E-1 [Fratele Branham vorbeşte cu Fratele Neville în timp ce adunarea cântă Crede Numai – Ed.] (... ? ... am încercat să te sun în această după-masă, cât de stăruitor am putut, tu nu erai acasă când am încercat să sun. Hei, dacă ai un mesaj mergi înainte şi eu doar voi aştepta. Eşti sigur, acum? Nu ai nimic să predici... ? ...)
[Fratele Neville zice, "Suntem aşa de fericiţi în această seară.
Fratele Branham tocmai mă întreba dacă am primit mesajul; el nu a reuşit să mă prindă. Dar el nu trebuie să mă prindă. Amin. Sunt bucuros, în această seară, căci am spus că am considerat foarte mult că el este măcar aici. Şi sunt mişcat, mai mult decât pentru orice am primit de Crăciun, să ştiu că el este aici. Şi astfel fie ca Domnul să-l binecuvânteze aşa cum vine în această seară. Dacă ar fi stat doar aici, ar fi în regulă. Laudă lui Dumnezeu! Dar sunt bucuros că el este aici, şi fie ca Domnul să-l binecuvânteze aşa cum vine." – Ed.]
Îţi mulţumesc, Frate Neville. Îţi mulţumesc.

E-2 Bună seara, prieteni. Îi spuneam Fratelui Neville, că am¬am încercat să-l sun acasă la el în după-masa aceasta. Am spus oamenilor de jos din Georgia, şi împrejurimi, săptămâna trecută, că nu mi-am imaginat că voi fi aici astăzi, pentru că vin mulţi dintre oameni.

E-3 Şi, totuşi, la Crăciun, ştiţi, copilaşi micuţi, tu nu le poţi spune diferit. Ei, doar, este timpul Crăciunului pentru ei. Şi ei nu ar agăţa sus ciorapul lor micuţ, acolo ar fi ceva. Este o tradiţie, chiar şi în naţiunea noastră, că ei agaţă sus un ciorap, şi un lucru sau altul. Păi, eu am făcut, când eram copil, şi-şi totuşi atât-atât de departe de Scriptură, felul obişnuit cum este. Totuşi, copiii sunt, îi aud pe ceilalţi copii spunând, "Ei bine, eu am primit aceasta de Crăciun. Am primit aceasta." Şi micuţii stând în jur, privesc, voi ştiţi. Tu, tu nu îi poţi face să înţeleagă. Vedeţi? Aşa că, doar, Crăciunul este aici să rămână. Da.

E-4 Şi aceasta nu este ziua de naştere a Domnului nostru, timpul când El s-a născut. Acum, dacă vă veţi lua... pe glob, şi vă uitaţi, Iudea este cam tot aşa de departe sub ecuator cum este acesta deasupra acestuia. Astfel noi aflăm, în Iudea, în acei munţi sus acolo, că acolo este zăpadă. Vai! Este mai multă zăpadă decât cum este aici. Astfel păstorii nu au putut să fie pe munte la timpul acela, să-şi mâne oile.

E-5 Şi un alt lucru, El, ar fi contrar la toată natura. Vedeţi? Mieii şi aşa mai departe se nasc primăvara, nu la acest timp din an. Mieii nu sunt născuţi acum. Oile nu nasc miei acum. Şi El a fost Mielul lui Dumnezeu, vedeţi. Astfel acolo, El s-a născut prin, ei susţin, prin Aprilie cândva, în mijlocul lui Aprilie, cam aşa ceva.

E-6 Dar, aceasta fiind 25 Decembrie, păi, o face ziua de naştere. Aceasta este ziua de naştere a zeului soare. Vedeţi? Baalimul Roman, zeul soare. Vedeţi? Şi soarele este chiar exact cale de jumătate în jur acum. Şi din 20 până la 25 era când a fost circul Roman, în sărbătorirea zilei de naştere a zeului soare. Şi astfel ei au spus, "Ei bine, acum, să-i mulţumim şi pe Creştin şi pe păgân, vom face, în loc de zeul soare, Fiul lui Dumnezeu şi zeul soare, împreună. Astfel vom pune totul împreună şi o vom face aceeaşi zi de naştere, şi o facem pe 25." Aşa că se părea să-i mulţumească pe păgâni şi pe biserica nominală atunci, în prima biserică din Roma. Era doar... A fost chiar în regulă cu ei, aşa că nu le păsa. Astfel au făcut-o ziua de naştere şi a zeului soare şi a Fiului lui Dumnezeu.

E-7 Acum, cea mai lungă zi din an este cam prin 21 sau 22, cea mai lungă noapte, vreau să spun, a anului, este cam pe la 21 sau 22, când, în sistemul solar, soarele tocmai saltă dincolo, venind înapoi. Acum vor începe să dobândească doar câteva secunde sau minute mai mult. Şi atunci cândva târziu în Iunie sau Iulie, avem cea mai lungă zi din an.
Astfel, însă, Crăciunul este aici să rămână, aşa că noi-noi nu putem face nimic.

E-8 Cauciucurile fără cameră sunt aici să rămână. Nu-mi plac, dar ele sunt-ele sunt aici să rămână. Aha. Aşa este.

E-9 Femei dezbrăcate, sunt aici să rămână. Pantaloni scurţi, ei o să rămână. Asta-i tot. Ei vor deveni mai scurţi tot timpul, aşa că nu există nimic să pot face privitor la aceasta.
Eu doar spun că este greşit. Staţi cu Acesta, şi aceea este bine.

E-10 Păcatul, este aici să rămână. Este aici să rămână. Noi îl vom avea, în continuare. Astfel, doar, este aici să rămână până vine Isus. Şi toate aceste lucruri sunt aici să rămână. Acum, eu nu cred...

E-11 Lăsaţi-mă să fac aceasta limpede. Eu nu cred că i-ar păsa lui Isus în ce zi îi venerezi ziua Lui de naştere, dacă este în 25, 26, sau dacă este Aprilie, Mai, Iunie, Iulie, oricând ar putea să fie, doar aşa să vă închinaţi, să vă închinaţi Lui în orice zi.

E-12 Dar iată ce este. Ei au luat sfinţenia din Crăciun, nu să-l facă un Crăciun, o zi de închinare, ci o sărbătoare. Vedeţi? Noi nu.. .Îi auziţi pe oameni să spună, "Noi o să sărbătorim Crăciunul." Aceea este greşit. Nu ar trebui niciodată să sărbătorim Crăciunul. Crăciunul este o zi de închinare, nu o sărbătoare.

E-13 Noi sărbătorim ziua de naştere a lui Lincoln. Noi sărbătorim ziua de naştere a lui Washington. Dacă eraţi jos în Sudul adânc, noi am sărbătorii ziua de naştere a lui Lee, sau-sau Jackson. Ziua lor de naştere este o sărbătorire.

E-14 Dar ziua de naştere a lui Cristos, eu cred, ar trebui să fie o zi de consacrare, închinare, în loc de această seară. De oameni la biserică, pe genunchi, rugându-se, mulţumind lui Dumnezeu pentru adevăratul Dar de Crăciun.

E-15 Pantofi cu tocuri înalte, şi feţe vopsite, şi vestoane redingotă, şi cupe de whiskey vor fi înclinate, unul la altul. Şi în valoare de zeci de mii de mii de dolari de whiskey, şi trabucuri, şi ţigări vor fi distribuite în această seară. Când, mii de sărmani, micuţi, copii flămânzi se culcă fără o îmbucătură de mâncare sau un loc să-şi pună capul la culcare.

E-16 Închinare, este ce avem nevoie. Sărbătoare este ceea ce avem noi. Oh, aceea este în regulă. Aceea, nu este în regulă, dar nu o putem opri. Este aici să rămână. Noi, noi o să avem Crăciun în continuare chiar la fel.

E-17 Şi cuvântul Crăciun, Crăciun vine de la cuvântul de "mass [mulţime – Trans.] pentru Cristos," Cristos mass, C-h-r-i-s-t-m¬a-s. Vedeţi? Cristos mass, este o tradiţie Catolică.

E-18 Şi micuţa mea, una din fiicele mele, nu o mai pot numi micuţă, Becky, a avut să scrie o poveste zilele trecute, despre mitologie, despre mistic. Şi am spus, "Doar scrie despre Moş Crăciun." Asta-i-asta este. Moş Crăciun a luat locul lui Cristos. Şi Moş Crăciun, nu a existat niciodată o astfel de persoană. Vedeţi? Este absolut o tradiţie Catolică, nimic de-a face cu Protestanţii sau nimic privitor la aceasta, vedeţi, sau Crăciun, sau naşterea lui Cristos, nicidecum. Dar Moş Crăciun este aici să rămână.

E-19 Dar într-o zi Isus va veni să rămână. Acela este Cel după care noi aşteptăm.

E-20 Acum, eu sigur aş prefera ca Fratele Neville să ia acest amvon, în această seară. Pentru că, este, că le-am spus oamenilor că voi sta de-o parte astăzi. Şi dacă am venit jos şi spun ceva, voi face o bandă. Şi sper că ei... Aveţi voi un înregistrator pornit, aveţi? [Cineva spune, "Da." – Ed.] Fă o bandă. Fie că dacă Duhul Sfânt în decursul timpului de adunare a vorbit ceva, ar putea să fie că ei ar, să poată să-Laudă. Vedeţi?

E-21 Am câteva Scripturi, şi aşa mai departe, scrise aici, un text mic. Şi eu nu ştiu; nădăjduiesc că Domnul îl va binecuvânta. Dar treaba este că, de obicei, în aceste seri de Duminică, oamenii sunt ieşiţi de aici în jur de nouă, sau zece minute după, şi veţi fi bine să ieşiţi înainte de unu.

E-22 Astfel, însă eu presupun că acolo este o veghe. Aha. [Fratele Neville spune, "Aşa este." – Ed.] Ce? Ceva, serviciu de miezul nopţii? ["Nu, nu în seara aceasta, aici."] Vreau să spun... Nu, nu în seara aceasta, nu. Că, el-el s-a gândit că poate l-am avut, încurcat, aceasta este în noaptea de Anul Nou.

E-23 Ei bine, ne aşteptăm la un timp măreţ, în noaptea de Anul Nou. Acela este timpul unde noi, fiecare, toţi fraţii vin înăuntru, şi avem părtăşie minunată, unul cu altul, în noaptea de Anul Nou.

E-24 Acum, însă eu doar vă tachinam privitor la aceea. Şi sper că aceea nu a ajuns pe bandă.

E-25 Zic, zilele trecute, făcând o bandă, m-am lovit de acest lucru cam de câteva ori, şi-şi am avut acea bandă chiar ruinată, despre acel Creştinism Contra Păgânism. Benzile au fost ruinate. Deci dacă benzile sunt-sunt pornite sau vin înăuntru, doresc ca oricine le ia să vină la uşă. Doar să dechidă uşa sau ceva, aşa ca să ştiu că sunt în funcţiune acum. Voi vedea în ce parte este pornit acest lucru, dacă funcţionează. Bine. În regulă. Asta-i bine. Am să-l acopăr, merg dincolo pe cealaltă parte. Nu am fost obişnuit cu acesta.

E-26 Ei bine, eu vreau să iau această oportunitate să mulţumesc acestei biserici şi membrilor ei, pentru lucrurile frumoase care mi le-aţi dat de Crăciun. Un timp în urmă, fiul meu a venit înăuntru şi mi-a dat o cutie foarte mare. Şi eu eram în... în camera mea de studiu, studiind. Am deschis-o, şi am găsit un costum nou de haine de la acest tabernacol. Şi lucruri mici personale care mi le-au trimis oamenii, chiar acolo sus, care nu le-am deschis până nu vine Joe înăuntru deseară şi le deschide pe ale lui. Iar apoi, eu-eu cu certitudine apreciez asta. Domnul să vă binecuvânteze. Doresc să fi putut să dau cadouri de Crăciun la fiecare. Eu nu o pot face. Voi ştiţi cum este. Tu doar nu o poţi face. Asta-i tot. Dacă tu-dacă tu îi dai la unul, aceasta arată respect în felul acela. Tu doar nu o poţi face. Un lucrător doar nu poate face asta.

E-27 Şi înţeleg că Fratelui Neville, azi dimineaţă, i-a fost dăruit un palton nou. Aşa de recunoscător faţă de voi toţi, pentru fratele meu.

E-28 Există un mic secret la aceea, care eu şi Billy Paul îl ştim. Ştiţi, eu sunt aşa de încet privitor la orice, să mă prind, oricum, despre orice. Billy mi-a spus, zilele trecute. A zis, "Tu şti, tati, eu am fost acolo la supermarket. Şi," a zis, "pe cine am întâlnit acolo?" El avea un mic tremur în glasul lui. "Fratele Neville, şi," a spus, "avea pe el un palton, arăta teribil."
Şi am spus, "I s-ar potrivi al meu?" Vedeţi?

E-29 Şi astfel, şi a spus, "Nu. El este un bărbat mult mai mare decât tine."
Astfel am spus, "Oh, eu doar merg jos şi-i cumpăr unul."

E-30 Deci, atunci eu îmi primesc cecul de la biserică aici, ca şi el. Astfel la timpul acela, Billy vine sus cu un cuvânt de influenţă foarte mare, şi zâmbet pe faţa lui, "Tati, biserica o să-i cumpere unul." Ei bine, ştiu că biserica probabil că ar putea sigur să¬i cumpere unul mai bun decât mine, aşa m-am gândit, "Asta¬i chiar minunat, astfel noi puteam toţi avea." Dar noi ştim că acesta vine într-un loc cu adevărat bun, Fratele Neville având nevoie de acel palton.

E-31 Voi ştiţi, eu vreau să vă spun un lucru mic despre aceea. Citeam în istorie. Asta-i tot ce am făcut în ultimele câteva săptămâni, o lună sau două, a fost să iau istoria Bibliei. Am citit o dată...

E-32 Prima mea carte a fost Vechiul Testament, ce a fost Dumnezeu în Vechiul Testament. Apoi am luat Noul Testament, şi să văd ce era Dumnezeu, să o compar astăzi, pentru că ştiu că El trebuie să rămână acelaşi. Vedeţi?

E-33 Apoi există un loc al bisericii care l-am omis, acela a fost între timpul plecării ultimului apostol până la venirea epocii întunecate, când biserica Catolică s-a aşezat în domnie. Ei au pierdut toate miracolele, şi toată Divinitatea, afară din biserică, totul. Şi eu-eu vreau să ştiu ce a avut loc în decursul acelui timp, astfel eu doar am luat unele dintre cele mai antice istorii care există, aşa ca cele Două Babiloane a lui Hislop, şi Biserica Pelerină a lui Broadbent, Cartea Martirilor lui Foxe, Părinţii Post-Niceeni, Consiliul din Nicea, Consiliul Pre-Nicean, şi toţi acei mari istorici care au scris în decursul acelor vremuri, viaţa acelor bărbaţi scumpi. Când le-am citit, se părea că puteam auzi Psalmul Vieţii lui Longfellow.
Toate vieţile oamenilor mari ne amintesc Că ne putem face vieţile noastre sublime, Cu despărţiri ce lasă în urma noastră Urme de paşi pe nisipurile timpului.

E-34 Când am văzut prin ce au trecut acei bărbaţi şi femei, acolo în urmă, şi să văd, să menţină aceeaşi Evanghelie! Şi când ei au predicat aceeaşi Evanghelie, acelaşi lucru care s-a întâmplat în Vechiul Testament, Noul Testament, şi atunci chiar exact la fel. Astfel aceea Îi dă unul, doi, trei martori. Fiecare cuvânt este stabilit. Acelaşi Dumnezeu care a lucrat cu profeţii vechi, a lucrat cu apostolii, şi a lucrat cu fraţii pre-Niceeni.

