E-1 Să rămânem în picioare doar un moment pentru rugăciune în timp… Înainte să mergem în rugăciune, este vreo cerere care aţi dori să o faceţi cunoscută doar ridicându-vă mâna? Sunt sigur că El va înţelege ce este sub mâna voastră. Fie ca Dumnezeu să o acorde. Să ne aplecăm inimile acum înaintea Lui.
Tatăl nostru Ceresc, ne apropiem de Tine din nou în această seară în Numele Domnului Isus să dăm mulţumiri şi laude pentru tot ce am văzut şi am auzit prin zi, şi pentru sănătatea şi tăria noastră, pentru că suntem vii şi pe pământ, şi adunaţi aici în această seară în închinarea faţă de Tine.
Şi acum, fie ca măreţul Duh Sfânt să vină printre noi în această seară, Doamne, şi doar să lucreze miracole şi minuni. Şi ne rugăm ca Tu să faci pentru noi aşa cum ai făcut celor la Emaus în acea seară, ca atunci când plecăm de aici în această seară, fie să plecăm acasă zicând: „Nu au ars inimile în noi în timp ce ne vorbea pe drum?” Acord-o, Tată. Binecuvântează citirea Cuvântului şi textul şi contextul. Şi… Ne încredinţăm Ţie, Doamne, cu Cuvântul Tău. Foloseşte-ne aşa cum vezi de cuviinţă. O cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-2 Socotim acesta un mare privilegiu în această seară să fim adunaţi aici cu voi din nou în rugăciune. Am avut o zi minunată. Şi sunt puţin răguşit. Am predicat tot timpul, şi deci sunt… cumva agitat puţin în gât. Dar am avut o adunare măreaţă în această dimineaţă în părtăşie, adunarea de Părtăşie a Oamenilor de Afaceri la Restaurantul Clifton: am avut un aşa timp măreţ. Întotdeauna l-am avut sus acolo la Clifton. Are multe amintiri de-ale mele. Şi eu sunt…
Dacă această doamnă aici care mi-a plătit micul dejun în această dimineaţă, soră, vreau să-ţi mulţumesc. Nici măcar nu cunosc femeia. Ea a intrat şi m-a ocolit. Şi a pus ceva rubarbă [Plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cu frunze mari şi cu flori purpurii-închise, folosită în alimentaţie şi în medicină] acolo, deci a ştiut că eram un băiat de la ţară, deci ea mi-a dat ceva rubarbă. Şi apoi când am ieşit, ospătăriţa a zis, casierul a zis: „Doamna a plătit pentru cina ta, sau micul dejun.” Nu ştiu cine este. Şi dacă este aici, cu siguranţă vreau să-i mulţumesc.

E-3 Da, am avut un timp măreţ aici la Clifton în această dimineaţă, şi Domnul a făcut ceva lucruri măreţe. Fratele Victor Deluke (ştiu că nu-l pronunţ corect,) Le Doux… Aceasta este unde acea profeţie a fost dată de la Danny Henry (o am în Biblia mea aici), care a fost un lucru mare. Când Danny Henry, eu… Doar a urcat să-şi pună braţele în jurul meu să se roage cu mine şi (după serviciu), şi el a vorbit în franceză. Şi translatorul N.U. [Naţiunilor Unite - Trans.] s-a întâmplat să fie în clădire şi a tradus-o. Şi a fost exact lucrul care-l căutam de la Dumnezeu. Şi aşa… multe lucruri…

E-4 Şi îmi amintesc un lucru. Aceasta este cumva bună pentru voi surorile, ştiţi. Ei… Stăteam aşteptându-l pe Fratele Arganbright, fratele meu preţios în capitolul Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline, şi el intra. Şi niciodată nu am văzut aici vreunul din aceste lucruri noi pe care le poartă femeile pe faţă. Şi am văzut o femeie urcând acolo având ochii verzi, şi roşu peste tot în jurul feţei ei. Şi m-am gândit: „Acea sărmană femei.” M-am uitat în spate, şi m-am gândit… Eu sunt un misionar, şi am văzut ciuma şi am văzut lepra, dar nu am ştiut ce era rău cu ea. Şi am continuat să stau, uitându-mă şi m-am gândit: „Ştii , cred că voi merge şi-i voi spune sărmanei femei…” Urma să merg şi să-i spun: „Soră, scuză-mă. Mă rog pentru bolnavi. Dacă există ceva ce pot face pentru a te ajuta, anunţă-mă.”

E-5 Şi aici a urcat o altă femeie, la fel. Am zis: „Poate că este ceva de ochii lumii, ştiţi, sau ceva ce-şi pun,” clovni, ştiţi, cum se pictează, ştiţi, şi arată aşa. Şi nu cred că o fiinţă umană ar vrea să se desfigureze aşa, o femeie frumoasă nu ar vrea să arate aşa.
Şi apoi ei au avut această… tunsoare cap-ud, ştiţi, care cumva… sigur… Era cea mai îngrozitoarea privelişte… O fată frumoasă stând acolo, şi să se amestece… Ei bine, ce este, este ideea acelei femei, ştiţi. Şi ştiţi, Izabela a fost prima doamnă a Palestinei odată de asemenea. Deci fiţi atenţi după ce vă modelaţi. Vedeţi? Nu încercaţi şi… Încercaţi să arătaţi cum a zis Dumnezeu. Lăsaţi-vă părul să crească. Asta a zis Dumnezeu să faceţi.

E-6 În ziua după adunările din Phoenix a domnişoară a venit, şi a zis: „Frate Branham, de la adunări,” a zis: „mi-am lăsat părul să crească.”
Am zis: „Nu eşti departe de Împărăţie acum.”
Ea a zis: „Sora mea a avut o roabă plină cu aceste şorturi şi lucruri. Ea urma să le arunce în lada de gunoi, şi sora următoare a venit şi le-a luat.” Şi a zis: „Ea a zis că a terminat cu aceste lucruri.”
Deci am zis: „Asta este în regulă. Cred că biserica se va pune pe picioarele ei într-o zi. Dacă continuă să meargă aşa, va fi în regulă.”

E-7 Am întâlnit un om nu cu mult timp în urmă care a zis: „De ce nu laşi în pace aceste femei?”
Am zis: „Ei bine, nu ştiu.”
El a zis: „Oamenii te privesc ca un profet.” Am zis: „Nu sunt.”
El a zis: „Dar ei te privesc aşa. De ce nu-i înveţi lucrurile adânci, cum să primească daruri spirituale adânci?”
Am zis: „Cum îi pot învăţa algebra când nici măcar nu-şi cunosc ABC-ul?” Ştiţi pentru ce stă ABC-ul, nu-i aşa? Întotdeauna să-l credeţi pe Cristos. Şi asta este corect. Acesta este primul, ABC-ul. Lăsaţi-i să înveţe cum să facă aceasta, şi apoi vom învăţa ceva puţin diferit, ştiţi. Şi aşa, când obţinem aceasta, de ce, ajungem destul de aproape de Împărăţie.

E-8 Acum, a fost o zi măreaţă. Am avut un timp măreţ aici seara trecută. Zic, ştiţi… Aţi încercat ceva din acea toxină? Este în regulă, nu-i aşa? Ştiţi, Petru le-a spus cum să fie vaccinaţi. Şi ştiţi că ei s-au comportat ciudat, dar cu siguranţă au fost vaccinaţi, acesta a fost un lucru.
Obişnuiam să… Când marcam vitele, ştiţi, luam fierul înroşit, şi îl împingem pe ele aşa, şi vai, vorbiţi de zbierete şi strigăte, dar ştie unde aparţinea după aceasta; acesta era un lucru. Aşa este Duhul Sfânt. S-ar putea să vă facă să strigaţi puţin, dar ştiţi unde sunteţi după aceea. Asta este corect. Sunteţi un pur-sânge după aceea.

E-9 Ceva ce nu-mi place este o împerechere hibridă. Am predicat asupra acesteia cu ceva timp în urmă, şi întotdeauna am zis că unul din cele mai îngrozitoare lucruri este un catâr. Acest ins nu-şi cunoaşte tatăl, mama. El nu ştie de unde vine, cu siguranţă nu merge nicăieri, deoarece el… Vedeţi, mama lui este o iapă şi tatăl lui un măgar, şi el este un… Asta dovedeşte ştiinţa… Când ei cred că omul devine mai măreţ şi hibridând, şi aşa mai departe, de la viaţa animală ridicându-se…
De ce, prima dată când încrucişaţi sămânţa se opreşte chiar acolo. Nu poate merge mai departe. Puteţi hibrida grâul, dar nu puteţi planta acest grâu hibrid din nou. Nu va creşte. Deci vedeţi, ei au găsit lucrul condamnându-le propria teorie. Deci nu puteţi face asta.

E-10 Deci… Dar… Un catâr, el este posac. Ştiţi, puteţi să-i vorbiţi, şi el va aştepta toată viaţa sa să vă lovească înainte să moară. Şi el… Îi puteţi spune… Nu-l puteţi învăţa nimic; el este încăpăţânat. Puteţi să încercaţi să fiţi blând cu el, şi el îşi va chiuli urechile, şi va striga: „Iha, zilele miracolelor au trecut. Iha, nu există un asemenea lucru ca acesta,” ştiţi, doar zbierând…
Dar un pur-sânge bun, un cal original îl puteţi învăţa orice. El ştie cine este tăticul lui, cine este mămica lui, cine este bunicul şi bunica lui. El cunoaşte toată istoria. Şi aşa este cu un Creştin bun original care este născut din Duhul Sfânt. El nu trebuie să zică:
„Am fost un Metodist; şi a trebuit să devin Prezbiterian, Luteran.” El a fost născut de Duhul Sfânt în familia lui Dumnezeu, şi originalul fuge direct la Cincizecime cu ea. Aleluia. Amin. Îmi place această vaccinare.

E-11 Am fost uimit de Sora Shakarian. Eşti aici, Soră Shakarian? Soră Demas Shakarian… În această dimineaţă ea spunea în adunare la… Phoenix aveam banchetul, cina, banchetul, sau oricum o numiţi… Am aceasta încurcată tot timpul. Obişnuiam să am micul dejuna, şi prânzul şi cina. Şi acum, au acest prânz fixat aici pentru cină; şi dacă îl numesc prânz, atunci ce se întâmplă cu cina mea? Doar nu pot… Nu pot obţine lucrul cumva îndreptat. Şi eu… Şi este doar micul dejuna, prânzul şi cina la casa noastră. Deci şi asta este în regulă. Ştiţi, nu luaţi prânzul Domnului. Luaţi cina Lui. Nu-i asta corect? Deci suntem chiar pe aceasta, frate, oricine a zis „Amin” la aceasta.

E-12 Dar aveam acest banchet în acea seară, şi s-a întâmplat să… Nu aveţi controlul a ceea ce va face Duhul Sfânt. Vedeţi? Nu-L controlaţi; El vă controlează. Vedeţi? Când cineva intră şi zice: „Acum, voi, aşa-şi-aşa…” De ce, nu ştiţi ce va face El. Doar trebuie să aşteptaţi.
Atunci mi-am amintit, Duhul Sfânt a coborât. Şi în acest discernământ, este doar ca schimbarea vitezei. Şi dacă oamenii nu o realizează, dar ei sunt aceia care o fac. Nu sunt eu. Este credinţa lor.
S-ar putea să iau un scurt moment sau două să o explic, să încerc să o explic. Nu-l puteţi explica pe Dumnezeu, deoarece doar trebuie să-l credeţi pe Dumnezeu. Dacă îl puteţi explica, atunci nu o mai puteţi accepta prin credinţă (Vedeţi?), din cauză că ştiţi totul despre ea, dar îl acceptăm pe Dumnezeu prin credinţă.

E-13 Dar vedeţi, în Cristos a locuit toată Plinătatea Dumnezeirii trupeşte. Acum, El era Dumnezeu. Noi suntem o bucată din acest Duh. Ne-a fost dat cu măsură: Lui fără măsură. Dar dacă iau o lingură plină de apă, sau un pahar plin, din ocean de acolo, ar fi aceleaşi chimicale în acea apă cum sunt în întregul ocean.
Deci aşa este Duhul Sfânt. Când El este în noi; nu este aşa mare, dar este într-o… Este acelaşi Duh, face aceleaşi lucruri.

E-14 Apoi observaţi odată când Domnul nostru… El a zis că nu a făcut nimic până când Tatăl i-a arătat mai întâi. Şi El a avut un prieten numit Lazăr, şi El… Locuind cu acest prieten, şi prietenul s-a îmbolnăvit, deci Tatăl L-a chemat, şi i-a dat o viziune să plece.
El a aşteptat aşa multe zile. Au trimis după El. El nu a mers. Doar a continuat. Apoi după ce Tatăl i-a arătat că Lazăr a murit, El a zis: „Lazăr este mort, şi pentru slava voastră mă bucur că nu am fost acolo. Dar merg să-l trezesc.”
Şi aşa, când El a venit la Marta şi ceilalţi… Cunoaştem povestea. Şi apoi, când El a înviat acest om, El niciodată nu a zis nimic de a fi slăbit. Acesta era Dumnezeu folosind darul Său.

E-15 Dar apoi, o femeie micuţă a trecut printr-o mulţime şi a atins marginea hainei Lui, şi El s-a întors în jur, fără să ştie cine era, El a zis: „Cine M-a atins?”
Şi Petru L-a mustrat, a zis: „Doamne,” cu alte cuvinte, el putea să zică aceasta: „de ce, asta sună foarte neobişnuit pentru Tine să zici aceasta, când toţi Te ating.”
El a zis: „Dar pricep că am devenit slăbit.” Şi El s-a uitat peste tot în jur până când a găsit femeia, şi El i-a spus că scurgerea ei de sânge, căci credinţa ei a salvat-o: credinţa ei, nu rugăciunea Lui, credinţa Lui, ci credinţa ei. Că era ea atingându-l pe Dumnezeu prin El. Asta L-a slăbit. Aceasta era femeia folosind darul lui Dumnezeu. Dar când Dumnezeu şi-a folosit darul, El niciodată nu a zis nimic despre el (Vedeţi?), fiind slăbit.
Ei bine, acesta este acelaşi lucru care este în adunări. Oamenii fac aceasta. Dacă nu o credeţi, niciodată nu va funcţiona. Este credinţa voastră care o face. Şi de aceea, asta este ce face lucrul să se întâmple în public în felul în care merge.

E-16 Şi în acea seară în timp ce eram la banchet, Duhul Sfânt a început să se mişte peste public şi să vorbească diferiţilor oameni, şi să le spună. Şi am observat în spatele meu era o femeie bătrână stând aşa, doar ca şi cum m-aş uita la un televizor privind-o întâmplându-se, apoi doar spuneţi la ce vă uitaţi: acelaşi lucru, dacă vă uitaţi la ceva; ca şi cum aţi dormit şi aţi visat; numai că nu sunteţi adormiţi, doar vă uitaţi la el. Într-o altă dimensiune. Şi mergeţi înapoi jos la ce a fost, şi cu mult afară la ce va fi. Acesta este Dumnezeu făcând-o.

E-17 Apoi am observat în spatele meu, şi părea că vine din colţ, de unde stătea femeia acolo. Şi m-am uitat în spate în acest fel, şi era Sora Shakarian. Şi m-am gândit: „Nu este ea.” Şi m-am uitat înapoi, şi aici era o doamnă stând. Şi am văzut o cataractă mişcându-se peste ochiul ei. Şi m-am uitat în spate din nou, şi nu era… Am ştiut că era prea bătrână ca să fie Sora Shakarian. Nu avea favoriţi deloc. M-am gândit: „Dacă îi vorbesc, atunci viziunea va veni, dacă ea se roagă pentru cineva.”
Şi ce a fost: acest specialist faimos de inimi de pe coasta de vest, care este doctorul Fratelui Shakarian, el era acolo în adunare. El este un Adventist de Ziua a Şaptea după religie, după denominaţiune. Şi Doamna Shakarian se ruga puternic ca ceva să aibă loc, ca doctorul să fie convins că era Dumnezeu. Şi el era doctorul mamei ei, care a găsit această cataractă acoperindu-i ochiul.

