Exprimări
Expressions
Data:
62-0313
|
Durată:
42 minute
|
Traducere:
VGR
numai românescJeffersonville, Indiana, S.U.A.
E-1 Împreună cu aceste mărturii şi recunoştinţe despre sora noastră plecată, mi-ar place să exprim aceste cuvinte, de asemenea. Prima mea cunoştinţă cu familia Bell a fost cu soţul ei, Jimmy, care a fost aşa un prieten apropiat cu tatăl meu care s¬a dus. Şi atunci în anii care au urmat, eu am devenit un slujitor şi am făcut cunoştinţă cu Sora Bell, şi o cunosc ca fiind o adevărată Creştină devotată. Nouă la toţi ne va fi dor de ea, peste tot. Este aşa de uşor să spui cuvinte despre cineva de felul acesta, pentru că nu trebuie să te abţi de la nimic. Ea a fost ceea ce se cerea pentru a fi o Creştină.
E-1 Along with these testimonies and acknowledgments of our departed sister, I would like to leave these words also. My first acquaintance with the family of Bell was her husband, Jimmy, who was such a bosom friend to my father who has gone on. And then, coming of years, I become a minister and was acquainted with Sister Bell, and know her as a real devout Christian. We will all miss her, everywhere. It's so easy to say words over someone like this, because you don't have to pull back anything. She was what was required to be a Christian.
When I heard the sisters sing a few moments ago, it just reminded me so much of her singing as we know her around here. She loved singing. I'm so glad that this was done, for it truly made the... how Sister Bell would've felt. She'd like to have expressed herself in that way. My prayer, and sincere prayer, is that we will all come to the end of the road with a testimony like she had.
When I heard the sisters sing a few moments ago, it just reminded me so much of her singing as we know her around here. She loved singing. I'm so glad that this was done, for it truly made the... how Sister Bell would've felt. She'd like to have expressed herself in that way. My prayer, and sincere prayer, is that we will all come to the end of the road with a testimony like she had.
E-2 Când o auzeam pe sora cântând, cu câteva momente înainte, doar îmi aminteşte aşa de mult pe ea cântând, după cum o cunoaştem noi cei din jur aici. Ei i-a plăcut să cânte. Sunt aşa de bucuros că s-a făcut lucrul acesta, căci a fost făcut într-adevăr cum ar fi simţit Sora Bell. Ei i-ar fi plăcut să se exprime în acel fel. Rugăciunea mea, şi rugăciunea sinceră este, ca noi să ajungem toţi la capătul drumului cu o mărturie cum a avut-o ea.
E-2 I wish to read some out of the Scripture here, just a portion. I feel that she was such a great lover of God's Word, and His Word is so eternal. And I thought I would read a portion of the 14th chapter of--of Job.
Man that is borned of a woman is of a few days, and full of trouble.
He cometh forth like a flower, and is cut down: he fleeth also as a shadow, and continueth not.
Dost thou open thine eyes upon such an one, and bringest me into judgment with thee?
Who can bring a clean thing out of an unclean? not one.
Seeing his days are determined, the number of his months are with thee, thou hast appointed him bounds that he cannot pass;
Turn from him, that he may rest, till he has accomplished, as a hireling, his day.
For there is hope of a tree, if it be cut down, that it will sprout again, and that the tender branches thereof will not cease.
Though the root thereof wax old in the earth, and the stalk thereof dieth in the ground;
Yet through the scent of water it will bud, and bring forth... like a plant.
But man dieth, and wastes away: yea, giveth up the ghost, and where is he?
As the waters fail from the sea, and the floods decay and dry up:
So man lieth down, and rises not: till the heavens be no more, they shall not awake, nor be raisin' out of their sleep.
O that thou would hide me in the grave, that thou would appoint me a secret, until the days of thy wrath be past.
If a man die, shall he live again? all the days of my appointed time will I wait, till my change come.
I... Thou shall call,... I will answer thee: thou will have a desire to do a work of thine hands.
For now thou numberest my steps: thou dost... watch over my sin?
Reading from the eternal Word, I would like for us to think upon just one word for a few moments, and that word is "Expressions." There's so much of life that's expressions. And there is no one that lives on earth but what some time in his life he's got to stop and think of where he come from, what's his purpose here, and where he's going hereafter. Everyone likes, would like to look beyond the curtain.
Man that is borned of a woman is of a few days, and full of trouble.
He cometh forth like a flower, and is cut down: he fleeth also as a shadow, and continueth not.
Dost thou open thine eyes upon such an one, and bringest me into judgment with thee?
Who can bring a clean thing out of an unclean? not one.
Seeing his days are determined, the number of his months are with thee, thou hast appointed him bounds that he cannot pass;
Turn from him, that he may rest, till he has accomplished, as a hireling, his day.
For there is hope of a tree, if it be cut down, that it will sprout again, and that the tender branches thereof will not cease.
Though the root thereof wax old in the earth, and the stalk thereof dieth in the ground;
Yet through the scent of water it will bud, and bring forth... like a plant.
But man dieth, and wastes away: yea, giveth up the ghost, and where is he?
As the waters fail from the sea, and the floods decay and dry up:
So man lieth down, and rises not: till the heavens be no more, they shall not awake, nor be raisin' out of their sleep.
O that thou would hide me in the grave, that thou would appoint me a secret, until the days of thy wrath be past.
If a man die, shall he live again? all the days of my appointed time will I wait, till my change come.
I... Thou shall call,... I will answer thee: thou will have a desire to do a work of thine hands.
For now thou numberest my steps: thou dost... watch over my sin?
Reading from the eternal Word, I would like for us to think upon just one word for a few moments, and that word is "Expressions." There's so much of life that's expressions. And there is no one that lives on earth but what some time in his life he's got to stop and think of where he come from, what's his purpose here, and where he's going hereafter. Everyone likes, would like to look beyond the curtain.
E-3 Doresc să citesc ceva din Scriptură aici, doar o porţiune. Simt că ea a fost aşa o iubitoare mare a Cuvântului lui Dumnezeu, şi Cuvântul Lui este atât de Etern. Şi m-am gândit că aş citi o porţiune din al 14-lea capitol din-din Iov.
Omul născut din femeie este de puţine zile, şi plin de necazuri.
Se naşte ca o floare, şi este tăiat: el de asemenea fuge ca o umbră, şi nu continuă.
... îţi deschizi Tu ochiul asupra unuia ca acesta, şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine?
Cine ar putea să scoată un lucru curat dintr-unul necurat? niciunul.
Văzând că zilele lui sunt hotărâte, i-ai numărat lunile, Tu i-ai însemnat lui hotarul pe care nu-l va putea trece;
Întoarce-te de la el, ca să aibă răgaz, până când el a dobândit, ca un simbriaş, la sfârşitul zilei.
Un copac şi tot are nădejde, dacă ar fi tăiat jos, că el va odrăsli din nou, şi că lăstarii fragezi nu vor înceta .
Chiar dacă i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, şi îi moare trunchiul în ţărână;
Totuşi va mugurii iarăşi de mirosul apei, şi dă... ca o plantă.
Dar omul moare, şi se topeşte: da, ... îşi dă duhul, şi unde mai este?
Cum cad apele din mare, şi cum seacă revărsările şi se usucă:
Aşa se culcă şi omul, şi nu se mai scoală: până nu vor mai fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lor.
Ah de m-ai ascunde în locuinţa morţilor, ca Tu să-mi rânduieşti o taină, până trec zilele mâniei tale, ...
Dacă omul odată mort, va mai trăi el din nou? eu voi aştepta toate zilele timpului meu hotărât, până îmi vine schimbarea. Eu...
Tu vei chema, ... eu îţi voi răspunde: Tu vei avea o dorinţă să faci o lucrare a mâinii Tale.
Dar acum îmi numeri paşii: ... priveşti asupra păcatului meu?
Omul născut din femeie este de puţine zile, şi plin de necazuri.
Se naşte ca o floare, şi este tăiat: el de asemenea fuge ca o umbră, şi nu continuă.
... îţi deschizi Tu ochiul asupra unuia ca acesta, şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine?
Cine ar putea să scoată un lucru curat dintr-unul necurat? niciunul.
Văzând că zilele lui sunt hotărâte, i-ai numărat lunile, Tu i-ai însemnat lui hotarul pe care nu-l va putea trece;
Întoarce-te de la el, ca să aibă răgaz, până când el a dobândit, ca un simbriaş, la sfârşitul zilei.
Un copac şi tot are nădejde, dacă ar fi tăiat jos, că el va odrăsli din nou, şi că lăstarii fragezi nu vor înceta .
Chiar dacă i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, şi îi moare trunchiul în ţărână;
Totuşi va mugurii iarăşi de mirosul apei, şi dă... ca o plantă.
Dar omul moare, şi se topeşte: da, ... îşi dă duhul, şi unde mai este?
Cum cad apele din mare, şi cum seacă revărsările şi se usucă:
Aşa se culcă şi omul, şi nu se mai scoală: până nu vor mai fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lor.
Ah de m-ai ascunde în locuinţa morţilor, ca Tu să-mi rânduieşti o taină, până trec zilele mâniei tale, ...