E-35 Şi aici este El astăzi, lucrând în acelaşi fel cu poporul Lui, cu aceleaşi semne, aceleaşi minuni, aceeaşi Evanghelie, aceeaşi putere, acelaşi Dumnezeu, totul. Cu trei ca un martor, pentru noi, că Acesta este Adevărul. Acesta este Adevărul. Dumnezeu l-a dat în trei testamente. Vedeţi? Că istoria este...

E-36 Biblia este istoria despre ce a fost Dumnezeu, deci istoria Vechiului Testament.

E-37 Noul Testament este istoria a-a Noului Testament.

E-38 Şi Consiliul Nicean Şi Părinţii, şi Consiliul Post-Nicean, este istoria bisericii de atunci.

E-39 Iar acum istoria se face în continuare întocmai cum a fost. Care, această istorie nu va fi scrisă niciodată. Nu. Este prea aproape de Venire acum.

E-40 Şi Dumnezeu să ajute omul în aceste zile, oameni care încearcă să caute onoare umană, bărbaţi care încearcă să-să se facă populari, sau printre fiinţe umane. Nu ştiţi, că fiinţa umană, când piere, toată aceea piere cu el? "Dar căutaţi să câştigaţi comorile Cereşti. Ele niciodată nu vor trece."

E-41 Binecuvântările cele mai bogate ale lui Dumnezeu să se odihnească peste voi toţi. Le-am spus, în seara aceasta, de obicei este obiceiul meu să merg la biserică pe undeva Duminica, dacă¬i posibil să pot.

E-42 Eu, astăzi, azi dimineaţă, am vrut foarte tare să vin, şi să aud mesajul Fratelui Neville. Dar după ce am făcut acea promisiune, atunci nu am vrut să o încalc.

E-43 Deci atunci am încercat să ascult la radiouri, şi-şi aşa mai departe, şi tot ce am putut auzi a fost, ,,Imediat după acest serviciu, ne vom întâlni toţi în sala de prânz şi vom avea cafea împreună. Şi noi vom..." La ce a ajuns biserica? Este o lojă. De ce nu spuneţi "lojă" în loc de biserică. Biserica nu ar trebui să facă aceea. Biserica nu este o întâlnire de cafea, sau prânzuri, sau cine, şi astfel de lucruri.

E-44 Noi avem împărtăşire cu Domnul. Biserica, aceea este unde ne împărtăşim cu EL
45 I-am spus soţiei, "Scumpa, eu-eu devin aşa de critic, mi-e groază să merg jos la tabernacol, ori sau să intru la amvon." Oh, cu cât îmbătrânesc, se pare că, devin mai rău. Şi eu-eu-eu nu¬eu nu vreau să fiu aşa, în felul acela. Dar există Ceva în interiorul meu care mă călăuzeşte, să fiu aşa.

E-46 Atunci am spus, "Îmi pierd eu mintea? De ce nu mă pot duce cu restul mulţimii? De ce nu mă pot duce ca ceilalţi fraţi? De ce nu îmi pot lua o organizaţie, să zidesc în jurul acesteia cum fac ei? Sau, de ce nu mă pot duce afară şi să încetez a ciocăni către oameni şi lucruri ca acelea? De ce nu o pot face?" Am spus atunci, mă gândesc, "Mi-am pierdut mintea?"

E-47 Atunci am venit înapoi la Cuvânt, şi iată-o acolo. Eu trebuie să stau cu acel Cuvânt.

E-48 Am spus, "Eu, dacă nu ar fi fost pentru Cuvântul lui Dumnezeu, şi că am ştiut că exista un Dumnezeu, mi-aş construi o mică cabană pe undeva, atât de departe înapoi în Columbia Britanică, înapoi de tot sus în Canada, în munţi unde nu aş vedea o fiinţă umană, o dată pe an. Şi acolo aş auzi Glasul lui Dumnezeu în clipocitul râurilor, şi să-L aud când El a strigat, în lup pe vârful muntelui. Eu L-aş auzi cum şopteşte El prin pinii foarte mari, şi să mă uit la faţa Lui frumoasă în oglinda lacului, când a reflectat munţii mari cu căpiţe de zăpadă. Păi, m-aş închina lui Dumnezeu în fiecare zi din viaţa mea, înapoi acolo. Eu ştiu că aş deveni mai serios faţă de Dumnezeu, înapoi acolo, decât cum pot ascultând la cine de cafea şi partide de ceai, şi tot felul acesta de lucruri care le avem astăzi, aşa numita biserică; crezuri, şi ficţiuni, şi fabule, şi toate altele, ca să ia locul Evangheliei."

E-49 Mai bine să citesc ceva Scriptură, nu-i aşa, şi să încep. Acum, înainte să citim, să vorbim cu Acela Care a scris Aceasta, aşa cum ne aplecăm capetele.

E-50 Toţi care au o cerere în această seară, aceasta fiind o seară de ajun de Crăciun, ar putea avea în felul acesta, "O Doamne, sunt recunoscător în inima mea pentru Cristos, şi vreau să vin doar puţin mai aproape acum decât vreodată înainte. Eu nu vreau să merg înapoi la o iesle într-un grajd, dar vreau să-mi fac inima o iesle, nu pentru un Cristos prunc, ci un Cristos care este Dumnezeu, Emanuel." Aţi vrea doar să o faceţi de cunoscut prin mâna voastră ridicată către Cristos? Domnul să vă acorde cererea.

E-51 Tată Ceresc, acum suntem adunaţi în casa care se numeşte casa de rugăciune, locul unde ne adunăm să ne închinăm Domnului Isus în toate din lucrările Lui măreţe, şi să învăţăm Cuvântul Lui, şi credem că El este Cuvântul. Noi Îţi mulţumim pentru această seară, şi oportunităţile care stau înaintea noastră, să aducem Cuvântul viului Dumnezeu la un popor viu, şi în special acelora care trăiesc în Cristos Isus, care au fost reînnoiţi, au fost născuţi din nou, au devenit creaţiuni noi. Şi oportunitatea care o avem să prezentăm faptele acelora care nu sunt creaţiuni noi în Cristos, ca, seara aceasta, ei să poată deveni creaţiuni noi în Cristos. Dă la fiecare din aceste persoane dorinţa inimii lor.

E-52 Şi fie ca ei, în această seară, dacă nu au venit înainte, să vină în această Biserică mare universală, catolică; această, catolică, aşa cum este „mondială," apostolică, sfinţi ai viului Dumnezeu născuţi din nou. Acordă aceasta, Doamne. Fie ca fiecare persoană să devină un membru al Acesteia. Pentru că, Acesta este un Trup, nu o clădire, ci un Trup, Trupul lui Cristos, şi noi suntem membri ai acestui Trup. Acordă aceasta, Doamne.

E-53 Fie ca mari daruri de la Cristos să fie revărsate asupra oamenilor, în această seară, care aparţin în Trup. Nu un pachet sigilat, nu cu cadouri de Crăciun în acesta, aşa cum noi fiinţele umane putem da unul altuia, în apreciere pentru dragostea noastră unul faţă de celălalt. Dar lasă ca acesta să fie acel sigiliu al Duhului Sfânt coborând în sufletul omenirii, dându-le Viaţă nemuritoare. Binecuvântează-i pe toţi, împreună, Tată.

E-54 În timp ce, în această seară, din câte ştim noi, fiind sănătoşi şi fericiţi, să şedem alături de un foc bun cald, un acoperiş deasupra capului nostru, şi gândindu-ne la miile din jurul lumii, cu fără un loc la care să meargă. Tată Ceresc, fi milostiv cu noi, şi acordă această cerere.

E-55 Noi cerem în seara aceasta ca Tu să binecuvântezi Cuvântul aşa cum Acesta merge înainte acum.

E-56 Binecuvântează păstorul nostru. Binecuvântează administratorii şi diaconii bisericii, şi pe fiecare care sunt afiliaţi cu aceasta, în apartenenţa Trupului, fiind născuţi din nou. Căci noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-57 Cum am început, cu câteva momente în urmă, să spun, în citirea sfinţilor. Sfântul Martin a venit într-o seară rece, şi a găsit un om sărman culcat, îngheţând, la poartă. Şi i-a văzut pe oameni trecând pe alături, care erau în stare să-i dea bătrânului o-o manta de vreun fel, dar ei nu au făcut-o. Şi el ştiind atunci că era datoria lui să o facă, deşi tata şi mama lui erau amândoi păgâni. Dar el era un soldat, astfel şi-a dat jos mantaua, a luat sabia şi a tăiat-o, în jumătate, în două, şi l-a învelit pe insul bătrân cu aceasta, şi apoi a mers înainte. Şi oamenii au râs de el, l-au dojenit. Au spus, "Un soldat cu arătare ciudată! Ce fanatic!"

E-58 Dar în noaptea următoare, a fost trezit, în barăcile unde stătea, şi a fost într-o vedenie. Şi s-a uitat, şi el era într-o cameră, şi acolo stătea Isus cu un grup de Îngeri în jurul Lui. Şi Isus avea această bucată de robă înfăşurată în jurul Lui, mantaua. Şi El le¬a spus Îngerilor, "Ştiţi voi de unde am Eu aceasta?"
Şi ei au spus, "Nu, Domnul meu."
El a spus, "Martin M-a învelit cu aceasta."

E-59 Astfel Fratele Martin a ştiut, atunci, că aceea era chemarea lui la slujbă. Deoarece, când el a învelit acel bătrân cu acea robă, Isus a fost în acel bătrân. Deci dacă El a fost într-un om bătrân, aşa cum noi am numi un cerşetor sau un vagabond, zăcând pe stradă, Isus va veni la oricare din noi. Atunci el a ştiut, "Ce aţi făcut la cel mai mic dintre aceştia, cei micuţi ai Mei, aţi făcut pentru Mine." Dumnezeu să ne ajute să ne amintim aceea.

E-60 Acum, voi care aveţi Bibliile şi vreţi să notaţi textul, vreau să citesc în două locuri din Scrierile Sfinte în această seară, unul din Isaia, şi unul din Sfântul Ioan. Vreau să citesc din Isaia, al 42-lea capitol; şi din Sfântul Ioan, al 12-lea capitol. Eu doresc să citesc Scripturile. Isaia 42 începe cu 1, 1-ul verset, şi merge în jos la versetul al 7-lea inclusiv.
Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc; Alesul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcere; Am pus Duhul Meu peste El: El va aduce judecată la Neamuri.
El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul, nici nu va face să se audă pe uliţe.
Trestia zdrobită nu o va frânge, şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge: va aduce judecată după adevăr.
El nu va slăbi nici nu se va lăsa, până va aşeza judecata pe pământ: şi ostroavele vor nădăjdui în legea Lui.
Aşa zice... DOMNUL, care a făcut cerurile, şi le-a întins; care a întins pământul, şi... cele de pe el; care a dat suflare celor ce-l locuiesc, şi duh celor ce merg pe el:
Eu DOMNUL Te-am chemat în neprihănire, şi Te voi lua de mână, şi Te voi păzi, şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina Neamurilor;
Să deschizi ochii orbilor, să-i scoţi din temniţă, din temniţe, şi acei ce locuiesc în întuneric... din casa închisorii.

E-61 Acum în al 12-lea capitol din Sfântul Ioan, şi să începem cu al 17-lea verset şi să citim... în jos pe la al 28-lea verset.
Poporul de aceea care era cu El când chemase pe Lazăr din mormânt, şi l-a înviat din morţi, au mărturisit.
Din această cauză norodul I-a ieşit în întâmpinare, căci au auzit că a făcut miracolul acesta.
Şi Fariseii au zis deci printre ei, Vedeţi că nu câştigaţi nimic? Iată, lumea se duce după El.
Şi acolo erau nişte Greci dintre cei ce s-au suit să se închine la praznic:
Ei s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat, zicând, Domnule, am vrea să vedem pe Isus.
Filip s-a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.
Drept răspuns, Isus le-a zis, A sosit ceasul, ca Fiul omului să fie proslăvit.
Adevărat, adevărat, vă spun, că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur: dar dacă moare, aduce multă roadă.
Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa eternă.
Dacă Îmi slujeşte cineva, să mă urmeze; (ascultaţi acum) şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu: dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
Acum sufletul Meu este tulburat; ... ce voi zice? Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta: dar tocmai pentru (cauza) această cauză am venit până la ceasul acesta.
Tată, proslăveşte Numele Tău. Atunci a venit un glas din cer, zicând, L-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi.

E-62 Acum, eu extrag din aceasta, un text pe care l-am folosit într¬un alt fel: Domnilor, Am Vrea Să-l Vedem Pe Isus.

E-63 De mai multe ori înainte, m-am apropiat de acest subiect, şi, dar puţin diferit decât cum intenţionez, în seara aceasta. Acum, aceasta este o aşezare neobişnuită a scenei pentru un mesaj de Crăciun. Dar presupun, că astăzi, voi, la radio, aţi auzit Trei Oameni Din Orient Sunt, şi Micuţul Oraş Din Betleem, şi Noaptea Liniştită, şi aţi auzit lucrători vorbind despre naşterea Lui, şi aşa mai departe. Şi eu, plasând Mesajul meu de Crăciun în seara aceasta, după ce aţi avut atât de mult din acesta în după amiaza aceasta, şi în ultimele două sau trei zile, m-am gândit să iau un punct de vedere diferit despre aceasta, nu de la naşterea Lui, şi să vorbesc într-un alt fel. Şi această aşezare foarte neobişnuită, dar în lucrurile neobişnuite vedem noi Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Acesta este în lucrul neobişnuit.

E-64 A fost în cadrul neobişnuit al Cuvântului lui Dumnezeu, că oamenii L-au recunoscut de a fi Mesia, nu cadrul obişnuit în care au venit Fariseii şi Saducheii, spunându-le. A fost lucrul neobişnuit, să vadă pe Mesia să fie născut într-un grajd, în loc să vină jos din coridoarele Cerului, cum se gândeau ei că El ar veni, sau cum ei-ei au spus că El ar veni.

E-65 A fost un lucru neobişnuit, când, la râul Iordanului, când "munţii au sărit ca berbecuţii," şi mesagerul este trimis înaintea Lui. În loc ca el să fie un preot bine crescut care să iasă să anunţe venirea Lui, să vadă un bărbat cu barbă peste toată faţa lui, şi păr zburlit, şi o bucată de piele de animal înfăşurată în jurul lui, în loc de haină. Şi umblă afară în nămol, sus deasupra de glezne, poate, şi ne predică un mesaj aşa de răscolitor. Şi să le spună Fariseilor şi Saducheilor, şi să-i numească pe acei învăţaţi, "Voi generaţie de şerpi." Aceea era neobişnuit ca un om să facă aceea, însă a fost şi felul de a afla Adevăr, Viaţă, în felul neobişnuit. Nu felul stabilit, de rutină, ci felul neobişnuit.

E-66 Şi este dorinţa inimii mele în această seară, că, în această Scriptură neobişnuită, că vom găsi adevărata însemnătate a Crăciunului, ce înseamnă Crăciunul pentru noi, felul cum ar trebui să-l facem acum, sau ce, cum ar trebui să abordăm Crăciunul.

E-67 Acum aflăm înăuntru aici, aşa cum am citit, că aceşti Greci au vrut să-L vadă. Au venit să-L găsească pe Isus. Fără îndoială că ei, ca voi şi ca mine, au auzit de El, marile lucrări care El le-a făcut, şi marea propovăduire ce a făcut-o El, şi lucrurile neobişnuite din viaţa Lui, aşa că El a devenit o Persoană neobişnuită.

