E-1 Numărat cu un asemenea grup, să fiu aici în această dimineaţă din nou. Fratele Shakarian… [Loc gol pe casetă - Ed.] Domnul i-a cruţat viaţa. Cu siguranţă au fost noutăţi pentru mine când am auzit despre ele. Dar sunt aşa de bucuros că lucrul despre care predicăm, de asemenea lucrează printre noi, să vedem că Dumnezeu vindecă bolnavii şi nevoiaşii.

E-2 Şi doar avem câteva minute, şi în jur de vreo două minute să vorbesc. Şi apoi vreau să mă rog pentru aceia din tărâmul radioului, şi cei care sunt nevoiaşi.
Abia am părăsit Southern Pines, North Carolina, unde Domnul a făcut un miracol mare. Într-o seară când intram… Era prea târziu pentru domniţa care a venit cu un copil cu probleme mintale să obţină un bilet de rugăciune şi să intre în linie. Dar ea stătea în spatele cortinelor cu acest copilaş preţios, lacrimile curgând în jos pe obrajii ei, cum numai dragostea unei mame poate merge pentru un copil. Şi căpşorul său era umflat într-o asemenea condiţie, ochii împinşi în afară, venele mari peste cap şi ceva injecţii pe care doctorii au trebuit să i le dea zilnic pentru a trăi prin acea zi.

E-3 Şi în timp ce am trecut pe lângă m-am uitat şi am văzut mama cu copilaşul, şi i-am zis lui Billy, fiul meu: „Acel sărman ins…”
Şi el a zis: „Şi, tati, ea mi-a cerut un bilet de rugăciune.” Şi a zis: „Ea era întârziată. Am terminat să le dau pe toate.”
Am zis: „Ei bine, doar spune-le să cânte cântecul din nou şi (‚Crede numai') şi lasă- mă să cobor şi să mă rog pentru copil.”
Şi am coborât şi m-am rugat pentru puşti şi am cerut Domnului nostru să fie milostiv cu el. Şi doamna şi-a luat puştiul acasă în acea seară. Şi dimineaţa următoare când s-a ridicat, spre surprinderea ei, să se uite la puşti, venele mari erau duse. Capul era practic normal.
Deci ea s-a repezit la doctor imediat, şi doctorul a fost aşa de uimit, şi el a zis-o… El i-a verificat sângele, sau ce trebuie să facă pentru această injecţie. „De ce,” a zis: „nu mai are nevoie de ea deloc.”

E-4 Şi a făcut o vâlvătaie în jurul statului. Doar o altă mărturie pentru slava lui Dumnezeu, să ştim că El răspunde rugăciunii când inimile sunt sincere şi vor să-L creadă. Nu există nimic prea mare pentru El să facă. Şi cred că Lui îi place să facă asta pentru poporul Său.
Acum, ei îmi vor înmâna un grup de cereri, într-un moment, pentru cei care au sunat pentru rugăciune. Şi voi cei, în tărâmul radioului, vreau să fiţi pregătiţi, şi să fiţi în aşteptări. Şi să fiţi perseverenţi căci vă veţi ţine de promisiunea lui Dumnezeu, deoarece rugăciunea credinţei va vindeca bolnavul, şi Dumnezeu îi va ridica. Asta este Scriptura.

E-5 Şi dacă voi puteţi sta în această atmosferă cerească în care stau în această dimineaţă, aici în Restaurantul Clifton, unde sunt literar sute de oameni îngrămădiţi aici, toţi credincioşii crezând şi se vor alătura în rugăciune cu mine să mă rog pentru voi şi pentru cei dragi ai voştri. Orice este, de ce nu o ţineţi înaintea lui Dumnezeu acum şi credeţi că Dumnezeu ne va auzi şi va răspunde rugăciunii.

E-6 Acum, trebuie să continuaţi cu credinţa pe care aţi avut-o când aţi simţit Prezenţa Domnului fiind cu voi. Acum, mulţi oameni se întreabă ce se întâmplă când pare că sunt vindecaţi, şi apoi după scurt timp nu se mai simt aşa. Dar este din cauză că atunci când rugăciunea este făcută, şi Prezenţa Domnului este cu voi, credinţa se urcă. Şi apoi când credinţa părăseşte, ei bine, atunci ceva vi se întâmplă. Trebuie să rămâneţi cu acea credinţă. Niciodată să nu lăsaţi acest sentiment să vă părăsească. Doar întotdeauna amintiţi-vă că Dumnezeu a răspuns. Este Cuvântul Lui. El nu se poate întoarce de la aceasta. El trebuie să-şi ţină Cuvântul. Şi ca o încurajare pentru voi, ştiind că Dumnezeu a făcut o promisiune…

E-7 Şi cred că Biblia este Dumnezeu sub formă scrisă. Ştim că „La început a fost Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Cuvântul a fost făcut trup şi a locuit printre noi.” Şi acestea sunt promisiunile Lui. El ni le-a dat, şi noi trebuie să le păstrăm în suflet. Şi acum, există un singur lucru care va învia acest Cuvânt; acesta este Duhul Sfânt. Aduce viaţă seminţei. Şi când îşi revarsă Duhul Sfânt pe pământ, aşa cum o are în ultimele zile, indiferent de felul de sămânţă peste care Duhul se revarsă… Care sunt apele, doar ca…
Cristos a fost lovit, ca stânca în pustie pentru un popor pieritor care murea, având nevoie de apă, Cristos a fost lovit ca apa Vieţii să poată fi revărsată peste ei.
Acum, adunarea, dacă voi în tărâmul radioului aţi putea numai vedea, ei stau acum. Fiţi pregătiţi acum pentru rugăciune. Puneţi-vă mâinile unul peste altul, pe radio, sau peste locul unde sunteţi bolnavi, şi apoi să ne rugăm împreună.

