E-1 Mulţumesc Frate Ruddell. Sunt aşa fericit să ştiu că am un fiu în Evanghelie. [Un Frate spune ceva – Ed.] Da.
Păi, bine. Aceea este bine. Da, eu cu siguranţă îl apreciez pe Fratele Ruddell. Şi eu-eu cred Pavel o dată a avut un fiu numit Timotei. El l-a chemat pe el fiul lui în Evanghelie.

E-2 Şi dacă eu nu sunt chiar sigur, aceasta Flossy Ford, obişnuia să fie? [Sora Flossy spune, "Da." – Ed.] O, doamne! Flossy, eu... A trecut mult timp. Da, a trecut. Îmi amintesc, când eram un băiat, fratele ei, Lloyd, şi eu obişnuiam să alergăm în jur împreună. Şi ea obişnuia să coacă prăjituri mari, ştiţi voi, şi noi veneam sus acolo şi mâncam până ce eram aproape scârbiţi, de aceasta.

E-3 Îmi amintesc o dată ei m-au invitat să vin sus, Lloyd m-a invitat. Şi noi... Flossy a copt. Ea era doar un copil atunci. Ea a copt un tort mare, şi-şi noi doar am mâncat până nu am mai putut mânca. M-am gândit, "Acum, am să mă duc să stau toată noaptea cu Lloyd." Cumva a ajuns să se facă întuneric, ştiţi voi, şi eu-eu am realizat că eu trebuie să merg acasă. Şi astfel eu-eu am ieşit şi am alergat pe drum, şi speriat ca de moarte, încercând să merg acasă.

E-4 Şi eu-eu mi-l amintesc pe tatăl ei. Mama ta este încă în viaţă, eu presupun. Păi, aceea este bine. Şi a curs multă apă pe acel râu în jos de la acele zile. Da. Aici suntem noi acum, amândoi oameni la vârsta mijlocie, bunici. Ei bine, dar, acolo este o Ţară unde noi nu vom îmbătrâni niciodată. Vedeţi? Sunt aşa de bucuros să ştiu, Flossy, că tu eşti în căutarea acelei Ţări, şi ai asigurarea că tu vei găsi Aceasta.

E-5 Şi Jim, cum este Jim? Este el... Da, îmi amintesc aceea. Jim, acela este soţul ei. Şi îmi amintesc bine de el. Şi ştiam câţiva dintre copii. Noi cumva, la acel timp, eu am intrat în lucrare, când ei erau căsătoriţi, şi copiii lor creşteau. Şi noi cumva ne-am îndepărtat, ştiţi voi, unul de celălalt.

E-6 Îl văd pe Fratele Lloyd din când în când, strig la el în jos, pe stradă. Ei mi-au gătit de multe ori o masă. Şi eu am... ca adevărat frate şi soră.

E-7 Acum, eu sunt atât de bucuros să văd că prima presare a Fratelui Ruddell a fost aici în acest loc; să converteze, la începuturi, convertind o tavernă în casa Domnului. Aceea este foarte bine.

E-8 Şi, desigur, voi ştiţi, dacă uneori dacă tu poţi prevedea ceva, voi ştiţi, şi-şi atunci aceea o face mai bine. Deci, noi am putut prevedea că acolo era ceva în acest băiat. Şi el a fost timid. Tatăl lui şi eu, acolo, obişnuiam să lucrăm împreună cu ani în urmă. Şi eu am ştiut pe tatăl său că era unul capabil şi cu rezultat, aşa că de ce nu ar fi fost aceea în băiat? Eu ştiu că el avea o mamă dragă. Deci, el a fost crescut bine, astfel el trebuia să fie cu ceva bun în spatele lui, voi înţelegeţi. Şi acea dorinţă în inima lui, să îl slujească pe Domnul! Când adâncul cheamă după Adânc, acolo trebuie să fie un Adânc să răspundă la acea chemare. Şi sunt aşa bucuros să îl văd pe Fratele Ruddell că merge înainte.

E-9 Acest grup minunat de oameni aici sus. Şi este un mare privilegiu pentru mine, în această seară, să vin aici sus, şi să vorbesc la acest grup de sfinţi ce poposesc aici. Noi nu suntem... Acesta nu este locul nostru statornic, voi ştiţi. Noi suntem pelerini. Noi suntem. Noi nu suntem acasă.

E-10 Îmi amintesc, Sora Ruddell, cum tu ai venit cu el şi ai şezut acolo. Şi el îşi ţinea capul aplecat. Şi tu aveai multă încredere. Ei cu siguranţă o aveau. Ea a crezut că el va-el va predica Evanghelia. Şi astfel cu o soţie bună ca aceea, şi un tată şi o mamă, şi toţi rugându-se pentru el, ceva a trebuit să se întâmple, Frate Ruddell. Astfel aici este aceasta. Şi mă rog, Frate Ruddell, că aceasta va fi doar un-un loc de stat pentru tine, de unde să te avânţi către cea mai mare înălţime, pentru gloria Evangheliei.

E-11 Eu ştiu că Fratele şi Sora Ruddell, Max acolo, s-ar simţi cu adevărat fericiţi cu privire la aceasta, în această seară. Cum mi-ar place să-l văd pe Billy Paul să stea în amvon. Şi eu sper să trăiesc ca într-o zi să îl văd pe Joseph stând la amvon. Şi aceea este tare bine.

E-12 Astfel, truda şi necazurile noastre pe care le avem, crescând copiii tineri prin vârsta adolescenţei şi lucruri, aceea ne face să ne simţim bine atunci. Te uiţi în spate şi vezi încărunţirea în părul tatălui tău, şi lucruri. Aminteşte-ţi, ceva din ale tale-ceva din faptele tale greşite l-a pus acolo. Şi aceea-aceea este adevărat.

E-13 Bine, este bine să fiu aici. Şi eu sunt doar puţin răguşit. Eu am predicat. Eu şi cu Fratele Gene Goad am fost într-o mică călătorie, ieri, şi am mers jos. Şi peştii muşcau. Şi-şi astfel noi am avut un timp bun, am venit înăuntru târziu. Şi noi cumva am ajuns afară pe apă, şi un pic de răceală, dar am încrederea că veţi suporta cu mine.

E-14 Acum, ne pregătim să pornim într-o campanie de vară, o campanie cam de nouăzeci de zile. Mă aştept să fiu înapoi din nou pe la sfârşitul lui August, începutul lunii Septembrie. Şi ne ducem acolo acum. Această-această săptămână, eu încep în Green Bay, Michigan, vin înapoi în Chicago pentru duminică după-amiază, la liceu, la o convenţie. Eu voi vorbi la prima convenţie a Oamenilor De Afaceri Creştini în Green Bay, Wisconsin. Şi apoi, de acolo, către Chicago. Şi atunci luni, eu sunt în Chicago, la o-o întrunire convenţională, un miting misionar pentru Fratele Joseph Boze. Şi apoi mă întorc acasă, ca să merg până în sud, Southern Pines, North Carolina, şi jos în South Carolina, apoi dincolo la Cow Palace la South Gate, Los Angeles. Au vreo patruzeci şi ceva de biserici Unitariene care sponsorizează acele întruniri. Prima dată când Unitarienii sponsorizează vreodată întrunirea mea.

E-15 Apoi, de la înainte-înainte în sus, California prin Oregon, înainte în Canada. Şi de acolo, în Anchorage, Alaska. Şi atunci înapoi din nou în această toamnă, unde Fratele Joseph Boze merge în Kenya, Tanganyika, Urban, în Africa, Africa de Sud, să stabilească întruniri pentru mai târziu în toamnă.

E-16 Acum, să spun că am o călăuzire să merg la oricare din aceste locuri, eu nu am. Dar eu simt că ar trebui să fie semănată Sămânţa pe undeva, făcând orice pot eu să fac pentru Împărăţie.

E-17 Şi acum să ne aplecăm capetele doar din nou pentru un alt cuvânt de rugăciune. Nu pentru că noi nu ne-am rugat, dar mi-ar place doar să-i cer Domnului să mă ajute aici acum, ca să se îngrijească de câteva Cuvinte pentru voi.

E-18 Tatăl nostru Ceresc, noi acum ne apropiem de tronul Tău de har, în Numele Domnului Isus, Care ne-a dat permisiunea şi ne-a chemat să venim, şi ne vor fi acordate lucrurile pe care le cerem, aşa cum ne apropiem. Acum, noi nu am cere, deloc, să stăm la judecata Ta. Dar noi vrem să stăm la Scaunul Milei, astfel încât noi să putem obţine milă, mărturisind că noi suntem greşiţi. Şi nu este nimic sănătos în noi. Dar noi ne prezentăm pe noi înşine, Doamne. Nu putem oferi nimic, doar rugăciunea Domnului nostru Isus, şi invitaţia, căci El a spus aceasta: "Cel ce ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are Viaţă veşnică, şi nu va veni la Judecată, ci a trecut din moarte la Viaţă." Noi credem aceea. El ne-a spus să venim, să cerem orice în Numele Lui, aceasta va fi acordat. Noi credem aceea.

E-19 Pe baza credinţei noastre, noi venim, cerând ca Tu să binecuvântezi această biserică, şi pe fratele nostru graţios, Fratele Ruddell, şi familia lui, şi toate familiile care sunt reprezentate aici.

E-20 Aşa cum am privit acolo şi o văd pe D-na Morris aici, în această seară, şi să mă gândesc la zilele ce au trecut. Şi, Dumnezeule, aşa cum i-am spus ei, multă apă a curs pe râu în jos, şi multe primejdii, trudiri, şi capcane. Tu ne-ai purtat deja prin ele, Doamne, şi încrederea noastră este în Tine, că noi mergem până la capătul drumului, în Tine.