E-68 Şi doresc să mă opresc aici doar suficient să spun aceasta, că, aproape întotdeauna, când îl afli pe Dumnezeu într-o persoană, tu afli persoana cea mai neobişnuită fiind folosită în felul cel mai neobişnuit.

E-69 Deci, Isus a fost acest profil de Persoană, şi El a atras poporul, să afle chiar ce era El şi Cine era El.

E-70 Şi, desigur, aceşti Greci erau păgâni, necredincioşi, pentru că Grecii se închinau la idoli. Şi ei erau mari, ei bine, aş spune, sculptori şi atleţi. Şi aveau multă artă, Grecii aveau, mare artă Grecească, care nu a fost întrecută chiar până în ziua de azi, faţă de artele lor. Şi erau mari, oameni atletici.

E-71 Şi fiind că, ştiind că exista vreun Dumnezeu pe undeva. Şi ei aveau mii de ei la care se închinau. Şi au auzit despre un Dumnezeu istoric care a făcut mari miracole printre Evrei. Şi atunci au auzit de asemenea că acest Dumnezeu, care obişnuia să fie Dumnezeul Evreilor lucrător de miracole, a fost acolo în ţara lor, cu ei din nou. Deci aceasta le-a atras atenţia, aşa că au venit să vadă pe Isus.

E-72 Şi observaţi, de obicei felul cum oamenii vor să-l găsească pe Isus, este să găsească pe cineva care ştie cum să-i ducă la El. Un conducător, sau unul din slujitorii Lui, este felul cum Îl găsesc. Deci Isus, dacă El alege vreodată un slujitor, El întotdeauna alege pe cineva care îi va aduce pe oameni la El, deoarece este scopul Lui să le slujească oamenilor.

E-73 Acum aflăm că ei au fost aduşi în Prezenţa Lui. Acum, aceşti Greci. Filip, ei l-au consultat pe Filip, şi Filip a zis, "Acum, aici este cineva care vrea să-l vadă pe Domnul nostru. Aşa că nu ar fi chiar drept ca eu să am onoarea să-i prezint pe aceşti Greci la Domnul meu, aşa că mă duc să-l iau pe Andrei să meargă cu mine." Şi astfel ei au mers şi l-au luat pe Andrei. Şi Andrei şi Filip, amândoi, au venit şi-şi i-au prezentat pe aceşti Greci lui Isus.

E-74 Acum, aici este un lucru mare, şi un text care este neobişnuit. Chiar de îndată ce aceşti Greci au fost îndrumaţi la Isus, Isus nu a indicat spre El însuşi, sau El nu S-a făcut cunoscut lor. Deoarece, voi nu îl puteţi cunoaşte pe Isus în felul acela. Isus nu este cunoscut în felul acela.

E-75 Dar de îndată ce, noi vedem aici în Scriptură, căci când au adus aceşti Greci, au fost aduşi la Isus, şi erau în Prezenţa Lui, părea că Isus ar fi spus, "Ei bine, aceasta nu este... Eu-¬Eu sunt Mesia rasei Iudaice, care a fost prezis de către profeţi, prin inspiraţie, de-a lungul secolelor. Şi Eu sunt aici acum. Şi Eu sunt acel... născut din Nazaret. Eu sunt din mamă Iudaică. Tatăl Meu este Dumnezeu. Şi Eu sunt aici acum să Mă fac de cunoscut vouă Grecilor." Acum aceea ar fi mai mult ca versiunea din 1961 despre aceasta.

E-76 Dar, priviţi, de îndată ce au fost aduşi în Prezenţa Lui! Acela este lucrul principal, să aduci oamenii în Prezenţa Lui. Şi de îndată ce se aflau în Prezenţa Lui, Isus a zis, "Dacă un bob de grâu nu cade în pământ şi moare, acesta rămâne singur." Ce lucru neobişnuit! În loc să accepte prezentarea lor, lucrul ce El l-a făcut i-a îndrumat spre un loc în care îl puteau găsi pe El. "Dacă un bob de grâu nu cade în pământ şi moare, acesta rămâne singur."

E-77 Ce a făcut El aici? El i-a îndreptat spre acel mare Adevăr, cum să-l vadă pe EL Ei nu L-au putut vedea în felul Vieţii Eterne, doar stând acolo în felul în care El era. El era un Om.

E-78 Acum câteva dimineţi, am avut o vedenie, pe la ora nouă sau zece dimineaţa.

E-79 Eu mă rugam Domnului, simţind o chemare mişcându-mă constant către câmpurile străine anul acesta, să pornesc imediat, în toată lumea. Vreau să merg în Norvegia, şi vreau să merg în Germania, Africa, şi multe dintre naţiuni, anul acesta, dacă este voia Domnului. Doar o chemare în inima mea, să merg.

E-80 Şi mă rugam Domnului, şi o vedenie mi-a venit asupra ochilor. Şi eu stăteam atunci, umblam parcă peste duşumea şi am intrat într-o-o cameră unde erau două femei, îndeosebi. Una era la o tejghea, şi cealaltă era la o tejghea. Ele vindeau diferite lucruri. Ei bine, am stat pentru un moment şi m-am întrebat ce era toată aceasta. Apoi am văzut că un bărbat a venit înăuntru, şi a cumpărat de la femeia de la această tejghea, o sticluţă de parfum care mergea pentru alta, soţia lui, poate.

E-81 Apoi m-am apropiat, şi am spus, "Cât costă acel parfum? Aş dori un pic pentru soţia mea, dar îl vreau pe cel de liliac. Îmi plac liliacii."

E-82 Şi el a spus, sau femeia a spus, adică, cea... "Această sticluţă care a cumpărat-o acel bărbat pentru soţia lui, costă patruzeci de cenţi, dar nu este de liliac. Această altă sticlă, de liliac, costă un dolar şi nouăzeci şi opt de cenţi."

E-83 Şi am spus, "Eu o voi lua pe aceea." Şi mi-am luat portofelul, să iau banii. Şi am crezut că i-am dat două bancnote de un dolar.

E-84 Dându-i înapoi, a spus, "Domnule, eu nu cunosc aceşti bani." Şi mi i-a înmânat înapoi. Şi aceasta a fost o bancnotă Canadiană de cinci dolari.

E-85 Şi am spus, "Scuzaţi-mă. Am crezut că a fost un dolar." Am spus atunci, "Eu sunt un... sunt un misionar. Şi eu, în misiunile mele, primesc bani din diferite părţi ale lumii. Şi, în aceasta, am făcut o greşeală."

E-86 Deci, ea mi-a dat înapoi bancnota de cinci dolari. Şi eu i-am dat bancnota Americană de un dolar. Şi ea mi-a dat restul, şi a spus, "Misionar?"
Şi am spus, "Da, doamnă."

E-87 Şi în timp ce vorbeam, sau priveam la ea, ea s-a uitat dincolo la cealaltă femeie, şi ea cumva a dat din cap. Şi a spus, "Dragă, crezi tu că Fratele Branham are dreptate, că noi femeile de astăzi va trebui să trăim aşa cum el ne-a spus, cu tăiatul părului nostru, şi purtarea hainelor noastre, şi lucruri ca acelea?" A spus, "Nu crezi tu că el este greşit în aceea?"

E-88 Ea a spus, "Da." Şi a spus, "Mergi înainte, scumpa. Tu, Rut," sau oricare era numele ei; a spus, "tu ai inspiraţia. Spune-o."

E-89 Ei bine, repede, eu ştiam că eram în vedenie, deci am ştiut că acelea erau acele două femei, întotdeauna. Vedeţi? Ele sunt, amândouă, biserica unitariană şi trinitariană. Iată-le stând acolo.

E-90 Şi a spus, "Da." A spus, "Eu nu cred că ar trebui. Deoarece, noi niciodată nu am văzut ochii Lui. Niciodată nu i-am văzut aspectul Lui. Noi nu am şti cum arăta El, aşa că de ce am face noi aceasta?"

E-91 Şi aveam pe mine un costum vechi de patrulă. Şi i-am spus femeii, am spus, "Doar un moment, surorile mele. Vedeţi, voi trebuie să trăiţi chiar conform cu Biblia, indiferent de cum a fost Aceasta."

E-92 Ea a spus, "Dar noi nu am trăit acolo în urmă, şi noi nu L¬am văzut niciodată."
Am spus, "Eu L-am văzut." Şi am spus, "Treaba cu privire la lucrul acesta este..."
93 M-am gândit, "Doamne, acum, eu sunt înaintea a două mari, biserici deştepte. Acum, Tu trebuie să-mi dai înţelepciune."

E-94 Şi deci atunci m-am auzit pe mine că am început să vorbesc. Vreau ca voi să examinaţi aceasta. Niciodată nu m-am gândit la aceasta, în viaţa mea. Am spus, "Un om astăzi trebuie să fie cum a fost atunci, deoarece el este acelaşi om. El este format din cinci simţuri. Şi dacă el a stat şi a privit la El, chiar în faţă, el încă ar fi trebuit să aibă acel al şaselea simţ de credinţă, să-L creadă, indiferent de cum arăta El. El ar fi trebuit să-L creadă, oricum."

E-95 Şi ele şi-au acoperit feţele de ruşine, şi au spus, "Noi niciodată nu am văzut aceasta, domnule, în felul acela," şi au început să se îndepărteze. Apoi m-am întors şi am pornit spre câmpurile de misiune, care ştiu că era o-o-o chemare înapoi pe câmp.

E-96 Acum, vedeţi, El i-a îndrumat, pe ei acolo în Prezenţa Lui, Cristos i-a îndrumat către Adevăr. El a spus cum să Îl vadă, era să meargă la cruce. Acolo este unde se află, la cruce. "Dacă un bob de grâu nu cade, el rămâne singur." Şi dacă El nu a murit, El ar¬ar fi trebuit să rămână singur El însuşi, dacă El nu a murit. Dar, El, fiind bobul de grâu care a căzut în pământ. "Şi atunci dacă acesta cade în pământ," El a spqs, "acesta va rodi din belşug, dacă cade în pământ şi moare." Întâi, acesta trebuie să fie un bob germinat, sau el nu va produce nimic. Dar acesta trebuie să aibă viaţă în el înainte să poată cădea în pământ. Şi El a avut Viaţă Eternă în El, pentru că El era Emanuel. Şi El a trebuit s㬺i dea Viaţa Lui Proprie, pentru ca să producă din nou Viaţă.

E-97 Luaţi, ca grâul. Voi ziceţi, "Cum ar putea un bob de grâu?" Iată ce se întâmplă. Un bob cade înăuntru, el produce o sută de boabe. O sută de boabe cad înăuntru, produc o mie de boabe. O mie de boabe cad înăuntru, şi produc un milion de boabe. Un milion de boabe cad înăuntru, şi produc o-o încărcătură de şlep. Şi înainte, şi înainte, şi înainte, până când hrăneşte întreaga lume.

E-98 Asta-i ce a vrut El să spună. "Dacă Eu Îmi trăiesc Viaţa singur, şi mor în felul acesta, Eu doar Îmi trăiesc Viaţa singur, ei bine, atunci, acolo nu va fi roadă după Mine. Dar dacă Eu cad în pământ, sub voia lui Dumnezeu, şi Eu voi produce o Naştere nouă. Şi în acea Naştere nouă, va produce o alta cu Naştere nouă, şi o alta cu Naştere nouă, până când întreaga lume, va fi misionată; Evanghelie propovăduită." "Această Evanghelie trebuie propovăduită în toată lumea, ca o mărturie pentru Mine. Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred."

E-99 Deci dacă noi înşine atunci, în slujba noastră, şi în gândurile noastre, şi în viaţa noastră, dacă rămânem aşa cum suntem, nu putem face nici un bine. Noi trebuie de asemenea să murim la altar, sau vom trăi singuri; noi vom trăi faţă de vreo denominaţiune sau ceva crez; vom trăi faţă de ceva organizaţie. Dar dacă murim faţă de noi înşine, atunci Duhul Sfânt se va răspândi peste tot, prin buzele noastre. Noi trebuie să murim. Aşa de mulţi, astăzi, aşa este aceasta ca acum. Că dacă... Noi trebuie să realizăm că trebuie să murim, ca să producem viaţă nouă. Astfel El a spus atât de mult în aceasta, "Dacă vreţi să Mă vedeţi, voi trebuie să muriţi. Muriţi faţă de voi înşivă, şi atunci veţi produce o viaţă nouă."

E-100 Acum, dacă noi vrem să-L vedem, dacă vă aşteptaţi vreodată să-L vedeţi, nu Îl veţi vedea niciodată prin vreo înscriere la o biserică, vreo carte de legi care le ţineţi, ceva crezuri care le slujiţi. Voi Îl veţi vedea când muriţi. Când voi veniţi la Calvar şi sunteţi răstigniţi faţă de voi înşivă, atunci îl veţi vedea pe Isus. Noi vrem să- L vedem.

E-101 Întâi, înainte ca El să spună ceva, El i-a îndreptat spre locul unde să-L găsească. Ca toate Neamurile, sau toţi oamenii, voi îl găsiţi pe Isus la cruce, când tu eşti răstignit cu El.

E-102 Astăzi, noi încercăm să-L găsim în toate. Noi încercăm să-L găsim într-o clădire de biserică. Noi încercăm să-L găsim într-o denominaţiune. Noi încercăm să-L găsim în a spune un crez. Noi încercăm să-L găsim prin ţinerea anumitor zile, prin a ne supune la anumite ritualuri. Dar noi nu putem găsi, până nu venim la Calvar. Acolo suntem răstigniţi, cădem în pulberea pământului, şi murim faţă de noi înşine, apoi renăscuţi din nou. Atunci îl aflăm pe Isus.

E-103 Oh, aşa de mulţi încearcă, astăzi, să se ţină şi să menţină ideea lor proprie. "Eu am felul meu despre aceasta. Eu cred aceasta." Dar tu nu îl poţi găsi pe Cristos până când nu mori faţă de tine însuţi, şi îl accepţi pe El, Cuvântul, atunci tu afli Viaţa. Să vedem.

E-104 Ce diferit este astăzi! Ce diferit este astăzi, astăzi, cu bisericile, sau ucenicii de astăzi! Ce fac ei, dacă veniţi la ucenici astăzi?

E-105 Acei ucenici, înainte să facă ceva, i-au dus pe aceşti Greci direct în Prezenţa lui Isus. Şi dacă El este acelaşi ieri, azi, şi în veci, El va trebui să acţioneze la fel astăzi dacă sunteţi aduşi în Prezenţa Lui.

E-106 Ucenicii astăzi, sunt aşa de mult diferiţi, în ziua de azi. Ei încearcă să vă ducă la un leagăn, sau o iesle, sau la un Moş Crăciun, sau la un iepuraş de Paşti, sau aşa ceva, în loc de Cristos. Ei niciodată nu vă aduc în Prezenţa lui Cristos. Crăciunul nu este Cristos. Nu. Astăzi, vă aduc, la vreun alt loc, la vreo statuie, vreo biserică, vreo organizaţie, ceva legi doctrinale, dar nu vă duc în Prezenţa lui Cristos.

E-107 Un ucenic real, adevărat v-ar aduce chiar direct în Prezenţa lui Cristos. Şi de acolo, Cristos v-ar arăta ce aveţi de făcut.

E-108 Acum, "A dispărut spiritul Crăciunului," a spus cineva astăzi. I-am auzit la radio, a spus un om dând un argument, un lucrător, despre, "Aşa de mulţi oameni spun astăzi, 'Crăciunul nu este aşa. Şi ar trebui să nu avem Moş Crăciun şi lucruri."' Şi acel om a încercat să-şi spună punctul de vedere clar, că, "Dacă l-aţi scos afară pe Moş Crăciun din Crăciun, aţi scos spiritul afară." Aţi scos spiritul lui Moş Crăciun afară, asta-i adevărat. Şi spiritul lui Moş Crăciun nu este...

