E-1 Bună seara, prieteni. Să rămânem ridicaţi câteva momente pentru rugăciune. Haideţi acum, să ne aplecăm capetele în prezenţa Sa.
Milostivule Tată ceresc, venind din nou în această seară la această măreaţă ocazie de a vorbi poporului Tău, ne dăm seama de marea nevoie a acestui timp; suntem conştienţi de posibilitatea unei mari revărsări a Duhului, dacă vom ştii cum să ne apropiem într-un mod corect. Aşa că, venim în numele lui Isus să cerem milă.
Şi deasemeni, Tată, ne dăm seama încă o dată, că avem înaintea noastră preţul sângelui lui Isus şi de modul cum trebuie să lucrăm cu acesta. Este o lucrare prea mare pentru o fiinţă umană, aşa că îţi cerem, Doamne, să laşi ca Duhul Tău cel Sfânt să vină acum şi să ne slujească, să ne dea lucrurile de care avem nevoie. Şi dacă dorinţele noastre sunt în voia Ta, Doamne, ne rugăm să ne reverşi aceste dorinţe, în această seară, prin mila Ta.

E-2 Vindecă bolnavii, salvează pe cei pierduţi, mângăie pe cei nemângăiaţi şi fă-Te de cunoscut în mijlocul nostru. Fie ca Tu să faci ceva pentru noi în această seară, Doamne, o lucrare specială.
Ştim, că vine o zi… la fel ca la marea înviere, când s-au întors acele femei de la mormânt şi au spus că El a înviat. Apoi, a venit şi Simon şi a spus că El a înviat. Iar pe drumul Emausului la cei doi, s-a apropiat de ei un străin şi a vorbit cu ei în timpul călătoriei lor. Pe la sfârşitul zilei L-au învitat în casă. Dumnezeule, acesta este un alt sfârşit al zilei. Te invităm înăuntru. Ştim că Tu ai fost Acela care ne-ai ajutat în timpul zilei.

E-3 Apoi, în prezenţa celor doi ucenici, Cleopa şi prietenul lui, ai făcut ceva asemănător cu ceea ce ai făcut înainte de răstignirea Ta. Prin aceea ei au cunoscut că Tu ai înviat din morţi şi eşti viu printre oameni. Au alergat în grabă la fraţii lor şi le-au spus: “Cu adevărat, Domnul a înviat.”
Şi, Tată, ne rugăm ca Tu să faci ceva în mijlocul adunării noastre de aici, la fel cum ai făcut Tu înainte de răstignire, ca să confirmi că după două mii de ani, Tu încă eşti viu şi ai rămas acelaşi Dumnezeu care ai fost atunci. Îţi predăm aceasta Ţie, ne aşezăm rugăciunile şi credinţa noastră pe altarul Tău de aur, Doamne, chemăm peste el numele Domnului Isus şi Îţi cerem să ne primeşti cererea noastră. Amin. Vă puteţi aşeza.

E-4 Astăzi a fost o zi neobişnuită. În această dimineaţă, la micul dejun, am avut un timp minunat de părtăşie împreună cu fraţii şi surorile noastre. Eu am luat micul dejun de foarte multe ori, însă a fost pentru prima dată când au venit şi mi-au spus: “Vrei să te serveşti a treia oară? A doua oară?” De fiecare dată, era un mic... [cuvinte neclare] ... acolo într-un colţ şi te trezeai că nu te-ai săturat. Însă vă spun, am avut un jubileu gastronomic în această dimineaţă. Cu adevărat am avut. Cu adevărat ne-am săturat.
Apoi, surorile tot veneau pe acolo şi ziceau: “Doriţi să vă mai punem puţină cafea? Doriţi să vă mai servim nişte ouă?” Şi asta s-a întâmplat la toţi cei de la masă. Cu siguranţă nu a avut nimeni vreun motiv să plece flămând. Am avut un timp măreţ.

E-5 Apoi, am făcut ceva ce nu am mai făcut vreodată. Am avut ocazia să vorbesc într-o sinagogă Evreiască. Pentru prima dată am avut această ocazie. Am avut un timp măreţ. Am avut acolo o părtăşie cu… Fratele Michaelson, cunoscut ca… cred că are studii de doctorat, ei îi spun Doctor Michaelson. Eu l-am auzit la emisiunea Ora Creştină Ebraică, cu adevărat este un suflet cald - cu un mare zel pentru poporul lui. Întotdeauna mi-am dorit să-l întâlnesc pe acest om deosebit. Însă, de data aceasta era plecat în Palestina, cred, cu oamenii lui cu dorinţa arzătoare din inimă. Eu nu am avut niciodată ocazia să-l întâlnesc, mi-au spus că are şaptezeci şi şase de ani.

E-6 Când am fost de… Cineva m-a întrebat zilele trecute, mi-a zis: “Frate Branham, câţi ani ai?”
Am spus: “Oh, Am trecut de douăzeci şi cinci.” Ei au zis: “Cu cât?”
Am spus: “Doar cu douăzeci şi şapte peste douăzeci şi cinci.”
Aşa că, m-am gândit că îmbătrânesc, până ce am auzit azi dimineaţă… cineva de şaptezeci şi şase şi încă e pe picioare. Aşa că, m-am simţit încă foarte tânăr. M-am gândit: “Încă mai am mult timp, dacă Domnul întârzie.” Astfel, uneori când întâlneam aceşti veterani, ne făcea să… Asociatul său şade chiar aici în spatele meu. Nu l-am observat. Aceşti veterani ne fac să ne simţim cumva mici, atunci când ne gândim că noi am făcut ceva.

E-7 Mă refeream la fratele nostru preţios Bosworth. Câţi l-aţi cunoscut pe F.F. Bosworth? Bănuiesc că mulţi dintre veterani l-au cunoscut. Când a murit, el… I-am spus… mă grăbeam să vin la el şi l-am văzut că s-a ridicat în picioare. Avea optzeci şi patru de ani, cam aşa ceva.
Atunci s-a întors din misiunea din Africa cu mine. Şi mâinile lui îmbătrânite, capul lui chel… Şi-a ridicat mâinile în felul acesta, le-a întins aşa. Eu am alergat la el şi mi-am pus braţele în jurul lui. Am început să strig: “Părinte! Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui.”
Şi mi-a spus: “Ştii, Frate Branham, acesta este cel mai glorios timp din viaţa mea.” Am spus: “Şii că urmează să mori?”
El a spus: “Păi, eu nu pot muri.” A spus: “Sunt mort cam de şaizeci de ani.” A spus: “Doar mă pregătesc să îmi schimb locuinţa.”
Şi voi ştiţi, cei care l-aţi cunoscut, el avea simţul umorului şi am discutat cu el acolo. Apoi a spus: “Nu Frate Branham, din tot timpul meu de slujire, aceasta este cea mai fericită perioadă a mea. Scopul pentru care am trăit ultimii şaizeci de ani au fost pentru Cristos. Şi în orice minut ar intra El pe uşă, eu sunt gata să plec cu El.” Oh, vai!

E-8 Înainte să moară… Fusese într-un fel de comă timp de câteva ore. Şi s-a trezit în cameră, stătea acolo cu mâna întinsă, dădea mâna cu convertiţii din urmă cu cincizeci de ani, care trecuseră deja dincolo. Oh, vai! “Vieţile marilor oameni ne amintesc…,” aşa am citat. Fie ca şi sfârşitul meu să fie la fel. Aşa este. Evlavios, un om bătrân cu o viaţă sfântă. Deci, aceasta este epoca noastră. Vom învia cu această generaţie şi va trebui să stăm la judecată cu aceşti oameni.