E-8 Graţiosule Tată ceresc, în timp ce ne apropiem acum de harul milei Tale în atotsuficientul Nume al Domnului Isus… Şi venim crezând şi punându-ne rugăciunile şi credinţa noastră pe altar cu toţi ceilalţi de aici pentru aceia care sunt în ţară bolnavi şi nevoiaşi în această dimineaţă. Tată ceresc, pare ca un alt Fapte 4. Când oamenii s-au rugat clădirea a fost zguduită unde erau strânşi, şi puterea lui Dumnezeu s-a mişcat peste oameni.
Fie ca Satan să elibereze toate persoanele legate din tărâmul radioului în această dimineaţă care ascultă. Fie ca acolo să fie o aşa întâmplare printre ei, până când va fi ca mărturia pe care am dat-o despre copilaşul cu probleme mintale. Fie ca toate bolile să plece de la oameni. Fie ca puterea care l-a înviat pe Isus din morţi, şi ni L-a prezentat nouă viu după două mii de ani, fie ca puterea să învie toţi bolnavii şi să-i vindece. Acord- o, Tată. Ţi-i încredinţăm Ţie, acum, cu rugăciunile noastre, cu jertfe lui Cristos mergând înaintea noastră, în Numele Domnului Isus Cristos, şi pentru slava Sa. Amin.
[Un frate conduce cântecul: „Crede numai.” - Ed.] [Loc gol pe casetă - Ed.]

E-9 Scriptura zice că va fi o ploaie timpurie şi o ploaie târzie. Ei bine acum, cuvânt ebraic (nu-l pot pronunţa acum.), dar „ploaie timpurie” înseamnă „o plantare a seminţei.” Vedeţi? Deci sămânţa este plantată acum şi este plantată peste tot prin aceste organizaţii.
Acum, când Duhul începe să cadă în acea porţie mare, va rodi după felul Său. Deci să ne rugăm ca Duhul Sfânt să planteze Seminţele peste tot prin organizaţie, şi când mare ţâşnire vine acolo să fie o recoltă ieşind din aceasta.

E-10 Să ne rugăm. Tatăl nostru ceresc, inimile noastre sunt agitate în această dimineaţă cu mari emoţii din cauza acestei posibilităţi să vedem oamenii intrând în această oră, când Luminile serii încep să strălucească. Fie ca marea putere a lui Dumnezeu să străbată printre acea organizaţie a Adventiştilor de Ziua a Şaptea. De la conducători în sus către cel mai mic din biserica, fie ca Duhul Sfânt să fie revărsat peste ei, Doamne. Fie ca ei să primească o Cincizecime şi o mare strângere de suflete în Împărăţia lui Dumnezeu prin toată ţara. Acord-o, Doamne, în jurul lumii. Unge aceşti oameni… [Loc gol pe casetă - Ed.] [Limbi şi interpretări - Ed.] [Loc gol pe casetă.] [O trâmbiţă singură a: „Imnul de luptă al Republicii.” Un frate cânte un solo: „Nu-l pot înşela pe Domnul” şi „Cât de măreţ eşti” urmat de duetul armonicii.]

E-11 Mulţumesc. Nu ştiu ce să zic. Sunt fără cuvinte. Am auzit atât de mult până când sunt umplut. Nu-i asta minunat? Cum Domnul nostru… Asta este doar… Sunt aşa de bucuros. Cred că m-am simţit călăuzit să vin sus în această dimineaţă. Deci, bucuros să fiu aici, stând în locurile creşti în Cristos Isus.
Suntem aşa de mulţumitori să-l auzim pe Fratele Harold… Nu-i pot spune ultimul nume, deci va trebui să spun Harold. Să aud cum Domnul l-a condus la acel lor mare, şi ce făceau ei.
Cu siguranţă voi spune această în legătură cu ea, încât când mergeţi în alte ţări, acei oameni acolo, este nevoie de un mesaj al Cincizecimii să urnească pe acei oameni. Vedeţi? Ei au toată teologia, şi toate invitaţiile, şi aşa mai departe. Dar ei trebuie să-l vadă pe Dumnezeu în acţiune. Asta este ce-i atrage. O chemare la altar în Durban, ultima mea adunare acolo, am înregistrat treizeci de mii venind la Cristos ca păgâni cruzi o dată (Vedeţi?), deoarece ei au văzut ceva pe care-şi puteau pune mâna.