Dacă omul odată mort, va mai trăi el din nou? eu voi aştepta toate zilele timpului meu hotărât, până îmi vine schimbarea. Eu...
Tu vei chema, ... eu îţi voi răspunde: Tu vei avea o dorinţă să faci o lucrare a mâinii Tale.
Dar acum îmi numeri paşii: ... priveşti asupra păcatului meu?
E-3 Reading here from the oldest book in the Bible, Job, this patriarch, he was trying to find this very thing. And he was giving vent to his impulse of God, expressing that He was a--a life after death.
We sometimes feel that when we're confronted with something like this, that this is all. But it isn't; it's the changing. It's the--a step higher. It's passing from one life into another.
And Job, the prophet, as he was thinking on these things, he detected it in botany--plant life and tree life. So he was noticing that, how that God must be in His creation; that if He made the creation, then He must live in the creation, because He made it for a purpose for Himself to live in, like a house that a man would build. And these teeny little lives that's in all of God's creation is subject to its Maker. And he was thinking that if a storm came by, and would ring down a mighty tree, yet that wasn't the end of that tree. It would live again. If the tree died, it would live. And many times when we are flusterated, if we would just look around us you can see God everywhere.
We sometimes feel that when we're confronted with something like this, that this is all. But it isn't; it's the changing. It's the--a step higher. It's passing from one life into another.
And Job, the prophet, as he was thinking on these things, he detected it in botany--plant life and tree life. So he was noticing that, how that God must be in His creation; that if He made the creation, then He must live in the creation, because He made it for a purpose for Himself to live in, like a house that a man would build. And these teeny little lives that's in all of God's creation is subject to its Maker. And he was thinking that if a storm came by, and would ring down a mighty tree, yet that wasn't the end of that tree. It would live again. If the tree died, it would live. And many times when we are flusterated, if we would just look around us you can see God everywhere.
E-4 Citind din Cuvântul Etern, aş vrea ca noi să ne gândim asupra unui singur cuvânt pentru câteva momente, şi acel cuvânt este: Exprimări.
E-4 Now, we will take Him, like in the tree. If the tree is put here...
And everything is here to serve a purpose, just as we are here to serve a purpose, just as our sister was here to serve a purpose. We're all here for a purpose of God. If we can find what that purpose is, and then serve it well, there's surely... If God is mindful enough of a resurrection of botany life, He's mindful enough of a resurrection for human life.
So Job noticed, the patriarch, that--that the tree, if it died it lived again; and how that summer and winter changed its beings, and each day there left a testimony. He noticed if the--the tree was living in the summertime, and seemingly in the wintertime it died, the leaves that hung on the tree...
And everything is here to serve a purpose, just as we are here to serve a purpose, just as our sister was here to serve a purpose. We're all here for a purpose of God. If we can find what that purpose is, and then serve it well, there's surely... If God is mindful enough of a resurrection of botany life, He's mindful enough of a resurrection for human life.
So Job noticed, the patriarch, that--that the tree, if it died it lived again; and how that summer and winter changed its beings, and each day there left a testimony. He noticed if the--the tree was living in the summertime, and seemingly in the wintertime it died, the leaves that hung on the tree...
E-5 Există atât de mult din viaţă care sunt expresii. Şi nu este nimeni care trăieşte pe pământ şi care cândva în viaţa lui trebuie să se oprească să se gândească de unde vine el, care îi este scopul aici, şi unde se îndreaptă de aici. Oricine vrea, ar vrea să privească dincolo de cortină.
E-5 Now, we are taught in the Scripture that there is a Tree of Life. It was in the garden of Eden. And this Tree of Life is where Christians hang as a leaf on this tree. And now, in the wintertime, when the leaves are pretty, why, they--or, in the summertime, rather, when the leaves are pretty and green, after while frost comes and colors them different colors, and they fall from the tree. And the life goes back into the root of the tree. If we just notice, it's a mysterious thing.
E-6 Citind aici din cea mai veche Carte în Biblie, Iov, acest patriarh, a încercat să găsească chiar acest lucru. Şi a dat frâu liber acestui impuls al lui Dumnezeu, exprimând că El era o-o viaţă după moarte.
E-6 Here sometime ago I was confronted to speak to a man who claimed to be an infidel, an unbeliever. And we were standing by an apple tree which belonged to him. And I asked him how old the tree was, and he told me so many years, and how many bushels of apples it produced each year. And this was in the early part of August, and I knew it--noticed the apples were already falling and the leaves were turning brown. And I said to him, "I'd like to ask you a question." I said, "Why are those leaves turning brown and falling off of the tree before any frost hits them?"
"Well," he said, "it's winter coming on. And the reason that they turn brown is because the life has left the leaf."
I said, "Where did the life go?"
And he said to me, "Back to the root of the tree, where it come from."
And I said, "Is that the last of the leaf?"
He said, "No, that life will return next spring again with a new leaf." He had never noticed it before.
I said then, "I pray you tell me, sir, what intelligence takes that leaf off the tree even before cold weather, and sends its life back down into the ground for safety until the coming forth of another season? You could put water in a bucket and set it on a post. It will never change by the seasons. So it shows that there is a God Who masters life."
"Well," he said, "it's winter coming on. And the reason that they turn brown is because the life has left the leaf."
I said, "Where did the life go?"
And he said to me, "Back to the root of the tree, where it come from."
And I said, "Is that the last of the leaf?"
He said, "No, that life will return next spring again with a new leaf." He had never noticed it before.
I said then, "I pray you tell me, sir, what intelligence takes that leaf off the tree even before cold weather, and sends its life back down into the ground for safety until the coming forth of another season? You could put water in a bucket and set it on a post. It will never change by the seasons. So it shows that there is a God Who masters life."
E-7 Noi uneori simţim căci, când suntem confruntaţi cu ceva de felul acesta, că asta e tot. Dar nu este. Este schimbarea. Este... un pas mai sus. Este trecerea de la o viaţă la alta.
E-7 And we who are--claim to be Christians, who are borned of the Spirit of God, has been by the grace of God transferred from a tree of death to a Tree of Life. And when one of the leaves drops off... Like, I heard that testimony from the--this wonderful church--to the Gilt Edge Baptist church, where many of my precious friends are members, where one of its leaves has dropped off. We know that that life has gone back to the God Who gave it for some purpose, only to come again in the general resurrection to never drop again in the millennium. The great time is coming.
Job had noticed these things. Then he noticed in the life of the sun...
Job had noticed these things. Then he noticed in the life of the sun...
E-8 Şi Iov, profetul, în timp ce cugeta la aceste lucruri, el a detectat lucrul acesta în botanică, viaţa plantelor, viaţa pomilor. Astfel el a observat asta, cum că Dumnezeu trebuie să fie în creaţia Lui; că dacă El a făcut creaţiunea, atunci El trebuie să trăiască în creaţiune, pentru că El a făcut-o cu un scop, pentru El însuşi în care să trăiască, ca o casă pe care ar construi-o un om. Aceste vieţi minuscule care se află în toată creaţiunea lui Dumnezeu sunt supuse Făcătorului lor. Şi el cugeta, că, dacă o furtună ar veni şi ar doborî un pom uriaş, totuşi, acela nu era sfârşitul acelui pom. El va trăi din nou. Dacă pomul a murit, va trăi.
E-8 If you'll notice, of a morning the sun comes up. It's a baby. Its rays are weak. Then it comes into its teen-age, about nine or ten o'clock. Then in the noontime, the middle of the day, it's in its strength. Then it begins to fall, and finally sets again over in the west, as it dies out for the day. Could we call that the end of the sun? No. The next morning it comes back up again to bring a new day for us.
Now, what is this? It's God's expression. And the word "expression" means "to make known a feeling." It's God's expressive--expression to us to let us know His feeling for us, that death does not separate us eternally. We'll rise again, come back again.
Every time that the seed dies in the earth in the fall of the year, just like these flowers... They--the little seeds drop out of them when frost strikes them, and the seed goes down on to the ground. And (as strange as it may seem, yet it is the truth) God is so infinite that He doesn't overlook anything. He has a funeral procession for His flower.
Now, what is this? It's God's expression. And the word "expression" means "to make known a feeling." It's God's expressive--expression to us to let us know His feeling for us, that death does not separate us eternally. We'll rise again, come back again.
Every time that the seed dies in the earth in the fall of the year, just like these flowers... They--the little seeds drop out of them when frost strikes them, and the seed goes down on to the ground. And (as strange as it may seem, yet it is the truth) God is so infinite that He doesn't overlook anything. He has a funeral procession for His flower.
E-9 Şi de multe ori, când noi suntem frustraţi, dacă noi doar am privi în jurul nostru, voi îl puteţi vedea pe Dumnezeu pretutindeni. Acum îl vom lua pe El, precum în pom, dacă pomul este pus aici.
E-9 After the frost strikes them, then comes the fall rains, and great big tears of drops of rain drops from the heavens, and buries that flower seed, pats upon it, and maybe it goes a inch or two beneath the earth. Then the cold winter winds begin to sweep, and--and the little petals are gone, and the stalk's gone, and then the bulb freezes, and dries up. And then the little seed freezes, and the pulp runs out of it. And, why, by time of spring you can't find anything left of it. But is that the end of the flower? Never. It was put here for a purpose. And when it has served its purpose well, then God, letting us know by the flower His expression to us...
