holy-roller?"

E-193 Am zis, "Nu." Am zis, "Eu niciodată nu m-am rostogolit. Dar," am zis, "Eu-eu presupun dacă El mi-ar spune să mă rostogolesc, m-aş rostogoli."

E-194 Şi aşa a continuat vorbind în aşa, voi ştiţi. Şi ea urma, şi ea a zis, "Tsk, tsk, tsk, tsk," oh, mergea înainte. Am zis, "Doar lasă-mă să-ţi spun ceva, domniţă, tu scrie orice vrei tu. Tu eşti o Catolică."

E-195 Ea a zis, "Aşa este," A zis, "De unde ai ştiut că eu sunt o Catolică?"

E-196 Am zis, "Ei bine, tot în acelaşi fel cum ştiu şi celelalte lucruri pe platformă, înţelegi." Am zis, "Tu eşti o Catolică. Şi tu mergi înainte şi scrie, dar eu te avertizez chiar acum; în treizeci de zile de acum, să o scrii, şi tu vei zăcea pe marginea unui drum, cu gâtul tăiat de sticlă de pe propria ta maşină, strigând după milă, şi te vei gândi la mine de multe ori."
Ea a zis, "Nu eşti Irlandez?" "Da."
"Au fost ai tăi Catolici?"
Am zis, "Poate înaintea mea."

E-197 A zis, "Ce s-ar gândi mama ta despre aşa ceva, despre tine făcând în felul..."

E-198 Am zis, "Eu am botezat-o în Numele lui Isus Cristos. Şi ea a primit Duhul Sfânt. Aha. Da."

E-199 Şi am zis, "Acum, dacă tu vrei să mergi în felul acela, atunci eu voi lua numele tău şi tu iei numele meu. Atunci dacă nu este aşa atunci, după treizeci de zile, să o scrii în ziar că eu sunt un profet fals. Acum tu mergi înainte şi scrie."

E-200 Ea a zis, "Ei bine, mi-ar fi groază să mă gândesc, când ajung în Cer, că o grămadă de ignoranţi, aşa cum este acolo sus la acea adunare, să domnească în Cer."

E-201 Am zis, "Tu nu vei avea mult necaz." Am zis, "Nu gândi că El..."
A zis, "Eu nu vreau să merg."
"Dacă tu, nu-ţi schimbi gândirea şi calea, tu nu vei fi Acolo, oricum, înţelegi." Am zis, "Deoarece, ei vor fi Acolo. Dumnezeu a ales aceea."

E-202 Acesta-i un paradox, că Dumnezeu a luat pe cei neînsemnaţi, vedeţi, lucrurile acelea. El, Dumnezeu, a ales să aducă salvare lumii printr-un astfel de grup, un paradox, cu totul diferit de şcolarii lor înalt instruiţi şi lustruiţi, şi teologii şi lucruri. Dumnezeu doar ocoleşte aceea. Ia ceva ignorant mic şi-l ridică, şi îşi pune Mesajul Lui în el, aşa cum a făcut El cu Ioan, cu uni dintre restul lor, Petru şi aceia, i-a trimis afară şi au predicat Evanghelia, şi să aducă înăuntru Biserica Lui; şi să-i salveze, şi să-i aducă înapoi pe pământ, şi aceea este tot ce este, vedeţi. Şi doar a lăsat tot acest lucru mare lustruit să meargă. Oh, vai, aceasta este sigur ceva! Eu aş...

E-203 Dumnezeu, când Dumnezeu a ales pe cei neştiutori şi neînvăţaţi, în loc de educaţie şi învăţaţi, pentru Mireasa Lui! Vă puteţi imagina un om, alegându-şi mireasa, să ia... un om cu cea mai înaltă, cele mai înalte puteri supreme.

E-204 Eu am ceva mic aici ce am vrut să spun, dar nu voi avea timp să o spun, despre o pildă mică care am văzut-o odată. Dar nu voi fi în stare să o spun. Eu o am însemnată aici jos, dar nu am timp pentru ea.

E-205 Dar, Dumnezeu şi-a ales Mireasa Lui dintr-o grămadă de oameni ca aceea. Acum, oricine zice că aceea nu este aşa, atunci voi nu vă credeţi Biblia. Aceea este exact corect. Citiţi-vă Biblia, aceea este exact aşa.

E-206 A fost un adevărat paradox când Dumnezeu a ales nebunia predicării inspirate în loc de teologia înalt lustruită. Un om care nu ştie, cu greu, să folosească "lovit, n-are, duce, aduce, cară," toate aşa cuvinte ca acelea, şi-şi să spună tot felul de-de lucruri din gramatica lui, şi negramaticale, şi orice alt lucru ca acela. Şi Dumnezeu a ales aceea în loc să ia marii şcolarizaţi lustruiţi, care într-adevăr pot pronunţa cuvintele şi să le spună chiar corect. Dar i-a plăcut lui Dumnezeu să ia nebunia predicării inspirate, un plugar mititel care nu-şi cunoaşte ABC-ul, şi să ia omul acela şi să câştige suflete prin el. Când, amăgitori, cu totul lustruiţi, doar conduc, orbul conduce orbul. Un adevărat paradox!

E-207 Oh, Cuvântul este aşa plin de aceasta. Multe contexte de aici, sau texte, eu trebuie să-să ocolesc.

E-208 Este adevărat că, biserica mare străluceşte şi sclipeşte, cu teologie lustruită, în timp ce Împărăţia radiază cu umilinţă, cei săraci şi umiliţi. Evanghelia nu străluceşte, Ea radiază. Aurul proştilor străluceşte; aurul adevărat radiază. Este o diferenţă între o radiere şi strălucire. Noi ştim asta. În timp ce marea biserică sclipeşte şi străluceşte cu învăţaţi înalt lustruiţi, scaune frumoase, crucifix peste tot peretele, şi cele mai înalte şi fine dintre structuri şi clădiri, şi mari lucruri cu turnuri, toate ca acelea; mica Împărăţie, jos în ceva alee mică ca aici, pe undeva, radiază cu Slava lui Dumnezeu, umplută cu cei umiliţi în inimă, vedeţi, Dumnezeu lucrând în ei, vindecând bolnavii, şi înviind morţii, şi scoţând draci, şi aşa mai departe în felul acela; doar îi lasă să treacă pe alături.

E-209 Acolo era o ministerială mare. Să nu uitaţi aceasta. A existat o adunare mare ministerială aici cu un timp în urmă, într-un oraş anume, unde uni oameni chiar de aici erau la adunare. Şi ei au avut un anumit om care urma să... Oh, el era un teolog, "el avea mesajul pentru ziua aceea, pentru popor." Şi el a studiat pentru două sau trei săptămâni asupra acestuia. Aceea a fost în ordine. Şi când el a mers sus la platformă, fără nici o şifonare în hainele lui, vai, îmbrăcat cu cele mai fine lucruri, voi ştiţi, a păşit acolo sus şi şi-a scos pieptul şi şi-a pus tot materialul lui¬a lui pentru mesajul său. Şi el într-adevăr a predicat un mesaj de o oră care nu putea fi atins, intelectual. Oh, cum şi-a scos el pieptul, şi a luat numele de LL. Doctor Aşa-şi-aşa, dintr-o anumită şcoală. Acela era aşa de înalt lustruit şi învăţat, încât el a adus o aşa capodoperă la popor, de psihologie şi lucruri. A zis, "A fost minunat."

