E-1 Mulţumesc, Frate Borders. Să rămânem în picioare doar un moment pentru rugăciune, în timp ce ne aplecăm capetele. Acum este încheierea acestei campanii de cinci zile, şi suntem mulţumitori pentru ceea ce a făcut Domnul. Mă întreb dacă există ceva cereri, şi sunt sigur să există, să se facă cunoscute, doar prin ridicarea mâinilor voastre, şi zicând: „Doamne, aminteşte-mă acum.”

E-2 Tatăl nostru Ceresc, noi venim din nou la încheierea unei adunări, care este întotdeauna... şi în special aceasta, ea aduce un sentiment mic, o părere de rău în inima noastră, că am venit să învăţăm şi să ne iubim reciproc, cu respecte evlavioase şi dragoste frăţească. Îţi mulţumim pentru ceea ce ai făcut pentru noi, mila ce ne-a fost acordată. Tu ai făcut pentru noi nespus de mult, abundent faţă de ceea ce am aşteptat, şi ne aplecăm capetele în umilinţă şi Îţi mulţumim.

E-3 Şi mă rog, Tată, să binecuvântezi fiecare cerere care a fost în spatele acelor mâini. Aceea-i tot ce ştiu să fac, este să-mi pun rugăciunea şi credinţa pe altar, cu a lor, şi cer în Numele Domnului Isus ca Tu să acorzi fiecare cerere.

E-4 Acum, Tată, ne rugăm astăzi ca la încheierea serviciului... şi Te-am văzut salvând pierduţii prin această săptămână, şi ne rugăm acum să vindeci bolnavii astăzi, pentru noi. Acordă să nu existe nici o persoană plăpândă între noi când se încheie serviciul astăzi, ci fie ca orice persoană să fie vindecată. Binecuvântează toate eforturile şi tot ce s-a pus, să fie binecuvântat, Tată. Îţi încredinţăm rezultatele, şi avem încredere că ne întâlnim din nou pe undeva de partea aceasta a râului. Dacă nu, ştim că ne întâlnim Acolo. Până atunci, păstrează-ne sănătoşi, fericiţi în serviciul lui Dumnezeu. În Numele Fiului Său, Isus Cristos. Amin. (Vă puteţi aşeza.)

E-5 Eu tocmai, sau abia ştiu, mai degrabă, de unde să încep şi ce să spun. Întâi voi spune că întotdeauna am un mare respect pentru un frate care m-a chemat să vin în această vale, şi acela-i Fratele Fred Friedmyer. Cred că el este un prieten al Fratelui Harrel.

E-6 Şi mica familie Arganbright. Doamna Arganbright a fost aici seara trecută; o mămică şi un tată Arganbright. Doamna Arganbright, familia ei, nu ştiu care era numele ei înainte de a se căsători, dar ei au fost cei dintâi stabiliţi care au venit aici în vechile vagoane, şi boi, şi aşa mai departe, şi s-au stabilit chiar aici în Grass Valey. Despre acest loc a visat ea întotdeauna. Ei m-au urmat în adunări.

E-7 Fratele Arganbright şi eu am misionat aproape toată lumea. El a stat alături de mine în mari lupte; când am văzut vreo douăzeci sau treizeci de doctori venind şi provocând, şi stăteau de ambele părţi, şi au chemat o furtună chiar în existenţă. Credeţi că ei nu o pot face? Voi doar nu aţi fost un misionar, aceea-i tot. Ei o pot face. Dar am văzut puterea Dumnezeului Atotputernic spărgând acea furtună chiar la mijloc, şi a scos un loc şi altul, în acel fel, şi să vedeţi treizeci de mii roind la altar deodată, primindu-l pe Cristos. Este într-adevăr ceva să fii în câmpurile de misiune! Aş vrea să...

E-8 Dacă Doamna Arganbright este aici din nou în această după-masă, Dumnezeu să o binecuvânteze veşnic şi pe tata Argambright! Nu am ajuns să o văd, să dau mâna cu ea, numai în spatele clădirii. Ei mi-au fost într-adevăr tată şi mamă.

E-9 Fratele Arganbright este în străinătate de data aceasta. Îl voi întâlni imediat. Vom pleca la Anchorage, Alaska, să stabilim un capitol al Oamenilor Creştini de Afaceri ai Evangheliei Depline. Am vorbit acestui grup, pretutindeni. Voi merge în Africa să organizez ceva capitole acolo jos. Vreau să le mulţumesc.

E-10 Şi Doamna Arganbright, dacă eşti prezentă, fără îndoială că erai foarte fericită pentru această vale mică. Sau, cred că este o vale, se numeşte Grass Valley. Cum am auzit-o vorbind despre foarte mulţi oameni buni! Eu i-am întâlnit.

E-11 Şi aş vrea să spun oamenilor care sunt cu mine, grupul meu de aici şi oamenii care vizitează, vin aici cu mine, fără îndoială că aceasta este adunarea noastră regină dintre cele unsprezece adunări ce le-am programat. Aceasta este cea de-a şaptea. Şi aceasta este adunarea regină, cred eu, din toate câte am avut. Nu am lucrat toată săptămâna aceasta cu oamenii; am stat numai cu Cuvântul. Şi a fost un lucru foarte mare, în timp ce puteţi simţi unde oamenii iau Cuvântul, sau nu.

E-12 Soţia mea, în adunare, ea a stat acolo în spate seara trecută. Când m-am dus acasă, ea mi-a zis, ea a zis: „Bill.” Acum, ea este o fată foarte deşteaptă, are discernământ foarte fin, oh, discernământ natural; nu vreau să spun că are un discernământ spiritual. Zice, ea a zis: „Oamenii aceia te cred. Oamenii aceia te iubesc.” Ea a zis: „Poţi avea o adunare reală acolo.” Ea a zis: „Fiecare a urmărit fiecare Cuvânt ce l-ai zis, şi s-au atârnat de Acela.” Şi a zis: „Se putea vedea expresia pe feţele lor când se uitau, ei L-au crezut.”

E-13 Am zis: „Dragă, aceea-i prima seară, când m-am dus acolo şi mi-am dat seama de acel lucru.”

E-14 Cât voi trăi, niciodată nu voi uita această primă vizită la Grass Valley. Am fost în locuri mari, desigur, gloate mari, dar niciodată nu am văzut vreun grup mai dulce de oameni la care i-am predicat ca aici în Grass Valley. Şi aş vrea să mulţumesc oamenilor.

E-15 Ei îmi spun că... toţi banii s-au luat să plătească adunarea, cu o seară s-au două în urmă. Şi seara trecută ei mi-au dat oferta unui misionar, şi astăzi au zis că îmi dau o ofertă de dragoste. Acum, aceea nu este necesară. Nu am venit pentru aceea. Niciodată, în viaţa mea, nu am luat vreo ofertă. Eu primesc salariu de la biserica mea, de o sută de dolari pe săptămână. Banii ce se trimit, îi ţinem şi îi punem în misiuni, toţi banii aceia. Apoi când avem bani suficienţi să plecăm, să mergem în câmpuri de misiuni, atunci mă duc. De aceea, nu suntem nici un pic împovăraţi.

E-16 Vorbeam cu Fratele Harrel. El mi-a cerut să mă duc pe la Accra. El crede că această slujbă va fi cu efect acolo. Ea este mult mai eficientă în străinătate decât este aici. Oamenii aceia, ei o vor. Ei trebuie să vadă ceva.

E-17 Şi astfel aştept acel timp mare când voi merge în Israel cândva, să le duc Evanghelia. Am fost chiar aproape de el, recent. Mi-am cumpărat biletul deja. Şi eram la... Eram în Egipt, şi am stat o jumătate de oră acolo, pe acolo. Şi Duhul Sfânt, era aşa de clar cum îmi auziţi glasul, a zis: „Aceasta nu este aceasta ora pentru Evrei încă: Israelul va fi salvat ca o naţiune. Toată naţiunea va veni deodată. Dumnezeu lucrează cu Israel ca naţiune, noi o ştim. Vedeţi, nu ca individ; o naţiune. Şi El nu m-a lăsat să merg. Vă amintiţi.

E-18 Câţi aţi auzit cândva de Levi Petrus? Mulţi dintre voi. Biserica din Stokholm. El a trimis un milion de Biblii acolo jos. Aţi văzut revista Life unde ei au adus pe acei Evrei din Iran, şi altele, şi nu au ştiut ce... încă arau cu instrumente vechi din lemn şi alte lucruri, şi aceea arăta poze cu vapoare. Eu o am, numită „Trei minute până la Miezul nopţii,” şi unde am luat pozele celor ce intrau, purtând pe cei dragi în spate, pe cei bătrâni. Şi au zis, ei le-au luat interviuri, la Evreii aceia. Ei au zis: „Veniţi în patrie să muriţi?”
Au zis: „Venim să-L vedem pe Mesia.”

E-19 Când smochinul înmugureşte, acea generaţie Îl va vedea. Doar aceea îmi face ceva! Ei aşteaptă după un Mesia. Fratele Petrus le-a dat aceste mici Noi Testamente. O Biblie evreiască se citeşte de la sfârşit spre început, ştiţi. Şi astfel ei o citeau. Şi când o citeau, au zis: „Dacă acesta...” Ei niciodată nu au auzit nimic despre Isus.

E-20 Ei au fost acolo jos timp de două mii de ani, şi niciodată nu au urcat pe avioanele acelea. Şi ei nu au ştiut. Arătau ca păsările, pentru ei. Ei nu au ştiut nimic despre aceea, astfel preotul lor s-a ridicat, rabinul, mai degrabă, şi a stat şi a zis: „Ascultaţi! Profetul nostru ne-a spus că ar trebui să fim duşi înapoi în patrie pe aripile unui vultur.”

E-21 Vedeţi cât de aproape suntem, prieteni? Suntem la uşă. Amintiţi-vă, când Evanghelia merge la Evrei, Neamurile s-au terminat, uşa este închisă. Vedeţi cât de aproape este aceea?

E-22 Şi apoi ei au venit. „S-au urcat pe avion când rabinul nostru ne-a spus când al nostru... ne vom întoarce în patrie.” Profetul le-a spus. Ei întotdeauna îşi cred profeţii. Şi profetul a zis că ne vom întoarce pe aripile unui vultur. Acolo era, acea pasăre, avionul.

E-23 Ei s-au ridicat, au zis: „Aşteptăm după Mesia.” Ei nu aşteptau patria; ei aşteptau să-l vadă pe Mesia. Când Evreii se duc să-l vadă, ceva se apropie. Ei au citit Cartea aceasta, şi au zis: „Ne credem profeţii, şi ştim că Mesia va fi un profet când vine.” A zis: „Dacă acesta este Mesia, atunci El este viu, să-L vedem făcând semnul Profetului. Îl vom crede.” Hm! Ce perfect, ce lucru perfect!

E-24 Aş vrea să chem cinci sau şase sute dintre ei împreună, să zică: „Chiar o credeţi? Să vedem dacă El este viu, sau nu. Şi chiar la terenurile unde părinţii lor L-au respins, acum Îl primesc.” Neamurile sunt terminate atunci.

E-25 Intraţi, repede, staţi înăuntru foarte repede. Nu, nu vreau să devin sentimental, dar eu ştiu că suntem la sfârşit. Acum, doar Ceva în mine îmi spune căci ceva urmează să se întâmple. Aceea doar nu poate merge înainte. Noi suntem chiar aici. Orice lucru s-a întâmplat. Nu ştiu când. Aceea ar putea fi astăzi încă, ar putea fi săptămâna viitoare, ar putea fi după cinci ani, poate zece ani. Nu ştiu. Dar se pare că este foarte aproape. Eu o aştept. Nu putem trăi mult mai mult decât aceasta. Ştim că nu putem.

E-26 Astfel, vă iubesc pentru că ascultaţi Cuvântul. Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Întotdeauna mă voi ruga pentru voi.

E-27 Şi aş vrea să vă cer un favor. Acela este, când... Mi-am propus să plec în străinătate acum. Şi când nopţile sunt negre, şi doctorii vrăjitori de fiecare parte, este noros şi greu, rugaţi-vă pentru mine, nu aţi vrea? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Îmi voi aminti de aceea.

E-28 Vreau să mulţumesc oamenilor din acest auditoriu. Acesta este un locaş frumos, aşezat aşa de frumos, şi fiecare lucru este foarte frumos. Nu ştiu cine este acela, dacă este ziua ofiţerului, sau orice se întâmp-... sau o predau, un comitet dintre aceia. Orice este, vreau să le mulţumesc pentru această clădire frumoasă. Vreau să vă mulţumesc la fiecare dintre voi pentru cooperare.

E-29 Vreau să vă mulţumesc pentru ofertă. Eu voi face din câte ştiu mai bine, prin harul lui Dumnezeu, să văd că aceea merge pentru Împărăţia lui Dumnezeu, să facă pentru Împărăţie. Voi aţi tras, aţi pus parte din traiul vostru acolo. O ştiu.

E-30 Şi eu vă iubesc. De multe ori când trebuie să scutur lucrurile ce le scutur, este din cauza dragostei, dragostea este corectivă. Dragostea întotdeauna... Aţi văzut copilaşul vostru acolo în stradă nu aţi zice: „Sărmanul, doar lăsaţi-l în pace.” L-aţi aduce înăuntru, din strada aceea, şi l-aţi corecta, vedeţi, că altfel va fi ucis. Nu vreau să o pierdeţi, prieteni. Aş vrea să rămâneţi chiar cu Acela, prieteni. Aş vrea ca voi să staţi chiar cu Acela.

E-31 Apoi aş vrea să mulţumesc prietenilor mei. Ridicaţi-vă aici doar un minut, aţi vrea, fraţilor? Veniţi aici un minut, doar un minut. Îmi sare inima de bucurie. Suntem...

E-32 „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce îl iubesc pe Dumnezeu.” Prin Sedalia, unde am vrut să plec foarte mult. Am avut foarte multe scrisori acolo. Fratele Borders, când a ajuns acolo jos, el a zis, într-un fel ei m-au respins, şi din cauză la ceva am spus-o pe bandă, ceva Doctrină. Lor nu le pasă de Acela. Astfel aceea a fost în ordine, acela-i fiecare ins, ştiţi. Dar ei nu ştiau ceea ce fac. Dacă L-ar fi luat, nu aş fi putut veni la Grass Valley. Motivul că L-au refuzat, (nu au ştiut-o) acela a fost pentru care Dumnezeu m-a adus la Grass Valley.