E-9 Cu câteva zile în urmă, când am împlinit cincizeci şi trei de ani, i-am spus soţiei mele, am spus: “Ştii ceva, mi-ar place… Cum ar fi, dacă dimineaţă când mă voi trezi, dacă era ziua mea de naştere - acolo ar sta Domnul Isus, aşa cum am observat îngerul Domnului că stă în acel colţ, acea lumină. Sub acea lumină ar sta Domnul Isus, ar veni la mine şi m-ar întreba: ”Care îţi este dorinţa?“
Eu aş spune: “Doamne, să trăiesc mult ca să te pot sluji pe Tine.”
Şi El ar spune: “Se aprobă. Am să te transform. Vei fi de douăzeci de ani, sau de optsprezece ani. Trăieşte timpul care îl ai din nou, ca să mă slujeşti pe Mine.”
Însă, aceasta nu ar fi corect. Dacă mă întorc înapoi la vârsta de doauăzeci de ani, atunci soţia mea… Iar eu am un fiu de douăzeci şi şapte de ani. Aşa că, aceasta nu ar fi corect. Astfel, m-am gândit: “Ei bine, eu îmi iubesc soţia aşa cum este acum. Să văd că ea este de patruzeci şi trei de ani, iar eu să fiu de optsprezece ani, aceea nu ar fi potrivit.”

E-10 Apoi m-am gândit: “Păi, atunci ce i-aş cere?” M-am gândit: “Păi, dacă aş cere… Ei bine, nu aş putea cere aşa ceva, deoarece… Din nou, o altă problemă. Vedeţi, oamenilor cărora le-am predicat în această generaţie, eu va trebui să mă ridic cu acea generaţie, vedeţi. Va trebui să înviez la judecată cu această generaţie, ca să mărturisesc slujba pe care am predicat-o, voi vedeţi. Aşa că, nu aş putea să mă întorc în altă generaţie şi să mor acolo, după ce am predicat acestei generaţii.”
Aşa că, m-am gândit: “Ei bine, din câte ştiu eu, sunt sănătos, din câte ştiu eu până acum. Vederea mi-e bună şi aud foarte bine. Iar slujba pe care mi-a dat-o El, sunt foarte mulţumitor pentru ea. Am lucrat cât am ştiut eu de bine cu ea. Aşa că, nu este decât un singur lucru pe care aş putea să-l fac şi acela este, să spun: 'Doamne Isuse, sunt mulţumitor că sunt ceea ce sunt prin harul lui Dumnezeu,'” Acesta-i adevărul.

E-11 Îmi amintesc. Acesta nu este un loc pentru glume. Nu cred deloc că ar trebui spuse de aici. Însă, nu o spun sub formă de glumă, ci ca să fac o afirmaţie. Era o soră de culoare care a participat la o convenţie şi ea a spus: “Ei bine, aş vrea să aduc o mărturie pentru slava lui Dumnezeu.” Şi a spus: “Nu sunt ceea ce ar trebui să fiu. Nu sunt nici ceea ce vreau să fiu. Însă totuşi, ştiu că nu mai sunt ceea ce am fost.”
Aşa că, m-am gândit că aceea a fost una bună. Eu sunt mulţumitor pentru aceasta - că nu mai sunt ceea ce am fost. Cred că toţi suntem mulţumitori pentru acest lucru, că nu mai suntem ceea ce am fost, deoarece am trecut din moarte la viaţă. Dacă sunt oameni aici, în această seară, care nu ştiu lucrul acesta şi nu au siguranţă, mă încred că nu veţi ieşi pe uşă, până nu veţi avea sufletul ancorat în odihna cerească, ca să nu mai plutiţi pe mările pustii, vreodată.

E-12 Seara trecută nu v-am lăsat să plecaţi până destul de târziu. Deja este târziu în această seară. Însă, vom pleca acasă mai devreme. Şi încă nu am încercat, sau nu am intenţionat să predic, deoarece… Eu nu predic foarte lung - câteodată cam şase ore, cam pe acolo. Cu un timp în urmă am predicat la Tabernacol şase ore, aşa că ştiu că aţi vrea să încep să predic. Deci, voi lua un mic text şi îl voi citi, apoi voi aduce câteva comentarii. Nici măcar nu ştiu ce…
A împărţit Billy cartonaşe de rugăciune? A împărţit astăzi cartonaşe de rugăciune? Oh, au rămas câteva de seara trecută. Ei bine, atunci putem avea o linie de rugăciune. Eu nu ştiu ce vrea El să facem. Mie îmi place să stau doar în dulceaţa prezenţei Lui, apoi să vin în sală şi doar să fac ceea ce îmi spune El să fac, vedeţi. Acesta-i adevărul.

E-13 Cred că la toţi ne place acest lucru, cred că slujitorii ar trebui să facă aceasta. Nu să mergem în diferite părţi şi să ne împlicăm cu oamenii în diferite discuţii, eu cred că ar trebui să stăm în linişte, în prezenţa Domnului. Am încercat să fac un obicei din acest lucru, intru în fiecare după-amiază pe la ora trei şi nu mai vorbesc cu nimeni până nu merg la amvon în seara aceea.
Ca text Scriptural, să citim în această seară din epistola către Evrei capitolul 6, începând cu versetul 13. Îmi place să citesc Cuvântul, deoarece ştiu că acest Cuvânt nu va greşi niciodată. Cuvântul meu este cuvântul unui om. Poate greşi. Însă, dacă citesc acest Cuvânt, ştiu că este suficient să ne putem ancora adunarea, deoarece Cuvântul Său nu va greşi. Acum, haideţi să ascultăm cu atenţie, între timp vă acord puţin timp ca să găsiţi textul.

E-14 Amintiţi-vă, că noi nu ar trebui să venim la biserică şi să ne jucăm de-a religia. Nu trebuie să venim doar ca să facem un act religios prin venirea la biserică. Noi trebuie să venim şi să ne închinăm în duh şi adevăr. Trebuie să fim serioşi şi sinceri… Trebuie într- adevăr să vedem ce înseamnă venirea noastră aici. Zilele devin tot mai rele. Timpul este rău. Fiecare minut contează, mai ales când suntem în casa Domnului.

E-15 Mă uit în seara aceasta şi văd o doamnă toată bandajată, pansată, stând într-un scaun cu rotile. Dincoace este un bărbat… am observat pe soţia lui sau cine este, cum îi şterge faţa, stă într-un scaun. Şi aici este o doamnă într-un scaun cu rotile, cu picioarele sprijinite afară; o altă doamnă este în spate într-un scaun cu rotile.
Poate că sunt unii care au probleme cu inima. Poate că au auzit predicându-se sute de mesaje, însă ei încearcă să găsească o cale spre vindecare, în această seară. Încearcă să găsească o cale de ieşire. Şi poate cei care sunt în scaunele cu rotile, să mai trăiască încă mulţi ani. Poate că este cineva care stă aici cu cancer, care urmează să moară în câteva zile, dacă nu se întâmplă ceva. Sau poate stă cineva aici cu probleme cardiace. Pare că sunt în regulă, însă un cheag de sânge se poate duce direct în sus. Pot să moară în câteva minute, dacă nu se va face ceva.

E-16 Şi deasupra tuturor, poate că cineva stă aici şi încă nu Îl cunoaşte pe Domnul Isus. Ei ştiu că nu Îl cunosc în puterea învierii Lui, iertându-le păcatele. Vor fi pierduţi când vor muri. Unii ştiu că sunt doar într-un stagiu al neprihănirii, că nu au fost născuţi din nou din Duhul Sfânt. Ei aşteaptă aceasta.
Deci, vedeți, totul… Ziceam, am făcut o remarcă: “Dacă aș avea într-un pahar două picături din sângele literal a lui Isus, le-aș ține la inima mea și aş plânge; aş încerca să nu mă împiedic ca să nu îl vărs, l-aş duce cu mine oriunde am fost destinat să merg cu el. Aş fi atent la fiecare pas, ca să nu mă împiedic, aş păşi numai unde trebuie să păşesc.” M-am gândit: “Cât de grijuliu aş fi cu cele două picături de sânge!”
Însă, ştiţi voi, în ochii lui Dumnezeu în această seară, cei care staţi înaintea mea sunteţi un lucru mai mare pentru El decât propriul Său sânge, deoarece este ceea ce a cumpărat sângele Său. El şi-a vărsat sângele pentru voi, iar eu vă ţin în această seară, aici, ca să ascultaţi Evanghelia. Atunci, cât de sigur ar trebui să fiu că vă spun exact adevărul, deoarece Dumnezeu mă va trage la răspundere în ziua judecăţii pentru aceasta - mult mai mult decât dacă aş lua sângele, sângele literal şi l-aş vărsa pe pământ. Ar fi o pedeapsă mai mare să călăuzesc greşit poporul, care a fost cumpărat cu sângele Său, decât ar fi să vărs sângele din paharul în care l-am avut.