E-210 Dar Creştinii care şedeau acolo, întocmai ca la Consiliul de la Niceea, aceasta doar a întristat Duhul. Oh, aceasta era o capodoperă, sigur. Da, domnule. Aceasta avea toată lustruirea pe ea, ce putea fi. Dar poporul umplut cu Duhul Sfânt real, doar, "Ha?" Aceasta doar nu mergea cu... Acolo nu era Duh acolo să- 1 susţină.

E-211 Deci când el a coborât, el îşi avea capul cufundat, el a văzut că nu a mers acolo în ordine. El era dintr-o altă şcoală; şi el era cu oameni penticostali. Astfel când el a coborât de pe platformă, penele lui s-au lăsat în jos. A început să umble jos pe acolo, cu toate lucrurile lui sub braţ, în acest fel, umblând jos prin adunare.

E-212 Acolo era un sfânt înţelept bătrân şezând pe partea dreaptă, s-a întins spre un alt om, şi a zis, "Dacă el ar fi mers sus în felul cum a coborât, el ar fi coborât în felul cum s-a urcat." Asta este. Dacă el ar fi mers sus smerit, el probabil că ar fi venit jos plin de Glorie. Dacă el ar fi mers sus în felul cum a venit jos, el ar fi venit jos în felul cum a mers sus. Aşa este. Un paradox!

E-213 Ascultaţi, în încheiere acum, doar pentru un moment înainte de rândul de rugăciune. Eu vreau să mai spun un cuvânt, vreo două, despre paradox.

E-214 Viziunile vechilor profeţi încă sunt un paradox. Acesta-i neatins. Cine poate spune că un om, cu patru mii de ani în urmă, putea vorbi despre carăle fără cai îmbulzindu-se prin drumurile largi, unul într-altul. Profeţii Vechiului Testament, cum au putut ei prevedea lucruri şi să le prezică, înălţaţi prin Puterea lui Dumnezeu, care a văzut-o departe în anii care urmau să vină, şi au prezis-o cu precizia de perfecţiune. Explicaţi-o! Este un paradox. Oh!

E-215 Un altul, aş vrea să vă dau unul mic, nesemnificativ. Dar, convertirea mea era un paradox. Eu spun aceasta cu dragoste şi respect. Părinţii mei s-au dus. Poporul mamei mele au fost toţi păcătoşi, vânau cu capcane, vânători, şi oameni de munte. Poporul tatălui meu sunt toţi beţivi, contrabandişti, cărţaşi, puşcaşi, omorându-se unul pe altul, cei mai mulţi dintre ei au murit încălţaţi. Acolo nu era nici o pâclă de religie, în nici un fel, pentru noi. Şi cum a făcut Dumnezeu... ce a fost Aceea care a venit în acea cabină mică veche de lemn acolo în dimineaţa aceea, pe care o vedeţi pictată acolo pe peretele acela? Ce? Este cu totul diferit.

E-216 Dacă puneţi un bob de grâu în pământ, va rodi un bob de grâu. Dacă puneţi porumb în pământ, va rodi porumb. Dacă puneţi un scăiete în pământ, va rodi un scăiete.

E-217 Dar acesta este un paradox! Fiecare din voi poate spune acelaşi lucru despre voi înşivă. Noi toţi ne putem gândi la un paradox despre ce s-a întâmplat.

E-218 Aici este un alt paradox. Cum pot eu, după ce am predicat aproape treizeci de ani, să pot încă să mă înspăirnânt de gândul acela de a merge Acolo? Cum poate fi aceasta? După ce am predicat de când am fost un băieţel, şi acum aici un om în vârstă de cincizeci şi doi de ani, şi atunci să mă gândesc de a mă îngrozi... eu-eu nu Eu am ştiut că sunt salvat. Dar, mă îngrozeam la gândul... Dar dragostea lui Dumnezeu, într-o dimineaţă, a coborât în camera mea) m-a ridicat, şi m-a dus într¬un Loc unde erau cei răscumpăraţi. Într-adevăr un paradox!

E-219 Eu vreau să vă întreb ceva. Eu aş putea să o întrerup aici acum. Eu vreau să vă întreb ceva. Spuneţi-mi, spuneţi-mi, ce este Acela de pe fotografia aceea de acolo? De unde a venit El? Pentru ce este El aici? Ştiinţa nu O poate nega. Ce este El în adunare, care stă acolo şi purică pe oameni şi le spune, "Acolo în urmă, ce aţi făcut. Tu eşti aici pentru acest scop. Tu eşti aici pentru aceea"? Este incredibil pentru mintea ştiinţifică.

E-220 Acum, noi cunoaştem telepatia. Telepatia este, să zici ceva, ca şi cum spui ceva şi eu pot spune acelaşi lucru, vedeţi, sau, eu vă citesc gândul, se întâmplă chiar atunci. Dar când vedeţi că El vă spune lucruri care se vor întâmpla acolo departe de tot, aceea lasă telepatia în pace.

E-221 Este incredibil că Dumnezeu, în aceste ultime zile, aşa cum El a promis că El va face, va face un astfel de lucru. Dar este adevărat, acesta-i un paradox! Acelaşi Dumnezeu care a avut întotdeauna paradox şi le-a arătat, El este acelaşi Dumnezeu astăzi, deoarece El Îşi ţine Cuvântul. Ştiinţa nu O poate nega, acolo este Acesta pe aparatul de fotografiat mecanic. Este un paradox, Dumnezeu!

E-222 Ce este Aceasta? În-în Exod, al 13-lea capitol, noi citim că Dumnezeu a dat copiilor lui Israel, care erau un model al bisericii de astăzi; aşa cum ei au călătorit în mod natural, noi călătorim în Duhul. Duminica următoare noi luăm aceea, acum. Amintiţi¬vă, este totul despre aceea, vedeţi. Acum, cum căci-căci unde ei au mers pe pământ, material, ca acesta, şi Dumnezeu era cu ei; Biserica este aşezată cu Cristos, în Locurile Cereşti, în tărâmurile spirituale, mergând cu toate stăpânirile sub picioarele noastre. Aleluia! Da, domnule. Şi ei au avut un Stâlp de Foc, o Lumină pe care au urmat-o. Oriunde a mers această Lumină, ei au urmat Lumina aceea. Mii de ani au trecut, sute şi sute de ani au trecut, şi Aceasta încă este vie. Un paradox! Acelaşi ieri... Împlinind Scripturile, El este aici ca o mărturie; nu din cauza noastră, ci din cauza că Dumnezeu a promis-O, că Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci. El era Acela care Moise a socotit, bogăţiile lui Cristos, sau ocara lui Cristos mai mari bogăţii decât comorile Egiptului. Şi ce era Cristosul care a mers înaintea Lui? O Lumină, un Stâlp de Foc.

E-223 El a zis, "Eu vin de la Dumnezeu şi Mă întorc la Dumnezeu." El a făcut. "Încă puţină vreme şi lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; căci Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii." Chiar până jos la sfârşitul lumii, El va fi acolo, la fel. Ia te uită!

E-224 După moartea Lui, îngroparea, şi învierea, Sfântul Pavel L¬a întâlnit pe drum în jos spre Damasc, El era înapoi în acel Stâlp de Foc.