E-33 Aici stau în această după-masă. Am patru slujitori cu care cooperez aici. Unii dintre ei sunt din Adunarea lui Dumnezeu, care este o biserică mare, un grup mare de oameni, ei au ajutat să mă sponsorizeze prin toată lumea. Următoarea este Biserica lui Dumnezeu, un alt grup mare de Penticostali, au ajutat la sponsorizarea mea în toată lumea. Următorii sunt Uniţii, Unitarienii Penticostali, un alt grup frumos de oameni care au ajutat sponsorizarea mea în toată lumea; tocmai am plecat din Los Angeles, unde vreo patruzeci şi ceva de biserici dintre cele mai mari din Los Angeles, a Bisericii Unite Penticostale, au sponsorizat adunarea din Cow Palace; sau, îl putem numi Cow Palace, o mare expoziţie cu vânzare. Una dintre ele este interdenominaţională.

E-34 Voi o ştiţi, vreau să vă spun ceva. Acelea sunt multe dintre organizaţiile acestor oameni care de multe ori m-au respins din cauza lucrurilor ce le-am zis. Dar aceşti oameni, înţeleg că ei şi-au adus grupurile împreună şi s-au rugat. Aceea au făcut. Priviţi, noi suntem fiinţe umane, toţi patru stăm aici în această după-masă în unitate şi frăţietate. Nu ştiu unde aş putea sta cu ceva mai bun, de partea aceasta a Cerului. O spun din inimă. Nu o spun numai să o spun; Am alte lucruri ce se pot spune. Dar, o cred. Aceea doar arată ce puteţi face când vă puneţi inimile împreună.

E-35 Organizaţiile acelea mari sunt minunate, ele sunt frumoase, ele au oameni buni în toate acelea. Am predicat în toate acelea. Am predicat pentru toate, şi ştiu că acela este adevărul. Cum îmi pot aminti de adunările lui Dumnezeu, cum au venit să mă salveze de multe ori! Îmi amintesc cum Biserica lui Dumnezeu acolo sus în Tennessee, când m-am dus acolo sus şi am închiriat un auditoriu mare; şi am aflat, că un frate mi-a scris şi a avut o bisericuţă la subsol, şi acel mare Colegiu Lee au venit împreună, ei au dus şase mii afară, a doua seară, şi primarul oraşului şi ceilalţi nu au putut intra măcar. Nu o voi uita niciodată. Cum de multe ori bisericuţele Unitariene au stat alături de mine în câmpurile de misiune şi în orice altă parte. Interdenominaţionalii oriunde sunt, ei sunt oameni reali ai lui Dumnezeu în locurile acelea.

E-36 Acum, pentru acel motiv Dumnezeu lucrează cu indivizii. Niciodată nu a lucrat cu grupuri. Vedeţi? În timpul lui Noe, din distrugerea potopului, El l-a avut pe Noe. Timpul chemării afară a lui Israel, El l-a avut pe Moise. Venirea lui Cristos, Ioan Botezătorul. În zilele lui Cristos, Isus. În zilele lui Luther, Luther. În zilele lui Wesley, Wesley. Vedeţi, este doar individual. Este corect. Omul lui Dumnezeu, cu care a lucrat Dumnezeu.

E-37 Şi acum, în diferenţe, aş putea spune aceasta. Să văd oameni care îşi aduc grupurile împreună, şi să se roage uniţi, fraţilor, niciodată să nu o lăsaţi să se oprească. Doar continuaţi cu aceea, orice veţi face. Haideţi toţi.

E-38 Acum, când am început să colind ţara. Mie îmi place Fordul. Îmi place Fordul. Băiatului meu îi place Chevrolet tot la fel. El este tot aşa de mult pentru Chevy cum sunt eu pentru Ford. Ei bine, aceea îmi spune: „Rabla ta Fordul nu va reuşi.” Am zis:
„Vechitura ta Chevy nu va reuşi.” Dar ştiţi ce? El a rămas fiu meu; eu am rămas tatăl lui. El a stat în maşina noastră şi amândoi am stat acolo, fiindcă aşteptam ceva mai mare decât un Ford şi un Chevy. Vedeţi? Ştiţi ce vreau să spun în aceea.

E-39 Când voi merge să cumpăr o îngheţată pentru copiii mei, unul dintre ei va zice
„vanilie,” celălalt va zice „ciocolată,” celălalt va zice „căpşuni,” celălalt va zice
„portocale.” Când vin înapoi, am culoarea curcubeului. Aşa de multe deosebiri! Acela este doar în gust. Toată este îngheţată. Şi într-o...

E-40 Aici stă aceea astăzi, toţi suntem născuţi în acelaşi Duh. Denominaţiile sunt numai gust. Toată este îngheţată. Totul este Duhul lui Dumnezeu. Şi ştiţi ce? Curcubeul face legământul.

E-41 Dumnezeu, Dumnezeu nu locuieşte într-o armonie vestejită şi într-o casă de căprioară, oricum. Dumnezeu este un Dumnezeu al varietăţii. Aţi ştiut-o? De ce face flori roşii, flori albastre, flori roze, şi toate florile diferite? De ce, de ce nu le-a făcut pe toate albe sau roşii? De ce a făcut munţi înalţi, şi munţi mici; palmieri, stejari? De ce a făcut- o? Fiindcă Lui îi plac varietăţile. Ştiţi ce vreau să spun? Lui îi plac varietăţile. De ce a făcut muntele, apoi câmpia, pustia foarte uscată, apoi marea udă? El este un Dumnezeu al varietăţii. Dar El le vrea toate armonizate. De aceea m-a făcut cu urechi, nas, gură; pe voi la fel. Aceea armonizează un trup.

E-42 În acel fel o putem face, armonizarea. Şi diferitele noastre păreri, noi încă le armonizăm fiindcă (suntem) gustul nu are nimic de a face cu aceea. Noi suntem oamenii lui Dumnezeu, toţi mărşăluim împreună cu un scop mare, să câştigăm suflete pentru Cristos. Fie ca aceea să fie veşnic astfel! Fie ca acest buchet mare a adunării lui Dumnezeu împreună aici să fie un buchet veşnic până când vine El să ne ducă Acasă. Dorinţa mea sinceră este aceea.

E-43 Acum, astăzi, am pus un timp pentru vindecare, rugându-ne pentru bolnavi. Am avut un timp foarte glorios de adunare cu oamenii pe stradă, ascultându-i, stând, Duhul Sfânt conducându-mă în diferite locuri.

E-44 În această dimineaţă m-am dus să mănânc dejunul, acolo stătea un bărbat. El poate sta chiar aici acum. Acolo stătea el, un slujitor din jurul Tennessee. El avea un platou plin cu cartofi prăjiţi, şi şuncă şi ouă. El doar a început să strige, a zis: „Frate Branham, te-am întâlnit înainte, nu o pot face. Am un stomac cu ulcer.” El a zis: „Acum eu mănânc ceea ce vreau, prin harul lui Dumnezeu.”

E-45 Altul a zis: „Nu am avut nici un copil, sterp. Acum am cinci băieţi.”

E-46 Ia te uită! Vedeţi: „Este doar harul lui Dumnezeu,” aceea este, vedeţi: „revărsat pretutindeni în inimile noastre prin Duhul Sfânt.” Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă mulţumesc foarte mult. Mulţumesc uşierilor, pentru tot ce s-a făcut. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Şi sper să vin înapoi cu voi din nou. Până voi veni acasă, să ne rugăm unul cu altul, unul pentru altul. Şi includeţi-mă în rugăciunile voastre, dacă o faceţi. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

E-47 Acum să ne aplecăm capetele doar pentru un cuvânt înainte de a începe textul mic pentru serviciul de vindecare.

E-48 Milostivule Tată Ceresc, este un lucru foarte mare să întâlnesc copiii Tăi. Îmi amintesc odată stând în stradă, nimeni nu vorbea cu mine, din cauza vieţii de familie, săraci, nume rău. Un om vorbea, apoi cineva se ridica, se ducea şi mă lăsa acolo. Şi acum oamenii din toată lumea! Nu-i de mirare că Tu ai zis: „Cel ce va lăsa tot, îi voi da taţi şi mame, surori şi fraţi. În această lume, toate lucrurile acestea; şi Viaţă Eternă în lumea ce va veni.” Cum Îţi mulţumim!

E-49 Te rog, Tată Ceresc, acum ca harul şi mila să se odihnească peste noi în timp ce ne încredem în Tine şi Îţi slujim în ziua noastră. Fii cu noi acum. O Dumnezeule, nu ştiu cum să spun... Dacă am aflat har în privirea Ta, răspunde fiecărei cereri pentru aceea. Fie ca să nu existe nici unul plăpând între ei. Fă ca ei să fie vindecaţi.

E-50 Binecuvântează aceşti păstori. Binecuvântează bisericile lor. O Dumnezeule, mă rog ca aceşti convertiţi în această săptămână să găsească o casă în unele din aceste biserici bune de aici. Fie ca ei să ştie că ei sunt oameni care au stat aici la platformă, şi m-au sprijinit şi s-au rugat pentru mine, şi au stat în spatele meu. Dumnezeule, dacă aş trăi aici, aş vrea să aparţin la una din acelea. Mă rog ca Tu să-i binecuvântezi. Fie ca acolo să izbucnească o trezire de modă veche în fiecare din bisericile lor, care va începe mingile de foc a lui Dumnezeu să se rotească prin ţară. Acordă aceea, Doamne. Vindecă bolnavii în adunările lor; salvează pierduţii; umple-i cu Duhul Sfânt. Şi păstrează-L mergând, Tată, până când îl trimiţi pe Isus. Acordă aceea, că o cerem în Numele Lui şi pentru gloria Lui. Amin.

E-51 Acum, către convertiţii tineri care sunt aici, care au fost convertiţi în timpul acestei adunări, că am făcut orice lucru ce putem ca să ajutăm. Acum vrem să aflăm una din aceste biserici după alegerea voastră, la care doriţi să mergeţi, şi acolo să mergeţi, să fiţi botezaţi, şi fiţi plini de Duhul Sfânt, şi să staţi cât trăiţi, să fiţi un lucrător bun într- una din aceste biserici. Ei cred Mesajul care l-am predicat, altfel nu m-ar fi primit aici sau să fiu aici să mă sprijinească în rugăciune. Ei au dezlegat adunările lor, de aceea ei sunt păstori; nu voi spune nici un cuvânt să rănesc, fiindcă aş fi un distrugător de oi. Şi nu vreau să o fac. Vreau să ajut oile, să le hrănesc cu Hrana oilor. Pentru acel motiv încerc să stau chiar cu Cuvântul.

E-52 Acum aş vrea să vorbesc pentru puţin timp. Şi mă întreb, dacă glasul meu se aude bine la balcon, mă puteţi auzi? Am crezut că am observat oamenii mişcându-se în jur. Oricine este... Poate am avut-o în transpunere. Eu... Este acesta? Nu. Acesta, este mai bine? Acesta, este încă mai bine? Bine. Îl voi lua pe acesta de aici şi voi vorbi din acesta.

E-53 Acum, să o stabilim acum. Şi scuzaţi-mi mentalitatea, simţul sentimental, am vrut să spun melancolic. Nu o pot schimba. Pe când întâlnesc pe cineva, trebuie să-l iubesc, ne obişnuim unii cu alţii, când trebuie să spunem: „La revedere, ne vedem din nou într-o zi.” Nu-mi place să o spun. Dar vreau să vă spun, într-o zi ne vom întâlni unde nu vom mai spune la revedere. Este corect, doar dincolo de râu! Şi, oh, am aşa multe lucruri ce mi-ar place să spun despre aceea, de experienţe, aş dori să am trei sau patru săptămâni doar să stăm aici. Şi, dar poate, cu voia Domnului, pot veni înapoi cândva şi vom continua înainte.

E-54 Acum doar să continuăm, motivul că vorbesc despre Abraham, eu nu-l pot aduce pe vârful muntelui. Am avut aşa de multe lucruri despre care să vă spun aici jos, aici unde a avut această călătorie. Şi am făcut-o să zidesc credinţa în voi, să vă facem cunoscut că sunteţi moştenitori cu el. Voi sunteţi Sămânţa lui Abraham. Când sunteţi morţi în Cristos, sunteţi Sămânţa lui Abraham, şi moştenitori cu el conform cu promisiunea. Gândiţi-vă la aceea! Câţi de aici sunt creştini născuţi din nou? Ridicaţi-vă mâinile. Se pare că sută la sută. Atunci sunteţi Sămânţa lui Abraham, şi sunteţi moştenitori cu el. Sunteţi moştenitori. Orice a făcut pentru Abraham, a promis că o va face pentru voi. Şi Cuvântul aici este promisiunea Lui, astfel doar ţineţi-vă de Aceea acum.

E-55 Şi să citim ceva din Acela. Aş vrea să citesc din Cartea lui Isaia, pentru un text mic, să adunăm un context. Isaia al 7-lea capitol, al 14-lea verset.
De aceea Domnul însuşi vă va da un semn; Iată, o fecioară va zămisli, şi va naşte un fiu, şi îi vor pune numele Emanuel.

E-56 Acum de aici mi-ar place să trag un text, din acesta, Un Super Semn.

E-57 Noi trăim într-o zi când orice este super. Aceea nu se vinde, trebuie să fie super. Este doar o super zi. Noi nu... Vechiul aprozar aproape s-a terminat, unde mergeam duminica seara să cumpărăm legume, şi magazinul mic din colţ. De ce? Marele super market l-a depăşit.

E-58 Am vizitat unul dintre super marketele voastre. Am o povestioară despre care v-am spus. Această apă de aici, este apă bună, este bună şi rece. Dar ne îmbolnăveşte pe toţi, dacă schimbăm apa, astfel copiii se îmbolnăvesc. Şi soţia şi noi ne-am dus jos la super market aici, să vedem dacă nu au ceva apă. Şi doamna a arătat spre un raft. Şi ne-am dus pe acolo, şi aceea arăta ca berea în doze. M-am dus înapoi, şi a zis: „Este aceea apa?”
Ea a zis: „Citeşte-o.”

