E-1 Împreună cu aceste mărturii şi recunoştinţe despre sora noastră plecată, mi-ar place să exprim aceste cuvinte, de asemenea. Prima mea cunoştinţă cu familia Bell a fost cu soţul ei, Jimmy, care a fost aşa un prieten apropiat cu tatăl meu care s¬a dus. Şi atunci în anii care au urmat, eu am devenit un slujitor şi am făcut cunoştinţă cu Sora Bell, şi o cunosc ca fiind o adevărată Creştină devotată. Nouă la toţi ne va fi dor de ea, peste tot. Este aşa de uşor să spui cuvinte despre cineva de felul acesta, pentru că nu trebuie să te abţi de la nimic. Ea a fost ceea ce se cerea pentru a fi o Creştină.

E-2 Când o auzeam pe sora cântând, cu câteva momente înainte, doar îmi aminteşte aşa de mult pe ea cântând, după cum o cunoaştem noi cei din jur aici. Ei i-a plăcut să cânte. Sunt aşa de bucuros că s-a făcut lucrul acesta, căci a fost făcut într-adevăr cum ar fi simţit Sora Bell. Ei i-ar fi plăcut să se exprime în acel fel. Rugăciunea mea, şi rugăciunea sinceră este, ca noi să ajungem toţi la capătul drumului cu o mărturie cum a avut-o ea.

E-3 Doresc să citesc ceva din Scriptură aici, doar o porţiune. Simt că ea a fost aşa o iubitoare mare a Cuvântului lui Dumnezeu, şi Cuvântul Lui este atât de Etern. Şi m-am gândit că aş citi o porţiune din al 14-lea capitol din-din Iov.
Omul născut din femeie este de puţine zile, şi plin de necazuri.
Se naşte ca o floare, şi este tăiat: el de asemenea fuge ca o umbră, şi nu continuă.
... îţi deschizi Tu ochiul asupra unuia ca acesta, şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine?
Cine ar putea să scoată un lucru curat dintr-unul necurat? niciunul.
Văzând că zilele lui sunt hotărâte, i-ai numărat lunile, Tu i-ai însemnat lui hotarul pe care nu-l va putea trece;
Întoarce-te de la el, ca să aibă răgaz, până când el a dobândit, ca un simbriaş, la sfârşitul zilei.
Un copac şi tot are nădejde, dacă ar fi tăiat jos, că el va odrăsli din nou, şi că lăstarii fragezi nu vor înceta .
Chiar dacă i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, şi îi moare trunchiul în ţărână;
Totuşi va mugurii iarăşi de mirosul apei, şi dă... ca o plantă.
Dar omul moare, şi se topeşte: da, ... îşi dă duhul, şi unde mai este?
Cum cad apele din mare, şi cum seacă revărsările şi se usucă:
Aşa se culcă şi omul, şi nu se mai scoală: până nu vor mai fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lor.
Ah de m-ai ascunde în locuinţa morţilor, ca Tu să-mi rânduieşti o taină, până trec zilele mâniei tale, ...
Dacă omul odată mort, va mai trăi el din nou? eu voi aştepta toate zilele timpului meu hotărât, până îmi vine schimbarea. Eu...
Tu vei chema, ... eu îţi voi răspunde: Tu vei avea o dorinţă să faci o lucrare a mâinii Tale.
Dar acum îmi numeri paşii: ... priveşti asupra păcatului meu?

E-4 Citind din Cuvântul Etern, aş vrea ca noi să ne gândim asupra unui singur cuvânt pentru câteva momente, şi acel cuvânt este: Exprimări.

E-5 Există atât de mult din viaţă care sunt expresii. Şi nu este nimeni care trăieşte pe pământ şi care cândva în viaţa lui trebuie să se oprească să se gândească de unde vine el, care îi este scopul aici, şi unde se îndreaptă de aici. Oricine vrea, ar vrea să privească dincolo de cortină.

E-6 Citind aici din cea mai veche Carte în Biblie, Iov, acest patriarh, a încercat să găsească chiar acest lucru. Şi a dat frâu liber acestui impuls al lui Dumnezeu, exprimând că El era o-o viaţă după moarte.

E-7 Noi uneori simţim căci, când suntem confruntaţi cu ceva de felul acesta, că asta e tot. Dar nu este. Este schimbarea. Este... un pas mai sus. Este trecerea de la o viaţă la alta.