E-225 Aproape două mii de ani au trecut de atunci, şi aici este El! Nu printre culte, nu o grămadă de învăţaţi înalt lustruiţi ai zilei, ci o grămadă de săraci şi umili. Un paradox! Un paradox! La acei ce-L iubesc, Îl cred, mii în jurul lumii care L-au crezut, este să împlinească promisiunea Lui şi a Noului şi a Vechiului Testament. Aceea este ceea ce este. Dar acesta-i un paradox.

E-226 A fost un paradox când Dumnezeu a promis să dea Împărăţia la o turmă mică, în loc de o biserică mare organizată. "Nu te teme, turmă mică, este buna plăcere a Tatălui să-ţi dea Împărăţia." Acesta va... Este un paradox. Este un paradox.

E-227 Va fi un adevărat paradox, într-una din aceste zile, când Isus vine; şi cei morţi în Cristos vor învia. Această murire se îmbracă în nemurire, şi răpirea Bisericii vine.

E-228 În aceste vremuri de Crăciun, când oamenii târguiesc, şi dansează, şi beau, şi sărbătoresc ceva despre care ei nu ştiu nimic, aşa cum ei sărbătoreau ziua de naştere a lui Washington sau Lincoln, şi nu se închină... Ei încă au pe Dumnezeu într¬o iesle.

E-229 Când, Dumnezeu nu este într-o iesle. El a înviat din morţi, şi este viu pentru totdeauna, locuind printre noi, dovedindu-Se, ca fiind acelaşi Dumnezeu pe care părinţii Niceeni l-au purtat, şi în jos prin veacuri a venit de când era Ziua Cincizecimii. Acelaşi Dumnezeu care l-a întâlnit pe Pavel pe drumul Damascului; el a fost un misionar către Neamuri, şi un mesager de la Dumnezeu, către Neamuri. Mesajul Neamurilor a început printr-o vizitare a Stâlpului de Foc, şi se sfârşeşte în acelaşi fel.

E-230 Împărăţia Neamurilor a început, împărăţia lumii, care este lumea, a început cu o mustrare dintr-o limbă Cerească, în zilele Regelui Nabucadneţar; se sfârşeşte în acelaşi lucru, aşa cum Duhul Sfânt s-a revărsat peste biserica Neamurilor, din zilele din urmă, să mustre naţiunile Neamurilor din nou cu o scriere de mână pe perete. Scrierea de mână pe perete, că, Dumnezeu a pregătit Biserica Lui, El şi-a pregătit poporul Lui, El şi-a pregătit locul Lui, şi ei aşteaptă ca El să vină.

E-231 Şi răpirea aceea! "Când trâmbiţa lui Dumnezeu va suna, şi cei morţi în Cristos vor învia, noi care suntem în viaţă şi rămânem nu vom împiedica pe cei adormiţi. Căci trâmbiţa lui Dumnezeu va suna, cei morţi în Cristos vor învia; iar noi vom fi apucaţi sus împreună cu ei, să întâlnim pe Domnul în văzduh." Un paradox, într-una din aceste dimineţi, când mormintele se deschid şi morţii vor păşi afară; când cei ce sunt vii vor fi schimbaţi, într-un moment, la o clipeală de ochi, şi vor merge sus în văzduh să-l întâlnească pe El.

E-232 Întregul lucru este un paradox, Dumnezeu se mişcă printre poporul Lui. Voi credeţi asta? [Adunarea zice, "Amin! " – Ed.] Să ne aplecăm capetele pentru un cuvânt de rugăciune.

E-233 Dumnezeule, acum de mai mult de o oră, şi cam o oră şi zece minute, noi am stat aici vorbind despre evenimente trecute şi prezente, despre cum le împarte Duhul Sfânt, Doamne, aşa cum Cuvântul lui Dumnezeu a făcut-o aşa de graţios; arătând căci chiar Dumnezeul din Cer, Care a trăit în zilele din vechime, în aceeaşi formă şi acelaşi fel, trăieşte astăzi. Aceleaşi minuni, şi aceeaşi Putere care a fost peste profeţii din vechime, care a fost peste Biserică la Rusalii, a fost peste Ana; şi peste Agab, profeţii Noului Testament în ziua aceea, care l-a corectat chiar pe Sfântul Pavel. Şi Sfântul Pavel a intrat în necaz că nu l-a ascultat pe Agab, căci Agab... Deşi el era un apostol, Pavel era, dar Agab avea Cuvântul Domnului, şi el l-a avertizat să nu se ducă acolo sus. Dar Pavel a fost hotărât să meargă, şi atunci el a ajuns în necaz. Şi, Tată, întotdeauna noi ajungem în necaz dacă nu ne supunem Cuvântului lui Dumnezeu.

E-234 Noi vedem că tocmai Dumnezeul care a fost cu fraţii aceia acolo, este acelaşi Dumnezeu astăzi. Noi Îl vedem în fiecare manifestare. Şi acesta este un paradox, Doamne. Lumea se uită, şi îşi clatină capul, şi zic, "Nu este nimic de Acesta." Credinciosul Îl acceptă şi-L îmbrăţişează, şi ştie că El este Dumnezeul cel viu.

E-235 O Tată, ne rugăm în această dimineaţă, că dacă ar fi cineva printre noi care încă nu este un credincios, ca aceasta să fie ora în care ei vor crede. O Dumnezeule, admite aceasta chiar acum în inima fiecărei persoane care este aici, care nu cunoaşte pe Cristos ca Salvatorul lor, ca aceasta să fie ora când va fi un paradox înaintea lor; ca un păcătos rău nenorocit (prin natură un păcătos, născut în lume în păcat, format în nelegiuire, venind în lume vorbind minciuni, prin murdărie) să poată fi schimbat şi făcut în neprihănirea Fiului lui Dumnezeu. Admite, Doamne, ca, ca acel mare paradox să aibe loc în inimile tuturor de aici în această dimineaţă care nu Te cunosc ca Salvatorul lor şi Regele lor care vine, şi sunt gata să Te întâlnească la ultima trâmbiţă dacă ea ar suna astăzi.

E-236 Atunci ne-am ruga de asemenea, Doamne, ca să-Ţi aminteşti de cei de aici care sunt bolnavi şi suferinzi. O Dumnezeule, astăzi ne rugăm ca Tu să vindeci pe fiecare persoană care este bolnavă sau suferindă. Lasă ca ei să ştie că Dumnezeu încă înfăptuieşte paradox la oricine care va face să se împlinească Cuvântul Lui.

E-237 Noi ştim căci Cuvântul Lui este un paradox. Când El promite ceva aşa de nereal, pentru lume, ceva la care ei nu pot prescrie, aceasta-i-aceasta-i ceva dincolo de cunoştinţa lor şi-şi înţelegere. Dar când o inimă simplă va lua Cuvântul acela şi-L va adânci în adâncimile fiinţei lui, atunci Cuvântul acela produce faptele vii ale acelei promisiuni.

E-238 Oh, cum Îţi mulţumim pentru aceasta, că există oameni simpli care cred acest Mesaj. Noi nu căutăm o împărăţie unde va stăpâni acea epocă atomică, ci noi căutăm o Împărăţie în care Cristos va stăpâni în putere şi măreţie, de pace şi glorie, pe pământ; nu unde ne vom presa picioarele în automobil, pedale de acceleraţie, sau să zburăm prin aer cu avioane cu reacţie; ci unde vom şedea în jurul Tronului viului Dumnezeu, oh, şi-L vom privi, şi vom vedea pe Acela Care a fost rănit pentru fărădelegile noastre şi zdrobit pentru nelegiuirile noastre, pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui, şi cu ale Cui răni am fost vindecaţi. Dorinţa inimii noastre, Doamne, de când a venit marele paradox la noi, ca noi să ajungem la El şi să şedem cu El în ziua aceea. Admite aceasta, Doamne. Noi cerem aceasta în N urnele lui Isus.