E-59 Astfel, aceea era apa. Şi am luat o ladă din dozele acelea. M-am simţit aşa de mare venind afară, ducând dozele acelea. M-am gândit: „Cum ar fi dacă m-ar vedea un creştin ducându-le? Voi fi în stare să explic că erau cu apă?”

E-60 Şi astfel, atunci m-am dus jos la motelul meu. Doamna care conducea locul era o creştină, nişte oameni foarte buni. Şi ea a zis: „Ei bine, soţul meu a zis că este foarte mulţumitor că nu trebuie să ducă doze de bere săptămâna aceasta.”

E-61 Am zis: „Doamnă, ai observat dozele de apă?” Am vrut să observe că acelea erau cu apă. Şi mergând pe acolo cu această ladă de doze în mână, ştiţi, dar era apă dozată.

E-62 Acum, astfel, super marketele, locurile mari, au lucruri pe care magazinele mici din colţ nu le au. Acela este super marketul.

E-63 Şi apoi vechiul meu model A, este demodat, de acum. Fordul meu, care Billy este diferit de mine, venind aici afară... Fiindcă veni vorba, radiatorul lui în noul Chevy a fiert peste tot până aici, şi frânele mele au ars la Fordul meu. Astfel, vedeţi, trebuia ca Dumnezeu să ne aducă aici, oricum. Astfel aceea este ce avem noi, sunt doar opiniile. Amândouă ne-au adus aici fiindcă ne-am încrezut în Dumnezeu, şi nu în Chevy sau în Ford. Astfel, dar acum...

E-64 Prima ce am avut-o a fost un model T. De atunci am avut Ford. Întotdeauna am pretins că maşina va face treizeci de mile pe oră. Am fost foarte îndoielnic, dar am avut... Mergeam cincisprezece mile pe oră în această direcţie, şi cincisprezece mile pe oră în această direcţie, ştiţi. Astfel, între acelea, aveam treizeci de mile pe oră.

E-65 Dar acum ei au un super, vai, într-adevăr vă vâjâie de la pământ. Nu mai putem vinde vechiul model T, fiindcă este o zi de super. Orice trebuie să fie super. Şi acum ei au super cu reacţie, super autostrăzi.

E-66 Păi, maşinile ce le avem astăzi, nu puteau merge pe străzile ce le aveam. Prima călătorie în vest, mi-a luat şaisprezece zile să merg din Jeffersonville la Phoenix, Arizona, o mie opt sute de mile. Dar, vai, cel mai mult din acela în 1926, ei nu aveau nimic decât drumuri vechi de piatră. Erau un băieţel stând acolo, ţinând acest Ford spoit, m-am gândit că mă voi bucura de el. Aceea ar dura cu un cal două sau trei luni să o faci, dacă tatăl meu ar fi venit.

E-67 Dar vedeţi acum, ce s-a întâmplat deodată? Timp de şase mii de ani a fost acelaşi om. Dar chiar aici în ultimii cincizeci de ani, el a venit de la un cal şi căruţă, la un avion cu reacţie sau o rachetă. De ce? Biblia a zis că ei vor „alerga încoace şi încolo” în aceste zile din urmă: „şi cunoştinţa va creşte.” Acela-i un semn al timpului sfârşitului.

E-68 Super, orice lucru trebuie să fie super; acela nu va merge. Chiar, ei vor un super popor. Noi chiar... Mi s-a spus că au avut un film numit „Superman.” Întotdeuauna ceva super! Doi sau trei dintre ei s-au sinucis, sau ceva, încercând să priceapă aceea. Frate, suntem în epoca nebuniei, când orice a devenit foarte super.

E-69 Suntem doar fiinţe umane. Şi ei vor o super rasă. Hitler a zis că Germania este o super rasă. Stalin a zis că ruşii sunt o super rasă. Ceva rău pe undeva. Toţi sunt făcuţi din acelaşi pom, aşa a spus Biblia, că: „Dumnezeu, printr-un singur om, un singur sânge, a făcut toate naţiunile; un om, Adam.” Din acel Adam a venit toate rasele, negrii, albi, maro, galbeni, roşii, orice este, Dumnezeu l-a adus din acel singur sânge. Fiecare din noi poate da altuia o transfuzie de sânge. Ţara a crescut şi pieile noastre au devenit în diferite culori, încă este acelaşi om.

E-70 Şi am observat, fiind un misionar. Fără îndoială, fratele ar putea spune la fel. Am fost la Hotentoţi, unde nu ştiau care este deosebirea dintre mâna stângă şi dreaptă. Dar lăsaţi să primească Duhul Sfânt, ei fac acelaşi lucru ce faceţi voi când primiţi Duhul Sfânt. Este corect! Se comportă la fel, vorbesc în limbi necunoscute, fac aceleaşi lucruri ce faceţi voi cu Duhul Sfânt. Sigur! Şi ei într-adevăr sunt înflăcăraţi.

E-71 Acum toate acestea, super, super! Acum ei pleacă de pe pământ, se duc în orbite, şi astronauţii, şi aşa mai departe. Ei au fiecare lucru foarte super! Despre ce vorbeşte aceea, toate acestea? Despre un semn de venirea întunecimii! Este corect.

E-72 Omul a încercat întotdeauna să facă o realizare prin cunoştinţa lui însuşi. Acela a fost motoul lui tot timpul, să încerce să realizeze ceva prin cunoştinţa lui proprie. Aceea a început la început, în Grădina Edenului. Adam, imediat ce a căzut din graţie, a încercat să realizeze ceva, a încercat să realizeze o super biserică, care este, o cale de răscumpărare fără ispăşire. El a încercat să realizeze o biserică, acolo în urmă în Grădină, fără o ispăşire. Şi a încercat acelaşi lucru peste tot. Adamii căzuţi de astăzi încearcă acelaşi lucru, să realizeze o super biserică, ceva mare intelectual, ceva mare atractiv, şi frumuseţe.

E-73 Acum, dacă numai ne dăm seama că există o singură cale de întoarcere, şi aceea este calea pe care Dumnezeu a recomandat-o întâi: sângele.

E-74 Cain, el a zidit o biserică, a făcut o jertfă, a dat o ofertă, sincer, şi s-a rugat; şi dacă Dumnezeu l-a condamnat pe el şi l-a primit pe Abel, pe aceeaşi bază, Dumnezeu a greşit dacă a făcut-o. Dar, Cain a venit pe calea lui. Şi Abel a venit pe calea rânduită a lui Dumnezeu, descoperirea că nu erau fructele (aşa cum unii oameni se gândesc astăzi) care l-a scos pe Adam şi pe Eva din Grădina Eden.

E-75 Acum, aceasta este o remarcă. O spun nu doar să fac o remarcă rea, ci doar să fac un punct, nu o glumă. Dar, întotdeauna am zis, oamenii cred (de aceea am întors-o în cealaltă adunare) că erau mere sau ceva ce a mâncat Eva, care a cauzat căderea. Dacă mâncarea merelor a determinat femeile să-şi dea seama că sunt goale, mai bine le-am da mere din nou. Este exact corect. Da, domnule. Acelea nu erau merele, şi niciodată să nu permiteţi cuiva să v-o îndese pe gât.

E-76 De ce şi-a dat seama că era goală? Absolut! De ce a venit viaţa prin aceea, acea viaţă pervertită? Dumnezeu, marele Contractant, a avut toate trupurile puse aici în pământ, din calciu, potasiu, petrol; El urma să-l creeze şi să-l facă. Dar ea, ea a ocolit calea lui Dumnezeu. Da, domnule. Ce a făcut Adam când a venit la soţia lui? Când a venit la ea, a aflat-o însărcinată (chiar exact) de la un rău, excepţia ei proprie, concepţia a primit o sămânţă rea. Iehova, înainte de a se putea căsători, soţia Lui a făcut acelaşi lucru. Şi Isus, înainte de a-şi putea lua Mireasa, ea s-a organizat şi a devenit o Biserică Romano-Catolică. Acelaşi lucru!

E-77 Dar El va avea o Mireasă, nu vă îngrijoraţi, aceea va fi adusă cu Cuvântul Său, chiar exact ceea ce a spus Evei să stea cu El. El va avea o Biserică, amin, care va fi adusă prin Cuvântul Său!

E-78 Acum aflăm, toată această încercare de a realiza ceva mare, a făcut un fel de o amintire mare a numelui ei propriu, ceva super.

E-79 Nimrod, odată a vrut să realizeze o cale să meargă în cer fără vreo ispăşire, astfel şi-a zidit un super turn. Există multe turnuri, dar el a încercat să zidească un super turn. Ce i s-a întâmplat? A căzut.

E-80 Apoi a venit Nebucadneţar, el a zidit un super oraş. S-a gândit că el poate zidi aceste ziduri mari, l-a împrejmuit cu ziduri destul de groase încât putea merge cu trăsura în jur pe ele, şi marile porţi de fier şi lucruri ce le-a zidit. A pus râul chiar pe la mijloc; un simbol al Cerului. Grădini suspendate la tronul lui, chiar lângă râu, ca râul Eufrat; şi ca râul Vieţii din Grădina Edenului şi râul Vieţii în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi ce s-a întâmplat? A căzut, fiindcă nu putea rezista.

E-81 Naţiunea noastră proprie, ca o soră a Angliei, întotdeauna era geloasă de flota ei maritimă. Astfel am încercat să zidim un vapor odată care va, nu se poate scufunda, numit Titanic. Dar el s-a dus jos tot la fel! Şi cântarea, aşa cum a scris-o poetul:
„Dumnezeu, cu mâna Lui puternică, arată că această lume nu poate rezista.” Este corect.

E-82 Franţa a zidit ceea ce o numeau ei Linia Siegfried. Şi şi-au pus toate armele acolo, a ajuns acolo în spate, femei, vin, şi orice altceva, trăind în păcat. Şi dacă Germania a mărşăluit cândva spre ei, ei i-ar fi împuşcat imediat, fiindcă au avut Linia Siegfried zidită, fortificată în beton. Dar ce s-a întâmplat? Germanii au mărşăluit chiar în spatele lor şi i-au explodat afară din ea. Aceea nu mergea.

E-83 Germania a încercat. Ei şi-au făcut o Linie Maginot, au ajuns jos în pământ aşa de adânc, s-au fortificat în beton şi alte lucruri. Ce au făcut americanii? Au trimis bomba care distruge totul, şi i-a explodat afară din aceea.

E-84 Omul încearcă să realizeze ceva să facă un semn al lucrării lui proprii, încercând să facă ceva.

E-85 Bisericile astăzi încearcă să facă mai mulţi membrii în ele, să-şi facă organizaţiile mai mari. În loc să accepte revelaţiile lui Dumnezeu, ei se retrag şi fac un lucru sectant din aceea. Acela este necazul, orice organizaţie! Nu sunt împotriva fraţilor mei din organizaţie. Îmi iubesc fraţii. Dar când o organizaţie îşi scrie documentele şi le semnează cu un punct; dacă ar semna cu o virgulă, va fi în ordine. Dacă ziceţi: „Eu cred aceasta, plus ceea ce Dumnezeu ne va mai adăuga.” Amin, este bine. Dar când ziceţi: „Credem aceasta, şi aceea este! Şi nu vrem, nu vrem nimic altceva în aceea,” atunci îl scoateţi pe Dumnezeu chiar afară din imagine când o faceţi. Este corect.

E-86 Oh, super denominaţie! Ei au încercat să educe oamenii. Educaţia este un lucru bun, dar niciodată nu va lua locul salvării. Aceea nu poate. Programul lui Dumnezeu nu este educaţia, civilizaţia, ci salvarea! Dar omul încearcă să facă o super biserică.

E-87 Lumea încearcă să facă o super naţiune, cu bombe şi altele. Ce au făcut ei? Până când au ajuns într-un loc încât se tem unul de celălalt. O atingere! Nu mai este nevoie de o armată întreagă. Naţiuni mici oriunde, pot face o atingere şi, ce este aceea, toată lumea va fi explodată într-o secundă. Nu trebuie să aveţi o naţiune mare ca Rusia. Păi, un locuşor, o insulă pe undeva, poate face aceeaşi lucrare. Şi ei stau acolo, posturi de radar, mari rachete cu miile stau pregătite, cu arme atomice şi cu hidrogen care pot zbura. Rusia poate atinge un singur trăgaci în această după-masă, şi toate statele Unite se vor scufunda sub pământ. Şi Statele Unite pot atinge un trăgaci să scufunde Rusia sub pământ. Este corect!

E-88 Am auzit oameni, oamenii de ştiinţă în câmp, care sunt foarte speriaţi au venit să-l caute pe Dumnezeu, şi au aflat Duhul Sfânt. Ei nu ştiu ce să facă! Oh, vă spun, nu puteţi săpa să scăpaţi de aceea.

E-89 Noi avem un scut, totuşi. Nu este făcut din oţel. Este făcut din pene; sub aripile Lui ne odihnim, aşteptând. Când bomba zboară, nu vă îngrijoraţi de aceea. Şi noi vom zbura, drept în sus să-L întâlnim în văzduh; ridicaţi să-L întâlnim, într-un moment, la clipeala ochiului. Astfel, vedeţi marile super lucruri cu care se sperie, unul de celălalt.

E-90 Aceea merge la un loc unde am încercat să zidim o super biserică. Acum, că am fost ordinat într-o biserică Misionară Baptistă. Şi Baptiştii, în 1944, au făcut un slogan:
„Vrem cu un milion mai mulţi în '44.” M-am dus la un miting unde au avut-o, un miting de şcoală duminicală, şi au trebuit să încheie adunarea pentru ca păstorii să iasă şi să fumeze. Este corect. Şi apoi femeile care stăteau acolo, pe jumătate goale, şi alte lucruri ca acelea, doar pentru că singurul lucru ce au avut de a face era să-şi pună numele într- o carte. Am mari respecte pentru Baptişti, Prezbiterieni, sau altceva care îl numesc pe Isus Cristos. Dar, ceea ce vreau să spun, trebuie să ajungem înapoi la calea lui Dumnezeu să o facem. Nu aşa de mult să încercăm... Ei vor...