E-8 Şi Iov, profetul, în timp ce cugeta la aceste lucruri, el a detectat lucrul acesta în botanică, viaţa plantelor, viaţa pomilor. Astfel el a observat asta, cum că Dumnezeu trebuie să fie în creaţia Lui; că dacă El a făcut creaţiunea, atunci El trebuie să trăiască în creaţiune, pentru că El a făcut-o cu un scop, pentru El însuşi în care să trăiască, ca o casă pe care ar construi-o un om. Aceste vieţi minuscule care se află în toată creaţiunea lui Dumnezeu sunt supuse Făcătorului lor. Şi el cugeta, că, dacă o furtună ar veni şi ar doborî un pom uriaş, totuşi, acela nu era sfârşitul acelui pom. El va trăi din nou. Dacă pomul a murit, va trăi.

E-9 Şi de multe ori, când noi suntem frustraţi, dacă noi doar am privi în jurul nostru, voi îl puteţi vedea pe Dumnezeu pretutindeni. Acum îl vom lua pe El, precum în pom, dacă pomul este pus aici.

E-10 Şi totul este aici pentru a servi unui scop, întocmai cum suntem noi aici pentru a servi unui scop, întocmai cum sora noastră a fost aici pentru a servi unui scop. Noi toţi suntem aici pentru un scop al lui Dumnezeu, dacă putem afla care este scopul acela şi atunci să-l slujim bine. Acolo, cu siguranţă, dacă Dumnezeu este suficient de preocupat de o înviere a vieţii botanice, El este suficient de preocupat de o înviere pentru viaţa umană.

E-11 Astfel Iova observat, patriarhul, că-că pomul, dacă a murit, a trăit din nou. Şi cum că vara şi iarna şi-a schimbat fiinţele, şi în fiecare zi acolo a rămas o mărturie. El a observat că dacă pomul trăia în timpul verii, şi aparent în timpul iernii murea, frunzele care atârnau în pom.

E-12 Acum, noi suntem învăţaţi în Scriptură, că, există un Pom al Vieţii. A fost în grădina din Eden. Şi acest Pom al Vieţii este unde Creştinii atârnă, ca o frunză în acest Pom.

E-13 Şi acum în timpul iernii, când frunzele sunt frumoase, păi, ele... Sau, în timpul verii, mai degrabă, când frunzele sunt frumoase şi verzi, după o vreme îngheţul vine şi le colorează în diferite culori, şi ele cad din pom. Şi viaţa se duce înapoi în rădăcina pomului. Dacă noi doar observăm, este un lucru misterios.

E-14 Aici cu ceva timp în urmă, am fost confruntat, să vorbesc unui om care declara a fi un ateu, un necredincios. Şi noi stăteam lângă un măr care-i aparţinea lui. Şi l-am întrebat cât de bătrân era pomul, şi el mi-a spus atâţia ani, şi câte obroace de mere a rodit în fiecare an. Şi aceasta a fost la începutul lunii August, şi am ştiut, am observat că merele deja cădeau, şi frunzele deveneau maro. Şi i-am spus, "Aş vrea să-ţi pun o întrebare." Am spus, "De ce aceste frunze devin maro şi cad din pom înainte ca vreun îngheţ să le lovească?"

E-15 "Ei bine," a spus, "se apropie iarna. Şi motivul că ele devin maro este pentru că viaţa a părăsit frunza."
Am spus, "Unde s-a dus viaţa?"

E-16 Şi el mi-a spus, "Înapoi la rădăcina pomului, de unde a venit."
Şi eu am spus, "Este acela sfârşitul frunzei?"

E-17 A spus, "Nu. Viaţa aceea se va întoarce primăvara următoare din nou, cu o frunză nouă." El niciodată nu a observat aceasta înainte.

E-18 Am spus, "Atunci, te rog spune-mi, domnule, ce Inteligenţă dă jos acea frunză din pom chiar înainte de vremea rece, şi trimite viaţa acestuia înapoi în pământ, pentru siguranţă, până la venirea unui alt sezon. Ai putea să pui apă într-o găleată şi să o pui pe un stâlp, aceasta nu se va schimba niciodată în funcţie de sezon. Astfel aceasta arată că există un Dumnezeu Care stăpâneşte viaţa."

E-19 Şi noi cei care pretindem a fi Creştini, care suntem născuţi din Duhul lui Dumnezeu, am fost, prin harul lui Dumnezeu, transferaţi dintr-un pom al morţii la un pom al Vieţii. Şi când una din frunze cade, cum am auzit acea mărturie de la... această biserică minunată, la biserica Baptistă Gilt Edge, unde mulţi dintre prietenii mei preţioşi sunt membri, unde una din frunzele acestuia a căzut. Noi ştim că viaţa aceea s-a dus înapoi la Dumnezeu Care a dat-o cu un anumit scop, numai pentru a reveni din nou la învierea generală; niciodată nu va mai cădea, în Mileniu. Măreţul timp este gata să vină.

E-20 Iov a observat aceste lucruri. Atunci el a observat în viaţa soarelui.