E-21 Binecuvântează acest loc. Pune Numele Tău înăuntru aici, Doamne, şi dă-le lor tot ce este cel mai bun care este alocat pentru acest loc. Fie ca răul, aşa cum s-a rugat un frate, în această seară, aici, acest bărbat tânăr, s-a rugat ca Tu să iei la o parte toate obstacolele. Acordă aceasta, Doamne. Răspunde-i rugăciunii lui.

E-22 Vindecă bolnavii care sunt printre noi. Dă mântuire sufletelor care flămânzesc şi însetează după neprihănire. Şi acum, Doamne, sfinţeşte vocea şi-şi strădania robului Tău netrebnic. Şi binecuvântează Cuvântul Tău, şi fie ca Acesta să nu se întoarcă gol. Dar fie, fie ca Acesta să fie aşa, ca Acesta să împlinească scopul pentru care este El. Fie ca Duhul Sfânt să preia lucrurile lui Dumnezeu, în această seară, şi să încurajeze inimile noastre, de la cel mai mare până la cel mai mic. În Numele lui Isus Cristos noi cerem aceasta. Amin.

E-23 Acum, în această dimineaţă, am predicat un timp lung. Şi nu am ştiut că o să predic. A fost doar un fel de lecţie de învăţătură de şcoală Duminicală. Într-o zi, am predat şase ore. Nu va fi atât de rău, în această seară, sunt sigur.

E-24 Dar eu am doar un text mic aici, care mi-ar place să citesc câteva Scripturi, pentru că eu ştiu că Cuvintele Lui nu vor da greş. Ale mele pot. Ale mele pot face aceasta. Şi eu voi încerca să ţin cuvântul meu drept cu al Lui, şi să iau Cuvântul Lui; iau cuvântul meu, să aşez un context în jurul Cuvântului Său, aşa cum noi folosim pentru un text.

E-25 Vreau să citesc în două locuri, în seara aceasta. Vreau să citesc în Cartea Proverbelor, în capitolul al 18-lea, şi versetul 10, pentru un loc. Şi în alt loc, eu vreau să citesc Isaia 32:2. Acum în Proverbe 18:10.
Numele DOMNULUI este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost.

E-26 Şi în Cartea lui Isaia, capitolul 32, primul şi al doilea verset.
Atunci, împăratul va împărăţi cu dreptate, şi voievozii vor cârmui cu nepărtinire.
Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete.

E-27 Şi acum dintr-un text, eu vreau să folosesc acesta ca text, lăsa... Dând Drumul La Presiune. Acela este un text ciudat, "Dând drumul la presiune." Am ales aceasta pentru că, înainte să vin la o adunare, eu încerc întotdeauna să mă rog, şi să încerc să îl caut pe Domnul. Nu ca să stau înaintea unei adunări, mică sau mare, unul până la un milion, ar fi să stau acolo nu să fiu văzut sau să fiu auzit, ci să fac ceva pentru a-l glorifica pe Domnul meu, aşadar, văzând nevoia oamenilor.

E-28 Şi eu nu aş veni aici să fiu auzit, pentru că nu sunt mare lucru de a fi ascultat; voce slabă, nu un om educat. Şi niciodată nu stau cu textul meu; sar peste tot, de la Geneza la Apocalipsa. Şi eu nu sunt-eu nu sunt un-un-un vorbitor expresiv, dar eu îl iubesc pe Domnul. Şi eu-eu nu îl pot iubi pe Cristos până când mai întâi iubesc poporul Lui. Vedeţi? Eu trebuie să iubesc poporul Lui. Astfel dacă eu iubesc poporul Lui, atunci eu îl iubesc pe El.

E-29 Şi atunci vreau să fiu cum El a fost. Eu vreau să-să fac obiectivele mele aceleaşi cu obiectivele care El le-a avut, şi, aceea a fost, întotdeauna să încerc să fac bine, să ajut pe cineva.

E-30 Şi văzând această zi în care noi trăim, şi ştiind că această biserică aici are un păstor bun...

E-31 Acum, eu nu spun aceea ca o măgulire, eu o spun din inimă. Dacă am spus orice diferit, eu aş-eu aş fi un ipocrit. Şi eu-eu cred că această biserică are un păstor care să stea pe Adevăr, indiferent ce a venit sau ce a trecut. Eu cred aceea. Aceea este încredinţarea mea în al meu-fiul meu. Şi eu-eu cred aceea. Şi eu... Şi el este tot atât de neînfricat cât de neînfricat poate fi. Şi voi... eu cred că el este un om onorabil, om sfânt, trimis de Dumnezeu, cu o slujbă pentru această zi din urmă. Şi el propovăduieşte aceeaşi porţiune din Cuvânt pe care eu o propovăduiesc, aceea este din Geneza la Apocalipsa, chiar în felul în care Aceasta este scrisă. Şi mie îmi place aceea. Nici un compromis, doar stă drept cu Cuvântul, şi mie îmi place aceea.

E-32 Dar atunci m-am gândit, cu un om de felul acela, ca eu să păşesc în spatele amvonului lui, încă un bărbat tânăr, ce aş putea spune eu care ar ajuta adunarea lui? Pentru că, de aceea el a vrut ca eu să vin. El este un păstor, şi el îşi păzeşte oile lui. Şi el s-ar gândi că poate acum, să schimbe cumva în jur puţin, el să poate fi ceva care să ajute poporul lui. Şi el este interesat de voi. El este interesat de bunăstarea voastră. Zi şi noapte, el va merge oricând, oriunde, ajută să facă orice poate el. Ei bine, acela este-acela este un slujitor real al lui Dumnezeu.

E-33 Şi cum el a spus, el a spus că m-a împovărat, sau m-a deranjat, sau bătut la cap, sau ceva. El nu face aceea. Aceea mă face să îl iubesc cu atât mai mult, când el continuă să mă solicite, pentru că, aceea, eu iubesc aceea, pentru că el are încredere. Aceasta arată că el nu m-ar fi adus sus înaintea turmei lui dacă el se gândea că eu urma să-i rănesc. Nu. Nici un păstor nu ar face aceea. Pentru că, el se gândeşte că eu voi face ce era drept. Şi acesta este o... el... Acesta este un mare privilegiu ce el îmi acordă când mă solicită să vin. Şi mie îmi plac ale lui-obiectivele lui, aceea este "Perseverează până când se întâmplă." Acela este un-un om de credinţă, şi îmi place aceea.

E-34 Astfel atunci m-am gândit, "Ce să vorbesc eu acestei adunări?" M-am gândit, "Păi, ei sunt probabil pregătiţi bine în toate, fără îndoială." Dar acolo este o presiune peste oameni în ziua de azi. Şi acea presiune nu are limite, sau ceva linii denominaţionale. Aceasta nu are linie de vârstă. Aceasta nu se uită la faţa omului. Aceasta este peste tânăr şi bătrân, bun şi rău. Aceasta este peste fiecare: presiune.

E-35 Noi trăim într-o epocă nevrotică, tensiune nervoasă. Fiecare este în alergare aici, şi mergând acolo, şi mergând nicăieri. Aceasta este doar la acel fel de epocă. Şi eu ştiu că această biserică ar fi plăguită cu aceasta, cum peste tot este plăguită cu aceasta. Tabernacolul este plăguit cu aceasta, peste tot, întreaga lume.

E-36 Este o zi de presiune. Grabă, grabă; grabă, grabă; grăbeşte şi aşteaptă. Conduc nouăzeci de mile pe oră, şi apoi să ajungă acasă pentru cină, şi aşteaptă două ore până este gata. Aşa este. Acesta este-acesta este un timp. Şi în acea grabă şi viteză, te aduce la o tensiune nervoasă. Soţia îţi spune ceva un pic contrar, tu vrei să izbucneşti: temperament. Soţul spune ceva, tu dai din picior şi îi spui să meargă în cameră. Vedeţi? "Ei bine, acum, soţule, eu nu vreau să mă cert cu tine. Ieşi afară acolo."

E-37 "Soţie, oh, eu sunt aşa nervos." Vedeţi? De ce? Ce se întâmplă? Vedeţi?

E-38 Toată aceasta, împreună, toată tensiunea asta acumulată, apoi rezultatul la aceasta este: făcând ceva greşit, şi acţionând nepotrivit. Aceea este corect. Acum, aceea îl va face pe sărac să acţioneze în felul acela. Va face clasa mijlocie să acţioneze în felul acela. Îl va face pe bogat să actioneze în felul acela. Îl va face pe cel greşit să acţioneze în felul acela. Îl va face pe cel destul de bun să acţioneze în felul acela. Şi îl va face pe cel bun să acţioneze în felul acela. Pentru că, aceasta este tensiune, fierbere, acumulată. Trebuie să o sufle afară pe undeva. Vedeţi? Voi să nu, voi explodaţi cazanul.

E-39 Acum, noi aflăm aceea. Aceasta se acumulează aşa cum trece ziua. Tu vorbeşti cu şeful tău, dacă tu lucrezi, "Oh, aşa-şi-aşa!" Şi dacă tu îi vorbeşti copilaşului, "Vino aici!"
"Mama! Eu sunt..." Vedeţi?
Acolo sunteţi voi. Aceasta o acumulează. Oooh! Vai!
Vedeţi? Tu simţi de parcă tu o să ... capul se va desprinde. Eu ştiu. Eu sunt cu aceasta, în fiecare zi, aşa că eu-eu ştiu ce înseamnă aceasta. Aceasta se acumulează. Eu am fost ...
40 M-am gândit la aceasta, seara trecută. Am fost la un anumit spital. Şi păstorul nostru, eu am crezut că el era bolnav, dar el era doar obosit. Aleargă, aleargă, aleargă, aleargă, până doar s-a epuizat. Şi unii dintre ei au zis, au sunat, au sunat la birou acolo jos, au întrebat dacă eu aş face vizitele lui. Păi, eu am fost toată ziua cu acţiuni de afaceri, şi slujitori din diferite locuri. Am spus, "Da." Ei bine, am mers să fac vizitele lui.