Just as sure as the sun gets a little closer to the earth to bring a warmer rays, you could not hide that life nowhere. You could cover it over with a rock. Did you ever notice when you lay your concrete in the wintertime? Where is the grass the thickest in the spring? Right around the edge of the concrete. Why is it? It's that life that's beneath the rock. When the sun begins to bathe the earth, you can't hold life. It'll find its way out from under the concrete and stick its little head up to praise God, because the sun is the resurrection. The s-u-n is the resurrection of all botany life. You can't hide it as long as the sun shines.
Just as sure as the sun gets a little closer to the earth to bring a warmer rays, you could not hide that life nowhere. You could cover it over with a rock. Did you ever notice when you lay your concrete in the wintertime? Where is the grass the thickest in the spring? Right around the edge of the concrete. Why is it? It's that life that's beneath the rock. When the sun begins to bathe the earth, you can't hold life. It'll find its way out from under the concrete and stick its little head up to praise God, because the sun is the resurrection. The s-u-n is the resurrection of all botany life. You can't hide it as long as the sun shines.
E-10 Şi totul este aici pentru a servi unui scop, întocmai cum suntem noi aici pentru a servi unui scop, întocmai cum sora noastră a fost aici pentru a servi unui scop. Noi toţi suntem aici pentru un scop al lui Dumnezeu, dacă putem afla care este scopul acela şi atunci să-l slujim bine. Acolo, cu siguranţă, dacă Dumnezeu este suficient de preocupat de o înviere a vieţii botanice, El este suficient de preocupat de o înviere pentru viaţa umană.
E-10 The S-o-n seems to be many times far away. But when He begins to shine, the Son of righteousness will rise with healing in His wings. And every life, no matter where it's buried, how deep, how far in the waters, or in the sands, in the rocks, it'll rise to the glory of God; because God is expressing to us, showing us just what He's doing.
His purpose is to show us through the flowers, through the sun, through the tree, through all life, that He is the Resurrection and the Life. God resurrects His life when it serves His purpose.
And if the flower serves its purpose, and God has a resurrection for the flower, how much more for our sister who served her purpose in life? God has a resurrection for those that serves their purpose. We can find our purpose and then serve Him.
His purpose is to show us through the flowers, through the sun, through the tree, through all life, that He is the Resurrection and the Life. God resurrects His life when it serves His purpose.
And if the flower serves its purpose, and God has a resurrection for the flower, how much more for our sister who served her purpose in life? God has a resurrection for those that serves their purpose. We can find our purpose and then serve Him.
E-11 Astfel Iova observat, patriarhul, că-că pomul, dacă a murit, a trăit din nou. Şi cum că vara şi iarna şi-a schimbat fiinţele, şi în fiecare zi acolo a rămas o mărturie. El a observat că dacă pomul trăia în timpul verii, şi aparent în timpul iernii murea, frunzele care atârnau în pom.
E-11 These little flowers, you might ask about them. They are here this afternoon to serve a purpose. That's what these flowers, God had them for, to serve a purpose. On and on it could go.
If you notice, these flowers are not all the same color of flower. They differ in color, showing that God is a God of variety. He likes different colors. Mixing it together makes a bouquet that He loves. God, a God of variety, He has His white flowers, He has His red flowers, and His all colors of flowers. And putting them together serves His purpose. He has big mountains and little hills and plains. He has deserts; He has seas. He has the oak tree, the palm tree, everything blending together in its place where God (the God of all nature) can live and enjoy His beings, as living in His creatures and time that's serving His purpose.
If He thinks enough to resurrect that, and made a way of an escape for that for service in the future again, how much more has He of people, regardless of who we are, what race, color, creed, or whatmore that can dwell together in the unity of God's Presence in His blessings? There'll be a resurrection someday, just as sure as there's a resurrection for the flower. We all see that. We all believe that. We all know that these things are all expressions. They are testifying, telling us, making known a feeling that God wants us to know.
If you notice, these flowers are not all the same color of flower. They differ in color, showing that God is a God of variety. He likes different colors. Mixing it together makes a bouquet that He loves. God, a God of variety, He has His white flowers, He has His red flowers, and His all colors of flowers. And putting them together serves His purpose. He has big mountains and little hills and plains. He has deserts; He has seas. He has the oak tree, the palm tree, everything blending together in its place where God (the God of all nature) can live and enjoy His beings, as living in His creatures and time that's serving His purpose.
If He thinks enough to resurrect that, and made a way of an escape for that for service in the future again, how much more has He of people, regardless of who we are, what race, color, creed, or whatmore that can dwell together in the unity of God's Presence in His blessings? There'll be a resurrection someday, just as sure as there's a resurrection for the flower. We all see that. We all believe that. We all know that these things are all expressions. They are testifying, telling us, making known a feeling that God wants us to know.
E-12 Acum, noi suntem învăţaţi în Scriptură, că, există un Pom al Vieţii. A fost în grădina din Eden. Şi acest Pom al Vieţii este unde Creştinii atârnă, ca o frunză în acest Pom.
E-12 People who sent these flowers, the friends of our sister who sent these flowers, they're also making known to the family, expressing to them that their feeling of sympathy of a friend, of a sister, or--or loved one. They are trying to express. They are expressions, making known, declaring something. All these things that we could speak of for hours, the expressions of God to the human race, all these have their part and they play it well. Every flower, every tree, every sunrise, every sunset, everything plays its part well.
But all of those expressions of God, making known to us, and giving us an example that He was going to make a great expression someday; an eternal expression. Then He sent us His expressed image in the form of His Son. God sent His Son in the expressed image of Himself, to declare to the human race what He thought of us. He changed His cast. He become man. He become one of us, from God, the eternal Father, from the great Creator, Who before there was a world, filled all space, time. There was not even a--a meter or a light meter. Neither was there an atom or a molecule. He was still God, and He will always be God. But the great One Who... If you could look up at night and see the stars in the solar system...
But all of those expressions of God, making known to us, and giving us an example that He was going to make a great expression someday; an eternal expression. Then He sent us His expressed image in the form of His Son. God sent His Son in the expressed image of Himself, to declare to the human race what He thought of us. He changed His cast. He become man. He become one of us, from God, the eternal Father, from the great Creator, Who before there was a world, filled all space, time. There was not even a--a meter or a light meter. Neither was there an atom or a molecule. He was still God, and He will always be God. But the great One Who... If you could look up at night and see the stars in the solar system...
E-13 Şi acum în timpul iernii, când frunzele sunt frumoase, păi, ele... Sau, în timpul verii, mai degrabă, când frunzele sunt frumoase şi verzi, după o vreme îngheţul vine şi le colorează în diferite culori, şi ele cad din pom. Şi viaţa se duce înapoi în rădăcina pomului. Dacă noi doar observăm, este un lucru misterios.
E-13 Some years ago I had the privilege to look through this big 'scope, and where they claim you could see a hundred and twenty million years of light space, light meters. And beyond that is still moons and stars and worlds that He controls. And then He was so mindful enough to make an expression to us, knowing that He is so great, yet He came down in the form of a human being to express what He was.
He became a man of sorrow, acquainted with grief. He lived a human life. He had no place to lay His head. He was expressing what it--what God was. He healed our sick when we were sick. He raised up the dead to show that He was God's expressed image. He laid a plan down for us all, that where we too, could look at these small expressions and see God. Then we could look up and see God's great expression and have the assurance, then, that when these hours come this isn't the end of it.
He became a man of sorrow, acquainted with grief. He lived a human life. He had no place to lay His head. He was expressing what it--what God was. He healed our sick when we were sick. He raised up the dead to show that He was God's expressed image. He laid a plan down for us all, that where we too, could look at these small expressions and see God. Then we could look up and see God's great expression and have the assurance, then, that when these hours come this isn't the end of it.
E-14 Aici cu ceva timp în urmă, am fost confruntat, să vorbesc unui om care declara a fi un ateu, un necredincios. Şi noi stăteam lângă un măr care-i aparţinea lui. Şi l-am întrebat cât de bătrân era pomul, şi el mi-a spus atâţia ani, şi câte obroace de mere a rodit în fiecare an. Şi aceasta a fost la începutul lunii August, şi am ştiut, am observat că merele deja cădeau, şi frunzele deveneau maro. Şi i-am spus, "Aş vrea să-ţi pun o întrebare." Am spus, "De ce aceste frunze devin maro şi cad din pom înainte ca vreun îngheţ să le lovească?"
E-14 I like the expression that our sister in singing said a few moments ago. "This is my sister. I could not sing it this way unless she knew where she was." See, there is a way we know where we're going, because the expressed image of God laid down this plan. And He said, "Whosoever would accept this plan would have Eternal Life." John 5:24 said, "He that heareth My words and believeth on Him that sent Me has Everlasting Life, and shall not come into the judgment; but has passed from death unto Life."