E-21 Dacă veţi observa, dimineaţa, soarele răsare, este un copil. Razele lui sunt slabe. Apoi ajunge la vârsta adolescenţei, cam pe la ora nouă sau zece. Apoi la timpul prânzului, mijlocul zilei, este în tăria lui. Apoi începe să coboare, şi în cele din urmă apune din nou la Vest, în timp ce se stinge pentru acea zi. Am putea numi aceea sfârşitul soarelui? Nu. Dimineaţa următoare, el vine din nou sus, pentru a ne aduce o nouă zi.

E-22 Acum, ce este aceasta? Este Exprimarea lui Dumnezeu. Şi cuvântul exprimare înseamnă "a face de cunoscut un sentiment." Este exprimarea lui Dumnezeu, exprimare către noi, să ne facă de cunoscut sentimentul Lui faţă de noi, că moartea nu ne separă Etern. Noi vom învia din nou, vom reveni din nou.

E-23 De fiecare dată când sămânţa moare în pământ, în toamna anului, întocmai ca aceste flori, ele, seminţele mici cad de pe ele când le loveşte îngheţul, şi sămânţa se duce jos în pământ. Şi pe cât de ciudat pare a fi, totuşi este adevărul, Dumnezeu este atât de infinit încât El nu scapă din vedere nimic. El are o procesiune funerară pentru floarea Lui. După ce îngheţul le loveşte, atunci vin ploile toamnei, şi lacrimi foarte mari, de picături de ploaie, picături din cer, şi îngroapă sămânţa acelei flori, loveşte asupra acesteia, şi poate se duce un inch sau doi sub pământ. Apoi vânturile reci ale iernii încep să străbată, şi-şi micuţele petale sunt duse, şi tulpina este dusă, şi atunci bulbul îngheaţă şi se usucă. Şi apoi sămânţa mică îngheaţă, şi măduva se scurge din aceasta. Şi, păi, pe la timpul primăverii, nu mai poţi găsi nimic rămas din aceasta.

E-24 Dar este acela sfârşitul florii? Niciodată. A fost pusă aici cu un scop. Şi când şi-a servit bine scopul, atunci Dumnezeu ne face de cunoscut, prin floare, exprimarea Lui către noi.

E-25 La fel de sigur cum soarele vine un pic mai aproape de pământ, ca să aducă o rază mai călduroasă, voi nu aţi putea ascunde acea viaţă niciunde. Aţi putea să o acoperiţi cu o piatră. Aţi observat vreodată când puneţi betonul vostru în timpul iernii, unde este iarba mai groasă în primăvară? Chiar în jurul marginii betonului. De ce este aceasta? Este acea viaţă care este sub piatră. Când soarele începe să scalde pământul, voi nu puteţi ţine viaţa. Îşi va găsi calea afară de sub beton şi îşi va vârî capul sus, pentru a-l lăuda pe Dumnezeu, pentru că soarele este învierea. S-u-n [soarele – Trans.] este învierea întregii vieţi botanice. Nu o puteţi ascunde atâta timp cât soarele străluceşte.
26 S-o-n [fiul – Trans.] pare a fi, de multe ori, departe. Dar când El începe să strălucească, "Soarele neprihănirii va răsări cu vindecare în aripile Lui." Şi fiecare viaţă, nu contează unde este îngropată, cât de adânc, cât de departe în ape, sau în nisipuri, în stânci, se va ridica spre slava lui Dumnzeu.

E-27 Pentru că, Dumnezeu se exprimă către noi, arătându-ne chiar ceea ce face El. Scopul Lui este să ne arate, prin flori, prin soare, prin pomi, prin toată viaţa, că El este învierea şi Viaţa. Dumnezeu învie Viaţa Lui când serveşte scopului Său.

E-28 Şi dacă floarea îşi serveşte scopul, şi Dumnezeu are o înviere pentru floare, cu cât mai mult pentru sora noastră care serveşte scopului ei în viaţă. Dumnezeu are o înviere pentru aceia care servesc scopul lor. Noi putem afla scopul nostru şi apoi să- 1 servim.

E-29 Aceste floricele, s-ar putea să întrebaţi despre ele. Ele sunt aici, în această după amiază, pentru a servi un scop. Asta-i de ce aceste flori, pentru ce le are Dumnezeu, pentru a servi un scop. Ar putea continua la nesfârşit.

E-30 Dacă observaţi, aceste flori nu sunt toate de aceeaşi culoare de flori. Ele diferă în culori, arătând că Dumnezeu este un Dumnezeu al varietăţii. Lui îi plac diferite culori. Amestecându¬le împreună face buchetul care îi place Lui. Dumnezeu, un Dumnezeu al varietăţii. El are florile Lui albe. El are florile Lui roşii. Şi ale Lui, toate culorile de flori, şi punându-le împreună servesc scopului Său.