E-91 Baptiştii vor cel mai mare grup. Prezbiterienii vor cel mai mare grup. Penticostalii, Unitarienii, vor să fie cel mai mare grup. Adunarienii vor să fie cel mai mare grup. Ceilalţi vor cel mai mare grup. Să ne scoatem asta din cap! Există numai un singur Grup, şi aceia sunt sfinţii spălaţi cu Sânge a Dumnezeului cel viu, care au fost predestinaţi de la întemeierea lumii. Şi nici o sămânţă, nu contează ce este, dacă nu este germinată, nu va răsări. Nu contează de câte ori vă ataşaţi de biserică, la câte denominaţii aparţineţi; până când acea viaţă a voastră nu este germinată cu Duhul Sfânt, niciodată nu veţi merge în Răpire, niciodată nu veţi învia din locul acela unde mergeţi sub mormânt. Este corect.

E-92 Da, super biserica, super denominaţii, orice este super. Ei bine, ce a făcut aceea întotdeauna? Orice lucru peste care şi-a pus mâna omul a eşuat. (Acum am început să mă simt religios.) De ce? El este un eşec de la început. Şi orice lucru ce a încercat să realizeze a eşuat.

E-93 Noi avem ziua celor mai mari medicamente ce am avut cândva, şi încă ucide tot aşa de mulţi câţi vindecă. Este corect. Avem ziua în care oricare lucru arată mai mare. Dar priviţi ce face aceea, aceea scoate viaţa din oameni. Am stat în Africa şi am urmărit ţânţarii de malarie, doar cu grămezile, pe piciorul băştinaşilor, aceia nu-l vătămau; doar unul să mă atingă, aş fi plin de tot felul de lucruri ce le injectează în mână să treacă pe acolo, şi aş lua malarie de prima dată când unul ar trece pe lângă mine. Vedeţi, aceea strică sistemul. Aceea ar putea ajuta aici când împiedică aici. Aceea ne slăbeşte de fiecare dată.

E-94 Şi priviţi ce avem astăzi, un grup de... nu-mi place să o spun, pare profanator; dar aproape un grup de idioţi educaţi. Este corect. O spun ca un misionar, este mult mai bine să lucrezi cu un păgân needucat decât să lucrezi cu un păgân educat. Un păgân este „necredinciosul.” Este exact corect. Oh, este un lucru foarte groaznic în această zi în care trăim, ce oribil!

E-95 Acum observaţi din nou, un super, toate lucrurile acestea. Hitler a încercat să facă o super rasă. Faraon a încercat să facă o super rasă. Am stat în Egipt, am încercat să văd tronurile unde au stat Faraonii. Trebuie să săpaţi douăzeci de picioare să aflaţi tronurile lor. Am stat în Roma unde Cezarii, este tot... Nu puteţi afla măcar numai dacă săpaţi foarte adânc, zidurile scufundate şi altele, unde au fost Cezarii. De ce? Aceea arată că orice face omul este coruptibil. Ce este cu toate acelea? Toate lucrurile acelea au căzut în istorie şi praf.

E-96 Ce îl face pe un bărbat să dorească să facă astfel de lucruri? Ce face aceea? Este fiindcă există ceva în spatele lui, şi el încearcă să-şi afle calea în loc să ia calea lui Dumnezeu pentru aceea. Pentru acel motiv încearcă ei să zidească super denominaţii. Pentru acel motiv încearcă să zidească super transporturi, super oraşe, şi altele, este fiindcă există ceva acolo în urmă. Aceea îl face pe om să se prostească şi să se îmbete. De ce o face?

E-97 De ce vrea o femeie să se dezbrace? Ascultaţi, surorilor. Aceasta a devenit o tabără de nudişti, aproape. Nu lăsaţi acel duh să vină peste voi. Este un duh. Credeţi-mă, ca slujitor al lui Cristos. Acela-i un diavol; respingeţi-l. Rugaţi-vă ca Sângele lui Cristos să îl ţină departe de voi. Nu contează la ce biserică aparţineţi, aceea nu înseamnă nimic pentru mine, nimic la Dumnezeu. Lucrul cu acela este, sunteţi în ordine cu Dumnezeu? Atunci totul, nu trebuie să luaţi...

E-98 Trăiesc într-o ţară unde avem stejari, stejari curaţi. Şi primăvara, iarna a trecut, şi acolo stau toate frunzele vechi moarte atârnând pe stejar. Acum cum vom avea ceva frunze noi? Nu trebuie să mergeţi să luaţi frunzele vechi. Doar lăsaţi ca viaţa nouă să răsară, şi vechile frunze cad.

E-99 Şi la fel este cu Cristos. Când Cristos intră, lumea cade, automat. Când oamenii spun că ei sunt născuţi din Duhul lui Dumnezeu, şi încă iubesc lucrurile lumii, Biblia a zis: „Dacă iubiţi lumea sau lucrurile lumii, dragostea lui Dumnezeu nici măcar nu este în voi.” Cum putem face lucrurile acelea?

E-100 Noi încercăm să facem super lucruri. Acum, toate sunt putrede, toate sunt praf, toate se întorc în praf. Astfel, oamenii doresc să vadă un super semn.

E-101 Şi Dumnezeu a zis, odată: „Le voi da un super semn. Le voi da oamenilor un super semn.”

E-102 Evreii vor semne. Fiecare vor semne. Şi ei vor semne. Lumea astăzi vrea semne. Ei încearcă să-şi facă semnele lor proprii. Dar Dumnezeu le-a dat un semn! Este corect. Zigzagul fulgerului într-o noapte furtunoasă neagră, arată că poate exista lumină în timpul întunecimii. Este corect.

E-103 Dumnezeu a zis: „Le voi da un semn: o fecioară va zămisli!” Ce smerit l-a făcut! Acesta este un super semn. „O fecioară va zămisli şi va naşte un copil, un fiu, şi Numele Lui se va chema Emanuel, 'Dumnezeu cu noi.'” Acolo este super semnul!

E-104 Cât de izbitor ar trebui să fie, că Dumnezeu Însuşi va deveni un bebeluş! Cât de mult a iubit Dumnezeu lumea! Aceasta este una dintre cele mai mari Scripturi ce există, cum că: „Dragostea lui Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, încât Şi-a dat singurul Fiu născut; oricine crede în El să nu piară, ci să aibă Viaţă Veşnică.” Chiar praful pe care l-a creat pe pământ, El a devenit acel praf. Cât de izbitor ar fi trebuit să fie! Dumnezeu, Emanuel, schimbându-şi înfăţişarea de la Dumnezeu la un Om, întinzându-şi cortul din stelele Cerului, să locuiască aici pe pământ cu creaturile murdare cum suntem noi. Dragostea lui Dumnezeu, cum o va face El!

E-105 Cât de izbitor ar trebui să fie pentru păcătos, să ştie că micul Iehova plângea în braţele unei mame, micul Iehova, nu a venit în lustruirea unui Înger. El a venit ca Sămânţă a lui Abraham. El a venit ca un om. El nu a venit pe coridoarele de aur ale Cerului. Dacă ar fi venit, acela era pentru bogaţi. Dar s-a născut într-o iesle, aşa de sărac încât a trebuit să împrumute un pântece în care să se nască. Şi când a plecat, a trebuit să împrumute un mormânt în care să fie îngropat. Iehova, Emanuel, un super semn! Amin.

E-106 Dumnezeu a trimis profeţii, El a trimis semne, a trimis orice lucru. Dar a zis: „Vă voi da un super semn acum, cel mai mare semn; Eu, Însumi, vin să locuiesc între voi, să fiu chemat 'Emanuel.'” Aceea ar trebui să atingă oamenii; Însuşi s-a făcut trup şi a locuit între noi! Născut într-o iesle murdară, împuţită; micul Iehova, nu era culcat într-un coşuleţ roz într-o cameră de spital, ci într-o iesle mirositoare peste o grămadă de gunoi într-un grajd. Emanuel! Creatorul Cerurilor şi a pământului, cu scutece! Aleluia! Micul Iehova jucându-se ca un copil, Iehova ca adolescent, Iehova ca tâmplar, ar fi trebuit să fie izbitor! Dar, este foarte stupid, lumea o pierde la un milion de mile.

E-107 O femeie nu de mult timp, eu predicam despre Divinitatea Domnului nostru Isus Cristos, şi ea a zis: „D-le Branham, eu apreciez predicarea ta, dar” zicea “există un singur lucru ce faci cu care desigur nu sunt de acord cu tine.”

E-108 Şi am zis: „Care este acela, soră? Dacă există doar un singur lucru, sunt mulţumitor că te întâlnesc,” am zis: „fiindcă de obicei sunt cam o sută de lucruri.”

E-109 Şi ea a zis: „Ei bine, există un singur lucru remarcabil.” Desigur, ea aparţinea la o biserică care nu crede în Divinitatea lui Cristos; doar ca atunci când văd astăzi când merg şi Îl presează înapoi, şi doar fac un profet din El. Oh, vai! Ea a zis: „Tu Îl lauzi prea mult pe Isus. Îl faci Divin.”
Am zis: „El era Divin!”
„Cum,” a zis ea: „El nu putea fi Divin.”
Am zis: „Ei bine, El era Divin.”

E-110 Ea a zis: „Ei bine, El nu poate fi. Îţi voi dovedi cu Biblia ta proprie că El nu este Divin.”
Am zis: „Mi-ar place să te văd făcând-o.”

E-111 Şi ea a zis: „Bine, ia-ţi Biblia şi deschide la Sf. Ioan, al 11-lea capitol.”

E-112 Am zis: „Bine. Ştiu chiar ceea ce vrei să spui, fiindcă practic îl cunoşteam pe de rost.”

E-113 Şi ea a zis: „Isus, pe drum să-l învieze pe Lazăr din mormânt, Biblia a zis, 'El a plâns.'”
Ei bine, am zis: „Sigur.”

E-114 Şi ea a zis: „Ei bine, acum, cum putea El fi Divin, să plângă?”

E-115 Am zis: „Cel ce plângea era partea omului.” Este corect. Voi nu reuşiţi să vedeţi că El era Emanuel. „El era şi om şi Dumnezeu.” Am zis: „El era un om mergând la mormânt, plângând. Dar când şi-a tras umerii şi a zis, 'Lazăre, ieşi afară,' şi un om fiind mort de patru zile, şi mirosind, a ieşit şi a trăit din nou, aceea a trebuit să fie mai mult decât un om!” Corect.

E-116 El era un om când a venit pe munte în noaptea aceea, flămând, privind la un pom să afle ceva să mănânce. Dar când a luat cinci biscuiţi şi doi peşti, şi a hrănit cinci mii, aceea a fost mai mult decât un om. Acela era Creatorul, Iehova! Corect.

E-117 El era un om când a stat în acel vapor în noaptea aceea, şi zece mii de diavoli din marea aceea au jurat că ei Îl vor îneca. Sărind acolo ca un dop de sticlă, când valurile s- au ridicat. El a fost aşa de obosit de la predicare încât nici nu se putea mişca, nici nu L-a trezit. Dar când odată s-a ridicat, aleluia, a ieşit afară şi şi-a pus piciorul pe puntea bărcii, şi s-a uitat sus şi a zis: „Pace, fii liniştită,” aceea era mai mult decât un om. Acela era Dumnezeu Care a putut linişti valurile mării.

E-118 A fost un om care a strigat după milă pe cruce: „Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” Dar în dimineaţa Paştelui când a rupt peceţile morţii, iadul, şi mormântul, şi a înviat din nou şi a zis: „Eu sunt cel ce era mort, şi trăiesc din nou veşnic,” acela a fost mai mult decât un om. Acela era Dumnezeu în Fiul Său. Amin.

E-119 Orice om care se ridică pe munte de boabe, o crede; orice poet care s-a urcat... care a scuturat orice inimă, care a făcut ceva cândva.

E-120 Eddie Perronet, care a scris cântarea de inaugurare. Cântările lui nu se vindeau. Într-o zi Duhul l-a apucat, a luat peniţa în mână, a scris cu Duhul: „Toată onoarea puterii Numelui lui Isus, Îngerii să cadă prosternaţi; să aducă diadema regală, să-L încoronăm ca Domn al tuturor.” Amin.

E-121 Bătrâna oarbă Crosby, într-o noapte ei au întrebat-o de ce nu scrie cântări lumeşti. Ea a zis: „Sunt o creştină.” Cât de diferită era ea de Elvis Presley! Ei au zis, păi, omul şi- a bătut joc de ea, a zis: „Nu există un astfel de lucru.” A zis: „Ce vrei să spui, dacă El nu-Ţi deschide ochii?”
Ea a zis: „Dumnezeu mi-a ales partea.”

E-122 Şi el a zis: „Ei bine, de unde ştii? Dacă mori, şi există un astfel de loc, nu-L poţi vedea.”
Ea a zis: „Dincolo am vedere.”
„Ei bine,” a zis: „Cum este dacă nu vei avea vedere?” Ea a zis: „Îl voi cunoaşte, oricum.”
A zis: „De ce crezi că Îl vei cunoaşte?”

E-123 A zis: „Îi voi pipăi urmele cuielor în palme.” Apoi s-a întors, şi inspiraţia a lovit-o, şi a cântat: „Îl voi cunoaşte, şi voi sta răscumpărată lângă El; Îl voi cunoaşte prin urmele cuielor din mâna Lui.” Vai! Ea a scris: „Nu mă ocoli, Salvator gingaş, ascultă-mi strigătul smerit; în timp ce alţii Te cheamă, nu mă ocoli. Căci, Tu eşti râul întregului meu confort, mai mult decât viaţa pentru mine; pe cine am pe pământ în afară de Tine sau în Cer afară de Tine?”

E-124 Sigur, oricine care s-a urcat pe ceva cândva, L-a crezut a fi Emanuel! El a fost mai mult decât un profet. El era un profet, dar El era un Dumnezeu-profet; Emanuel, Dumnezeu în carne.