E-17 E17 Acum, haideţi să fim cu adevărat sinceri, în timp ce vom citi, studia şi ne vom ruga. Vom citi din capitolul 6 începând cu versetul 13:
Pentru că Dumnezeu, când i-a dat lui Avraam promisiunea, fiindcă [Lăsaţi-mă să încep din nou, am întors două pagini deoadată.] fiindcă nu avea pe nimeni mai mare pe care să jure, a jurat pe Sine Însuşi,
spunând: „Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta şi înmulţind te voi înmulţi”.
Şi astfel, având îndelungă-răbdare, el a obţinut promisiunea.
Pentru că, în adevăr, oamenii jură pe unul mai mare şi, pentru ei, jurământul este sfârşitul oricărei neînţelegeri, spre întărire.
În aceasta, Dumnezeu, voind să arate şi mai mult moştenitorilor promisiunii nestrămutarea planului Său, a intervenit cu un jurământ,
ca, prin două lucruri de nestrămutat, în care este imposibil ca Dumnezeu să mintă, să avem mângâiere puternică, noi, care am alergat la adăpost, ca să apucăm speranţa pusă înaintea noastră,:
Fie ca Dumnezeu să-şi binecuvânteze Cuvântul, în timp ce vom vorbi cam zece sau cinsprezece minute din el şi vom vedea cum ne va conduce El, ce să facem.
Mă gândeam la “Confirmare Şi Dovadă.” Se pare că omul vrea ca întotdeauna să aibă o confirmare sau un fel de dovadă; cu atât mai mult cu cât trăim în timpul unei epoci sceptice. Totul trebuie confirmat, este nevoie de o dovadă. Şi dovada confirmării ne dă garanţia lucrurilor pe care le căutăm.

E-18 Când un om cumpără o maşină, el trebuie să aibă actele acelei maşini. Chiar dacă nu are încă maşina în garajul său, dacă are actele de proprietate este o confirmare că deţine acea maşină - deoarece el are un act sau carte de identitate.
Iar dacă cumpărăm un teren - chiar dacă nu am văzut niciodată terenul şi nu ştim nimic despre el - însă avem un titlu de proprietate pe acel teren, el ne aparţine, chiar dacă l-am văzut sau nu. Acesta ne aparţine. Acea maşină ne aparţine. Chiar dacă am văzut-o sau nu am văzut-o, dacă ni s-a dat titlul de proprietate şi este în posesia noastră, este pe numele nostru, acel act arată că noi deţinem acea maşină. Actul de proprietate ne arată că deţinem acel teren.

E-19 În Evrei ni se spune din nou, căci credinţa… Evrei 11: “Iar credinţa este realitatea lucrurilor sperate, dovada lucrurilor nevăzute.” Este o realitate. Acum, aceasta nu este o speranţă. Mulţi oameni vin cu speranţă. Însă credinţa este o realitate [o siguranţă, o certitudine, o substanţă - Ed]. Nu este ceva ce tu speri. Când s-a ancorat credinţa, tu ai o realitate, nu doar o poveste. Tu deţii ceva. Tu ştii asta. Nimic nu te clatină de pe aceea. Este a ta. Eşti pozitiv. O ai în mâinile tale. Ai primit-o. Este în stăpânirea ta.

E-20 De exemplu, dacă aş ajunge să mor de foame şi o bucată de pâine mi-ar salva viaţa, iar preţul unei bucăţi de pâine este de douăzeci şi cinci de cenţi, iar cineva mi-ar da douăzeci şi cinci de cenţi, acum, aş putea… Atât cât pot eu vedea, ştiind că am cei douăzeci şi cinci de cenţi, care sunt puterea de a cumpăra o bucată de pâine, pot fi tot aşa de fericit cu cei douăzeci şi cinci de cenţi cum aş fi cu o bucată de pâine, vedeţi, deoarece eu am deja puterea de cumpărare ca să cumpăr bucata de pâine.
În acelaşi fel este şi credinţa. Credinţa este ceva ce deţii. Ştii că o ai. Iar când ai credinţa că este Dumnezeu, El îţi dă atunci această… Chiar dacă, nu vezi încă vindecarea, totuşi, ceva s-a ancorat în tine care îţi spune că totul va fi bine. Atunci poţi să te bucuri tot atât de tare ca şi cum ai fi… poţi să fii bucuros, chiar dacă eşti încă într- un cărucior cu rotile, ca şi cum ai fi în stradă şi ai sări în sus şi-n jos, strigând şi alergând în jur, lăudându-L pe Dumnezeu, deoarece tu ai primit deja dovada. Deja este a ta.

E-21 Vedeţi, nu este o poveste. Nu este o imaginaţie. Este o realitate. Şi o realitate nu este o poveste. De fapt, este ceva de care tu te poţi agăţa. Acum, de aceea mulţi oameni nu reuşesc să se vindece. Ei au speranţă, în loc de credinţă. Speraţi că s-ar putea. Aveţi un fel de credinţă imaginară, din acest motiv simţiţi că aţi obţinut aceea. Însă, când de fapt voi aţi obţinut credinţa, aceea este o substanţă. Este ceva real. Apoi, voi o deţineţi. Aceea face să se întâmple.

E-22 Oh, mi-aş dori să am acea credinţă instantanee, pe care mi-ar place să o am. Îmi pare rău că nu o am. Singurul mod prin care îmi ancorez o credinţă mare, este când El îmi spune să fac ceva, sau îmi arată să o fac.
Dacă El ar apărea, aici, pe platformă în această seară şi mi-ar spune: “Du-te la cimitirul prezidenţial. Mâine dimineaţă la ora zece cheamă-l din morţi pe George Washington,” eu aş invita pe toată lumea să vină să vadă că se poate face. Da, domnule. Pentru că aş avea încredere în ceea ce mi-ar spune, deoarece nu s-a întâmplat niciodată să nu-mi confirme indiferent de ceea ce mi-a spus. Aşa că aş avea încredere în El, bazându-mă că acesta este adevărul, deoarece este o relaţie de încredere.
În toată viaţa mea, de când am fost un băiat, din miile de vedenii, nici una nu a dat greş. Aşa că, acesta este adevărul. Aceasta îmi dă încredere. Am încredere în ceea ce îmi spune El.

E-23 Acum, de multe ori m-am întrebat dacă nu am depăşit limitele spunând: “Dumnezeule, dă-mi credinţă ca să-i pot vorbi acestui om, sau acelui om, sau celuilalt.” Acum, ne dăm seama că Domnul nostru Isus, fiind Emanuel, nu a făcut niciodată acest lucru, deoarece a spus-o clar în Ioan 5:19: “Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; [nu ce aude pe Tatăl spunând, ci ceea ce vede pe Tatăl făcând] şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.”

E-24 Vedeţi, trebuie să se întâmple ceva ca să vă determine să aveţi această dovadă, această confirmare. Acum, dacă Dumnezeu a spus: “Dimineaţă va ploua,” pentru mine nu ar fi greu să mă pregătesc pentru ploaie, deoarece eu ştiu că va ploua. Acum, dacă am putea trece de la a avea o vedenie, sau a auzi glasul lui Dumnezeu… Să trecem de la acestea la… Felul iniţial de a avea credinţă este prin auzirea Cuvântului scris al lui Dumnezeu. Acum, când Dumnezeu vine în mijlocul nostru şi se dovedeşte pe Sine, prin faptul că ne dă Duhul Sfânt, prin vorbirea în limbi şi dându-ne interpretarea, trimiţând daruri printre noi, ca şi acesta; sau o profeţie care se ridică într-un anumit loc şi spune un anumit lucru, făcând un anumit lucru şi dovedindu-l, de fiecare dată, fără să greşească niciodată, acestea ar trebui să ne zidească la un nivel unde să ne ancorăm de acest Cuvânt, încât să nu îi mai dăm drumul. Aceasta ar trebui să fie o dovadă, chiar acolo. Atâta timp cât Dumnezeu a spus aşa, aceasta o stabileşte, vedeţi.

