E-1 ... zire, fiind foarte obosit şi epuizat. Şi noi am avut foarte multă părtăşie de-a lungul drumului, adunări minunate, salutând Creştinii din loc în loc, de sus, în jos pe Coasta de Est, şi de asemenea sus pe Coasta de Vest până în Canada. Şi cu cooperare bună printre toate bisericile denominaţionale diferite, a Adunărilor lui Dumnezeu, şi Penticostalii Uniţi, Biserica lui Dumnezeu, Patru Colţuri, şi multe din celelalte organizaţii care au cooperat, având adunări grozave. Un mare succes, atât cât ar putea să fie numit succes astăzi, şi cumva poate mulţi ar numi aceasta "măreţ." Dar, eu însumi, eu sunt un-un-un trezitor. Şi trezirea, vorbind naţional, este cam aproape terminată. Şi noi suntem... Îmi place să văd trezire unde inimile sunt în flăcări, nu a adăuga membri, ci trezire. Domnul nostru a făcut multe miracole de vindecare a oamenilor, şi, desigur, câţiva au fost mântuiţi. Şi acum eu sunt acasă, odihnindu-mă pentru puţină vreme, şi merg înapoi în slujbă în câteva săptămâni, cu voia Domnului.

E-2 Iar acum aceasta este către mulţi oameni şi prieteni de-ai mei din jurul lumii. Eu vreau să declar în seara aceasta, aici în tabernacol... Dacă voi, oricare din voi eraţi prezenţi şi aţi putea vedea, le este foarte cald în tabernacol în seara aceasta. Oamenii sunt înghesuiţi înăuntru şi peste tot în jur, stau înăuntru, şi afară în maşinile lor şi lucruri, şi este foarte cald, şi ar fi dificil pentru oameni şi pentru mine însumi de asemenea.

E-3 Dar eu am venit la acest punct la care eu vreau să explic în ce stadiu de timp trăim noi potrivit cu slujba care Domnul mi-a dat-o. Şi eu am vrut să o înregistrez de la tabernacol. Aceasta mi-a venit pe inimă primăvara trecută, dar eu am aşteptat până am venit înapoi aici aşa ca eu să pot obţine o-o înregistrare a acesteia, să o trimit la voi popoarele din lume.

E-4 A fost cam cu treizeci şi doi de ani în urmă, atunci când Domnul Isus, înăuntru la o sută şi cincizeci de iarzi [o sută cincizeci de metri] de unde stau eu acum prezent, aici în Jeffersonville la Strada a Opta şi Penn, în dimineaţa când am aşezat piatra unghiulară pe acest tabernacol, doar fiind atunci numai o mlaştină. Şi eu am locuit chiar dincolo de drum la stânga mea aici. Aceasta a fost înainte ca eu să fiu căsătorit. Locuiam cu tata şi cu mama mea. Când Domnul Isus m-a trezit în dimineaţa când piatra unghiulară urma să fie aşezată, cam devreme, pe la ora şase. Şi eu am fost culcat în pat pentru un timp, cu inima mea plină de bucurie, gândindu-mă la acest timp măreţ când Domnul Dumnezeu urma să-mi dea un tabernacol în care să predic. Eu eram numai un băiat tânăr atunci. Şi în ziua aceea eu ... fata aceea cu care eu umblam, care urma curând să fie soţia mea în anul următor, urma să fie cu noi în ziua în care noi urma să aşezăm piatra unghiulară.

E-5 Şi îmi amintesc de dimineaţa aceea când eu m-am trezit, şi şezând în cameră, la etaj chiar aici pe Strada a Şaptea. Ceva a spus, "Ridică-te sus în picioare." Şi m-am ridicat. Şi am văzut, aşa cum a fost, un loc măreţ, şi acesta era ca un-un-un loc unde ei ar... un râu curgea în vale. Şi am ajuns jos acolo la râu şi am înţeles că acesta era un loc unde Ioan Botezătorul îi boteza pe oameni, şi ei l-au transformat într-un lot de porci. Şi eu am fost foarte critic de aceasta, doar zicând că aceasta nu ar trebui să se facă.

E-6 Şi în timp ce eram acolo, acolo era un-un Glas care mi-a vorbit şi m-a luat sus, şi eu am observat acest tabernacol chiar cam în starea în care este el chiar acum. Dar acolo erau aşa de mulţi oameni până când ei erau doar toţi înghesuiţi înăuntru, în tabernacol, în starea aceasta, cam în starea în care este acum. Şi eu-eu eram fericit, stând după amvon, zicând, "Dumnezeule, cât de bun eşti Tu să-mi dai un tabernacol."

E-7 Şi, la timpul acela, Îngerul Domnului mi-a vorbit, şi a zis, "Dar acesta nu este tabernacolul tău."
Şi am spus, "Atunci, Doamne, unde este tabernacolul meu?"

E-8 Şi El m-a dus sus în Duhul din nou, şi m-a aşezat jos într-o dumbravă. Şi jos de tot în dumbravă erau doar rânduri de pomi stând chiar la nivel, vreo douăzeci de picioare înălţime, sau treizeci [aproximativ şase metri sau zece]. Şi ei arătau ca pomi fructiferi, şi ei erau în găleţi foarte mari verzi.

E-9 Şi atunci am observat la mâna dreaptă a mea şi la mâna stângă a mea, acolo era o găleată goală de fiecare parte, şi am spus, "Cum este cu acestea?"