E-125 El nu a venit cu salutul Cerului. El nu a venit ca un Înger. El a venit ca Sămânţă a lui Abraham, să arate super semnul ultimei zile a lui Dumnezeu. Oh, da, a face o super Sămânţă, o super rasă, rasa ce a fost promisă, rasa lui Abraham, să rodească o super Sămânţă despre care am vorbit, un super Cristos.

E-126 Ce au făcut ei cu El când a venit pe pământ? Ei şi-au bătut joc de El. Ei L-au numit Duhul Care lucra în El, unde El putea discerne Duhurile, şi altele, ei au zis: „Acela-i Diavolul. El este Belzebub, un prezicător.” Şi în partea fizică, partea trupului, ei au atârnat-o pe un lemn şi L-au dat la moarte.

E-127 Dar El era un super semn! El a înviat din nou a treia zi, că el s-a încrezut în Cuvântul lui Dumnezeu. David a zis, sub inspiraţie: „Nu-i voi lăsa sufletul în iad, nici nu voi suferi ca Sfântul Meu să vadă putrezirea.” De aceea Isus ştia că scriptura a vorbit despre El, că El nu va vedea putrezirea. Putrezirea se stabileşte în şaptezeci şi două de ore, într-un trup mort. O ştim. Şi El ştia, că pe undeva între acelea, El va învia din morţi. Şi a înviat din morţi, fiindcă El era un super semn. Profeţii au fost semne, sigur, dar ei au murit şi au intrat în mormânt. Dar Isus era super semnul, El a ieşit din mormânt! Amin. Super rasa! Da, domnule. Un super Cristos!

E-128 După două mii de ani acum, două mii de ani, cu toate criticile şi orice altceva, El încă rămâne acelaşi astăzi! „Vă voi da un super semn, un mare semn.” Oamenii vor ceva super, astfel Biserica a primit ceva super. Nu doar o scuturare de mână, nu doar un botez formal; ci un botez al Duhului Sfânt! Nu doar o mărturisire actuală, cu ochii uscaţi; ci Duhul lui Cristos trăind în ei, aducându-şi tocmai viaţa lor într-un loc unde îl slujeşte pe Cristos trăind cu Cristos.

E-129 Acum, Biblia a zis, seara trecută unde am rămas (Abraham, a spus lui Abraham) în Geneza, al 22-lea capitol, al 16-lea şi al 17-lea verset, El a zis: „Sămânţa ta va poseda poarta vrăşmaşilor ei. Sămânţa ta, Abrahame, va poseda poarta vrăşmaşului.”

E-130 Când Rebeca a fost aleasă pentru Isaac, fiul, aceea i-a mai spus. Când Eliazar, un simbol al Duhului Sfânt care a venit să afle Mireasa, el a aflat-o în răcoarea serii. Aţi reţinut ceea ce este? Astăzi, ultima zi, ultima parte a zilei, când Luminile serii strălucesc, El a aflat-o.

E-131 Şi observaţi, el a avut de a face cu doi oameni diferiţi. Ea avea o familie. Dar singurii cu care Eliazar a avut de a face au fost mama ei şi fratele ei.

E-132 Şi el a zis: „Acum, cum ar fi dacă femeia nu ar veni cu mine?”

E-133 A zis: „Atunci dacă ea nu ar veni, atunci eşti scutit de jurământul tău.” Atunci el şi- a pus mâna pe coapsa lui, şi a jurat prin aceea.

E-134 Observaţi, Eliazar a aflat femeia, el ştia că aceea era ea. Şi observaţi, el a avut de a face cu doi oameni, mama ei şi fratele ei. Tatăl, ceilalţi, nu aveau nimic de spus. Mama şi fratele!

E-135 Tot la fel are Mesagerul, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, în ultimele zile, luând Mireasa. El are de a face cu biserica, care se autonumeşte „mama,” Catolică; şi „fratele,” predicatorul. Este exact. El are de a face cu cei doi. Ei au fost aceia care s-au certat referitor la aceea.

E-136 Dar acum el a zis: „Tu trebuie să-ţi faci alegerea. Vrei să mergi?”

E-137 Şi iată, repede, imediat ce ea a auzit despre Isaac, înainte de a-l vedea, ea a zis: „Voi merge!”

E-138 De ce? Ea era o rudenie de sânge cu el. Vedeţi, acela a fost copilul fratelui lui Abraham. Isaac şi Rebeca au fost veri primari, rude de sânge; arătând că Biserica în ultimele zile va fi rudenie de Sânge cu Cristos. Căci, tocmai Dumnezeu care a predestinat Cristosul care era Mielul junghiat înainte de întemeierea pământului, Biserica însăşi, numele ei, a fost pus în Carte înainte de întemeierea lumii. Şi Rebeca imediat ce a auzit de Isaac, a existat ceva în ea care a atras-o la el, chiar dacă nu l-a văzut sau nimic, ea încă a vrut să meargă după alegerea ei proprie departe de mama şi fratele ei.

E-139 Şi astăzi, dacă Lumina aceea a lui Dumnezeu, acel Duh Sfânt, atinge cândva o Sămânţă predestinată, a cărui nume a fost pus în Cartea Vieţii înainte de întemeierea lumii! Biblia o zice. Este corect. Lumina va străluci! Voi le puteţi predica unora şi se pare că este ca şi apa pe spatele unei raţe, ea cade. Dar lăsaţi-o odată să cadă pe acea Sămânţă, şi urmăriţi ce se întâmplă repede. Ceva este acolo chiar acum! De ce? Este Sămânța predestinată răsărind. Ea trebuie să vină. Şi când Lumina aceea, Evanghelia, o atinge, ei o iau. Ceilalți se vor ridica şi vor pleca; nu este pentru ei. Biblia a zis că oamenii au fost „rânduiţi la condamnare,” Cartea lui Iuda. Toată Scriptura este prin inspiraţie.

E-140 Acum, când Lumina aceea a atins-o pe mica Rebeca, ea ştia ceva, în ea, şi aceea a adus-o la Isaac. Ea şi-a învelit faţa. Ea nu a mai vrut să aibă nimic de a face cu propria ei gândire. Isaac era gândirea ei de atunci înainte. Şi Biserica însăşi, când aceea loveşte puterea lui Dumnezeu, botezul Duhului Sfânt, din bisericile denominaţionale, din biserica catolică, oriunde este! Când Botezul Duhului Sfânt se face real oamenilor, cei care sunt predestinaţi (ca voi oameni de aici) la Viaţă Eternă, Îl vede şi umblă cu El. Ce este acela? Un super semn. Şi, vrăşmaşul, posedă porţile vrășmașului!

E-141 Priviţi la Sămânţa naturală a lui Abraham. Moise, el a posedat poarta Egiptului, acel oraş mare. El a posedat poarta Mării Roșii când a venit la ea. A avut-o.

E-142 Priviţi la copiii Evreilor, vrăjmașul era focul. Ei au posedat poarta focului, încât nu i-a putut arde.

E-143 Priviţi la Daniel, în groapa leilor, sămânţa lui Abraham, el a posedat poarta gurii leilor. El nu-şi putea deschide gura. Cred că Dumnezeu a coborât cu acel Stâlp de Foc, care a stat acolo între Daniel şi leii aceia. Oricine ştie că leul se teme de foc. Şi el a văzut Lumina aceea răsucindu-se acolo, şi leul acela nu se ducea la el. Acela a fost Îngerul Domnului. Daniel a posedat poarta gropii leilor. De ce? El era sămânţa lui Abraham.

E-144 Toţi marii luptători, am putea folosi ore întregi la ei. Avem mulţi dintre ei notaţi aici. Îi voi ocoli, din cauza timpului. Căci, toţi aceştia au murit în credinţă, toţi s-au dus în pământ.

E-145 Dar a venit super Sămânţa într-o zi, Sămânţa regală, şi El a posedat porţile morţii, ale iadului, şi ale mormântului. Şi El a rodit, după învierea Lui, un super semn Etern:
„Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede”! Astăzi sunt cu un „milion mai mulţi,” aceea este o denominaţie, este o organizaţie. Dar Isus a zis. „Aceste semne îi vor însoţi pe ei,” un super semn. Din moment ce Dumnezeu spune odată ceva, El nu o poate retrage.
Unii oameni spun: „Aceea a fost pentru apostoli.”

E-146 Ce a zis Isus? „Mergeţi în toată lumea, şi predicaţi Evanghelia la orice făptură!” Până unde? În toată lumea! La câţi? Orice făptură! „Cel ce crede şi se botează va fi salvat; cel ce nu crede va fi condamnat. Şi,” o conjuncţie: „aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede.” În toată lumea, şi la orice făptură!

E-147 Vă pot arăta unde îşi pune Dumnezeu darurile şi puterea în biserică. Aş vrea ca cineva să-şi pună degetul pe o Scriptură şi să-mi arate unde a scos-o El, unde a luat-o înapoi din biserică. Acela-i un super semn pentru credincios, că am trecut din moarte la Viaţă, fiindcă simţim Duhul Sfânt, şi-L vedem lucrând în vieţile noastre şi ne schimbă din ceea ce am fost la ceea ce suntem acum. Amin. El a înviat din morţi. Mulţumiri lui Dumnezeu!

E-148 Face Cuvântul super în ultimele zile, El încă trăieşte în Sămânţa lui Abraham, cu un super semn. Semnul ce l-a promis lui Abraham, super Sămânţa în ultimele zile va percepe acelaşi semn, să facă acelaşi lucru. Fiindcă, Dumnezeu a trebuit să-l omoare pe Cristos, Emanuel, să-L învieze din nou, să trimită Duhul Sfânt (Cel Etern care nu putea muri) să trăiască în Biserică să producă acel semn. Din toată psihologia noastră, dintre toţi marii noştri învăţători, dintre toţi teologii noştri mari, nu trăieşte nici unul astăzi care o poate produce. Este nevoie de Duhul Sfânt, şi numai El singur! Astfel, Emanuel, acelaşi ieri, astăzi, şi în veci, Dumnezeu l-a înviat din morţi, şi El este aici cu noi după o mie nouă sute de ani, viu, super semnul!

E-149 Avem tot felul de semne, avem semne aici şi semne acolo. Dar Dumnezeu a dat un super semn, Emanuel, sămânţa lui Abraham întrupată şi locuind între noi, murind, înviind din nou; pentru a răscumpăra Biserica, şi să sfinţească Biserica, ca El să poată trăi în Biserică şi încă să producă super semnele la ceilalţi în timp ce au trecut veacurile, aşa cum a promis El. Nu o super organizaţie; ci un super semn. Oh, născut chiar din Viaţa Lui, Propria Viaţă a lui Dumnezeu trăind în noi, producând acelaşi semn ce L-a făcut la Sodoma, acolo jos prin profetul Abraham.

E-150 Dumnezeu întotdeauna dă profeţi. Dumnezeu dă profeţi. Şi când El trimite profeţi la oameni, de obicei este semnul unei judecăţi care urmează. Aţi ştiut-o? Când profeţii sunt trimişi pe pământ. Acum vreau să iau ceva cu voi doar într-un moment, înainte de a merge în rândul de rugăciune, în următoarele câteva minute.

E-151 Când Dumnezeu l-a trimis pe Noe la o epocă intelectuală, un mesaj nechibzuit pentru ei, fiindcă nu potrivea cu starea lor din acea zi. Dar Dumnezeu a trimis pe Noe ca un profet, profeţind că sfârşitul este aproape. Şi Dumnezeu l-a lăsat să trăiască să o vadă întâmplându-se.

E-152 Când Dumnezeu trimite, a scos Israelul din Egipt, El l-a trimis pe Moise, un profet, să profeţească la o epocă ştiinţifică a Egiptului. Un profet, un semn al judecăţii care urmează.
Daniel era un semn pentru Babilon. Şi Ioan era un semn pentru Evrei.

E-153 Acum există un super semn, al Duhului Sfânt. Ştim, absolut ştim căci Cristos încă trăieşte şi domneşte. El este Acel super.

E-154 Vorbiţi despre un superman? Diavolul are ceva să falsifice chiar lucrul pe care Dumnezeu l-a făcut. Orice are diavolul, el l-a făcut din ceva care este original. Diavolul nu poate crea. Acum voi o ştiţi. Dacă Diavolul este un creator, atunci noi avem doi creatori. Diavolul nu poate crea. El perverteşte ceea ce a fost creat. Acum priviţi, ca un... Ce este un adulter? Adulterul este actul real pervertit. Ce este o minciună? Este adevărul pervertit. Ce este păcat? Lipsa neprihănirii. Aceea este neprihănirea pervertită. Şi orice are Diavolul este ceva pervertit din ceea ce a făcut Dumnezeu original. Pentru acel motiv ei l-au numit pe Isus 'Belzebub.' Acel vechi prezicător diavolul de acolo, acela era un duh pervers a unui profet. Vedeţi?

E-155 Şi este acelaşi lucru astăzi. Ei nu-l înţeleg. Dar ei citesc aceeaşi Biblie, Biblia a zis că acela-i un super semn.

E-156 Priviţi la grupul acela de o sută douăzeci de mici pescari ignoranţi, şi altele, care s-au dus în camera de sus în ziua Cincizecimii. Ei au ieşit cu un super semn. Acolo stăteau oamenii din toate naţiunile de sub Cer. Şi aici erau ei, nici nu le cunoşteau măcar limba, şi vorbeau în limba fiecărei naţiuni de sub Cer. Super semn! Oh, vai, am putea merge tot înainte! Super semnul, El este super semnul.

E-157 El este ultimul semn. Şi, amintiţi-vă, super semnul în timpul lui Abraham ce a fost? Când Dumnezeu s-a manifestat în carne, şi astfel a arătat această mare manifestare ştiind ceea ce spunea Sara în cort. Ultimul semn ce l-a primit Israelul înainte de respingere, şi L-a numit pe Isus „Belzebub,” a fost când Isus le-a putut pricepe gândul ce era în inimile lor. Isus a zis că această generaţie va primi acelaşi lucru! Aceea este ultima! Ce este acesta? Acela era Dumnezeu cu Abraham; acela era Dumnezeu în Cristos. Dumnezeu cu Abraham; Dumnezeu în Cristos, Emanuel. Şi astăzi este Dumnezeu în Biserica Lui, super semnul că Dumnezeu încă trăieşte. Îl credeţi? Niciodată să nu vă îndepărtaţi de acela. Staţi cu el. Orele se închid. Orele istoriei lumii se închid.