E-239 Şi în timp ce ne avem capetele aplecate. Mă întreb, în audienţă în această dimineaţă, dacă la cineva i-ar place să fie amintit în rugăciune, şi să zică, "Doamne Dumnezeule, îmi ridic mâna spre Tine"? "Şi, Frate Branham, tu te vei uita şi-mi vei vedea mâna, să te rogi pentru mine, ca un paradox mare să aibe loc în inima mea, ca atunci când îl voi întâlni pe Cristos în botezul Duhului Sfânt şi puterea învierii Lui." Dumnezeu să vă binecuvânteze, în parte, şi pe fiecare. Asta-i bine. "Ca eu să-1 întâlnesc pe Dumnezeu." Şi Dumnezeu să fie cu voi. "Eu Îl voi întâlni, şi un mare paradox va avea loc în viaţa mea, şi eu voi fi umplut cu Puterea Lui şi slava Lui, şi bunătatea şi mila Celui care trăieşte în vecii vecilor. Şi într-o zi eu voi fi inclus în acel paradox care vine. Ceva care când..."

E-240 Pulberea acelor profeţi zace acolo în pământ. Când pulberea martirilor care au fost mâncaţi de lei, şi cu baliga leilor au fost risipiţi prin praf, şi peste tot pe pământ, dar totuşi Cristos va învia trupul acela din nou. Aceasta merge să arate că El este învierea.

E-241 Când El a luat puţină tină din mâinile Lui şi a pus-o pe ochii unui om care nu a avut ochi niciodată, a arătat că omul a fost făcut din ţărâna pământului, şi el s-a întors cu globii ochilor şi a putut vedea Creatorul care l-a făcut.

E-242 Dacă Dumnezeu nu intenţionează să învieze morţii, atunci de ce a devenit El carne ca noi, şi să meargă înapoi spre ţărână, şi să Se învieze din nou? De ce S-a înviat El dacă nu este înviere a celor morţi? Oh, haideţi să nu fim copii, ci să fim bărbaţi şi femei în Duhul, să credem pe Dumnezeu cu toată inima noastră.

E-243 Ar mai fi un altul acum, înainte de a începe să ne rugăm? Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu, şi pe tine. Da.

E-244 Tatăl nostru Ceresc, acum noi Îţi aducem pe aceştia care şi¬au ridicat mâinile. Într-un fel sau altul, Duhul Sfânt şi-a făcut calea Lui jos în inimile lor, acolo spunându-le, "Tu nu eşti aici doar să mănânci şi să bei, şi-şi să dormi, şi să te trezeşti să lucrezi; şi apoi să mergi înapoi, să mănânci şi să bei şi să dormi din nou. Voi sunteţi aici să fiţi fii şi fiice a lui Dumnezeu. Voi sunteţi aici să vă luaţi poziţia şi locul în Cristos. Şi eu sunt aici în această dimineaţă să vă chem," ar zice Duhul Sfânt vieţii lor.

E-245 Tată, cu rugăciune, singura armă de care eu ştiu, eu îi prezint Ţie. Şi eu-eu sfidez duşmanul care i-ar ţine de la Tine. Eu pun, prin credinţă, Sângele lui Isus Cristos între duşman şi ei, care i-ar ţine de la această experienţă glorioasă a acestui mare paradox, de a primi Duhul Sfânt şi a avea Viaţă Eternă. Căci ne dăm seama că acela-i singurul-singurul lucru ce există, singura soluţie care ne este dată, pentru Viaţa Eternă, este să avem Viaţa lui Dumnezeu în noi, atunci este Viaţă Eternă în noi. Admite aceasta, Doamne, ca să se întâmple la fiecare care şi-au ridicat mâinile. Şi poate cei ce nu au avut curaj să-şi ridice mâinile, admite-le lor, de asemenea. Acum, Tată, ei sunt ai Tăi. Eu Ţi-i prezint, în Numele lui Isus Cristos.

E-246 Iar acum aşa cum urmează să fie format rândul de rugăciune, Tată, eu nu ştiu cine va veni aici sus. Dar dă-ne un alt paradox în dimineaţa aceasta, Doamne. Fie ca ceva Putere tainică a lui Dumnezeu să se mişte jos şi să facă ceva aşa cum Tu ai promis. Şi aceasta va fi prima mea dată, Doamne, de când m-am întâlnit cu Tine zilele trecute. Mă rog acum ca Tu să admiţi cererile oamenilor, prin Numele lui Isus. Amin.

E-247 Acum aş dori ca fiecare doar să se aşeze, dacă puteţi, doar pentru un moment.

E-248 Acum, oricine care are un cartonaş de rugăciune. Billy a venit jos în dimineaţa aceasta, aşa cum a promis că va veni, şi a dat cartonaşe de rugăciune la unii oameni de aici. El a zis că nu erau prea mulţi. Vreţi să vă ridicaţi mâinile, cei care aveţi un cartonaş de rugăciune. În ordine. Mă întreb dacă aţi vrea doar să vă luaţi locul şi să staţi chiar pe aici, acei care au cartonaşe de rugăciune. Unde, Billy, unde eşti? Oh, în ordine. Stai chiar pe aici.

E-249 Acum, fiecare în rugăciune acum. Noi venim înaintea Domnului nostru Dumnezeu. Acum să cântăm cântarea aceea cu muzica, dacă vreţi, aşa cum Sora Arnold cântă acolo. Toţi împreună acum, aşa liniştit.
Crede numai, crede numai,
Toate lucrurile sunt posibile, crede numai;
Crede numai, crede numai,
Toate lucrurile sunt posibile, crede numai.
[Fratele Branham începe să fredoneze Crede numai – Ed.]
... crede numai,
Toate lucrurile sunt posibile, crede numai;
Crede numai, crede numai,
Toate lucrurile sunt posibile, crede numai.

E-250 [Fratele Branham începe să fredoneze Crede numai, şi apoi citeşte Marcu 11:21-24 – Ed.]
... Petru amintindu-i a zis către El, Învăţătorule, iată, smochinul care Tu l-ai blestemat s-a uscat.
... Isus răspunzându-i a zis către el, Ai credinţă în Dumnezeu.
Căci adevărat Eu îţi spun, Că oricine va zice acestui munte, Mută-te, şi aruncă-te în mare; şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că lucrurile acelea care le spune se vor împlini; el va avea orice zice.
De aceea Eu vă spun, că, Orice lucruri doriţi voi, când vă rugaţi, credeţi că voi le primiţi, şi voi le veţi avea.

E-251 Isus a zis, odată când ei nu au putut înţelege că El era Cine era El, El a zis, "Dacă nu Mă puteţi crede, credeţi lucrările care le fac Eu. Şi dacă Eu nu fac lucrările Tatălui Meu, atunci să nu Mă credeţi. Dar dacă Eu fac lucrările Tatălui Meu, atunci credeţi lucrările."