E-31 El are munţi mari, şi dealuri mici, şi câmpie. El are deşerturi. El are mare. El are stejarul, palmierul. Totul se îmbină împreună în locul lor, unde, Dumnezeu, Dumnezeul întregii naturi poate locui şi se poate bucura de fiinţa Sa, ca trăind în creaturile Sale în timp, care servesc scopului Său.

E-32 Dacă El este preocupat suficient să învie aceea, şi a făcut o cale de scăpare pentru aceea, pentru a servi în viitor din nou, cu cât mai mult s-a preocupat El pentru poporul Său, indiferent de cine suntem, ce rasă, culoare, crez, sau orice altceva, care poate locui împreună în unitatea Prezenţei lui Dumnezeu şi binecuvântarea Lui. Va fi o înviere, într-o zi, la fel de sigur cum există o înviere pentru floare. Noi toţi vedem asta. Noi toţi credem asta. Noi toţi ştim că aceste lucruri sunt toate exprimări. Ele dau mărturie, spunându-ne, făcând, de cunoscut un sentiment ce Dumnezeu vrea ca noi să ştim.

E-33 Oamenii care au trimis aceste flori, prietenii surorii noastre care au trimis aceste flori, ei de asemenea fac de cunoscut familiei, exprimându-le acel simţ al lor de compasiune a unei prietene, a unei surori, sau-sau cineva drag. Ei încearcă să exprime. Ele sunt exprimări, făcând de cunoscut, declarând ceva.

E-34 Toate aceste lucruri despre care am putea vorbi, ore în şir, exprimările lui Dumnezeu către rasa umană, toate acestea au rolul lor, şi acestea îl joacă bine. Fiecare floare, fiecare pom, fiecare răsărit de soare, fiecare apus de soare, totul îşi joacă rolul bine. Dar toate acele exprimări ale lui Dumnezeu, ne fac de cunoscut, şi ne dau un exemplu, că El urma să facă o exprimare măreaţă într-o zi, o exprimare Eternă.

E-35 Apoi El ne-a trimis imaginea Sa exprimată, în forma Fiului Său. Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, în imaginea exprimată de Sine, pentru a declara rasei umane ce gândea El despre noi. El şi¬a schimbat forma Lui. El a devenit om. El a devenit unul din noi.

E-36 Din Dumnezeu, Tatăl Etern, de la marele Creator Care, înainte să fi existat o lume, a umplut tot spaţiul, timpul. Nu exista nici măcar un-un metru sau metru de lumină, nici nu exista vreun atom sau o moleculă, El era totuşi Dumnezeu. Şi El va fi întotdeauna Dumnezeu. Dar marele Acela Care... Dacă aţi putea privi în sus în timpul nopţii şi să vedeţi stelele în sistemul solar. Cu câţiva ani în urmă, am avut privilegiul să privesc prin acest mare telescop, şi unde ei pretind că a-i putea vedea spaţiul de o sută douăzeci de milioane de ani lumină, metri de lumină. Şi dincolo de aceea sunt încă luni şi stele şi lumi, pe care El le controlează.

E-37 Şi atunci El a fost atât de suficient de procupat să facă o exprimare către noi, ştiind că El este atât de măreţ. Totuşi, El a coborât în forma unei fiinţe umane, pentru a exprima ceea ce era EL A devenit un Om al întristării, obişnuit cu mâhnirea. El a trăit o viaţă de om. Nu a avut un loc să Îşi pună capul. El exprima ceea ce Acesta, ce era Dumnezeu. Ne-a vindecat bolnavii când am fost bolnavi. A înviat morţii, pentru a arăta că El era imaginea exprimată a lui Dumnezeu. El a expus un plan pentru noi toţi, ca unde şi noi să putem privi la aceste mici exprimări şi să-l vedem pe Dumnezeu. Atunci noi am putut privi în sus şi să vedem măreaţa exprimare a lui Dumnezeu, şi să avem asigurarea, atunci, că atunci când vin aceste ceasuri, acesta nu este sfârşi tul.

E-38 Îmi place exprimarea pe care sora noastră, cântând, a spus¬o cu câteva momente în urmă, "Aceasta este sora mea. Nu aş fi putut cânta în acest fel dacă ea nu ar fi ştiut unde se afla ea." Vedeţi?

E-39 Există o cale care noi ştim unde ne ducem, pentru că imaginea exprimată a lui Dumnezeu a aşezat acest plan. Şi, El a spus, oricine acceptă acest plan va avea Viaţă Eternă. Ioan 5:24 a spus, "Cel ce aude Cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă veşnică, şi nu va veni la Judecată; ci a trecut de la moarte la Viaţă."