E-158 Acum este puţin mai târziu decât am gândit, este patru şi un sfert, astfel trebuie să mă opresc, să încep să mă rog pentru bolnavi.

E-159 Super semnul! „Le voi da un semn veşnic. Le voi da un semn pe care nu-L pot distruge.” Şi ei nu pot, căci, Isus Cristos este acelaşi ieri, astăzi, şi în veci. Nu contează ce încercaţi să faceţi, niciodată nu veţi fi în stare să-l distrugeţi. Singurul lucru ce aveţi de făcut este să-l credeţi.

E-160 Şi acum prin această săptămână, voi oameni scumpi, aş fi un făţarnic murdar să stau aici înaintea oamenilor care îl iubesc pe Dumnezeu să încerc să le spun ceva greşit; aş fi un înşelător; nu ar trebui să stau în spatele catedrei; nu ar trebui să stau în compania acestor lucrători buni; nu ar trebui să fiu în compania voastră; ar fi trebuit să fiu afară cu ceilalţi păcătoşi şi făţarnici. Dar fiindcă eu o cred, şi Dumnezeu a ales ca aceasta să vină în ultimele zile, şi să fie dovedită prin Biblia Lui, de aceea sunt aici.

E-161 Nu sunt aici pentru popularitate. Dacă aş fi, aş avea programe de radio şi televiziune, aş avea toate acestea televizate şi orice lucru. Ei trebuie să cerşească oamenilor bani, şi alte lucruri ca acelea. Nu vreau aşa ceva. Vreau trecere la Dumnezeul meu, şi aceea-i tot. Vreau să fiu, unde El mă trimite unde sunt numai cinci oameni într-o biserică, să zică: „Stai acolo şase luni,” voi sta acolo. Nu am nimic ce să mă lege. Este corect. Dacă mă trimite în străinătate la o sută de milioane de oameni, aş fi chiar acolo. Într-un fel El va purta de grijă, El întotdeauna a făcut-o şi o va face.

E-162 Dar să fiu cinstit şi sincer, şi vă spun, prietenii mei, căci Cristos este viu astăzi. El nu este mort. Şi El este un semn veşnic, aşa cum l-am adus prin Abraham acum, prin zilele lui Isus, şi chiar aici, că este ultimul lucru dat bisericii.

E-163 Daţi-mi voie să fac o prezicere. Nu profeţesc. Prezic că în următorii câţiva ani toate organizaţiile religioase vor fi forţate să ia o poziţie. Şi vor avea o uniune a bisericilor, şi va urma un mare boicot această uniune a bisericilor. Toate denominaţiile vor fi forţate în aceea; toate acelea. Dacă nu, va fi un boicot oribil. Aproape fiecare dintre ele astăzi s-au ataşat (fără să ştie) la acel Consiliu mondial al Bisericilor, vânzându-şi drepturile de naştere; Protestanţii: „fraţii,” cu “mama,” Catolicii din Roma. Ei o vor face. Ştiţi că Biblia a zis că neghina va fi legată, legată mai întâi. Ei leagă toate într-un singur grup mare. Biblia a zis că vor face un chip fiarei. Cred că acela se va împlini, aceea în scurtă vreme, ca dacă oamenii nu se ataşează de vreo organizaţie, vreo biserică, să meargă înăuntru, uşile lor vor fi închise.

E-164 Această naţiune întotdeauna a tipizat-o pe cea a lui Israel. Israelul, aflăm, venind într-o altă ţară, a luat ocupanţii, i-a ucis, i-a alungat, i-a împins afară şi a ocupat ţara chiar cum am făcut noi cu Indienii. Apoi Dumnezeu le-a dat ţara aceea. Dumnezeu ne-a dat această ţară. Observaţi ce s-a întâmplat. Ei au avut oameni mari în zilele acelea; Iosua, un rege; ei l-au avut pe David; l-au avut pe Solomon; om mare. Dar în final, aceea a lucrat încât au avut un trădător la platformă, Ahab, un credincios căldicel. Acela nu a fost aşa de mult Ahab; dar a fost soţia din spatele lui, Izabela, dintr-o altă rasă, dintr-o altă clasă, nu o Israelită, ea era o păgână, o închinătoare la idoli. Ea a fost aceea care a făcut lucrarea murdară, ea i-a spus lui Ahab ce să facă. Şi noi am lucrat în jur în acelaşi fel, şi am avut un Washington, un Lincoln, după ce am împins Indienii în spate şi le-am luat terenul. Dar ce am făcut? Prin politică, am lucrat chiar acelaşi lucru din care am venit pentru o formă de libertate. Este exact corect. O Izabelă, o Irodiană, şi o Jaquelină, căsătorită de două ori înainte, trăind cu al treilea soţ, trăind acolo acum. Şi încă oamenii se duc după ea, orbiţi. Şi acolo este!

E-165 Voi doar priviţi, vom culege ceea ce am semănat! Ea este la sfârşit. Am profeţit în 1956 când Billy Graham se întorcea, şi am zis, că Tommy Osborn se va reîntoarce, şi America îşi va primi ultima chemare.

E-166 Cu câţiva ani în urmă, Acela a prezis exact Linia Maginot, exact ce se va întâmpla, exact ce se va întâmpla lui Kennedy, şi din aceasta, şi va fi un Preşedinte Catolic conducând aici, şi ceea ce va fi. Şi au mai rămas două lucruri, din şapte lucruri ce mi-a spus El că se vor întâmpla perfect. Este corect, este un ziar vechi galben. Noi suntem la sfârşit.

E-167 Aminteşte-ţi frate, în zilele ţării aceleia acolo în urmă în Israel, când ea mergea rău, Dumnezeu a avut pe cineva să se ridice, cu numele de Ilie. Ei nu s-au gândit mult la el. Nu avem istorie a vieţii lui, nu ştim de unde a venit. Singurul lucru ce ştim, el s-a dus la cer într-un car. El a fost un fel de pădurar. El ura femeile imorale, şi nu a greşit în a spune Izabelei ceea ce a făcut.

E-168 Apoi înainte de venirea Domnului Isus, a venit altul uns cu duhul lui, numit Ioan, de asemenea un pădurar. Şi el ura femeile imorale. El nu a greşit să spună lui Irod că era rău pentru el să trăiască cu soţia fratelui său Filip. Şi Irodiada i-a tăiat capul. Corect.

E-169 S-a prezis din nou, Maleahi 4, aceea se va reîntoarce din nou. Va fi o super Sămânţă ridicându-se. Va trebui să fie ceva ce se va ridica ce are şira spinării şi integritate creştină, desigur, care va scoate această religie a Izabelei ce s-a presat în grupurile noastre Penticostale, cineva se va ridica cu Duhul Creştin şi foc, cu Duhul Sfânt în spatele lui, să dovedească că Acela este corect. Va fi Lumină în timpul serii! Şi El va restabili Credinţa copiilor înapoi la părinţii Penticostali, departe de dogmele şi crezurile lor. Va trebui să vină, şi ea va veni. În Numele Domnului, ea va veni!

E-170 Aceste aşa numite realizări mici, slabe, neînsemnate; lasă oamenii să treacă, să se joace cărţi, să se căsătorească de patru sau cinci ori, şi să fie diaconi în biserici, şi alte lucruri ca acelea, este ruşine putredă în privirea lui Dumnezeu, apoi o numiţi religie a lui Cristos; predicatorii, bărbaţi şi femei, la baie amestecaţi, pe străzi purtând pantaloni scurţi, fumând ţigări! Păi, şira spinării a naţiunii este ruptă când femeile se comportă astfel. Femeia este şira spinării a unei naţiuni. Nu măcăleandru este cel ce strică mărul, ci viermele care este la miez. Nu mi-e teamă de bombele atomice ale Rusiei. Nu, într- adevăr. Păi, putreziciunea noastră ne ucide. Este putredă până la miez, cu imoralitate. Este corect.

E-171 Şi voi oamenii, trebuie să o spun, nu lăsaţi niciodată ca cineva să vă apese în spate despre comunism. Comunismul nu este nimic. Este doar o unealtă în mâna lui Dumnezeu. Vreau vreun cititor al Bibliei, orice profet, să se ridice să-mi arate unde spune Biblia cândva căci Comunismul va domni. Nu comunismul va conduce.

E-172 Romanismul va conduce, conform cu Biblia. Daţi-mi voie să spun aceasta, în încheiere. Există trei mari cortine astăzi. Una din ele este cortina de fier. Cealaltă este curtea de bambus. Şi cealaltă este curtea de purpură; urmăriţi-o pe aceea, aceea va domni.

E-173 Oh, voi nu puteţi vedea tot lucrul făcând faţă chiar în aceea? Biserica ajunge... „Dacă nu va fi o cădere, omul păcatului nu se poate descoperi.” Comuniştii, căldicimea bisericii, plimbarea nesemnificativă în jur. Dumnezeule, ai milă! A zis, în ziua aceea va trimite un super semn între ei, El va chema oamenii pentru Numele Său. El o va face.

E-174 Cu treizeci şi unu de ani în urmă mi-am dedicat viaţa, şi am murit, vechiul William Branham, şi m-am predat (un serviciu) să respect şi să iau murdăria de pe Numele lui Isus Cristos, şi să pun Cuvântul lui Dumnezeu înapoi în biserică. Sunt de treizeci şi unu de ani în slujbă. Dumnezeule, ajută-mă să trăiesc să văd ziua când pot vedea inimile creştinilor bătând ca una, amin, şi murdăria femeilor şi a bărbaţilor, şi bisericile şi crezurile lor şi alte lucruri, căzând, şi biserica adevărată neadulterată a viului Dumnezeu stând în frumuseţea lui Cristos să-L primească când vine El.
Să ne aplecăm capetele.

E-175 Tată Ceresc, de ce trebuie să spun aceasta? Acum a căzut de pe umerii mei, Doamne. Ea este, ea este în urechile oamenilor. Eu mă rog, Dumnezeule, ca... Nu cred că oamenii stau aici, dar fie ca ei să o ducă la altcineva. Oh, ai milă, Tată, Dumnezeule.

E-176 Am vorbit prea mult despre super semn astăzi. L-am adus pe Abraham sus, să arătăm credinţa ce a avut-o. Fie ca Puterea lui Dumnezeu acum, Doamne, să stăpânească în vieţile oamenilor. Fie ca Duhul Sfânt să vină gingaş, dulce la fiecare credincios, să-i strângă în braţele Sale, să le spună: „Nu te teme, micuţule, este chiar la capătul drumului.” Doar puţin mai departe, şi marea Capodoperă va veni, Cristosul lui Dumnezeu, super Semnul care a înviat dintre cei morţi şi este viu veşnic, trăind între noi în forma Duhului Sfânt, zicând: „În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl, Tatăl în Mine; Eu în voi, şi voi în Mine.” Apoi Dumnezeu în poporul Său, manifestându-se Însuşi. Dumnezeu, fie ca nici unul să nu fie de aici, în această după-masă, aşa de surd să nu o înţeleagă. Fie ca Duhul să trezească lucrurile din ei.

E-177 Aici stau batiste pentru bolnavi şi suferinzi. Eu cred, cum ar fi dacă această batistă va merge la băieţelul meu? Cum ar fi dacă ar merge la soţia mea; sau la tatăl meu scump bătrân, dacă ar trăi, aceea ar merge la el; la mama mea? Oh, aş vrea ca cineva să fie sincer. Şi, Dumnezeule, cu toată sinceritatea ce ştiu să o am, eu cer, să vindeci pe fiecare dintre ei, Dumnezeule. Acordă aceea. Suntem învăţaţi din Biblie că ei au luat de pe Pavel batiste şi şorţuri. Acum ne dăm seama că Pavel nu locuieşte între muritori; el este nemuritor. Pavel a plecat. Dar Isus rămâne aici, El este acelaşi Dumnezeu. Şi oamenii care au avut credinţă în Pavel, ştiind că Tu erai în trupul lui; acela erai Tu, nu Pavel. El murea zilnic ca Tu să poţi trăi în el. Şi acum, Tată, ei îşi dau seama de acelaşi lucru, şi de aceea ei aduc batiste şi şorţuri la noi. Tu rămâi acelaşi Dumnezeu. Dă-le aceleaşi binecuvântări, Tată. O cer în Numele lui Isus.

E-178 Şi acum, Doamne, mă voi ruga pentru copiii Tăi bolnavi acum. Mă rog ca Tu să mă ajuţi. Fie ca Duhul Sfânt să mă ungă astfel în această după-masă, nu numai pe mine, ci pe fiecare slujitor, orice persoană de aici, să nu existe nici o persoană slăbită între noi când se termină serviciul. Acordă aceea, Doamne.

E-179 Acum cu capetele aplecate. Înainte de a chema rândul de rugăciune, mă întreb dacă există cineva de aici care este bolnav de păcat. V-aţi dus la biserică pentru că avea un clopot mare pe ea, fiindcă primarul oraşului aparţinea acolo, sau vreun doctor renumit în divinitate. Nu am nimic rău de spus împotriva aceleia. Isus nu i-a condamnat pe acei farisei; El doar a zis: „Voi sunteţi orbi, conducând orbii!” El a zis: „Voi străbateţi mările să faceţi un prozelit; şi când l-aţi găsit, faceţi din el de trei ori mai mult un fiu al iadului decât a fost când a început.” Aceea este aproape corect. Amintiţi-vă, voi trebuie să ocoliţi Adevărul, să primiţi o eroare. Credeţi Cuvântul! „Cel ce vine la Mine, în nici un fel nu-l voi scoate afară.”