E-25 Mă tem, că de multe ori nu ne oprim suficient de mult ca să ne gândim la poziţia în care ne aflăm. Acum, cei mai mulţi oameni… Îmi pare rău că am spus asta. Mulţi oameni de afară, din lume, se uită la o adunare de felul acesta ca la un fel de hocus-pocus, neştiind ce spun. Iar noi vom accepta lucrul acesta: din cauză că au fost multe reprezentări false a acesteia.
Însă, înainte ca să fie un dolar fals, trebuia să există un dolar real după care să se facă acel dolar fals. Dacă nu a existat, atunci dolarul fals este originalul, vedeţi. Tot atât de sigur cum există unul fals, trebuie să există unul real, după care s-a făcut cel fals. Aşa că există un Duh Sfânt real, o vindecare divină reală, o putere reală a lui Dumnezeu, o credinţă reală în Cuvânt. Aceasta este confirmarea, ceva care este ancorat. Ce glorios! Aceasta confirmă.

E-26 Omul se uită după aşa ceva. Este natura umană. Dumnezeu a făcut omul în acest fel. Acesta este modul cum a făcut Dumnezeu omul. Astfel, făcându-l pe om în acest fel, Dumnezeu face ceva pentru a răspunde dorinţei acelui om. Dumnezeu este un Dumnezeu bun, aşa cum a remarcat de multe ori Oral Roberts. El este un Dumnezeu bun, însă să nu întindeţi prea mult coarda. El este un Dumnezeu drept, deasemeni. Cu siguranţă este. Să nu vă bazaţi doar că-I bun. Aşa cum a spus un tânăr cu ceva timp în urmă: “Dumnezeu este aşa de bun, încât nici nu-I pasă ce fac eu.” Oh, ba da, Îi pasă.
Dacă necredinţa faţă de Cuvântul Său, interpretarea unei mici iote, a cauzat fiecare suferinţă, fiecare boală, fiecare moarte, fiecare copil care plânge, care moare, fiecare cimitir… Din cauză că o singură persoană nu a crezut o parte din Cuvântul lui Dumnezeu, a cauzat toate aceste probleme; să nu vă gândiţi că vom putea vreodată să ocolim din nou cât de puţin şi apoi să intrăm, fără să credem ceva ce a promis Dumnezeu.

E-27 Prin urmare, poate că eu nu am credinţă, aşa cum am spus, să umblu cum a umblat Enoh - să fac o plimbare de după-amiază şi să plec acasă cu Dumnezeu - însă aş fi vrut să am acea credinţă. Dar nu voi sta niciodată în calea nimănui, sau să îmi bat joc de cineva care are o astfel de credinţă. Îl voi admira, un om care are o astfel de credinţă.
Acum, credinţa. Dumnezeu i-a vorbit aici lui Avraam, i-a dat o promisiune, apoi Dumnezeu i-a confirmat promisiunea, i-a dat o dovadă prin jurământul făcut înaintea lui. Şi un lucru neschimbător este că Dumnezeu nu poate să mintă. Şi nu numai atât, atunci când El i-a promis, dincolo de faptul că i-a jurat, Dumnezeu a jurat pe Sine Însuşi. Voi trebuie să juraţi pe cineva mai mare decât voi, iar El nu a avut pe cineva mai mare decât El, peste care să jure. Astfel, a jurat pe Sine Însuşi. Şi promisiunea a fost lui Avraam şi (este o conjuncţie) seminţei de după el. Nu seminţelor; ci seminţei lui. Cristos este sămânţa lui Avraam. Iar noi fiind în Cristos, viaţa lui Cristos din noi ne face copii ai lui Avraam şi suntem moştenitori împreună cu el, conform cu promisiunea.

E-28 Şi Avraam, după ce a primit promisiunea, nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu prin necredinţă, ci a fost puternic, dându-I glorie lui Dumnezeu timp de douăzeci şi cinci de ani. Era un lucru imposibil, aproape, atunci când el a primit promisiunea, deoarece el avea şaptezeci şi cinci de ani, iar Sara, soţia lui, era de şaizeci şi cinci. Probabil că intrase deja de cinci sau zece ani în menopauză. El era de şaptezeci şi cinci de ani şi îi dădea constant glorie lui Dumnezeu, neîncetat.
Sper că nu veţi crede că este necuviincios, însă îmi pot imagina, după ce i-a trecut Sarei rânduiala femeilor, probabil că el i-a spus: “Sara,” după primele douăzeci şi opt de zile, “cum te simţi, draga mea?”
“Nu văd nici o schimbare.”
“Glorie lui Dumnezeu, oricum noi vom avea un copilaş,” vedeţi.
Apoi, după următoarele douăzeci şi opt de zile: “S-a întâmplat ceva, draga mea?” “Absolut nimic.”
“Glorie lui Dumnezeu, acum va fi o minune şi mai mare, decât dacă s-ar fi întâmplat luna trecută,” vedeţi. “Noi îl vom avea.”
Şi de ce? L-a crezut pe Dumnezeu. Se baza pe ceva. L-a putut lua pe Dumnezeu pe cuvânt. Avea o bază! Se baza pe promisiunea lui Dumnezeu.

E-29 Acum, putem vedea că trecuse un an şi nu s-a întâmplat nimic. După doi ani, el continua: “Glorie lui Dumnezeu.” Sara făcuse deja botoşei şi îi pregătise câteva lucruşoare, ştiţi voi, toate erau în aşteptare. Ea era în aşteptare, deoarece ştia că acest copil va veni, pentru că îl promisese Dumnezeu.
Şi acum, noi ar trebui să fim sămânţa lui Avraam, vorbind spiritual, fiind în Cristos. Noi ar trebui să luăm fiecare promisiune a lui Dumnezeu şi să o pretindem ca şi cum aceasta s-ar fi întâmplat; pentru că Dumnezeu când vorbeşte, El nu îşi i-a vorba înapoi.

E-30 Acum, când Dumnezeu face o decizie... Decizia pe care o face Dumnezeu de prima data, trebuie să rămână aceeaşi pentru totdeauna, deoarece El este infinit. El este perfect şi decizia lui este perfectă. Prin urmare, El nu poate spune: “Anul trecut am spus lucrul acesta, însă, anul acesta cunosc mai mult despre acel lucru.” El este un Dumnezeu infinit! El este perfect şi fiecare decizie pe care o face este perfectă. El nu trebuie niciodată să schimbe lucrul acela, deoarece El este perfect de la început. El nu trebuie să-şi retragă o decizie.
Aşa că, eu pot face o promisiune. Dar nu sunt sigur. Poate trebuie să o retrag. Dumnezeu nu face aşa ceva. Dacă Dumnezeu a fost solicitat să vindece o persoană bolnavă, principiul prin care l-a vindecat pe acel om, El trebuie să-l păstreze pentru totdeauna la fel.
Când un om a fost pierdut, a existat o singură cale pe care a făcut-o El, ca să salveze acel om. Principiul prin care l-a salvat pe acel om, este acelaşi şi astăzi - sângele vărsat. Vindecarea unui om s-a făcut prin credinţă. Acesta este singurul mod prin care El vindecă şi astăzi, prin credinţă, crezând Cuvântul Său. Aceasta este exact aşa.