E-18 Şi acolo era doctorul stând, şi Doamna Shakarian aici la… unde era în spatele meu; şi acolo nu era nimeni în spatele Doamnei Shakarian. Şi ea stătea acolo rugându-se:
„Doamne, lasă să se întâmple ceva, acum în timp ce discernământul se desfăşoară, care va convinge acest doctor, încât el să primească Duhul Sfânt. El este un om aşa mare.” Şi deci el… A zis: „Doamnă Shakarian, te rogi pentru mama ta, şi o cataractă vine peste ochiul ei, şi va orbi.” Dar a zis: „Văd o pâclă neagră mişcându-se de la mama ta acum, plecând. ‚AŞA VORBEŞTE DOMNUL,' cataracta va pleca.”
Şi ea a sunat-o pe mama ei, şi i-a spus ziua următoare. În câteva zile, fiecare urmă a cataractei era dusă. Mama ei era normală şi sănătoasă. Şi doctorul care a examinat femeia şi a găsit cataracta peste ochiul ei, a examinat-o din nou, şi cataracta era dusă. Deci a fost…

E-19 Deci merge să arate că Dumnezeul nostru încă este Dumnezeu. El doar… Şi nu suntem noi bucuroşi în această seară că avem un Tată ceresc care poate muta cataracta, să mute bolile? Şi El este Dumnezeu; asta este tot. Deci îi vom vorbi în câteva clipe înainte să citim Cuvântul Său, deoarece am vorbit în felul în care am vorbit, şi apoi vorbim diseară.
Şi acum, mâine după-amiază este serviciul, deci toţi fraţii noştri şi cu toţii se pot întoarce la biserica lor. Acum, dimineaţă… Sunt câteva biserici reprezentate aici, această... sponsorul adunării mele. Acum, aceşti oameni cred în acest fel de slujbă, sau nu m-ar sponsoriza şi stând aici lângă mine. Şi toţi vizitatori care nu-şi au biserici aici, undeva unde merg, de ce nu găsiţi unul din aceşti fraţi aici (cred că ei au spus de unde sunt), şi frecventaţi serviciile lor dimineaţa? Sunt sigur că vă vor face bine.

E-20 Şi este dorinţa mea sinceră ca undeva între aici şi mâine după-amiază, acolo va izbucni o trezire de modă veche printre aceste biserici aici care va fi glorioasă şi pentru această ultimă zi. Încercăm să semănăm sămânţa, ca atunci când Duhul Sfânt va cădea, va cădea pe lucrul corect, va aduce felul corect de recoltă, aşa cum aşteptăm pentru ultimele zile.

E-21 Apoi mâine după-amiază este serviciul de încheiere. Şi apoi începe la (Cred că este numit Santa Maria, aşa-i?) Santa Maria. Şi apoi mergem de acolo la Grass Valley, şi apoi… Şi apoi, înainte şi înainte, şi în sus.
Deci apoi, dacă Domnul voieşte, voi fi în… Frate Williams, eşti aici? El era… El era… Fratele Williams, da, Fratele Williams încearcă… A zis că are tot Phoenix-ul rugându-se pentru mine, în loc să merg în Tanganyika, şi Kenya şi Uganda, şi jos prin Africa de Sud în acest ianuarie care urmează, februarie, martie şi aprilie, el se roagă ca noi să fim în Phoenix.
Şi Frate Carl, doar merg felul cum El mă călăuzeşte. Ştii aceasta. Ştii aceasta.
Domnul să te binecuvânteze. Mulţumesc foarte mult pentru această sinceritate.
Şi sper acum, mâine după amiază ca toţi să iasă, şi să avem o adunare mâine seară. Voi încerca să predic puţin, dacă vocea mea poate, şi aşteptăm un timp măreţ mâine.

E-22 Acum, vreau să citesc ceva din preţiosul Cuvânt aici. Şi vreau să daţi, dacă ţineţi rigla (aşa cum am numit-o în sud) pe textul pe care-l citim. Aş dori… Am ceva notiţe notate aici, ceva Scripturi. Vreau să învăţ puţin în această seară asupra unui subiect aflat în Matei, capitolul 15, şi să începem cu versetul 21, Matei, capitolul 15 şi să începem cu versetul 21.
Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.
Şi iată că o femeie cananeancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.”
El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.”
Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sunt trimes decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”
Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!”
Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor, şi s-o arunci la căţei!”
„Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”
Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
Dacă am numi un text, aş dori să iau un cuvânt din text, şi acesta este cuvântul:
„Perseverenţă.” Perseverenţă, Webster zice că este „să fii insistent, insistent în a atinge un scop, să faci ceva.” Să fii perseverent este să insişti. Şi înainte să fiţi insistent trebuie să aveţi o idee pentru ce sunteţi insistenţi.
Şi oamenii prin toate epocile care au încercat să obţină ceva au fost insistenţi. Omul, pentru a fi insistent (s-ar putea să o citez din nou), trebuie să ştie ceea ce caută. Şi dacă nu ştiţi, nu sunteţi siguri de poziţia voastră. Dar când înţelegeţi complet ceea ce este, după ce sunteţi, şi sunteţi satisfăcuţi că o veţi face, atunci puteţi fi insistenţi, să fiţi foarte insistenţi, ţinând înainte.

E-23 Îmi place apropierea. Îmi plac oamenii care sunt insistenţi când sunt… Realizez, indiferent dacă omul este greşit, dar totuşi el cred că este corect. Dar acum, când el ajunge la un loc când el este dovedit greşit, atunci să încerci să fii insi… El nu poate fi insistent atunci, deoarece el a fost dovedit greşit. Dar când el este corect, şi atunci se va ţine de ea…

E-24 Mă gândesc în această seară, la primul mare preşedinte al acestei naţiuni mari pe care aşa o apreciem în această seară, aceste State Unite ale Americii - George Washington, om mare de credinţă, un om al rugăciunii, un om insistent, foarte insistent. Şi el a ştiut ce urmărea. Şi într-o seară s-a rugat aproape toată noaptea, când părea că sorţii erau împotriva sa. Şi s-a rugat până când a zis că trupul său era aproape ud de la îngenunchiatul în zăpadă, până când el a primit un răspuns de la Dumnezeu.
Şi dimineaţa următoare, cu jumătate din armata sa fără încălţăminte în picioare… Aceştia erau soldaţii Americani desculţi, picioarele lor înfăşurate în cârpe. Delaware a îngheţat în trecători, el era insistent că el poate traversa Delaware, pentru că el a auzit de la Dumnezeu. Indiferent care era opoziţia, el a auzit de la Dumnezeu. Deşi trei gloanţe de muschetă au trecut prin haina sa, nimic nu l-a atins. De ce? El era insistent deoarece ştia că era corect, şi realizarea sa pe care o aştepta era pentru lucrul corect.
Indiferent în ce condiţie erau acei oameni, cât de rece era haina lor, el putea să fie insistent, deoarece el ştia că încerca să obţină ceva să ajute pe altcineva. Şi el s-a rugat până când a auzit de la Dumnezeu. Şi a traversat Delaware în timpul sloilor de gheaţă.

E-25 Vă pot atrage atenţia pentru câteva minute la un alt om care a putut să fie insistent. Şi oricine poate când ştiţi despre ce vorbiţi. Când o persoană nu ştie despre ce vorbeşte, atunci nu ştiu în ce direcţie să meargă. Acesta este motivul căci cred că dacă Creştinismul şi destinaţia voastră eternă depinde de credinţa voastră în Dumnezeu, mai bine cunoaşteţi dacă sunteţi corecţi sau nu.

E-26 Noe, un caracter mare, îmi doresc să vorbesc despre el câteva momente. El a venit din linia lui Set. Dacă observaţi, linia copiilor lui Ham au fost toţi oameni mari. Erau savanţi, oameni mari, învăţaţi, inventatori şi oameni mari care au venit prin Cain. Dar prin cealaltă parte a venit… Copiii lui Set erau păstori, ţărani, dar foarte religioşi, care l- au slujit pe Domnul şi L-au crezut.
Într-o zi în timp ce Noe, probabil un fermier în câmp… Lumea a devenit mai slabă cum este azi, până când toate intenţiile inimii omului erau rele, şi l-a întristat pe Dumnezeu căci a creat omul. Şi Dumnezeu i-a vorbit umilului său fermier şi i-a spus că va distruge lumea cu apă. Acum, niciodată nu a plouat.

E-27 Acum, ce mesaj a fost acesta pentru o epocă ştiinţifică. Şi când… Ei pretind azi că ştiinţa noastră nu se compară cu a lor din acea zi. Au construit piramidele. Nu putem face asta azi. Nu avem putere să ridicăm acele stânci sus acolo. Şi ei au avut… Puteau îmbălsăma un trup care arata natural în această zi. Nu avem acest secret de îmbălsămare pe care l-au avut atunci să facă mumii. Colorând, şi multe lucruri pe care le-au avut atunci pe care noi nu le avem acum, şi ce epocă ştiinţifică.
Vă puteţi imagina un om urcând sus acolo, luându-şi familia şi construind o arcă, şi zicând că va ploua din cer, când acolo nu a existat o picătură de apă să cadă din cer? Vă puteţi imagina râsetele şi batjocoririle care au venit la om în acea zi? Cum că savanţii… Ştiinţa venea şi zicea: „Priveşte aici. Avem un instrument cu care putem împuşca direct în lună şi stele. Şi nu există apă sus acolo. De unde vine? Cum va fi acolo? Arată-mi unde este.” Cuvântul lui Dumnezeu nu s-a ridicat la cota lor ştiinţifică. Nici azi nu o face; dar îl credem oricum.

E-28 Şi Noe a fost insistent, foarte insistent. Îi pot imagina pe ei luând doctorii şi aducându-l înaintea psihiatrilor să afle care este necazul cu mintea bătrânului. Dar nu era mintea lui; era inima lui. Şi el avea Cuvântul Domnului, şi el ştia că era Dumnezeu.
Şi îl pot auzi pe Noe zicând: „Dacă nu există apă sus acolo, şi Dumnezeu a zis că va ploua de acolo de sus, Dumnezeu poate să pună apă sus acolo.” Şi povestea lui a ţinut pentru o sută şi douăzeci de ani, în timp ce al a construit înainte la arcă, foarte insistent. În timpul batjocoritorilor nici unul nu l-a ascultat, doar au râs şi şi-au bătut joc de el oriunde s-a dus. Dar totuşi, el a ţinut înainte, deoarece el a ştiut că era Cuvântul Domnului. El era pozitiv de el.

E-29 Îmi pot imagina, când adunările sale de stradă s-au îndepărtat, cum au râs ei. Oh, erau religioşi atunci, amintiţi-vă, foarte religioşi. Aşa era şi Cain, şi el a construit un altar la fel cum a făcut Abel. El… Dacă religia este tot ceea cere Dumnezeu, El a fost crud să-l condamne pe Cain, deoarece Cain a făcut toate faptele religioase pe care le-a făcut Abel. Dar el a venit în felul greşit. „Există o cale care pare dreaptă, dar sfârşitul ei duce la moarte.”
Dar acum, trebuie să fiţi siguri că sunteţi corecţi. Deci nu putem paria pe aceasta. Nu există nevoie să o facem. Cristos a părăsit tiparul aşa de clar până când noi… El a zis că nici un prost nu se poate rătăci. Ştiţi dacă este corect sau nu. Şi apoi, când sunteţi pozitiv sunteţi corect, Scriptural corect, apoi puteţi sta acolo deoarece… şi să fiţi foarte insistent cu ea.

E-30 Acum, Noe şi predicarea sa, cum a fost cineva zicând: „Acest bătrân încă este sus acolo prelucrând la barcă.” Şi ei au crezut că orice barcă veche va merge, dacă ar ploua, indiferent dacă era construită de Dumnezeu sau nu. Şi aşa se gândesc ei azi. Orice biserică bătrână va merge, orice idee religioasă. Du-te şi înscrie-te la aceasta; nu-ţi place, şi lor nu le place aceasta, du-te la următoarea, următoarea, oricare din ele va merge.
Dar Dumnezeu are o biserică construită care este zidită pe Stâncă, Cristos Isus. Şi „toate celelalte pământuri sunt nisipuri mişcătoare,” a zis Eddie Perronett. „Pe această stâncă voi zidi biserica Mea.” Biserica Catolică zice că a fost pe Petru. El a decăzut după aceasta. Penticostalii zic că a fost pe Isus. Sunt diferit faţa de voi. El a zis: „Carnea şi sângele nu ţi-a descoperit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri ţi-a descoperit-o.” Atunci a fost pe stânca descoperii spirituale a Cuvântului. Asta este corect. Acelaşi lucru l-a avut Abel, cum i-a fost descoperit, în loc să ofere fructe cum a făcut Cain, el a oferit sânge, pentru că i-a fost descoperit. Întreaga biserică a lui Dumnezeu este construită pe descoperirea spirituală a lui Cristos: cine este El, ce este El şi totul despre El.

E-31 Şi acum, aflăm că Noe a stat chiar cu subiectul său. Şi îmi pot imagina cum Dumnezeu într-o zi a avut suficient din râsul şi batjocora faţă de Noe. Ştiţi, Dumnezeu poate să stea atât, şi apoi răbdarea Sa se opreşte. Deci El a avut suficient, şi El urma să facă ceva în legătură cu ea. Şi El i-a zis lui Noe: „Urcă acolo. Şi vezi animalele urcând în arcă? Du-te imediat după ce animalele sunt înăuntru, şi uşa se va închide după tine.”
Şi în acea dimineaţă animalele au început să vină două câte două. Şi îmi pot imagina toţi batjocoritorii stând în jur zicând: „Acum, urcă acolo şi trăieşte cu animalele tale împuţite. Intră acolo şi închide uşa cu toată putoarea, şi aşa mai departe, cu acele animale.”
Aşa încearcă ei să o zică din nou azi. Dar omul care ştie ce este Arca, indiferent cât este de ridiculizată, cât este condamnată sau totul despre ea, omul ştie că este condus de Dumnezeu. Asta este corect. Noe a mărşăluit în arcă, şi mâna măreaţă a lui Dumnezeu a închis uşa în spatele său.

E-32 Acum, îmi pot imagina aceasta, ei văzând aceasta, acolo erau ceva oameni care erau probabil credincioşi de margine, au zis: „Ştii ce? Poate că bătrânul a fost corect.” Doar felul care stă pe lângă adunare, ştiţi, şi vine la toate adunările. Şi zice: „Bătrânul…” Dar niciodată ne dorind să intre, niciodată ne dorind să o accepte…
Apoi, cum a zis Evrei 6, şi ca şi credincioşii de margine ai Vechiului Testament, întotdeauna uitându-se, şi privind în jur, şi niciodată în stare să ajungă la cunoştinţa adevărului: iată-i venind pe aceşti oameni, şi stând în jur. „Ei bine, dacă începe să cadă apă de acolo, vom urca şi vom bate la uşă. Şi acesta este un om bătrân cu inima bună. El va deschide uşa şi ne va lăsa să intrăm. Deci vom sta în jurul ei şi vom afla dacă ploaia vine.”

E-33 Mi-l pot imagina pe Noe căţărându-se la primul etaj, urcând la al doilea etaj şi urcând la al treilea etaj (urcând prin epoca Luterană, înapoi la epoca Wesley) şi a mers unde uşa era deschisă deasupra, unde era lumina, în botezul cu Duhul Sfânt în camera de sus, sus unde lumina a coborât. Şi desigur, există mai multă lumină pe al doilea etaj decât a fost pe primul. Şi aşa vine întotdeauna.
Acum, aflăm sus acolo… Îmi imaginez că Noe şi-a adunat familia în jur şi a zis:
„Acum, când zorii se revarsă dimineaţă acolo va fi întuneric peste tot cerul, şi acolo va fi o ploaie mare căzând, şi oamenii vor ştii atunci că am profeţit adevărul.”
Dar ştiţi, după ce aţi urmat toate instrucţiunile… Acum, aici este unde vreau să vă uitaţi voi. După ce aţi urmat toate instrucţiunile, atunci dacă se întâmplă ceva care nu iese corect, mulţi renunţă. Asta arată că ei nu au crezut ceea ce au mărturisit.