E-40 Cea mai mare exprimare dintre toate a fost Isus Cristos, Care a făcut o cale pentru noi. El a îndeplinit şi a adeverit toate exprimările pe care aceste flori, şi viaţa botanică, şi aşa mai departe, şi soarele, şi sistemul solar, au mărturisit înainte de Venirea Lui, că va veni Un Neprihănit care ne va face să credem Aceasta cu fermitate, pentru că El va fi imaginea exprimată a lui Dumnezeu. Şi când a venit El, şi a făcut ceea ce El a făcut, El a dovedit că aceste exprimări au fost adevărate. El le-a dat adeverire. Pentru că, aşa cum o floare învie din nou, pomul învie din nou, soarele răsare din nou, la fel Creştinul va învia din nou. Acesta trebuie. Pentru că, Dumnezeu, în imaginea exprimată a unei fiinţe umane, sau o fiinţă umană în imaginea exprimată a lui Dumnezeu, a dovedit lucrul acesta prin învierea Lui.

E-41 Atunci, acolo, când profetul a văzut aceste lucruri să aibă loc; Iov, când a văzut el toată viaţa botanică, şi aşa mai departe. Atunci, noi care suntem familiarizaţi cu Biblia cunoaştem lucrul acesta. Aşezat pe această grămadă de cenuşă, în suferinţă, necazul l-a lovit. Membri bisericii lui i-au spus că el era... că a păcătuit în ascuns.

E-42 De multe ori a fost spus, că, "O persoană moare prematur, sau ceva, că poate fi vreun păcat pe care ei l-au făcut. Au făcut ceva greşit." Nu... Acela nu este cazul la un Creştin.

E-43 Când el a văzut această măreaţă, exprimare finală, Dumnezeu făcând cunoscut planul Său prin Isus Cristos, a strigat cu un glas. Când fulgerele au fulgerat şi tunetele au bubuit, a spus, "Ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte, şi în zilele de pe urmă El va sta pe pământ. Şi chiar dacă viermii pielii mi-au nimicit trupul, totuşi în carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu, pe Care eu însuşi îl voi vedea." El a văzut acea exprimare finală, cu multe sute de ani înainte. Dar, fiind un profet, în vedenie a văzut venirea măreţei exprimări a lui Dumnezeu.

E-44 El a putut privi în jos şi să vadă învierea seminţelor. A putut vedea învierea pomilor. Şi învierea soarelui, după ce acesta a servit timpul său, şi a răsărit din nou; a servit pentru o zi, a răsărit pentru o altă zi. Flori pentru o slujbă de înmormântare, mor, şi reînvie pentru o altă slujbă de înmormântare. Toate lucrurile slujesc scopului lor. Apoi el a văzut, în depărtare, Venirea Celui Neprihănit, şi a strigat, "Eu ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte."

E-45 "Trupul mi se va odihni în nădejde," a spus David, "pentru că El nu va îngădui ca Cel Sfânt al Lui să vadă putrezirea; nici nu-i va lăsa El sufletul Lui în locuinţa morţilor." El a văzut acea zi, acea exprimare perfectă a lui Dumnezeu, ce urma El să facă; să facă de cunoscut, la om, că moartea nu este capătul drumului.

E-46 Acesta nu este sfârşitul. Acesta este începutul. Este sfârşitul întristării. Este sfârşitul timpului de decizie. Dar este începutul timpului de bucurie şi răsplată. Nu este sfârşitul la tot. Este doar sfârşitul al-al lucrurilor muritoare, pentru a începe lucrul nemuritor. Ea s-a dus la odihna ei. Dumnezeu să-i odihnească sufletul.

E-47 Acum, el a strigat această mare exprimare, pentru că el a văzut ce urma să se întâmple.

E-48 Acum să venim la această concluzie. Ne-am adunat aici astăzi, pentru a-a exprima, sau să facem de cunoscut sentimentul nostru despre o vecină, despre o soră, despre o soţie, despre o mamă. De aceea ne-am adunat în această după-amiază; pentru a face de cunoscut, pentru a exprima sentimentul nostru, pierderea noastră. De aceea ne aflăm aici, pentru a face lucrul acesta. Tatăl este pentru a exprima pierderea soţiei, copiii, mama; vecina, sau sora.