E-12 Mi-ar plăcea să zic aceasta, ca complimente la aceasta, marele misionar în India, Hudson Taylor. Acolo era un băiat chinez tânăr venind într-o dimineaţă şi a zis: „Dr. Taylor,” a zis: „Tocmai l-am primit pe Cristos în inima mea, şi sufletul meu este înflăcărat cu Duhul lui Dumnezeu în mine.” A zis: „Ar trebui să studiez… Ce şcoală ar trebui să urmez să studiez şi să-mi iau B.A., şi aşa mai departe?”
Domnul Taylor a zis: „Nu aştepta până când lumânarea este pe jumătate arsă să arăţi lumina.”
Asta este corect. Cred la fel de asemenea. Când… Acesta este necazul. Oamenii aşteaptă, şi ei îi iau în acele seminarii şi scot tot ce a pus Dumnezeu în ei. Vedeţi?
Cred, duceţi-vă imediat ce lumânarea s-a aprins. Dacă nu ştiţi mai mult, spuneţi-le cum s-a aprins. Asta este tot ce trebuie să ştie. Doar cum a ajuns în flăcări, şi lăsaţi să fie înflăcăraţi. Restul va avea grijă de la sine. Doar mergeţi. Spuneţi-le cum s-a aprins lumânarea, şi lăsaţi să se aprindă, şi ei vor spune altcuiva. Şi timpul aprinderii lumânării acum… Acesta este adevărul, asta este corect. Acum, ar fi o prostie să încerc să predic în spatele la aşa ceva. Ştiţi aceasta.

E-13 Cum am fost sus aici odată la o şcoală drăguţă, şi cineva a zis: „Frate Branham, ai scris câteva cărţi. Vreau să-ţi acord o diplomă de doctor.”
Am zis: „Sunt prea deştept pentru ea.” A zis: „De ce crezi aceasta?”
Am zis: „Ei ştiu felul meu vechi de vorbire kenutkian; ‚his' şi ‚hain't' şi ‚tote' [cuvinte vechi - Trans.], şi… Îmi place asta, şi să zic că sunt un doctor? Oamenii au mai multă minte decât atât. Deci sunt prea deştept să fac aceasta.” Deci ne cunoaştem limitele.
Dar mă bucur să fiu aici: acest grup fin. Şi în timp ce ascultam la clopoţeii bucuriei bătând în toate inimile, o Scriptură mică mi-a venit în inimă pe care o pot folosi, voi vorbi vreo cincisprezece minute sau ceva asemănător, frate. El… Cu siguranţă mă simt micuţ, şi îmi cer scuze Fratelui Harold. Am căzut aici în această dimineaţă chiar la timpul când el trebuia să vorbească, şi apoi… noi printre oameni. Apoi ei m-au chemat sus aici. M-am simţit foarte rău şi-mi cer scuze. [Fratele Harold vorbeşte publicului - Ed.]

E-14 Smerenia este o cale către succes. Asta este corect. Vă invit jos la adunare în această seară, jos… L-am numit Palatul Vacii şi toţi au fost încurcaţi. Odată mi-au spus că a fost Palatul Vacii, şi am aflat că este chiar în San Francisco. [Cineva zice: „Great Western Fairgrounds” - Ed.] Great Western Fairgrounds. Şi avem un timp minunat jos acolo, un grup de fraţi. Suntem ca, ei bine, ca un tablou pe care l-am văzut odată.

E-15 Eram sus în nord-vest pescuind, şi am avut fir de păstrăv (mulţi dintre voi fraţi pescari aici), şi căram în spate un cort. Şi eram cu mult în spate în munţi. Şi aveam un cort de fată şi ceva, ştiţi, echipament. Şi prindeam păstrăvi. Şi am prins suficienţi cât să mănânc, şi apoi am dat drumul celorlalţi. Şi îmi place să pescuiesc din acest pârâu.
Şi aveam o salcie de elan american în spatele meu care-mi prindea firul tot timpul. Dimineaţă m-am gândit: „Ei bine, voi coborî şi îmi voi lua securea, şi voi tăia această salcie de elan american, astfel încât micuţul meu Antrenor să nu se mai agaţe în salcie.”

E-16 Şi am părăsit cortul, şi am coborât, şi l-am tăiat; şi avea toporaşul meu, şi mi-am prins peştele şi m-am întors. Şi o bătrână mamă ursoaică şi puii ei au intrat în cortul meu, şi doar l-au rupt tot în bucăţi.
Şi aşa, un urs este doar ca… Aţi auzit de un urs în cămăruţa de porţelan. Nu este ceea ce distrug ei... nu ceea ce mănâncă; este ceea ce distrug. Aveam o micuţă maşină de gătit, şi ea a distrus-o în bucăţi doar să o audă zăngănind.
Şi aşa, am observat… Şi îmi place… Acum, cineva aici din Kentucky? Îmi plac turtele, ştiţi. Ei… Le numiţi clătite aici, cred. Şi aşa îmi place să pun melasă pe ele. Şi eu nu le stropesc; le botez. Deci torn, ştiţi, deci trebuie să aduc multă melasă.