The greatest expression of all was Jesus Christ, Who made a way for us. He fulfilled and vindicated all the expressions that these flowers, and botany life, and so forth, and the sun, and the solar system has witnessed before His coming that there was coming a Just One, that would make us firmly believe it, because He would be the expressed image of God. And when He came and did what He did, He proved that these expressions was right. He gave vindication to them. Because as a flower raises again, the tree raises again, the sun raises again, so shall the Christian rise again. It has to, because God in the express image of a human being, or a human being in the express image of God, proved it by His resurrection.
The greatest expression of all was Jesus Christ, Who made a way for us. He fulfilled and vindicated all the expressions that these flowers, and botany life, and so forth, and the sun, and the solar system has witnessed before His coming that there was coming a Just One, that would make us firmly believe it, because He would be the expressed image of God. And when He came and did what He did, He proved that these expressions was right. He gave vindication to them. Because as a flower raises again, the tree raises again, the sun raises again, so shall the Christian rise again. It has to, because God in the express image of a human being, or a human being in the express image of God, proved it by His resurrection.
E-15 "Ei bine," a spus, "se apropie iarna. Şi motivul că ele devin maro este pentru că viaţa a părăsit frunza."
Am spus, "Unde s-a dus viaţa?"
Am spus, "Unde s-a dus viaţa?"
E-15 And in there, when the prophet saw these things take place, Job, when he saw all the botany life, and so forth... Then we who are familiar with the Bible knows that, setting on this heap of ashes in distress, trouble had struck him. His church members had told him that he was a--had secretly sinned.
Many times it's been said that a person dies prematurely, or something, that maybe some sin they did, they did something wrong. Not... That isn't the case to a Christian.
When he saw this great final expression, God making known His plan through Jesus Christ, he cried with a voice... When the lightnings flashed and the thunders roared, he said, "I know my Redeemer liveth. And at the last days He will stand upon the earth. And though after the skin worms has destroyed my body, yet in my flesh I'll see God: whom I shall see for myself."
Many times it's been said that a person dies prematurely, or something, that maybe some sin they did, they did something wrong. Not... That isn't the case to a Christian.
When he saw this great final expression, God making known His plan through Jesus Christ, he cried with a voice... When the lightnings flashed and the thunders roared, he said, "I know my Redeemer liveth. And at the last days He will stand upon the earth. And though after the skin worms has destroyed my body, yet in my flesh I'll see God: whom I shall see for myself."
E-16 Şi el mi-a spus, "Înapoi la rădăcina pomului, de unde a venit."
Şi eu am spus, "Este acela sfârşitul frunzei?"
Şi eu am spus, "Este acela sfârşitul frunzei?"
E-16 He saw that final expression many hundreds of years ahead. But being a prophet in the vision he saw the coming of God's great expression. He could look down and see the resurrection of the seeds, he could see the resurrection of the trees, and the resurrection of the sun after it had served its time and raised again--served for a day, raised for another day. Flowers for one funeral service die and resurrect for another's funeral service, everything serving its purpose. Then he saw in the distance the coming of that just One and screamed, "I know my Redeemer liveth."
"My flesh shall rest in hope," said David, "because He will not suffer His Holy One to see corruption. Neither will I... He leave His soul in hell." He saw that day, that perfect expression of God, what He was going to do, to make known to man that death is not the end of the road.
This is not the end. This is the beginning. It's the end of sorrow. It's the end of time of decision. But it's the beginning of time of joy and reward. It's not the end of everything. It's just the end of the--of the mortal things, to begin the immortal things. She has gone to her rest. God rest her soul.
Now, he cried this great expression because he seen what was going to happen.
"My flesh shall rest in hope," said David, "because He will not suffer His Holy One to see corruption. Neither will I... He leave His soul in hell." He saw that day, that perfect expression of God, what He was going to do, to make known to man that death is not the end of the road.
This is not the end. This is the beginning. It's the end of sorrow. It's the end of time of decision. But it's the beginning of time of joy and reward. It's not the end of everything. It's just the end of the--of the mortal things, to begin the immortal things. She has gone to her rest. God rest her soul.
Now, he cried this great expression because he seen what was going to happen.
E-17 A spus, "Nu. Viaţa aceea se va întoarce primăvara următoare din nou, cu o frunză nouă." El niciodată nu a observat aceasta înainte.
E-17 Now, let us come to this conclusion: We have gathered here today to--to express, or to make known our feelings about a neighbor, about a sister, about a wife, about a mother. That's why we have gathered this afternoon: to make known, to express our feeling, our loss. That's why we are here: to do this. The father is to express the loss of the wife; the children, the mother; the neighbor, or the sister.
We ministers, as I heard them down through the building giving those wonderful glorious comforting comments--clear cut--that what the sister had meant to them, and in their congregations. We ministers come this afternoon ('course in our hearts we feel sad too), but we've come to make known an expression of God too, His truth about all this matter. We've come to express what God says about it, to comfort the hearts of the people, to let them know, as hard as the shock may be, yet it's in the providence of Almighty God to do it this way, and it's His plan. And this isn't the end. This is the beginning of a new life.
We ministers, as I heard them down through the building giving those wonderful glorious comforting comments--clear cut--that what the sister had meant to them, and in their congregations. We ministers come this afternoon ('course in our hearts we feel sad too), but we've come to make known an expression of God too, His truth about all this matter. We've come to express what God says about it, to comfort the hearts of the people, to let them know, as hard as the shock may be, yet it's in the providence of Almighty God to do it this way, and it's His plan. And this isn't the end. This is the beginning of a new life.
E-18 Am spus, "Atunci, te rog spune-mi, domnule, ce Inteligenţă dă jos acea frunză din pom chiar înainte de vremea rece, şi trimite viaţa acestuia înapoi în pământ, pentru siguranţă, până la venirea unui alt sezon. Ai putea să pui apă într-o găleată şi să o pui pe un stâlp, aceasta nu se va schimba niciodată în funcţie de sezon. Astfel aceasta arată că există un Dumnezeu Care stăpâneşte viaţa."
E-18 Then we, who God teaches in His Word about these things, we come to give our expression. And how happy I am over this one this afternoon, that we all can express the same thing towards the Word of God, because she fulfilled It.
Sister Bell, as we knew her here at the Tabernacle, a lovely, sainted Christian woman, she made her expressions too. She made known her feeling about God, as I heard the obituary read awhile ago, even before Brother Jim married her, I suppose, down in Tennessee. She made her decision. She made her expression. And so it's the testimonies, and as far as I know from that day since, has never ceased to make that expression. Maybe today is over the corridors of heaven, somewhere yonder in the eternal realms of glory, walking the streets of God still expressing it. Beyond these shadows of mortal realms she still expresses it.
Sister Bell, as we knew her here at the Tabernacle, a lovely, sainted Christian woman, she made her expressions too. She made known her feeling about God, as I heard the obituary read awhile ago, even before Brother Jim married her, I suppose, down in Tennessee. She made her decision. She made her expression. And so it's the testimonies, and as far as I know from that day since, has never ceased to make that expression. Maybe today is over the corridors of heaven, somewhere yonder in the eternal realms of glory, walking the streets of God still expressing it. Beyond these shadows of mortal realms she still expresses it.
E-19 Şi noi cei care pretindem a fi Creştini, care suntem născuţi din Duhul lui Dumnezeu, am fost, prin harul lui Dumnezeu, transferaţi dintr-un pom al morţii la un pom al Vieţii. Şi când una din frunze cade, cum am auzit acea mărturie de la... această biserică minunată, la biserica Baptistă Gilt Edge, unde mulţi dintre prietenii mei preţioşi sunt membri, unde una din frunzele acestuia a căzut. Noi ştim că viaţa aceea s-a dus înapoi la Dumnezeu Care a dat-o cu un anumit scop, numai pentru a reveni din nou la învierea generală; niciodată nu va mai cădea, în Mileniu. Măreţul timp este gata să vină.
E-19 Sister Bell, as we know her, was not ashamed of her testimony. Not one time was there any blushing of her testimony. Not one time was she reluctant to say something. She expressed it, and she wasn't ashamed. How I've seen her stand back there with her hands in the air, and the tears running down her cheeks; see her standing here on this pulpit, and sing songs that would make the whole church go into a scream, of a land be-way--beyond here. She wasn't ashamed. She give her expression everywhere. Every neighbor, every church, everywhere she was affiliated, she made herself known and expressed what she thought about God. It was her life. All that she could be, she expressed what she was in Christ Jesus, a newborn creature.
She was a lovely friend of my dear old mother that--that climbed the same steps a few weeks ago. Today they are together. What a wonderful thing it is to see the expressions, how God does. Her letters, Sister Bell's... Every time I would come home, Billy, my son, would bring me a group of letters, telephone calls, constantly, from Sister Bell, "Pray for this one; pray for that one." That... What was it doing? To me that's her expression, her making known what was on the inside of her, a burden for her fellow man, a burden for her children, a burden for every one that was around, and every sick person.
She was a lovely friend of my dear old mother that--that climbed the same steps a few weeks ago. Today they are together. What a wonderful thing it is to see the expressions, how God does. Her letters, Sister Bell's... Every time I would come home, Billy, my son, would bring me a group of letters, telephone calls, constantly, from Sister Bell, "Pray for this one; pray for that one." That... What was it doing? To me that's her expression, her making known what was on the inside of her, a burden for her fellow man, a burden for her children, a burden for every one that was around, and every sick person.