E-49 Noi slujitorii. Aşa cum i-am auzit, în jos prin clădire, dând acele minunate, glorioase, comentarii de mângâiere, clare, ceea ce a însemnat sora pentru ei, şi în adunarea lor. Noi slujitorii venim, în această după-amiază. Desigur, în inimile noastre, ne simţim trişti, de asemenea. Dar noi am venit pentru a face de cunoscut o exprimare a lui Dumnezeu, de asemenea. Adevărul Lui cu privire la toată această treabă. Am venit să exprimăm ce spune Dumnezeu despre lucrul acesta, pentru a mângâia inimile oamenilor; pentru a le face de cunoscut, pe cât de puternic poate fi şocul, totuşi este în providenţa Dumnezeului Atotputernic să o facă în acest fel, şi este planul Lui. Şi acesta nu este sfârşitul. Acesta este începutul unei vieţi noi.

E-50 Atunci noi cei pe care Dumnezeu ne învaţă în Cuvântul Său, despre aceste lucruri, venim să facem exprimarea noastră. Şi ce fericit sunt pentru aceasta în această după-amiază, că noi toţi putem exprima acelaşi lucru înspre Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că ea L-a împlinit.

E-51 Sora Bell, aşa cum o cunoşteam noi aici la tabernacol, o minunată, sfinţită, femeie Creştină, ea a făcut exprimările ei, de asemenea. Ea a făcut de cunoscut sentimentul ei despre Dumnezeu. După cum am auzit citirea necrologului, mai devreme, chiar înainte ca Fratele Jim să se căsătorească cu ea, eu presupun, jos în Tennessee, ea şi-a făcut decizia ei. A făcut exprimarea ei. Astfel, sunt mărturiile. Şi din câte ştiu eu, din acea zi, nu a încetat niciodată să facă acea exprimare. Poate, astăzi, cum pe coridoarele Cerului, pe undeva acolo în tărâmurile Eterne ale Slavei, mergând pe străzile lui Dumnezeu, încă o exprimă. Dincolo de aceste umbre ale tărâmului muritor, ea încă o exprimă.

E-52 Sora Bell, aşa cum o cunoaştem noi, nu i-a fost ruşine de mărturia ei. Nu a existat nici o dată vreo înroşire pentru mărturia ei. Nici o dată nu a fost şovăitoare în a spune ceva. Ea a exprimat¬o, şi ei nu i-a fost ruşine. Cum am văzut-o eu stând în spate acolo cu mâinile ei în aer, şi lacrimile curgând pe obrajii ei. Văzând-o stând aici la acest amvon, şi cântând cântări care să facă ca toată adunarea să intre într-o strigare, despre o Ţară, care este departe dincolo de aici. Ei nu i-a fost ruşine. Ea a făcut exprimarea ei pretutindeni. Fiecare vecin, fiecare biserică, peste tot unde a fost afiliată, ea s-a făcut cunoscută, a exprimat ceea ce a gândit despre Dumnezeu. A fost viaţa ei, tot ceea ce a putut fi, a exprimat ceea ce era ea în Cristos Isus, o făptură născută din nou.

E-53 Ea a fost o prietenă minunată pentru draga mea mamă bătrână care-care a urcat pe aceleaşi trepte, cu câteva săptămâni în urmă. Astăzi ele sunt împreună.

E-54 Ce lucru minunat este, să vedem exprimările, cum face Dumnezeu. Scrisorile ei; Sora Bell. De fiecare dată când veneam acasă, Billy, fiul meu, îmi aducea o grămadă de scrisori, apeluri telefonice, în mod constant, de la Sora Bell. "Roagă-te pentru acesta. Roagă-te pentru acela." Că, ce făcea aceasta? Pentru mine, aceea era exprimarea ei, ea făcea de cunoscut ce era în interiorul ei; o povară pentru semenul ei, o povară pentru copiii ei, o povară pentru toţi care erau în jur, şi fiecare persoană bolnavă.

E-55 Sora Bell a trăit aproape prin harul lui Dumnezeu, ultimii câţiva ani. A fost o credincioasă loială în puterea lui Dumnezeu de vindecare. Şi aşa s-a întâmplat seara trecută... eu niciodată în viaţa mea nu m-am rugat pentru ea, şi m-am rugat cu acea dragă bătrână sfântă, până când, fără ca Dumnezeu s-o vindece.

E-56 Şi seara trecută, când am fost sunat, doar ce m-am întors din Arizona, cam pe la miezul nopţii. L-au chemat pe fiul meu şi au spus, ,,Sora Shepherd, o prietenă a Surorii Bell, vrea ca tu să te rogi pentru ea. Ea este în spital." Am înţeles a fi Sora Shepherd; ceva doamnă, poate în clădire acum, cu numele de Shepherd, pe care ea o cunoştea. Am crezut că ea era în spital.