E-17 Şi lucrul ciudat când am urcat, mama urs a fugit într-o parte, şi a mormăit către pui, şi un pui a fugit cu ea. Celălalt pui doar a stat acolo, îşi avea capul întors: un ins micuţ, era în timpul primăverii. Şi am ştiut mai bine decât să mă apropii prea mult de acest puşti, deoarece mama mă putea scărmăna. Deci eu… Şi ea a continuat să mormăie la el. Şi am observat: „Care este problema cu puştiul?”
Şi m-am uitat în jur, şi el îşi avea capul cu totul în jos aşa, ştiţi. El îşi mişca laba în sus şi-n jos. M-am gândit: „Ce are?” Am păşit în jur, ţinând un pom în mintea mea, astfel încât să mă urc în pom înaintea să ajungă ea la mine. Şi am păşit în jur, şi acest pui avea găleata mea de melasă, şi el avea capacul jos. Şi el nu ştia, desigur, cum să o bea, şi doar îşi întindea laba în jos aşa, şi o întindea pe toată faţa. Şi lor le plac lucrurile dulci, şi el era plin de melasă din vârful capului până la picioare. Şi el nu o lingea.

E-18 Şi am strigat: „Pleacă de acolo.” Şi el nu mi-a acordat nici o atenţie. Şi mama lui l-a chemat; el încă nu mi-a dat nici o atenţie. M-am gândit: „Ei bine, el a găsit ceva îngrozitor de bun.” Deci când s-a uitat în jur, el nu şi-a putut deschide ochii, doar plin de melasă, ştiţi - cel mai nostim pui.
M-am gândit: „Da, nu există condamnare pentru cei ce sunt în petic. Acesta este un lucru sigur.” M-am gândit: „Doar ca o adunarea veche Penticostală ca în această dimineaţă,” ne avem mâinile jos în borcanul cu melasă atât de adânc cât putem, lingând.
Ştiţi, lucrul ei era, când lui în sfârşit i-a căzut găleata şi a fugit la ceilalţi care erau speriaţi să vină acolo şi să o ia, ceilalţi lingându-l, astfel lingând melasa.
Deci, aşa procedăm în această dimineaţă, lingând melasa din aceste mărturii.

E-19 Mă bucur de mărturia Surorii Shakarian. Şi acest micuţ Stevie, cum a crescut aici. Obişnuiam să-l mângâi pe cap, şi acum mă poate mângâia el pe cap. Vai, el a crescut, şi este un băiat aşa frumos, şi urmându-şi… Nu-i de mirare, el are un fundal bun, ceva în spatele ei. Să-l văd pe Fratele Demas aici după toată aceasta, şi Fratele Williams, şi oh, aşa mulţi aici. Nu ştiu cum să o zic, dar sunt mulţumitor să fiu aici, acest timp fin de părtăşie. Şi acesta este felul de loc care este ceresc pentru mine, doar stăm împreună aşa şi avem o bucurie mare. Acum, în timp ce ne-am bucurat, putem… Ceva mi-a venit în minte acum câteva momente, o Scriptură. Şi înainte să ne apropiem de această Scriptură ne putem ruga, pentru un moment.

E-20 Graţiosule Tată Dumnezeu, în Prezenţa Ta venim acum prin calea harului, prin porunca Domnului zicând: „Cereţi Tatălui orice în Numele Meu, o va face.” Ştim că ne va fi dat. Suntem mulţumitori faţă de Tine pentru această strângere de azi în această cameră de sus. Oh, dacă această lume oarbă ar putea numai vedea şi să simtă bucuria, toţi beţivii ar veni de pe alee, o Dumnezeule, dacă ei numai ar şti ce este adevărata bucurie. Ei încearcă să ia şi să bea, şi mulţi zac pe plaje, şi în sălile de dans, încercând să înlocuiască ceva pentru această mare bucurie pe care Dumnezeu le-a adus-o pe pământ să o primească. Dumnezeule, mă rog ca acolo să fie lumină ieşind de aici azi care va aduce mulţi în această cunoştinţă salvatoare şi bucuria lui Dumnezeu să fie în inimile lor.
Mulţumesc, Tată. În timp ce citez aceste câteva cuvinte, binecuvântează-le mai departe în serviciu. În Numele lui Isus. Amin.

E-21 Acolo în cartea lui Isaia, vreau să citez dintr-una pentru un... doar câteva momente. Isaia 32:2 „Şi Numele Domnului este un turn tare. Ca umbra unei stânci mari într- un pământ ars de sete, ca un loc de scăpare împotriva furtunii.”
Vreau să mă gândesc la aceasta, stânca într-un pământ ars de sete. Şi eu… Văzând acest grup îmi aminteşte ceva. Asta este, vreau să declar aceasta, sau să iau acest text, să zic aceasta: „Eliberând presiunea.” Cred că asta este ce s-a întâmplat în această dimineaţă.
Ştiţi, lumea este construită sub presiune. Totul merge într-o viteză primejdioasă, şi ei nu ştiu unde merg. Coboară pe drum cu nouăzeci de mile pe oră, să se oprească într- o tavernă şi să bea două ore înainte să meargă acasă. Şi pare a fi o asemenea presiune: toţi iritabili, împingând, şovăind. Şi eu doar mă întreb care este leacul.