E-10 Şi El a spus, "Tu trebuie să plantezi în ele." Astfel eu am tras o ramură din pomul de la dreapta mea şi am pus-o într-o găleată pe partea dreaptă, şi o ramură de la mâna stângă şi am pus-o într-o găleată pe partea stângă. Repede ei au crescut până sus de tot în ceruri.

E-11 Şi El a zis, "Ţine-ţi mâinile în afară şi adună fructele de acolo." Şi într-o mână a căzut un măr mare galben, moale şi copt. Şi în cealaltă mână a căzut o prună mare galbenă, moale şi coaptă. Şi a zis, "Mănâncă roada de acolo, pentru că este plăcută." Şi eu am mâncat din una şi din cealaltă, foarte delicioase. Voi ştiţi viziunea, ea este scrisă într-una din cărţi, mă gândesc, Povestirea Vieţii, sau un Profet Vizitează Africa.

E-12 Şi chiar atunci mi-am ţinut mâinile în sus, şi strigam glorie lui Dumnezeu. Şi dintr-o dată, acel Stâlp de Foc a venit jos peste vârful acelor pomi, şi detunătura şi fulgerele au sclipit, şi vânturile au suflat foarte tare, şi frunzele au început să se scuture din pomi. Şi m-am uitat jos de tot, aici stătea forma acestui tabernacol, în felul cum stă acum. Şi la capăt unde să fie amvonul, acolo erau trei pomi, şi acei trei pomi au luat forma de trei cruci. Şi eu am observat că şi prunele şi merele au fost adunate într-un mănunchi în jurul crucii din mijloc. Şi am alergat foarte repede, ţipând din toată tăria glasului meu, şi am căzut jos asupra acestei cruci, sau lângă cruce, şi mi-am aruncat braţele în jurul ei. Şi vânturile au început să zguduie, şi-roadele din cruce, şi acestea au căzut toate peste mine. Şi am fost aşa de fericit, doar bucurându-mă. Şi El a zis, "Mănâncă roada de acolo, pentru că ea este plăcută."

E-13 Iar atunci această încercuire de Foc a strigat, a zis, ,,Recolta este coaptă, iar lucrătorii sunt puţini." Şi El a zis, "Acum, când tu îţi revi din nou, sau ieşi afară din aceasta, citeşte Doi Timotei 4. Doi Timotei 4." Şi atunci eu mi-am revenit. Şi am stat acolo frecându-mi faţa şi mâinile mele. Şi chiar atunci, în colţul camerei, soarele strălucea înalt, atunci eu trebuie că am fost sub vedenie pentru vreo oră sau mai mult, şi El a zis, "Doi Timotei 4." Şi m-am întins repede după Biblia mea, şi am citit Doi Timotei 4.

E-14 Acum, eu doresc să citesc aceea acum. Şi atât de ciudat cât pare aceasta, aşa cum am citit acest Doi Timotei 4, locul la care m-am oprit, şi de multe ori când am predicat despre aceea aici în acest tabernacol, se pare ciudat că eu întotdeauna m-am oprit la aceea. Acum în Doi Timotei 4, primele cinci versete. Care, cinci este numărul de "har." Am citit aceasta.
Eu te îndemn... înaintea lui Dumnezeu, şi înaintea Domnului Isus Cristos, care va judeca pe cei vii şi pe cei morţi la arătarea Lui şi a împărăţiei Lui;
Propovăduieşte Cuvântul; stăruieşte asupra lui la timp, şi ne la timp; mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.
Căci va veni timpul când ei nu vor suporta învăţătura sănătoasă; ci după propriile lor pofte îşi vor îngrămădi... ei îşi vor îngrămădi învăţători, având urechi gâdilătoare;
Şi ei îşi vor întoarce urechile de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.
Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, şi fă lucrul unui evanghelist, şi fă dovadă deplină de slujba ta.

E-15 Aţi observat vreodată, şi nici eu nu am observat aceasta până în acest Mai ce a trecut, eu nu am citit mai mult din acea Scriptură până acolo? Aceea este tot ce am citit vreodată din aceasta căci aceea se părea că aceasta-aceasta era suficient, deoarece aceasta îmi spunea să predic Cuvântul şi să rabd suferinţele, şi să fiu îndelung răbdător, căci venea timpul când ei nu vor suporta Învăţătură sănătoasă, ci îşi vor îngrămădi învăţători după poftele lor, având urechi gâdilătoare, şi vor fi întorşi de la Adevăr către basme. Dar, acum, El nu a spus că eu eram un evanghelist. El a zis, "Fă lucrarea unui evanghelist." Pavel spunând lui Timotei, vedeţi. Aţi observat voi cum zice? El nu a spus, "Acum, tu ai fost chemat să fi un evanghelist." Acesta a zis, "Fă lucrarea unui evanghelist." Vedeţi? Acum, noi observăm acolo atunci. Acum, dacă eu aş spune cu toată inima mea şi după cea mai bună cunoştinţă a mea, aceea s-a împlinit până la literă. Chiar exact. Şi aceea era cu treizeci de ani în urmă.