E-34 Dumnezeu îşi încearcă copiii. Acum, ascultaţi la mesaj. Noe, în ziua a şaptea a lui februarie, conform cu Cuvântul lui Dumnezeu, a intrat în acea arcă. Şi dimineaţa următoare, toţi erau în jur aşteptând să vadă ploaia începând să cadă, dar soarele s-a ridicat exact ca întotdeauna. „Încă câteva ore, şi va începe, ploaia va începe.”
Ziua a trecut, şi îmi imaginez că inima lui Noe a început să se agite. Pot zice ceva chiar aici, dar mai bine nu. Dar observați, el nu putea ieşi dacă dorea. El era pecetluit înăuntru. „Nu-l întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu cu care sunteţi pecetluiţi până în ziua răscumpărării voastre.” Dumnezeu a pecetluit uşa în spatele său. Şi Noe a stat acolo, şi noaptea a trecut.

E-35 Şi zilele, privitorii urcau şi ziceau: „Ei bine… Oh, sigur. Acei savanţi au fost corecţi. Bătrânul nu ştia despre ce vorbea. Nu plouă. Şi acolo bătrânul încuiat în acea barcă mare.”
Oh, ce lucru mare să fii încuiat cu Cristos. Asta este o lecţie reală. Şi uşa a fost pecetluită în spatele lui. El nu o putea deschide. Numai mâna lui Dumnezeu o putea deschide.
Acum, şi a doua zi a trecut, şi a treia zi, a patra, a cincia, a şasea, până când a trecut o săptămână întreagă. Noe a stat şi a transpirat.

E-36 Apoi, ce lecţie primim din aceasta? Dacă Dumnezeu… Ce dacă Doamna Shakarian ar fi zis… Când Duhul Sfânt vorbeşte: „AŞA VORBEŞTE DOMNUL, există o negură albă ieşind din ea. Cataracta va pleca,” şi nu a ieşit în jur de vreo două sau trei săptămâni. Dar a continuat să stea acolo zicând: „Trebuie să fie aşa. Trebuie să fie aşa.” Dumnezeu vă lasă să transpiraţi uneori. Dar trebuie să fiţi insistenţi, perseverenţi, indiferent cum vă simţiţi, ce gândiţi, sau nimic în legătură cu ea. Doar rezistaţi. Dacă credeţi cu adevărat, vă veţi ţine. Staţi cu convingerile voastre. Dumnezeu a promis-o, şi o simţiţi ancorată în inima voastră, staţi acolo.

E-37 Apoi, în ultima zi a săptămânii, Noe s-a trezit în acea dimineaţă, cred, norii atârnau peste tot în jur. Ei s-au uitat prin fereastra de sus. Acum, nu era pe o parte a arcei. Dumnezeu nu a vrut ca el să se uite în jos; a vrut să se uite în sus. Deci era pe arcă. Şi el a început să se uite, norii atârnau deasupra, fulgerele răcneau, şi oamenii au început să fugă către arcă. Străzile au început să se umple cu picături mari de apă. Canalele toate pline. De ce, ei s-au gândit că o pot pompa, dacă ceva inundaţie vine. Dar vedeţi… Ei au scos ceva bărci. Dar nu erau construite de Dumnezeu, s-au scufundat. Nimic nu a plutit decât arca.

E-38 Şi ştiţi că arca a fost făcută din lemn de salcie. Şi dacă ştiţi ce a fost acesta, era mai uşor decât balsamul. Nu este nimic… Este ca un burete, aşa de uşor încât poţi ridica o grindă mare din el şi să o ţii într-o mână. Şi nu ar părea ciudat că Dumnezeu îşi va construi arca dintr-un asemenea lucru? [Loc gol pe casetă - Ed.]… şi turnat în interior pentru a umple porii. Şi apoi devenea mai tare ca oţelul.
Şi aşa trebuie să o facem, este să golim toate crezurile, tot ce este în noi, şi toate prostiile, şi toată necredinţă neevlavioasă, încât Duhul Sfânt să ne poate umple, şi să pecetluiască fiecare por al credinţei noastre, fiecare por al minţii noastre, până când nu veţi observa dacă este vecinul vostru sau cine stă lângă voi. Sunteţi pecetluiţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Atunci puteţi suporta loviturile de palme în timp ce treceţi prin persecuţie.

E-39 Apoi apele au început să se înalţe, şi oamenii au început să strige şi să bată la uşă. Dar Noe nu i-a putut auzi. El era sus în vârful clădirii. Şi ei au pierit. Tot ce respira aer pe pământ a pierit cu… Şi chiar lucrul care a omorât lumea necredincioasă l-a salvat pe Noe.
Aceasta este la fel ca azi. Piatra de poticnire, Duhul Sfânt, asta face lumea unde ei nu-L vor, lucrurile pe care ei le resping este chiar lucrul care va înălţa biserica. Duhul Sfânt va lua biserica în răpire.
Noe nu a pierit deoarece el a ştiut că Dumnezeu i-a vorbit. Indiferent cât a durat, sau câţi ani, sau orice a fost, el a ţinut înainte deoarece el a ştiut că era programul lui Dumnezeu.

E-40 Moise, profetul fugar, cu toată concepţia intelectuală pe care o poate avea cineva, a fost aşa de deştept încât îi putea învăţa pe Egipteni. Şi el a încercat să realizeze programul lui Dumnezeu cu concepţia sa intelectuală, şi nu a funcţionat. Şi nu va funcţiona azi. Asta este corect. Mergem la ea în direcţia greşită, biserica în întregime. Încercăm să organizăm ceva fel de program.
Aţi auzit că trezirea se răceşte. Este jos doar la o ardere înăbușită. Care este necazul? Este din cauză că avem programele noastre făcute de om în ea. Tot ceea ce-i îngrijorează azi este, după câte s-ar părea, este să se înscrie la biserică, să aducă membri noi, să construiască ceva clădiri mari, să realizeze ceva programe de radio sau ceva asemănător.

E-41 Ne-am pierdut interesul, într-adevăr, în suflete, acel chin al sufletului pe care ar trebui să-l aibă Creştinul. Se pare că l-am pierdut. Nu vorbesc despre Creştinii reali. Vorbesc despre atâţia care profesează să fie Creştini. Acum, tot ce auziţi azi este ceva mare ceva, şi oamenii intrând în cheltuieli de milioane de dolari pentru lucruri mari, şi apoi predicând că Domnul vine în această generaţie? De ce, păcătosul pe stradă ştie că nu o credeţi, sau, acţiunile voastre vorbesc mai tare decât cuvintele voastre când faceţi aceasta. Cu siguranţă.
Ar trebui să fim din casă în casă, din loc în loc, predicând şi plângând şi implorând şi convingând, încercând să aducem toate sufletele care putem în Împărăţia lui Dumnezeu, trimiţând misionari în est, vest, nord şi sud, şi tot ce putem face este să aducem poporul salvat.

E-42 Acum, aflăm azi că este aşa mult asupra deciziilor. Auziţi aceasta tot timpul, luând decizii. Vreau… Deciziile sunt mărturisiri; mărturisirile sunt pietre. Ce bine face să şlefuieşti o mulţime de pietre, dacă nu ai o piatră tăietoare care le poate forma cu sabia ascuţită cu două muchii a lui Dumnezeu în fii şi fiice de Dumnezeu? Îi lăsaţi să fugă peste tot în jur aici cu tot felul de femei îmbrăcate ca o piele jupuită, şi se numesc Creştini; şi bărbaţii lăsându-le să o facă, şi apoi numindu-se slujitori ai lui Cristos? Şi biserica în condiţia căldicică formală în care este, o formă de evlavie dar negând puterea, şi numind decizii?
Avem nevoie de pietre tăiate în fii şi fiice de Dumnezeu prin…?... Ce bun face să rostogoleşti pietrele dacă nu le vei tăia? Ele trebuie să fie tăiate şi fixate în programul lui Dumnezeu prin daruri şi chemări, şi poziţionate în biserică cum ar trebuie să fie, trebuie să fie.

E-43 Noe… Moise şi concepţia sa intelectuală a eşuat cum biserica în întregime este azi. Oamenii continuă trăind. Ei vin, fac o mărturie, îşi pun numele. Este o scrisoare; este o scrisoare. Vă duceţi scrisoarea de aici acolo. Nu este o scrisoare; este o naştere. Fiţi născuţi din nou, şi apoi aparţineţi sus acolo.

E-44 Observaţi. Dar Noe, insistent cum a fost… El a auzit de la Dumnezeu. Şi într-o zi acest profet fugar, în spatele deşertului, el cu adevărat a venit pe nisipuri sfinte, de unde ar trebui să vină toţi slujitorii. Indiferent câte diplome de doctor are, un profesor de colegiu, sau orice ar putea fi, el nu are nici o treabă în spatele amvonului până când mai întâi el este prins pe nisipurile sfinte, între el şi Dumnezeu singur; încât are o experienţă cu Dumnezeu pe care nici un om de ştiinţă din lume nu i-o poate lua de la el.
Ei pot lua Cuvântul şi să-l taie oricum vor. Diavolul foloseşte Cuvântul. El îl dovedeşte. Foloseşte Cuvântul să-şi taie programul. Dar când un om a fost odată în spate acolo pe nisipurile sfinte, unde nimic decât voi şi Dumnezeu puteţi sta, toţi savanţii din lume nu o pot lua de la voi, deoarece aţi fost acolo şi l-aţi întâlnit pe Dumnezeu, şi ştiţi ce s-a întâmplat. Nici un om… Isus nu a vrut să-i lase să predice până când ei au urcat la Ierusalim şi au primit Duhul Sfânt înainte ca ei să meargă să predice. Aceasta este experienţa.

E-45 Când Moise a primit această experienţă a acestui rug aprins… Insistent, de ce, o mică eroare, şi el a fugit din Egipt. Şi observaţi, afară din voia lui Dumnezeu a coborât acolo şi a omorât un om, şi a fost ţinută împotriva lui. Şi apoi Dumnezeu a coborât cu el şi a omorât întreaga naţiune, şi a fost o slavă. Asta era diferit.
Acum. Moise… Uneori când îl întâlniţi pe Dumnezeu vă face să vă comportaţi ciudat. Cu adevărat o faceţi. Acum, Moise a fost odată… Când el a ieşit să elibereze copiii era un războinic tânăr şi puternic. Dar aflăm când el a ajuns să aibă în jur de optzeci de ani, perciunii săi atârnând în jos, şi probabil că capul său chel băşicat în soare… Şi când el… Dimineaţa următoare după ce el l-a întâlnit pe Dumnezeu în acest tufiş aprins, îl găsim cu Sefora călare pe un măgar, cu micuţul lor pe un şold, conducând acest măgar cu un toiag încovoiat în mâna sa, perciunii atârnând, ochii săi fixaţi, doar râzând şi lăudându-l pe Dumnezeu. Cineva a zis: „Unde te duci, Moise?”
„Cobor în Egipt să-l preiau.”

E-46 Ce era? Invazia unui om. Dar ce? El era insistent deoarece l-a întâlnit pe Dumnezeu, şi el ştia că Dumnezeu a zis: „Cu siguranţa voi fi cu tine.” Şi el a făcut-o. El l-a preluat. De ce? El putea să fie insistent deoarece Dumnezeu a zis: „Voi fi cu tine.” Nu conta ce era obstacolul. Când el a ajuns acolo, primul lucru care l-a întâlnit a fost cineva să încerce să imite lucrarea pe care o făcea el pentru Dumnezeu: acelaşi lucru. Asta este ce voi întotdeauna…
Aşa cum am zis seara trecută aici, sau într-o altă adunare, întotdeauna întâlniţi trei clase, aceştia sunt credincioşii, credincioşii prefăcuţi şi necredincioşii. Şi aşa, îi găsiţi pretutindeni. Deci aici vin aceşti magicieni încercând să imite cu priceperea lor extra senzorială, şi ei au aruncat jos aceşti şerpi să încerce să… sau beţele, să le facă şerpi.
Moise a făcut tot ce a putut. Asta l-a însărcinat Dumnezeu să facă, deci el doar a stat liniştit. Aleluia. Când aţi făcut tot ce aţi putut, atunci depinde de Dumnezeu să facă restul. Atunci şarpele lui Moise a venit în jur şi i-a mâncat pe ai lor. Acum, voi care credeţi în priceperea extra senzorială, ce s-a întâmplat cu beţele lor? Amin. Asta este. El era insistent.

E-47 Micuţul David într-o zi, cel mai mic şi mai neimportant stând acolo… Saul, generalul, capul şi umerii peste toată armata sa, un ins mare, el l-a provocat pe Goliat sau a întâmpinat provocarea, mai degrabă. Ei bine, acum, David, un ins obişnuit, micuţ, umeri aplecaţi, cu o vestă de piele de oaie pe el, avea o praştie. Dar el era insistent că putea să lupte cu acest uriaş. Ce a făcut focul mic în acest ins? El avea ceva în el.

E-48 Coboram în… Cred că era Georgia, undeva jos acolo. Aveam (cu Rufus Mosely şi ceilalţi, mulţi îl cunoaşteţi.)… Şi aveam o adunare acolo în stadionul de fotbal. Şi am văzut un semn micuţ care întotdeauna m-a încurajat. Zicea: „Nu este mărimea câinelui în luptă, ci este mărimea luptei din câine.” Deci aşa este. Nu trebuie să aveţi Ph.D., L.L.,
L.D. dublu, Q.S.T. sau orice este. Singurul lucru pe care trebuie să-l aveţi este un foc mic Creştin, cu o înţelegere că Dumnezeu v-a trimis.

E-49 Cum ziceam în această dimineaţă despre Hudson Taylor, când un om i-a spus, un chinez tânăr i-a zis: „Domnule Taylor, tocmai l-am primit pe Cristos. Arde în inima mea. Acum, trebuie să am patru ani să-mi iau B.A., şi diploma mea de doctor, şi aşa mai departe.”
Domnul Taylor a zis: „Nu aştepta până când lumânarea este pe jumătate arsă înainte să încerci să-ţi arăţi lumina.” A zis: „Du-te şi fă-o acum.”
M-am gândit: „Amin.” Asta este corect. Nu aşteptaţi în jurul acestei, aceleia sau celeilalte. Şcolile mari de teologie, ele sunt în regulă. Ele au fost în zilele trecute. Dar frate, ce avem nevoie azi nu este o şcoală de teologie; avem nevoie de ceva lumânări mici.

E-50 Ascultaţi, dacă nu ştiţi mai mult despre ea, mergeţi şi spuneţi cum s-a aprins, şi lăsaţi să se aprindă din aceasta, şi altcineva se aprinde din aceasta. Am avea o altă întoarcere a Cincizecimii. Asta este corect. Doar imediat ce se aprinde, dacă asta este tot ce ştiţi despre ea, mergeţi şi spuneţi altcuiva cum s-a aprins. Uneori aceste cimitire... sau seminarii, iau tot (Scuzaţi-mă.)... iau toată lumina din voi. Asta este corect.
Acum. Sunteţi insistenţi. Doar spuneţi-le cum s-a aprins. Ziceţi: „Stăteam acolo, şi deodată Duhul Sfânt a căzut peste mine. Dacă veţi face acelaşi lucru, vi se va întâmpla şi vouă.” Spuneţi atât de mult. Dacă asta este tot ce ştiţi doar spuneţi asta. Asta este suficient.