E-22 Apoi mi-am amintit acum câteva zile, păstorul nostru… A intrat, şi eram puţin întârziat cu chemările mele, şi oamenii adunându-se, ştiţi, internaţional în jur acolo, şi aşezaţi în hoteluri, şi moteluri şi lucruri, aşteptând. Şi apoi păstorul era epuizat. El nu putea să-şi facă unele chemări, şi unele erau urgenţe. Deci am luat unele din ale sale şi am mers la unii la Spitalul Orăşenesc.
Şi camera 331, cred, era numărul. Urma să merg la o femeie întâmpinând o operaţie. Şi am coborât la 331, şi femeia nu era acolo. Deci am urcat din nou, şi o infirmieră stătea acolo bătând cu piciorul. Şi am zis: „Ce mai faci?” Am zis: „Poţi să-mi spui unde este Doamna Aşa?” Am zis: „Ar trebui să fie în 331.”
Ea a zis: „Ei bine, dacă ar trebui să fie în 331, este acolo.”
M-am gândit: „Oh, vai.” Am zis: „Da, doamnă. Vă mulţumesc.”
M-am întors la 331 din nou şi au zis: „Ei bine, poate că este 332, dincolo de sală.”
„Nu.” Am zis: „Ea nu este aici. Trebuie să fii fost 231.”

E-23 Deci am coborât scările, şi acolo era un doctor micuţ stând acolo la birou, un om micuţ. Primul pe care l-am văzut atât de larg cât de înalt era. Deci el stătea acolo la tabloul de comandă, şi am trecut, şi am zis: „Ce mai faci?” El doar m-a privit ciudat, şi m-am gândit: „Uh-uh, nu vreau să-l întreb.”
Deci am coborât în cameră, şi acolo era o doamnă venind din camera de operaţie (o doamnă cu masca peste faţă) şi infirmiera acolo pe etaj. Ea a mers la birou, şi am zis:
„Doamnă, sunt puţin încurcat.” Am zis: „Am urcat sus să văd o doamnă la 331, şi ea nu era acolo. Şi nu o pot găsi… Ei au zis că probabil că este la 231.”
Ea a zis: „Ei bine, atunci, uită-te în 231.” Am zis: „Ei bine, mulţumesc.” Vai.
Nu puteam găsi 231. Deci am mers în jos prin sală. Doctorul micuţ păşea alături cu stereoscopul în mâna sa, rotindu-l aşa. Am zis: „Bună seara, domnule.” Am zis: „Caut
231. Poţi să-mi spui?”
El a zis: „Pe aici şi pe acolo.”
Am zis: „Mulţumesc pentru informaţie.” Ce este?
M-am întors, şi acolo era o altă doamnă stând la birou, şi m-am gândit că era destul de calmă, deci am zis: „Doamnă, îmi poţi spune?” I-am spus povestea mea. Am zis: „Sunt puţin încurcat. Sunt un slujitor. Sunt aici să fac o chemare.”
Ea a zis: „Doar un moment, domnule.” Ea a mers dincolo, s-a uitat în cărţi, a zis:
„Da. Ia-o după colţ. Ea este… Şi ea este în 241.”
Deci m-am gândit: „Ei bine, lăudat să fie Dumnezeu, cineva avea presiunea eliberată.”

E-24 Vedeţi? Este o presiune înălţată. Este epoca în care trăim: o epocă nevrotică unde oamenii nu ştiu ce să facă, unde se îndreaptă. Şi doctorii nu au răspunsul ei, deoarece doctorii sunt trataţi de psihiatrii. Deci ei nu au răspunsul.
Dar acolo există un răspuns cu siguranţa, undeva. Putem distribui unul pentru ore. Dar doar mă gândeam că Dumnezeu are răspunsul. Dacă ei ar putea să stea într-un loc ca acesta, să elibereze presiunea (Vedeţi?), cu oameni care sunt intraţi în Eternitate. Nu intrăm în ea; deja suntem în ea. Asta este corect.

E-25 Vorbind seara trecută… Nu zic nimic care merită ceva, dar uneori Domnul îmi dă ceva. Şi când o fac, cred că este profund, deoarece El mi-a dat-o. Şi mă gândeam că (am vorbit despre ea la adunarea de seara trecută.) cum căci copiii lui Dumnezeu, odată sclavi, nimic să mănânce şi doar trăind în condiţii să... simple în care erau. Şi din pustie a venit un profet, şi le-a spus despre o ţară în care curgea laptele şi mierea.