E-109 Santa, ceva legendă din Germania, o tradiţie Germană Catolică, nu este spiritul care face Crăciunul. Spiritul Cristos la care s-a indicat era Duhul Sfânt, care nu este o sărbătoare, ci o închinare la un Dumnezeu viu.

E-110 Dar el a spus, "Dacă îl scoateţi pe Moş Crăciun afară, nu mai există spirit în Crăciun." V-aţi putea imagina ca un lucrător să spună aceea în emisiune? Dar asta-i ce a zis, a zis, "Îl scoateţi pe Moş Crăciun afară, şi nu mai aveţi spiritul Crăciunului." Ei bine, ar putea să fie, folosind cuvântul Christ mass, aţi putea să nu aveţi mult din acela.

E-111 Dar să-l scoateţi afară pe Moş Crăciun din viaţa voastră, să vă deschideţi inima şi să-l lăsaţi pe Cristos să intre, muriţi faţă de aceste lucruri ale lumii, pentru ca să aveţi adevăratul Crăciun. Da.

E-112 Este mult diferit, decât cum obişnuia să fie, dar s-a schimbat. Nu-nu, Cristos nu s-a schimbat. Ucenicii de astăzi sunt cu mult diferiţi de ucenicii din vechime. Astăzi, ucenicii îi aduc pe vorbitori, sau pe căutători, adică, în loc de... Ucenicii din vechime l-au adus pe căutător în Prezenţa lui Dumnezeu. Iar astăzi, ucenicii de azi, îi aduc în prezenţa vreunei organizaţii de biserică, ceva afiliere, ceva crez, ceva doctrină, în loc să-i aducă în Prezenţa lui Cristos.

E-113 Noi luăm cuvântul Crăciun. Este foarte rar să auziţi vreodată menţionat Numele lui Cristos. Voi nu Îl auziţi menţionat. Luminile şi zorzoanele sunt toate pe Moş Crăciun, nu pe Cristos, încât oamenii de abea că ştiu pentru ce este de fapt Crăciunul. Ei doar l-au păgânizat şi l-au păgânizat, până a devenit totul păgân. Este o zi mare comercială de sărbătoare. Acum, dacă vor să facă o zi comercială ca ziua mamei, sau ziua tatălui, sau ziua fiului, sau ziua fiicei, aceea este în regulă. Dar ţineţi acel comerţ departe de Crăciun. Am văzut un afiş nu de mult, a spus, "Puneţi pe Cristos înapoi în Crăciun."

E-114 Acum, ei vă aduc la biserică, voi învăţaţi un crez. Ei vă aduc la un Crăciun, ce faceţi voi? Voi vedeţi un Moş Crăciun. Ei vă aduc la o biserică, voi vedeţi o organizaţie.

E-115 Dar Cristos i-a adus la cruce. Şi când luaţi un ucenic real care vă va îndruma la Cristos, Cristos vă va aduce la cruce, unde sunteţi răstigniţi cu EL Şi Viaţa Lui Eternă şi viaţa voastră se întâlnesc împreună, şi viaţa voastră moare, şi vă luaţi asupra voastră Viaţa Lui Eternă, şi atunci sunteţi un fiu de Dumnezeu. Amin.

E-116 Ce diferenţă, între ucenicii din vechime şi ucenicii de astăzi!

E-117 Dacă îi menţionaţi unui ucenic, "Aş dori mult să-l cunosc pe Domnul Isus."

E-118 "Ei bine, acum uite, noi aparţinem la cutare-cutare biserică, vino şi uneşte-te la aceea, uneşte-te cu noi." Vedeţi? Sau, "Noi eram... Noi aparţinem la această cutare-cutare societate, şi vino uneşte-te la aceea." Şi aceea este ce auziţi.

E-119 Dar Cristos Însuşi i-a îndrumat pe oameni la moartea Lui, şi a spus, "Dacă un bob de grâu nu cade în pământ, el rămâne singur."

E-120 Oh, cât de diferit este! Da, domnule. Ce diferit! Dar viaţa voastră şi Viaţa Lui se găsesc una pe alta, nu la biserică, nu într-o clădire, nu într-un crez, nu în fapte bune, ci în cruce unde sunteţi răstignit cu El. Acolo este unde îl aflaţi pe Cristos. Voi nu Îl aflaţi prin a face mai bine, întorcând o pagină nouă. Începând o viaţă nouă, voi nu îl găsiţi pe Cristos. Voi îl găsiţi pe Cristos numai în moarte; nu într-o iesle, nu într-o mărturisire. A crede în anumite crezuri şi fabule, voi nu îl găsiţi pe Cristos acolo.

E-121 Un slujitor adevărat vă duce la El, şi El este Cuvântul. Voi ziceţi, "Atunci, Frate Branham, dacă Cristos este pe pământ astăzi, un slujitor adevărat îl va duce la El, Cristos." Ei bine, Cristos este aici, în forma Cuvântului. Şi Cuvântul aduce Viaţă, pentru că El este Cuvântul. Cristos este Cuvântul. Da, domnule. El este Cuvântul, Însuşi. Adevăratul slujitor întotdeauna te duce la Cuvânt.

E-122 Acum, El este Cuvântul. El este această Biblie făcută vie. Şi când tu mori faţă de tine, cu Cristos, ca un bob de grâu, atunci Cuvântul trăieşte în tine, produce aceleaşi rezultate cum a produs El în Acel bob de grâu viu care a trebuit să cadă în pământ. Amin. Voi sunteţi părtaşi în învierea Lui. Voi sunteţi părtaşi cu El, în toate binecuvântările Lui, în toate manifestările Lui. Voi sunteţi părtaşi cu El, în tot ce El a făcut.
Acum, El este Cuvântul cu tălmăcirea adevărată a Acestuia.

E-123 Acum voi ziceţi, "Oh, noi credem Biblia, domnule. Noi credem Biblia."

E-124 Dar acum, dacă credeţi Biblia, Isus a spus aşa în Biblie, Sfântul Ioan 14:12, "Cel ce crede în Mine, lucrările care la fac Eu le va face şi el." Aceea este tălmăcirea adevărată a Bibliei, căci Dumnezeu Însuşi este în voi, vorbindu-vă înapoi propria Lui tălmăcire. Glorie! Aceea este adevărata tălmăcire, Dumnezeu în voi, tălmăcind propriile Sale Cuvinte. Amin. Nu a spus Isus, "Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred"? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Dumnezeu în voi, dând propria Sa tălmăcire. Voi nu trebuie să vă uitaţi la altcineva. Ziceţi, "Cuvântul spune aceasta." Credeţi-L, şi Acesta se va tălmăci Singur, deoarece Dumnezeu vă foloseşte ca să tălmăcească propriul Său Cuvânt. Amin. Cristos este tălmăcirea vie a propriului Său Cuvânt.

E-125 Să ne uităm la câteva, cum tălmăceşte El Cuvântul, acum, dacă El are tălmăcirea corectă.

E-126 Acum mergem aici la Metodişti, ei spun, "Noi avem tălmăcirea corectă." Baptiştii, ei spun, "Noi avem tălmăcirea corectă." Prezbiterienii, "Noi avem tălmăcirea corectă." Biserica lui Cristos, aşa numită, "Noi avem tălmăcirea corectă." Ele toate au "tălmăcirea corectă"? Ele sunt toate diferite, una de alta. Atunci, acolo este ceva greşit pe undeva.

E-127 Acum, singurul fel cum putem afla, este să aflăm felul cum Isus le-a spus Iudeilor cum să tălmăcească Cuvântul. Amin. Şi dacă Cristos a spus aşa, aceea o face corect.

E-128 Metodiştii spun, "Felul cum Îl tălmăcesc fraţii noştri, consiliul." Baptiştii spun, "Felul cum noi Îl tălmăcim." Prezbiterienii spun, "Felul cum noi Îl tălmăcim."

E-129 Dar este felul cum Isus L-a tălmăcit, aceea este corect. Să ne uităm cum tălmăceşte El Cuvântul. El a spus, "Dacă Eu nu fac lucrările Cuvântului Tatălui Meu, să nu Mă credeţi." Aceea o stabileşte. Aşa este cum a tălmăcit El. El a spus, "Dacă nu mă puteţi crede pe Mine, credeţi lucrările care Eu le-am făcut. Şi dacă Eu nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu o credeţi, deloc." Amin. Aceea o stabileşte.
"Cel ce crede în Mine, lucrările care le fac Eu le va face şi el."

E-130 Acum, acolo trebuie să fie ceva corect şi ceva greşit. Sau, oricare, ce facem noi? De ce ne jucăm? Ce facem, mergând aici în jur, pretinzând a fi Creştini, şi făcând aceasta, aceea, şi cealaltă, şi ne unim la aceste crezuri, şi dăm mâinile cu acest fel de Penticostali, sau acela, sau Metodişti, sau Prezbiterieni, sau Baptişti, sau Catolici? Ce e cu toată aceasta? Ce facem, ne jucăm de-a ascunde radiera, pisica şi şoarecele? Unde ne aflăm?

E-131 Atunci există doar o singură cale, doar o singură temelie. Există doar o cale sigură, aceea este tălmăcirea care a dat-o Isus Cuvântului. Aleluia! Aceea este tălmăcirea care este corectă. A spus, "Dacă Eu nu fac lucrările care Tatăl a spus că Eu le-aş face, atunci să nu Mă credeţi." Amin. Aceea este tălmăcirea.

E-132 Tălmăcirea astăzi este, Isus a spus, "Cel ce crede în Mine, aceleaşi lucrări care Eu le fac le va face şi el." Şi Scriptura de asemenea a spus, "El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci." Isus a spus, "Aşa este cum să ştiţi dacă Eu vin de la Dumnezeu sau nu." Aşa este cum să ajungeţi să ştiţi.

E-133 Ei au spus, "Acum, stai un minut. Noi îl avem pe Abraham, ca părintele nostru." El a spus, "Părinţii noştri au mâncat mana în pustie."
Şi Isus a spus, "Ei sunt toţi morţi." "Noi am băut apă din stânca lovită." "Şi ei sunt toţi morţi."

E-134 A spus, "Dar Eu sunt Pâinea Vieţii care vine de la Dumnezeu, din Cer." "Şi nu sunt Eu cel care vorbeşte, este Tatăl Meu care locuieşte în Mine. El este tălmăcitorul Cuvântului Divin. Şi El dovedeşte din nou că El este Dumnezeu, deoarece El face chiar cu Mine ce El a spus că El va face." Amin. Aceea este Scriptura.

E-135 Acela este Mesajul să ajungă la oameni; nu un leagăn, nu o iesle. Crăciunul nu este menţionat în întreaga Carte a Bibliilor. Nici o singură dată nu i-a îndrumat Isus la naşterea Lui, ci la moartea Lui.

E-136 Nici o singură dată nu a spus Isus, "Uniţi-vă de o biserică." Nici o singură dată nu a spus El, "Recitaţi un crez."

E-137 Dar El a spus, "Veniţi la Mine." Şi El a spus, "Cel ce vine, lucrările care le fac Eu îl vor însoţi pe acela chiar cum mă însoţesc pe Mine."

E-138 "Căci dacă Eu nu fac lucrările Tatălui, să nu Mă credeţi. Căci Cuvântul a spus, când vine Mesia, aceste lucruri vor avea loc. 'El va fi un profet.' Da. 'El o să fie un profet. El o să fie un văzător cum a fost Moise.' 'Şchiopul va sări ca un cerb. Orbul va vedea. Surdul va auzi. Şi mutul va vorbi. Aceasta se va arăta, în El, cum putea El înfăptui semnele lui Mesia.' Acum, dacă semnele lui Mesia nu adeveresc slujba Mea," El a spus, "atunci să nu Mă credeţi. Dar, aici este felul cum tălmăceşti Cuvântul." El a spus, "Dacă Eu nu am aceste semne, atunci să nu o credeţi. Dar dacă Eu produc semnele, şi nu Mă puteţi crede a tălmăci Cuvântul, credeţi semnele, căci ele vorbesc despre Cuvânt." Aceea este adevărata tălmăcire a Acestuia. Asta-i tot. Acela este Mesajul.

E-139 Voi nu trebuie să luaţi vorba nimănui. Voi nu trebuie să vă uniţi de nici o biserică. Nu vă puteţi uni de o Biserică. Vă puteţi uni de aceste organizaţii. Dar Biserica lui Dumnezeu, voi sunteţi născuţi în Ea, de la Calvar.

E-140 Zici, "Binecuvântat fie Dumnezeu! Eu sunt, de asemenea, Frate Branham." Atunci lucrările care Isus le-a făcut, le vei face şi tu. Aceasta este ce Isus a spus. Vedeţi? "Lucrările care Eu le fac..." Ce? El a spus, "Lucrările care Eu le fac, mărturisesc despre Mine." Aleluia! Lucrările care le fac Eu, ele depun mărturie." Nu vedeţi? Cu alte cuvinte, "Semnele lui Mesia, nu puteţi să vedeţi ce trebuia să facă Mesia? Şi nu credeţi că Eu am tălmăcirea corectă a Cuvântului, atunci de ce o susţine Tatăl Meu? Vă gândiţi că Eu sunt prea aspru pe organizaţiile voastre," a spus El, "dacă vă gândiţi că Eu sunt prea-prea radical. Şi spuneţi că Eu sunt 'un nebun', Eu 'am un drac,' Eu Mi-am pierdut mintea."

E-141 Ei i-au spus lui Isus că El era nebun. Nebun înseamnă "trăznit." "Tu eşti nebun. Tu nu aparţi la grupurile noastre. Şi Tu eşti aici afară ca un nebun. Tu Ţi-ai pierdut mintea."

E-142 Atunci Isus a putut să le spună, aceasta, "Atunci dacă voi sunteţi din Dumnezeu, unde sunt semnele lui Dumnezeu? Dacă aţi crezut în Moise, unde sunt cu voi semnele lui Moise? Dacă aţi crezut în profeţi, unde este semnul profeţilor cu voi? Deci dacă nu puteţi să credeţi că Eu am tălmăcirea corectă, credeţi semnele, căci Ele mărturisesc că Eu sunt corect." Aleluia! "Ele sunt acelea care mărturisesc despre Mine. Ele dau mărturie dacă Eu sunt corect sau nu. Toţi pe care Tatăl Mi i-a dat vor urma Aceasta şi vor veni la Aceasta. Şi nimeni nu va putea veni fără ca Tatăl să-1 fi chemat." Corect.

E-143 Totuşi, "El a făcut aşa de multe lucrări," Biblia a spus, "totuşi ei nu au putut să-L creadă, pentru că Isaia a spus, 'Ei au urechi şi nu pot să audă; ochi şi nu pot să vadă."' Sunt orbi ca un liliac. Totuşi, ei nu pot să vadă aceasta, pentru că profetul a spus că nu puteau. Acum, la fel este astăzi cum a fost atunci. Da.

E-144 A spus, "Dacă nu puteţi... Eu nu fac lucrări. Nu sunt Eu care face, vorbeşte Cuvintele. Nu sunt Eu care face lucrările, de altfel. Acesta este Tatăl Meu. Şi dacă ştiţi ce era Dumnezeu, Dumnezeu era Creator. Dumnezeu a fost Acela care era asupra lui Moise, şi Dumnezeu în Moise a prezis ziua Mea. Dumnezeu era în Vechiul Testament," a spus EL Atât de mult ca să spună, "Acela care a fost asupra profeţilor, v-a spus că, 'Acel Profet Major va veni într-o zi, şi la El se vor aduna copiii.' Dacă nu puteţi să credeţi cum vă tălmăcesc Eu Cuvântul, atunci credeţi semnul, căci ele vorbesc despre Mine."