E-31 Deci. După ce Dumnezeu a confirmat… Aş fi vrut să avem timp, însă am făcut o promisiune. După ce Dumnezeu i-a dat lui Avraam promisiunea, ulterior El i-a confirmat-o dându-i tăierea împrejur. A fost un semn şi acesta era în trupul său.
Şi acum, eu vorbesc unui public mixt, însă consideraţi-mă fratele vostru. Când Avraam a îmbătrânit, iar Biblia spune că trupul lui era tot atât de bun ca al unui mort, s- a putut uita în jos la semnul din trupul său şi a ştiut că acela era semnul lui Dumnezeu, că El îşi va ţine Cuvântul! Circumcizia. S-a uitat la acea dovadă şi a spus: “Dumnezeu a promis.”
Sara o fi spus: “Dar eu sunt de nouăzeci, am trecut de mult de partea aceasta a vieţii.”
Apoi, Avraam s-ar putea că s-a întors şi s-a uitat la dovada pe care Dumnezeu a spus: “Acesta este un semn.” Avraam a putut da slavă lui Dumnezeu şi să se întărească mai mult ca oricând, deoarece era un semn, o confirmare prin care Dumnezeu urma să-i garanteze aceea.

E-32 Acum, El deasemeni a promis că poporul Său va locui temporar într-o ţară străină timp de patru sute de ani. Ei au stat în această ţară patru sute de ani - sclavi, ca nişte câini! Aparent, Dumnezeu şi-a întors spatele! Însă, a fost conform cu promisiunea Sa. El trebuie să-şi ţină promisiunea.
Dacă vroiau să ia una din acele fete tinere Evreice şi să le necinstească, acei soldaţi Egipteni, o făceau. Dacă vroiau să ucidă pe unul din fiii lor, doar o făceau. Ei îi aruncau o bucată de pâine mucegăită şi dacă nu o mânca, murea. Erau doar nişte sclavi, erau chinuţi şi bătuţi. Şi părea ciudat faptul că Dumnezeu a permis un lucru ca acela. Uneori, Dumnezeu face astfel de lucruri, acţionează într-un mod ciudat. Însă, întotdeauna El îşi ţine Cuvântul.

E-33 Când s-a apropiat timpul promisiunii, a venit un profet din pustie cu “Aşa Vorbeşte Domnul,” înconjurat cu un Stâlp de Foc. Acesta a venit şi le-a adus Cuvântul Domnului, faptul că El le-a auzit strigătele, că şi-a amintit promisiunea - pe fiecare din acei circumcişi.
Acum, El şi-a amintit promisiunea. El le-a spus că există o ţară unde ei vor putea să-şi crească copiii. Era o ţară frumoasă. Era o ţară bună în care curgea lapte şi miere, acolo nu aveau nevoie de nimic. Era o ţară preţioasă. Gândiţi-vă, că nici unul din ei nu au mai fost vreodată acolo. Nu ştiau nimic despre ţară. Însă, trebuiau să aibă credinţă faţă de promisiune, aşa că au acţionat prin credinţă. Ei au plecat din Egipt sub călăuzirea lui Dumnezeu şi a profetului Său, care le-a spus despre o ţară mai bună.

E-34 Aşa că au părăsit Egiptul şi au ajuns la un loc numit, Cades-Barnea. Cred că a fost atunci când Iosua, un mare războinic printre ei, s-a dus să spioneze ţara. El a traversat Iordanul, a trecut dincolo în acea ţară şi s-a întors cu dovada că ţara era bună, Cuvântul lui Dumnezeu era perfect şi că promisiunile Lui sunt adevărate! El a avut dovada, confirmarea faptului că ţara era acolo! Avea în mână o bază a faptului, că ţara era exact aşa cum a promis Dumnezeu că va fi. Doi bărbaţi au împachetat o grămadă de struguri. Poporul a putut să-i guste şi să vadă că ţara era bună. Era o confirmare că Dumnezeu şi-a ţinut promisiunea.

E-35 Apoi, Israel a trecut Iordanul şi a intrat în ţara promisă, iar Iosua le-a împărţit ţara. Trăiau în pace. Erau o naţiune. Aveau bisericile lor. Şi-au plantat culturile. Şi-au crescut copiii. I-au dus la biserică. Şi au trăit fericiţi! Dumnezeu a pus frică în toate celelalte naţiuni faţă de ei, iar ei au devenit un popor puternic.
Dar în cele din urmă, după câţiva ani, au început să facă acolo cimitire, deoarece bătrânii războinici ai credinţei au ajuns la capătul drumului şi au murit. Au început să apară pietre funerare şi inscripţii, au făcut cimitire în acea ţară glorioasă pe care Dumnezeu le-a promis-o. Trebuiau să moară, idiferent cât de bună era ţara în care locuiau sau cât de bune fructe mâncau. Totuşi, trebuiau să moară.

E-36 Apoi, într-o zi, a apărut marea Căpetenie, Domnul Isus şi a început să le spună despre o altă ţară. “În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe. Dacă nu ar fi aşa, v-aş fi spus; pentru că Mă duc să vă pregătesc un loc; Şi dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, vin din nou şi vă voi primi la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” Cu alte cuvinte, cam aşa: “Aţi fost credincioşi cauzei, dar trebuie să muriţi. Însă, există o ţară unde omul poate să trăiască fără să mai moară. Există viaţă după moarte.” Ce promisiune dată oamenilor. A fost uimitoare şi i-a uimit pe mulţi.

E-37 Însă, El a venit la Cades-Barnea al Lui. Cades-Barnea a fost scaunul de judecată. El a venit la Cades-Barnea-Calvar, unde a purtat asupra Lui... El a purtat păcatele lumii la Calvar.
Însă, El a trecut deasemeni Iordanul, pe care noi îl numim Iordanul morţii. El a trecut dincolo, în cealaltă ţară, fiind mort pentru trei zile şi trei nopţi. A murit până când soarele a renunţat să mai strălucească. A murit până când pământul a avut o cădere nervoasă. A zguduit stâncile munţilor. El a murit! Iar a treia zi a revenit la viaţă, cu dovada că există o ţară unde omul poate trăi fără să mai moară. El s-a întors din acea ţară. Există viaţă după moarte!

E-38 El a spus ucenicilor Săi: “Eu am să vă dau arvuna acesteia. Am să vă dau confirmarea acesteia,” aşa cum i s-a făcut lui Avraam cu circumcizia. “Însă, să aşteptaţi sus în Ierusalim, până veţi primi confirmarea, până ce veţi avea dovada.” Şi ei au aşteptat. În ziua a zecea a coborât din cer un sunet ca vuietul unui vânt puternic, care a umplut toată încăperea unde stăteau ei. Toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt. Limbi de foc s-au aşezat peste ei, toţi s-au umplut şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.
Ce a fost aceea? A fost dovada că Iosua al nostru, Iehova-Salvatorul, s-a întors din morţi şi ne-a dat o dovadă, că atunci când vom muri, vom avea din nou viaţă pe cealaltă parte - o confirmare, ne-a confirmat, dându-ne dovada acestui fapt.

E-39 Iar acum, astăzi, după două mii de ani, încă putem să privim înapoi şi să vedem unde am fost noi odată; jos în noroiul păcatului. Păcatul este necredinţa. Acela este originalul şi singurul păcat.
Nu cu mult timp în urmă, un om a spus... îmi cer scuze, era o femeie. Predicasem într-o biserică Metodistă. Şi am spus: “A bea nu este păcat, a comite adulter nu este păcat, a minţi şi a fura nu sunt păcate.” Aceasta a fost prea de tot pentru o scumpă soră, în vârstă. Ea s-a ridicat şi mi-a spus: “Te rog atunci să-mi spui ce este păcat?”
Eu am spus: “Necredinţa.” Tu faci lucrurile acelea din cauză că nu crezi. Dacă ai crede, ei bine, atunci nu ai face acele lucruri. Sunt atribute ale necredinţei. Iar neprihănirea este atributul credinţei, deoarece te-ai ancorat în acea credinţă. Confirmare. Dovadă.