E-51 David, el ştia că Dumnezeu l-a ajutat cu acea praştie să omoare un leu şi un urs. Şi el a văzut condiţia. Şi Domnul vorbea inimii sale că îi va da victoria peste acest uriaş, deci el a fost insistent. Fratele său a zis: „Ştiu că eşti obraznic. Du-te înapoi acolo şi păstoreşte oile.” Dar Dumnezeu l-a însărcinat, şi David a fost insistent până când l-a omorât pe Goliat.

E-52 Samson, cu nimic doar cu falca unui măgar. Şi aţi studiat vreodată cât de mari erau acele armuri pe acei Filisteni? Acest coif le cobora pe cap în jos peste urechi, unde ele puteau opri o sabie cu două tăişuri. Grosimea era în jur de un inci şi jumătate de alamă, jos peste capetele lor.
Şi ştiţi ce este o falcă de măgar uscată. Prima lovitură în coif, de ce, un coif ar rupe acea falcă în bucăţi. Dar Samson putea simţi în spate, şi să simtă cele şapte şuviţe. Asta este tot ce trebuia să simtă. Şi Duhul Sfânt a venit peste el, şi el a bătut o mie din acei Filisteni jos cu o falcă de măgar. El era insistent, deoarece a ştiut că cele şapte şuviţe au stat ca un legământ, şi Dumnezeu era cu el. El putea să fie insistent. Da, domnule.

E-53 Ioan Botezătorul, nu ştim foarte multe despre el. Ştim că tatăl său era un preot, şi ei erau bătrâni, amândoi. Elizabeta şi Zaharia erau înaintaţi în vârstă. Probabil că era greu cu familia, deoarece ei ştiau că nu vor trăi să-şi vadă copilul să intre în slujba sa. Dar ei ştiau că promisiunea era de la Dumnezeu. Ei au murit, ni s-a spus.
Şi în loc ca Ioan să meargă ca tatăl său, înapoi la acelaşi colegiu şi aceiaşi şcoală, şi să-şi ia un Ph.D., şi aşa mai departe şi să înveţe, el a avut o treabă de făcut: nu să pupe copiii şi să căsătorească tinerii şi să îngroape morţii. El a trebuit să ţină o sabie cu două tăişuri şi să fie pe câmpul de luptă, şi el nu-şi putea permite să ia vreo experienţă de seminar. El nu putea aştepta pentru toată asta, să înveţe cum să zică crezurile. Dacă asta este ce am învăţat, asta era tot ce putea da poporului.

E-54 Dar el a ieşit acolo în pustie şi a stat, deoarece el urma să-l introducă pe Mesia. Deci el a stat acolo până când Dumnezeu i-a spus ce va fi Mesia. Şi dacă Ioan a dorit, a făcut asta, cu cât mai mult ar trebui să studiem noi şi să vedem ce ar trebui să facă Duhul Sfânt în această zi când vine El? Cum se va comporta El? Ce va fi? Azi, când suntem plini de tot felul de dogme şi doctrine şi injecţii şi lichide îmbălsămătoare, şi altele… Şi apoi facem aceasta şi apoi nu studiem. Doar o luaţi presupunând. „Presupun” este „să te aventurezi fără autoritate.” Nu presupuneţi asupra lui Dumnezeu. Luaţi Cuvântul Său pentru ea şi mergeţi înainte. Dumnezeu are programul întins aici. El ne-a prezis prin profeţii Săi ce va avea loc în această zi.

E-55 Ioan a stat acolo până când Dumnezeu i-a spus acum… Acum, desigur, când el a ieşit şi a zis: „Sunt premergătorul; sunt acela despre care a vorbit profetul Isaia. Sunt glasul celui ce strigă în pustie.”
Şi acum, fără îndoială că ceva prezbiter de district, sau ceva Caiafa, sau episcop sau cineva a venit şi a zis: „Ştiţi, Episcop Jones aici, întotdeauna m-am gândit că el va fi Mesia. Deci ştiţi, sunt sigur…”
Asta este aceiaşi greşeală pe care a făcut-o biserica cu cheile ei noi. Isus i-a dat cheile lui Petru, şi biserica a avut cheia. Dar ce au făcut prima oară când au folosit-o? Ei l-au ales pe Matia să ia locul lui Iuda, şi nu a funcţionat. Nu există nimic zis despre el, dar Dumnezeu a ales un iudeu iute de fire, cu nasul coroiat, irascibil şi El a zis: „Îl voi prelua şi îi voi arăta lucrurile pe care el le va suferi pentru Mine.”

E-56 Este Dumnezeu care trebuie să facă lucrurile, nu omul. Deci aflăm că Ioan nu şi-a permis să coboare să ia ceva injecţie teologică de seminar. Deci lucrul pe care l-a făcut a fost să aştepte acolo, şi Dumnezeu i-a spus: „Când ieşi acolo, vei avea aceasta, aceea sau cealaltă. Dar nu-i acorda nici o atenţie. Acest Mesia va avea semnul lui Mesia, şi îl veţi vedea. Va fi Duhul care va coborî din cer ca un porumbel şi va merge peste El. Şi acesta este Mesia.”
Şi Ioan a fost aşa insistent căci El va veni în generaţia sa, el nu a construit nici o şcoală mare. El nu a avut nici un seminar mare şi să invite oamenii în el. Ce a făcut? El era aşa sigur, încât el a zis: „Există unul stând printre voi acum…” Amin. „Nu-L cunoaşteţi, dar El este Acela care va boteza cu Duhul Sfânt. Ştiu că El este aici.”

E-57 Aleluia. Cum putem zice acelaşi lucru în această seară. Prin semnele Duhului Sfânt, ştim că acelaşi Duh Sfânt care a căzut în ziua Cincizecimii este aici. Acelaşi lucru pe care l-a zis Dumnezeu că-l va face în aceste ultime zile. (Scuză-mă că nu stau în spate aici. Dar ai simţit că am făcut-o, vei merge. Deci…)
Ei… Ioan era sigur, şi el a ştiut ce va fi acest semn al lui Mesia. Deci el era insistent că îl va cunoaşte. Într-o zi El a venit păşind printre ei. El a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ia păcatele lumii.” A zis: „Cel ce mi-a spus în pustie să botez cu apă, a zis: ‚Peste Cel peste care vei vedea Duhul coborând şi rămânând, El este Acela care va boteza cu Duhul Sfânt şi Foc.'”

E-58 Acum. Drum lung să-mi iau subiectul… Dar această femeie mică despre care citim, era o greacă, dar a auzit de Isus. Şi credinţa vine prin ce? Auzire, auzirea Cuvântului lui Dumnezeu. Acum, ea era o greacă, dintr-o altă naţiune. Acum. Dar ştiţi, deşi ea nu era în credinţa aceasta (era dintr-o rasă diferită de oameni), totuşi, ştiţi, credinţa găseşte o sursă pe care alţi nu o văd. Credinţa găseşte o sursă pe care alţi nu o văd, şi credinţa ei a găsit acea sursă. Acum, ea ştia că prin auzire, dacă ea va ajunge acolo ce se va întâmpla.
Cuvântul lui Dumnezeu conform cu Evrei, capitolul 4 şi versetul 12, este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri. Ştim aceasta. Şi credinţa este ce ţine acea sabie. Nu există nimic altceva care poate ţine sabia Bibliei decât credinţa în Dumnezeu. Asta o mânuieşte. Acum, puteţi fi slab cu braţul credinţei. Poate puteţi doar tăia justificarea. Poate puteţi tăia doar suficient să vă înscrieţi la biserică. Dar un braţ puternic al credinţei poate tăia prin botezul cu Duhul Sfânt. Poate tăia prin vindecarea Divină. Poate tăia prin daruri, miracole, semne, minuni. Poate tăia toate promisiunile lui Dumnezeu din ceruri şi să le pretindă, deoarece mânuieşte Cuvântul lui Dumnezeu.

E-59 Ea a avut multe obstacole, dacă vă gândiţi, dar credinţa ei nu a avut nici una. Asta este. Dacă credinţa voastră nu are nici un obstacol, este diferit. Ea a avut; dar credinţa ei nu a avut nici un obstacol. Credinţa nu cunoaşte nici un obstacol. Credinţa numai cunoaşte un singur lucru: scopul ei. Asta este tot.
Cineva putea să-i zică: „Acum, aşteaptă un minut. Eşti greacă. Nu ai nici o treabă…”
„Eşti un Metodist. Nu ar trebui să mergi acolo la Penticostali.”
„Eşti un Baptist. Nu ar trebui să mergi acolo. Vedeţi?” Dar asta nu a împiedicat-o.
Ea era insistentă. Era foarte insistentă.
Şi acolo putea să fie un alt grup venind la ea şi zicând: „Acum, aşteaptă un minut aici, scumpo. Ştii ce? Zilele miracolelor au trecut.” Dar asta nu a oprit-o. De ce? Credinţa s-a prins, şi încă era insistentă. Ea mergea oricum.

E-60 Şi apoi acolo este un alt grup. Unele din femeile bisericii probabil că au venit în jur şi au zis: „Dragă, ştii ceva? Dacă mergi acolo… Soţul tău este un diacon aici. El te va părăsi. Asta este tot. Va exista un divorţ în familia ta.”
Dar credinţa s-a prins de ceva, Cuvântul lui Dumnezeu, şi ea a mers oricum. Era insistentă. Nu dorea să ia nici un „Nu” ca răspuns. Credinţa s-a prins de ceva. Îmi doresc să fac asta în această seară, toţi oamenii de aici, credinţa să se prindă. Nu ştie nimic decât adevărul. Asta este tot.
Acum. Ei bine, acolo poate că era un alt grup care a urcat şi a zis: „Vor râde de tine. Vei fi numită o holy-roller. Dacă vei merge vreodată acolo vei fi însemnată una de- a lor.” Dar ştiţi ce? Ea încă era insistentă. Mergea, indiferent de cum era numită. Credinţa s-a prins.

E-61 Acum, acolo… aici probabil că au venit o mulţime de predicatori la ea despre credinţa ei, şi au zis: „Ştii…” sau credinţa la care a aparţinut poporul ei şi ar fi zis: „Ştii ce? Dacă mergi, vei fi dată afară din biserica ta.” Dar încă era insistentă. Ea va ajunge acolo oricum, indiferent de ce zicea cineva. Ea dorea să ajungă acolo.
În sfârşit a ajuns. Ca Noe, a ajuns. Dar când a ajuns la Isus, s-a gândit ca totul este terminat. Şi de multe ori oamenii se gândesc că Dumnezeu vă binecuvântează, vă dă o adunare frumoasă, sau vă dă o agitaţie a credinţei imediat… Domnul vă vorbeşte, şi vă scoate din adunare, vă gândiţi: „Oh, asta este tot.” Dar amintiţi-vă, acolo sunt şi ceva dezamăgiri de asemenea. Dumnezeu încearcă toţi copiii care vin la El, toţi fiii.

E-62 Deci când ea a ajuns la Isus, s-a gândit că totul se va termina, ştiţi, când a ajuns la Isus. Dar imediat El s-a întors, cu o mare dezamăgire, şi a zis: „Nu sunt trimis pentru rasa voastră.” Acum, după ce ea a trecut prin toate aceste baricade, şi le-a depăşit pe toate prin credinţa ei, şi a ajuns la acest Isus din Nazaret… Şi imediat ce a ajuns acolo şi a început să strige după El, El a ignorat-o, s-a îndepărtat. Şi apoi în sfârşit El s-a întors cu o mustrare şi a zis: „Nu sunt trimis pentru neamul vostru. Sunt trimis doar pentru oile casei lui Israel.”
Ce mustrare. Dacă aceştia ar fi unii din Penticostalii noştri, ar fi zis: „Ei bine, dacă aşa simte El…” Şi apoi, în afară de aceasta, ea a zis… Ea a recunoscut… Şi El a zis… Alt lucru, El a zis că neamul lor erau o mulțime de câini. Oh, vai, chiar îndrăzneală. Nu ar șoca asta un Penticostal?
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, voi merge la Adunări acum sau la Biserica lui Dumnezeu sau la Foursquare. Dacă nu… Voi părăsi pe toţi şi voi merge la Baptişti. Dacă ei nu mă vor, voi merge la Prezbiterieni. În sfârşit voi deveni un Catolic, cred.” Vedeţi? Oh, sigur. „Ei nu mă vor numi un așa ceva lucru, să zică că sunt un câine. Nu.”

E-63 Da, a numit-o un câine, a zis: „Nu sunt trimis la neamul vostru. Sunt trimis numai la Iudei. Nu sunt trimis la voi. Şi în afară de aceasta, voi sunteţi doar o mulţime de câini.” Hmmm. Dar totuşi ea s-a ţinut. Oh, vai. Îmi place asta. Acum, mă simt religios. Amin.
Îmi place asta. Indiferent ce era obstacolul, ea încă s-a ţinut de acea credinţă. Asta este când vă prindeţi de ea, frate. Amin. Tot… Nimic în lume nu vă poate scutura de la ea atunci. Asta este corect.
Ea s-a ţinut. Indiferent ce a zis altcineva, ea s-a ţinut. Chiar Isus Însuşi a zis: „Nu sunt trimis la neamul vostru, şi sunteţi o mulţime de câini. Şi nu voi lua pâinea copiilor şi să o arunc la câini.” Oh, vai. Dar ea încă s-a ţinut. Îmi place asta.

E-64 Ea nu era o răsadniţă... un răsad de flori, ceva hibrid cum este grâul de azi. Ce a-şi zice atunci? Observaţi. Asta este corect. Un răsad de flori trebuie să fie dădăcit. Trebuie să-l şpreiaţi tot timpul, să-l mângâiaţi pe umăr. Dar o plantă robustă care răsare acolo cu puterea naturii, nu trebuie să o şpreiaţi. Şi nici un gândac nu o va deranja oricum. Amin.
Acest lucru hibrid, a trebuit să-l mângâie pe umăr. Dacă Metodiştii nu o vor, Baptiştii îl vor vrea. Dacă aceştia nu-l vor, celălalt îl va lua. Din acest motiv nu au credinţă. Ea nu era un hibrid (Nu, domnule), un răsad de flori. Ea ştie ce urmărea, şi s-a prins de ceva care i-l va da. Amin. Amin. Îmi place asta. Da, domnule. Ea nu era un grâu modern pe care îl avem azi. A stat cu el.

E-65 Observaţi. Ea de asemenea a admis că ceea ce a zis Isus era adevărul. Pfiu. Vai.
„Sunt un câine.” Amin. Credinţa… Ascultaţi, Isus era Cuvântul. Şi dacă aveţi credinţă originală, credinţa întotdeauna va admite căci Cuvântul este corect. Credinţa niciodată nu se va certa cu Cuvântul. Amin. Va sta cu Cuvântul. Felul în care o zice Cuvântul să o faceţi, acesta este felul în care credinţa o va recunoaşte. Voi lăsa aceasta să se adâncească un minut. Da. Credinţa admite adevărul.
Ea a zis: „Este adevărul.” Ea a admis că El era corect. Credinţa întotdeauna o va face. Vedeţi, ea s-a prins de ceva mai mare decât cum a făcut întreaga rasa Iudaică atunci. Ea a avut ceva încât s-a prins de aceasta, nu o va lăsa. Acolo era ceva impulsionând-o încât ştia că-şi va primi cererea. Indiferent dacă urma să fie numită un câine, dacă urma să fie numită ceva, lovită, fugărită, orice era, ea se ţine de ceva încât ştia că-i va da cererea.

E-66 Dumnezeule ai milă de această generaţie păcătoasă de oameni. Ţineţi-vă. Dacă acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, fiecare Cuvânt al Lui este adevărul. Trăiţi prin El, muriţi prin El. Şi o credinţă a Duhului Sfânt va puncta fiecare promisiune cu un „Amin.” Asta este corect.
Ea s-a ţinut de ea. A zis: „Este adevărul, Doamne. Nu sunt vrednică. Eu sunt greacă, nu sunt din poporul Tău. Şi sunt un câine. Şi nu vin la Tine să mă dădăceşti, şi să-ţi pui mâinile peste mine”, ca Naaman sau altcineva zicând: „Cu siguranţă ar fi ieşit şi şi-ar fi pus mâinile peste mine, va alunga lepra.”
Profetul a zis: „Afundă-te în Iordan.” Oh, vai.