E-41 Şi am mers la un anumit spital. Şi ei mi-au dat numele unei femei, şi un-şi un număr la care era ea. Mă duc sus la acest salon. Am mers acolo la doamnă. Şi au-au fost în jur de cinsprezece, douăzeci de minute înainte de timpul de primire pentru vizitatori. Deci am mers acolo şi i-am spus doamnei că eram un slujitor şi doresc să văd o anume, anume femeie. Ea m-a privit în faţă. Şi ea făcea ceva. S-a întors în jur, mai întâi, şi a spus, "Ce vreţi?"
Am spus, "Aş dori să ştiu unde se află în acest salon o anume-anume doamnă."
Ea a spus, "Nu ştiu."
Am spus, "Păi, mi-a fost dat un număr, un anumit loc, şi m-am gândit să întreb întâi."
A spus, "Ei bine, dacă aveţi un număr, mergeţi şi căutaţi-l."
"Vă mulţumesc."
Mă duc jos acolo mă aşez la uşa salonului. Am spus, "Este o doamnă aici, cu numele de Aşa-şi-aşa?"
"Nu."
Ei bine, am mers înapoi şi m-am uitat la biletul meu. Aceea era cum era scris. Astfel mă duc înapoi, şi doamna stătea acolo. Am spus, "Acela era numărul greşit."
"Cum ai spus că era numele ei?" Am spus. A spus, "Ea nu este la acest etaj."
"Vă mulţumesc." Am spus, "Mă voi duce la etajul de sus atunci."
Deci, mă duc sus la următoarea sală. Şi am mers la... Mai întâi, acolo era un doctor stând la birou, şi stând acolo, scărpinându-şi capul. Am spus, "Bună ziua!" El doar a privit în sus, a privit în jos.
Păi, m-am gândit, "Mai bine îl las în pace."
Aşa că m-am dus puţin mai departe pe culoar, şi am găsit o femeie la birou, o asistentă. Am spus, "Scuzaţi-mă."
A spus, "Ce doriţi?"
Si eu am spus, "Este aici sus o doamnă cu numele de aşa-şi-aşa?"
Si ea a spus, "Eu nu ştiu." Şi am spus... Ea a spus...
Am spus, "Eu trebuia să am un-un număr de cameră 321 sau 221." Şi am spus, "Am mers la acea sală, şi acolo nu era nimeni. Şi doamna a spus, 'Aici nu este nimeni numit aşa, deci,' a spus, ,poate era la următorul etaj."'
Şi ea a spus, "Păi, atunci de ce nu mergi la doi... 321 atunci."
Am spus, "Vă mulţumesc."
Mă duc jos la 321, eu... sau doi-douăzeci-... 321. Am spus, "Este aici o doamnă numită Aşa-şi-aşa?"
"Nu."
Acolo era o doamnă culcată acolo, a spus, "Ea era vizavi de salon, vizavi de salon acolo pe-pe cealaltă, treizeci-unu."
Am spus, "Vă mulţumesc, doamnă."
Am păşit dincolo, am spus, "Este doamna Aşa-şi-aşa aici?"
"Nu. Ei au mutat-o afară. Ea se află la parter."
M-am gândit, "Oh, vai!"
Mă duc îna pai la parter din nou. Eu-eu... Şi ea... Ei mi-au dat numărul salonului. Şi am coborât la parter, şi m-am uitat peste tot... Îmi era teamă să mă duc la acel birou din nou. Astfel eu am privit peste tot în sus şi în jos, încercând să găsesc acel număr de salon. Şi eu-eu m-am uitat, şi nu am putut să îl găsesc.
Ei au mici secţii şi lucruri separate în acest spital. Deci iată că vine acest doctor păşind în jos, cu stetoscopul în mâna lui, şi servietă. Şi eu niciodată nu am văzut un bărbat care era de patru picioare înalt şi de patru picioare lat [un metru douăzeci înalt şi un metru douăzeci lat], dar el chiar cam s-a potrivit cu... El umbla pe-acolo. Am spus, "Bună seara, domnule. Îmi puteţi spune unde este salonul cu numărul aşa-şi-aşa?"
El a spus, "Sus pe aici şi afară pe acolo."
Am spus, "Vă mulţumesc pentru informaţia
dumneavoastră." Acela este adevărul. El a spus, "Sus pe aici şi afară pe acolo."
Si am spus, "Vă mulţumesc!" M-am gândit, "Eu încă nu am ajuns nicăieri."
42 M-am uitat în spate şi acolo era un fel de femeie cu arătare amabilă stând la birou din nou. Am păşit acolo către ea, şi am spus, "Bună seara."
Ea a spus, "Cum merg lucrurile?"

E-43 Am spus, "Doamnă, eu sunt total confuz." Şi i-am spus ei povestea mea. Am spus, "Este o doamnă aici pe undeva care merge la operaţie mâine dimineaţă, şi ea este aproape pe moarte. Eu sunt un slujitor, şi păstorul nostru sus acolo nu a putut să-şi facă vizitele, şi ei mi-au dat mie acest număr."
Ea a spus, "Doar o clipă, Frate Branham, eu voi afla." Ea... "Păi, eu mulţumesc-mulţumesc Domnului."
Ea a lăsat jos totul şi a mers pe acolo, şi a...
"Oh," a spus, "da, Frate Branham, ea este în salonul aşa-şi-aşa, în stânga ta, chiar acolo."

E-44 Am spus, "Îţi mulţumesc, foarte mult." M-am întors în jur şi m-am uitat.
45 M-am gândit, "Asta este, a da drumul la aburi." Fiecare... Aceasta doar devine o-o epocă nevrotică. Fiecare este tot încărcat. Nu mai au timp. Şi aceea se acumulează până la un punct că sparge lucrurile. Aceasta determină ca oamenii să aibă resentimente, când ele îi scoate din sărite, şi-şi spui lucruri pe care tu nu intenţionezi să le spui.

E-46 Acum, fiecare este vinovat de aceasta. Eu sunt vinovat. Voi toţi sunteţi vinovaţi. Noi, noi facem lucruri sub presiune pe care noi altfel nu le-am face, deci acolo este o-acolo este o presiune în exces acumulată astăzi. Eu cred... Înainte să merg mai departe, aş putea spune aceasta. Eu cred că este vrăjmaşul care vine jos şi presează. Eu cred că acesta este diavolul.

E-47 Şi noi ştim că Venirea Domnului este la îndemână. Şi Biblia a spus, în zilele din urmă, că, "Diavolul va da târcoale ca un leu răcni tor." Şi dacă el ar putea să vă aibă sub presiune, grăbind, alergând peste ceva, tu vei lua decizii care tu nu le-ai lua dacă te-ai aşeza jos şi le-ai cugeta.

E-48 Cam cu trei ani în urmă, am fost într-o excursie de vânătoare, şi am avut un Indian ca ghid. Şi eu-eu vânez foarte rapid. Aceasta este, doar aşa sunt eu, voi vedeţi, unul din acei acumulatori de presiune.

E-49 Astfel, eu-eu vânam cu Indianul, şi am sărit de pe cal. Şi acolo era ceva elan sus pe munte, şi am pornit în jurul curburii. Bătrânul Indian era cu vreo zece ani mai în vârsta de cât mine. El doar gâfâia, venind în urma mea. Am spus "Haide, şefule. Haide!"
A spus, "Prea repede! Prea repede!"
M-am gândit, "Oh, bine!" Am spus, "Haide, şi porneşte."

E-50 El a spus, "Este prea repede!" Am încetinit, viteza doua. "Prea repede!" Am ajuns jos la o umblare. "Prea repede!" Oh, vai!
Am spus, "Şefule, elanul este sus acolo!"
El a spus, "El stă acolo. El a fost născut acolo."
Am spus, "Eu presupun că aceea este corect."
"El stă acolo, el a fost născut acolo." A spus, "Predicatorul vânează prea rapid, sperie tot vânatul." A spus, "Fă ca Indianul. Păşeşte câte un pas, priveşte de nouă ori."

E-51 Păi, mă întreb în ce fel de viteză ar fi trebuit eu să merg, ca să ajung jos acolo? Unde, eu am fost în alergare, sus pe munte. El a spus, "Fă un pas, apoi priveşte de nouă ori. Priveşte totul în jur, peste tot, de nouă ori, înainte ca el să fi făcut un alt pas." Oh, vai! Dar, voi vedeţi, el nu este în nici o grabă. M-am gândit la aceea.

E-52 Şi bătrâna mea mamă preţioasă, care este în Glorie în această seară; cineva a spus, "De ce nu porţi tu o floare albă azi, însemnând că mama ta este moartă?"

E-53 Eu am spus, "Mama mea nu este moartă. Mama mea trăieşte."
Şi atunci eu să port una roşie, şi atunci oamenii spun, "Credeam că mama ta a murit."
Astfel ca să nu-i ţin în confuzie, şi să acumulez mai mulţi aburi, eu doar am lăsat-o toată deoparte. Vedeţi? Ea nu este moartă. Ea doarme. Ea este cu Cristos.

E-54 Şi atunci epoca nervoasă nevrotică în care noi trăim! Şi voi ştiţi, în toată aceasta, doctorii nu au răspunsul, pentru că ei sunt plăguiţi cu aceasta, de asemenea. Ei nu au răspunsul. Ei nu ştiu ce să facă.
Tu spui, "Oh, doctore, eu-eu-eu aproape că îmi plesneşte capul. Eu nu ştiu ce să fac. Eu..."
"Păi," el ar spune, "Şi mie la fel. Păi, nu este nimic ce tu poţi face." El ţi-ar da un calmant. Când acela îşi pierde efectul, tu eşti mai nervos decât ai fost în primul rând; ca un om beat, ce ia o băutura în plus, să treacă peste starea lui de ebrietate. Voi vedeţi? Aşa că voi-voi nu o puteţi face. Nu există răspuns. Ei nu îl au.