E-40 Acum, priviţi în urmă, unde aţi fost odată. Apoi priviţi unde aţi ajuns acum. Voi aţi murit împreună cu Cristos. Aţi fost îngropaţi în Numele Lui. Aţi fost aduşi împreună cu El la viaţă în înviere. În mod spiritual, în această seară, conform Cuvântului, noi am înviat împreună cu El, stăm în locurile cereşti în Cristos Isus, cu fiecare diavol învins sub picioarele Lui - stând în prezenţa vie a Domnului Isus.
Oh, dacă aceasta nu ar trebui să vă ofere ceva de care să vă ţineţi; să-L putem vedea cu aceeaşi dovadă, aceeaşi credinţă care a fost dată odată sfinţilor, desfăşurându- se acum, făcând astăzi aceleaşi lucruri pe care le-a făcut întotdeauna. Să vedem apariţia Domnului Isus între noi; şi privind în urmă, văzând unde am fost odată şi unde am ajuns acum. Atunci eram morţi, iar acum am fost aduşi la viaţă. Şi tot atât de sigur faţă de faptul că am murit şi am fost îngropaţi cu El, noi ne-am ridicat împreună cu El în înviere, deoarece ne-am ridicat de acolo de jos. Amin!

E-41 Acum mă simt religios. De ce? Noi suntem morţi. Viaţa noastră este ascunsă în Dumnezeu prin Cristos şi sigilată de Duhul Sfânt. Privesc în urmă şi văd unde am fost odată. Acel William Branham a murit în urmă cu treizeci şi doi de ani. Acum suntem o creaţie nouă în Cristos, deja am înviat împreună cu El şi acum stăm cu El în locurile cereşti, cu autoritatea Cuvântului Său promis, că fiecare diavol trebuie să ni se supună şi nimic să nu stea în cale. “În Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi, vor bea băuturi otrăvitoare, vor pune mâinile peste bolnavi şi aceştia se vor însănătoşi.”
Aceasta este promisiunea Lui. Aici este o confirmare a promisiunii Lui. Oh, haideţi să ne mărturisim slăbiciunile şi fie ca Dumnezeu să ne de-a aici, în această seară, putere şi credinţă în însuşi prezenţa vie a lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

E-42 Era în Februarie, când am fost cu doi dintre prietenii mei, eram în Arizona, eram undeva în munţi. Am ieşit câteva zile la vânătoare, după adunări. Şi am văzut două stele care erau foarte apropiate şi am spus: “Probabil că sunt la câteva milioane de ani lumină una faţă de cealaltă, la o distanţă mai mare decât suntem noi faţă de ele.” Şi am spus:
“Când te gândeşti că Dumnezeu care a creat universul, Dumnezeu care a făcut sistemul solar, care a creat cerurile şi pământul, le-a creat prin cuvântul Său vorbit...”
Ţine-ţi minte, un cuvânt este un gând exprimat. Dumnezeu s-a gândit la acestea. Apoi, când le-a exprimat, trebuia să se întâmple, pentru că lumea a fost făcută prin cuvântul lui Dumnezeu. Lucrurile au fost făcute din lucruri care nu se văd. Acesta era cuvântul lui Dumnezeu! S-a gândit la ele, apoi le-a vorbit şi trebuia să se întâmple. Este o sămânţă care creşte, şi uimitor, care rodeşte în sezonul ei.

E-43 Putem să luăm Cuvântul Său şi să vedem că El a promis în zilele de pe urmă, că El îşi va scoate afară poporul Său; că va face acelaşi lucru pe care El l-a făcut, aşa cum a făcut în zilele Sodomei. Şi noi ne uităm la ele şi vedem aceste lucruri. Noi ar trebui să ne ţinem de promisiunea lui Dumnezeu şi să venim la El, văzând că ne-am ancorat sufletele noastre în acest paradis de odihnă. Să ne aplecăm capetele.

E-44 Doamne Isuse, confirmarea. Cum îţi mulţumim Ţie, în această seară, pentru prezenţa Celui Divin. Dacă ar putea oamenii să-şi dea seama ce autoritate au în El, oh, ce măreţ ar fi, Doamne, dacă ei ar putea să creadă, să aibă credinţă. Fie ca ei, în această seară, să obţină credinţă. Au primit învăţătură, li s-a predicat. Au citit acestea în Biblie. Au văzut pe alţii care şi le-au însuşit.
O, Dumnezeule mare, Yehova, Cel puternic care s-a făcut trup şi a locuit printre noi, acum, Tu te-ai făcut trup în trupul nostru prin Duhul Sfânt, aici, în această seară, însufleţind Cuvântul şi însufleţind promisiunea pe care Tu ai vorbit-o. Acordă, în această seară, ca fiecare credincios să o vadă şi să fie vindecat; ca fiecare necredincios să aibă ochii deschişi la prezenţa lui Isus Cristos şi o confirmare a învierii Tale.
Şi Dumnezeul pe care Iosua, Iosua al nostru din cealaltă ţară care a venit la noi şi a avut Cades-Barnea al Lui. pentru noi toţi... Iar Cades-Barnea al nostru a fost într-o seară, acolo la altar. Acum, suntem socotiţi morţi şi vieţile noastre sunt ascunse în El, am fost aduşi la viaţă împreună cu El în înviere, stăm la dreapta Lui în locurile cereşti. Acordă, Doamne, ca să li se deschidă oamenilor înţelegerea. Iar noi îţi vom aduce laude, în Numele lui Isus.

E-45 Acum, cu capetele aplecate pentru câteva momente, am să vă întreb ceva foarte serios. Timpul nostru se scurge. Vreau să vă pun o întrebare solemnă şi aş vrea să răspundeţi din adâncul inimii. Vă rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu să o faceţi.
Dacă nu aţi acceptat încă această promisiune a vieţii eterne, dacă nu aveţi o siguranţă perfectă şi lucrarea Duhului Sfânt în viaţa voastră, dar aţi vrea să o aveţi, aţi vrea doar... cu capetele voastre aplecate, fiecare, doar ridicaţi-vă mâinile. Spuneţi: “Roagă-te pentru mine, Frate Branham. Vreau aceasta în viaţa mea.” Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă, fii binecuvântată.

E-46 În regulă. Mai este cineva, în timp ce aşteptăm? Spuneţi: “Frate Branham, roagă-te pentru mine. Doresc să am acea confirmare în inima mea; că sunt ancorat în Cristos, că toate păcatele mele sunt sub sânge, că am pacea care întrece orice pricepere şi să ştiu că sunt viu în Cristos. Aş dori să pot spune aceasta, Frate Branham. Vrei să te rogi pentru mine?” Mai sunt câţiva care nu şi-au ridicat mâinile şi ar dori să şi le ridice acum? Dumnezeu să te binecuvânteze, la fel şi pe tine.
Slavă Domnului. E bine. În regulă. Doar continuaţi să vă ridicaţi mâinile. Pot să vă văd până acolo în spate. Doar aşteptaţi. Predicatorii, toţi ceilalţi, să vă rugaţi acum. Dumnezeu să vă binecuvânteze. El vă vede. Vă vede decizia. El vă vede. Continuaţi să vă rugaţi. El vă vede. Aşteaptă. Acolo în spate, îl văd, este un băieţaş. Dumnezeu să te binecuvânteze acolo în spate. Cel de aici, doar continuă să te rogi. În regulă.

E-47 Tatăl nostru ceresc, Tu ai văzut mâinile care s-au ridicat. După regula ştiinţei, ei au sfidat ştiinţa făcând aceasta, deoarece conform cu ştiinţa, mâinile lor trebuiau să atârne în jos. Gravitaţia le ţine în jos. Însă, a fost un duh în ei care a făcut o decizie. Ei şi-au ridicat mâinile. Sunt pregătiţi. Sunt conştienţi că li s-a vorbit despre ceva nemuritor, despre Dumnezeul cerului. Ei ştiu că nu au fost corecţi, iar acum vor să se corecteze. Şi- au ridicat mâinile şi ei cred. Tată, mă rog să lucrezi acum cu ei. În Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-48 Câţi dintre cei din această încăpere, chiar acum... Am început să fac o chemare la altar, însă, Duhul Sfânt m-a oprit. Acesta este un lucru ciudat. Cu siguranţă că este. Este altceva. Mi-a spus: “Nu ai dat încă confirmarea prezenţei Mele.”
Câţi dintre voi nu aveţi un cartonaş de rugăciune? Nu aveţi un cartonaş de rugăciune, dar credeţi că Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, este acum aici, este cu noi. Ridicaţi-vă mâinile. Toată lumea. Pretutindeni. Vă mulţumesc. Doar o clipă. Puţin mai târziu. Voi doar rugaţi-vă lui Dumnezeu şi spuneţi: “Doamne, eu cred că Scriptura spune că... Păstorul a citit aceea şi a predicat despre ea. Am auzit şi pe alţii. Ei mi-au spus că Tu eşti un Mare Preot care ai milă de slăbiciunile noastre. Mi-au spus că Tu eşti acelaşi ieri, azi şi în veci.”
“Doamne, eu vin. Sunt bolnav. Nu am fost aici când s-au împărţit cartonaşele de rugăciune, însă eu vreau să Te ating, Doamne. Dacă Fratele Branham ne-a spus adevărul - el nu mă cunoaşte sau nu ştie nimic despre mine - vreau să vorbeşti prin buzele lui aşa cum ai vorbit odată prin buzele lui Cristos şi... când i-a vorbit femeii cu scurgerea de sânge.”