E-67 Vedeţi, acesta este motivul că oamenii o omit. Ei o vor în felul lor. Dumnezeu o dă în felul în care vrea El să o dea. Avem unul pus departe. Trebuie să mergem aşa. Asta este tot. Dar Dumnezeu o face în felul Său.
Ea a zis: „Este adevărul, Doamne. Nu sunt vrednică, şi sunt un câine. Doar numeşte-mă unul. Dar câinii mănâncă firmiturile care cad de la masa stăpânului.” Mulţumesc, Doamne. Ea dorea firmituri. Cât de diferit de noi Penticostalii.
Ştiţi care este necazul cu noi Penticostalii? Am văzut atâtea, până când a devenit obișnuit pentru noi. Am fost atât de binecuvântați. Acesta este necazul cu noi americanii.

E-68 Când merg în India, şi văd copilașii zăcând acolo, şi burticile lor umflate de foamete, şi o mamă zăcând pe stradă murind: în asemenea locuri, şi văd foamete şi flămânzirea. Vin aici şi văd o mulţime de tomberoane de gunoi să-i hrănească; văd aceste femei ieșind şi plătind opt dolari pentru un prânz, ceva asemănător; şi ciugulindu- l câteva minute şi vorbind ceva societate de ceva fel, şi îl aruncă în tomberonul de gunoi. Asta va hrăni ceva copil flămând coreean. Şi apoi ne numim o națiune Creștină. Suntem hrăniți bine.

E-69 Poporul Penticostal merge în jur, şi se întorc, şi trec prin ea; şi văd felul de adunări al lui Oral Roberts, ce face Dumnezeu cu Oral; se întorc, şi îl văd pe celălalt, şi pe celălalt, şi celălalt - toţi lucrarea lui Dumnezeu. Apoi, primul lucru care-l ştiţi, ei doar stau în spate, şi este o obişnuinţă.

E-70 Ca o stea de mare veche odată, ieşind din mare, şi a întâlnit un poet, un poet englez. Şi ea a zis poetului… Poetul a scris multe poeme despre mare. Şi bătrâna stea a zis: „Unde te duci, bunule om?”
El a zis: „Oh, merg la mare. Niciodată nu am văzut-o, totuşi am scris despre ea din ce am învăţat din cărţi.” El a zis: „Dar niciodată nu am văzut marea. Tânjesc să miros apele sărate. Vreau să văd cerul albastru reflectându-se în albastrul apelor. Tânjesc să ascult strigătul pescăruşilor.”
Bătrâna stea a zis, stând acolo cu o pipă mare în gură, a scuipat şi a zis: „Ei bine, am trăit în ea cincizeci de ani, şi nu văd nimic aşa de grozav la ea.”

E-71 De ce? Ea a văzut aşa de mult până când a devenit obişnuit pentru ea. Şi aşa este cu oamenii… Ei văd în ultimele zile, când Biblia vorbeşte exact ce zice Duhul Sfânt, şi ce va face Cristos la apariţie doar înainte de venire şi ei văd lucrul având loc, şi zic: „Oh, destul de bine. Cred că este în regulă.” Oh, vai. Ar trebui să le scuture inimile. Ar trebui să ne facă insistenţi să ducem Mesajul la oameni înainte să fie prea târziu.

E-72 „Doamne, vreau numai firmituri.” Amintiţi-vă, ea niciodată nu a văzut un miracol. Ea era o greacă. Dar ea a auzit că acolo era un miracol, căci Isus a înfăptuit miracolele. Şi ea ştia că dacă El putea înfăptui miracole pentru o persoană, Dumnezeu era Creatorul tuturor lucrurilor, şi toţi oamenii, şi El o putea face pentru ea. Ea niciodată nu a văzut un miracol, dar totuşi ea crede pentru unul. Şi noi vedem zi după zi şi noapte după noapte. Ea niciodată nu le-a văzut.
Ea era ca şi curva Rahav când au venit spionii. Ea niciodată nu a zis: „Acum, aşteaptă un minut. Lasă-mă să merg să-l văd pe Iosua. Să-l văd cum îşi poartă hainele. Să văd cum îşi aranjează părul. Să-l văd făcând ceva miracole.” Ea niciodată nu a cerut aceasta. Nu. Acesta este motivul că ea a fost justificată, deoarece a acceptat-o prin credinţă.
Ea a zis: „Am auzit…” Amin. „Vreau ca acest Dumnezeu să fie Dumnezeul meu.” Ea a auzit. Şi când a auzit, era Dumnezeu mişcându-se. Şi ea a ştiut că era Dumnezeu mişcându-se. Şi a ştiut că era Dumnezeu, deoarece a văzut semnul lui Dumnezeu care putea birui toate puterile regilor din lume. Ea era pregătită să o primească. Da. Oh, vai.

E-73 Priviţi ce i-a făcut aceasta lui Isus. El a zis: „Pentru vorba aceasta… Pentru vorba aceasta.” Vedeţi, ea a avut apropierea corectă de darul lui Dumnezeu. Voi aveţi apropierea corectă. Când staţi acolo, când sunteţi în biserică, când sunteţi la altar, oriunde sunteţi, trebuie să vă apropiaţi de Dumnezeu în modul corect. Favoarea… Credinţa întotdeauna acceptă adevărul.
Marta, să vorbim despre ea puţin. Marta, întotdeauna ne-am gândit să ea era aşa de zăbavnică pentru a-şi curăţa casa când urma să-l găzduiască pe Isus. Maria, partea leneșă, doar a stat în jur şi a ascultat. Isus, desigur, a zis că ea a ascultat la lucrurile mai bune. Dar Marta şi-a arăta culoare ce era, ce era în inima ei. Ştia că Isus era Fiul lui Dumnezeu.

E-74 Fără îndoială că a citit multe povestiri Biblice. Ea a citit despre femeia Sunamită, şi cum femeia era peste vârsta naşterii. Şi ea a făcut o cameră pentru profet, deoarece ea a zis soţului ei: „Cred că acesta este un om sfânt care trece pe la noi. Să-i facem, te rog, o cameră într-o parte a casei, ca el să se poată odihni. Şi dacă nu suntem acasă, el doar poate intra. El poate avea cheia uşii.” Şi ea arăta bunătate.
Şi Ilie i-a dat binecuvântarea, şi i-a spus că va avea un fiu. Când acest fiu s-a îmbolnăvit la vârsta de doisprezece ani… El probabil că a avut o insolaţie. El a plâns:
„Capul meu, capul meu.” Tatăl său l-a luat înăuntru, sau l-a adăpostit; a stat în poala mamei până la prânz, şi a murit.

E-75 Acum, priviţi la credinţa acelei femei. Ea l-a luat şi la pus pe patul profetului. Mm hmmm. Ce loc să-l pui. Vedeţi? L-a pus pe pat, şi a zis: „Înşeuează un măgar acum, şi nu te opri până când îţi spun eu să te opreşti.” Şi a pornit pe munte, unde a mers la această peşteră unde era Ilie.
Dumnezeu nu le spune profeţilor săi totul, doar ceea ce vrea El să ştie. Şi Ilie s-a uitat în sus, şi a zis lui Gheazi, a zis: „Iată vine acea Sunamită. Şi eu… Este plină de întristare. Nu ştiu ce este. Dumnezeu a ţinut-o de la mine.” El a zis: „Este totul în regulă cu tine? Este totul în regulă cu soţul tău? Este totul în regulă cu copilul?” Priviţi la femeia Sunamită. „Totul este în regulă.” Amin.

E-76 Ce? Ea era în prezenţa unui om, agentul lui Dumnezeu, omul care putea înfăptui miracole care ar lua o femeie de vârsta ei, şi un bărbat bătrân ca soţul ei, şi-i binecuvântează în Numele Domnului Dumnezeu; şi să vadă o viziune şi să-i spună că va naşte un copil. Şi a făcut-o. A ştiut atunci că acesta era un om al lui Dumnezeu.
Deci ea a zis: „Lăsaţi-mă să merg la el.” Şi când a ajuns la el a zis: „Totul este bine.” Amin. „Totul este bine.” Şi apoi a început să-i destăinuie.

E-77 Şi apoi Ilie, el i-a spus lui Gheazi, a zis: „Ia acest toiag,” deoarece Ilie ştia că tot ce a atins el era binecuvântat. Acum, dacă femeia ar crede aceasta sau nu, nu ştiu. Cred că a aceasta este unde Pavel, fiind fundamentalist, a avut ideea de a pune batistele şi şorţurile care le-a luat după trupul său pe oameni.
Şi apoi Ilie a zis: „Ia acest toiag. Încingeţi mijlocul. Dacă îţi vorbeşte cineva, nu-i răspunde, şi du-te, pune-l peste copilul mort.”
Dar credinţa femeii nu era în băţ; era în profet. Băţul niciodată nu i-a spus aşa; profetul i-a spus aşa. Şi ea era insistentă. A zis: „Aşa cum Domnul trăieşte, şi sufletul tău nu moare niciodată, nu te voi părăsi.”
Oh, îmi place asta. Binecuvântat să fie Dumnezeu, dacă oamenii s-ar prinde de Duhul Sfânt, Agentul lui Dumnezeu pe pământ azi, şi s-ar ţine aşa: „Nu-i voi da drumul.”
… S-ar putea să trebuiască să vă luptaţi ca Iacov toată noaptea, dar veţi primi cererea. Ţineţi-vă de ea. Fiţi insistenţi. Şi ea s-a ţinut până când şi-a primit cererea.

E-78 Poate Marta a citit această poveste. Şi ea ştia că dacă Dumnezeu era în profet, că Isus era Omul acelei ore. Şi cu siguranţă Dumnezeu era în Fiul Său dacă El era în profetul Său. Deci ea a ieşit să-l întâlnească. Şi când ea L-a întâlnit… Putea să-l mustre, acum, deoarece ea a trimis după El. Lazăr a fost mort patru zile şi mirosea. Şi ea a ieşit să-L întâlnească. A auzit că El venea. Deci era insistentă. A părăsit procesul funerar şi a ieşit să-l întâlnească pe Isus. Deşi El a refuzat-o, ea a ieşit să-l întâlnească. Era insistentă.
Şi ea a ieşit la El, şi a zis: „Doamne, dacă Tu ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit. Dar chiar acum, orice-i vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.” Îmi place asta. Vedeţi? „Deşi el este mort, deşi miroase, totuşi orice îi ceri lui Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.”

E-79 Acum, aceasta este calea să aveţi ceva făcut. Acum, aceasta este calea în care ar trebui să fie adunarea în legătură cu păstorul lor. Vedeţi? Atunci Dumnezeu va răspunde. Asta este corect. Trebuie să vă apropiaţi de darul lui Dumnezeu în felul corect, cu smerenie. Şi slujba sunt darurile slujitorului. Ele sunt darurile în trup; cinci daruri spirituale care sunt predestinate şi rânduite mai dinainte de Dumnezeu pentru biserică. Ştiu că sunt nouă daruri locale în trup, dar acestea sunt darurile de slujire ale lui Dumnezeu, slujbele: apostoli, profeţi, învăţători, păstori, evanghelişti. Şi trebuie să-i respectăm dacă aşteptăm ceva de la Dumnezeu.

E-80 Ea a fugit direct la El, şi a zis: „Doamne, dacă Tu ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit. Dar chiar acum, orice ceri de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.”
Îmi place aceasta. Deşi doctorul a zis aceasta… „Dar chiar acum, Doamne…” Doctorul zice că aveţi cancer: „Dar chiar acum, Doamne…” Doctorul zice că nu puteţi fi vindecaţi: „Dar chiar acum, Doamne…” Asta este. „Chiar acum, orice ceri de la Dumnezeu…” Şi El stă la mâna dreaptă a Măreţiei, un Mare Preot care poate fi atins prin simţurile infirmităţilor noastre, trăind veşnic să facă mijlociri. Oh, vai. Hainele Sângerânde ale Sale zăcând înaintea altarului lui Dumnezeu: Marele Preot care poate fi atins prin simţurile infirmităţilor noastre.
Credinţa voastră îl poate atinge. El poate lua o slujbă în biserică, şi să vorbească prin acele buze, şi să vă spună exact: El va face acelaşi lucru pe care l-a făcut când a fost aici pe pământ. El a promis să o facă, şi El o face. Amin. De ce nu putem fi insistenţi? Cu siguranţă, cu aşa ceva, cu mult mai mult a avut.

E-81 Observaţi. Acum, Marta, ea a zis: „Chiar acum orice ceri de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.” Priviţi la aceasta. Deşi El a respins-o, a zis: „Singurul lucru care vreau să-l faci este să te rogi. Orice ceri de la Dumnezeu, Dumnezeu ţi-l va da.”
Ascultaţi la aceasta. Băiete, dinţii au început să vină împreună atunci. Credinţa a început să se întâlnească cu Dumnezeu. Este ca şi cum ai pune negativul cu pozitivul împreună; veţi fi luminaţi destul de curând. Acum, observaţi ce s-a întâmplat.
Acum, El a zis: „Fratele tău va învia din nou.” Ea a zis: „Da, Doamne. El va învia în ultimele zile, învierea generală. El a fost un băiat bun. El va veni înainte.”
Atunci Isus s-a îndreptat. Vedeţi, lucrurile au început să se întâmple acum. Ea o transpira, ca Noe, şi ca această femeie despre care am vorbit, această greacă - o transpira.

E-82 El a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cel ce crede în Mine, deşi a murit, totuşi va trăi. Oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi aceasta?”
Ea a zis: „Da, Doamne. (Oh, vai.) Cred că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu care trebuia să vină pe pământ. Asta…?... Dumnezeu… Cred că Tu eşti ceea ce mărturiseşti a fi: Fiul lui Dumnezeu. Ceva trebuie să se întâmple. Cred că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu care trebuia să vină în lume.”
O femeie m-a întâlnit acum câţiva ani şi discuta aceasta cu mine. Ea mi-a zis, a zis:
„Frate Branham, există o singură greşeală care o găsesc la predicarea ta.”

E-83 Şi am zis: „Mulţumesc. Doar o greşeală, asta este foarte bine.” Şi ea a zis: „Este aceasta: te lauzi prea mult cu Isus.”
Am zis: „Oh, vai. Dacă asta este, sunt aşa de bucuros că o fac.” Am zis: „Nu mă pot lăuda suficient.”
Ea a zis: „Dar vezi, Domnule Branham, iată un lucru…” Biserica ei nu crede că El este Divin; doar crede că El a fost un profet. Dacă El este doar un profet, suntem cu toţii pierduţi. Dacă El este altceva în afară de Dumnezeu, suntem pierduţi cu toţii. Asta este corect. Cu siguranţă El era Dumnezeu.
Şi ea a zis: „Îl faci Divin, şi El nu a fost Divin.” Am zis: „El a fost Divin.”
Ea a zis: „Pretinzi căci crezi Biblia.” Am zis: „Da.”
Şi ea a zis: „Dacă îţi dovedesc prin Biblie că El nu era Divin, o vei accepta?” Am zis: „Dacă Biblia a zis că El nu era Divin, da; dar nu o poţi dovedi.”
Ea a zis: „O voi face.” Am zis: „În regulă.”

E-84 Ea a zis: „În Ioan, capitolul 11, Biblia a zis căci când Isus a mers la mormântul lui Lazăr El a plâns. Şi dacă El era Divin, El nu putea plânge.”
Am zis: „Doamnă, argumentul tău este mai slab decât supa făcută din umbra unei găini care a înfometat.” Am zis: „Nu ai…?... Da,” am zis: „El era Divin.” Am zis: „El era şi Dumnezeu şi om.” Corect. Am zis: „El era un om când a plâns. Dar când a stat lângă acel mormânt unde era un om mort de patru zile, şi a zis: ‚Lazăr, ridică-te în picioare,' şi un om care a fost mort de patru zile a înviat (Glorie.) acesta era mai mult decât un om.” Sigur era.
El era un om când a coborât după deal în acea seară, flămând, privind în pom să găsească ceva să mănânce. El era un om când era flămând. Dar când El putea să ia cinci biscuiţi şi doi peşti, şi să hrănească cinci mii, acesta era mai mult decât un om. Acesta era Dumnezeu, Creatorul. Amin.