E-55 Dar, Dumnezeu are răspunsul. Aceea este ce noi vrem să luăm, despre ce să vorbim, să avem răspunsul. Dumnezeu are răspunsul. El este răspunsul. Cristos este răspunsul la fiecare problemă ce avem noi. Acum, noi vom vorbi despre El acum.

E-56 Acum, în Vechiul Testament, acolo a fost un timp când un om a putut acumula presiune în urmă de tot acolo, şi aceea a fost când el a făcut ceva greşit. Dacă el a vărsat sânge nevinovat, ei bine, atunci el a fost un fugar. Pentru că, imediat ce acel om pe care l-a omorât, sau răul pe care el l-a făcut; omul căruia i-a făcut răul, careva din oamenii lui l-ar fi urmărit până când ei l-au găsit, şi acolo l-ar fi omorât. "A fost dinte pentru dinte, şi ochi pentru ochi." Şi, vedeţi voi, un om nu a avut unde să se oprească.
Dacă el a făcut ceva accidental, şi, desigur, oamenii nu ar fi crezut aceasta, ei bine, el a trebuit să fugă. Pentru că chiar imediat ce-ce el a făcut aceasta, atunci neamurile acestui bărbat, sau femeie, oricare a fost, ei au început să-l urmărească. Şi când ei l-au găsit, "A fost dinte pentru dinte, şi ochi pentru ochi." Acela era felul cum ei trăiau.

E-57 Şi astfel el nu se putea opri niciunde. El era un fugar. El nu ştia ce să facă, şi el era pe fugă.
Un fel exact de astăzi. Eu cred că aceea este ce cauzează atât de multă presiune. Noi suntem pe fugă. Aceea este situaţia cu lumea, ei ştiu că sunt greşiţi. Ştiind că Venirea Domnului este la îndemână, şi presiunea se acumulează. Şi ei sunt pe fugă; taverne, case pentru jocuri de noroc, lux, păcat, descompunere imorală, orice, să deschidă supapa. Ascultaţi la televizor, glume murdare, orice, să deschidă supapa. Ei sunt pe fugă. Ceva este pe cale să se întâmple. Ei ştiu aceasta, şi ei se îmbată până la moarte, cu plăceri şi toate celelalte, pe fugă.

E-58 Ei ştiu că ceva este pe cale să se întâmple. Lumea vorbeşte despre aceasta. Noi ştim că ceva este pe cale să se întâmple. Lumea aceasta ar putea fi explodată înainte de lumina zilei. Fiecare naţiune este sub tensiune. De ce?

E-59 Eram în Africa o dată, şi priveam la o oaie păscând. Era un miel, oh, o oaie de mărime mijlocie. Şi micuţa creatură păştea foarte liniştită, şi dintr-o dată a devenit agitată. Şi ea lua o gură; se uita în jur. Ea lua o gură. Când, ea a fost liniştită. Eu o priveam. Ea părea doar aşa de calmă. M-am gândit, "Nu este liniştit acolo afară? Priveşte la acea mică creatură." Păstorul care le păzea s-a îndreptat către ţarc, înapoi; băştinaş, de culoare.

E-60 Şi eu mă uitam la acestă creatură mică. Şi după un timp ea a devenit agitată. M-am gândit, "Care este treaba cu această creatură mică?" Eu o urmăream, desigur, prin binoclu. Şi ea a devenit aşa agitată. Ea se uita pe aici şi pe acolo. A început să behăie. Nu ştia ce să facă. M-am gândit, "Ce a făcut-o pe micuţa creatură să fie aşa agitată, dintr-o dată?"

E-61 Acum, ea se afla într-un câmp mic de păşune. Dar mai încolo în spate, eu am observat ceva care se ridica în sus şi se lăsa în jos din nou, cam la jumătate de milă de ea. Ascuns bine în buruieni, un leu se strecura în sus. Şi acea creatură mică, ceva în ea se acumula până la punctul că ea a ştiut că acolo era pericol pe undeva. Ea nu a putut să-l vadă. Dar leul a mirosit oaia, şi el a trebuit să se mişte repede acum ca să o prindă, înainte ca păstorul să o ia, să o ducă din cale.

E-62 Astfel atunci, urmărind-o, tensiunea s-a acumulat. Şi la distanţă acest leu se furişa, foarte uşor. Totuşi, oaia nu putea vedea leul, dar acolo doar era ceva în interiorul ei ce-i spunea că pericolul este la îndemână.

E-63 Acela este felul cum este astăzi, că este ceva în interiorul oamenilor, ce îi lasă să ştie că ceva e pe cale să se întâmple. Noi o ştim. Şi Creştinul o ştiu. Lumea o ştie. Beţivul o ştie. Jucătorul de noroc o ştie. Omul de afaceri, guvernele, O.N.U., ei toţi ştiu că ceva este pe cale să se întâmple. Este o tensiune acumulată.

E-64 Femei, mame, doar o ţigară după alta! Le privesc venind la şcoală. Ele conduc prin alea noastră acolo. Eu trebuie să păzesc copiii mei şi câinele meu. Într-o zonă cu douăzeci de mile; şaptezeci de mile pe oră, femei ducând copiii lor la şcoală. Ţigarea în mâna lor, atârnând afară pe o uşă, certându-se cu copii lor, şi jos acolo scârţâind frânele, atunci, sau roţile, şi lăsând urme de cauciuc pe stradă. Şi iată-le că vin înapoi din nou. Am văzut cum vântul a suflat patru sau cinci copii mici drept jos de pe drum, zilele trecute, de o mamă nevrotică. Unde merge ea? Care este treaba? Un anumit program de televiziune, poate urma să fie difuzat, ea a vrut să îl vadă.

E-65 Dar, aceasta este, tensiunea. Este ceva care o cauzează. Ei de obicei, nu au făcut aceea. Ceva se apropie. Moartea şi distrugerea sunt pe drumul lor aici. Aceasta nu este foarte departe. Ceva se apropie.

E-66 Acum, în Vechiul Testament, Dumnezeu a văzut, în ceva din acest necaz, a fost făcut accidental. Astfel, dacă tu eşti inocent, şi nu vinovat, Dumnezeu face o cale pentru tine.

E-67 Acum, dacă un om a ucis un om, doar în mod deliberat, premeditat, el era pierdut. El nu a putut veni la acest loc. Dar dacă el a făcut-o accidental, el nu a vrut să o facă, atunci acolo era o cetate de scăpare. Una era la Ramoth-Gilead. Şi patru locuri, eu cred, Iosua a plasat aceste cetăţi de scăpare.

E-68 Acum, acum, oamenii puteau veni în această cetate de scăpare dacă el accidental a făcut ceva greşit. El nu a vrut să o facă. El ar fi venit în cetatea de scăpare, şi mergea la poartă. Paznicul porţii îl întreba de ce venea el, care era ideea venirii lui. Apoi cazul lui era pledat. Şi când cazul lui a fost pledat la poartă, şi omul a fost găsit nevinovat, el nu a făcut-o cu voia, atunci omul era luat în cetate, ca loc de refugiu. Atunci duşmanul nu îl putea prinde.
Şi dacă el a minţit şi a făcut rău, şi a venit în cetatea de scăpare, chiar dacă el ţinea de coarnele altarului, duşmanul lui avea privilegiul şi dreptul să îl tragă de la acel altar şi să-l ucidă, da, domnule, pentru că el era vinovat, premeditat, şi el trebuia să fie pedepsit.

E-69 Acum, acolo era ceva ce a mers cu aceasta. Desigur, acel om era agitat, vai, poate, o duzină de oameni în spatele lui. Pe undeva, fiecare stâncă, fiecare deal, fiecare tufiş, duşmanul, cineva stătea gata pentru el. El era agitat. Şi atunci când el o dată ajuns în cetate, el putea să dea drumul la presiune. El era în siguranţă. El era în regulă, pentru că acolo era un loc rânduit pentru el. Calea rânduită de Dumnezeu pentru acel om nevinovat, să nu fie ucis, ci putea fi absolvit de ucidere, pentru că el a făcut-o accidental, acum, dacă el nu a intenţionat să o facă.

E-70 Acum, dacă el a făcut-o intentionat, păi, el-el trebuia să suporte circumstanţele. Dar nu era nici o şansă pentru el dacă a făcut-o în mod deliberat.

E-71 Si acolo sunt doua clase de oameni astăzi. Lăsaţi-mă să spun aceasta. Există bărbaţi şi femei în lume azi, Frate Ruddell, care chiar nu vor de fapt să facă aceste lucruri pe care ei le fac. Există bărbaţi şi femei în lume astăzi, care nu vor să păcătuiască. Îmi pare rău de ei. Ei nu vor să facă nimic greşit, dar ei o fac. Ei sunt mânaţi la aceasta. Acum, este un loc pentru acea persoană care vrea să facă binele. Este un loc unde să dea drumul la presiune. Aceasta este adevărat. Dar sunt unii cărora nu le pasă.

E-72 Zilele trecute, un frate, Hickerson, a obţinut pentru mine un permis de la directorul închisorii federale în... la La Grange, Kentucky, să intru, să merg la pescuit. Şi am întâlnit înapoi acolo un băiat de culoare din Louisville. Şi el mi-a spus... Am spus, "Un om chipeş, inteligent ca tine, ce cauţi tu aici înăuntru?"