E-26 Şi acum, niciodată nu au fost în acea ţară. Nu ştiau nimic despre ea, dar l-au urmat. În sfârşit au ajuns la Cadeş-Barnea. Şi acolo Iosua, marele războinic (însemnând Iehova-Salvator) a traversat Iordanul, şi a adus evidenţa că ţara era acolo, unde un om putea trăi în pace, să-şi crească familia, copiii şi să fie o naţiune, şi Dumnezeu îi va binecuvânta. Şi cum el a adus înapoi evidenţa că Dumnezeu nu a minţit oamenii, că ţara era acolo. Şi era o ţară bună. Curgea lapte şi miere. Au adus înapoi o mulţime de struguri pe care doi oameni îi cărau.
Apoi, după scurt timp omul trebuie să moară. Desigur, după ce a trăit şi şi-a crescut copiii, el trebuia să întâmpine mormântul. În sfârşit, această ţară mare a devenit un… Toate dealurile (sau majoritatea dealurilor, ar fi trebuit să zic) au devenit morminte, şi cei binecuvântaţi zăceau în morminte.

E-27 Apoi acolo a venit un alt războinic măreţ: Isus din Nazaret, Iehova făcut trup locuind printre noi. El a coborât şi ne-a spus că: „În casa Tatălui Meu sunt multe palate.” Deşi aveţi o ţară, vă puteţi creşte familiile, şi să vă creşteţi copiii şi să vă creşteţi recoltele şi… Dar acolo este o ţară unde un om nu moare, unde nu trebuie să îmbătrâniţi şi să muriţi. Şi El era Iosua pentru noi, şi El a venit la Cadeş-Barnea al Său, scaunul judecăţii, care Cadeş era scaunul judecăţii. Şi acolo, Cadeş-Barnea pentru El era Calvarul, unde El a purtat toate păcatele noastre.

E-28 Şi apoi El a traversat peste ceea ce numim Iordan (moarte) şi s-a întors în dimineaţa de Paşti, aducând evidenţa că omul poate trăi după moarte. Apoi El a adus înapoi o mulţime de struguri de asemenea, şi El le-a spus să aştepte sus acolo în ziua Cincizecimii. Cu toţii au avut puţin din ei, şi au avut evidenţa că omul poate trăi din nou, şi noi trăim din nou azi. Am fost înviaţi din lucrurile morţii la o viaţă nouă, şi acum stăm în locurile cereşti deja în Cristos Isus, deja în eternitate, deoarece devenim o parte a Vieţii Sale, Viaţa Eternă. Şi Viaţa Eternă este Viaţa lui Dumnezeu, a lui Dumnezeu, deoarece suntem fii şi fiice de Dumnezeu. Toate au un început şi un sfârşit. Deci sunt acele lucruri care nu au un început nu au un sfârşit, şi acesta este numai Dumnezeu. Deci noi devenim o parte din viaţa Sa.

E-29 Gândiţi-vă. Dumnezeu, în ziua Cincizecimii, acest Stâlp de Foc s-a separat şi limbi de foc au stat peste fiecare din ei, Dumnezeu separându-se Însuşi împărţindu-se printre oamenii Săi. Devenim propria Viaţă a lui Dumnezeu în noi. Apoi suntem morţi faţă de lucrurile lumii, şi suntem înviaţi cu Cristos şi stând în locurile cereşti, uitându-ne înapoi de unde am venit. Este suficient că ne putem gândi la aceasta.
Şi eliberează presiunea, ia presiunea departe când recunoaştem poziţia pe care o deţinem acum în Cristos primind Duhul Sfânt, propria Viaţă a lui Dumnezeu (Cuvântul grecesc „Zoe” care înseamnă propria Viaţă a lui Dumnezeu.) locuind în noi. Şi nu mai puteţi muri atunci aşa cum Dumnezeu nu poate muri. Suntem eterni cu eternul (Amin.), aşteptând pentru gloriosul timp al răscumpărării trupului.
Şi acum suntem deja morţi, şi vieţile noastre sunt ascunse în Dumnezeu prin Cristos şi suntem pecetluiţi prin Duhul Sfânt. Diavolul este în afara tabloului complet. Şi când stăm împreună aşa în locurile cereşti cu Cristos, în El, atunci cu siguranţă putem elibera presiunea.

E-30 Să iau de exemplu măreaţa noapte jos în Egipt (la care ne gândim cu toţii, acea noapte măreaţă a Paştelui), căci când tot Egiptul a fost necăjit. Cu toţii fugeau din casă în casă, şi strigăte auzindu-se pretutindeni. Dar Israel putea să stea calm în mijlocul necazului. Ei aveau un lucru de făcut: să aplice sângele la prag, şi acolo vă puteţi odihni liniştiţi. Şi dacă Israel se putea uita peste situaţie prin sângele aplicat, şi ştia că moarte va ocoli (acesta era Sângele Mielului în model), cu cât mai mult ne putem odihni asiguraţi când Dumnezeu…

E-31 Nu să vorbesc împotriva fratelui meu Baptist… Aşa cum un frate a zis, ei au zis:
„Am primit Duhul Sfânt când am crezut.” Pavel a zis: „Aţi primit Duhul Sfânt de când aţi crezut?”
Un frate Baptist renumit m-a întâlnit nu cu mult timp în urmă, şi mi-a zis, a zis:
„Frate Branham, tu fiind un Baptist,” a zis el: „asta sună incredibil ca tu să zici că nu primim Duhul Sfânt când credem.” El a zis: „Avraam l-a crezut pe Dumnezeu şi i-a fost socotită ca neprihănire.”
Am zis: „Şi Dumnezeu i-a dat pecetea confirmării. El şi-a primit credinţa, când El i-a dat pecetea tăierii împrejur. De aceea, tăierea împrejur este acum Duhul Sfânt. Taie împrejur inima noastră, şi ştim că am trecut de la moarte la Viaţă. Suntem înviaţi cu Cristos în înviere.” Am zis: „Acum, când ştim aceasta, ne uităm înapoi la vieţile noastre şi vedem ce eram.”