E-85 El era un om când a stat întins în acea seară în barcă, Virtutea a ieşit din El, buzele Sale s-au crăpat de la predicare, glasul Său era răguşit, desigur. El era adormit în barcă, până când zece mii de diavoli ai mării au jurat că-l vor îneca în acea noapte, când El zăcea acolo pe o pernă în spatele bărcii, şi valurile sclipind înainte şi înapoi nici măcar nu au putut să-L trezească. El era un om când era adormit. El era un om când era obosit.
Dar când ei L-au trezit, şi El s-a ridicat acolo, şi şi-a pus piciorul pe barcă, şi s-a uitat în sus, şi a zis: „Pace. Fiţi liniştite,” şi vânturile şi valurile i s-au supus, acesta era mai mult decât un om. Acesta era Dumnezeu în acest om. El era Divin. El a fost mai mult decât un profet. El era un profet - Dumnezeu: Dumnezeu în om, Iehova făcut trup să ia acul morţii.

E-86 Observaţi. El era un om când a plâns după milă la cruce. Asta este corect. Dar în dimineaţa de Paşti, când El a rupt peceţile morţii, iadului şi mormântului, şi a înviat din nou, a zis: „Eu sunt Acela care eram mort, şi viu pentru totdeauna,” acesta era mai mult decât un om.
Cu toţii care sunt vreodată ridicaţi la un vârf de inspiraţie pe acest pământ au fost oameni care au crezut aceasta, chiar şi poeţii. Unul a zis:
„Trăind, El m-a iubit; Murind, El m-a salvat;
Îngropat, El a purtat departe păcatele mele; Înviat, El m-a justificat gratuit pentru totdeauna:
Într-o zi El vine—oh, glorioasă zi.“

E-87 Eddie Perronett, care a scris, fiind persecutat, a scris cântecul de inaugurare al venirii sale. El a zis:
„Toate urările puterii Numelui lui Isus! Îngerii prosternaţi să cadă;
Aduceţi înainte diadema regală, Şi încoronaţi-L Domn al tuturor.“

E-88 Acesta era Dumnezeu manifestat în trup. Cu siguranţă. Oarba Fanny Crosby, ce poţi zice despre El? Ea a zis:
„Nu mă ocoli, Bunule Salvator, Ascultă-mi strigătul;
În timp ce pe alţii Tu îi chemi, Nu mă ocoli.
Pentru că Tu eşti izvorul tuturor mângâierilor mele, Mai mult decât viaţa pentru mine,
Pe cine am pe pământ în afară de Tine?
Sau pe cine am în cer în afară de Tine? Amin.
El a fost mai mult decât un om. El era Dumnezeu. Da, domnule. Marta era insistentă până când a primit ceea ce a cerut.

E-89 Aici acum ceva, acum vreun an, într-o zi am intrat de la adunări, obosit. Am coborât să vorbesc la acest micuţ Tabernacol. O femeie, poate că ea stă aici în această seară… Dacă este, vreau ca ea să se ridice. Era de undeva din California. Au adus-o înăuntru; avea o tumoare care era ieşită aşa. Tumoarea cântărea cincizeci sau şaizeci de livre. Era o privelişte teribilă. Bărbaţii trebuiau să o care.
De obicei la Tabernacol, sunt foarte obosit; nu mă rog pentru bolnavi. Doar intru, vorbesc bisericii, şi mă întorc. Dacă nu mă înşel, unii din fraţi stau aici în această seară, tot drumul din Jeffersonville care au coborât aici, care au ajutat să care femeia. Ei au zis… Am ieşit prin uşa din spate. Ea era insistentă. Ei i-au spus; au zis: „Fratele Branham nu se roagă pentru bolnavi când el intră aşa. El este prea obosit. Nu-l chemăm. Aşteaptă câteva zile.”
Ea a zis: „Nu pot.”

E-90 Şi aşa, ea a luat câţiva diaconi sau administratori, să o care pe uşa din spate. După ce am terminat să vorbesc, şi am ieşit, m-a prins de picior. S-a ţinut. Mi-am pus mâinile peste ea, şi câteva momente de atunci ea… Iat-o ieşită… Eşti tu, soră? Iat-o acolo stând chiar acum…?... unde nu există nici un semn…?... nicăieri deloc. Tumoarea s-a dizolvat când m-am rugat pentru ea. Dumnezeu a vindecat femeia, când o mulţime de bărbaţi o cărau. Ce a fost? Insistenţa, perseverentă. Ea a crezut şi s-a ţinut de ea. Asta este nevoie. Este nevoie de ceva să fii perseverent, ceva de care să te ţii.

E-91 A fost Mica jos acolo când Iosafat şi Ahab… Ce are un om de-al lui Dumnezeu să vrea să facă o alianţă cu un asemenea ipocrit? El a ajuns într-o companie greşită, doar cum fac o mulţime de oameni: ies printre necredincioşi, Evanghelie socială, un asemenea lucru, şi sunteţi cu totul încurcaţi. Iosafat a zis: „Ar trebui să mergem la Ramot-Galaad. De ce, sigur. Natural.” Totul… Ei au urcat şi au luat patru sute de profeţi bine antrenaţi şi hrăniţi. Ei au urcat acolo, şi au zis: „Urcaţi. Domnul este cu voi.”
Ezechia a mers şi şi-a luat ceva coarne mari şi a zis: „Prin acestea îi veţi împinge afară. (Din ce cauză?) Iosua a împărţit ţara, şi Ramot-Galaad ne aparţine.” Suna bine. Vedeţi, suna cu totul logic, fundamental. A zis: „Îi veţi împinge afară din ţară.”

E-92 Ştiţi, dar există ceva în biserică, inima unui om, acesta este un om al lui Dumnezeu. Iosafat a zis… Priviţi aceasta. Acolo sunt patru sute din ei, şi toţii cu un acord, dând un glas. El a zis: „Acum, ştiu asta…”
„Asta trebuie să fie corect,” a zis Ahab. „Acum, suntem Iudei,” Izabela pe tron cu el. Vedeţi? A zis: „Acum, priviţi acolo, patru sute de profeţi Iudei zicând: ‚Urcaţi, AŞA VORBEŞTE DOMNUL.'”
Dar asta nu a sunat clopoţelul. Iosfat a zis: „Nu mai ai vreunul?”
„Încă unul? Ce-mi mai trebuie unul, când avem întregul seminar aici, episcopul şi toţi. Ce ne mai trebuie unul?”
„Ei bine,” a zis el: „nu mai este unul?”
A zis: „Da, mai există unul. Dar îl urăsc.”
„Oh,” a zis Iosafat: „să nu zică regele asta. Du-te şi adu-l.”
„El este Mica, fiul lui Imla,” a zis: „dar îl urăsc. El întotdeauna profeţeşte rău împotriva mea, întotdeauna îmi zice ceva.”

E-93 Oh, da. El curăţă grâul, scoţându-i negii. Vedeţi? Cu toţii vor să fie dădăciţi şi mângâiaţi. Acesta este motivul că face răsad de flori, trebuie să fie şpreiat cu buna asta, şi buna aceea. Creştinismul este neregulat. Evanghelia să fie mânuită cu mâinile goale, nu cu mănuşile ecleziastice puse. Corect. Moale cu mănuşi, asta aparţine femeilor, nu predicatorilor - nu. Ascultă, frate. Cuvântul trebuie să fie mânuit aşa cum este acolo, nu cu ceva dogmă de seminar în Ea, exact în felul în care este scrisă acolo.

E-94 Deci ei au trimis consiliul diaconilor acolo, şi i-au spus, au zis: „Acum, priveşte, Mica. Te vom lua înapoi în asociaţie dacă doar zici acelaşi lucru pe care episcopul şi toţi ceilalţi îl zic.”
El îi vorbea omului greşit acolo. Mica ştia ce înseamnă să te încrezi în Dumnezeu. El a zis: „Aşa cum Domnul Dumnezeu trăieşte, voi zice numai ceea ce El îmi pune în gură.” Oh, frate…?... Seminar sau fără seminar, cooperare sau fără cooperare, a zis: „Voi zice numai ce-mi pune Dumnezeu în gură.” El a stat acea seara şi s-a întors a doua zi. A zis:
„Urcaţi-vă, dar am văzut Israelul împrăştiat ca oile, fără păstor.”
Şi aşa acest episcop mare l-a lovit peste gură şi a zis: „În ce direcţie s-a dus Duhul lui Dumnezeu când a ieşit din mine?”
El a zis: „L-am văzut pe Dumnezeu în ceruri. Consiliul era ţinut. Şi am văzut un duh rău urcându-se, un duh mincinos, a zis: ‚Voi coborî şi voi intra în gura profeţilor şi-i voi face să profeţească o minciună.'”
Zici: „Ei bine, acum, frate, cum putea spune un om dacă era greşit?” De ce? Viziunea lui Mica era conform cu Cuvântul. Cuvântul lui Dumnezeu deja a fost vorbit prin profet, şi Cuvântul Domnului întotdeauna vine la profet. Şi dacă profetul Ilie l-a blestemat pe Ahab şi i-a spus căci câinii îi vor linge sângele, cum putea el binecuvânta ceea ce Dumnezeu a blestemat? Deci viziunea lui era conform cu Cuvântul.

E-95 Un om mi-a scris o scrisoare zilele trecute. A zis că era în slujba eliberării. A zis:
„Cum poţi ştii dacă vorbeşte Dumnezeu prin tine, sau este diavolul?”
Hmm, hm. Am zis: „Examineaz-o cu Cuvântul. Dacă nu este cu Cuvântul, atunci este greşită; nu-mi pasă cât de bine arată.”
În Vechiul Testament aveau o cale să afle când un profet spunea adevărul sau un visător visa corect. Ei îl duceau jos la templu şi îl puneau înaintea Urimului Tumim. Şi dacă acest Urim Tumim acţiona, şi acea adunare de lumini ca un curcubeu strălucea după acesta, Dumnezeu recunoştea că profetul era adevărat sau profeţia sau visătorul. Dar dacă nu o făcea, indiferent cât de reală părea era greşită. Întotdeauna răspundea; Dumnezeu le-o dădea supranatural.

E-96 Vă spun că acea preoţie s-a terminat, şi acest Urim Tumim ridicat; dar avem Unul nou azi, şi acesta este această Biblie. Dacă un predicator sau oricine altcineva, predică vreo învăţătură sau orice în afara acestei Biblii, pentru mine este greşit. Nu aş crede-o. Nu, domnule. Trebuie să aparţină… Trebuie să fie aliniată cu această Biblie. Nu amestecaţi nimic cu ea. Doar lăsaţi-o aşa cum este. Aşa o are Dumnezeu, şi aşa trebuie să o acceptăm şi să o credem. Da.

E-97 Orbul, sigur, el nu se putea argumenta teologie cu ei. Dar el era insistent. El ştia că odată a fost orb şi apoi putea vedea. Sigur. El ştia acest lucru; era foarte insistent. Ei au zis că tatăl şi mama sa… Ei au zis: „Oricine care mărturiseşte acest profet al Galileei, îi vom da afară din biserică.”
Şi aşa acest ins s-a prins de ceva. Ceva i s-a întâmplat, şi el era insistent. El le putea spune. Acum, el nu putea… El a zis: „Este un lucru ciudat pentru mine acum, că aici este ceva ce numai Dumnezeu poate face. Şi nu s-a întâmplat în nici una din bisericile voastre prin epoci din câte ştiu, un om născut orb primindu-şi vederea. Şi ar trebui să fiţi liderii oamenilor acestei zile, şi totuşi nu ştiţi de unde vine El? Este un lucru ciudat?”
Frate, el avea un punct argumentat destul de bine acolo, cred. Da, domnule. Şi oamenii zic azi: „Ce este cu toată asta?” Şi nu ştiu (teologii, şi aşa mai departe) că Biblia prezice chiar acest lucru să se întâmple. Oh, frate, cât de insistenţi ar trebui să fim.

E-98 Filip, când el a stat acolo şi l-a auzit pe Isus vorbindu-i lui Simon, şi l-a numit Simon (a zis: „Numele tău este Simon. Tu eşti fiul lui Iona,” şi niciodată nu l-a văzut mai înainte), el era foarte insistent. El s-a prins de Natanel. Şi când Natanel a venit, El a zis:
„Iată un Israelit, în care nu se găseşte vicleşug.” El a zis: „Când M-ai cunoscut, Învăţătorule?”
A zis: „Înainte să te cheme Filip, când erai sub pom, te-am văzut.”
El a devenit foarte insistent. A zis: „Învăţătorule, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Tu eşti Regele lui Israel.”

E-99 Micuţa femeie la fântână, aştepta un Mesia să vină. Ea auzit toţi teologii şi înainte şi înapoi, şi s-a gândit că poate la fel de bine să meargă pe stradă şi să fie o prostituată, dacă asta este cel mai bun ce au. Şi ea…
Într-o zi a coborât la fântână să scoată apă. Acolo stătea un Om obişnuit, arătând în jur de cincizeci de ani, cred. Şi ea L-a privit. Şi El i-a cerut ceva de băut. Şi ea a intrat în obicei şi a zis: „Există o separare,” şi aşa mai departe.

E-100 Dar când El a zis: „Du-te, adă-ţi soţul şi vino aici,” ea a zis: „Nu am nici unul.”
El a zis: „Ai zis adevărul. Ai avut cinci, şi cel pe care-l ai acum nu este soţul tău.”
Ea a zis: „Domnule, realizez că eşti un profet. Ştim căci când Mesia vine, acestea vor fi lucrurile care le va face.”
El a zis: „Eu sunt Acela care-ţi vorbeşte.”
Acum, ea conform legii nu trebuia să-i spună unui om în piaţa ceva, deoarece era o femeie de faimă rea. Dar frate, ea era insistentă, şi i-a convins în perseverenţa ei până când a zis: „Veniţi, vedeţi un Om… Nu staţi acolo, nu staţi aici, veniţi vedeţi un Om care mi-a spus lucrurile care le-am făcut. Nu-i acesta chiar Mesia care ne-a fost promis? A zis: ‚Domnul Dumnezeu va ridica un profet ca mine.' Acesta este El.” Ea era insistentă până când a scos oamenii acolo, şi ei L-au crezut.

E-101 Îmi aminteşte de o poveste mică pe care am avut-o jos în Mexico, unde „Glasul” Oamenilor Creştini de Afaceri a avut un articol nu cu mult în urmă. Am coborât acolo şi… Generalul Valdena a fost unul care m-a avut jos acolo. Şi deci au intrat într-un mic necaz din cauza guvernului Mexican aducând un Protestant, şi prin această forţă militară. Şi deci episcopul a mers şi a zis: „Domnule,” a zis: „ştii că acest om nu este un Catolic?”
El a zis: „Nu,” dar a zis: „cred că este o persoană onorabilă. Mii vin să-l audă predicând, a zis.”
El a zis: „Oh, sunt doar ignoranţii şi neînvăţaţii care ies să asculte o asemenea persoană.”
A zis: „I-ai avut jos aici de cinci mii de ani. De ce sunt ignoranţi şi neînvăţaţi?”

E-102 Cred că a fost o lovitură bună. Deci ei ne-au lăsat să avem un loc acolo, şi mii s-au adunat. Şi trebuia să fiu acolo trei seri. Într-o seară la platformă, m-am uitat, şi aici a venit un frate Mexican sărman, orb cât putea fi, picioarele goale şi bătături peste tot, pălăria sa veche în mână, prinsă cu fire, picioarele de la pantaloni rupte. M-am uitat la el, praf peste tot. El venea acolo ţinându-şi pălăria în mână. El murmura despre ceva omului care-l aducea. Când s-a apropiat de mine, şi-a băgat mâna în buzunar şi a scos o cruce şi a început să zică: „Ave, Maria.” I-am zis să o pună deoparte.