E-20 Sister Bell almost lived, by the grace of God the last few years... She was a faithful believer in God's healing power.
And it so happened the other night... I've never in my life had prayer for her, and prayed with that dear old saint, until--unless God healed her. And the other night when I was called, I'd just got in from Arizona, about around midnight. They called my son and said, "Sister Sheppard, a friend of Sister Bell's, wants you to pray for her. She's in the hospital." I understood it to be Sister Sheppard, some lady perhaps in the building now, by the name of Sheppard, that she knew. I thought she was in the hospital. The next morning they called back about eleven something, and said, "It's not Sister Sheppard; it is Sister Bell herself is in the hospital." And to see that the wise providence and plan of God. Before we could ever get there, Sister Bell had done climbed the golden stairs. Before I could get there, God had plucked His rose of color to make His bouquet for the millennium. Before I could ever get there she was gone to meet God. God's expression of His love...
And it so happened the other night... I've never in my life had prayer for her, and prayed with that dear old saint, until--unless God healed her. And the other night when I was called, I'd just got in from Arizona, about around midnight. They called my son and said, "Sister Sheppard, a friend of Sister Bell's, wants you to pray for her. She's in the hospital." I understood it to be Sister Sheppard, some lady perhaps in the building now, by the name of Sheppard, that she knew. I thought she was in the hospital. The next morning they called back about eleven something, and said, "It's not Sister Sheppard; it is Sister Bell herself is in the hospital." And to see that the wise providence and plan of God. Before we could ever get there, Sister Bell had done climbed the golden stairs. Before I could get there, God had plucked His rose of color to make His bouquet for the millennium. Before I could ever get there she was gone to meet God. God's expression of His love...
E-21 Dacă veţi observa, dimineaţa, soarele răsare, este un copil. Razele lui sunt slabe. Apoi ajunge la vârsta adolescenţei, cam pe la ora nouă sau zece. Apoi la timpul prânzului, mijlocul zilei, este în tăria lui. Apoi începe să coboare, şi în cele din urmă apune din nou la Vest, în timp ce se stinge pentru acea zi. Am putea numi aceea sfârşitul soarelui? Nu. Dimineaţa următoare, el vine din nou sus, pentru a ne aduce o nouă zi.
E-21 All these years of happy marriage was an expression of her loyalty as a wife to make a home for her husband and her children. That expressed itself through the hard times when little fellows around the table, and hard going, and a mother... It takes a mother to know how to put things together to make it last--last when little hungry mouths are around the table. But stand by her husband, loyal, stand by her children; it was an expression of genuine loyalty.
That's before every one of you. I wouldn't have to say that. You know that to be the truth. See? Yes, sir.
That's before every one of you. I wouldn't have to say that. You know that to be the truth. See? Yes, sir.
E-22 Acum, ce este aceasta? Este Exprimarea lui Dumnezeu. Şi cuvântul exprimare înseamnă "a face de cunoscut un sentiment." Este exprimarea lui Dumnezeu, exprimare către noi, să ne facă de cunoscut sentimentul Lui faţă de noi, că moartea nu ne separă Etern. Noi vom învia din nou, vom reveni din nou.
E-22 And her never-failing plea for her children... I don't believe I ever met her, or left her, without her asking a request for those children. That showed real motherhood, knowing that life is merely a dream or a preparation place for her children. She wanted to meet them in a land beyond here, where there would be no more hard times. She constantly would say to me (she called me "Brother Billy"), she'd say, "Brother Billy, pray for my children, none of them will be lost." If that isn't expressing real motherhood... A mother who's interested in her children, interested in her neighbors, her husband, her loved ones, it's God in the woman, expressing eternal things.
E-23 De fiecare dată când sămânţa moare în pământ, în toamna anului, întocmai ca aceste flori, ele, seminţele mici cad de pe ele când le loveşte îngheţul, şi sămânţa se duce jos în pământ. Şi pe cât de ciudat pare a fi, totuşi este adevărul, Dumnezeu este atât de infinit încât El nu scapă din vedere nimic. El are o procesiune funerară pentru floarea Lui. După ce îngheţul le loveşte, atunci vin ploile toamnei, şi lacrimi foarte mari, de picături de ploaie, picături din cer, şi îngroapă sămânţa acelei flori, loveşte asupra acesteia, şi poate se duce un inch sau doi sub pământ. Apoi vânturile reci ale iernii încep să străbată, şi-şi micuţele petale sunt duse, şi tulpina este dusă, şi atunci bulbul îngheaţă şi se usucă. Şi apoi sămânţa mică îngheaţă, şi măduva se scurge din aceasta. Şi, păi, pe la timpul primăverii, nu mai poţi găsi nimic rămas din aceasta.
E-23 How I sympathize with her husband, my good friend. How I sympathize with them boys, to hear a message of, some of them in Germany and different places, of "Mother's gone." But she might be gone from your presence here, boys, but she's not--she's not dead. She's alive forevermore. She's a living in a land to where she prayed that each of you would meet her. Don't let her be disappointed. I'm sure she won't.
See one spoke out of that wheel this afternoon. I remember when the first spoke was taken from my family. One by one they'll drop away. It won't be too long. But listen, that wheel can be united together again in another land where there is no broken wheels, where God's great economy can be achieved, and can roll on through the ages. May it be that way, family. You've always had mother; now be with her forever. That's right.
See one spoke out of that wheel this afternoon. I remember when the first spoke was taken from my family. One by one they'll drop away. It won't be too long. But listen, that wheel can be united together again in another land where there is no broken wheels, where God's great economy can be achieved, and can roll on through the ages. May it be that way, family. You've always had mother; now be with her forever. That's right.
E-24 Dar este acela sfârşitul florii? Niciodată. A fost pusă aici cu un scop. Şi când şi-a servit bine scopul, atunci Dumnezeu ne face de cunoscut, prin floare, exprimarea Lui către noi.
E-24 Another thing that expressed God's love: As I understand that her request was that she'd never be old and linger along, have to linger, and be packed around in old-aged, and crippled-up, and--and sickly, and dying by inches. God granted that request. That's right. Why, just a couple of Sundays ago she was standing here on a church pew singing the glorious Gospel of Christ. What's this, what's this of a mother, look like prematurely, about sixty-five years old, going? What does that mean? It's God expressing Himself that He will not withhold no good thing from them that'll walk upright before Him.
God expressing in her very death, is God expressing to us, that He's God, and He will give those the desires of his heart--their heart, that'll walk upright before Him. Seeing this, that He is God and we must all come to this place, then let us look at His tokens of expressions. His love, His church, His people, and everything that it is, is all God's expressions to us. Then I think we all at--should bow our heads in humility and thank God for this life, that through Christ, has conquered even death itself.
And then the words of Jesus when He went to Jairus' daughter, "She is not dead, but she sleepeth." She's gone to her sleep, and not to her death, for she died many years ago as a little girl, And now she lives in Christ, and only asleep to us; but awake with Christ.
God expressing in her very death, is God expressing to us, that He's God, and He will give those the desires of his heart--their heart, that'll walk upright before Him. Seeing this, that He is God and we must all come to this place, then let us look at His tokens of expressions. His love, His church, His people, and everything that it is, is all God's expressions to us. Then I think we all at--should bow our heads in humility and thank God for this life, that through Christ, has conquered even death itself.
And then the words of Jesus when He went to Jairus' daughter, "She is not dead, but she sleepeth." She's gone to her sleep, and not to her death, for she died many years ago as a little girl, And now she lives in Christ, and only asleep to us; but awake with Christ.
E-25 La fel de sigur cum soarele vine un pic mai aproape de pământ, ca să aducă o rază mai călduroasă, voi nu aţi putea ascunde acea viaţă niciunde. Aţi putea să o acoperiţi cu o piatră. Aţi observat vreodată când puneţi betonul vostru în timpul iernii, unde este iarba mai groasă în primăvară? Chiar în jurul marginii betonului. De ce este aceasta? Este acea viaţă care este sub piatră. Când soarele începe să scalde pământul, voi nu puteţi ţine viaţa. Îşi va găsi calea afară de sub beton şi îşi va vârî capul sus, pentru a-l lăuda pe Dumnezeu, pentru că soarele este învierea. S-u-n [soarele – Trans.] este învierea întregii vieţi botanice. Nu o puteţi ascunde atâta timp cât soarele străluceşte.
26 S-o-n [fiul – Trans.] pare a fi, de multe ori, departe. Dar când El începe să strălucească, "Soarele neprihănirii va răsări cu vindecare în aripile Lui." Şi fiecare viaţă, nu contează unde este îngropată, cât de adânc, cât de departe în ape, sau în nisipuri, în stânci, se va ridica spre slava lui Dumnzeu.
26 S-o-n [fiul – Trans.] pare a fi, de multe ori, departe. Dar când El începe să strălucească, "Soarele neprihănirii va răsări cu vindecare în aripile Lui." Şi fiecare viaţă, nu contează unde este îngropată, cât de adânc, cât de departe în ape, sau în nisipuri, în stânci, se va ridica spre slava lui Dumnzeu.