E-32 Dacă sunt aici oameni de culoare, scuzaţi expresia. Dar doamna de culoare care a dat mărturia la convenţie odată, ea a zis, s-a ridicat şi şi-a dat mărturia. Ea a zis: „Ei bine, vreau să zic aceasta,” a zis: „nu sunt ce ar trebui să fiu, şi nu sunt ceea ce vreau să fiu. Şi atunci din nou, ştiu că nu mai sunt ceea ce eram.” Deci asta a fost, asta a fost.
Deci ştim că am trecut de la moarte la Viaţă deoarece suntem vii. Nu suntem ceea ce obişnuiam să fim. Oh, este minunat să ştim că presiunea poate să fie eliberată. Asta este tot. „Numele Domnului este un turn tare în care cel neprihănit fuge. Şi El este o stâncă într-un pământ ars de sete,” o stâncă într-un pământ arid.

E-33 Citeam acum ceva timp despre un vultur mare. Am predicat odată în adunare despre vultur, deoarece singurul fel în care ştiu să vorbesc este privind natura, şi Dumnezeu locuieşte în natură. Privind vulturul, văzându-i trăsăturile… Şi sus la templu aici, predicând asupra, „Mielul şi Porumbelul,” natura lor… Şi vedeţi, toate semnele sunt Dumnezeu vorbindu-ne.
Şi acolo este un fel de vultur (Acolo există patruzeci de feluri din ei.), înseamnă „un răpitor cu ciocul.” Şi acest vultur, când îmbătrâneşte, există o coajă apărând pe cap. Şi el îmbătrâneşte, el este aproape orb, şi el abia se poate descurca în jur.

E-34 În sfârşit, când devine obosit, şi toate penele îi cad astfel încât nu mai poate zbura foarte sus deloc, atunci el merge până când... el se înalţă în munţi până când găseşte o anumită stâncă. Acolo stă pe stâncă. Treaba este că el trebuie să-şi lovească capul de acea stâncă până când acea coajă cade. Şi ei zic că el va lovi şi va lovi până când capul său va sângera. El aproape că se va prăbuşi. El se va întoarce şi va lovi din nou până când toate coaja este dusă. Când toată coaja este dusă de pe capul său, deşi sângerează şi este rănit, el are o asigurare. El se va înălţa şi va da din penele care le mai are şi va striga. El eliberează presiunea. De ce? El ştie că imediat ce toată coaja este dusă, viaţa i se va reînnoi. El este reînnoit din nou. Noua viaţă cu siguranţă va veni când toată coaja este dusă.

E-35 Şi când mă gândesc, cât de măreţ este Dumnezeu să fie grijuliu cu vulturul Său, să dea acestui vultur o calea să-şi reînnoiască viaţa când este bătrân. Singurul lucru pe care trebuie să-l facă este să lovească coaja jos. Şi acesta este un lucru mare.
Dar oh, ştiu o altă Stâncă de care un om poate lovi coaja lumi jos, până când toate necredinţa a căzut, şi toate umbrele şi toate lanţurile au căzut, până când el are toată lumea scoasă din el, toată necredinţa scoasă din el, toată mândria scoasă din el, încordarea scoasă din el. Apoi viaţa nouă cu siguranţă va veni. Apoi puteţi lăsa aburi şi să începeţi să vă bucuraţi din cauză că viaţa nouă cu siguranţă va veni.
Atât timp cât puteţi scoate necredinţa din voi: luaţi lucrurile, şi nu luaţi ceva dogmă, ceva crez sau ceva pe care vreun om la făcut; doar luaţi Cuvântul neamestecat al lui Dumnezeu şi credeţi-l şi staţi acolo până când devine o realitate pentru voi. Vă spun; noua naştere este pe drumul ei. Asta este exact. Putem lăsa abur atunci, deoarece noua naştere este pe drumul ei.

E-36 Predicam sus în munţi odată în Kentucky, şi am făcut o chemare la altar. Acolo era un ins mare întorcându-se acolo, urma să mă scoată din adunare. Era în timpul culesului grâului, şi el îşi avea piciorul de la pantalon rupt, şi avea un cui în el. Şi urma să urce acolo şi să arunce acest predicator holy-roller afară. Deci ei mi-au spus că venea. Şi când a venit la uşă (patru sau cinci bătăuşi mari, şi braţele încrucişate aşa). Am continuat să predic. Şi el a aşteptat puţin prea mult. El nu putea ajunge suficient de repede la altar. El a căzut în mijlocul podelei şi a început să-şi ridice braţele, strigând:
„Dumnezeule, fii milostiv cu mine un păcătos,” chemând la altar.