E-16 Şi din câte ştiu eu, că fiecare vedenie care El mi-a dat-o vreodată s-a împlinit, în afară de una care eu am o schimbare în slujba mea, până unde eu trebuie să mă rog pentru oameni într-un loc mic ca o cameră mică sub un cort, sau un mare auditoriu sau ceva. Mi se părea, mie, ca un cort. Vă amintiţi aceea, cu doi sau trei ani în urmă? Aproape tot din aceasta s-a adus la împlinire. Eu urma să mă duc jos în Mexic, şi cum ar ploua în seara aceea şi ce va avea loc jos acolo. Şi El mi-a spus slujba mea despre Prima Tragere. Vă amintiţi despre prinderea peştişorului mititel, sau pierzândul? Al doilea era un peşte mic. Dar atunci El mi-a spus, "Pe a Treia Tragere să nu dai greş. Înţelegi? Şi să nu le spui la oameni." Eu întotdeauna încerc să explic ce încerc să fac. El mi-a făcut de cunoscut să nu le spui oamenilor ce faci. Doar să fac ce îmi spune El să fac şi să o las în pace. Vedeţi?

E-17 Dar eu sunt felul acela de persoană. Eu nu am secrete, aşa că eu doar spun tot ce ştiu. Astfel, acela este-acela este doar soiul, eu presupun. Dar că, eu încerc... eu iubesc oamenii, şi eu vreau ca oamenii să fie mântuiţi aşa de mult încât eu încerc să le spun tot ce ştiu, numai dacă este ceva ce El mi-a spus să nu spun, desigur, aşa ca ei să nu o piardă. Vedeţi? Eu vreau ca ei să o vadă aşa de îndeaproape încât acolo să nu existe nici o eroare în aceasta.

E-18 Acum, aceea a venit la împlinire chiar exact. Acum reţineţi, îndemnul a fost, dacă noi vom studia aceea pentru un moment, "Eu te îndemn înaintea lui Dumnezeu, şi a Domnului Isus Cristos, Care va judeca pe cei vii şi pe cei morţi la arătarea Lui în Împărăţia Lui." Vedeţi? "Judeca... Te îndemn înaintea lui Dumnezeu, şi Cristos, ca tu-ca tu să predici Cuvântul." Şi aşa să mă ajute, până în seara aceasta, după câtă cunoştinţă am, eu niciodată nu am predicat nimic decât Cuvântul, vedeţi, şi am stat drept cu Acesta. A fost mult necaz, şi am trecut prin multe persecuţii şi multe încercări, a trebuit să mă separ de mulţi prieteni scumpi chiar din cauza acelei afirmaţii, "Predică Cuvântul." Şi am-am predicat.

E-19 Vă amintiţi în viziune, sau, mica transmutare cum aş numi-o eu, recent, unde am fost dus şi am văzut acele persoane şi m-am uitat înapoi la mine însumi şi toate milioanele acelea acolo. Şi am spus, "Eu vreau să îl văd pe Isus."
Şi El a zis, "El este mai sus."

E-20 Păi, vedeţi, când oamenii mor, ei-ei nu se duc imediat sus cu Dumnezeu. Acum, voi, eu sunt sigur că veţi înţelege aceea. Poate că eu s-ar cuveni s-o explic cât pot eu de bine. Sunteţi voi în grabă atunci? Să nu ne grăbim atunci şi-şi-şi să încerc să o fac doar aşa de clar cât pot eu.

E-21 Acum, când noi venim înainte, ne amintim că noi trăim aici în trei dimensiuni. Şi eu nu ştiu dacă eu le pot numi sau nu. Una din ele este lumină, şi cealaltă este materie. Tommy, tu îţi aminteşti care este a treia? [Cineva zice ceva – Ed.] Ha? ["Atom."] Atom? [Altcineva zice, "Timp."] Timp. Corect. Acum, lumină, materie, şi timp. Şi cele cinci simţuri ale noastre contactează acele dimensiuni. Privirea noastră contactează lumina, pipăitul nostru contactează materia, şi aşa mai departe.

E-22 Acum, însă noi avem contact prin ştiinţă, a patra dimensiune, cum a fost. Pentru că venind chiar prin această clădire acum vin fotografii, glasuri de radio, imagini la televiziune, care simţurile noastre nu contactează aceea, dar totuşi ei au un tub sau un-un cristal care prin acele unde de eter şi le manifestează. Astfel, voi vedeţi, chiar în această clădire acum este activitate vie de oameni, în aer, glasuri vii. Ele sunt aici. Noi ştim aceasta. Ele sunt absolut adevărul. Şi singurul lucru ce-l faceţi, ei-ei îl prinde... eu nu înţeleg mecanica despre-despre acele lucruri care le-a inventat ştiinţa, dar noi ştim că aceasta ne dovedeşte că acolo este o a patra dimensiune.

E-23 Acum, a cincia dimensiune este unde păcătosul, cel necredincios moare şi la care se duce. A cincia dimensiune este, felul de, ei bine, dimensiunea oribilă. Acum acest om...
Şi când un Creştin moare, el se duce în a şasea dimensiune. Şi Dumnezeu este în a şaptea dimensiune.

E-24 Acum deci, voi vedeţi, Creştinul când el moare, el se duce sub altarul lui Dumnezeu, chiar în Prezenţa lui Dumnezeu, sub altar. Şi el este la odihnă.