E-145 Oh, ei nu au putut să creadă. Ei, ei nu au putut să vadă Aceasta. El era Dumnezeu în carne. Deoarece, ce era El? El era Cuvântul manifestat. El era ce Dumnezeu a promis.

E-146 Ascultaţi, Tabernacolul Branham. Luaţi-o în serios, în această seară de ajun de Crăciun. Vedeţi?

E-147 Dacă El nu a fost, atunci Dumnezeu nu L-ar fi adeverit. Cu certitudine. Cu alte cuvinte, El a putut spune, "Care din grupurile voastre (Farisei, Saduchei, sau orice ar putea ei să fie), care din bărbaţii voştri, care din marii voştri preoţi, care din cărturarii voştri, pe care Dumnezeu îi foloseşte să vorbească Cuvântul Lui prin ei şi să-L manifesteze, să spună că Acesta este corect?"

E-148 Ei bine, ei au putut să spună, "Bărbaţii noştri sunt educaţi. Noi suntem deştepţi. Noi cunoaştem Biblia aceea din generaţie în generaţie."

E-149 „Bine, atunci, de ce nu O face Dumnezeu iarăşi vie în acei bărbaţi, dacă Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu?"

E-150 Priviţi. "Eu şi Tatăl suntem Unul," nu trei. "Noi suntem Unul." Dumnezeu este în EL Dumnezeu vorbeşte prin El. El nu mai este al Lui propriu, ci El este Glasul lui Dumnezeu prin buze omeneşti. Aleluia!

E-151 Şi fiecare credincios în El, în seara aceasta, este la fel stăpânit, aşa de stăpânit, aşa de complet predat, încât cuvintele lui devin ca şi Cuvintele lui Cristos. El vorbeşte şi Cuvântul se face trup. El vorbeşte şi Cuvântul este manifestat. "Lucrările care le fac Eu le veţi face şi voi. Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred."

E-152 Isaia a spus, în al 42-lea capitol, noi chiar am citit, "A venit Lumină mare." Lumină! Oh, nu vreau să deviez de la subiect. Dar cea mai mare Lumină care a strălucit vreodată a strălucit în acel smerit, Nazarinean micuţ: un Om fără frumuseţe care să¬L dorim; un Om fără educaţie, fireşte vorbind; un Om care nu a cunoscut ritualurile şi lucrurile din această lume. Dar putea lega demoni, să învieze morţii, şi dracii tremurau.

E-153 Şi Dumnezeu L-a identificat din Cer, şi a vorbit înapoi, "Acesta este Fiul Meu preaiubit." Nu înaintea plutocraţilor, ci înaintea unui grup selectat pe care El i-a chemat. Lumină mare!

E-154 De ce? O Lumină mai mare strălucea din Cuvântul Lui. Ce era Cuvântul? Cristos. Ce a fost El? Cuvântul adus la Viaţă. Şi Cuvântul adus la Viaţă, a dat o Lumină mai mare decât a dat El când El a zis, "Să fie lumină," în Genesa 1. Aceea a fost o lumină de creaţie, o creaţie muritoare, care trebuie să cadă. Dar Cuvântul Lui era Viaţă Eternă şi Lumină Eternă. Şi când un om a crezut Aceea, el avea Lumină Eternă.

E-155 "Lumină pentru aceia care stau în regiunile umbrelor morţii," Matei 4. "Aduce Lumină la Neamuri," care au fost posedate şi condamnate de Dumnezeu, în idolii lor. Dar El a venit ca o Lumină.

E-156 Ce a spus el? "Cuvântul Tău este o Lumină pe cărarea mea, o Lumină să lumineze cărarea la ale mele-la picioarele mele, să mă călăuzească."

E-157 Şi astăzi, Lumina lui Dumnezeu este Cuvântul lui Dumnezeu manifestat, Lumina manifestată. Lumina sunt lucrările lui Dumnezeu, vorbite de Cuvântul lui Dumnezeu, adus la Viaţă, şi este o Lumină mai mare decât cum a fost în zorii creaţiunii. Amin. Lumină pentru candelă, pe cărare. Vai! O Dumnezeule! Lumină, Cuvântul!

E-158 În întuneric cum suntem astăzi, umpluţi cu crezuri şi denominaţiuni, umpluţi cu senzaţii şi fanatism, inimi deschise pentru morminte de orice fel de spirit, care ar tăgădui chiar acest Cuvânt de a fi Adevărul, şi spun, "Zilele miracolelor au trecut. Nu există un astfel de lucru ca botezul cu Duhul Sfânt, vorbire în limbi, profeţi, şi aşa mai departe. Ei au murit, cu ani în urmă."

E-159 Atunci să vezi pe Dumnezeu, în mijlocul întunericului, întunericul de crez, întunericul de denominaţiuni, să ia Cuvântul Lui şi un grup de oameni care Îl va crede, şi luminează înainte Viaţa Lui şi Lumina Lui. Este mai multă Lumină. Este Lumină Eternă, mai mult decât cum a fost la zorile creaţiunii. "Să fie lumină; şi a fost lumină." Cu certitudine.

E-160 Acum, Isus nu a spus, acum, că El o să-i aducă la Betleem. Isus nu le-a spus Grecilor, când s-au apropiat, "Acum, doar un moment. Dacă vreţi să vedeţi Aceasta, Eu vă voi duce înapoi la Betleem unde M-am născut. Şi Eu vă voi spune cum s-a întâmplat în urmă acolo." Nu a fost aşa.

E-161 El i-a indicat spre un loc viitor, dacă ei vroiau să-L cunoască. "Dacă vreţi să Mă cunoaşteţi," cu alte cuvinte, "Eu nu vă voi duce înapoi şi să vă spun când M-am născut la Betleem, şi totul despre aceea. Eu vă voi îndrepta spre un loc unde Eu voi fi răstignit pentru voi. Şi înăuntru acolo, dacă voi veţi fi răstigniţi cu Mine, şi vă luaţi sus crucea şi Mă urmaţi, veţi şti Cine sunt Eu. În afară, de aceea, niciodată nu veţi învăţa aceasta prin artele voastre antice. Voi niciodată."

E-162 "Bine," voi ziceţi, "Frate Branham, dar noi învăţăm Aceasta prin arta Bibliei." Nu. Noi nu. Dacă noi o învăţăm prin arta Bibliei, atunci de ce nu au avut Aceasta Fariseii? Aceasta nu se învaţă prin arta Bibliei, pentru că are prea mulţi artişti care încearcă să o picteze. Dar Biblia are dreptate, dar Dumnezeu este Artistul.

E-163 Crezurile spun astăzi, "Uniţi-vă la aceasta. Spuneţi această doxologie. Repetaţi Crezul Apostolilor. Uniţi-vă la biserica noastră. Daţi mâinile. Fiţi botezaţi, în numele de ,Tată, Fiu, Duh Sfânt."' Acelea sunt crezuri denominaţionale. Corect. Artistul nu a pictat tabloul în felul acela.

E-164 Artistul l-a pictat, că, "Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi¬n veci. Cel ce aude Cuvintele Mele şi crede în Cel ce m-a trimis pe Mine are Viaţă Eternă. Lucrările care Eu le fac le va face şi el. Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred." Acela-i felul cum Pictorul l-a pictat. Deci când Dumnezeu reflectă aceea, voi ştiţi că a-ţi descoperit pictura corectă. Afară de aceea, aveţi o copie falsă. Amin. Luaţi acea copie veche falsă, de vreun fel de crez, şi aruncaţi lucrul afară pe uşă, în seara aceasta. Şi luaţi Lumina Evangheliei Biblice, şi lăsaţi ca Pictorul să-l picteze pe Cristos în voi. Amin. Acela-i felul. Asta-i tot.

E-165 Nu, El nu i-a dus la iesle. El nu i-a dus la Crăciun.

E-166 Isaia a spus, "Numele Lui va fi chemat... "În acelaşi capitol, a spus, "Numele Lui va fi... "Nu, al 55-lea capitol din Isaia. A spus, "Numele Lui va fi chemat Minunat, Sfetnic, Prinţul Păcii, puternicul Dumnezeu, veşnicul Părinte." Amin.

E-167 Doresc să fi avut timp. Eu ar trebui. Mi-ar place să iau un text despre fiecare din ele: "Sfetnic, Prinţ al Păcii, Dumnezeu puternic, Părinte veşnic, şi Minunat."

E-168 Doar să atingem gândul Minunat, pentru un minut, Minunat. Oh, Isaia a spus că El era Minunat. Să ne gândim la câteva lucruri care El le-a spus, care L-au făcut Minunat. Ce L-a făcut Minunat? Când El a spus aceasta, "Eu şi Tatăl suntem Unul," Minunat.

E-169 Spuneţi-mi ce Fariseu ar fi putut să spună aceea. Spuneţi¬mi ce mare preot ar fi putut să spună aceea, cu Dumnezeu să o susţină. Vedeţi?

E-170 A spus, "Dacă Eu nu fac lucrările acum, să nu credeţi nimic ce spun Eu. Dar dacă Eu predic aceasta, atunci arată că Dumnezeu M-a trimis să o fac."

E-171 A spus acum, şi El a spus, "Eu şi Tatăl Meu suntem Unul." Nu, "Eu şi Tatăl Meu suntem trei." Isus a spus. Acum, crezul zice, "Eu şi Tatăl Meu suntem trei." Dar Biblia a spus, şi Isus a spus, "Eu şi Tatăl Meu suntem Unul." Acela-i Minunat. Vedeţi cum Dumnezeu, "făcut trup"? Aleluia! Nu vreo a doua, sau a treia, sau a patra persoană; ci Dumnezeu Însuşi. Isus a spus aşa. Certaţi-vă cu El, nu cu mine. Eu doar spun ce a spus El. "Eu şi Tatăl Meu suntem Unul. Nu sunt Eu care face lucrările. Este Tatăl Meu. El locuieşte în Mine. Dacă nu mă credeţi pe Mine; credeţi Cuvântul, căci El este Cuvântul. Şi Cuvântul este făcut trup, şi Eu sunt. La început era Cuvântul."

E-172 Acelaşi scriitor al Evangheliei, Ioan, a spus, "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi."

E-173 Aceea îl face pe El şi Dumnezeu aceeaşi Persoană; dacă Dumnezeu este Cuvântul, şi El este Cuvântul. "Eu şi Tatăl Meu suntem Unul," atunci. Oh, acela-i Minunat! Da, domnule.

E-174 Am putea spune aşa de multe lucruri despre aceea, Minunate, lucruri ce a spus El!

E-175 Un alt lucru El a spus, "Eu sunt Lumina lumii." Spuneţi-mi un preot care putea spune aceea. Spuneţi-mi o denominaţiune care poate spune aceea. Spuneţi-mi un crez care poate spune aceea. Aceea-i Minunat.

E-176 "Eu sunt Adevărul." Oh, vai! Crezurile noastre sunt la un milion de mile de la Adevăr. Crezul nu îl poate manifesta pe Dumnezeu. Crezul nu poate.

E-177 Chiar cum Ilie a spus, pe vârful Muntelui Carmel, "Dacă Dumnezeu este Dumnezeu, El să răspundă." Crezul nu o va face. Nu, domnule.

E-178 Dar Dumnezeu o va face. Cine este Dumnezeu? Cuvântul, Cuvântul manifestat. El o va face.

E-179 "Eu sunt Lumina lumii. Eu sunt Adevărul care este în lume. Eu sunt Calea." Nici o altă cale decât El. Asta-i tot. Să nu vă duceţi printr-un crez. "Veniţi la Mine." Vedeţi? "Eu sunt Calea, Lumina, Adevărul." Toate acelea, El a fost. Acelea sunt Cuvinte minunate care El le-a spus. "Eu sunt Calea. Eu sunt Adevărul. Eu sunt Lumina. Eu sunt-Eu sunt cel Dintâi; Eu sunt cel de pe Urmă. Eu sunt Începutul; Eu sunt Sfârşitul. Eu sunt Cel ce era, care este, şi va veni. Eu sunt Rădăcina şi Lăstarul lui David. Eu sunt Steaua Dimineţii. Eu sunt Alfa la Omega. Eu sunt totul. Eu şi Tatăl suntem Unul. El locuieşte în Mine. Eu sunt El. El este Eu."
Ei au spus, "Tu, fiind un Om, te faci Dumnezeu?"

E-180 Oh, cum le-a spus El fariseilor o dată, "Voi greşiţi, necunoscând Cuvântul lui Dumnezeu, mei puterea lui Dumnezeu. Voi greşiţi, prin a nu cunoaşte aceasta." Cu certitudine. Cuvinte minunate! Minunat!
Să ne gândim despre lucrări minunate, o dată. Ce a făcut El?

E-181 Ce era El? Isaia a spus că El ar fi Minunat. Când a ajuns să¬-L cheme cu toate numele care a putut, "Sfetnic, Prinţ al Păcii, Dumnezeu puternic, Părinte veşnic," toate acestea, el a spus, "El este doar Minunat." Cuvinte Minunate!

E-182 Acum o să vorbim despre lucrări minunate, pentru un minut. Ce lucrări a făcut El care erau minunate?

E-183 Într-o zi acolo era o procesiune funerară venind din Nain¬-Nain. O văduvă, cu singurul ei copil, mort, zăcând pe un catafalc, înţepenit, cadavru, îmbălsămat, mergând în jos spre mormânt, să fie îngropat. El a călătorit tot drumul de la Nazaret. Picioarele Lui, rănite, cu praf, obosit, epuizat. A auzit acel plânset. El s¬a uitat. Venind în jos pe drum, venea o mică văduvă, bocind. Băiatul ei, singurul ei fiu, zăcea pe acea targă, mort.
184 S-a nimerit, acolo, că a trecut pe unde era Isus. Moartea şi Viaţa nu pot veni împreună, voi ştiţi; una trebuie să plece. El a spus, "Opriţi purtătorul." A păşit acolo şi l-a atins pe băiat. Şi viaţa care era în băiat, care era dusă poate de două zile, s-a reîntors înapoi. Eu pot chiar vedea giulgiul începând să se mişte, văd oameni începând să privească. Şi un om care era mort, s-a ridicat în picioare, a mers acolo şi şi-a pus braţele în jurul mamei sale, poate. Acelea sunt lucrările lui Dumnezeu. Minunat! Nu a fost? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Sigur a fost.

E-185 Îl pot vedea pe Iair, un preot micuţ, era un om plăcut. El l¬a crezut pe Isus, dar a trebuit să o păstreze în tăcere, din cauza asociaţilor săi.

E-186 Aşa de mulţi credincioşi în secret astăzi de felul acela, se tem că vor fi scoşi afară din biserica lor. Vedeţi? Laşi, Dumnezeu nu poate folosi aşa ceva. Dumnezeu vrea un bărbat care poate sta acolo. Dacă ia moartea, sigileaz-o. "Nu vă temeţi de acela care poate nimici trupul, ci de Acela care nimiceşte trupul şi trimite sufletul în iad."

E-187 Iair. Eu Îl văd mergând la casa acestui-acestui lucrător. A intrat înăuntru unde o micuţă, singura copilă, în vârstă de doisprezece ani, fetiţă zăcea înţepenită, moartă, întinsă pe canapea. Trupul ei micuţ, fără viaţă zăcea acolo. Mânuţele ei, mici palide. Unghiile ei s-au albit. Buzele ei strânse. Febra a ucis-o, sau ceva. Ochişorii ei erau fixaţi şi închişi, şi era ceva pus peste ei, poate. Părul ei micuţ era pieptănat. Acolo erau trandafiri şi lucruri aşezate în jurul ei. Şi mama şi tata, ţipau. Vecinii, ţipau. Singura lui copilă era dusă.