E-25 Let us bow our heads then and give thanks for this gallant life.
Heavenly Father, of course You know our hearts. Of course You know the thoughts in our mind. And you know all about us. We're the creation of Your hand. And You know we're sorry to see Sister Bell be taken from us. God, we are bowing our heads and hearts in gratefulness that her request was granted, and that Your desire for her was fulfilled, that even here at the end of the road when her obituary is written in the life of everybody she come in contact with, that she was Your servant. Long may her influence live in the hearts of all who knew her. God, we pray that You'll rest her gallant soul in that land that she loved, and talked about, and sang of all these years.
Heavenly Father, of course You know our hearts. Of course You know the thoughts in our mind. And you know all about us. We're the creation of Your hand. And You know we're sorry to see Sister Bell be taken from us. God, we are bowing our heads and hearts in gratefulness that her request was granted, and that Your desire for her was fulfilled, that even here at the end of the road when her obituary is written in the life of everybody she come in contact with, that she was Your servant. Long may her influence live in the hearts of all who knew her. God, we pray that You'll rest her gallant soul in that land that she loved, and talked about, and sang of all these years.
E-27 Pentru că, Dumnezeu se exprimă către noi, arătându-ne chiar ceea ce face El. Scopul Lui este să ne arate, prin flori, prin soare, prin pomi, prin toată viaţa, că El este învierea şi Viaţa. Dumnezeu învie Viaţa Lui când serveşte scopului Său.
E-26 I pray for Jimmy this afternoon, Lord, when I see him setting there. And he's expressing his thoughts as the crystally tears rolls down his cheeks. He's thinking of a loyal wife. And of these children who, the tears running down their cheeks, they are thinking of a lovely mother. And we pray, God, that You'll bless them. Comfort their hearts. Reach out that hand that's beyond the reach of anything else that can go to the human heart, and give to them this great satisfaction, that someday we'll meet again, and we'll never have another funeral service there.
E-28 Şi dacă floarea îşi serveşte scopul, şi Dumnezeu are o înviere pentru floare, cu cât mai mult pentru sora noastră care serveşte scopului ei în viaţă. Dumnezeu are o înviere pentru aceia care servesc scopul lor. Noi putem afla scopul nostru şi apoi să- 1 servim.
E-27 Bless her loved ones, her brothers, her sisters, her grandchildren, and her neighbors, and these churches, Lord. We know how they loved her. As she walked among us, they--she's walked among them. And together with them, Lord, we--we share this great mutual feeling that we loved her. And we're here expressing our--our--our gratitude to You for her life. Mold us, Lord, and make us, that we too, when we come to the end of the road may be ready to meet You. Forgive our many sins, O eternal God. Have mercy upon us, Lord, for we are weak and weary.
E-29 Aceste floricele, s-ar putea să întrebaţi despre ele. Ele sunt aici, în această după amiază, pentru a servi un scop. Asta-i de ce aceste flori, pentru ce le are Dumnezeu, pentru a servi un scop. Ar putea continua la nesfârşit.
E-28 And I pray that You'll give us comfort this afternoon. May we find it in these words that's been expressed from Your Word through the different ministers, and those who are ordained to bring such, and to the neighbors and friends. May we find in there with the testimony of--of the flowers, and the trees, and the sunshine, and the leaves; and--and above all with the Presence of the Holy Spirit, which witnesses the resurrection of Christ, "I will not leave you comfortless. I'll pray the Father, and He will give you another Comforter, and He will abide forever." Oh, how we love Him, Lord, and how we appreciate You sending Him to us to give us this blessed assurance in the hours and time of trouble.
E-30 Dacă observaţi, aceste flori nu sunt toate de aceeaşi culoare de flori. Ele diferă în culori, arătând că Dumnezeu este un Dumnezeu al varietăţii. Lui îi plac diferite culori. Amestecându¬le împreună face buchetul care îi place Lui. Dumnezeu, un Dumnezeu al varietăţii. El are florile Lui albe. El are florile Lui roşii. Şi ale Lui, toate culorile de flori, şi punându-le împreună servesc scopului Său.
E-29 Now, give us strength for the further coming of the service. I want to ask a special, Lord, just now for these boys setting here in the uniforms. Blessed be those boys, as they'll have to return back into their ranks. But I pray, Lord, that on that day... We appreciate these uniforms they wear now, but may mother's prayer be answered. May they be dressed in the holiness and righteousness of Jesus Christ at that day. The girls, and all together, Lord, that's what we want to be, the Christian soldiers, real strong faith. Guide us and direct us until that day, Lord, when we meet again. We thank You for her life now, and pray that You'll be with all of us until we all meet at Thy feet. In Jesus' Name we ask it. Amen.
E-31 El are munţi mari, şi dealuri mici, şi câmpie. El are deşerturi. El are mare. El are stejarul, palmierul. Totul se îmbină împreună în locul lor, unde, Dumnezeu, Dumnezeul întregii naturi poate locui şi se poate bucura de fiinţa Sa, ca trăind în creaturile Sale în timp, care servesc scopului Său.
E-32 Dacă El este preocupat suficient să învie aceea, şi a făcut o cale de scăpare pentru aceea, pentru a servi în viitor din nou, cu cât mai mult s-a preocupat El pentru poporul Său, indiferent de cine suntem, ce rasă, culoare, crez, sau orice altceva, care poate locui împreună în unitatea Prezenţei lui Dumnezeu şi binecuvântarea Lui. Va fi o înviere, într-o zi, la fel de sigur cum există o înviere pentru floare. Noi toţi vedem asta. Noi toţi credem asta. Noi toţi ştim că aceste lucruri sunt toate exprimări. Ele dau mărturie, spunându-ne, făcând, de cunoscut un sentiment ce Dumnezeu vrea ca noi să ştim.
E-33 Oamenii care au trimis aceste flori, prietenii surorii noastre care au trimis aceste flori, ei de asemenea fac de cunoscut familiei, exprimându-le acel simţ al lor de compasiune a unei prietene, a unei surori, sau-sau cineva drag. Ei încearcă să exprime. Ele sunt exprimări, făcând de cunoscut, declarând ceva.
E-34 Toate aceste lucruri despre care am putea vorbi, ore în şir, exprimările lui Dumnezeu către rasa umană, toate acestea au rolul lor, şi acestea îl joacă bine. Fiecare floare, fiecare pom, fiecare răsărit de soare, fiecare apus de soare, totul îşi joacă rolul bine. Dar toate acele exprimări ale lui Dumnezeu, ne fac de cunoscut, şi ne dau un exemplu, că El urma să facă o exprimare măreaţă într-o zi, o exprimare Eternă.
E-35 Apoi El ne-a trimis imaginea Sa exprimată, în forma Fiului Său. Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, în imaginea exprimată de Sine, pentru a declara rasei umane ce gândea El despre noi. El şi¬a schimbat forma Lui. El a devenit om. El a devenit unul din noi.
E-36 Din Dumnezeu, Tatăl Etern, de la marele Creator Care, înainte să fi existat o lume, a umplut tot spaţiul, timpul. Nu exista nici măcar un-un metru sau metru de lumină, nici nu exista vreun atom sau o moleculă, El era totuşi Dumnezeu. Şi El va fi întotdeauna Dumnezeu. Dar marele Acela Care... Dacă aţi putea privi în sus în timpul nopţii şi să vedeţi stelele în sistemul solar. Cu câţiva ani în urmă, am avut privilegiul să privesc prin acest mare telescop, şi unde ei pretind că a-i putea vedea spaţiul de o sută douăzeci de milioane de ani lumină, metri de lumină. Şi dincolo de aceea sunt încă luni şi stele şi lumi, pe care El le controlează.
E-37 Şi atunci El a fost atât de suficient de procupat să facă o exprimare către noi, ştiind că El este atât de măreţ. Totuşi, El a coborât în forma unei fiinţe umane, pentru a exprima ceea ce era EL A devenit un Om al întristării, obişnuit cu mâhnirea. El a trăit o viaţă de om. Nu a avut un loc să Îşi pună capul. El exprima ceea ce Acesta, ce era Dumnezeu. Ne-a vindecat bolnavii când am fost bolnavi. A înviat morţii, pentru a arăta că El era imaginea exprimată a lui Dumnezeu. El a expus un plan pentru noi toţi, ca unde şi noi să putem privi la aceste mici exprimări şi să-l vedem pe Dumnezeu. Atunci noi am putut privi în sus şi să vedem măreaţa exprimare a lui Dumnezeu, şi să avem asigurarea, atunci, că atunci când vin aceste ceasuri, acesta nu este sfârşi tul.
E-38 Îmi place exprimarea pe care sora noastră, cântând, a spus¬o cu câteva momente în urmă, "Aceasta este sora mea. Nu aş fi putut cânta în acest fel dacă ea nu ar fi ştiut unde se afla ea." Vedeţi?