E-37 Şi apoi când Duhul Sfânt a coborât şi a descoperit, şi i-a spus ce a făcut, stând acolo… Asta este ce l-a prins. Când el a stat acolo, şi i-a spus că el ieşea cu o altă femeie (şi acolo stătea soţia sa, şi doi copii stând acolo), l-a ruşinat chiar de ceea ce a făcut. El ştia că este nevoie de mai mult decât un om să facă aceasta. Era nevoie de Dumnezeu să facă aşa ceva. Şi el a strigat venind la altar, strigând: „Fii milostiv cu mine, Dumnezeule. Un păcătos.”

E-38 Ziua următoare s-a întors, a zis: „Frate Branham, am avut un vis seara trecută că eram un iepure stând în câmp.” Şi el a zis: „Un câine de vânătoare mare s-a luat după mine.” Şi el a zis: „Am început să fug cu tot ce era în mine. Şi nu ştiam unde să mă duc.” Şi am zis: „Am privit sus pe munte, şi acolo era o stâncă mare şi avea o gaură în ea.” El a zis: „M-am gândit dacă aş putea ajunge la acea stâncă, aş putea elibera presiunea.” El a zis: „Câinele de vânătoare era aşa de aproape până când îi puteam simţi respiraţia în călcâiele mele.” El a zis: „Dar când am intrat, am stat jos şi am eliberat presiunea.”

E-39 Acesta este un lucru bun de făcut. Acolo există o Stâncă unde putem găsi… El este Stânca în pământ arid, acolo unde putem sta şi să eliberăm presiunea.
Şi acum, prieteni, este ora unsprezece, şi ştiu că ar trebui să plecăm acum. Şi sunt aşa de bucuros să fiu aici în această dimineaţă cu toată presiunea eliberată şi stând printre oameni ca aceştia. Domnul să vă binecuvânteze, foarte bine, şi rugaţi-vă pentru mine. Dumnezeu să vă binecuvânteze. [Un frate vorbeşte adunării - Ed.] [Loc gol pe casetă - Ed.]

E-40 Cu toţii înţelegeţi că recent aproape că am fost omorât. Ştiaţi aceasta, o puşca explodând, una… Domnul Weatherby, jos aici, a cumpărat o puşcă. Era o puşcă recumpărată, şi era un Winchester. Întotdeauna mi-am dorit un Winchester Magnum, din cauză că vânez. Şi acesta este singura ieşire pe care o am. Şi Fratele Art Wilson i-a dat băiatului meu un .270; îmi cer scuze, este un .257 Roberts. Şi Billy este stângaci, deci el nu putea folosi arma, deoarece era acţiune trăsnet model din 70, fraţii care trageţi cu arma… Şi asta era a mea…

E-41 Mama mea, ştiţi, care s-a dus la cer acum câteva săptămâni era pe jumătate indiancă, şi doar iubesc exteriorul. Şi acolo este unde trag.
Şi eu niciodată nu am putut… Am prieteni care mi-ar fi adus o armă Weatherby. Asta este corect, am. Dar nu mă pot gândi să las un prieten să-mi cumpere o armă Whaertby, şi să bage aşa mulţi bani în ea, când am prieteni misionari care nu au pantofi în picioarele lor. Nu pot face asta. Nu, doar nu o pot face.
Deci un frate a zis: „Îţi voi cumpăra această armă, Billy, şi va fi în regulă.”

E-42 Domnul Wheaterby a cumparat-o. Când am adus-o înapoi, am pus cartuşul în ea, şi am ridicat-o să trag aşa, şi mi-a explodat în faţă. A explodat butoiul la cincizeci de iarzi în faţa mea, şi zguduitura aşa. Şi tot ce am văzut a fost un foc roşu atât de mare ca înălţimea tavanului, şi sângele împroşcat peste tot. Şi m-am ridicat liniştit. M-am gândit că am murit. Şi a fost un lucru aşa de grozav.

E-43 Am luat un mesaj din aceasta. Vedeţi, acea puşcă nu a fost pornită o Wheaterby. Dacă ar fi fost de la început o Wheaterby, ar fi fost în regulă, din cauză că fierul ar fi ţinut. A eliberat presiunea. Domnul Wheaterby aşa de drăguţ. El a verificat puşca. El nu îşi putea da seama ce s-a întâmplat, dar m-am gândit că a fost locul din vârf care a făcut-o.

E-44 Acum, (Vedeţi?), dacă această puşcă ar fi început de prima oară, şi ar fi venit o Wheaterby, niciodată nu ar fi explodat.
Şi acum ascultaţi, prieteni, să vă zic aceasta. Când ieşiţi mărturisind Creştinismul, nu luaţi doar o idee reconvertirii din ea. Veţi exploda mai devreme sau mai târziu. Nu încercaţi să imitaţi pe altcineva. Priviţi. Nu vă prefaceţi, şi vă înscrieţi la biserică sau cântaţi cântece. Trebuie să fiţi născuţi din nou şi să începeţi de la început. Apoi va ţine presiunea atât timp cât o aveţi aşa nu va exploda. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Şi sunt mulţumitor căci cu toţii vă rugaţi pentru mine acum. Dumnezeu…