E-252 Eu tocmai am terminat, în dimineaţa aceasta, aducând Mesajul despre-despre un Paradox. Un paradox este ceva care este neraţional, dar este-este în realitate incredibil, zice Webster, dar este adevărat. Ceva care este incredibil, care nu-l poţi înţelege, el este doar o taină.

E-253 Isus a făcut lucrările Tatălui Lui deoarece Tatăl era în EL De aceea au fost făcute lucrările, pentru că Tatăl era în Fiul. Voi credeţi asta? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Că, în El, El era Dumnezeu încarnat. Voi credeţi asta? ["Amin."] Că, Dumnezeu Tatăl, care este Tatăl lui Isus Cristos, Marele Duh a locuit (în plinătatea Puterii Lui) în Isus Cristos, care era cortul lui Dumnezeu, făcut trup şi a locuit pe pământ, reprezentând Cuvântul. Isus era Cuvântul. Biblia a zis aşa, Sfântul Ioan, 1-ul capitol. Şi Cuvântul era invizibil. Acum ascultaţi atent. Cuvântul era invizibil până când El s-a făcut trup, şi atunci Cuvântul a devenit vizibil.

E-254 Şi prin moartea Lui de jertfă la Calvar, şi învierea Lui, poziţional a aşezat Biserica Lui în tărâmul acela, ca acelaşi Dumnezeu invizibil să poată veni în persoană şi să facă Cuvântul vizibil. Oh, vai! Eu-eu doresc ca biserica mea să poată primi asta. Dacă puteţi vedea, prieteni, Dumnezeul invizibil făcut vizibil!
Acum ascultaţi. Să o studiem din nou acum.

E-255 Eu deseori am vrut să vin într-o biserică, am dorit să o văd, eu presupun, unde puteam să intru pe uşa din spate, uşa din faţă, oriunde era, să privesc peste o audienţă şi să văd o biserică perfectă, totul în ordine. Păcatul nu putea rămâne acolo; nu, Duhul l-ar da pe faţă, vedeţi. El doar nu putea rămâne. Ca Anania şi Safira, voi-voi doar nu o puteaţi face. Acolo nu ar fi păcat în acel-acel grup. Nu, domnule. Vedeţi, Duhul repede îl divulgă chiar aşa. [Fratele Branham îşi pocneşte repede degetele de patru ori – Ed.] Nu contează ce a fost, cât de mic, aceasta va fi făcut. Vedeţi femei şi bărbaţi şezând acolo sub Puterea Duhului Sfânt, Duhul lui Dumnezeu mişcându-se perfect, mişcând aceasta. Cineva a făcut ceva greşit în adunare, nu ar putea, ei ar fi... Ei nu ar putea, aceasta ar... Ei vin repede, îl mărturisesc înaintea lor. Duhul l-a apucat, să-l mărturisească, amândoi. Ei vin, o spun, căci ei ştiu chiar atunci că va fi dat pe faţă. Aşa este. Aceea este Biserica Dumnezeului cel viu. Cum inima mea bătrână, sărmană bătrână, acum îmbătrâneşte, cum am dorit eu să mă ridic şi să văd o biserică ca aceea. Eu pot, încă. Eu sper. Lucrările perfecte ale lui Dumnezeu, fără păcat, acum, ar putea înţelege.

E-256 Acum aici stă un grup de oameni care aşteaptă să ne rugăm pentru ei. Acum, ne dăm seama, dacă această Scriptură este adevărată... Şi Dumnezeul Cerului, Care a putut crea o veveriţă, a putut crea un berbec, a putut opri soarele pentru o zi întreagă, douăzeci şi patru de ore, care a putut ţine focul să nu ardă oamenii într-un cuptor timp de trei ore, El a închis gura leilor, care a putut învia morţii, a putut umbla pe apă, a putut lua pogăcele şi să hrănească cinci mii, acela-i Dumnezeu. Acela¬i Cuvântul făcut trup în fiinţe umane. Acum înţelege fiecare asta? Acum acelaşi Dumnezeu a promis că în zilele din urmă aceste lucruri se vor petrece iarăşi, dar El nu o poate face până când există cineva cu care El să le poată lucra şi pe care să lucreze. Vedeţi ce vreau să spun? Acum haideţi să credem asta, cu stăruire, cu toată inima noastră, că va fi în felul acela.

E-257 Acum aici stă un grup de oameni, cei mai mulţi dintre ei îi cunosc. Eu cred... Eu-eu-eu nu cred, această prima femeie de aici din faţă, această fată, eu nu cred că o cunosc. Eu îl cunosc pe Fratele Way; şi sora, următoarea de acolo, a Fratelui Roberson... sau soţia lui Borders. Şi eu nu cunosc pe omul următor. Eu ar trebui să o cunosc pe femeia următoare; eu nu ştiu, eu nu cred că o cunosc. Da, o cunosc. Şi următorul, omul care stă acolo, dacă nu greşesc, acela-i fiul Fratelui Daulton. Şi, prin rând acolo, eu practic cunosc pe fiecare de acolo.

E-258 Eu nu am nici o idee cine este... cine sunt oamenii, de unde vin ei. Dar acum, ceea ce au ei nevoie pentru acum este rugăciune. Unii din ei, desigur, este peste măsură, ei nu pot să pătrundă chiar exact ceea ce este.

E-259 Acum vrea fiecare din voi să vă uitaţi încoace un minut, fiecare din voi din rândul de rugăciune. Dacă eu aş putea să vă ajut, eu aş face aşa. Vedeţi? Şi eu sunt aici să vă ajut. Dar singurul fel să fiu în stare cândva să o fac, să reaşez înapoi ceea ce v-a făcut Satan, este ca voi să mă credeţi. Dacă mă veţi crede doar, cu toată inima voastră, aceasta se va face.

E-260 Acum obişnuia să fie, în slujba mea, aceasta ar cauza viziuni. Viziunile răsăreau, şi eu puteam spune oamenilor pentru ce erau ei aici. Şi, voi, câţi aţi văzut aceea să se facă? Oh, voi toţi, vedeţi. Aşa este. Da, eu încă o pot face. Oh, încă se poate face. Sigur. Da. Aşa este.

E-261 Dar noi venim la ceva mai mare decât aceea acum. Noi ne ridicăm deasupra la aceea. Vedeţi? Noi venim la acel Cuvânt vorbit. Şi Satan va trebui să o facă; Acesta îl va lega într-un nod, şi ştiind că voi Îl credeţi! Să nu vă îndoi ţi.

E-262 Aici, dacă vreţi să ştiţi dacă eu vă spun adevărul, dacă Duhul Sfânt este aici. Eu ştiu ce, fata aceea, ce este rău cu fata aceea. Eu nu o cunosc pe ea, dar eu ştiu ce este rău. [O soră zice, "Sigur. Posedată de demon. Posesiune de demon." – Ed.] Aceea este exact aşa. Şi el se bate cu mine cât poate el de tare, dar el va trebui să cedeze. Voi doar să o credeţi. Doar să nu te îndoieşti, soră. ["Da, Doamne. Nu mă îndoiesc."] Să nu te îndoieşti. Este în ordine, soră. Tu, tu urmează să te faci... Va fi în ordine. Înţelegi?