E-180 Vreţi să-l primiţi pe Cristos în această după-masă, doar prin a vă ridica mâna, şi zicând: „Frate Branham, eu vreau, chiar aici în scaunul meu. Nu voi veni la altar acolo; eu, Îl voi crede chiar aici. Şi de astăzi înainte, promit că Îl voi sluji pe Cristos. Voi merge la una dintre aceste biserici şi voi fi botezat. Voi căuta până când Duhul Sfânt îmi umple trupul, îmi umple sufletul, îmi dă Viaţă Eternă. Voi crede ceea ce aţi învăţat a fi Adevărul. Acum doar roagă-te pentru mine, Frate Branham, să-mi fac decizia să las ca aceasta să fie ora, chiar pe scaunul meu îmi voi ridica mâna”? Câţi vor fi acolo? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Şi Dumnezeu să vă binecuvânteze. Este bine. Corect.

E-181 Nu vă voi chema aici sus. Chiar în inima voastră, ziceţi: „Doamne Isuse, eu într-adevăr cred chiar acum.” Bine, doar continuaţi să credeţi acum: „Într-adevăr voi crede, Doamne Isuse.” Altcineva, în balcon acum. Aştept doar un moment.

E-182 Mai există, mai mult decât a ne ruga pentru bolnavi, prieteni. Dumnezeu să te binecuvânteze, văd mâna ta acolo în spate, fiule. Dumnezeu să vă binecuvânteze, domnule. Fără îndoială că un om aşa de bun ca el a făcut multe lucruri bune în viaţa lui; dar acela-i cel mai mare lucru ce l-ai făcut cândva, frate.

E-183 Amintiţi-vă, în timp ce v-aţi ridicat mâna, în sinceritate, aşa de repede v-a luat El. „Cel ce ascultă Cuvintele mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are” (timpul prezent) „Viaţă veşnică, şi nu vine la judecată.” Nu veţi trece prin necazul cel mare, niciodată nu veniţi la judecată, ci aţi trecut din moarte la Viaţă. Ce frumos!

E-184 Vreţi să vă ridicaţi mâna, altcineva? Dumnezeu să te binecuvânteze surioară. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Şi Dumnezeu să te binecuvânteze. Voi amândouă fetele, sau băieţelul, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să binecuvânteze această doamnă de aici. Dumnezeu să te binecuvânteze, sora mea. Chiar o intenţionaţi acum. El vă va lua chiar de unde sunteţi. Acum amintiţi-vă, chemarea la altar este minunată, dar în Biblie niciodată nu au avut nici o chemare la altar; oamenii au crezut. „Toţi câţi au crezut au fost adăugaţi la biserică.” Voi doar credeţi chiar unde sunteţi, că treceţi chiar acum din moarte la Viaţă.

E-185 Mai există altul pentru care aştept aşa de mult. Dumnezeu să te binecuvânteze acolo în spate. Bine. Dumnezeu să te binecuvânteze. Există cineva, pe care îl cunosc. Mă uit chiar peste ei. Îl văd. Voi ziceţi: „Chiar aşa-i, Frate Branham?” Vreau să o spun. Nu ai vrea să-l primeşti pe Cristos vorbindu-ţi acum, zicând: „Acesta este timpul. Aceasta este ora”? Tu întotdeauna ai vrut. Nu ai vrea să-l primeşti acum ca Salvatorul tău? „Chiar aici îmi fac decizia. Îmi spun timpul. Chiar acum îmi ridic mâinile, şi spun, 'Doamne, acum vreau să trec de la moarte la Viaţă. Aş vrea să fiu creatură nouă. Vreau să am ceva în viaţa mea care ştiu că este aşa de curajos, să mă aducă deasupra grijilor lumii. Aş vrea să ştiu că eu trăiesc. Nu-mi pot permite să pierd şansa. Aş putea... Viaţa mea poate fi sfâşiată, rupându-se chiar acum, încă pot pleca astăzi, şi apoi va trebui să te întâlnesc.'” Dar dacă nu sunteţi siguri de aceea, nu aţi vrea să vă ridicaţi mâna în timp ce ne rugăm? Acordă aceea, Dumnezeule. Amin. Este frumos, bine. Aceea este. Da, sunt bucuros, sora mea scumpă, că ai înţeles-o.

E-186 Tatăl nostru Ceresc, toate sunt în mâna Ta acum. Acolo atârna Lumina; şi este afară acum, s-a dus. Am făcut din câte ştiu mai bine, Tată. Şi acum în timp ce trofeele acestei adunări, ţi le predau pe fiecare din ele, Tată, trofeele Mesajului. Şi fie ca Tu... Ele sunt daruri de dragoste de la Dumnezeu, pentru Fiul Său, Isus Cristos. „Şi nimeni nu vine la Mine numai dacă Tatăl îl atrage; şi toţi pe care Tatăl Mi i-a dat, vor veni la Mine, şi Eu îi voi învia în ultima zi.” Tu ai promis-o, Cristoase. O pretind pentru ei. Pretind Cuvântul Tău pentru ei. Stând aici, ca un slujitor, un preot între cei vii şi cei morţi, şi acum fac chiar ceea ce ai zis să fac, iau ceea ce ai zis în Cuvântul Tău. Tu ai zis, Sf. Ioan 5:24, Doamne, unde era scris, Tu ai zis: „Cel ce aude Cuvintele Mele şi crede în Cel ce m-a trimis, are Viaţă veşnică.” Tu ai promis-o, acum, şi ei şi-au ridicat mâinile, că au crezut şi au acceptat-o. Acum ei sunt ai Tăi. Ţi-i predau Ţie. Condu-i, Tată, prin toată călătoria vieţii. Şi apoi, şi în final la sfârşit, când vine Răpirea, fie ca ei să meargă în Răpire. Poate eu nu voi da mâna cu ei aici, dar, Doamne, fie ca noi să trăim vecini unul cu celălalt de cealaltă parte. Acordă aceea, prin Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-187 Şi vă simţiţi frecaţi, doar Duhul Sfânt face ceva pentru noi când predicăm. Există o Persoană cu care întotdeauna am vrut să mă asemăn, acela era Isus. Cunoașteți cântarea? Fratele Davis a scris-o.
Din ieslea Betleemului a venit un Străin, Pe pământ doresc să fiu ca El;
Prin toată călătoria vieţii de pe pământ în Glorie Doresc numai să fiu ca El.
Haideţi, toţi împreună acum, încercaţi să-l cântaţi.
Să fiu ca...
... să fiu ca El;
Prin toată viaţa... din...

E-188 Haideţi să-l murmurăm, ca şi copiii. [Fratele Branham începe să-l fredoneze „Să fiu ca El” - Ed.] Aceea-i dorinţa mea. Când eram copil, am citit Tarzan din Apașii, de Edgar Rice Burrough, am tăiat din blana veche a mamei, să-l imit pe Tarzan. Când am citit The Lone Star Ranger, am călărit pe un căluţ de lemn oriunde mergeam. Dar într-o zi am luat Biblia, de atunci dorinţa mea este să fiu ca el. Dumnezeule, lasă-mă; lasă ca Viaţa Lui să curgă prin mine. Fie ca eu să mă curăţesc, mărturisind a fi mort de treizeci şi unu de ani acum, ca Isus să se poată reflecta Însuşi. Singura cale cum ştiu că El o va putea face, este prin Cuvântul Său. Doar să fiu ca Isus! Oh, da, doar să fiu ca Isus!
Pe pământ doresc să fiu ca El; Prin toată călătoria vieţii...

E-189 Acum îmbătrânesc, trebuie să mă duc de pe scenă foarte curând. Aceea încă este dorinţa mea, doar să fiu ca El.

E-190 Tată Ceresc în timp ce această cântare frumoasă se acordează: „Doar să fiu ca Isus.” Pot muri suficient de mort? Pot să mă dau la o parte din cale, nevrednicia. Nu există nici unul dintre noi vrednic, Doamne, să fim ca Tine. Dar, Tu ai zis că va fi, atunci aceea este promisiunea Ta. Curăţeşte-ne, Doamne. Îndepărtează toate îndoielile. Vrem să fim ca Isus. Vieţile noastre, vrem Duhul Său să trăiască în noi. Ce va face El stând aici în această după-masă, cu plata Sângelui Său, după moartea, îngroparea şi învierea Sa? Dumnezeule, acordă aceea încă odată, vrei Tu? Ajută acestei inimi flămânde sărmane a mele, să flămânzească după dragoste frăţească, dragoste de surori, cu decenţă şi onoare, fiind creştini, ca fii şi fiice ale Învăţătorului. Ce fel de persoane ar trebui să fim? Acordă aceea prin Numele lui Isus, încă odată, Doamne, Te rog.

E-191 Dacă El ar sta aici, ce ar face El? Oh, dacă doar ne-am putea preda. El a promis: „Încă puţin şi lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea.” Dacă aş putea-o face din nou când voi merge să mă rog pentru voi, ca voi să ştiţi că acela nu sunt eu. Cuvântul Lui a zis aici: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede. Dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, ei se vor însănătoşa.” Doar lasă să se facă încă odată, dacă El va lăsa doar Duhul Sfânt să vină acum înainte de a începe aceasta.

E-192 Am predicat dur în acest fel, este greu, dar rugaţi-vă pentru mine. Rugaţi-vă: „Doamne, lasă-mă să fiu în stare să-Ţi ating haina astăzi. Întoarce-te, Doamne, slujitorul Tău, Fratele Branham, fie ca el să-mi vorbească cum a făcut... cum ai făcut cu femeia de la fântână. Ştiu că acela nu-i Fratele Branham. El trebuie să se dea din cale. Dar dacă Tu doar îi vei lua trupul şi îl vei folosi, ştiu că Acela eşti Tu, după toate aceste cinci zile de grea învăţare despre aceea, Scriptură cu Scriptură, promisiunile. O voi crede.” O vei face? Mulţumesc.

E-193 Prin harul şi ajutorul Său, Îngerul Domnului a Cărui poză aţi văzut-o acolo în spate, când vă întâlnesc din nou la râul dincolo înainte de a merge sus, amintiţi-vă, El nu stă la două picioare depărtare de unde stau eu chiar acum. Şi acela-i exact adevărul. Şi iau orice duh de aici sub controlul Duhului Sfânt, în Numele lui Isus Cristos. Vă cer să credeţi ceea ce am învăţat, a fi Adevărul, dacă este Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu este Cuvântul, să nu-l credeţi. Dacă este Cuvântul, acela-i Cuvântul, Dumnezeu Îşi va confirma Cuvântul.

E-194 Doar puţin ... Oamenii de afară, ca ungerea să poată intra. Vom chema fiecare persoană. Billy zice că sunt cinci sute de bilete de rugăciune aici. Mă voi ruga pentru fiecare din ei, o voi face. Aş vrea să vedeţi că acela este El.

E-195 O domniţă Catolică a venit aici la Santa... Toate numele acestea sfinte de aici din jur, toate le-am amestecat. Unde am fost ultima dată? Santa Maria. Ea a venit acolo sus, şi a avut rozariile în mână. Ea a zis: „Tată.” Am zis: „Frate.” Ea a zis: „Ştiu că Dumnezeu este cu tine. Dacă doar îţi vei pune mâinile peste mine, mă voi face bine.” Aceea era tot ce avea nevoie.

E-196 Mă gândesc la acea femeie mică Mexicană de acolo jos în Mexic, cu acel bebeluş, mort. Aţi auzit povestea, aceea a fost la Oamenii de Afaceri. Stând acolo, predicând, încercând a doua seară. Billy a venit la mine şi a zis: „Tată, am mai mult de şase sute de uşieri stând chiar acolo. Ei nu pot opri femeia mică. Copilul ei a murit în această dimineaţă la ora nouă, o femeie mică Mexicană.” Aceea a fost în Mexico Citty. Şi a zis... A plouat toată ziua, şi ei stăteau chiar acolo, mii, sprijinindu-se, nu era loc să stea jos; stăteau în picioare.

E-197 Şi fratele a dat bilete de rugăciune, el era foarte încet. L-am numit „Manana,” în Mexicană însemnează „mâine.” El întotdeauna întârzia. El a venit, m-a luat la ora nouă. Am ajuns pe acolo.

E-198 Şi Billy a zis: „Femeia aceea are un copil mort acolo, tată. Şi eu... Nu o putem ţine.” Şi a zis: „Manana a dat toate biletele de rugăciune.” A zis: „Eu nu o pot pune în rândul de rugăciune fără bilet, din cauza celorlalţi dintre ei.”

E-199 Am zis: „Ei bine,” am zis: „Frate Moore...” Câţi îl cunosc pe Fratele Jack Moore? Mulţi dintre voi de aici sus. Am zis: „Frate Moore, du-te roagă-te pentru copil. Şi ea nu mă cunoaşte, oricum.” Ei m-au lăsat peste zid, pe o scară, la platformă. Am zis: „Ea nu mă cunoaşte,” din acel cerc mare.

E-200 Fratele Espinoza, îl cunoaşteţi aici la Coasta de Vest? Fratele Espinoza, cineva dintre voi îl cunoaşte pe Fratele Espinoza, Mexicanul? Da, desigur. Da. El stătea chiar acolo, traducându-mă.

E-201 Şi am început. Am zis: „Aşa cum ziceam, 'Credinţa este substanţa lucrurilor.'” Şi m- am uitat, şi stând chiar în faţa mea era acel copil Mexican. El nu avea dinţi. Zâmbea. Şi m-am uitat în jur, şi l-am văzut pe Fratele Moore mergând să se roage pentru doamnă. Ea alerga pe sub picioarele uşierilor, îi supăra, se urca peste umerii lor; cu acest copil mort înfăşurat într-o pătură. Astfel am văzut-o, am zis: „Aşteaptă un minut, Frate Moore. Spune uşierilor să facă loc să lase doamna să vină sus.” Nu ştiam că acela era copilul. Doar m-am gândit. Am pus mâna peste pătura udă.

E-202 Ea a alergat sus, întâi, şi a luat una din rozariile acelea, şi a început să strige:
„Padre!” „Tată,” ştiţi.
Şi am zis: „Nu face aceea.”

E-203 Astfel doar m-am rugat pentru copil, am zis: „Doamne Isuse, am văzut o viziune a unui copilaş. Nu ştiu dacă este acesta.” Am zis: „Îmi pun mâinile peste această pătură udă.” Şi el a început să sară şi să strige. A înviat.