E-73 El a spus, "Păi", a spus "reverend, uite cum a fost." A spus, "Nu este vina nimănui de cât a mea." A spus, "Eu-eu-eu odată am aparţinut Domnului." Numele lui era Bishop. A spus, "Ei mă cheamă ,Bishop Sfânt' pentru că îl slujesc pe Domnul." A spus, "Eu şi soţia mea, noi-noi avem o fetiţă mică." Şi a spus, "O dată, eu doar nu am mai putut suporta, aşa că eu doar am mers cu lumea, m-am îndepărtat de Domnul." A spus, "Am avut un tată şi o mamă Creştini." Şi a spus, "Am servit timp de patru ani în străinătate, în Corea," în câte lupte a fost el, decoraţiuni şi lucruri. A spus, "Dar acolo afară lucrurile pe care noi le făceam era doar să mergem la dansuri şi aşa mai departe. M-am amestecat cu mulţimea care nu trebuia."

E-74 "Şi într-o zi, doi băieţi au venit pe acolo şi au spus, ,Bishop, noi vrem să mergem sus la Quaker Maid, să luăm ceva alimente. Vrei să ne duci sus acolo?"'
Am spus, "Soţia mea doar ce m-a chemat la masă. Şi eu am spus... A spus, ea m-a chemat înăuntru acolo, a spus, 'Dragă, să nu te duci cu ei. Nu este nimic bun în acei indivizi. Noi trebuie să stăm departe de ei, să mergem din nou la biserică."'
Şi el a spus, "Ei bine," a spus, "Am spus, 'Nu vreau ca ei... Băieţii vor alimente.' A spus, 'nu pot să nu-i duc.' Da, a spus, 'le voi da maşina mea."'
"A spus, 'Tu să nu face asta. Ei o vor face bucăţi.' Şi a spus, ,Dă o fugă cu ei acolo, şi apoi vino înapoi atunci."'

E-75 A spus, "I-am dus până sus acolo, şi am oprit în parcare." A spus, "Eu stăteam acolo, şi aşteptam. Şi dintr-o dată, alarmele au început să sune şi totul. Şi aici vin aceşti băieţi, fiecare cu pistoale în mâna lor. Şi eu am închis uşa. Am spus, 'Voi nu urcaţi aici."' Şi unul din ei l-a lovit peste cap, şi l-a zmucit înapoi în sus, a aruncat acest pistol. El a spus, "Tu nu mă iei pe mine."
A vârât pistolul înăuntru, a spus, "Dacă nu vrei o gaură prin tine! Şi să te aruncăm afară aici, porneşte."

E-76 El a spus, "Voi nu puteţi merge niciunde. Voi veţi fi prinşi. Voi băieţilor spuneţi-le că eu eram liber. Eu-eu nu am vrut aceasta. Eu-eu stăteam acolo. Eu sunt un participant nevinovat." Şi cam pe la acel timp poliţia i-a prins.

E-77 Ei au pledat cazul. El a spus, "Eu prima dată am găndit rău despre procuror, pentru că el a spus..." Aici sunt întrebările a spus. "Este aceasta maşina ta?"
El a spus, "Da, domnule. Dar eu..."

E-78 A spus, "Răspunde la întrebările mele." Oh, frate, diavolul are un fel de a face aceasta. A spus, "Răspunde la întrebările mele." A spus, "Este aceasta maşina ta?"
El a spus, "Da, domnule."
"Este acela numărul tău de imatriculare?"
"Da, domnule."
A spus "Te aflai tu sus acolo în acea parcare?"
El a spus, "Păi, eu vă spun..."
A spus, "Răspunde la întrebările mele."
El a spus, "Da, domnule."

E-79 A spus, "Aici eşti tu." Şi pe dovezi circumstanţiale, ei i-au dat zece ani, şi pe ceilalţi băieţi i-a trimis pe viaţă.

E-80 Acum, el a spus, "Vezi, frate, eu doar am nimerit în mulţimea care nu trebuia. Nu-i nimeni de blamat, decât eu." Şi aceea este corect. Acum, el are zece ani în care să dea drumul la presiune. M-am rugat pentru el. Fratele Wood acolo, şi eu, noi şedeam afară pe apă. Şi l-am luat pe băiat de mână, şi ne-am rugat pentru el, afară pe apă, ca Dumnezeu să-i dea eliberare condiţionată. Şi eu încă mă rog pentru el, ca Dumnezeu să o facă.

E-81 Ce este aceasta? Presiune, nevinovat, un om nevinovat. Acum, acel om ar trebui să aibă o şansă.

E-82 Acum, dacă voi vreţi să faceţi binele, eu sunt aşa bucuros, în această seară, să vă spun că există o cetate de refugiu. Aceea este Isus Cristos. Dacă voi nu vreţi să faceţi răul, vrăjmaşul vă urmăreşte, atunci există o cale de scăpare, şi acea scăpare este Isus Cristos. Există un loc unde voi puteţi veni şi să daţi drumul la aburi. Dar dacă vă place să păcătuiţi, şi voi nu îl vreţi pe Dumnezeu, atunci vrăjmaşul vă v-a ajunge din urmă pe undeva. Voi nu aveţi... Voi nu puteţi veni la Cristos, pentru că voi nu vreţi.

E-83 Şi când acest om vine la Cristos, acest loc de adăpost... Când un om vine înăuntru, în Vechiul Testament; primul lucru, el trebuia să vină de bună voie. Şi acela este felul cum trebuie să veniţi la Cristos.

E-84 Un alt lucru, voi trebuie să fiţi satisfăcuţi în timp ce sunteţi acolo. Voi să nu... Voi nu puteţi să staţi în jur toată ziua, plângând, "Aş vrea să ies de aici. Aş vrea să ies de aici." Ei te vor scoate pe tine afară. Tu trebuie să vrei să stai de bună voie. Aceasta trebuie să fie că tu trebuie să vrei să stai în acea cetate.

E-85 Şi când tu vi la Cristos, tu nu poţi să mai priveşti înapoi la lume. Biblia a spus, "Cel ce pune mâna pe plug, şi se întoarce să se uite înapoi, nu este destoinic pentru arat." Acum acolo este unde aşa mulţi aşa-zişi Creştini fac greşeala lor. Vedeţi, ei se comportă ca şi cum ei merg la arat, dar la cel mai mic lucru ce vine, ei explodează, cu privire la aceasta.

E-86 Zilele trecute am avut o experienţă din aceea, aşa cum voi toti ştiţi. Şi eu vă mulţumesc pentru rugăciunile voastre. Aşa cum eu vânez, şi pescuiesc, şi trag la ţintă, şi lucruri, eu întotdeauna mi-am dorit o puşcă Weatherby magnum. Ei bine, câţiva dintre prietenii mei ar fi cumpărat aceasta pentru mine. Eu cunosc oameni, care dacă eu doar aş fi menţionat aceasta, ei ar fi făcut-o bucuroşi. Sincer, doi sau trei vroiau s-o facă. Dar nu am putut să-i văd să pună aşa mulţi bani pe o puşcă, când ştiu că misionarii nu au pantofi în picioare. Nu am putut face asta. Şi Fratele Wilson i-a dat lui Billy Paul un mic .257 Roberts. Şi un frate, un prieten de-al meu a spus, "Frate Branham, Weatherby poate aleza acea armă, eu pot să o am făcută la un preţ ieftin, dacă tu îmi permiţi să fac aceasta pentru tine." Ei bine, l-am lăsat să o facă.

E-87 A venit înapoi, pun un cartuş în armă, şi am mers să trag cu aceasta, şi lucrul mi-a explodat în mâini. Şi ţeava a mers aproape la linia de cinzeci de yarzi, trăgătorul înapoi de tot în spatele meu. Şi este o minune că aceasta nu m-a tăiat pe jumătate în două. Acolo erau cam cinci sau şase tone de presiune aşa aproape de mine.

E-88 Ei bine, doctorul a spus, "Unicul lucru pe care eu îl ştiu, este că bunul Domn stătea acolo ca să îl protejeze pe slujitorul Lui."

E-89 Acum, lucrul la care eu mă gândesc, aici este unde vine aceasta. Dacă aceea ar fi fost o Weatherby Magnum, în principiu! Cum a fost treaba? Acolo era un defect în puşcă. Spaţiul capului a fost forat prea larg, lăsând prea mult spaţiu în capul puştii. Aceea este situaţia cu mulţi dintre noi în convertirea noastră, spaţiul capului nostru este prea slăbit.

E-90 Şi-şi, acum, dacă aceea ar fi fost o Weatherby, de la bun început, chiar din oţelul din care a fost turnată, pentru a face ţeava, aceasta ar fi fost forată şi făcută o Weatherby Magnum, aceasta nu ar fi explodat. Dar pentru că s-a încercat ca să fie schimbată în ceva care nu era de fapt, atunci ea a explodat.
Şi acelaş lucru îl va afla fiecare om, care profesează a fi un Creştin, acela care nu ia pornirea corectă de la Naşterea din nou, el va exploda pe undeva. Acolo este prea multă presiune pe aceasta. Nu o va suporta. El se va găsi pe sine explodat pe undeva.

E-91 Oamenii încearcă să imite slujba altcuiva, la care nu au fost chemaţi, în final aceasta va exploda. Tu trebuie să fi ordinat de Dumnezeu.
Trebuie să fie Dumnezeu, nu ceva strângere de mână, ceva poveste sentimentală, ci aceasta vine pe baza Sângelui vărsat de Cristos, şi credinţa ta în ce Dumnezeu a făcut pentru tine prin Isus Cristos. Dacă nu, tu vei exploda pe undeva. Cineva te va călca peste bătături, şi tu te îndepărtezi. Vedeţi? Vedeţi, este o presiune ce se acumulează, tot timpul, şi curând va exploda.

E-92 Omul trebuie să vrea să stea în adăpost. El nu poate intra acolo plângându-se. El trebuie să vrea să stea, fără plângeri privitor la aceasta. Afară, el moare. Înăuntru, el este în siguranţă.