E-25 Să o explicăm, când un om are un coşmar, el nu este întru totul adormit, nici nu este el treaz. El este între dormit şi trezit, şi aceea este ce îl face să aibă zguduire şi ţipete oribile, deoarece el nu este adormit, el nu este treaz. Şi să luăm aceea, arată unde se duce un om când el este neconverit. El şi-a trăit timpul, el este mort pe pământ; şi el nu poate merge în Prezenţa lui Dumnezeu, pentru că el nu este potrivit să meargă acolo fără de Sânge. Şi el este prins. Şi el nu poate veni înapoi pe pământ, deoarece timpul lui s-a sfârşit aici pe pământ, şi el este prins în mijloc, şi el este într-un coşmar. Înţelegeţi? El nu poate merge în Prezenţa lui Dumnezeu, la odihnă. Şi el nu poate înapoi, să vină pe pământ, pentru că timpul lui s-a terminat. El este într-un coşmar, şi acolo stă el până la ziua judecăţii. Un lucru oribil în care să fi, vedeţi.

E-26 Iar acum în această viziune, eu cred că am fost dus până la acea dimensiune a şasea, privind înapoi jos aici şi puteam să văd înapoi. Vedeţi, vederea nu este exact cu ochii, aceea este pământesc. Dar vederea este un lucru mai măreţ decât... Vederea care ei o au acolo, contactul lor este cu mult dincolo de orice contact care ar contacta simţurile noastre naturale.

E-27 Aici cu un timp în urmă eu am explicat aceasta. M-am uitat la un film de televiziune unde ei au lăsat un om în jos, eu cred că două mile sau o milă şi jumătate adâncime în ocean, şi ei aveau raze de lumină care au mers afară. Ei arătau viaţa marină. Şi pe acolo veneau peşti, creaturi cu acea arătare oribilă. Că, este miezul nopţii, negru ca cerneala jos acolo. Şi ei aveau fosfor pe nasul lor, şi ei nu aveau ochi. Acum, ei trebuiau să fie hrăniţi, aşa că se părea, ca să-şi găsească hrana, ei au fost călăuziţi cu un alt simţ; nu vedere, căci ei nu aveau ochi, nu îi puteau folosi jos acolo. Dar ei au fost călăuziţi cu un alt simţ cu care îşi puteau contacta hrana. Şi m-am gândit, "Dacă eu puteam avea control de acel peştişor cu vederea mea, cu cât mai măreţ puteam eu să-i furnizez hrana şi să-l conduc în diferite locuri, cu cât mai mare este vederea mea decât radarul lui care contactează." Vedeţi? Şi m-am gândit, "Dacă îl puteam măcar conduce!"

E-28 Atunci mi-a venit aceasta, "Dacă aş putea numai să mă predau lui Dumnezeu, cu cât mai mare sunt vederea şi simţurile lui Dumnezeu, Care ne-ar putea călăuzi mult mai mult decât lucrurile care le vedem, pentru că credinţa care El ne-o furnizează este dovada lucrurilor nevăzute cu ochii noştri." Atunci dacă acel peştişor niciodată nu putea să vină sus la suprafaţa apei ca alţi peşti, pentru că el este compresat. Tu îl aduci sus, el ar exploda. Nici mai mult cum noi am putea merge mai înalt în sus şi să nu explodăm. Noi suntem compresaţi pentru locul în care trăim.

E-29 Dar acum dacă acel peştişor ar putea vreodată să vină aici sus şi el să fie eu, ar vrea el vreodată să fie din nou acel peştişor jos în acea întunecime de miez de noapte? El niciodată nu ar mai vrea să mai fie un peşte, deoarece el este ceva mai mare decât un peşte, el este un om; simţurile lui sunt mai mari, înţelegerea lui este mai mare, inteligenţa lui este supremă. Atunci înmulţiţi aceea de zece milioane, atunci voi pricepeţi ce este când voi treceţi din aceasta în Prezenţa lui Dumnezeu acolo, unde fiinţa umană este aşa de mult mai departe decât cum suntem noi aici. Voi niciodată nu aţi vrea să mai fiţi o fiinţă umană ca aceasta, jos în această casă pentru ciumaţi de boală şi corupţie. Aceasta a fost aşa în inima mea, că eu am încercat aceşti treizeci de ani să predic Evanghelia în jurul lumii, să spun oamenilor că acolo este un Cer să-să câştigaţi şi acolo este un iad să evitaţi, şi acolo este un Dumnezeu care vă iubeşte, şi o-o putere răscumpărătoare care stă gata să vă ridice sus la orice timp în care sunteţi gata s-o primiţi.

E-3

E-31 Acum, când am văzut locul acela şi starea aceea în care erau acei oameni, şi cât de dincolo de care s-ar putea gândi această lume vreodată, a fost glorios. Acolo nu putea să fie păcat acolo, nici moarte nici nimic nu putea să intre în locul acela. Şi acolo nu era deosebire între bărbaţi şi femei, numai glandele de sex au fost duse de la ei, şi acolo nu mai putea să mai fie adulter, nici nimic mai mult. Dar ea încă era o femeie în felul înfăţişării, şi bărbatul era încă înfăţişare, şi ei pentru totdeauna vor fi în felul acela. Deoarece când Dumnezeu...

E-32 Acum aceasta ar putea să fie bine, unii din voi copii de liceu care primiţi acest lucru în voi aici ca învăţătură despre evoluţie. Acum, eu cred în evoluţie, dar nu în felul că omul a evoluat din-din ceva specie mai inferioară. Propria lor teorie se întoarce împotriva lor când ei încearcă să hibrideze orice, aceasta nu se procrează înapoi. Astfel, voi vedeţi, aceasta-aceasta este întoarsă împotriva lor.