E-57 Următoarea dimineaţă au sunat înapoi, cam pe la unsprezece şi ceva, şi au spus, "Nu este Sora Shepherd. Este Sora Bell, însăşi, este în spital." Şi a vedea aceea, chibzuinţa şi planul înţelept al lui Dumnezeu. Înainte ca el să fi putut ajunge acolo, Sora Bell deja a urcat pe Scările de aur. Înainte ca eu să pot ajunge acolo, Dumnezeu a smuls trandafirul Lui de culoare, pentru a face buchetul Său pentru Mileniu. Înainte ca eu să fi putut ajunge acolo, ea era dusă să-l întâlnească pe Dumnezeu. Exprimarea lui Dumnezeu a dragostei Sale!

E-58 Toţi aceşti ani de căsnicie fericită a fost o exprimare a loialităţii ei ca soţie, pentru a face un cămin pentru soţul ei şi copiii ei. Aceea s-a exprimat prin vremurile grele, când micuţii în jurul mesei, şi mersul greu. Şi, o mamă, este nevoie de o mamă pentru a şti cum să pună lucrurile împreună, ca să facă aceasta să ţină-ţină, când guri înfometate sunt în jurul mesei. Dar, a stat alături de soţul ei, loială, a stat alături de copiii ei, aceasta a fost o exprimare a loialităţii autentice. Aceea este înaintea voastră la toţi. Nu era nevoie să spun eu lucrul acesta. Voi ştiţi aceea a fi adevărul. Vedeţi? Da, domnule.

E-59 Şi cererea ei nelipsită pentru copiii ei! Nu cred că am întâlnit-o vreodată, sau lăsat-o, fără ca ea să facă o cerere pentru acei copii. Aceea a arătat o adevărată maternitate, ştiind că viaţa este doar un vis sau un loc de pregătire pentru copiii ei. Ea a vrut să-i întâlnească într-o Ţară dincolo de aici, unde acolo nu vor mai exista timpuri grele. Ea în mod constant îmi spunea... Ea mă chema Fratele Billy. Ea spunea, "Frate Billy, roagă-te pentru copiii mei, ca nici unul din ei să nu fie pierdut." Dacă aceea nu exprimă maternitate adevărată; o mamă care este interesată de copiii ei, interesată de vecinii ei, soţul ei, cei dragi ai ei! Este Dumnezeu în femeie, exprimând lucruri Eterne.

E-6

E-61 Văd o spiţă ieşită din acea roată, în această după-amiază. Îmi amintesc când prima spiţă a fost luată din familia mea. Una câte una, ele vor cădea. Nu v-a dura prea mult. Ascultaţi. Acea roată poate fi adunată la loc din nou, în altă Ţară unde nu există roţi rupte, unde marea economie a lui Dumnezeu poate fi realizată şi poate dura de-a lungul epocilor. Fie ca să fie aşa, familie. Voi aţi avut-o întotdeauna pe mama; acum fiţi cu ea pentru totdeauna. Aşa este.

E-62 Un alt lucru care a exprimat dragostea lui Dumnezeu. După cum înţeleg, că, cerinţa ei era ca ea să nu fie niciodată bătrână şi să lâncezească înainte, să trebuiască să lâncezească şi să fie cărată în jur la bătrâneţe, şi infirmă şi-şi bolnăvicioasă, şi să moară încet. Dumnezeu a acordat această cerere. Aşa este. Păi, doar acum două Duminici, ea stătea aici pe o bancă de biserică, cântând glorioasa Evanghelie a lui Cristos.

E-63 Ce este aceasta? Ce înseamnă aceasta despre o mamă, părea ca şi cum, prematur, cam de şaizeci şi cinci de ani, să se ducă? Ce înseamnă lucrul acesta? Este Dumnezeu exprimându-Se, că, "El nu-i va lipsi de nici un lucru bun pe cei care vor umbla drept înaintea Lui." Dumnezeu, exprimând chiar în moartea ei, este Dumnezeu exprimându-se nouă, că El este Dumnezeu, şi El va da acelora dorinţa inimii Lui, inimii lor, care vor umbla drept înaintea Lui.

E-64 Văzând aceasta, că El este Dumnezeu, şi noi toţi trebuie să ajungem la acest loc, atunci să privim la semnele Lui de exprimare. Dragostea Lui, Biserica Lui, poporul Lui, şi tot ceea ce este, sunt toate exprimările lui Dumnezeu către noi. Atunci eu cred că noi toţi ar trebui să ne aplecăm capetele în smerenie şi să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru această viaţă care, prin Cristos, a biruit chiar moartea însăşi.

E-65 Şi apoi Cuvintele lui Isus când El s-a dus la fiica lui Iair, „Ea nu este moartă, ci doarme." Ea s-a dus la somnul ei, şi nu la moartea ei. Căci ea a murit cu mulţi ani în urmă, când era o fetiţă, şi acum trăieşte în Cristos; şi doar adormită, pentru noi, dar trează cu Cristos.