E-93 Ei bine, eu vreau să spun ceva, oameniilor de aici, dacă voi nu sunteţi un Creştin. Eu am venit la această cetate de Adăpost, cam cu treizeci şi unu de ani în urmă. Şi, frate, eu niciodată nu am vrut să ies. Oh, eu am intrat în Cristos. Totul pentru care am tânjit a fost înăuntru Aici. Eu nu vreau să ies afară. Mă rog zilnic, "O Dumnezeule, eu sunt aşa fericit aici. Doar lasă-mă să rămân." Eu niciodată nu vreau să plec, şi eu ştiu că El niciodată nu mă va părăsi. Eu ştiu că El niciodată nu vă va părăsi pe voi. Şi presiunea creşte, dacă aceasta creşte, atunci El este scăparea noastră, astfel noi nu trebuie să-să ne facem griji cu privire la aceasta.

E-94 Dacă voi sunteţi cu totul sub presiune, şi nu ştiţi încotro vă îndreptaţi, ce se va întâmpla cu tine după moarte; şi voi ştiţi că voi veţi muri cândva, voi va trebui să o faceţi; atunci lucrul care va veni, este să veniţi la Cristos, Adăpostul, şi să daţi drumul la presiune. Stabiliţi aceasta, o dată pentru totdeauna.

E-95 Indiferent de ce se întâmplă, Cristos este Adăpostul nostru. Şi când noi venim la El, noi putem să dăm drumul la presiune. Tu poţi înceta de a te mai îngrijora cu privire la aceasta, "Ei bine, dacă eu mor, ce se va întâmpla cu mine? Ce îi se va întâmpla soţiei? Ce îi se va întâmpla soţului? Ce li se va întâmpla copiilor?" Doar vin-o la Cristos, şi dă drumul la presiune. Toate, El ne dă nouă toate lucrurile. Toate lucrurile sunt ale noastre, prin Cristos, aşadar doar daţi drumul la presiune, este singura cale de a putea face aceasta.

E-96 Cineva ar putea să vă dea un milion de dolari. Aceasta ar acumula presiune.
Tu ai putea să te înscri la o biserică, şi aceasta totuşi ar acumula presiune. Pentru că, Metodiştii îţi vor spune că ei sunt corecţi, "Şi Baptiştii sunt greşiţi." Şi Baptiştii spun, "Ei sunt greşiţi, şi noi suntem corecţi." Astfel aceasta doar acumulează şi mai multă presiune, pentru că voi nu stiţi unde staţi.

E-97 Dar dacă tu vreodată vi la Cristos, tu poţi da drumul la presiune, pentru că atunci totul este terminat, doar o stabileşte jos. Acesta este locul de siguranţă rânduit de Dumnezeu, unde Dumnezeu a spus, "Numele Domnului este un turn tare, cei neprihăniţi fug în el, şi sunt la adăpost."
Pe timp de boală, când boala loveşte, şi doctorul spune, "Nu este nimic rămas ce eu pot să fac cu privire la aceasta," nu acumula presiune.
Daţi drumul la presiune. Cheamă păstorul tău. Lasă ca el să îţi facă ungerea cu ulei şi să se roage pentru tine. "Rugăciunea de credinţă va mântui pe cel bolnav." Daţi drumul la presiune. Vedeţi?

E-98 El este Adăpostul nostru. În timp ce voi sunteţi în acest Adăpost, voi aveţi-voi aveţi dreptul la tot ce este în Adăpost. Şi Cristos este Adăpostul nostru, şi tot ce voi aveţi nevoie este în EL Amin.
În boală, să nu acumulaţi presiune. Daţi drumul la presiune.

E-99 Voi spuneţi, "Ei bine, eu-eu mă întreb, Frate Branham." Tu nu te întreba; tu doar dă drumul la presiune. Încredinţează cazul tău lui Dumnezeu, şi mergi înainte ca şi cum totul este rezolvat. Nu acumula presiune. Aceasta slăbeşte presiunea.

E-100 "Păi," tu spui, "Eu sunt aşa de îngrijorat, Frate Branham. Eu doar nu ştiu."
Dă drumul la presiune. Amin. În cetatea de Scăpare, El a luat îngrijorarea voastră, astfel voi-voi nu trebuie să o aveţi. "Aruncaţi asupra Lui îngrijorările voastre, căci El îngrijeşte de voi." Nu vă preocupaţi voi cu privire la îngrijorările voastre. Aceea este treaba Lui.

E-101 Am întâlnit o femeie, aici cu ceva ani în urmă într-un magazin totul la zece-cenţi. Ea era cam în vârstă de şaizeci de ani, şi arăta cam de treizeci de ani. Am spus, "Cum faci tu asta, soră?"

E-102 Ea a spus, "Frate Branham, eu am doi fii care sunt doctori, care sunt mai în vârsta ca tine." Şi sincer într-adevăr, ea-ea nu arăta peste vârsta de treizeci de ani. Ea a spus, "Iată cum a fost. Când eu am venit la Cristos, când eu aveam în jur de doisprezece ani, am stat jos şi m-am gândit la aceasta. Am studiat alte religii. Dar când am aflat pe cea adevărată," a spus ea, "Am venit la Cristos, şi am luat cazul meu, sufletul meu, totul al meu, la El." Şi ea a spus, "Eu nu am mai avut o îngrijorare de atunci." A spus, "Acum, El a promis să se îngrijească de toate necazurile mele," şi a spus, "dacă El nu este suficient de mare să facă aceasta, eu ştiu că eu nu sunt suficient de mare ca să fac aceasta, astfel la ce îmi foloseşte să mă îngrijorez de aceasta?" Vedeţi? Asta este.

E-103 Cristos a promis că El va prelua toate îngrijorările voastre. "Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre." Aşa că de ce vă îngrijoraţi voi? Îngrijorarea acumulează presiune. Presiunea explodează. Aşadar doar aruncaţi îngrijorările voastre asupra Lui, şi încetaţi să vă îngrijoraţi. În regulă.

E-104 Acum, "Păi," voi spuneţi, ,,cum fac eu aceasta?" Doar încrede-te în promisiunea Lui. El a făcut o promisiune că El o va face, chiar şi la timpul de moarte, când îngerul morţii vine în cameră. "Oh, Frate Branham, eu ştiu că voi fi agitat." Oh, nu. Tu eşti în Adăpost. Nu, nu. Tu şti că vei muri; tu trebuie să pleci într-un fel, astfel tu doar intră în Adăpost, simte-te în siguranţă. Aceea este corect. Tu eşti în siguranţă atât timp cât tu eşti în Adăpost. Amintiţi-vă, El a murit pentru voi. El se îngrijeşte de voi. El a murit pentru voi.

E-105 Acum să luăm o privire. Voi spuneţi, "Frate Branham, tu vrei să spui, când îngerul morţii bate la uşă, tu încă să nu devi agitat?" Nu, nici un pic. "Păi, cum faci tu aceea?" Vino la Adăpost. Aceea este totul. "Păi," tu spui, "Frate Branham..."

E-106 Ei bine, acum aşteaptă un minut. Să luăm Israelul, jos în Egipt. Acolo a venit un timp unde Dumnezeu a spus, "Eu voi trimite îngerul morţii prin ţară, şi Eu îi voi lua pe fiecare dintre cei mai în vârstă ai familiei, dacă nu este sânge pe uşă," acea noapte semnificativă de paşte.

E-107 Acum, aici este Israel, un popor promis mergând către o ţară promisă. Şi ei... Este noaptea paştelui. Îngerul morţii este în ţară. Şi noi auzim un ţipăt venind de jos din stradă. Ne uităm afară. Două aripi mari, negre flutură în jos pe stradă. Voi credeţi că Israel era tot emoţionat? Nu, domnule.

E-108 Moartea era la uşă. Micuţul băiat a privit afară pe fereastră. El este cel mai în vârstă din familie. El vede acel înger mare negru. El priveşte şi a spus, "Tati, mă iubeşti tu pe mine?"
"Sigur, fiule, eu te iubesc."
"Păi, Tati, nu sunt eu primul tău născut?"
"Da, tu eşti, fiule."
"Priveşte acolo, tati. Acel înger l-a luat pe acel băieţel. Eu l-am cunoscut. M-am jucat cu el. Oh, tati, iată-l că vine, către casă."
"Dar, fiule, tu vezi pe pragul de sus al uşii?" Aleluia!
"Tati, mă va lua el pe mine?"
"Nu, domnule, fiule. El nu te poate lua."
"De ce?"

E-109 "Aceea este promisiunea Lui. 'Când Eu văd Sângele, eu voi trece peste voi.' Du-te înapoi şi ia-ţi jucăriile, şi începe să te joci, fiule. Nu este nevoie de îngrijorare. Noi suntem în adăpostul lui Dumnezeu. Dă drumul la aburi."

E-110 Israel a putut sta înapoi şi să citească Biblia; în timp ce restul din ei ţipau şi acumulau aburi, Israel era relaxat. De ce? Moartea chiar la uşă, ce conta aceasta? Aceasta nu putea să-i vatăme.

E-111 Astfel când moartea vine la uşa noastră, glorie lui Dumnezeu, atât timp cât cerinţa lui Dumnezeu, Sângele, a fost pus pe tocul pragului de sus al inimii mele, ce contează? Aceasta nu mă poate deranja.

E-112 Doctorul spune, că tu vei muri mâine, ce contează? Sângele este pe uşior. Tu trebuie să mori, oricum. Dar dacă acel Sânge a fost aplicat, eu am o înviere care vine. Amin.

E-113 Israel putea să fie calm, fără acumulare de aburi pentru ei, pentru că ei ştiau că îngerul morţii nu-i putea lovi. Ei erau sub sânge. Aceasta a fost calea rânduită de Dumnezeu.

E-114 Acum observaţi. Spuneţi, "Pot eu să fiu asigurat de aceea?" Acum, Creştini, iată-ne aici. "Pot eu să fiu asigurat de aceea?" Am vorbit despre aceasta, duminica trecută seara.