E-33 Acum, eu cred căci când Dumnezeu a început să scalde pământul, poate că primul lucru ce El a făcut să apară a fost o meduză, şi din aceea într-o broască, şi înainte în sus. Dar, voi vedeţi, aceasta în continuu a venit mai aproape şi mai aproape spre chipul unui om, şi omul a fost o reflecţie a lui Dumnezeu. Şi acela este motivul că iarba a devenit evolutivă, poate iarbă, iar apoi din iarbă au venit flori, din flori au venit tufe, din tufe a venit pomul. De ce? Acesta este un tablou al Pomului Vieţii stând pe partea cealaltă. Şi totul pe această parte care este natural este o umbră a Supranaturalului sau cel Etern pe partea cealaltă. De aceea, atât timp cât există un Creştin născut din nou pe pământ, şi noi avem un trup ca acesta aici, el este tocmai reflecţia unuia care aşteaptă pe partea cealaltă unde nu există moarte şi necaz. Şi aceea este ce ne face inimile să flămânzească după aşa ceva. Vedeţi, există ceva în noi care strigă. Noi doar... Există ceva care ne spune că aceasta este acolo. Eu cred prin anii aceştia... Eu cer iertare înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, de a fi stupid şi a fi... făcând multe greşeli. Dar prin aceşti mulţi ani eu am fost privilegiat să văd multe milioane de oameni să vină în Împărăţia lui Dumnezeu, şi am fost recunoscător faţă de Domnul să mă lase să-i conduc acolo. Şi eu cred că ei vor fi acolo în acea zi.

E-34 Acum, viziunea s-a împlinit. Şi cum am ajuns vreodată să mă opresc vreodată, fără să ştiu, la versetul al 5-lea. Aceea a fost tot ce am citit vreodată. Dar acolo este ceva mai mult la acel capitol, încă câteva versete. Acum, aţi putea, în camera voastră de hotel sau acasă deseară, îndată ce noi eliberăm, să citiţi restul din acela, căci eu am câteva Scripturi scrise aici la care vreau să mă refer, şi notiţe la care vreau să mă refer. Şi eu vreau ca voi să o citiţi când mergeţi acasă. Eu voi cita aceasta, aceasta va fi pe bandă. Dacă vreţi să notaţi ceva din aceasta, păi, aceasta va fi în regulă.

E-35 Acum, credeţi voi că bărbaţi şi femei, care eu ştiu că voi credeţi, sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu să facă lucruri? Înţelegeţi? Şi Isus a fost modelul nostru. Dacă aţi observa aceasta, eu vreau să merg, voi mergeţi cu mine, la Sfântul Luca, al 4-lea capitol, doar un minut. Şi eu vreau să vă arăt ceva izbitor. Şi doar aşa ca noi să nu luăm prea mult din aceste referinţe, ci atât ca voi să fiţi în stare să citiţi cu mine aici, pentru aceasta una, doar pentru câteva momente. Sfântul Luca, al 4-lea capitol şi al 14-lea verset, noi începem. Acum urmăriţi foarte atenţi aici dacă vreţi să vedeţi ceva să se întâmple, aceasta asemănător. Acum observaţi.
Şi Isus s-a întors în puterea Duhului în Galilea: ...
El s-a întors în puterea Duhului în Galilea: şi i s-a dus vestea în tot ţinutul dinprejur.
Şi El îi învăţa în sinagogile lor, şi era slăvit de toţi.
Şi El a venit la Nazaret, unde a fost El crescut: şi, după obiceiul Său, El a mers în sinagogă în ziua sabatului, şi s-a sculat să citească.
Şi acolo I s-a dat cartea profetului Isaia. Şi când El a deschis cartea, El a găsit locul unde este scris, era scris,
Duhul Domnului este peste Mine, pentru că El M-a uns să vestesc evanghelia la cei săraci; şi El m-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, şi să propovăduiesc robilor slobozirea, şi să redau vederea la cei orbi, şi să dau drumul, celor apăsaţi.
Şi să vestesc anul de îndurare al Domnului nostru. Şi El a închis cartea, ...

E-36 Acum, dacă voi vreţi, dacă voi vreţi să vă referiţi la aceasta, eu o am aici, doar un moment, dacă eu poate o culeg din citirea marginală aici. Dacă voi observaţi, că de asemenea voi o găsiţi dincolo în Marcu şi diferite locuri, dar în Isaia 61:1 şi 2. Acum, nu este ciudat că El s-a oprit chiar acolo, şi chiar următorul verset... Aceea a fost ce s-a aplicat la prima Lui venire. Şi al doilea, următorul verset, se aplică la a Doua Venire a Lui, la judecată. El s-a oprit şi a închis cartea. Dacă careva din voi citeşte o Biblie Scofield, voi veţi găsi o însemnare în josul paginii despre aceasta acolo. Vedeţi? Urmăriţi-vă însemnarea din josul paginii, un semn la o însemnare din josul paginii, vedeţi, şi veţi observa acolo. "O comparaţie cu mesajul citat, în Isaia 61:1 şi 2, permite exemplul despre..." Unde, Scriptura aici, propovăduind, Isus urma să propovăduiască anul de îndurare al Domnului; şi următorul verset vine afară cu Venirea Lui şi judecata. Vedeţi? Şi voi vedeţi cum s-a oprit El chiar la aceea.