E-103 Şi aşa, el a venit sus acolo, şi m-am uitat la el. M-am gândit: „Iată-l, sărmanul ins, probabil că niciodată nu a avut o masă decentă în viaţa sa. Iată-l acum, uitându-se, fără încălţăminte. Aici stau cu o pereche bună de încălţăminte. Iată-mă stând cu un costum.” Cred că acesta este acelaşi costum pe care Fratele Carl Williams şi soţia sa mi l-au dat acolo, şi eu stăteam acolo. M-am gândit: „Iată am un costum.” M-am gândit… Mi-am pus umerii… M-am gândit: „Dacă i se potrivesc, cu siguranţă că o să-i dau lui.”
Mi-am pus piciorul lângă piciorul lui; nu i se potriveau deloc. M-am gândit: „Ce pot face?” Şi m-am gândit: „Acolo se clatină în orbire, sărmanul ins.” Trebuie să simţi pentru oameni sau nu ar face nici un bine să vă rugaţi pentru ei. Asta este tot. Şi m-am gândit:
„Dacă tatăl meu ar fi trăit, ar fi de vârsta asta.”

E-104 Mi-am pus braţele în jurul lui, şi am început să-l îmbrăţişez aşa, şi am zis: „Doamne Isuse, nu există nimic ce-l poate ajuta în afară de Tine. El nu are nici un bănuţ, şi probabil că niciodată nu a avut o masă bună sau un costum decent de haine în viaţa sa. Şi iată-l stând aici. Şi natura a fost aşa de crudă cu el, până când este orb. Iată ce a făcut soarta pentru el. Oh, Doamne Dumnezeule, ai milă de el.”
L-am auzit strigând: „Glorie lui Dumnezeu.” Şi s-a uitat în jur, bătrânul putea vedea la fel de bine ca şi mine. Acolo s-a dus de la platformă bucurându-se, strigând.
Seara următoare acolo era o încărcătură de şaluri şi tărgi, încărcătură aşa de mare peste platformă. Plouând… Acum, oamenii nu au venit şi s-au certat din cauză că am stat până la ora nouă; nu am ajuns acolo până la ora nouă. Şi ei au venit acolo la ora opt sau ora nouă dimineaţa, şi s-au rezemat unul de altul, doar s-au rezemat unul de altul: nici un loc să stai jos, doar au stat în acest cerc mare şi s-au rezemat unul de altul.

E-105 Deci când am ajuns la platformă şi am început să vorbesc despre credinţă, uitându- mă peste această grămadă mare de şale… Cum au ştiut ei vreodată cui aparţineau, şi pălării, şi tărgi, şi aşa mai departe… M-am uitat în jos. Şi Billy a venit la mine; a zis:
„Tati, avem o sută sau mai mulţi uşieri stând acolo. Şi este o femeie care are un copil stând acolo,” şi am zis: „noi… Ei… Nu avem suficient uşieri să ţină acea femeie din linie.”
„Ei bine,” am zis: „cât de mare este?”
Şi el a zis: „Ei bine, este un lucruşor micuţ.” Şi a zis: „Dar a stat aici toată ziua cu acest copil mort.”
Şi Fratele Jack Moore (Mulţi dintre voi îl cunoaşteţi.), el stătea în spatele meu. Am zis: „Fratele Jack…” Fratele Espinosa (Mulţi dintre voi vorbitori de spaniolă îl cunoaşteţi pe Fratele Espinosa.) şi el a zis… el traducea pentru mine. Şi am zis: „Frate Moore, mergi acolo. Ea nu mă cunoaşte. Du-te acolo şi roagă-te pentru ea.”

E-106 Şi ea a trecut printre uşierii de acolo, a fugit pe sub picioarele lor, s-a căţărat în cârca lor, ţinând un copil mort în inima ei: o mică femeie Catolică, şi ea încerca să ajungă sus acolo.
Ce? Credinţa vine prin auzire. Ea a auzit că acel om orb şi-a primit vederea. Ştia că dacă acesta era Dumnezeu, era un Dumnezeu al viilor; Dumnezeu putea învia mortul. Era acelaşi Dumnezeu care putea să dea o vedere…?... acest copil mort, indiferent ce era condiţia. Asta este. Ea ştia că El era Dumnezeu, şi încerca să ajungă sus acolo.
Şi aşa, Fratele Moore a pornit să se roage pentru copil, şi m-am întors şi am început să zic: „Şi în timp ce ziceam…”
Fratele Espinosa traducea: „Credinţa este substanţa…”
Şi m-am uitat şi aici în faţa mea era un copil mexican micuţ, cu o faţă neagră, şi gingiile micuţe strălucind, micuţul ins, doar zâmbind, stând chiar aici în faţa mea. M-am gândit: „Acesta trebuie să fie copilul.” M-am uitat în jur, şi Fratele Moore încerca să treacă printre uşieri. Am zis: „Doar un minut, Frate Moore. Chemaţi-o, uşierilor.”

E-107 Motivul că ea nu putea urca, nu avea un bilet de rugăciune. Fratele… L-am numit Manana, care înseamnă „mâine.” El era aşa de încet; se ducea jos acolo, şi stătea în jur şi dădea biletele de rugăciune. Şi Billy a coborât să-l vegheze, să vadă dacă nu a vândut vreunul dintre ele, aşa, să vadă dacă le-a terminat. Deci el nu putea vorbi spaniolă. Deci el a dat toate biletele de rugăciune, şi nu mai avea nici unul. Şi ea urma să treacă oricum. Era insistentă. A vrut acel lucru înfăptuit.

E-108 Şi aşa, Fratele Moore s-a întors, şi am zis: „Aşteaptă un minut, Frate Moore.” A zis: „Care este problema?”
Am zis: „Nu ştiu. Nu traduce, Frate Espinosa.” Am zis: „Am văzut un copil mexican micuţ stând acolo privindu-mă, chiar acolo peste public aici.” Am zis: „Las-o să vină aici.” Şi aşa ei nu au tradus-o deloc.
Şi micuţa mamă a venit păşind acolo, o frumoasă fetiţă, în jur de, oh, în jur de vreo douăzeci şi cinci de ani, foarte udă, şi părul ei frumos atârnând pe faţa ei, şi ochii ei ofiliţi de lacrimi, şi cum… Erau crestături pe faţa ei. Şi a fugit sus acolo, şi a căzut pe podea, şi a început să strige: „Padre.” Cred că înseamnă: „Tată.”…?... Padre? Şi „Padre,” în continuu aşa. Şi am zis: „Ridică-te, ridică-te.”

E-109 Şi Fratele Espinosa a venit acolo; am zis: „Când a murit copilul?”
Ea a zis: „La ora nouă în această dimineaţă.” Şi aceasta a fost în jur de zece jumătate în acea seară. Şi foarte udă… Păturica pusă aşa, ea avea o formă micuţă, ţinând-o aşa.
Eu… „Doar stai liniştită un minut.” Şi aşa ea a stat, şi am zis: „Tată ceresc, am văzut în viziune un copilaş mexican. Nu ştiu dacă acesta este copilul sau nu. Dar să liniştesc inima acestei mame… Şi asta poate să fii fost o viziune de la Tine. Acesta este motivul că sunt aici.” Îmi pun mâinile peste, copilul a început: „Uaa, uaa.” Şi a început să dea din picioare aşa. Acolo era viu…?... viu. Insistenţa femeii.

E-110 Fratele Espinosa s-ar putea să stea în această seară aici. Există mulţi… Este corect?
Este Fratele Espinosa aici? El este… Cu toţii îl cunoaşteţi, şi puteţi… Ştiţi povestea. Ce a fost? Acea femeie, insistentă… Oh, ştia că dacă Dumnezeu poate să deschidă ochii acestui om orb, El putea de asemenea să-i vindece copilul, să-l aducă înapoi la viaţă.
Şi aşa am zis Fratelui Espinosa: „Nu zice nimic despre aceasta. Să nu faci aceasta, din cauză că singurul lucru pe care l-am văzut a fost copilul acolo. Nu ştiu ce înseamnă. Trimite un curier cu femeia, şi du-te la doctor, şi ia declaraţia că copilul a murit, şi el l-a pronunţat mort.”
Fratele Espinosa a trimis un curier cu ea, şi a mers a doua zi la uşă, şi doctorul a zis: „Am pronunţat copilul mort ieri dimineaţă. A murit cu pneumonie,” sau ceva asemănător: „la ora nouă.” Copilul a fost mort, şi acum este viu. De ce? Acea credinţă. Deşi era un Catolic, era un Protestant. Credinţa s-a prins de ceva. Aleluia. Trebuie să fiţi insistenţi, perseverenţi.

E-111 [Loc gol pe casetă - Ed.]
Trebuie să ştiţi că Dumnezeu este încă Dumnezeu, şi Dumnezeu întotdeauna a fost Dumnezeu. Dumnezeu întotdeauna va fi Dumnezeu. „El este acelaşi ieri, azi şi în veci.” Prindeţi-vă de ea prin credinţă şi fiţi insistentă. Nu-i daţi drumul; Dumnezeu a promis-o. Depinde de Dumnezeu să o facă corect. Dumnezeu a promis; Dumnezeu o va face.
Să ne aplecăm capetele pentru un moment. Nu voi termina aceasta până data următoare deoarece este… Am observat că se face puţin cam târziu. Insistent, perseverent… [Loc gol pe casetă.]

E-112 Mâine după-amiază vreau să iau toată după-amiază să mă rog pentru oamenii cu biletele de rugăciune. Simt că Duhul Sfânt este aici, şi aveţi suficientă credinţă să-L mişcaţi. Credeţi aceasta? Ridicaţi-vă mâinile dacă o credeţi. În regulă. Este nevoie de aceasta să aducă jos Duhul.
Nu văd vreo persoană pe care să o cunosc în acest public doar femeia care a mărturisit acum acolo, s-a ridicat că a fost vindecată cu o tumoare mare.
Şi dacă nu greşesc… Am vrut să întreb aceasta seara trecută. Nu este aceasta Sora Upshaw stând aici? Dumnezeu să te binecuvânteze, Soră. Upshaw. Soţul ei, cu toţii vi-l amintiţi pe Fratele Willie Upshaw…?... locul în acea seară, invalid de vreo şaizeci şi ceva de ani în scaunul cu rotile. Dumnezeu l-a vindecat, şi el a fost vindecat până când a mers să fie cu Isus un an mai târziu. În afară de aceasta, asta este tot ce ştiu.

E-113 Dar aveţi nevoie de Dumnezeu. Acum, să ne oprim, doar iau un minut să studiez. Acum, câţi de aici ştiu că Isus, când El a fost aici pe pământ, când a venit, El a fost Mesia lui Dumnezeu, Cel Uns. Credeţi aceasta? Cum au ştiut oamenii că El era Cel Uns? Deoarece El a făcut semnul lui Mesia. Acum, ei nu au mai avut un profet de patru sute de ani, şi Israel întotdeauna a crezut profeţii săi.
Biblia a zis: „Dacă există vreunul printre voi care este spiritual sau un profet, eu, Domnul Mă voi face cunoscut lui, şi îi voi vorbi în viziuni, şi aşa mai departe. Şi dacă ceea ce zice se împlineşte atunci să-l ascultaţi. Dar dacă nu se împlineşte atunci să nu vă temeţi de el, deoarece nu i-am vorbit.” Ei bine, acesta este singurul sens (Vedeţi?), care va fi.

E-114 Acum, Mesia, conform cu Biblia, trebuia să fie un profet, un Dumnezeu - profet. Moise a zis: „Domnul Dumnezeu vă va ridica un profet (în Deutronom) ca mine.” Şi când El a venit, cum L-au recunoscut ei de a fi profetul? Deoarece El le-a prezis lucrurile care erau exact corecte. El a cunoscut gândurile care erau în inimile lor. Le-a spus cine erau, ce erau, ce erau nevoile lor, ce au făcut. Este corect? Şi au ştiut că acesta era semnul lui Mesia.
Filip a zis: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti Regele lui Israel,” când El i-a spus despre el. Miracolul a fost înfăptuit pe el.
Acum, în Ioan capitolul 14, şi versetul 12, Isus a zis: „Cel ce crede în Mine, lucrările pe care le fac Eu le va face şi el de asemenea.”

E-115 Acum, dacă vă spun în această seară… Să vă arăt despre slăbiciunea condiţiei bisericii. Pretindem să fim Creştini. Dacă aş zice că duhul lui John Dillinger era în mine, aş avea arme şi aş fi un proscris, deoarece aceasta este natura lui. Dacă aş zice că duhul… Dacă puneţi viaţa unui bostan într-o viţă de vie, va aduce bostani. Sigur. Este viaţa în ea care o produce. Puneţi viaţa dintr-un pom de măr într-un păr, va aduce mere, deoarece viaţa mărului este în ea.
Puneţi viaţa lui Cristos într-un individ, va aduce roadele lui Cristos, şi viaţa lui Cristos. Acesta este motivul că El a zis: „Cel ce crede în Mine, lucrările pe care le fac Eu le va face şi el de asemenea.” Acum, priviţi. A organizat El vreodată o şcoală, un seminar? „Lucrările pe care le fac…” El a zis: „Dacă nu credeţi în Mine, credeţi lucrările pe care le fac. Ele mărturisesc despre Mine.”

E-116 Ce au mărturisit lucrările despre El? Priviţi la acea femeie micuţă sus acolo. Ea a zis: „Ştiu când Mesia vine va face aceste lucruri. Dar cine eşti Tu?”
El a zis: „Eu sunt Acela.”
Ea a intrat şi a zis: „Nu este acesta chiar Mesia? Nu-i aceasta ceea ce ar trebuie să facă Mesia? Veniţi vedeţi un Om care mi-a spus lucrurile pe care le-am făcut.” Vedeţi? Ei bine, dacă Isus Cristos este acelaşi ieri, azi şi în veci, El este acelaşi. Acum, singurul lucru este trupul corporal. „Totuşi încă puţin, şi lume (cosmos, ordinea lumii) nu Mă va mai vedea. Totuşi voi Mă veţi vedea (biserica, credinciosul), pentru că Eu (şi „Eu” este un pronume personal.) voi fi cu voi, voi fi în voi până la sfârşitul lumii (împlinire). Voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii,“ Isus Cristos acelaşi ieri, azi şi în veci. Atunci dacă Duhul lui Cristos este în noi, El va face lucrările lui Cristos. Acolo este unde stă credinţa mea.

E-117 Acum, ştiţi că nu sunt un predicator. Nu am educaţie. Nu pot predica. Nu pretind să fiu. Dar predicarea mea este printr-un dar, confirmarea a ceea ce predicatorii predică. În ignoranţa mea cred că Dumnezeu doar mă lasă să mă ridic aşa, îmi cunoaşte inima, că iubesc oamenii şi îl iubesc pe Dumnezeu. Vreau să fac ceva.
Şi dacă nu vă iubesc, atunci nu-l iubesc pe Dumnezeu. Singurul fel în care-l pot sluji pe Dumnezeu este slujindu-vă pe voi. Slujiţi-vă unii pe alţii. „Atât cât faceţi celui mai mic dintre aceştia, Mi îmi faceţi.”