E-263 Aici este un om de culoare care se uită la mine, stând acolo în rând. Eu nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Dacă eu ţi¬aş spune care este necazul tău, mă vei crede a fi profetul Lui? Vei crede? Tu nu eşti aici pentru tine. Copilul acela din spital se va face bine dacă vei crede. Crezi tu asta cu toată inima ta? Atunci mergi, mergi înapoi la locul tău. Eu pronunţ Puterea lui Dumnezeu peste copil; diavolul să-l dezlege.

E-264 Micuţul Daulton care se uită la mine, tu eşti aici pentru acel copil. Acel copil are ceva rău cu buricul. Nu-i aşa? Du-te înapoi la locul tău, şi crede-o, şi el doar se va face bine.

E-265 Eu mă uit la o altă femeie care şade acolo, ea este D-na Stricker. D-na Stricker, eu nu am vorbit cu tine de luni de zile. Eu nu am nici o idee pentru ce eşti tu aici. Tu crezi că Dumnezeu poate să-mi spună care este necazul tău? Vă va face aceasta pe toţi să credeţi? Tu eşti aici pentru copilul acela care are ceva rău cu piciorul. Apoi, tu te rogi pentru un prieten din Africa. Aceea este exact aşa. Aceea este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Acum dacă aceea este aşa, D-nă Stricker, ridică-ţi mâna. Vedeţi?

E-266 El este aici, vedeţi. Dar acea-acea slujbă va fi întotdeauna, dar aici vine alta. Voi credeţi acum! Să nu vă îndoiţi. Nici unul dintre voi să nu vă îndoiţi. Când îmi pun mâinile peste voi, şi cer ca aceasta să se facă, aceasta urmează să se facă. Singurul lucru, este întocmai ca a lua Cuvântul lui Dumnezeu. Singurul lucru, dacă voi nu-L credeţi, nu se va face. Dacă voi Îl credeţi, trebuie să se întâmple. Căci, ceva s-a întâmplat serile trecute acolo sus, şi eu ştiu că tocmai Dumnezeul care a putut crea poate să o facă. În ordine.

E-267 Aş vrea ca fiecare să vă aplecaţi capetele. Fiecare în rugăciune. [Fratele Branham părăseşte amvonul, să se roage pentru cei din rândul de rugăciune. – Ed.]
Tu diavolule care ai legat-o pe Sharon, această fetiţă drăgălaşă!

E-268 Dumnezeul, Care mi-a dat viziunea seara trecută, despre acel diavol fiind legat, şi ai zis, "În sinceritate, tu îl poţi lega." Şi cu sinceritate în inima mea pentru acest copil, eu vin, Doamne, să cer milă şi favor de la Tine, pentru ea.

E-269 Satan, eu te leg. În Numele lui Isus Cristos, părăseşte acest copil. Mintea ei şi raţiunea să-i vină înapoi, normal. Astfel Cuvântul a fost vorbit, aşa să se facă în N urnele lui Isus Cristos.

E-270 Doamne Dumnezeule, pentru Fratele meu Way, fie ca Puterea lui Isus Cristos să lege puterea diavolului care îl leagă pe fratele meu. Şi să-l elibereze, în Numele lui Isus Cristos.

E-271 Dumnezeule, această femeie mică săracă va fi ca prima de aici, în câteva săptămâni, dacă ceva nu se face pentru ea. Ea este soţia fratelui meu, Fratele Roy. Doamne Isuse, dă-mi tărie acum. Tu Care ai dat viziunea, Tu niciodată nu ai dat greş. Aceasta niciodată nu a dat greş.

E-272 Tu duh de drac, care ai legat pe sora mea, eu te leg pe tine. În Numele lui Isus Cristos, să pleci. Aceasta s-a vorbit, aşa să se facă! Corect.

E-273 În Numele Domnului Isus, izbăveşte pe sora noastră de necazul ei. În Numele lui Cristos Care a promis, şi a dat promisiunea, "Dacă voi ziceţi muntelui acesta," Lasă să se facă, Doamne.

E-274 Peste această femeie, simţind ungerea Duhului Sfânt în sală. Eu îmi pun mâinile, în N urnele lui Isus Cristos, pentru vindecarea ei. În... Fie ca aceasta să se facă, căci a fost vorbit. Amin.

E-275 Peste această fetiţă, JoAnn, Tu ai pus în gândul meu un exemplu despre o fetiţă Creştină. Eu o eliberez în această dimineaţă, de acest lucru rău. În Numele lui Isus Cristos, fie ca cererea ei să-i fie dată.

E-276 Doamne Dumnezeule, peste această, perechea preaiubitului meu frate, Sora Thoms, îmi pun eu mâna. Cel rău care a legat¬o; fie ca el să fie legat. În Numele lui Isus Cristos, fie ca ea să fie liberă.

E-277 Peste sora mea, îmi pun mâna. În Numele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, fie ca puterea duşmanului să fie legată. Şi sora mea, ea va fi eliberată, din această zi.

E-278 Peste fratele meu, îmi pun eu mâinile, în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu. Fie ca diavolul care ar vrea să rănească şi să împiedice, să plece de la el. În Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-279 Pentru cererea sorei mele, mă rog ca Tu să o admiţi, Doamne. Aşa cum îmi pun mâinile peste ea, în N urnele lui Isus Cristos, lasă să se facă. Amin.

E-280 Pentru sora mea, Tată, aşa cum îmi pun mâinile peste ea. În Numele lui Isus Cristos, fie ca cererea ei să fie admisă. Amin.

E-281 Prin credinţă simplă, Doamne, deşi acesta-acesta este un paradox, punându-mi mâinile peste fraţi. În Numele Domnului Isus, lasă ca cererea lui să fie admisă.

E-282 Peste Sora mea Way, care a fost milostivă cu cei ce au avut nevoie de milă. Şi este scris, "Ei vor avea parte de milă." Fie ca îndurările care ea le-a cerut, în această dimineaţă, să-i fie acordate, în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-283 Doamne, această mamă mică, cu inima frântă, cunoscând cererea ei, O Dumnezeule Etern, lasă ca să-i fie acordată astăzi. În Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-284 Dumnezeule Tată, pentru sora mea, îmi pun mâinile peste ea, aşa cum sunt însărcinat de Duhul Sfânt şi printr-o viziune seara trecută. Fie ca cererea ei să-i fie acordată, în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-285 Tată Ceresc, aşa cum această soră vine aici sus să-şi ia locul, ca să se pună mâinile peste ea. Admite cererea ei, O Dumnezeule. În Numele lui Isus Cristos, să se facă aceasta.

E-286 Tată Ceresc, aşa cum mă prind de aceasta, de mâna sorei mele, fie ca Puterea lui Isus Cristos să-i admită cererea. Amin.

E-287 Doamne Isuse, aşa cum apuc mâna acestei surori, şi batista de care se ţine, fie ca cererea ei să fie admisă. În Numele lui Isus Cristos, admite aceasta Doamne. Amin.

E-288 Dumnezeule Tată, în Numele Domnului Isus, fie ca cererea sorei noastre să-i fie admisă. Ce ea cere, fie ca ea să primească. În Numele lui Isus Cristos.
Crede numai, crede numai,
Toate lucrurile sunt posibile, crede numai;
Doar crede numai, crede numai,
Toate lucrurile sunt posibile, crede numai.