E-37 Şi cum nu am observat aceea, şi cum eu întotdeauna m-am oprit la acest al 5-lea verset, "Căci va veni timpul când ei nu vor suferi Învăţătura sănătoasă, şi se vor îngrămădi cu învăţători, având mâncărime la urechi, şi se vor întoarce de la Adevăr spre basme. Dar să faci lucrarea unui evanghelist, fă dovadă deplină de slujba ta." Vedeţi? Şi prin ajutorul şi harul lui Dumnezeu am încercat să fac aceea. Şi eu vreau ca prietenii mei, şi de aici şi de afară în ţări unde vor merge benzile, motivul că eu am luat poziţia care am luat-o pentru Cuvânt, este chiar motivul acesta. "Predică Cuvântul." Acela este motivul că eu nu vreau să mă potrivesc cu vreun crez, vreo denominaţiune, deoarece eu am fost însărcinat de Dumnezeu să stau cu Cuvântul. Acum dacă altcineva vrea să facă altceva, aceea este la latitudinea lor.

E-38 Şi dacă voi observaţi, în viziunea care am avut-o despre slujba mea, a fost că eu niciodată nu am încrucişat acei pomi. Eu niciodată nu am prozelit. Eu niciodată nu am spus, "Voi toţi trinitarienii să fiţi unitarieni" sau „voi toţi unitarienii să fiţi trinitarieni." Eu am plantat în propriile lor vase. Chiar exact. Am mers la trinitarian, am mers la unitarian, am mers la fiecare, şi am stat în mijloc şi niciodată nu m-am unit cu nici care din ei; ci am stat în mijloc, fiind un frate, chiar exact ce a spus viziunea să fac. Şi am mâncat roada din ambele părţi, mântuire pe ambele părţi.

E-39 Şi acum, aţi observat voi, există multe persoane trinitariene şezând aici, există mulţi unitarieni, şi există mulţi diferiţi. Dar cât de mărunt ai fi să te cerţi despre aceasta, deoarece dacă acea parte a viziunii a fost adevărată, şi partea cealaltă este adevărată, la fel. Ambele fructe s-au aflat în cruce. Vedeţi? Ele amândouă au fost în cruce, toate înmănunchiate împreună, şi şi prunele şi perele, sau piersicile, prunele şi merele au plouat jos asupra mea acolo. Amândouă. Toate aflate în cruce, deoarece ei toţi au crezut în Dumnezeu şi sunt umpluţi cu Duhul Sfânt, şi au lucrările şi semnele Creştine însoţindu-i.

E-40 Acum, denominaţiunea nu ar avea nimic de-a face cu aceasta. Acesta va fi cel născut din nou care va avea ceva de-a face cu aceasta. Va fi experienţa ta cu Dumnezeu care va avea de-a face cu aceasta. Acum, noi vedem aşa de mult din aceea. Eu am câteva Scripturi aici la care mi-ar place să mă refer. Poate mă voi referi puţin mai târziu.

E-41 Dar acum eu vreau să vă iau de la al 5-lea verset, înainte în jos la al 18-lea verset. Iar acum să economisim timp, eu-eu nu o voi citi. Dar acum Pavel, începând aici în Timotei din nou, dacă voi observaţi cum începe el să vorbească, este mişcător. Acum dacă voi observaţi după al 5-lea verset.
Căci eu acum sunt gata să fiu turnat ca o jertfă, şi timpul meu de... plecare este aproape.
Se pregăteşte să părăsească scena. Porneşte, vedeţi, "Eu am..." Păi, priviţi. "A mea..."
... Eu sunt gata, şi plecarea mea este aproape.
M-am luptat o luptă bună, eu mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa:
De acum mă aşteaptă o cunună a neprihănirii, care Domnul, judecătorul cel drept, mi-o va da în ziua din urmă: şi nu numai mie numai, ci... şi la toţi aceia care iubesc arătarea Lui.

E-42 Iar apoi el merge înainte să spună, "Fă totul, fă aceste lucruri." Ce? Ca el să aducă mantaua. Acum noi pornim imediat, şi el zice:
... Dima m-a părăsit, ...

E-43 Acolo trebuie să vină o vreme în slujba lui când el a fost un tânăr evanghelist, un profet tânăr, fiecare a fost cu el. Dar acum voi observaţi înainte în jos aici, a zis:
... toţi oamenii m-au părăsit: ... (Pentru ce? Cuvântul.)

E-44 Când Isus, tânărul Profet din Galilea, El a avut un timp şi El a fost părăsit. Toţi oamenii care stau cu Cuvântul lui Dumnezeu ajung la punctul acela unde ei sunt părăsiţi de lume şi de lumea religioasă. Isus a hrănit cinci mii, într-o zi, şi ei au cules coşuri pline de-de fărâmituri de pe cinci franzele şi doi peşti. Şi chiar ziua următoare, eu cred că a fost, El a început să vină jos cu Cuvântul, şi ei toţi au început să se depărteze de El. Şi El a privit în jur la ucenici, şi a zis, "Vă veţi duce, şi voi?" Chiar şaptezeci din Proprii Lui lucrători L-au părăsit. Şi El a zis, "Vă veţi duce, şi voi?"

E-45 Iar atunci Petru a grăit acele cuvinte remarcabile, prin a zice, "Doamne, unde să ne ducem? Numai Tu ai Viaţă Eternă."