E-39 Există o cale care noi ştim unde ne ducem, pentru că imaginea exprimată a lui Dumnezeu a aşezat acest plan. Şi, El a spus, oricine acceptă acest plan va avea Viaţă Eternă. Ioan 5:24 a spus, "Cel ce aude Cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă veşnică, şi nu va veni la Judecată; ci a trecut de la moarte la Viaţă."
E-40 Cea mai mare exprimare dintre toate a fost Isus Cristos, Care a făcut o cale pentru noi. El a îndeplinit şi a adeverit toate exprimările pe care aceste flori, şi viaţa botanică, şi aşa mai departe, şi soarele, şi sistemul solar, au mărturisit înainte de Venirea Lui, că va veni Un Neprihănit care ne va face să credem Aceasta cu fermitate, pentru că El va fi imaginea exprimată a lui Dumnezeu. Şi când a venit El, şi a făcut ceea ce El a făcut, El a dovedit că aceste exprimări au fost adevărate. El le-a dat adeverire. Pentru că, aşa cum o floare învie din nou, pomul învie din nou, soarele răsare din nou, la fel Creştinul va învia din nou. Acesta trebuie. Pentru că, Dumnezeu, în imaginea exprimată a unei fiinţe umane, sau o fiinţă umană în imaginea exprimată a lui Dumnezeu, a dovedit lucrul acesta prin învierea Lui.
E-41 Atunci, acolo, când profetul a văzut aceste lucruri să aibă loc; Iov, când a văzut el toată viaţa botanică, şi aşa mai departe. Atunci, noi care suntem familiarizaţi cu Biblia cunoaştem lucrul acesta. Aşezat pe această grămadă de cenuşă, în suferinţă, necazul l-a lovit. Membri bisericii lui i-au spus că el era... că a păcătuit în ascuns.
E-42 De multe ori a fost spus, că, "O persoană moare prematur, sau ceva, că poate fi vreun păcat pe care ei l-au făcut. Au făcut ceva greşit." Nu... Acela nu este cazul la un Creştin.
E-43 Când el a văzut această măreaţă, exprimare finală, Dumnezeu făcând cunoscut planul Său prin Isus Cristos, a strigat cu un glas. Când fulgerele au fulgerat şi tunetele au bubuit, a spus, "Ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte, şi în zilele de pe urmă El va sta pe pământ. Şi chiar dacă viermii pielii mi-au nimicit trupul, totuşi în carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu, pe Care eu însuşi îl voi vedea." El a văzut acea exprimare finală, cu multe sute de ani înainte. Dar, fiind un profet, în vedenie a văzut venirea măreţei exprimări a lui Dumnezeu.
E-44 El a putut privi în jos şi să vadă învierea seminţelor. A putut vedea învierea pomilor. Şi învierea soarelui, după ce acesta a servit timpul său, şi a răsărit din nou; a servit pentru o zi, a răsărit pentru o altă zi. Flori pentru o slujbă de înmormântare, mor, şi reînvie pentru o altă slujbă de înmormântare. Toate lucrurile slujesc scopului lor. Apoi el a văzut, în depărtare, Venirea Celui Neprihănit, şi a strigat, "Eu ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte."
E-45 "Trupul mi se va odihni în nădejde," a spus David, "pentru că El nu va îngădui ca Cel Sfânt al Lui să vadă putrezirea; nici nu-i va lăsa El sufletul Lui în locuinţa morţilor." El a văzut acea zi, acea exprimare perfectă a lui Dumnezeu, ce urma El să facă; să facă de cunoscut, la om, că moartea nu este capătul drumului.
E-46 Acesta nu este sfârşitul. Acesta este începutul. Este sfârşitul întristării. Este sfârşitul timpului de decizie. Dar este începutul timpului de bucurie şi răsplată. Nu este sfârşitul la tot. Este doar sfârşitul al-al lucrurilor muritoare, pentru a începe lucrul nemuritor. Ea s-a dus la odihna ei. Dumnezeu să-i odihnească sufletul.
E-48 Acum să venim la această concluzie. Ne-am adunat aici astăzi, pentru a-a exprima, sau să facem de cunoscut sentimentul nostru despre o vecină, despre o soră, despre o soţie, despre o mamă. De aceea ne-am adunat în această după-amiază; pentru a face de cunoscut, pentru a exprima sentimentul nostru, pierderea noastră. De aceea ne aflăm aici, pentru a face lucrul acesta. Tatăl este pentru a exprima pierderea soţiei, copiii, mama; vecina, sau sora.
E-49 Noi slujitorii. Aşa cum i-am auzit, în jos prin clădire, dând acele minunate, glorioase, comentarii de mângâiere, clare, ceea ce a însemnat sora pentru ei, şi în adunarea lor. Noi slujitorii venim, în această după-amiază. Desigur, în inimile noastre, ne simţim trişti, de asemenea. Dar noi am venit pentru a face de cunoscut o exprimare a lui Dumnezeu, de asemenea. Adevărul Lui cu privire la toată această treabă. Am venit să exprimăm ce spune Dumnezeu despre lucrul acesta, pentru a mângâia inimile oamenilor; pentru a le face de cunoscut, pe cât de puternic poate fi şocul, totuşi este în providenţa Dumnezeului Atotputernic să o facă în acest fel, şi este planul Lui. Şi acesta nu este sfârşitul. Acesta este începutul unei vieţi noi.
E-50 Atunci noi cei pe care Dumnezeu ne învaţă în Cuvântul Său, despre aceste lucruri, venim să facem exprimarea noastră. Şi ce fericit sunt pentru aceasta în această după-amiază, că noi toţi putem exprima acelaşi lucru înspre Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că ea L-a împlinit.
E-51 Sora Bell, aşa cum o cunoşteam noi aici la tabernacol, o minunată, sfinţită, femeie Creştină, ea a făcut exprimările ei, de asemenea. Ea a făcut de cunoscut sentimentul ei despre Dumnezeu. După cum am auzit citirea necrologului, mai devreme, chiar înainte ca Fratele Jim să se căsătorească cu ea, eu presupun, jos în Tennessee, ea şi-a făcut decizia ei. A făcut exprimarea ei. Astfel, sunt mărturiile. Şi din câte ştiu eu, din acea zi, nu a încetat niciodată să facă acea exprimare. Poate, astăzi, cum pe coridoarele Cerului, pe undeva acolo în tărâmurile Eterne ale Slavei, mergând pe străzile lui Dumnezeu, încă o exprimă. Dincolo de aceste umbre ale tărâmului muritor, ea încă o exprimă.
E-52 Sora Bell, aşa cum o cunoaştem noi, nu i-a fost ruşine de mărturia ei. Nu a existat nici o dată vreo înroşire pentru mărturia ei. Nici o dată nu a fost şovăitoare în a spune ceva. Ea a exprimat¬o, şi ei nu i-a fost ruşine. Cum am văzut-o eu stând în spate acolo cu mâinile ei în aer, şi lacrimile curgând pe obrajii ei. Văzând-o stând aici la acest amvon, şi cântând cântări care să facă ca toată adunarea să intre într-o strigare, despre o Ţară, care este departe dincolo de aici. Ei nu i-a fost ruşine. Ea a făcut exprimarea ei pretutindeni. Fiecare vecin, fiecare biserică, peste tot unde a fost afiliată, ea s-a făcut cunoscută, a exprimat ceea ce a gândit despre Dumnezeu. A fost viaţa ei, tot ceea ce a putut fi, a exprimat ceea ce era ea în Cristos Isus, o făptură născută din nou.
E-53 Ea a fost o prietenă minunată pentru draga mea mamă bătrână care-care a urcat pe aceleaşi trepte, cu câteva săptămâni în urmă. Astăzi ele sunt împreună.
E-54 Ce lucru minunat este, să vedem exprimările, cum face Dumnezeu. Scrisorile ei; Sora Bell. De fiecare dată când veneam acasă, Billy, fiul meu, îmi aducea o grămadă de scrisori, apeluri telefonice, în mod constant, de la Sora Bell. "Roagă-te pentru acesta. Roagă-te pentru acela." Că, ce făcea aceasta? Pentru mine, aceea era exprimarea ei, ea făcea de cunoscut ce era în interiorul ei; o povară pentru semenul ei, o povară pentru copiii ei, o povară pentru toţi care erau în jur, şi fiecare persoană bolnavă.
E-55 Sora Bell a trăit aproape prin harul lui Dumnezeu, ultimii câţiva ani. A fost o credincioasă loială în puterea lui Dumnezeu de vindecare. Şi aşa s-a întâmplat seara trecută... eu niciodată în viaţa mea nu m-am rugat pentru ea, şi m-am rugat cu acea dragă bătrână sfântă, până când, fără ca Dumnezeu s-o vindece.
E-56 Şi seara trecută, când am fost sunat, doar ce m-am întors din Arizona, cam pe la miezul nopţii. L-au chemat pe fiul meu şi au spus, ,,Sora Shepherd, o prietenă a Surorii Bell, vrea ca tu să te rogi pentru ea. Ea este în spital." Am înţeles a fi Sora Shepherd; ceva doamnă, poate în clădire acum, cu numele de Shepherd, pe care ea o cunoştea. Am crezut că ea era în spital.