E-49 Doar atingeţi-L. Acum, eu simt că... Este un dar şi mă simt ca şi cum... este ca şi cum ai pune în viteză.
Iar acum, dacă Îl veţi crede şi Îl veţi ruga, Dumnezeu vă va asculta. Dacă El va face în această seară, lucrul acesta prin har, vom putea pleca acasă spunând: “Cu adevărat a înviat Domnul,” ca aceia de pe drumul Emausului. “Acum, eu am o confirmare a faptului... El a promis că 'lucrările pe care le fac Eu le veţi face şi voi,' acelaşi fel de lucrări despre care am vorbit seara trecută. Iar El este acelaşi ieri, azi şi în veci, iar Scriptura este confirmată.”
“Şi noi ştim sigur că trăim zile ca şi în timpul Sodomei şi Gomorei, deoarece vedem evangheliştii în lume; şi suntem învăţaţi că biserica aleasă este scoasă afară din biserică, este separată de lume şi lucrurile din lume. Eu am văzut acelaşi semn pe care El l-a făcut acolo, înainte să fie arsă Sodoma şi este o promisiune că El va arde lumea aceasta, foarte curând.”
Şi dacă Dumnezeu va face aceasta, toţi care sunteţi în Sodoma să fugiţi cât de tare puteţi. Veniţi la biserică! “La ce biserică?” La bebeluşii proaspăt născuţi în Cristos. Există o singură biserică. Voi nu vă alăturaţi la aceasta, ci vă naşteţi în ea. Este o naştere nouă. Fie ca Dumnezeu să asculte rugăciunile.

E-50 Acum să luăm fiecare rând, să-L lăsăm să vorbească celor din rânduri. Tot rândul acesta până acolo, cei care nu aveţi un cartonaş de rugăciune... Dacă aţi primit cartonaş de rugăciune nu vă ridicaţi mâinile. Cei care nu aveţi un cartonaş de rugăciune, oricine din rândul acesta din dreapta, ridicaţi-vă mâinile şi spuneţi: “Frate Branham, eu mă rog.” Dacă nu o faceţi pentru voi, atunci rugaţi-vă pentru altcineva, sau orice doriţi voi. Doar să aveţi o cerinţă. Rugaţi-vă. În regulă. Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Acum, priviţi în felul acesta şi spuneţi în inima voastră: “Doamne Isuse, eu cred Cuvântul Tău.” Biblia spune în Evrei capitolul 4... Acum, înainte să spun aceasta, noi ştim că Isus a fost Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup. Este adevărat? Biblia spune în Evrei 4, căci cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri, desparte măduva de oase şi discerne gândurile inimii.

E-51 Acesta-i motivul pentru care El s-a putut uita la ei şi să le spună: “Credinţa ta te-a mântuit.” A ştiut. Acesta este Cuvântul! “Dacă rămâneţi în Mine şi Cuvântul Meu în voi...” Să nu aveţi în voi ceva învăţături amestecate, făcute de oameni. Rămâneţi aproape de Cuvântul pur şi nefalsificat. “Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele în voi, cereţi ce vreţi...,” deoarece Cuvântul este un discernător al gândurilor inimii. Doar să credeţi acum. Aveţi credinţă. Vedeţi dacă Dumnezeu confirmă că ceea ce v-am spus este adevărul.
Fiţi reverenţi un moment. După predicare... apoi, urma să fac o chemare la altar.
Însă, El a vrut ca eu să fac aceasta, astfel, cu siguranţă că El mă va ajuta.

E-52 Da. Este aici. Doamna care stă acolo în spate, este îmbrăcată cu ceva roşu- portocaliu, se roagă pentru mama ei, îşi mişcă capul într-o parte şi alta. Are părul închis la culoare. Doamnă, ridică-te puţin. Ai primit cartonaş de rugăciune? Nu. Cu puţin timp în urmă ţi s-a întâmplat ceva ciudat. Ai simţit ceva cu adevărat... ceva cu adevărat umil şi plăcut în jurul tău. Eu mă uit direct la acel stâlp de foc, exact în locul unde stă acea femeie.
Ea se roagă pentru mama ei. Mama ei nu este aici. Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună ce probleme are mama ta? Vei crede atunci, cu toată inima ta? Ea suferă cu inima. Dacă este adevărat, ridică-ţi mâna. Plecând de aici, o vei găsi bine. Amin. Credeţi voi?

E-53 Acum, pe acest rând. Rugaţi-vă şi spuneţi: “Doamne Dumnezeule, acel predicator micuţ nu mă cunoaşte, însă Tu mă cunoşti. Eu Îţi ating veşmântul. Permite-mi, Doamne, permite-mi.”
Aici... este deasupra unui om de culoare care stă acolo în capătul rândului. El se confruntă cu o operaţie. Tu, domnule. Ai cartonaş de rugăciune? Nu ai. Nici nu ai nevoie. Ai probleme cu vezica urinară. Crezi că Dumnezeu poate să vindece acea problemă de vezică urinară? Crezi că eu sunt...? (Există un duh sensibil, chiar acolo.)
Crezi tu că sunt profetul Său, adică slujitorul Său? Scuzaţi-mă, oamenii se poticnesc în asta. Crezi tu aceasta? Cu toată inima ta? Mulţumesc, domnule. Acesta este modul de a crede în cei trimişi de Dumnezeu. Dacă vreţi să prosperaţi, ştiţi ce v-a spus El să faceţi. Domnul Benton este numele tău. Tu nu eşti de aici. Eşti din oraşul Compton. Dacă vei crede cu toată inima ta, atunci aceea s-a terminat. Dumnezeu să te binecuvânteze.

E-54 Credeţi voi? Chiar pe ultimul rând este o doamnă. Ea se roagă pentru cineva drag, iar acel drag a făcut un accident vascular cerebral. Este un om mai în vârstă. Doamna, cred că este doamna Dawson. Ai cartonaş de rugăciune, doamnă? Nu ai. Eu nu te cunosc. Eşti o străină pentru mine, însă tu te rogi pentru cineva drag, iar acel drag a făcut un accident vascular cerebral. Este un bunic. El nu locuieşte aici. Localitatea unde locuieşte se numeşte Bakersfield, iar el este un slujitor al Evangheliei. Aceasta este: “Aşa Vorbeşte Domnul!”

E-55 Credeţi voi? Aveţi credinţă. Această doamnă care stă aici şi se roagă, are probleme la inimă, care stai acolo şi te uiţi la mine, crezi că Dumnezeu te va vindeca, doamnă? Doamna cu părul cărunt, care îşi mişcă capul, aici, drept înainte. În regulă, tu, da. Crezi că Dumnezeu te face bine? Ai cartonaş de rugăciune? Nu ai. Nici nu ai nevoie. Problemele tale cu inima s-au dus.
Acum, continuaţi aşa. Dacă vă pierdeţi credinţa... Vă simţiţi bine, chiar acum. Credinţa care vă poate face să vă simţiţi bine, chiar acum, vă poate ţine în felul acesta, atâta timp cât vă păstraţi acea credinţă. Să nu vă îndoiţi. Amin.