E-118 Ce treabă am aici în această seară? De ce nu sunt acasă? De ce nu sunt sus pe dealuri cu undiţa undeva? Jos aici pentru un înşelător şi urmând să-l întâlnesc pe Dumnezeu acolo la judecată? Nu eu. Voi merge la pescuit, la vânătoare şi îl voi întâlni pe Dumnezeu în pace. Stând aici cu un înşelător…
Nu este popularitatea. Ştiţi că mă feresc de aceasta. Nu am nici un program mare, şi să cer oamenilor bani, şi tot felul de lucruri. Niciodată nu am luat o ofertă în viaţa mea. Îmi ţin adunarea unde pot merge, oriunde mă trimite Dumnezeu, indiferent că este în Timuktu, sau orice este. Dacă El vrea să predic la cinci mii ca în Bombay, El mă trimite acolo. Altcineva o sponsorizează. Dacă vreau să cobor aici unde sunt doar patru sau cinci oameni, nu trebuie să am nici un ban. Vreau să fiu unde Dumnezeu mă poate folosi. Şi fiecare dintre noi aici…?... vrea să fie unde Dumnezeu ne poate folosi. Vedeţi?

E-119 Acum, El este Dumnezeu. Şi dacă El nu este acelaşi Dumnezeu azi care a fost întotdeauna, atunci El nu a fost niciodată Dumnezeu. Şi Biblia zice că El este Marele Preot. Este corect? Şi El poate fi atins prin simţurile infirmităţilor noastre, un Mare Preot trăind, veşnic viu, să facă mijlociri pentru noi, şi poate să fie atins prin simţurile infirmităţilor noastre.
Acum, mărturia Doamnei Shakarian, sutele, pot mărturisi acelaşi lucru. Acum, ştiţi că nu sunt Mesia. Sunt fratele vostru, cel mai mic printre voi. Am fost un predicator Baptist venind printre voi oamenii, deoarece Baptiştii nu ar primi-o. Şi ei mi-au spus că eram nebun. Dar ştiu că Dumnezeu a trimis-o, există cineva care să o primească undeva. Deci de aceea sunt aici.

E-120 Acum. Este doar un dar. Dacă Dumnezeu se va încrede în mine în această poziţie, sunt doar gura Sa. Acum, aceşti bărbaţi sunt învăţaţi. Au antrenament. Ştiu cum să o pună împreună. Trebuie să o stropesc acolo oricum, doar prin inspiraţie. Dar ei ştiu cum să o pună împreună şi să-i dea sens. Dar trebuie să mă întind şi să o iau, şi să o arunc; şi să mă întind, să o iau şi să o arunc. Este singura cale pe care o am de a o face.
Dar în aceasta, un dar, dacă Dumnezeu îl va acorda, ceea ce este nevoie şi se mişcă, şi vorbeşte pe aici, doar acelaşi Mare Preot. Femeia care i-a atins haina… Şi dacă El este acelaşi Mare Preot, acelaşi ieri, azi şi în veci, El se va comporta la fel dacă El este acelaşi Mare Preot. Credeţi aceasta? Acum, aveţi credinţă în Dumnezeu. Nu vă îndoiţi, doar credeţi.

E-121 Vreau să ştiu aici, oamenii care sunt bolnavi, oriunde în clădire oriunde s-ar putea să fiţi, şi ştiţi că nu cunosc nici un lucru despre voi, doar ridicaţi-vă mâna. Acum, este compact. Acum, rugaţi-vă. Faceţi aceasta…
Acum, aceasta a fost o promisiune. Dacă aş avea timp să vă aduc din nou acolo unde Isus a zis: „Cum a fost în zilele Sodomei, aşa va fi la venirea Fiului omului…” Aţi observat ce fel de biserică a aşezat acest Înger, când avea spatele întors la public, sau spatele la cort şi El a zis: „De ce a râs Sara?” în cort?
Acum, Isus prezice chiar aici că lucrul se va împlini din nou… Dumnezeu s-a dovedit Însuşi la fel la Iudei, la Samariteni, dar nu la Neamuri; deoarece Neamurile nu-l aşteptau pe Mesia. Azi noi îl aşteptăm pe Mesia, şi felul cum a făcut-o acolo… Dumnezeu este Dumnezeu. El niciodată nu poate să ia o decizie şi apoi să schimbe, şi să zică: „Voi face altceva.” Şi dacă El lasă biserica să meargă înainte cu teologie, fără să se facă vizibil printre ei aşa, atunci El face ceva pentru ei acolo ce nu a făcut pentru noi. Dar El a promis să o facă. Asta este ce cred, şi asta este ce dovedeşte.

E-122 Acum, aveţi credinţă în Dumnezeu. Fiţi insistenţi. Ziceţi: „Doamne Isuse, acel predicator micuţ cu capul chel stând acolo nu ştie nimic despre mine. Dar Tu ştii. Doamne Isuse, fără să fiu nervos, totul încordat, vin umil. Mărturisesc toate păcatele pe care le-am făcut. Te iubesc, Doamne. Lasă-mă să te ating, vrei, Doamne? Am nevoie de Tine. Atunci Tu foloseşte buzele sale. Dacă el mi-a spus adevărul, şi cred că el a făcut-o, foloseşte buzele sale şi vorbeşte-mi, Tată ceresc, şi lasă-mă să ştiu. Vorbeşte-mi aşa cum ai făcut acelei femei cu scurgerea de sânge. Te cred.” Vei face aceasta? Vă va face insistenţi atunci, dacă vă ţineţi înainte? În regulă.

E-123 Să ne rugăm. Acum, Tată ceresc, adunarea este a Ta. Nu pot să fac… Numai cer, Doamne… Nici măcar nu-ţi cer să o faci. Dacă este în voia Ta divină, în ordinea Ta, las-o să se împlinească. Indiferent ce aş zice, un Cuvânt de la tine va însemna mai mult decât tot ce putem zice noi toţi, Doamne, în timpul vieţii, doar un Cuvânt de la Tine.
Acum, am încercat prin aceşti treizeci şi unu de ani de predicare să ţin Numele Tău, să vorbesc despre Tine. Şi acum, Tată, Tu niciodată nu m-ai respins, şi nu cred că o vei face în această seară. Deci mă rog ca Tu să ne dai ceva, Doamne, încât oamenii să poată să se ducă acasă, străinii cu noi, şi să zică: „Cu adevărat, Isus Cristos nu este mort. El este viu, deoarece L-am văzut lucrând prin fiinţe umane în această seară, făcând acelaşi lucru. Deci trebuie să fie aceiaşi Viaţă.” Şi atunci ei vor flămânzi după Tine, Doamne, şi vor veni şi Te vor mărturisi ca Salvatorul lor. Acord-o, mă rog, în Numele lui Isus. Amin.

E-124 Trăgând aici, doar nu… Rugaţi-vă, doar rugaţi-vă pentru mine. Vedeţi? Poate afară acolo. Timpul nostru va fi în această seară. Se aşează imediat. Îmi place asta. Oh, nu ştiţi cum mă simt. Apropo, v-aţi cumpărat poza deja? Câţi aţi văzut poza acestui Înger al Domnului? Le au în spate acolo. Le puteţi lua. Au fost luate aici; sunt în Washington D. C., în Sala de Artă Religioasă: singura Fiinţă supranaturală fotografiată vreodată, un Stâlp de Foc.
Cu ani în urmă, ca un băieţel, când botezam jos pe râu în acea zi, doar primul meu mesaj în biserica Misionară Baptistă… Botezam cinci sute. Şi în acea după-amiază, în iunie, 1933, în iunie, în jur de 15, iată-l venind acest Stâlp de Foc răsucindu-se din cer, ca frumoasa, strălucitoarea după-amiază, şi a coborât direct în acest glas şi a scuturat toată ţara acolo, a zis: „Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis să premeargă prima venire a lui Cristos, Mesajul tău va premerge a doua venire.” Acum, a început o trezire imediat după aceasta. Şi acolo a străbătut naţiunea, în jurul lumii, trezirea Cincizecimii. Şi asta este ce a avut loc, a doua venire a lui Cristos.

E-125 Şi acum, ziarele au publicat-o în Canada. A fost în articole, şi aşa mai departe, şi a mers în Asociaţia Presei. Am continuat să le spun oamenilor. Apoi, în sfârşit ochiul camerei a început să o prindă. Şi acum o au în spate acolo.
Acum, câţi ştiu că acest Stâlp de Foc a fost Isus Cristos, Îngerul legământului? Sigur. Sigur. Acum, priviţi. Când El a fost aici pe pământ, a zis: „Vin de la Dumnezeu, şi mă întorc la Dumnezeu.” Este corect? „Vin de la Dumnezeu; merg la Dumnezeu.” După moartea Sa, îngropare şi înviere, Pavel (Saul atunci) era pe drumul său către Damasc să aresteze ceva oameni care făceau prea multă gălăgie, strigând şi continuând.

E-126 Deci el era pe drum, şi acest Stâlp de Foc a coborât înaintea lui. Oamenii nu l-au văzut. El l-a văzut; cei cu el nu l-au văzut. Dar un Stâlp de Foc care l-a trântit jos orb, şi el a căzut la pământ… Şi El a zis: „Saule, Saule, de ce Mă persecuţi?”
A zis: „Cine eşti, Doamne?”
El a zis: „Sunt Isus.” El a venit de la Dumnezeu, şi s-a întors la Dumnezeu. Şi când acest Stâlp de Foc, Duhul, era într-un trup uman numit Isus Cristos, a înfăptuit acele miracole…
Şi El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Şi El este aici. Lumea ştiinţifică o dovedeşte… Ca George J. Lacy, şeful FBI-ului care a examinat poza, după câte ştiţi. Acolo este declaraţia sa cu ea aşa. El a zis: „Am fost criticul tău, Domnule Branham.” Dar a zis: „Ochiul mecanic al acestei camere nu va lua psihologie.” El a zis: „Lumina a atins lentilele.”

E-127 Acum. Apoi dacă acest Duh nu poartă aceiaşi mărturie pe care o poartă Isus Cristos, atunci nu este acelaşi Duh. Vedeţi? Dar dacă o face, este El printre noi…?... Puteţi să o credeţi cu toată inima voastră?
Rugaţi-vă. Cineva în acest district aici, s-a rugat şi s-a uitat în această direcţie. Crezi cu toată…?... Duhul Sfânt este aici. Acum, iau toate duhurile sub controlul meu în Numele lui Isus Cristos, pentru slava lui Dumnezeu. Stai liniştit acum. Aceste boli vor merge de la unul la altul. Ştiţi aceasta. Doar rugaţi-vă.
Da. Priveşte aici. Vezi acea Lumină chiar peste acest om stând acolo, acea Lumină strălucind peste un om care-şi are capul aplecat. El are un necaz la spate. Este gata pentru o operaţie la spate. Arthur, ridică-te şi primeşte-ţi vindecarea în Numele Domnului Isus. Aleluia.
Acum, vreau să te întreb ceva. Vreau să te întreb ceva, frate. Ce a atins el? El niciodată nu m-a atins pe mine. Este la douăzeci de iarzi de mine. Da, domnule. Dacă suntem străini unul faţă de altul, doar dă din cap înainte şi înapoi, omul care tocmai a fost atins de Dumnezeu. Dacă nu ne cunoaştem unul pe altul, dă din mână. Ce? Dar Dumnezeu îl cunoaşte.

E-128 Chiar jos pe rând de la el acolo este o femeie subţirică mexicană. Ea se roagă pentru soţul ei care are o condiţie nervoasă. Crezi, soră? El va fi bine. O crezi? Dumnezeu să te binecuvânteze. Suntem străini…?... Doar nu te îndoi. Ai credinţă. Vezi ce este El?
În gura a doi sau trei martori toate cuvintele să fie întemeiate. Iată, priveşte aici. Priviţi la acea femeie. Este o femeie mare stând acolo. Are ulcer, ulcer sângerând în piciorul ei. Este în piciorul ei stâng. Şi ea stătea aici rugându-se: „Doamne Isuse, lasă să fiu eu.” Dacă asta este corect, ridică-ţi mâna…?... Nu cunosc femeia. Este o străină. Dacă este corect, mişcă-ţi mâna, dacă suntem străini…?... Cum pot ştii pentru ce se roagă ea? Acelaşi Dumnezeu care poate auzi rugăciunea poate răspunde rugăciunii. El este Dumnezeu. Amin.

E-129 Dar această femeie stând acolo cu rochia verde? Mă crezi de a fi profetul lui Dumnezeu? Suntem străini unul faţă de altul, suntem? Dacă Dumnezeu îmi va spune care este dorinţa ta, o vei crede? Cauţi botezul cu Duhul Sfânt. Dacă asta este corect, ridică-ţi mâna. Primeşte Duhul Sfânt în Numele lui Isus Cristos.
Crezi cu toată inima ta? Doar să ai credinţă. Nu te îndoi. Crede Cuvântul lui Dumnezeu. Eşti pregătită să crezi?
Iată, iată-L aici. Acest bărbat stând aici în acest scaun cu rotile. Domnule, cred că poţi face… „Nu o pot face.” Dar Lumina a fost peste tine acum câteva momente. Continuă să te rogi.

E-130 Doamnă, stând aici, chiar aici în faţa mea. Ea tocmai a avut o operaţie, o histerectomie completă, glande feminine. Nu a decurs bine. Este rău. Crezi că Dumnezeu te poate vindeca? Mă crezi de a fi profetul Său sau slujitorul Său? Crezi? Crezi că Dumnezeu ştie cine eşti dacă El mă va lăsa să-ţi chem numele? Doamnă Cole, crezi cu toată inima ta. Locuieşti în blocul 700 pe strada Maple, Glendale. Du-te acasă şi crezi, şi Isus Cristos te vindecă.
Apropo, aceasta este mama ta stând în spatele tău, şi ea suferă. Asta a îngrozit-o aşa de mult să-şi vadă fiica vindecată. Ai o umflatură în abdomen aici; te rogi pentru aceasta. Crezi cu toată inima ta? Atunci vei…?... fii vindecată. Ai credinţă.

E-131 Iată-L peste un bărbat…?... domnule. Ai…?... Tu vei muri dacă vei sta acolo. Asta este tot. Ai lichid în plămâni…?... Dumnezeu să te binecuvânteze. Amin. Să zicem:
„Lăudat să fie Domnul.”
Îl voi lăuda, îl voi lăuda.
Lăudat să fie Mielul junghiat pentru păcătoşi; Daţi-I slavă, toţi oamenii,
Pentru că Sângele Său poate să spele toate… Ridicaţi-vă în picioare…?... lăudat…?...
Îl voi lăuda, îl voi lăuda,
Lăudat să fie Mielul junghiat pentru păcătoşi; Daţi-I slavă, (Iată-l întorcându-se prin…?...)

E-132 Ştiţi că El vrea să vă salveze…?... Veniţi la altar acum…?... Să ne rugăm, voi cei care doriţi Duhul Sfânt, veniţi…?...
Îl voi lăuda, îl voi lăuda. (Aceasta este ora; o cred.)
Daţi-I slavă, toţi oamenii,
Pentru că Sângele Său poate curăţa toate petele.

E-133 Vino, prietene păcătos. Haide, voi cei fără Duhul Sfânt. Aceasta este ora să-L primiţi…?... Acest om aici cu TB, ridică-te, domnule, Dumnezeu te vindecă.
… slavă, toţi oamenii,
Pentru că Sângele Său poate curăţa toate petele. Îl voi lăuda, îl voi lăuda.
Lăudat să fie Mielul junghiat pentru păcătoşi; O, daţi-I slavă, toţi oamenii,
Pentru că Sângele Său poate curăţa toate petele.
Îl voi lăuda, (Doamne, Isuse acordă această vindecare în Numele lui Isus.) îl voi lăuda.
Lăudat să fie Mielul junghiat pentru păcătoşi; Daţi-I slavă, toţi oamenii,
Pentru că Sângele Său poate curăţa toate petele.
Îl voi lăuda, (Continuaţi să veniţi; doar continuaţi să veniţi toţi cei care-l doriţi pe Cristos. Duhul Sfânt a căzut peste un băieţel aici.)
… Îl voi lăuda,
Lăudat să fie Mielul junghiat pentru păcătoşi; Daţi-I slavă, toţi oamenii,
Pentru că Sângele Său poate curăţa toate petele.
Să facem…?... Să-L facem să fie acelaşi…?... Acord-o, o Dumnezeule…?... şi vindecă-l…?... Mă rog…?...