E-115 Acum, Israel a fost un popor promis, al legământului, poporul lui Dumnezeu. Lor li s-a promis o ţară unde curgea lapte şi miere. Astfel ei-ei nu au văzut niciodată acea ţară. Nici unul din ei nu a fost vreodată acolo. Dar ei aveau o promisiune despre aceasta. Vedeţi? Ei niciodată nu au fost pe acolo. Ei nu au ştiut nimic despre ţară, dar lor le-a fost promisă acea ţară. Şi ei au ieşit din scalvia lor, de mâna lui Dumnezeu prin profetul Lui, şi au fost în pelerinaj, declarând că ei sunt pelerini şi străini, şi se duceau către o ţară pe care ei nu au văzut-o niciodată, sau nicunul din ei nu a văzut-o vreodată. Gândiţi-vă la aceasta.
Aşadar ei au venit aproape de graniţă. Între ei era un războinic puternic, numit Iosua. Iosua ia... înseamnă "Iehova Salvator." Şi Iosua a mers peste Iordan, în ţara promisă, şi s-a întors cu dovada că aceasta era o ţară bună. Ei au adus un ciorchine de struguri; a fost nevoie de doi oameni să îl care. A fost chiar exact cum Dumnezeu a spus că era. Aceasta curgea cu lape şi miere. Aceea ar fi trebuit să-i fi făcut pe toţi să se bucure. De ce? Iosua a adus înapoi dovada unei ţări despre care nimeni nu ştia nimic, care Dumnezeu a promis să le-o dea lor. Vedeţi? Pentru că, ei aveau o promisiune de o ţară, şi erau pe drumul lor spre aceasta.

E-116 Acum, într-o zi rasa umană era într-o capcană, şi acolo a venit Cineva pe pământ, cu Numele de Isus Cristos. Isus înseamnă "Iehova Salvator." Şi El a mers jos la Iordanul morţii. A mers peste Iordan, în moarte, şi a înviat în dimineaţa Paştelui, cu dovada că un om poate trăi după ce el moare. Aleluia! Moartea nu este sfârşitul. Isus a dovedit-o, că un om poate trăi după ce el moare.

E-117 El a stat înaintea lor, şi El a spus, înainte ca El să plece, El a spus, "În casa Tatălui Meu sunt multe palate. Dacă n-ar fi aşa, Eu v-aş fi spus. Şi Eu mă duc să pregătesc un loc. Mă voi duce acolo şi voi pregăti un loc, şi mă reîntoarc înapoi, şi vă voi primi la Mine; ca acolo unde sunt Eu, să puteţi să fiţi şi voi." În dimineaţa Paştelui, după...
El a murit, încât luna şi stelele şi soarele s-au ruşinat de ele însele. El a murit, încât soldatul Roman i-a străpuns inima Lui cu o-cu o suliţă, şi apa şi sângele s-au separat. El a fost cel mai mort dintre morţi. El a mers la mormânt, cum a mers oricare om. "Sufletul Lui a mers în iad," aşa cum a spus Biblia.
Dar în dimineaţa Paştelui, El a venit înapoi de la moarte, iad, şi mormânt, şi a spus, "Eu sunt Cel ce a fost mort, şi Eu sunt viu în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului. Eu sunt un Om."
Ei au spus, "El este un duh."
A spus, "Daţi-mi un sandwich cu peşte." Şi El a mâncat peşte şi pâine.

E-118 El a fost un Om care a murit şi a mers în Ţară, şi s-a întors înapoi cu dovada că un om poate trăi după moarte. Ce are moartea de-a face cu noi? Amin. Daţi drumul la presiunea.

E-119 Acum, nu doar aceea, dar El ne-a dat nouă promisiunea. Ce era aceasta? El ne-a dat arvuna moştenirii noastre. El a spus, "Acum pentru a dovedi aceasta la fiecare credincios. Acum voi umblaţi aici jos în necredinţă. Voi nu credeţi Cuvântul. Voi umblaţi în păcat şi lucrurile din lume. Dar cel ce crede în Mine are Viaţă Eternă, o Viaţă care nu poate muri."

E-120 Observaţi acum, când noi primim Duhul Lui, noi care eram o dată morţi în păcat şi fărădelegi, El ne dă Naştere nouă, Viaţă nouă. Ce face El? El... Noi murim şi suntem îngropaţi în Isus. Noi înviem în Duhul, de la lucrurile lumeşti, la lucrurile Cereşti. Şi în această seară, "Noi şedem împreună în locuri Cereşti în Cristos Isus."

E-121 Câţi din Creştinii de aici încă iubiţi lumea? Dacă tu o faci, tu nu eşti un Creştin. Tu eşti unul care pretinde Creştinătatea, şi nu un posesor. Căci când un om a gustat o dată din Cristos, el este mort faţă de lucrurile din lume, şi sub nici o formă el nu are vreo dorinţă de a se duce înapoi în aceea.

E-122 Ce face aceasta? "Viaţa," Pavel a spus, "care eu am trăit-o o dată, eu nu o mai trăiesc. Deşi eu trăiesc, nu eu, ci Cristos în mine." De ce? El l-a ridicat de la acest nivel de jos de păcat lumesc, sus până la un punct de unde noi înşine putem privi înapoi şi să vedem de unde venim. Glorie! Privim înapoi şi vedem unde am trăit noi o dată. Acum noi trăim diferit. Ce este aceasta? Este asigurarea că noi suntem morţi, şi vieţile noastre sunt ascunse în Cristos, prin Dumnezeu, şi suntem sigilaţi de Duhul Sfânt, şi ridicaţi deasupra acelor lucruri. Atunci noi suntem vii, cu aceeaşi dovadă cu care a venit El înapoi, să ne dovedească.

E-123 Ţara este glorioasă şi acesta este avansul. Acesta este arvuna salvării noastre. Este prima plată care ţine contractul. Glorie! Aceasta ţine contractul lui Dumnezeu, "Cel ce ascultă Cuvintele Mele, care crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă Veşnică şi nu va veni la judecată, ci a trecut de la moarte la Viaţă." Dă drumul la presiune, frate. Da, domnule. Amin. Înţelegeţi voi aceasta? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.]

E-124 Priviţi, ca Ilie acel mare profet, o tipizare a lui Cristos. Elisei, tipizarea Bisericii, care, o porţie îndoită a Duhului a venit peste profet. El a mers la Iordan într-o zi; o tipizare a acestei zile, acest guvern şi lucruri ce avem noi acum; Ahab, Izabela, şi aşa mai departe. Aşa cum vă amintiţi, predica mea Izabela. Observaţi când Elisei îl urma pe Ilie, pentru un scop. Amin. Unde l-a dus el? La Iordan; la Ramoth-Gilead, sus la şcoala profeţilor, şi jos la Iordan. Acela este felul cum vă duce El pe voi. Prin justificare, sanctificare, şi să mori, pentru a primi Viaţă. Amin. Nu la o denominaţiune sau ceva crez. Dar la moartea spiritului tău, aşa ca voi să puteţi fi născuţi din nou. Şi Elisei...

E-125 Ilie a lovit acea apă, a mers dincolo de Iordan, şi Elisei l-a urmat. Şi când Elisei s-a întors înapoi la ţară din nou, pe partea cealaltă, el s-a întors înapoi cu o porţie îndoită.
Astăzi, noi îl urmăm pe Isus la moartea Lui, îngropare şi botez... moarte, îngropare, şi înviere, adică, prin botez. Noi Îl credem. Noi suntem morţi faţă de lucrurile lumii, mărturisim că noi nu suntem nimic, botezaţi în Numele Lui, îngropaţi cu El în botez, înviaţi cu El în înviere. Duhurile noastre trăiesc sus deasupra lucrurilor din lume. Atunci noi suntem în Cristos. Acum noi avem o porţie.

E-126 Când ne întoarcem de dincolo de linia morţii a Iordanului, noi vom avea o altă porţie. Trupurile pe care le avem noi acum, cu duhurile care le avem, avem Arvuna, Duhul Sfânt care nu poate să moară, pentru că Acesta este parte din Dumnezeu. Şi trupurile în care noi trăim... "Cel ce mănâncă trupul Meu, şi bea Sângele Meu, are Viaţă Veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi." Amin. Daţi drumul la aburi.

E-127 Ce contează aceasta, bombe atomice sau orice altceva lovesc? Lăsaţi-i să facă orice... [Porţiune goală pe bandă – Ed.] ... al acestui singur lucru, că noi avem Viaţă Eternă prin Isus Cristos Domnul nostru. Deci ce ne pasă nouă despre ceea ce lumea are de spus. Ce ne pasă nouă de presiune. Nu contează pentru noi. De ce? Pentru că noi putem să dăm drumul la aburi.
[Porţiune goală pe bandă – Ed.]
Vino unde picăturile de rouă a milei strălucesc;
Luminează totul în jurul nostru zi şi... [Porţiune goală pe bandă.]
Isus, Lumina lumii.

E-128 Acum cu capetele noastre aplecate, să ne ridicăm mâinile.
Noi vom umbla în Lumină, frumoasă Lumină
Vino unde picăturile de rouă a milei strălucesc;
Luminează totul în jurul nostru ziua şi noaptea,
Isus, Lumina lumii.

E-129 Tatăl nostru Ceresc, Satan a pierdut bătălia. Doar fi răbdător. Nu acumula un abur. Stând aici, predicând despre "a da drumul la aburi," şi atunci Satan s-a gândit că el mă putea alunga de la amvon, să mă scoată afară de la această chemare la altar. Nu, Doamne. În inima mea era ceva arzând, spunând, "Există cineva aici. Există cineva aici căutând după aceea Stâncă." Noi Îţi mulţumim, Tată, pentru victorie. Când acea ultimă persoană a păşit la altar, s-au aprins luminile. El a văzut că a pierdut, astfel ar putea tot aşa de bine să renunţe la bătălie.