E-289 Acum chiar înainte de eliberare, pot eu doar să mai am încă un moment, sau două, din timpul vostru. Un paradox, Dumnezeu a înfăptuit aceea. Chiar în prezenţa noastră, un paradox a fost făcut. Căci chiar când am început să merg la rândul acela de rugăciune, Ceva doar m-a ridicat, chiar exact în felul cum a spus El că va face. Vedeţi, un paradox! Vedeţi?

E-290 Şi când Duhul era peste mine aşa, eu puteam privi jos prin linie şi să văd lucrurile acelea pe care oamenii aceia le vroiau, înţelegeţi. Astfel, cel puţin trei sau patru dintre ei, sau ceva, ca să poată fi o confirmare, mărturie, că Dumnezeu niciodată nu ia un dar care este un dar adevărat. El doar adaugă la el, doar continuă să zidească mai înalt şi mai înalt.

E-291 Acum eu cred, din toată inima mea, că voi sunteţi vindecaţi. Amin. Eu o cred cu tot ce este în mine. Eu-eu o cred.

E-292 Acum, Isus v-a invitat să veniţi la mântuire. Dacă aţi vrea să veniţi, voi aţi primi Aceasta, căci El a promis-o. El a promis¬o, acum să nu ne îndoim. Ci să o credem cu toată inima noastră. Acum, să nu vă luptaţi cu ea, doar să ştiţi că aceasta trebuie să se facă. Aceasta trebuie să se facă. Isus a zis, "Vorbiţi acest Cuvânt. Să nu vă îndoiţi." Vedeţi? Şi El era chiar Acela.

E-293 Şi viziunile acelea, din câte ştiu eu, din toată inima mea, nici o singură dată nu au dat greş, nici o dată. Şi El a zis, serile trecute, şi (acele) viziunea aceea care v-am spus-o, înaintea lui Dumnezeu la Care eu stau, că este adevărat, vedeţi. El a văzut şarpele acela legat. El a zis, "Tu trebuie să fii mai sincer."

E-294 După aceea mă străduiesc, să fiu mai sincer. Şi la fiecare care veneau aici în dimineaţa aceasta, am încercat să mă gândesc, "Dacă aceea ar fi mama mea, femeile acelea, dacă aceea ar fi sora mea care şade acolo în spate, dacă aceea ar fi soţia mea care şade acolo în spate, sau unul dintre copiii mei şezând acolo în spate, cum ar fi dacă erau ei?" Încercând să mă pun pe mine în poziţia lor, să fiu sincer. Şi dacă aţi observat, tocmai ...

E-295 Acum aceasta se întâmplă să-mi vină în memorie. Acolo zilele trecute, când am fost în California, şi am stat la acel dejun al Oamenilor de Afaceri. Eu cred că-l am aici. Eu sunt destul de sigur. Eu m-am uitat la aceasta doar cu un timp în urmă, o profeţie care a fost dată. Aici este, chiar aici. Aceasta a fost dată, după ce am stat şi am predicat o predică grea. Şi oamenii sunt aici în dimineaţa aceasta; Fratele Roy Borders, ca unul, care a fost acolo, eu cred, oriunde este Roy, era, da, şade aici; era acolo când aceasta a avut loc, şi mulţi alţii care erau acolo. Când, un băiat care era Baptist, el era vărul lui Jane Russell, steaua de cinema; oricine poate veni la acel dejun care vrea să vină. Şi când am terminat vorbirea, băiatul a venit acolo şi şi-a pus braţele în jurul meu, şi a zis...

E-296 Când am coborât de pe o platformă, jos la alta, să vorbesc adunării, care, câteva sute erau prezenţi. Şi eu vorbeam despre o-o transmisiune care a mers prin naţiune la ora nouă seara următoare. Aceasta se înregistra atunci. Şi când aceasta ... eu am păşit jos pe acest nivel următor, să vorbesc alt timp, la aceşti oameni de aici. Şi una dintre marile denominaţiuni au avut unul din oamenii lor mari, stătea acolo, şi era ofensat de Mesaj, vedeţi, prin a spune...

E-297 Eu am vorbit despre cum am fost acolo în Phoenix, cu câteva zile înainte de aceea, şi am văzut câteva roade diferite crescând pe un pom. Eu am văzut pe un pom de portocal, era grapefruit, lămâi, şi eu cred tangerine, şi tangelo, şi toate acele lucruri diferite crescând, căci acesta-i un pom de citric. Dar am zis, "În fiecare an înfloreşte şi produce fructe noi. Dar acolo sunt numai ramurile acelea originale; când acesta rade... când pomul adevărat însuşi produce o altă ramură, ea rodeşte acelaşi fel de rod care este în tulpină. Dar aceşti alţi pomi îşi rodesc fructele lor, deşi ei trăiesc din viaţa acestui pom." Am zis, "Aceea este ca organizaţiile care sunt puse în Viţă. Isus a zis, 'Eu sunt Viţa.' Şi de fiecare dată când Viţa aceea produce o ramură, ea va fi întocmai ca Viţa. Vedeţi, Aceasta va avea acelaşi rod."

E-298 Ei bine, acest mare predicator din cea mai mare organizaţie Penticostală pe care o aveam, stătea acolo, şi nu-i plăcea Aceasta, vedeţi, zicea că eu nu am vrut să însemne în felul acela.

E-299 Dar m-am întors înapoi şi am zis, "Eu vreau să însemne în felul acela, înţelegi. Eu am spus exact! Eu nu iau nimic înapoi."

E-300 Zilele trecute când am vorbit despre altarele acelea, fără să ştiu, fără să văd aceea în istorie. Eu niciodată nu am zis nimic încă, de la platformă, sub inspiraţie, care a trebuit să o iau cândva înapoi. Acum voi puteţi numi aceea, Sămânţa Şarpelui, sau orice doriţi, orice erau Mesajele acelea, sau, Curva Cea Mare, împotriva cărora sunt aşa de multe lovituri. Doar veniţi, şi nu aţi vrea să veniţi la mine cu Scripturi, cu aceasta, vedeţi, să vedem dacă este corect.

E-301 Acest om a venit acolo sus, şi-a pus braţele în jurul meu, şi urma să zică... El a zis, "Frate Branham, nu vreau să fiu profanator, dar aceea ar fi putut face al 23-lea capitol al Apocalipsei. Tu ştii, o altă Carte adăugată. Desigur," el a zis, "aceea nu ar fi în ordine, desigur, noi nu trebuie să adăugăm nimic la EL" Şi chiar cum el a început să spună asta, el a început să vorbească în limbi. Şi băiatul nu a ştiut ce înseamnă vorbirea în limbi.

E-302 Şi imediat ce el a vorbit; chiar în faţa mea era o femeie Franceză, din Louisiana, ea a zis, "Aceea nu avea nevoie de interpretare. Aceea era Franceza pură."
Şi un om pe aici s-a ridicat şi a zis, "Aşa este."

E-303 Şi înapoi de tot în spate era translatorul pentru UN., dându¬şi numele, niciodată nu a mai fost acolo înainte. El a zis, "Corect. Aşa este."

E-304 Şi aici este ce au ei împreună. Şi fiecare din ei au avut acelaşi lucru când au venit împreună, fiecare din ei dând interpretarea, exact.