E-46 Observaţi. Dar vine timpul când timpul de părăsire vine, şi el-el trebuie să vină. El trebuie să vină. Iar acum eu am câţiva profeţi şi lucruri înăuntru aici la care să mă refer, să vă dovedesc că timpul acela vine. Şi el a sosit pentru mine. Nu este necesar de a încerca să mă trag de la el, el este aici şi tu doar trebuie să-l iei. Ei nu s-au tras la o parte de la el, ei au stat şi l-au luat, şi nu s-au ruşinat de Evanghelie.

E-47 Îl observaţi pe Pavel, "M-am luptat o luptă bună. Mi-am terminat alergarea. Eu am ţinut credinţa." O, doamne! Înainte în jos aici el a zis, "M-am luptat cu fiarele. Şi eu-eu am fost izbăvit din gura leului." Şi lucrurile prin care a trecut, Dumnezeu a fost bun cu el. Dar a venit timpul când el urma să plece.

E-48 Acum, doar să ne întrebăm, de ce ar vrea un om, un lucrător, asociat cum a fost Dima cu Pavel, să-l părăsească vreodată pe Pavel?

E-49 Voi îl cunoaşteţi pe Fratele Baxter, mulţi dintre voi vă amintiţi de el. El obişnuia să citească... Acesta a fost despre Dima. El a zis, "Tu ştii ce o să fac eu Frate Branham, când eu ajung în Cer, primul lucru ce am să-l fac?"
Şi eu am zis, "Ce?"

E-50 El a zis, "Eu am să merg drept sus şi voi afla unde este Dima, eu o să-l lovesc tot aşa de tare cât pot." Şi a zis, "El o să se întoarcă în jur şi să zică, 'Baxter, de ce ai făcut tu asta?"' El a zis, "De ce l-ai părăsit pe micuţul sărman Pavel când toţi l-au părăsit?" Eu nu prescriu la aceea, eu nu cred că ei vor avea ceva bătăi sus acolo, dar eu doar m-am gândit la Fratele Baxter zicând aceea pentru că i-a părut aşa de rău pentru Pavel.

E-51 Păi, ce a făcut Pavel? El a predicat tot atât de loial cât a putut, şi Duhul Sfânt era asupra lui. Şi când el a scris jos acolo despre acele doamne lucrătoare şi lucruri, îmi imaginez că acolo a fost o izbucnire. A zis, "femeile să tacă în biserici, să nu li se permită să vorbească," şi el era în temniţă chiar atunci.

E-52 Vă puteţi imagina ce au spus unii din acei episcopi? "Ha! Insul acela sus acolo în temniţă, ce treabă are el cu noi să ne scrie aici jos? Vedeţi? Şi el îl are pe Timotei, un băutor de vin, cu el. Şi astfel iată-l sus acolo acum, care îl alimentează pe Timotei cu vin, şi iată-l aici zăcând în temniţă, şi scriind jos, să ne spună ce s-ar cuveni ca Duhul Sfânt să ne spună să facem."

E-53 Dar el a zis, "Dacă... Ce? A venit Cuvântul lui Dumnezeu din voi, şi a venit El numai de la voi? Dacă vreun om se gândeşte că este duhovnicesc sau un profet, să ia el seama că ce scriu eu sunt Poruncile Domnului." Vedeţi?

E-54 Vedeţi, vine timpul, prieteni. Şi eu vreau ca oamenii din ţară la care se duc benzile, să reţină că timpul de separare trebuie să vină. Acesta trebuie să o facă. Eu nu ştiu cât de departe sunt de la timpul sfârşitului, sfârşitul drumului meu. Eu nu ştiu. Aceea depinde de Dumnezeu. Eu nu ştiu ce este mâine, şi cine... eu nu ştiu ce ţine acesta, dar eu ştiu Cine îl ţine. Astfel acolo este unde este zidită credinţa mea, pe aceea.

E-55 Acum, îmi imaginez că Dima nu l-a părăsit şi să o ia spre cluburi de noapte. Nu-mi imaginez că Dima a făcut aceea, căci Dima a fost un om umplut de Duhul. El a fost un mare ajutor. Dacă aţi luat vreodată istoria despre Dima, el a fost un predicator însemnat, un om bine cultivat, bine lustruit, educat. El a fost un om deştept. Dar de ce l-ar părăsi el pe Pavel? Aceea este treaba. Ce l-a făcut s-o facă, să-l părăsească pe Pavel? Eu nu cred că el a vrut să meargă la un club de noapte sau nimic. Dar eu cred că acesta era Dumnezeu care îl separa pe Pavel. Acum îmi imaginez că Dima...

E-56 Să luăm câteva din gândurile lui Dima. Aşa cum am şezut jos pe marginea dealului, întrebându-mă zilele trecute cam în zorii zilei, şi eu mă gândeam, "De ce ar vrea Dima să-l părăsească pe acel om? De ce l-ar părăsi el pe acel sărman predicator micuţ care l-a condus la Domnul, omul care a pornit trezirea printre Neamuri, un profet într-adevăr?" Nimeni nu putea spune că el nu a fost un profet. El a fost mai mult decât un profet, el a fost un apostol, şi un apostol mare şi puternic la Neamuri. Şi Dima s-a asociat cu Pavel, avea părtăşie, şi a văzut Duhul lui Dumnezeu să se mişte asupra acelui om. Şi de ce şi-ar întoarce el spatele spre o astfel de persoană ca aceea, care a fost adeverit că el era un slujitor al lui Cristos? L-aţi observat pe Pavel aici, "Iubind această lume prezentă." Acum, eu nu mă gândesc că Dima a căzut. Eu nu mă gândesc că el a făcut aceea. Dar mă gândesc că el-el a avut impresia greşită despre Pavel.