E-188 Eu Îl văd păşind în acea cameră. Amin. Şi S-a uitat în jur. I-a văzut pe toţi. Şi ei au început să râdă de El. El i-a scos afară din cameră. Aceea-i Minunat. Vedeţi? Un Om poate lua controlul întregii mulţimi. De ce nu au spus ei ceva? Le era frică să spună ceva.

E-189 De ce nu condamnă ei Cuvântul astăzi? Le este frică să o spună. Asta-i tot.

E-190 A păşit în camera aceea, a luat mânuţa aceea, rece, şi a vorbit într-o limbă necunoscută, acolo afară pe undeva. Şi duhul acelei copile a venit înapoi, şi ea a trăit din nou. Minunate lucrări! Da, au fost. Au fost lucrări minunate, a dovedit că El era Minunat.

E-191 Aş putea spune şi despre Lazăr, când ei deja i-au îmbălsămat trupul, cu patru zile înainte, au pus strat peste strat de mirodenii pe el, şi au înfăşurat pânza în jurul şi împrejurul acestui tânăr. Şi acolo era el, zăcând în mormânt, şi putrezit. Nasul deja i-a căzut înăuntru. Buzele i-au căzut în faţă. Viermii pielii au început să-1 mănânce. Şi sufletul lui era în călătorie de patru zile, afară pe undeva.

E-192 Eu Îl văd, umerii Lui micuţi, aplecaţi. Oh, vai! Lumea ar fi spus, "Priviţi la acela. Priviţi la acel Om. Priviţi la El. Şi voi L-aţi numit, Dumnezeu. Iată-L acolo, mergând jos la mormânt, plângând lacrimi muritoare." Biblia a spus că El a plâns. Lacrimi căzând de pe obrajii Lui, trăgând pe nas, aşa cum El mergea la mormânt. El era un Om atunci.
Dar Îl aud spunând, "Rostogoliţi piatra la o parte." Amin. Amin.

E-193 El a schimbat scena. Lazăr, care era mort de patru zile, a stat în picioare şi a trăit din nou. Eu pot vedea mirodenia începând să se scurgă prin păturile cu care l-au avut înfăşurat. Ce? Viaţa a intrat din nou. Duhoarea s-a îndepărtat. A venit carne nouă. Un duh, care a fost patru zile pe altundeva, s-a reîntors în trupul lui, şi un bărbat a stat pe picioarele lui. Vorbiţi despre a fi Minunat, Sfetnici. Prinţul Păcii, puternicul Dumnezeu, acolo era El. Sigur, El era. În regulă.

E-194 Noi găsim femeia la fântână, când El a stat şi a vorbit cu ea câteva minute, şi i-a spus că avea cinci bărbaţi la timpul acela. Ea a spus, "Domnule, Tu trebuie că eşti un profet. Noi ştim, când vine Mesia, acela o să fie semnul Lui."

E-195 El a spus, "Eu sunt Acela care vorbeşte cu tine." Minunat! Nu a fost? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Minunat!

E-196 Într-o noapte o mare vuia. El a adormit, de oboseală, chiar ca un om. El a adormit, de oboseală. Dracii au jurat că Îl vor îneca în acea noapte. Şi se gândeau că erau chiar gata să-L prindă, când pânzele s-au sfâşiat, vâslele erau rupte, corabia era îmbibată de apă şi se umplea. Ei au fugit în spate, ucenicii, au spus, "Nu-Ţi pasă că pierim?"

E-197 Şi El s-a sculat, şi Şi-a şters somnul din ochi. A spus, "Oh, puţin credincioşilor, până când voi fi Eu cu voi?"

E-198 „Ce vei face Tu acum? Ce vei face Tu aici afară pe această mare furtunoasă când această, Galilee mare, se duce drept până la fund cu fiecare val? Ce vei face Tu, când diavolul şade peste acel munte acolo, şoptind prin acele valuri în jos în felul acela, azvârlind aceea?" Obosit, voi ştiţi. Voi ştiţi, El jos acolo. "Aceasta împingând apa sus, la treizeci sau patruzeci de picioare înălţime. Ce o să faci Tu?"

E-199 A spus, "Până când voi fi Eu cu voi?" Şi-a pus piciorul pe frânghia pânzelor corabiei şi a spus, "Taci, potoleşte-te." Şi vânturile au tăcut. Cu alte cuvinte, El a spus, "Vântule, ţine-ţi gura. Valurilor, duceţi-vă înapoi jos unde aparţineţi." Acolo nu era nici măcar o undă pe apă. A stat acolo şi s-a uita în jur.

E-200 A mers înapoi, cu grupul înspăimântat de apostoli stând acolo. S-a întins din nou jos, şi Şi-a continuat somnul.

E-201 Ei au spus, "Ce fel de Om este acesta?" Minunat! Amin. Minunat! Nu credeţi că El a fost Minunat? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Sigur. El era Minunat. Da, domnule.

E-202 Când, acel Om Însuşi a părăsit Cerurile, când întregul sistem solar era coroana Lui, fiecare miliard de stele care suspendau pe pământ, fiecare stea. Acele milioane de mile depărtare, când ei privesc prin acea lupă, acolo afară la Muntele Palomar, şi puteau vedea o sută douăzeci de milioane de ani lumină în spaţiu, şi toate acele miliarde şi trilioane de stele erau în coroana Lui. Şi El le-a părăsit, ca să ia o coroană de spini. Cine ar face aceasta? Minunat! Oh, vai!

E-203 Eternitatea era roba Lui. El a fost îmbrăcat cu Viaţă Eternă. El nu a avut un început. El nu a început la Betleem, voi ştiţi, aşa cum oamenii încearcă să se gândească că El a început. El nu a avut început. Amin. Îmbrăcat cu Viaţă Eternă, şi a dat-O la o parte, ca să ia o robă veche murdară de moarte, pentru tine şi mine. Minunat! Aha. Da.

E-204 Cerul a fost Palatul Lui. Tot Cerul i-a aparţinut Lui. Acela era Palatul Lui. Nimic nu putea să strălucească vreodată cu El. Şi El a venit pe pământ. Şi chiar a spus, "Vulpile au vizuini, şi păsările au cuiburi, dar Eu nici măcar nu am un loc să-Mi pun capul." Asta-i minunat. Nu gândiţi aşa? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.]

E-205 Prieteni, o mulţime de context am scris aici. Dar poate nu am timp să ajung la acesta. Mă voi grăbi repede.

E-206 Acela este Isus pe care trebuie să-l vedeţi. Nu pe Isus din denominaţiuni despre care ei vorbesc; nu pe Isus din crezuri; nu pe Isus dintr-un fel de Crăciun legendar; nu pe Isus din ceva iepuraş de Paşti; ci pe Isus al Calvarului, pe Isus Care a pus totul deoparte, despre Care au vorbit profeţii.

E-207 Am putea continua aici, "Părinte Minunat, Minunat, Părinte Minunat, Sfetnic Minunat, Prinţ al Păcii Minunat, Dumnezeu puternic Minunat." Doar continuăm să mergem, mergem, mergem. Vedeţi? Dar să lăsăm deoparte, spunem aceasta, "Noi trebuie să vedem, dacă voi... Acela-i Isus pe care trebuie să-l vedem, ca să avem Viaţa Lui Eternă."

E-208 Nu o puteţi primi într-un crez. Nu o puteţi primi în înscrierea la o biserică. Nu o puteţi primi prin vreun fel de fabulă despre care vi se spune, Moş Crăciun. Moş Crăciun nu are Viaţă Eternă. Nu. Un crez nu are Viaţă Eternă.

E-209 Nici chiar a cunoaşte Cuvântul Lui, nu vă dă; a-L cunoaşte, Aceasta nu vă dă Viaţă Eternă. "A-l cunoaşte pe El," Biblia a spus, "a-l cunoaşte pe El, este Viaţă Eternă." Nu să cunoşti Cuvântul Lui. Să-l cunoşti pe El!

E-210 Grecii au vrut să-L vadă pe El. Au vrut să cunoască persoana Lui. "Domnilor, vrem să-l vedem pe Isus."

E-211 Acum, voi nu vedeţi cu ochii voştri. Voi vedeţi cu inima voastră. Înţelegeţi? Voi priviţi cu ochii voştri. Voi înţelegeţi cu inima voastră. A vedea este "a înţelege." Vă uitaţi direct la ceva, ziceţi, "Eu nu o văd." Dar, te uiţi la aceasta. Dar, vrei să spui, că nu o "înţelegi."

E-212 Grecii au vrut să-l cunoască pe Isus, şi El le-a dat modul să-¬L cunoască. Să-l cunoască pe El! Nu să cunoască crezul Lui, nu să cunoască Cuvântul Lui, nu să cunoască miracolele Lui, ci să-l cunoască pe El! Şi singurul fel cum găsiţi aceea, este la cruce, nu la leagăn. Nu. Este crucea ce o văd. El i-a îndrumat la o cruce, nu la... Nu la ceva crez, sau-sau nu ceva iesle, sau fel de denominaţiuni, ci la cruce.

E-213 Şi acum este la fel astăzi, un adevărat ucenic, şi dacă veniţi vreodată la Isus. El nu va spune, "Isus mi-a spus să mă înscriu la cutare-şi-cutare biserică." El niciodată nu a făcut aceea. El nu o va face astăzi. Nu.

E-214 Vrei să-L vezi, El te va îndrepta către cruce. Du-te acolo şi mori, şi atunci Îl vei cunoaşte, dacă vrei să-L cunoşti.

E-215 Nici o singură dată nu a îndreptat El vreo persoană la vreun crez, vreo denominaţiune, sau la naşterea Lui, sau chiar la Crăciun. Nici o singură dată nu a făcut El aceasta. Aş putea zăbovi pe aceea o vreme, dar eu-eu nu o fac. Totuşi, dacă nu este important, dacă Isus... Nu poţi găsi nicăieri în Biblie, unde a îndreptat El vreodată pe oricine spre altundeva, ca să¬-L cunoască, decât la cruce. Aşa este. Şi aceea este răstignirea de sine faţă de tine însuţi. "Dacă un om nu se naşte din nou." Atunci, dacă ieslea, Moş Crăciun...

E-216 Isus niciodată nu a scris un crez. El niciodată nu a rânduit o denominaţiune. Şi atunci cum se face că noi facem atâta caz de aceasta, şi chiar punem fiecare responsabilitate pe aceasta? Vreau să vă întreb asta; Crăciun, acum. Cum se face atunci că bisericile noastre pun atât de mult pe seama acesteia, că, "Tu trebuie să aparţii la această biserică. Tu trebuie să spui acest crez. Tu trebuie să faci aceasta, aceea, sau cealaltă"? Cum se face că punem atât de mult pe aceasta, dacă nu este important? Aceasta arată că avem un fel diferit de ucenici decât cum obişnuiam să avem. Ei vor să vă aducă la biserica lor, la denominaţiunea lor, sau la crezul lor, şi nu la Cristos.

E-217 Oamenii astăzi, dacă sunt întrebaţi, "Eşti un credincios?" Am întrebat aceasta, de multe ori. "Eşti un credincios?"

E-218 Ei spun, "Oh, eu sunt Baptist. Eu sunt Metodist." Ei bine, aceea arată că tu nu eşti un credincios atunci. Vedeţi? Aşa este. "Baptist, Prez-..." Dar tu zici, "Eu sunt Penticostal." Aceea nu are un singur lucru de-a face cu aceasta. Nu, domnule. Un credincios este o făptură nouă. Dar acolo este unde au adus ei aceasta, astăzi. Vedeţi? De ce fac ei asta? Ce-i face pe oameni să spună asta?

E-219 Serile trecute, am fost în spital. Mă duceam să am rugăciune pentru o femeie mică care era bolnavă. Ea s-a vindecat. Şi am spus... Acolo era un bărbat şi mama lui şezând acolo. Presupun că era mama lui. Şi ea arăta cam ca mama lui. Şi eu vorbeam cu doamna. Am spus, "Vom avea rugăciune acum."
Şi m-am întors în jur, "Vă deranjează dacă ne rugăm?" Ea a spus, "Trage perdeaua aceea."
Am spus, "Ei bine, doar am întrebat dacă vă deranjează dacă ne rugăm."
A spus, "Noi suntem Metodişti. Trage perdeaua aceea."

E-220 Am spus, "Atunci aceasta te va speria de moarte. Mai bine să trag perdeaua atunci, vedeţi." Am spus, "Dacă eşti doar o Metodistă, tu nu eşti o Creştină. Aşa că eu doar... "Da.

E-221 De ce spun ei asta? Vreun ucenic fals i-a dus atât de departe. Asta-i tot ce ştiu ei, vreun ucenic învăţat greşit. Ucenicii lui Isus i-au dus la Isus. Un ucenic Metodist îi duce la Metodişti. Un Baptist îi duce la Baptişti. Şi cel Penticostal îi duce la Penticostali. Dar un ucenic al lui Cristos îi duce la Cristos, şi Cristos îi duce la Calvar. Acela-i lucrul real. Da, domnule. Da, domnule.

E-222 Asta-i cât de departe au fost aduşi. Doar atât de departe au fost ei aduşi. Vedeţi? Dacă ei-ei spun, bine, "Un Baptist, sau Metodist, sau Prezbiterian, sau ce," asta-i până unde au fost aduşi, "Catolic," orice este. Asta-i tot cât de departe au fost aduşi, aşa că asta-i tot ce ştiu ei.

E-223 Dar, mulţumim lui Dumnezeu, aceşti ucenici l-au cunoscut pe Isus. Astfel ei l-au dus la... I-au dus pe aceşti Greci unde ştiau că era Adevărul. Şi un adevărat ucenic al lui Cristos, care l-a găsit vreodată pe Cristos, îl duce pe-pe căutător drept la Isus. Şi Isus îi îndreaptă spre Calvar, unde ei mor cu El şi sunt iarăşi născuţi, din nou. Oh, vai! Asta-i până acolo.

E-224 Dar, "Domnilor, noi vrem să-l vedem pe Isus." Aceea era întrebarea. "Nu vrem să vedem un crez. Nu vrem să vedem Metodişti. Nu vrem să vedem Baptişti. Nu vrem să vedem nimic din acestea. Noi vrem să-l vedem pe Isus." Dar care era treaba?

E-225 Eu doar trebuie să închei, fraţii mei. Ascultaţi atenţi acum, doar câteva comentarii aici înainte să încheiem. Ce? Vreau să fac ca aceasta să pătrundă acum, dacă pot, să stabilesc lucrul.

E-226 Grecii au vrut să vadă pe Isus. El nu L-a găsit în Crăciun. Nu L-au găsit în vreo organizaţie. Nu L-au găsit în vreun crez. El nu i-a îndrumat către aşa ceva. Aţi prins aceea bine? Dar El i¬a îndrumat către cruce, să moară, să moară. Un ucenic adevărat spune, "Voi trebuie să muriţi." Cum ştiu eu când sunt mort? Când recunoşti că tot Cuvântul acesta este Adevărul, atunci Cuvântul începe să trăiască în tine.

E-227 "Bine," voi ziceţi, "dar biserica noastră învaţă..." Mie nu¬mi pasă ce învaţă biserica voastră. Îmi pasă ce spune Biblia. Unde vă duceţi, biserica cealaltă învaţă ceva diferit. Dar această Biblie învaţă la fel.