E-57 Următoarea dimineaţă au sunat înapoi, cam pe la unsprezece şi ceva, şi au spus, "Nu este Sora Shepherd. Este Sora Bell, însăşi, este în spital." Şi a vedea aceea, chibzuinţa şi planul înţelept al lui Dumnezeu. Înainte ca el să fi putut ajunge acolo, Sora Bell deja a urcat pe Scările de aur. Înainte ca eu să pot ajunge acolo, Dumnezeu a smuls trandafirul Lui de culoare, pentru a face buchetul Său pentru Mileniu. Înainte ca eu să fi putut ajunge acolo, ea era dusă să-l întâlnească pe Dumnezeu. Exprimarea lui Dumnezeu a dragostei Sale!
E-58 Toţi aceşti ani de căsnicie fericită a fost o exprimare a loialităţii ei ca soţie, pentru a face un cămin pentru soţul ei şi copiii ei. Aceea s-a exprimat prin vremurile grele, când micuţii în jurul mesei, şi mersul greu. Şi, o mamă, este nevoie de o mamă pentru a şti cum să pună lucrurile împreună, ca să facă aceasta să ţină-ţină, când guri înfometate sunt în jurul mesei. Dar, a stat alături de soţul ei, loială, a stat alături de copiii ei, aceasta a fost o exprimare a loialităţii autentice. Aceea este înaintea voastră la toţi. Nu era nevoie să spun eu lucrul acesta. Voi ştiţi aceea a fi adevărul. Vedeţi? Da, domnule.
E-59 Şi cererea ei nelipsită pentru copiii ei! Nu cred că am întâlnit-o vreodată, sau lăsat-o, fără ca ea să facă o cerere pentru acei copii. Aceea a arătat o adevărată maternitate, ştiind că viaţa este doar un vis sau un loc de pregătire pentru copiii ei. Ea a vrut să-i întâlnească într-o Ţară dincolo de aici, unde acolo nu vor mai exista timpuri grele. Ea în mod constant îmi spunea... Ea mă chema Fratele Billy. Ea spunea, "Frate Billy, roagă-te pentru copiii mei, ca nici unul din ei să nu fie pierdut." Dacă aceea nu exprimă maternitate adevărată; o mamă care este interesată de copiii ei, interesată de vecinii ei, soţul ei, cei dragi ai ei! Este Dumnezeu în femeie, exprimând lucruri Eterne.
E-61 Văd o spiţă ieşită din acea roată, în această după-amiază. Îmi amintesc când prima spiţă a fost luată din familia mea. Una câte una, ele vor cădea. Nu v-a dura prea mult. Ascultaţi. Acea roată poate fi adunată la loc din nou, în altă Ţară unde nu există roţi rupte, unde marea economie a lui Dumnezeu poate fi realizată şi poate dura de-a lungul epocilor. Fie ca să fie aşa, familie. Voi aţi avut-o întotdeauna pe mama; acum fiţi cu ea pentru totdeauna. Aşa este.
E-62 Un alt lucru care a exprimat dragostea lui Dumnezeu. După cum înţeleg, că, cerinţa ei era ca ea să nu fie niciodată bătrână şi să lâncezească înainte, să trebuiască să lâncezească şi să fie cărată în jur la bătrâneţe, şi infirmă şi-şi bolnăvicioasă, şi să moară încet. Dumnezeu a acordat această cerere. Aşa este. Păi, doar acum două Duminici, ea stătea aici pe o bancă de biserică, cântând glorioasa Evanghelie a lui Cristos.
E-63 Ce este aceasta? Ce înseamnă aceasta despre o mamă, părea ca şi cum, prematur, cam de şaizeci şi cinci de ani, să se ducă? Ce înseamnă lucrul acesta? Este Dumnezeu exprimându-Se, că, "El nu-i va lipsi de nici un lucru bun pe cei care vor umbla drept înaintea Lui." Dumnezeu, exprimând chiar în moartea ei, este Dumnezeu exprimându-se nouă, că El este Dumnezeu, şi El va da acelora dorinţa inimii Lui, inimii lor, care vor umbla drept înaintea Lui.
E-64 Văzând aceasta, că El este Dumnezeu, şi noi toţi trebuie să ajungem la acest loc, atunci să privim la semnele Lui de exprimare. Dragostea Lui, Biserica Lui, poporul Lui, şi tot ceea ce este, sunt toate exprimările lui Dumnezeu către noi. Atunci eu cred că noi toţi ar trebui să ne aplecăm capetele în smerenie şi să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru această viaţă care, prin Cristos, a biruit chiar moartea însăşi.
E-65 Şi apoi Cuvintele lui Isus când El s-a dus la fiica lui Iair, „Ea nu este moartă, ci doarme." Ea s-a dus la somnul ei, şi nu la moartea ei. Căci ea a murit cu mulţi ani în urmă, când era o fetiţă, şi acum trăieşte în Cristos; şi doar adormită, pentru noi, dar trează cu Cristos.
E-67 Tată Ceresc, desigur Tu cunoşti inimile noastre, desigur Tu cunoşti gândurile din mintea noastră. Tu cunoşti totul despre noi. Noi suntem Creaţia mâinii Tale. Tu şti că nouă ne pare rău să o vedem pe Sora Bell luată dintre noi. Dar, Dumnezeule, noi ne aplecăm capetele şi inimile noastre, ca recunoştinţă că cererea ei a fost acordată, şi că dorinţa Ta pentru ea a fost împlinită. Căci, chiar aici la capătul drumului, când necrologul ei este scris în vieţile tuturora cu care ea a intrat în contact, că ea a fost slujitoarea Ta. Fie ca influenţa ei să trăiască îndelung în inimile tuturor acelor care o cunosc. Dumnezeule, ne rugăm ca Tu să odihneşti sufletul ei galant în acea Ţară pe care ea a iubit-o, şi despre care a vorbit şi cântat, toţi aceşti ani.
E-68 Mă rog pentru Jimmy, în această după-amiază, Doamne. Când îl văd şezând acolo, şi el îşi exprimă gândurile în timp ce lacrimile cristaline curg pe obrajii lui. El se gândeşte la o soţie loială. Şi la aceşti copii care, lacrimile curg pe obrajii lor, ei se gândesc la o mamă iubitoare. Şi noi ne rugăm, Dumnezeule, ca Tu să-i binecuvântezi. Mângâie inimile lor. Întinde acea Mână, care mai presus de atingerea oricărui alt lucru, care poate ajunge la inima omului, şi dă-le această mare satisfacţie, că într-o zi ne vom întâlni din nou, şi niciodată nu vom avea o altă slujbă de înmormântare Acolo.
E-70 Şi aceste biserici, Doamne, noi ştim cum au iubit-o ei. Aşa cum ea a umblat în mijlocul nostru, ei, ea a umblat în mijlocul lor. Şi împreună, cu ei, Doamne, noi-noi împărtăşim acest mare sentiment reciproc, că noi am iubit-o. Şi ne aflăm aici exprimând a noastră-a noastră-a noastră recunoştinţă către Tine, pentru viaţa ei.
E-71 Modelează-ne, Doamne, şi fă-ne, ca noi, de asemenea, când noi ajungem la capătul drumului, fie să fim gata să Te întâlnim. Iartă-ne păcatele noastre multe, O Dumnezeule Etern. Ai milă de noi, Doamne, căci noi suntem slabi şi osteniţi.
E-72 Şi mă rog ca Tu să ne dai mângâiere, în această după¬amiază. Fie să găsim în aceste cuvinte care au fost exprimate din Cuvântul Tău, prin diferiţii slujitori, şi cei care sunt ordinaţi să aducă aşa ceva, şi prin vecini şi prieteni. Fie să aflăm acolo, cu mărturia de-de flori, şi a pomilor, şi strălucirii soarelui, frunzele, şi-şi mai presus de toate, cu Prezenţa Duhului Sfânt, care mărturiseşte învierea lui Cristos. "Eu nu vă voi lăsa orfani. Îl voi ruga pe Tatăl, şi el vă va da un alt Mângâietor, şi El va rămâne cu voi în veci." Oh, cât Îl iubim, Doamne! Şi cât apreciem că Tu ni L-ai trimis, pentru a ne da această asigurare binecuvântată în ceasurile şi vremea de necaz.
Acum dă-ne tărie pentru serviciul ce urmează.
Acum dă-ne tărie pentru serviciul ce urmează.
E-73 Vreau să cer ceva special, Doamne, chiar acum pentru aceşti băieţi care şed aici în uniformă. Binecuvântaţi să fie acei băieţi, aşa cum va trebui ca ei să se întoarcă înapoi în rândurile lor. Dar mă rog, Doamne, că în acea zi... Noi apreciem aceste uniforme pe care ei le poartă acum. Dar fie ca rugăciunea mamei să fie împlinită: fie ca ei să fie îmbrăcaţi în sfinţenia şi neprihănirea lui Isus Cristos, în acea zi. Fetele, şi toţi împreună, Doamne, asta¬i ce vrem să fim, soldaţi Creştini, credinţă puternică adevărată. Călăuzeşte-ne şi îndrumează-ne până în acea zi, Doamne, când ne întâlnim din nou.