E-204 Am zis: „Fratele Espinoza, verifică cazul. Să nu-i spune până când doctorul semnează afirmaţia căci copilul a murit.”

E-205 El l-a verificat. Acela a murit în dimineaţa aceea la ora nouă; şi la ora unsprezece în seara aceea, a înviat. Apoi ziarele au venit şi orice lucru.

E-206 Apoi ei mi-au dat un interviu, de la biserica Catolică, şi m-au întrebat dacă am gândit că sfinţii lor vor face acelaşi lucru. Am zis: „Dacă ar trăi.”
El a zis: „Ei bine, ei nu pot fi sfinţi numai dacă mor.” Am zis: „Nu. Află-mi-o în Scriptură.”

E-207 Astfel, El încă trăieşte. El încă este aici. Rugaţi-vă acum. Doar atingeţi-I marginea hainei. Daţi-mi voie să vă dau o Scriptură acum. El este marele Preot care poate fi atins cu simţurile infirmităţilor noastre. Acelaşi ieri, astăzi, şi în veci. Pretind că El este marele Preot chiar aici. El este Marele Preot invizibil, care poate mijloci pentru voi când mărturisiţi că El a făcut-o. Vedeţi? Acum atingeţi-L. Atingând pe oricine dintre noi, nu va face nici un bine. Dar atingându-L şi El va lucra prin Duhul Său. Vedeţi? Cred că eu am Duhul Său. Atingeţi-L şi vedeţi dacă este corect sau nu. Atingeţi-L. Doar rugaţi-vă.

E-208 În balcon, unii dintre voi oameni din balcon vă gândiţi că sunteţi foarte în urmă. Dar nu sunteţi departe de atingerea Lui. El este peste tot, omniprezent. O credeţi? Atotştiutor. O credeţi? Ştie toate lucrurile, atotprezent, atotputernic, toată puterea, infinit. Aleluia! Acela-i Dumnezeul meu.

E-209 Aici o doamnă mai în vârstă stând chiar la capăt, ea s-a rugat acolo cu câteva minute în urmă. M-am gândit că L-am văzut stând alături de ea. Ea are probleme cu capul. Crezi. Este corect, ridică-ţi mâna. Aceea te-a părăsit acum. Credinţa ta te-a vindecat.

E-210 Acum vreţi să întrebaţi? Ce a fost aceea? Ea nu m-a atins. Priviţi cât de departe este ea de mine. Dar Ochiul care a văzut-o, zicea: „Te-am văzut când erai sub smochin,” El încă trăieşte astăzi. Acela-i un super semn. El este încă aici. Doar credeţi.

E-211 Există o doamnă stând chiar aici în spate. Ea plânge. Ea se roagă. Ea suferă cu un stomac nervos. Ea doar crede cu toată inima, Dumnezeu o va vindeca. Să nu o pierzi, soră. Doamna Snowden, ai credinţă. Nu-mi place să-i spun numele. Suntem străini unul faţă de celălalt, niciodată nu am văzut femeia în viaţa mea. Acelea erau condiţiile tale, şi altele, tot ce s-a spus? Mişcă-ţi mâna înainte şi înapoi dacă este corect. Dacă suntem străini unul altuia, şi nu te cunosc, mişcă-ţi mâna din nou.

E-212 Acum, ce este aceea? Doar fiţi ca Domnul nostru Isus, pe pământ doresc să fiu ca El. Nu doriţi să fiţi în acel fel?

E-213 Cineva de pe aici. Este o femeie care continuă... Oh, ea este aici. Cu boală la ochi. Dl. Craig, nu te cunosc, dar tu stai acolo rugându-te pentru ea. Dacă suntem străini, mișcați mâna înainte şi înapoi, în acest fel, ca oamenii să vadă.
Tu eşti aproape de Împărăţie acum. Doar ai credinţă, şi crede.

E-214 Domniţa care stă aici, foarte uimitor pentru ea; ea a dat din cap, uitându-se în jur. Nu... Ea nu s-a îndoit de aceea. Ea îl crede. Şi fiindcă voi aţi crezut, priviţi la mine şi credeţi-mă. Tu te rogi pentru un copil. Este corect. Un caz mintal. Crezi? Nu te îndoi; el va veni acasă.

E-215 Doamna chiar din spatele ei, femeie tânără suferind cu complicaţii, spate slăbit, nervozitate. Doamna Patchett. Crede cu toată inima ta, Doamna Pacthett. Sunt un străin pentru tine, dar acela-i adevărul. Dacă este adevărul, mişcăţi mâna. Aceea te-a părăsit acum. Acolo era o umbră întunecată peste tine, şi s-a dus.

E-216 Ce spuneţi despre balcon? Credeţi? O crede cineva? O credeţi, că El este acelaşi?

E-217 Văd o femeie, ea nu-şi dă seama că are credinţa aceea. Aceea este o credinţă ascunsă. Ea nu a mărturisit-o. Ea suferă cu o durere de cap. Ea stă aici uitându-se la mine, chiar aici sus. Doamna Singer. Te surprinde, nu-i aşa? Durerea de cap te va părăsi acum. Acum vrei să spui criticilor tăi să răspundă la aceea.
Mă crezi? Să-I cântăm încă odată.
Să fiu ca Isus,... Isus

E-218 Doamne, aceea este dorinţa mea, doar să ne smerim. Priviţi la aceşti oameni, aceste femei, aceşti bărbaţi, mulţi dintre ei în această după-masă, prin rândurile acestea, şi în jur, aceeaşi credinţă ce a avut-o această femeie cu ani în urmă, acelaşi Isus reprezentându-Se, super semnul în zilele din urmă, cum a fost în ultimele zile pentru Israel atunci.
... cer să fiu ca El.

E-219 El a zis: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede. Dacă îşi pun mâinile peste bolnavi, se vor însănătoşa.” O credeţi? Câţi dintre voi vă iubiţi păstorii? Ridicaţi-vă mâna. Sigur, îi iubiţi. Şi eu îi iubesc. Ei sunt oamenii lui Dumnezeu. Ştiu că ei suferă, înşişi. Eu ştiu că ei sunt păstori. Dumnezeu ştie totul despre aceea. Vedeţi, ei vor să se predea.

E-220 Daţi-mi voie să vă arăt. Acel bărbat cu batista ridicată pe faţă atunci, suferea cu boală la nas, vine înainte şi înapoi, se duce înainte. Este corect. El ştie toate necazurile voastre. Nu există nici un lucru fără să-l cunoască El.

E-221 Provoc necredinciosul! Dacă crezi că este greşit, vino aici şi fă acelaşi lucru.

E-222 Ştiu ce este rău cu femeia aceea stând acolo. Nu o pot numi; fiindcă dacă ea ar avea mai multă credinţă, acea coapsă s-ar face bine. Aha, aha, aha. Sigur.

E-223 Această femeie care şade în scaunul acela de acolo, acel pat de campanie. Ştiu necazul ei, dar la ce i-ar folosi să o numesc? Vedeţi, voi spune acolo... Voi ziceţi: „Sigur, priviţi, ea este oloagă!” Ce spuneţi despre ceilalţi oameni care nu arată a fi ologi? Acolo este miracolul.

E-224 Acea femeie cu artrită, zăcând acolo. Este nevoie de credinţă. De ce te îndoieşti, soră? De ce nu continui să crezi? Odată ai crezut-o. Ai lăsat ca cineva să-ţi vorbească. Acum ştii că este corect. Mă rog ca credinţa ta să nu mai cadă.

E-225 Încearcă să te ascunzi chiar acum, să vezi dacă o poţi face. Pot numi trei critici aici, cu numele, chiar acum, la fel. Dar va răni simţurile cuiva.

E-226 Numai, noi nu ne jucăm de-a biserica. Acesta este Dumnezeu. Nu eu; El! Prezenţa Lui este aici. O crezi? Acum în timp ce Duhul Lui este aici, unge-mă, dacă crezi a fi Dumnezeu, vreau să mă ridic, aceste bilete de rugăciune, şi să mă rog pentru voi. Veniţi pe aici, voi nu veniţi la mine. Dacă veniţi la mine, veţi pierde. Veniţi, când veniţi pe aici, ca şi cum veniţi sub cruce.

E-227 Voi cere acestor păstori evlavioşi să se ridice aici cu mine. Mă voi ridica cu ei la Bara de Judecată. Ei poate nu sunt în stare să aibă discernământ; acela doar este dat, ştiţi. Dar ei sunt oameni ai lui Dumnezeu, salvaţi tot la fel cum sunt eu salvat, chemaţi la slujba lor. Există cinci daruri în trupul de slujire. Dacă există cinci daruri în trupul slujirii; întâi, sunt apostoli, învăţători, păstori, şi evanghelişti. Aceia sunt cei predestinaţi ai lui Dumnezeu. „Dumnezeu a stabilit în biserică, daruri!” Fraţilor, vreţi să vă ridicaţi cu mine?

E-228 Haideţi acea secţiune, toţi care aveţi bilete de rugăciune, ridicaţi-vă în interval, ridicaţi-vă. Această secţiune de mijloc, care au bilete de rugăciune, să se ridice. Prima secţiune să vină pe aici.

E-229 Există vreo posibilitate să-i aducem? Sau, vom veni jos în faţă? [Cineva de la platformă îl întreabă pe Fratele Branham - Ed.] Acum, ei bine, nu pot. Eu vreau ca ei să vină. Eu... Să vedem. Poate mai bine am veni aici jos. Puteţi pune acest microfon acolo jos? Mi-ar place să vin între oameni, oricum. Mulţumesc, frate.
Văd copilul tău. Tu ai cererea ta. Veniţi, fraţilor.

E-230 Aici este un băiat culcat, murind acum, doar se odihneşte pe acest pat. Să ne rugăm.

E-231 Tată Ceresc, ai milă de acest grup. Nu lăsa ca cineva să moară. Salvează-i viaţa. Acordă aceea. O pretindem chiar acum. Nu lăsa să moară în starea aceea, Doamne. Fie ca binecuvântarea lui Isus Cristos să-l ungă acolo. Acordă aceea, Doamne. El se luptă să-şi ţină respiraţia. Fie ca mila lui Dumnezeu să vină peste acest băiat. Fie ca el să fie salvat, vindecat, şi însănătoşit de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu, Tată. Noi Biserica Dumnezeului cel viu o credem acum, şi o acceptăm în Numele lui Isus.

E-232 Bine, fraţilor. Voi cere fraţilor mei să se ridice de fiecare parte.

E-233 Câţi dintre voi oamenilor sunteţi interesaţi de aceşti oameni bolnavi, ridicaţi-vă mâna. Fie ca noi să ne rugăm unii pentru alţii.

E-234 Fraţilor, dacă vă veţi ridica pe aici alături de mine. Astfel am văzut-o seara trecută, Duhul Sfânt a zis să o fac. Chiar peste cealaltă parte a microfonului. Cum este aceea?

E-235 Acum aceştia, şi acum lăsaţi ca aceşti oameni să vină.

E-236 [Fratele Branham şi predicatorii continuă să se roage pentru oamenii din rândul de rugăciune. Pete pe bandă - Ed.] În Numele lui Isus Cristos!

E-237 Mai există ceva păstori foarte credincioşi care vor veni, să se ridice cu noi? Veniţi.

E-238 Voi sunteţi invitaţi, şi rânduiţi.

E-239 În Numele lui Isus. Dumnezeule, în Numele lui Isus!

E-240 Unii dintre voi lucrătorii vreţi să veniţi jos să staţi cu noi.

E-241 În Numele lui Isus. Amin.

E-242 Sărmanul frate, vino aici şi te voi binecuvânta...?...

E-243 Tatăl nostru Ceresc, îmi pun mâinile peste el, şi prin credinţă. În Numele lui Isus, acordă aceea.

E-244 Dumnezeule, prin Numele lui Isus acordă aceea. În Numele lui Isus Cristos. În Numele Domnului Isus. În Numele lui Isus Cristos. În Numele Domnului Isus, acordă aceea, Tată.

E-245 Acum, Du-te, crezând, fiecare, în Numele lui Isus. În Numele Domnului Isus, acordă aceea. Îmi pun mâinile peste sora noastră, în Numele lui Isus. Acordă aceea, O Dumnezeule, prin Numele lui Isus Cristos.

E-246 Vino, fratele meu. Crede-L acum cu toată inima ta. În Numele lui Isus Cristos, fii vindecat. În Numele Domnului Isus Cristos. În Numele Domnului Isus, îmi pun mâinile peste mama, şi copilul, la fel.

E-247 Vino, fratele meu. În Numele Domnului Isus. Vino, soră... ?... În Numele lui Isus Cristos. În Numele lui Isus Cristos. În Numele lui Isus

E-248 Cristos, mă rog. În Numele Domnului Isus. Vino, frate, în Numele lui Isus. Crede-o soră, acum cu tot ce este în tine. În Numele Domnului

E-249 Isus Cristos, acordă aceea. În Numele lui Isus Cristos. În Numele lui Isus Cristos. În Numele Domnului Isus.

E-250 [Fratele Branham şi lucrătorii continuă să se roage pentru toţi oamenii din rândul de rugăciune. Pete pe bandă - Ed.]

E-251 Amin. Îl iubiţi? Îl credeţi? Să cântăm această cântare veche acum.
Eu pot, vreau, cred; Eu pot, vreau, cred; Eu pot, vreau, cred
Că Isus mă vindecă acum.

E-252 Acum vă spun ce aş vrea să faceţi. Vreau să vă puneţi mâna pe cineva alături de voi, când o cântăm din nou. Fiecare din voi ataşaţi-vă. Să dăm mâinile, unii cu alţii în acel fel. Bine.
... eu pot, vreau, cred;
Eu pot, vreau, cred;
Eu pot, vreau, cred
Că Isus m-a vindecat acum.
Toţi cei ce Îl credeţi acum, ridicaţi-vă mâinile împreună.
Eu pot, vreau, (S-a terminat. O veţi.)... cred;
Eu pot, vreau, cred;
Eu pot, vreau, cred Că...

E-253 Dumnezeu să te binecuvânteze, Frate Borders. Dumnezeu să te binecuvânteze, Frate Carl. Dumnezeu să te binecuvânteze.