E-228 Şi Isus a spus, "Oricând acceptaţi acest Cuvânt, acest Cuvânt va fi manifestat în voi. Acesta va face acelaşi lucru care El zice că El va face în voi."
"Oh," zic ei, "zilele miracolelor s-au dus."

E-229 Şi Biblia a spus, "Isus, acelaşi ieri şi în veci." Cum o să faceţi aceea să se potrivească când Isus a spus, "Cel ce crede în Mine," oriunde, oricând?

E-230 Marcu 16 zice, "Duceţi-vă în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la fiecare făptură." Până când? "La toată lumea." Nici măcar nu a ajuns acolo încă, "Fiecare făptură." "Acela care crede şi este botezat va fi mântuit. Cel ce nu crede va fi osândit. Şi aceste semne îi vor urma pe cei ce cred." Iată-vă. Cuvântul va fi făcut Lumină. El Se va lumina mai departe.

E-231 Nu dacă vă duceţi la leagăn şi ziceţi, "Un prunc micuţ s¬a născut aici, cu mulţi ani în urmă." Absurditate. Tot felul de crezuri şi fabule au spus despre aceasta. Noi ştim că Isus a ştiut că tot lucrul acela va pierii, ajunge total încurcat.
Dar există un lucru care nu este încurcat, acela-i Duhul Sfânt.

E-232 "Oh," unul din ei zice, "El s-a născut chiar aici. Noi avem o biserică construită peste acesta." Un altul zice, "El s-a născut aici."

E-233 Cum, voi ştiţi câte cuie au ei, o pot dovedi, cuie originale ce au fost în cruce? Nouăsprezece. Fiecare ins ţine un cui. "Acesta, noi îl avem. Aleluia, noi îl avem."
Ei chiar au nişte oase moarte a cuiva. ,,Noi îl avem. Noi îl avem."

E-234 "Acesta este locul unde S-a născut." Celălalt spune, "Acesta este locul unde S-a născut." Acesta zice, "Acesta este locul unde S-a născut." Ce contează asta?

E-235 Aici este unde Sa născut, în inimă. Da. Când am murit, S-a născut înăuntru aici. Am fost născut din nou, în El, nou. Asta-i tot.
"Domnilor, noi vrem să-l vedem pe Isus." În regulă.

E-236 Ei bine, care-i chestiunea? El s-a pierdut din nou. Oamenii L-au pierdut. Aşa este. Dar El a fost pierdut din nou, în marile mulţimi, mulţimile de crezuri. Vă amintiţi o dată că El s-a pierdut, de părinţii Lui? El este pierdut din nou. El s-a pierdut.

E-237 Mergi jos pe aceste străzi, cum a fost în ultimele câteva zile, priviţi la mulţimile smintite, împingând şi îmbrâncind, şi bând, şi înjurând, şi blestemând. "Sună clopoţeii, sună clopoţeii." Cristos este pierdut. El nu este pierdut. Oamenii 1-au pierdut pe El.

E-238 Unde L-au găsit ei? Unde L-au pierdut. Acolo este unde Îl găsim.

E-239 Dar El este pierdut, în crezurile lor şi în mulţimile lor. El este pierdut. Cristos este pierdut, în mulţimea comercială. Mulţimea comercială zice, "Noi trebuie să sărbătorim Crăciunul."

E-240 O doamnă a spus zilele trecute, stând acolo, când eu şi soţia stăteam acolo. A spus, "I-am cumpărat tatălui meu un litru de whiskey."

E-241 O alta a spus, "Ei bine, eu am să iau... îţi voi spune ce am să¬i cumpăr la tata. Am să-i iau nişte cărţi de joc şi nişte monede de joc. Ne vom juca strip poker, vezi, sărbătorim Crăciunul."

E-242 Alţii spun, "Eu doar ce i-am luat un cartuş de ţigări la mama. Tu ce i-ai luat?" Huh! Huh!

E-243 O Dumnezeule! El s-a pierdut. Ei L-au pierdut, în Crăciun. Ei L-au pierdut, în Paşti. Un iepuraş, sau o pălărie nouă; nu învierea, nu naşterea lui Cristos.

E-244 Ei L-au pierdut, în crezurile lor, când au făcut trei dumnezei din El, L-au tăiat în bucăţi şi au făcut idoli, în loc să ştie cine este El. "Eu şi Tatăl suntem Unul." Voi L-aţi pierdut.

E-245 El este pierdut, în mulţimea lor religioasă. Cum a făcut mulţimea religioasă? El este pierdut, pentru biserica Lui, în Laodicea. Ultima biserică, epocă a bisericii, a spus că El era în afara bisericii, "bătând," încercând să intre. Cea mai jalnică privelişte din toată Biblia, este starea bisericii din ultimele zile înainte să vină El. Nici o altă epocă a bisericii nu L-a scos vreodată afară. Ei nu ştiau nici o diferenţiere. Acum când ei într¬adevăr cunosc adevărata putere a Duhului Sfânt, ei L-au dat afară din acel loc, în afară, bătând la uşă. "Iată, Eu stau la uşă şi bat." Sigur.
Ei L-au pierdut, în mulţimile lor comerciale.

E-246 Ei L-au pierdut, în mulţimile lor religioase. Aşa este. Au făcut crezuri din aceasta. Au făcut denominaţiuni din aceasta. Au pierdut aceasta. Au luat-au luat ritualul în locul Bibliei. Au luat ideile unui grup de oameni în loc de ce a spus Dumnezeu. Au spus, "Puneţi-vă numele în registru. Daţi mâinile. Asta-i tot ce aveţi de făcut. Fiţi botezaţi, 'Tată, Fiu, şi Duh Sfânt."' Întregul lucru este fals. Aşa este.

E-247 Acolo este unde mulţimea bisericii L-au pierdut, când ei L¬au pierdut. De ce? Nu în clădirile lor de biserică, nu în a lor cum îi ziceţi a lor-grupul lor de oameni. Dar ei L-au pierdut când au părăsit Cuvântul. "Dacă aceea... Dacă rămâneţi în Mine, şi Cuvântul Meu în voi, cereţi ce vreţi. Vi se va da. Se va face pentru voi, dacă rămâneţi în Mine, şi Cuvintele Mele rămân în voi," căci acesta este Dumnezeu, făcut din nou trup. Vedeţi? "Rămâneţi în Mine, şi Cuvântul Meu în voi, atunci doar cereţi ce vreţi. Aceasta se va face pentru voi." Asta-i tot.

E-248 Dar, astăzi, ei nu rămân. Ei sunt, în această zi, un Metodist, mâine un Baptist, ziua următoare un Prezbiterian, nu au ajuns nicăieri încă.

E-249 "Dacă Cuvântul Meu rămâne în voi! Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi." Aleluia!

E-250 Frate Neville, asta-i aşa de adevărat. [Fratele Neville zice, "Oh, glorie! Ştiu asta." – Ed.]
Cuvântul făcut în trupul vostru, vorbind prin voi.

E-251 Penticostalii L-au pierdut. O, da. Ei L-au avut, cu câţiva ani în urmă, dar L-au pierdut. Cum au făcut ei aceasta? Urmărind cine ar putea zidi cea mai mare clădire, aha, cine ar putea avea cea mai mare biserică, corul cel mai bine instruit.

E-252 Dacă există ceva ce nu-mi place, este o voce prea instruită, care se va ridica şi va cânta de parcă ar avea colică, acel "uiii," îşi ţin răsuflarea până se înegresc în faţă. Ei nu cântă. Ei doar fac o gălăgie.

E-253 Dar ce îmi place este o persoană bună, de modă veche, din inimă, penticostală, născută din nou, cântând din inimă. Dacă ei nu pot să ducă o melodie intr-o găleată, ei totuşi au Duhul acolo. Puteţi simţii Aceasta sfâşiind prin voi. Aleluia! Îmi place aceea. Îmi place acel efect ulterior, Duhul Sfânt binecuvântând aceasta, ştiţi. Îmi place aceea. Aceea-i chiar real, pentru mine. Da.

E-254 Dar ei L-au pierdut. Coruri bine instruite şi predicatori bine instruiţi. O, vai! Toate felurile de păr creţ, voi ştiţi, şi îşi apleacă capul în această parte, să li se facă poză. Şi, oh, da, bine instruiţi. Ei sigur sunt. Acela este bine instruit.

E-255 Mari şcoli Duminicale, sigur, fiecare biserică încearcă să o întreacă pe cealaltă, în şcoală Duminicală. Şi de şcoala Duminicală nici măcar nu se vorbeşte, în Biblie. Aceea este o dogmă Metodistă. Era numită mai întâi "şcoala zdrenţuită." Fiecare acum se duce la şcoala Duminicală, care nu poate sta pentru biserică, pentru că au luat ceva în afară de ce a spus Dumnezeu. Corect.

E-256 Amintiţi-vă, nu am spus niciodată că am predicat ceva sub inspiraţie, în viaţa mea, ce a trebuit să retrag, cum am făcut cu altarele, zilele trecute, şi lucruri, voi ştiţi, Sămânţa Şarpelui, sau oricare din acelea. Să vină cineva şi să o dărâme cu Cuvântul lui Dumnezeu. Nu.

E-257 Acolo este unde L-au pierdut; mari şcoli Duminicale, sau cel mai mare cort care există, grupul cel mai bine îmbrăcat din oraş. Acela-i Penticostal. "Păi, noi aparţinem de prima biserică. Cel mai bun grup din oraş merge acolo." Diaconi, căsătoriţi de trei sau patru ori, diaconi în comitete, poate şi păstorul, la fel. Tot felul de nonsens în biserici astăzi. Vedeţi? Unde s-au îndreptat ei? L-au pierdut pe Isus.

E-258 "Ei bine, tu şti, denominaţiunea noastră este cea mai mare dintre Penticostali. Bărbaţii noştri sunt cei mai bine instruiţi ce există acolo." Ei pot să fie toată aceea. Nu tăgăduiesc aceea. Aceea merge la loje şi la terenurile teologice.

E-259 Dar eu vreau să ştiu un om care cunoaşte pe Isus, care L-a văzut şi a fost născut din nou, şi Cuvântul Se reflectă în cuvântul lui. Tu poţi vedea că Acesta nu este a lui. Şi el s-a predat aşa de complet încât Cristos vorbeşte prin el. Iată-vă. Aşa este. Şi semne şi minuni urmează acel Cuvânt, pentru că Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu.

E-260 Dar dacă Cuvântul lui Dumnezeu spune un anumit lucru, şi acest grup zice, "O, nu. Nu, nu. Organizaţia noastră ne va da afară dacă credem Aceea." Atunci el este terminat, chiar acolo. El s-a tăiat jos, chiar acolo. Asta-i tot. Tu ai putea prelucra ceva mecanic. Ai putea scoate vreun fel de bazaconie, să-ţi imaginezi aceasta, aceea, sau cealaltă, dar lucrul real veritabil nu este acolo. Da, domnule. O, sigur.

E-261 Bisericile, bisericile îl schimbă pe Cristos pentru lume şi crezuri. Biserica este pe un program de schimb. O, ei sigur vor să-să schimbe. Da, domnule. Ei se vor duce şi vor schimba. Ei vor-vor un program de schimb. Vor să schimbe ce zice Dumnezeu, cu ce zice denominaţiunea. Vor să schimbe ce zice Dumnezeu, cu "urmaţi-l pe păstor." Ei vor să schimbe ce zice Dumnezeu, în "urmează organizaţia." Ei schimbă.

E-262 Ştiţi ceva? Oamenii fac cumpărături. O, există un mare comerţ în desfăşurare acum. Este un alt Crăciun, doar unul fictiv, inventat.

E-263 Dacă încă aveam doar puţin timp, voi reveni din nou la acest subiect într-o zi. Trecem peste prea mult aici, care mi-a dat Duhul Sfânt cu un timp în urmă. Vedeţi?

E-264 În timp ce biserica schimbă, biserica caută, oamenii caută, aşa numita biserică. Da, domnule. Ei fac schimb. Ei sigur caută şi schimbă. Ei caută după ce? Cea mai mare biserică, mulţimea cea mai bine îmbrăcată, cea mai mare denominaţiune. Şi oamenii... eu am să spun ceva. Oamenii încearcă să găsească, chiar şi Penticostalii, femeile Penticostale încearcă să găsească un loc care să le lase să le meargă cu mai multe lucruri ale lumii: pantaloni scurţi, păr scurtat, vopsea. Ele caută.

E-265 "Binecuvântat fie Dumnezeu, eu sunt Penticostal. Aleluia! Eu aparţin la aceasta. Şi, oh, păstorul nostru nu crede..."

E-266 Vedeţi, voi căutaţi după cei care îi vor lăsa să trăiască cel mai murdar, (Dumnezeu să aibă milă), acela care îi va lăsa să trăiasacă cel mai murdar şi cel mai mult ca lumea, cât pot ei. Ei caută din loc în loc, refuzând pe Cristos. Aceea ar putea să macine ca orice. Este intenţionat să o facă. Oamenii caută. Ei fac cumpărături de Crăciun unde pot găsi chilipiruri. Vânători de chilipir!

E-267 "Ei bine, eu sunt Penticostal, de asemenea. Ei bine, noi nu avem Chestia aceea veche de gândire îngustă." Dar Biblia spune aşa.
Dacă el este un adevărat ucenic al lui Cristos, el te va conduce la cruce.

E-268 O, Frate Branham, eu am mers jos şi am vorbit în limbi." Aceea nu înseamnă nimic. Un catâr a făcut aşa, într-o zi. Da, domnule. Aceea-i...

E-269 Eu nu vreau să fac haz de Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Eu cred în vorbirea în limbi.

E-210 Diavolii vorbesc în limbi. O persoană poate vorbi în limbi şi să trăiască orice fel de viaţă. Dar, vreau să spun, diavolul are o copie la tot ce a făcut Dumnezeu.

E-271 Şi el poate copia totul în afară de Naşterea veritabilă din Cristos, şi el nu poate face aceea. Căci, tu trebuie să mori, întâi, apoi Cuvântul te înviază. Cum şti când eşti viu? Când acel Cuvânt, fiecare Cuvânt din El, este făcut trup în tine. Tot ce zice Biblia, tu spui acelaşi lucru, şi vine la împlinire chiar exact cum El l-a spus. Atunci îi când este, da, când tu, când duhul tău este de acord cu El. El este Cuvântul. Când duhul tău este de acord cu ce a spus El, şi Duhul Se manifestează prin Cuvântul Lui, atunci tu trăieşti. Vedeţi? Tu ai terminat cu căutatul, atunci, şi schimbul, şi tot restul din aceasta. Totul este stabilit. Da.

E-272 Oamenii caută, să afle unde pot să trăiască cel mai lumeşte. Penticostali şi toţi. Nu faceţi voi, Penticostalii, haz de acei Baptişti şi Prezbiterieni. Ciobul nu poate râde de oala spartă. Nu, domnule. Nu, într-adevăr. Totul este la fel. Astfel ei caută să afle unde pot merge într-o biserică şi să se înscrie într-o organizaţie, ca să poată să fie populari, bine văzuţi în oraş, primarul oraşului merge la biserică. Care, ar putea să meargă la o biserică, să fie născut din nou. Acum, spun doar, în competiţie, cea mai mare biserică din oraş.