E-56 Doamna care stă chiar aici, în această... care stă în spatele doamnei în cărucior. Este o femeie acolo în spate... da, doamna care este acolo şi se roagă pentru mama ei, care stă chiar lângă ea. Tu te rogi pentru ea. Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună care este problema ei? Vei...? Ai cartonaş de rugăciune? Nu ai. Bine. Dacă crezi că boala de nefrită o va părăsi, atunci o va părăsi. Pune-ţi mâna peste ea, crede cu toată unima ta şi ea se va vindeca. Să nu te îndoieşti!

E-57 Oh! El este trandafirul din Saron, crinul din vale, confirmarea că El este viu în vecii vecilor. Credeţi voi aceasta? Aţi vrea voi să veniţi acum, ca o invitaţie? Fiecare suflet care este apăsat de păcat, aţi vrea să veniţi acum şi să staţi aici? Dacă El îmi va face de cunoscut problemele oamenilor şi despre toate celelalte lucruri...
El îmi spune acum, că sunt persoane aici care trebuie să vină şi să-şi predea viaţa Lui. Vreţi să veniţi? Ridicaţi-vă în picioare, acolo unde staţi, cei care v-aţi ridicat mâinile. Veniţi aici în faţă. Voi care nu v-aţi născut încă din nou, care nu-L cunoaşteţi încă pe Dumnezeu şi aceste lucruri, vreţi să veniţi acum? În prezenţa Sa, dacă credeţi că acesta este Duhul Sfânt, veniţi în timp ce vom cânta un imn, oricare îl veţi alege voi. Oricare.

E-58 Şi în timp ce vom cânta această cântare, aş vrea să veniţi chiar acum, înainte să continuăm serviciul de rugăciune. Haideţi să terminăm această lucrare, deoarece ceva mi-a spus chiar atunci: “Fă acum chemarea la altar! Ai predicat despre confirmare şi acum iată... Am confirmat că Eu sunt aici!” Amin.
Dacă nu puteţi vedea aceasta, prieteni, atunci sunteţi orbi. Ceva nu este în regulă. Nu mai aveţi nici o speranţă, după ce Dumnezeu a făcut o lucrare ca aceasta. Câţi credeţi că El este aici? Câţi credeţi că este El? Sunt pozitiv, cu toată inima mea, cu Biblia mea, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, marele EU SUNT (nu Am Fost, ci EU SUNT), este aici efectuând în trupul acestor oameni, acelaşi lucru pe care El l-a făcut, când era în trup uman pe pământ. Aleluia! Eu cred aceasta cu toată inima mea. Credeţi şi voi la fel?

E-59 În timp ce ne vom ridica cu toţii, veniţi fiecare pe aici, vreau să vă strâng mâna, stau aici să vă pot atinge. Dacă vreţi să-L găsiţi pe Cristos, rugaţi-vă pentru iertarea păcatelor voastre.
Îţi predau deplin, Îţi predau deplin, Toate Ţie, binecuvântatule Salvator, Îţi predau deplin.
Aşa este. Veniţi acum, veniţi pe partea aceasta. Îţi predau deplin, Îţi predau deplin,
Toate Ţie, binecuvântatule Salvator, Îţi predau deplin.

E-60 O clipă. O mustrare din partea Duhului Sfânt: cu câteva minute în urmă s-au ridicat cam două sute de mâini, sau poate mai bine, iar când am făcut chemarea la altar, vreo trei sute au ieşit afară, plecând în cealaltă direcţie, iar un băieţel, doi băieţi au venit şi au îngenunchiat aici, în faţă. Vorbim despre Sodoma şi Gomora! Vorbim că se apropie ziua judecăţii, iar Dumnezeu în mila Lui ne-a arătat tot ce a putut El să facă, iar oamenii sunt atât de împietriţi Evangheliei, încât au ieşit afară chiar în faţa Duhului Sfânt.
Veţi spune: “Aceia nu au fost oameni...” Ba da. Erau oameni... ar fi trebuit să vină. Dacă ştiu ce este aceasta, ştiu şi ce a fost aceea. Da, domnule. Duhul Sfânt a fost cumplit de întristat. E posibil să o fi făcut pentru ultima dată. Sper că nu. Însă, e posibil ca voi să o fi făcut pentru ultima dată. Aceasta este din partea Domnului. Şi ţine-ţi minte, eu nu sunt un impostor, nu sunt fanatic. Eu ştiu exact unde stau şi despre ce vorbesc.

E-61 Nu-i de mirare că nu putem avea treziri. Nu-i de mirare că Los Angeles, şi restul lumii, sunt pe drumul spre iad. Nu-i de mirare că vă pregătiţi pentru o bombă atomică. Copilaşilor, aşezaţi-vă lângă cruce şi rămâneţi acolo!
Timpul se apropie. Nu demult am fost în India, în Bombay. Am luat o bucată de hârtie şi am declarat: “Semnul unui cutremur este deasupra.” Două sau trei zile înainte să fie cutremurul, toate păsările au zburat din cuiburile lor, din crăpăturile zidurilor. Toate oile şi vitele care stăteau în jurul zidurilor, ele au plecat în câmp deschis şi s-au aşezat sprijinindu-se una de cealaltă, se rezemau în felul acesta, una de cealaltă, făcându-şi umbră unei alteia.
De ce? Era un instinct. Ceva le-a spus că urma să fie un cutremur de pământ. Cutremurul a zguduit acele ziduri care s-au dărâmat. Dacă ar fi rămas acolo, ar fi pierit. Însă, după ce a trecut cutremurul, ele s-au întors în jurul zidurilor unde stăteau înainte.

E-62 Acum, daţi-mi voie să vă spun ceva, prieteni. Acelaşi Dumnezeu al lui Moise, care le-a putut duce în corabie, le-a putut duce şi departe de acele ziduri. Şi dacă Dumnezeu, prin instictul unei păsări a putut să avertizeze asupra unui pericol, cu cât mai mult ar trebui să avertizeze fiinţele umane care sunt inspirate prin Duhul Sfânt? Ce lucru groaznic! Ce generaţie adulteră! Ce loc rău este unde locuim noi. Ce naţiune păcătoasă şi necredincioasă avem. Părăsiţi de Dumnezeu, urâţi de Dumnezeu, căutători de semne, se schimbă după cum bate vântul, imitatori, interpreţi carnali. Adună o grămadă de nimicuri când ajung la capătul drumului. Eu spun aceste lucruri în Numele Domnului. Voi mai face încă o dată chemarea. Depinde de voi să răspundeţi. În regulă.
Îţi predau deplin,
(Vino, păcătosule, în prezenţa lui Dumnezeu.) Îţi predau deplin,
Toate Ţie, binecuvântatule Salvator,
Îţi predau deplin, Îţi predau deplin (Îţi predau deplin), Îţi predau deplin, (Îţi predau deplin),
Toate Ţie, binecuvântatule Salvator, Îţi predau deplin.

E-63 Ţine-ţi minte, într-o zi voi sta în prezenţa voastră înaintea lui Dumnezeu, când se va înfăţişa această generaţie. Eu vă ofer, în această seară, eliberarea de păcatele voastre prin Isus Cristos. Vă ofer pacea care întrece orice înţelepciune. Vă ofer botezul Duhului Sfânt, dacă veţi urma îndrumările Bibliei lui Dumnezeu. Nu vreţi să veniţi şi să primiţi?
Dacă slujitorii vor să coboare, dacă vor să vină în jurul acestor oameni... Îţi predau deplin, Îţi predau deplin,
Toate Ţie, binecuvântatule Salvator,
Îţi predau deplin, Îţi predau deplin (Îţi predau deplin), Îţi predau deplin, (Îţi predau deplin),
Toate Ţie, binecuvântatule Salvator, Îţi predau deplin.
Haideţi acum, să ne ridicăm mâinile, să-L slăvim pe Dumnezeu, fiecare dintre noi.
Predaţi-vă viaţa.
Doamne Isuse, primeşte ceea ce-Ţi oferim, Doamne. Primeşte aceşti oameni care sunt la altar, în Numele lui Isus Cristos.