E-305 Şi acest Francez, al doilea de aici, el a scris-o, pentru că el lua procese verbale despre adunare. Iată ce a scris el. "Eu, Victor Le Dioux, sunt un Francez, pur sânge, Creştin născut din nou, umplut cu Duhul Sfânt. Eu locuiesc la 809 North King Road, Los Angeles 46. Particip la Templul Bethel, Arnie Vick este păstorul nostru," un predicator Penticostal, cea mai mare biserică Penticostală din Los Angeles. "O traducere a unei profeţii peste Fratele Branham, dată de Danny Henry, în Franceză, în 11 februarie, 1961, la dejunul Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline; o adevărată traducere a profeţiei." Toţi cei trei au zis că aceea era.
Pentru că ai ales cărarea îngustă...

E-306 Vedeţi, chiar împotrivă, eu a trebuit să umblu singur, vedeţi. Eu pot înţelege asta. Moise a trebuit să-şi facă alegerea, la fel. Vedeţi? El nu a trebuit să o facă, dar el a făcut-o. Vedeţi? "Calea cea mai grea; tu..." Vedeţi?
Pentru că tu ai ales cărarea îngustă, cea mai grea cale; tu ai făcut... tu ai umblat în alegerea ta proprie.

E-307 Cu alte cuvinte, eu nu a trebuit să o fac. Eu pot să iau parte, să merg cu ei dacă vreau. Dar eu am stat cu... vreau să stau cu Cuvântul.
Tu ai ales decizia corectă şi precisă, şi aceasta este CALEA MEA.

E-308 Dacă veţi observa, este punctată şi subliniată. Dacă observaţi, este scrisă în Franceză, aceasta; vorbită în Franceză, verbul înaintea adverbului, vedeţi.
Din cauza acestei decizii foarte importante, o imensă porţiune de Cer te aşteaptă.

E-309 Acum, aceea este ceea ce m-am întrebat. Când eu mor, va fi aceasta? Atunci s-a întâmplat să mă gândesc, "Cerul nu este porţionat in diferite porţiuni pentru noi acolo sus; Cerul este Împărăţia Cerului care este în noi, pentru care cineva aşteaptă." Vedeţi? Acum priviţi.
Ce o decizie glorioasă ai făcut tu!
Aceasta în ea însăşi este cea care va da şi va face să se împlinească uimitoarea victorie în iubirea Divină.

E-310 Vedeţi, noi am spune-o, "În victoria uimitoare în Divina iubire," dar în Franceză aceasta ar fi "iubire Divină." Întocmai ca Germana sau oricare alta, vedeţi, ei iau... ei pun verbul înaintea adverbului.

E-311 Acum vedeţi ce a însemnat venirea jos la Iordan? Noi suntem aici jos acum. Să trecem dincolo acum. Să încetăm a ne juca. Să trecem de cealaltă parte acum, căci ea ne aparţine toată. Este toată a noastră. Viziunile acelea niciodată nu au dat greş. Ele nu pot da greş, căci ele vin de la Dumnezeu. Eu o cred cu tot ce este înmine. Noi nu suntem simbriaşul care va fugi înapoi în pustie.Noi vom trece Iordanul, despărţirea. Dumnezeu ne-a deschis Peceţile care sunt în spatele Cărţii! Haideţi să intrăm în acest loc grozav acum, căci Iosua a împărţit poporului moştenirea lor pe care Dumnezeu a lăsat-o pentru ei.

E-312 Şi dacă aţi observat acele mame Evreice, când ele erau în dureri şi au dat naştere la patriarhii aceia. Eu voi ajunge la aceea, într-una din aceste zile, cu voia Domnului. Şi a dat naştere la acei patriarhi; când ea a vorbit numele lor, în durere, ea de asemenea poziţional i-a aşezat în locullor în împărăţie. Oh, vai!

E-313 Inspiraţia este-este un paradox. Vedeţi, voi-voi doar nu o puteţi prinde. Dar este inspirată, şi Dumnezeu o mişcă chiar în locul ei, chiar-chiar în ora când nu te gândeşti.

E-314 Acum, dacă nu este foarte înzăpezit, şi noi putem, cu voia Domnului, duminica viitoare aş vrea să vorbesc despre subiectul Creştinism Contra Închinării Păgâne. Şi dacă puteţi, aduceţi¬vă hârtia, orice doriţi voi, pentru Mesaj. Mesajele vor fi din nou deseară, frate... unii dintre fraţi de aici, eu presupun, îl va aduce. Eu urma să stau, dar eu ştiu că mulţi dintre oameni vor sta, şi s-a prezis zăpadă din nou în această după-masă, să acopere drumurile, din Georgia şi diferite locuri. Astfel eu... Cu voia Domnului, va fi duminica viitoare, eu urma să vorbesc acelaşi Mesaj deseară, dar eu îl voi pune până duminica următoare şi atunci. Dumnezeu să fie cu voi.

E-315 Eu cred că Isus Cristos este Fiul Dumnezeului cel viu, născut de o fecioară, zămislit, Dumnezeu într-un pântece, un cort în care El să locuiască. Eu cred asta, în Cristos, El este Dumnezeul încarnat. El este Dumnezeu făcut trup. Când Dumnezeu Tatăl a venit în Isus Cristos, El era plinătatea Dumnezeirii trupeşte, în El locuieşte toată plinătatea. Dumnezeu Tatăl a vorbit Cuvintele. Isus a zis, "Nu sunt Eu acela care vorbeşte, ci Tatăl Meu care locuieşte în Mine, El vorbeşte." De aceea pe această bază, El fiind făcut trup aşa ca El să poată muri, Dumnezeu plătind pedeapsa pentru rasa umană, să răscumpere şi să aducă sus, şi-şi să vină, să aducă împreună lucrurile pe care Propria Lui creaţie le-a pierdut în cădere, El a răscumpărat înapoi cu viaţa Lui Proprie.

E-316 Apoi, în a răscumpăra aceşti oameni, ca Evanghelia Lui să poată merge mai departe, "Lucrările care le fac Eu, le veţi face şi voi. Mai multe decât acestea veţi face voi, căci Eu mă duc la Tatăl. Încă puţină vreme, şi lumea nu Mă va mai vedea; dar voi Mă veţi vedea; căci Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii." Acum noi suntem jos la sfârşitul lumii. Cristos s-a reîntors în forma Lui de Duh Sfânt, în plinătatea Puterii Lui, în Biserică, să Se manifeste. Este simplu. Este popor simplu.

E-317 Dacă ar fi cineva aici care ar putea fi suficient de norocos să aibe o educaţie bună, şi poate să meargă la o biserică mare, să nu lăsaţi simplitatea acestei clase sărace de oameni să vă poticnească. Vedeţi? Aceasta, nu este aceea. "Oamenii obişnuiţi L-au ascultat bucuros." Vedeţi, aceştia sunt oamenii obişnuiţi.

E-318 Acum există, există clase de oameni. Există unii care doar nu le pasă, doar trăiesc orice fel de viaţă, ei sunt afară pe străzi, şi aşa mai departe. Aceia nu sunt cei care L-au auzit. Şi cei de felul clasic, ei nu au fost aceia care L-au auzit. Aceia erau cei între clase, oamenii obişnuiţi, cei care sunt săraci dar totuşi vor să trăiască curat şi decent, şi vor să trăiască pentru Dumnezeu, aceia sunt cei care-Laud.

E-319 Deci, fie ca voi şi eu să fim acei oameni care-L vor auzi în această zi, căci eu cu adevărat cred că unul dintre cele mai mari lucruri care au izbucnit vreodată în lume izbucneşte acum. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Acum eu voi preda serviciul Fratelui Neville.