E-273 Cunosc oameni chiar astăzi care aparţin la o mică organizaţie sus aici pe drum, o biserică mică, dar a fost prea mică. Astfel au spus, "Deci ai noştri-copiii noştri vor, şi noi putem, fi ceva mai bine văzuţi," ei au luat scrisoarea de la o biserică şi au mers jos la alta, o organizaţie mai mare. Şi în plus, aceasta avea un spectacol de film la subsol, şi se joacă bunco şi de toate în felul acela, ştiţi, şi au aceste jocuri, şi aşa mai departe în felul acela. Astfel şi¬au dus copiii jos acolo. Ei aveau o masă de biliard jos în partea de jos, vedeţi, aşa că se pot juca biliard, şi au recreaţie şi astfel de lucruri. Şi au o şcoală Duminicală de zece minute, o pauză pentru cafea, şi o pauză aşa ca păstorul să poată fuma ţigări, să iasă afară. O, da. Aşa este. Nu aş spune asta fără ca să ştiu despre ce vorbeam. Aşa este. O, sigur. Vedeţi?

E-274 Sunt în căutare. Dacă pot merge înainte şi să trăiască felul de viaţă care vor să-l trăiască, să facă orice vor, şi încă să le fie promisă Viaţă Eternă în lumea de apoi, ei sunt în căutare după aceea.

E-275 Eu vă spun, dacă vreţi să târguiţi, veniţi la Calvar. Aceea o stabileşte. Muriţi faţă de eu-1 vostru murdar, păcatele voastre, şi naşteţi-vă iar, din nou.

E-276 "Şi dacă iubiţi lumea, sau lucrurile lumii, dragostea de Dumnezeu nici măcar nu este în voi." Asta-i ce Biblia a spus. Aşa este.
Spuneţi, "Eu nu cred în sfinţenie." Nu-i de mirare, că nu puteţi.

E-277 Dar Biblia a spus, "Fără aceasta, nimeni nu va vedea pe Dumnezeu." Dumnezeu este sfânt. Dacă Dumnezeu locuieşte în tine, tu eşti sfânt, de asemenea.

E-278 Şi îmi spuneţi că puteţi ieşi la aceste petreceri, şi să beţi o mică băutură sociabilă? O mulţime de Penticostali fac aceea, ies la aceste petreceri, şi iau aceste femei acolo afară şi trăiesc în aceste locuri, şi mergeţi jos şi vă dezbrăcaţi, în costume de baie, şi mergeţi să înotaţi în faţa bărbaţilor, când soţii voştri, şi fraţi, şi surori, şi aşa mai departe. Şi oameni Penticostali se duc afară în costume de baie, şi vă numiţi membri ai Miresei? Mireasa lui Cristos nu face lucrurile acelea.

E-279 Oh, el caută, sigur, luând calea uşoară, apoi îi este promisă Viaţă Eternă în lumea de apoi.

E-280 Voi nu O aveţi, fără ca Ea să locuiască în voi, Cuvântul lui Dumnezeu fiind un martor viu că El este viu, şi voi sunteţi vii în El. O, vai! "Domnilor, noi vrem să-l vedem pe Isus." Oh! Nu aceste crezuri, nu aceste lucruri pe care oamenii le inventează. "Noi vrem să-l vedem pe Isus."

E-281 Dar El s-a pierdut, pentru ei. Aha! De ce? Doar un moment. De ce? De ce s-a pierdut El, pentru ei? De ce este El pierdut, pentru Penticostali? De ce este El pierdut, pentru Metodişti şi Baptişti? De ce este El pierdut, pentru acele organizaţii? Pentru că ei nu vor să-şi ia bobul lor de grâu şi să-l arunce jos la Calvar, şi să moară faţă de crezul lor, şi să fie născuţi din Cuvânt.

E-282 Atunci suntem spălaţi prin apa Cuvântului, amin, devenim făpturi noi în Cristos Isus. Şi semnele care Cristos a spus că L-au urmat, îi vor urma pe ei. Fiecare femeie va veni la locul ei. Fiecare bărbat va veni la locul lui. Duhul lui Dumnezeu va veni la locul Lui, şi Biserica viului Dumnezeu va fi fără pată. Sigur. Amin. Da, domnule. Acela-i felul cum se face.

E-283 Fără moarte pentru bobul lor de grâu. Ei nu vor să lase denominaţiunea lor. Nu vor să o lase să moară. Dacă organizaţia Baptistă ar lăsa să cadă acel bob de grâu Baptist în pământ şi să-1 lase să moară; dacă cea Metodistă ar lăsa să cadă bobul ei de grâu înăuntru, dacă Adunarienii lui Dumnezeu, şi Penticostalii în Numele lui Isus, şi Unitarienii, şi Trinitarienii, şi toate acelea diferite, biserica lui Dumnezeu, şi toate celelalte, ar lăsa să cadă acel bob de grâu în Cuvânt; şi să-l lase să moară faţă de propriile lui gânduri, şi să lase Cuvântul să rămână şi să vină la Viaţă. Atunci ei ar spune, "Dacă nu mă credeţi pe mine, credeţi lucrările care eu le fac, căci ele sunt acelea care mărturisesc despre mine."

E-284 Care sunt lucrările? Isus a spus, "Aceste lucrări, lucrările care-care Dumnezeu Mi le-a dat să le fac. Şi," a spus, "cum Tatăl M-a trimis, aşa vă trimit Eu." Chiar lucrările care Dumnezeu le¬a făcut erau în El, l-au făcut pe El şi pe Tatăl Unul. Şi aceleaşi lucrări care Isus le-a făcut, şi Duhul Sfânt al lui Isus în voi, vă va face să faceţi aceleaşi lucrări. "Lucrările care le fac Eu le va face şi el." Sigur.

E-285 Nu vor să lase bobul... Ce au făcut ei? Doar membri morţi, morţi în păcat şi fărădelegi, morţi în educaţie, morţi în lucrurile lumii. Pentru ei aceasta contează. Acela-i motivul că nu sunt născuţi din nou. Acela-i motivul că semnele nu pot urma. Din ce cauză? Numai membri morţi. Trebuie să fie, un lucrător trebuie să aibă un Ph.D, dublu-L.D., înainte să poată păstorii unele biserici. Şi poate că el nu cunoaşte primele litere alfabetice, ABC, "întotdeauna crede pe Cristos." Dacă a crezut pe Cristos... [Fratele Branham gesticulează – Ed.]

E-286 Un ins s-a luat de mine, zilele trecute, şi a spus, "De ce nu îi laşi pe acei oameni în pace, întotdeauna ciocăneşti în ei de felul cum se îmbracă, lucrurile care le fac? Ei bine, dacă eşti un profet..." Au spus, "Oamenii cred că eşti un profet."

E-287 Am spus, "Ştiu că ei spuneau asta. Eu nu sunt. Dar," am spus, "ei-ei-ei au spus-o."

E-288 A spus, "Bine, dacă ei cred că eşti, atunci de ce nu-i înveţi cum să vadă vedenii şi să umble înaintea lui Dumnezeu?"

E-289 Am spus, "Dacă ei nu cunosc ABC-ul, cum o să-i învăţ eu algebra? Dacă ei nu cunosc grădiniţa, nu ştiu cum să se comporte, nu ştiu cum să arate şi să acţioneze, şi să se îmbrace, şi să fie decenţi, cum o să-i înveţi lucruri profetice?"

E-290 Isus a spus, "Dacă nu credeţi lucrurile de aici, lucrurile pământeşti, cum o să credeţi, când Eu vă spun lucruri cereşti?" Lucrurile care le puteţi face voi înşivă, încetaţi să faceţi aceste lucruri. Nu puteţi face nici măcar aceea, cum veţi afla lucruri spirituale, oamenilor? Nu este aşa? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Da, domnule.
Doar morţi, faţă de educaţia lor. Ei au mulţime educată.

E-291 Acum o să închei prin a spune aceasta, doar aceste câteva cuvinte. Mesajul meu de Crăciun, este, să mă lăsaţi să vă îndrept în această seară către cruce. Amin. Şi voi, bobul de grâu, cădeţi în Cristos acolo şi muriţi. Acolo veţi găsi Viaţa Lui în Cuvântul Lui, fiind acelaşi ieri, azi, şi în veci. Acela să fie Mesajul meu de Crăciun către voi. Eu nu vă îndrept către o iesle, către un leagăn, către o biserică, către o denominaţiune. Dar, "domnilor, vrem să-1 vedem pe Isus," atunci vă voi îndrepta către El. El vă îndreaptă la moartea Lui, îngroparea şi învierea. Şi voi să lăsaţi ca bobul vostru de grâu să cadă înăuntru acolo, şi lăsaţi ca Cuvântul Lui să devină real în voi, şi veţi vedea că El este acelaşi ieri, azi, şi în veci. "Domnilor, noi vrem să-l vedem pe Isus." El este acelaşi ieri, azi, şi în veci.
Să ne rugăm.

E-292 Tată Ceresc, deşi orele se avântă înainte, şi Duhul Sfânt se mişcă printre oameni, şi mâine se presupune a fi închinarea zilei în care Tu ai trimis pe singurul Tău Fiu născut în lume. Şi eu am încercat, în această seară, să nu-i îndrept pe oameni la o iesle unde El s-a născut, căci El a fost doar un Prunc atunci. Dar încerc să-i îndrept spre scopul pentru care El s-a născut, ca El să poată deveni Salvatorul lor, ca El să poată deveni Dumnezeul lor, a lor-a lor-a lor-Regele lor, Totul-în-Tot al lor. Ca ei să-l poată cunoaşte pe Acela Care umple tot spaţiul, ca să poată să¬-L cunoască; nu Unul care a început la Betleem, ci Unul care nu a avut un început, Unul care este Dumnezeul Etern, care a putut să stea pe pământ şi să spună, "Eu şi Tatăl suntem Unul."

E-293 Eu încerc să acţionez ca un-un ucenic, cât de bine ştiu. Când oameni cu inima flămândă au venit la ucenicii care erau devotaţi, Filip şi Andrei, i-au dus în Prezenţa Domnului Isus, şi El i-a îndreptat către o moarte care urma, aşa ca ei să-L cunoască şi să-L poată vedea.

E-294 Şi în seara aceasta, Tată, la fel, îi îndrept la un Calvar unde Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu manifestat în trup, a luat forma unei fiinţe umane şi a luat locaş, şi-a schimbat rolul Lui, a devenit din Dumnezeul Etern din Slavă. Şi Eternul a devenit o fiinţă umană, şi şi-a ridicat cortul Lui printre noi şi a devenit unul din noi, ca să fie un Răscumpărător Rudenie, să ne aducă înapoi la o-o aducere aminte a unui Dumnezeu puternic care ne-a creat.

E-295 Acolo El a murit, la Calvar, şi acolo noi trebuie să murim cu El. Cum El a murit, Fiul lui Dumnezeu; să fim fii de Dumnezeu, şi noi trebuie să murim, şi să lăsăm ca bobul nostru de grâu să cadă în pământ cu El, vieţile noastre să fie moarte şi ascunse în El. Oh, şi apoi înviaţi în învierea Lui, să ducem înainte lucrarea Lui, să lăsăm acelaşi Dumnezeu al Lui, care era în El, să aducă înainte manifestarea Cuvântului Bisericii din zilele din urmă, cum El a promis.

E-296 Dumnezeule, suntem aşa de bucuroşi să vedem că El a adeverit fiecare părticică din el, să arate că El este Dumnezeu. El îşi ţine Cuvântul Lui. Marele Stâlp de Foc încă este printre noi. Marile semne şi minuni care El le-a promis, încă se întâmplă.

E-297 O Dumnezeule, suntem aşa de bucuroşi că, în seara aceasta, că scopul care L-a adus pe pământ, că noi avem dreptul să posedăm Duhul Lui în vieţile noastre. Acela ne dă Viaţă Eternă, Cuvântul Lui făcut trup în propria noastră fiinţă.

E-298 Lasă-ne să ne predăm, în seara aceasta, Doamne, predaţi complet, faţă de tot din această lume, ca să putem fi morţi faţă de lucrurile din lume; şi să înviem din nou la o Viaţă nouă în Cristos, să mergem înainte în acest an care vine, dacă anul durează, sau dacă măcar ajunge aici. Doamne Isuse, să fim vase noi, consacrate lui Dumnezeu, spălaţi de apa Cuvântului, prin Sânge, şi să fim puşi deoparte pentru slujbă pentru Cristos! Acordă aceasta, Doamne. Noi ne predăm Ţie, în Numele lui Isus Cristos. Amin.
Aproape de Tine, aproape de Tine,
Aproape de Tine, aproape de Tine;
Pe tot parcursul călătoriei vieţii pelerine,
Salvatorule, lasă-mă să umblu cu Tine.
Să ne ridicăm mâinile şi inimile, aşa cum o cântăm.
Aproape de Tine, aproape de Tine,
Aproape de Tine, aproape de Tine;
Pe tot parcursul călătoriei vieţii pelerine,
Salvatorule, lasă-mă să umblu cu Tine.

E-299 Acum să ne aplecăm capetele şi inimile noastre, şi să o cântăm încet; dar către El acum, ca şi când priviţi drept la El.
Aproape de Tine, aproape de Tine,
Aproape de Tine, aproape de Tine;
Pe tot parcursul călătoriei vieţii pelerine,
Salvatorule, lasă-mă să umblu cu Tine.

E-300 Dacă aceea este mărturia voastră, acum ridicaţi-vă mâna. Ziceţi, "Aproape de Tine! Cu adevărat, Doamne, nu biserica. Tu! Nu un crez, dar Tu. Nu un ţarc sau un leagăn. Tu! O Dumnezeule, lasă ca Cuvântul Tău să fie în mine, astfel eu voi fi aproape de Tine."
Pe tot parcursul călătoriei vieţii pelerine,
Salvatorule, lasă-mă să umblu cu Tine.

E-301 Acum în timp ce cântăm din nou, prindeţi, mâna cuiva, ziceţi, "Mă voi ruga pentru tine, Creştinule." Când le luaţi mâna, aceea este a spune că, "Mă voi ruga pentru tine, Creştinule. Tu să te rogi pentru mine."
Aproape de Tine, aproape de Tine,
Aproape de Tine, aproape de Tine;
Pe tot parcursul călătoriei vieţii pelerine,
Salvatorule, lasă-mă să umblu cu Tine.
Acum aşa cum vă aveţi capetele aplecate.
Într-o iesle mai demult, ştiu că e de fapt aşa,
Un Prunc s-a născut să salveze oameni din păcatul lor.
Ioan L-a văzut pe mal, Mielul pe vecie,
Oh, Cristos, cel Răstignit de la Calvar.
Aproape de Tine, aproape de Tine;
Pe tot parcursul călătoriei vieţii pelerine,
Salvatorule, lasă-mă să umblu cu Tine.

E-302 Voi Îl iubiţi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Nu este El minunat? ["Amin."]
Şchiopul a fost făcut să umble, mutul a fost făcut să vorbească,
Acea putere a fost grăită cu iubire peste mare;
Orbul a fost făcut să vadă, ştiu că putea numai să fie
Mila acelui Om din Galilea.
Acum, aproape de Tine, aproape de Tine;
Pe tot parcursul călătoriei vieţii pelerine,
Salvatorule, lasă-mă să umblu cu Tine.

E-303 Asta-i dorinţa voastră în această seară? Ziceţi, "Amin," dacă este. [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Oh, ce minunat!
Pe tot parcursul călătoriei vieţii peler-... Noi suntem pelerini.
Salvatorule, lasă-mă să umblu cu Tine.

E-304 Dumnezeu să vă binecuvânteze. Nu în mod exact un Crăciun "fericit," dar binecuvântările de Crăciun ale lui Dumnezeu să fie peste voi. Fie ca Cristosul Calvarului să vă ascundă în El însuşi, să vă învelească, aşa să vă înfăşoare şi să vă învelească în Cuvântul Lui, încât Cuvântul Lui să se întrupeze în voi, este rugăciunea mea. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Păstorul acum, Fratele Neville.