E-66 Să ne aplecăm capetele atunci şi să dăm mulţumiri pentru această viaţă galantă.

E-67 Tată Ceresc, desigur Tu cunoşti inimile noastre, desigur Tu cunoşti gândurile din mintea noastră. Tu cunoşti totul despre noi. Noi suntem Creaţia mâinii Tale. Tu şti că nouă ne pare rău să o vedem pe Sora Bell luată dintre noi. Dar, Dumnezeule, noi ne aplecăm capetele şi inimile noastre, ca recunoştinţă că cererea ei a fost acordată, şi că dorinţa Ta pentru ea a fost împlinită. Căci, chiar aici la capătul drumului, când necrologul ei este scris în vieţile tuturora cu care ea a intrat în contact, că ea a fost slujitoarea Ta. Fie ca influenţa ei să trăiască îndelung în inimile tuturor acelor care o cunosc. Dumnezeule, ne rugăm ca Tu să odihneşti sufletul ei galant în acea Ţară pe care ea a iubit-o, şi despre care a vorbit şi cântat, toţi aceşti ani.

E-68 Mă rog pentru Jimmy, în această după-amiază, Doamne. Când îl văd şezând acolo, şi el îşi exprimă gândurile în timp ce lacrimile cristaline curg pe obrajii lui. El se gândeşte la o soţie loială. Şi la aceşti copii care, lacrimile curg pe obrajii lor, ei se gândesc la o mamă iubitoare. Şi noi ne rugăm, Dumnezeule, ca Tu să-i binecuvântezi. Mângâie inimile lor. Întinde acea Mână, care mai presus de atingerea oricărui alt lucru, care poate ajunge la inima omului, şi dă-le această mare satisfacţie, că într-o zi ne vom întâlni din nou, şi niciodată nu vom avea o altă slujbă de înmormântare Acolo.

E-69 Binecuvântează-i pe cei dragi ai ei, fraţii ei, surorile ei, nepoţii ei, şi vecinii ei.

E-70 Şi aceste biserici, Doamne, noi ştim cum au iubit-o ei. Aşa cum ea a umblat în mijlocul nostru, ei, ea a umblat în mijlocul lor. Şi împreună, cu ei, Doamne, noi-noi împărtăşim acest mare sentiment reciproc, că noi am iubit-o. Şi ne aflăm aici exprimând a noastră-a noastră-a noastră recunoştinţă către Tine, pentru viaţa ei.

E-71 Modelează-ne, Doamne, şi fă-ne, ca noi, de asemenea, când noi ajungem la capătul drumului, fie să fim gata să Te întâlnim. Iartă-ne păcatele noastre multe, O Dumnezeule Etern. Ai milă de noi, Doamne, căci noi suntem slabi şi osteniţi.

E-72 Şi mă rog ca Tu să ne dai mângâiere, în această după¬amiază. Fie să găsim în aceste cuvinte care au fost exprimate din Cuvântul Tău, prin diferiţii slujitori, şi cei care sunt ordinaţi să aducă aşa ceva, şi prin vecini şi prieteni. Fie să aflăm acolo, cu mărturia de-de flori, şi a pomilor, şi strălucirii soarelui, frunzele, şi-şi mai presus de toate, cu Prezenţa Duhului Sfânt, care mărturiseşte învierea lui Cristos. "Eu nu vă voi lăsa orfani. Îl voi ruga pe Tatăl, şi el vă va da un alt Mângâietor, şi El va rămâne cu voi în veci." Oh, cât Îl iubim, Doamne! Şi cât apreciem că Tu ni L-ai trimis, pentru a ne da această asigurare binecuvântată în ceasurile şi vremea de necaz.
Acum dă-ne tărie pentru serviciul ce urmează.

E-73 Vreau să cer ceva special, Doamne, chiar acum pentru aceşti băieţi care şed aici în uniformă. Binecuvântaţi să fie acei băieţi, aşa cum va trebui ca ei să se întoarcă înapoi în rândurile lor. Dar mă rog, Doamne, că în acea zi... Noi apreciem aceste uniforme pe care ei le poartă acum. Dar fie ca rugăciunea mamei să fie împlinită: fie ca ei să fie îmbrăcaţi în sfinţenia şi neprihănirea lui Isus Cristos, în acea zi. Fetele, şi toţi împreună, Doamne, asta¬i ce vrem să fim, soldaţi Creştini, credinţă puternică adevărată. Călăuzeşte-ne şi îndrumează-ne până în acea zi, Doamne, când ne întâlnim din nou.

E-74 Îţi mulţumim pentru viaţa ei acum, şi ne rugăm ca Tu să fi cu noi toţi până ne vom întâlni cu toţii la picioarele Tale. În Numele lui Isus cerem aceasta. Amin.