E-130 Aici stă, în această seară, acel număr al harului, cinci suflete preţioase. Cinci: J-e-s-u-s [Isus – Trad.], f-a-i-t-h [credinţă], har, g-r-a-c-e [har]. O Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeu. Tu niciodată nu dai greş. Tu eşti întotdeauna drept.

E-131 Eu privesc, stând aici pe margine aici, fiica Surorii Wilson. Eu îmi pot aminti de fetiţa aceea. Îmi amintesc când Tu ai chemat-o. Îmi amintesc seara la New Market, cu mulţi ani în urmă. Jos acolo în acea seară, îmi amintesc, Doamne.

E-132 Aici stă lângă ea, o doamnă, venind jos din New York, să poposească cu noi.

E-133 Aici stă un bărbat tânăr şi o femeie tânără, doar la acest punct de cotitură, când lumea este afară acolo făcând tot felul de dansuri imorale şi purtare frivolă. Ei au umblat, căutând acea Stâncă.

E-134 La capătul altarului stă un tânăr, cu mâinile lui ridicate, el-el vrea să găsească Stânca. Isus, Tu eşti Stânca. Şi Tu ai spus aceasta, ,,Oriunde doi sau trei sunt adunaţi în Numele Meu, Eu voi fi în mijlocul lor." Atunci, acea Stâncă este chiar aici.

E-135 Aceasta poate părea foarte ciudat, Tată, foarte simplu. Tu faci lucrurile atât de simple, aşa ca noi să nu facem eroare. Dar pentru că ei s-au ridicat de pe scaunele lor şi au venit la invitaţie; din cauză, că, Satan a încercat să-i oprească de la a face aceea, orice efort care ar fi putut el depune, el a încercat să o facă, dar el a pierdut. Acum, ca slujitor al Tău, eu îmi voi pune mâinile peste ei, şi pronunţ binecuvântările Tale. Şi, Dumnezeule, fie ca aceasta să urmeze. Pentru că ei sunt oneşti şi sinceri să urmeze călăuzirea Duhului, eu o fac de asemenea.

E-136 Acum, eu cer ca sufletul surorii mele să nu piară niciodată, ca dorinţa inimii ei pentru Viaţa Eternă să-i fie acordată, prin Numele lui Isus Cristos.

E-137 Îmi pun mâna peste sora mea, şi ştiu că multe încercări au asaltat-o pe ea. Eu ştiu că ea se roagă pentru băiatul ei drag. Eu cunosc pe tatăl, aşa cum îi curg lacrimile pe obraji, în această seară, aşa cum a înmânat el acea mică parte de zeciuială. Şi azi dimineaţă, când noi ne-am rugat şi am predat pe băiat Domnului Dumnezeu. Această mamă şi tată îl iubesc pe copil. Şi, Dumnezeule, ei vor un loc unde ei să poată doar să dea drumul la aburi şi să ştie că totul este în regulă. Tată, noi am predat aceasta Ţie. Tu o vei acorda. Noi nu avem frică. Dă-i ei acea asigurare chiar acum, Tată, prin Numele lui Isus mă rog.

E-138 Şi, Tată, acest om tânăr şi această femeie tânără vin împreună, astfel eu îmi pun mâinile peste ei. Ei au venit ca să dea drumul la aburi. Un cuplu tânăr ca acesta, tineri frumoşi, noi ştim că sunt o bună momeală pentru diavolul dacă el doar i-ar fi putut folosi. Dar ei au fost smulşi, ca şi un cărbune din foc. Ei au venit pentru că vor să găsească acel adăpost. Ei vor să ajungă la locul unde ei pot doar să dea drumul la aburi, să dea drumul la presiune, să se liniştească înaintea lui Dumnezeu, şi să ştie că El este Dumnezeu. Mă rog, Tată, ca Tu să le dai aceea binecuvântată asigurare chiar acum. Fie ca fiecare solz micuţ să fie dat jos, chiar acum.

E-139 Acest tânăr aici, Doamne, ce stă cu mâinile lui în sus, acela chiar ultimul. Şi îndată ce el s-a ridicat şi a venit sus, luminile s-au aprins. Acela a fost numărul care Tu l-ai vrut, aceea a fost chemarea Ta. "Toţi aceia pe care Tatăl Mi i-a dat vor veni." Singurul lucru ce noi avem de făcut este să ţinem Cuvântul acolo, şi acei pe care Tatăl i-a rânduit la Viaţă vor urma. Şi acum el vine. El vrea să găsească acea crăpătură, Doamne, aşa ca el să poată să se aşeze şi să se odihnească pentru puţină vreme. Mă rog, Dumnezeule, ca Tu să îl conduci la acea crăpătură chiar acum.

E-14

E-141 Dumnezeu să vă binecuvânteze, aşa cum staţi acolo. Aşa cum vă întoarceţi la scaunele voastre, mergeţi şi ştiţi că tot ceea ce aţi dorit, şi fiecare păcat bântuitor şi lucru ce a fost greşit, este sub Sânge. Este terminat. Crezi tu aceasta? Crezi tu aceasta? Crezi tu aceasta, frate? Crezi tu aceasta, soră? Crezi tu aceasta? Atunci, aceasta-aceasta nu va fi; aceasta a fost făcut. Aceea este corect. Este la timpul trecut.

E-142 Dumnezeu să vă binecuvânteze, cu tot ce este mai bun în viaţă şi Viaţa Eternă, pe care acum voi o aveţi în posesie. Voi v-aţi urcat înăuntru, deasupra păcatului. Păcatul este sub picioarele voastre. Ce folos mi-ar aduce mie, să stau aici, să vă spun ceva greşit? Eu aş fi considerat un înşelător la capătul drumului. Vedeţi? Voi aţi primit Viaţă Eternă, pentru că voi aţi crezut în Domnul Isus Cristos. Acum lăsând deoparte fiecare păcat şi fiecare cătuşă, mergeţi liberi. Daţi drumul la aburi. Tu eşti un Creştin. Tu te-ai ridicat deasupra păcatului. Tu ai arvuna mânturii tale Eterne pentru că Cristos te-a primit.

E-143 Acum, nu a spus El, "Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl Meu. Şi toţi care vin, Eu le voi da Viaţă Eternă si îi voi învia în zilele din urmă"? [Cei cinci de la altar spun, "Amin." – Ed.] Atunci este stabilit. Amin. Este totul terminat. Dumnezeu să vă binecuvânteze acum, să fie milostiv cu voi.
Îl iubiţi voi pe El, afară acolo? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.]
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc
Fiindcă El m-a iubit întâi
Şi-a plătit salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.

E-144 Câţi simţiţi că presiunea este toată dusă? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.]
Eu am ancorat sufletul meu într-un liman de odihnă,
Nu voi mai naviga pe marea înfuriată;
Furtuna poate şuiera peste adâncul sălbatic vijelios,
Dar în Isus eu sunt în siguranţă pentru totdeauna.

E-145 Ca povestea lui Charles Wesley, în adăpostul lui jos pe malul mării într-o zi, el avea o mică colibă. El studia. Domnul l-a călăuzit jos acolo. El studia. Oh, Dumnezeu se mişca asupra lui, pentru o cântare. Şi el nu putea-nu putea găsi nimic de unde să înceapă. El începea cu ceva, şi inspiraţia îl părăsea. Astfel el a mers umblând de-a lungul ţărmului, ascultând la valuri, şi s-a gândit că ar putea găsi ceva inspiraţie, valurile ploscăiau. Dintr-o dată, a venit o furtună.
Nimic nu se întâmplă la întâmplare. Totul este rânduit de Dumnezeu. Indiferent ce se întâmplă, toate lucrurile vor lucra împreună spre bine.

E-146 Şi el a pornit către mica lui cabană. Când el mergea, vânturile au început să sufle. S-a gândit, "Oh, eu voi fi suflat de pe acest, ţărm, înainte să ajung acolo." Şi el şi-a tras sus haina, şi a început să alerge, şi ceva i-a zburat în sân. S-a uitat în urmă, şi aceasta era o vrabie mică, a venit pentru adăpost. El doar a ţinut-o la sânul lui până când a încetat furtuna, şi a ieşit soarele. A pus micuţa vrabie pe degetul lui, şi i-a dat drumul să zboare. Şi ea a zburat, şi atunci inspiraţia l-a lovit.
Stâncă de Veacuri, despicată pentru mine, Lasă-mă să mă ascund în Tine.

E-147 Oh, mie îmi place aceea! Stâncă de Veacuri, acea Stâncă într-o ţară pustie, un Adăpost în timp de furtună. Vedeţi? Acea Stâncă într-o ţară pustie, ascunde-mă Tu. Ascunde-mă, O Stâncă de Veacuri, despicată pentru mine. Mari scriitori inspiraţi ai acestor cântări şi lucruri de care noi aşa ne bucurăm astăzi!
Voi spuneţi, "Sunt acele cântări inspirate?"

E-148 Isus s-a referit la acestea când a fost El aici pe pământ, a spus, "Nu este scris în Psalmi, David a spus anume-anume lucru?" Sigur, acestea sunt inspirate. Întocmai ca şi predicarea sau orice altceva, este inspirat.

E-149 Sunt aşa de bucuros că am un Adăpost. Alt adăpost eu nu am.Da.
Speranţele mele sunt clădite pe nimic altceva Decât pe Sângele lui Isus şi neprihănire;
Când totul în jurul sufletului meu cedează, Atunci El este toată speranţa şi odihna mea. Pentru că pe Cristos, Stânca solidă, eu stau, Toate celelalte terenuri sunt nisipuri
mişcătoare, nu conteaza ce este aceasta.

E-150 Dumnezeu să vă binecuvânteze. Păstorul vostru acum, Fratele Ruddell. Îmi pare rău, Satan a stins luminile acelea, dar Dumnezeu are victoria, oricum. Amin.