E-57 Acum, Dima a ieşit dintr-o familie bogată şi el a fost bogat, şi banii uneori înseamnă religie la oameni. Aşa cum zic ei în California, "Dacă tu nu ai trei Cadillacuri, tu nu eşti duhovnicesc." Astfel aceasta înseamnă, dacă tu nu ai succes, dacă tu nu ai cea mai bună biserică ce există în oraş, oamenii nu vor merge. Este aproape în felul acela aici, Poogh. Tu, tu trebuie să ai cea mai bună biserică din ţară, sau ei zic, "Tu, o, tu vrei să spui că te-ai unit cu un grup micuţ ca acela?"

E-58 Aţi ştiut că Domnul nostru nu a avut un loc să-şi pună capul Lui? Aţi ştiut că El a avut numai o haină? Vedeţi? Şi El avea... El era doar felul de persoană care era împins în jur. Şi El nu a avut nici un loc să-şi pună capul Lui. Dar ei se puteau gândi acelaşi lucru, şi s-au gândit, despre El.

E-59 Şi, acum, eu cred că Dima a văzut o eşuare, aparent, în slujba lui Pavel. Mă gândesc că el s-a gândit că bătrânul ins a fost terminat, înaintea lui Dumnezeu. Acum, el s-a gândit că un popor care şi-ar scoate ochii să-i dea lui Pavel...

E-60 Acum, Pavel a spus aceea, el a zis, "Voi va-ţi fi, cel puţin, scos ochii voştri, să mi-i daţi mie." Căci, Pavel, ne gândim, a avut ochi bolnavi, căci el a spus, "Am scris cu litere aşa de mari." El a zis, "literă mare," dar eu am lexiconul, şi acesta zice, "cu litere mari." El a fost în Roma, în închisoare acolo. A fost ceva în neregulă, el a spus că ochii lui îl supărau de când cu viziunea Cerească. Astfel el... Oamenii şi-ar fi scos ochii, văzând că Pavel suferea, îl supărau ochii lui, şi el suferea. Şi el i-a cerut Domnului să-l vindece, de trei ori. Şi el a zis, "Ca să nu fiu înălţat deasupra abundenţei de Revelaţie, mi s-a trimis un sol al diavolului ca el să mă poată lovi." Acum, el se făcea destul de bine, atunci l-a lovit din nou. Apoi el se făcea bine, şi îl lovea din nou.

E-61 Voi vedeţi, Pavel avea o slujbă mai mare decât toţi ceilalţi apostoli puşi laolaltă. Unii din ei ar fi putut să spună, "Ei bine, eu am umblat cu Isus." Păi, oameni pe stradă au umblat cu El când El a fost aici. Dar Pavel L-a văzut în Stâlpul de Foc după ce El era mort, îngropat, înălţat în Cer, şi s-a reîntors înapoi şi l-a chemat pe Pavel, vedeţi, vedeţi, pe drum în jos spre Damasc. Şi el avea o slujbă mai mare decât Matei, Marcu, Luca, sau oricare din ceilalţi. El era mult dincolo de ei. Şi el a zis, "Ca să nu mă înalţ acum şi să spun, 'Acum, voi inşilor nu ştiţi nimic despre Aceasta. Eu L-am văzut pe Domnul după învierea Lui."'

E-62 Păi, ei zic, "Noi am umblat cu El." Păi, aşa au umblat toţi oamenii aceia jos în jur la Galilea şi Nazaret şi prin ţară acolo. Ei toţi au umblat cu El.

E-63 Dar, voi vedeţi, Pavel a vorbit cu El şi L-a văzut în forma în care El a fost înainte ca El să se facă trup. Vedeţi? Şi El l-a însărcinat pe Pavel în starea aceea, în timp ce El era în Lumina aceea. El l-a însărcinat pe Pavel. Şi-şi Pavel L-a văzut. Şi a zis, "Ca să nu mă înalţ, să mă simt puţin mai înalt decât unii dintre voi fraţilor, acolo mi s-a dat un sol al diavolului," care îl ţine bătut jos. Şi el a zis, "L-am căutat pe Domnul de trei ori ca să-l ia la o parte de la mine. Şi El a zis, 'Saul, sau Pavel, harul Meu este de ajuns."' Atunci Pavel a zis, "Mă voi slăvi în infirmităţile mele, căci când sunt slab atunci sunt tare. Vedeţi, mă voi slăvi în aceasta!"

E-64 Acum, aţi observat acum, un om care avea o slujbă mai mare decât oricare din ceilalţi care au fost pe câmp, Pavel, cea mai mare slujbă decât toţi ceilalţi, acela l-a văzut pe Isus într-un Stâlp de Foc, şi l-a însărcinat să facă ce el a făcut, şi a fost adeverit de către acelaşi Dumnezeu, şi aceeaşi Putere, cu semne şi minuni dincolo de orice îndoială; şi a fost aşa de sărac că el avea numai o manta, predicând la o grămadă de oameni care şi-ar fi scos ochii, şi unii din ei milionari. Şi totuşi Pavel avea numai o manta. El a zis, "Adu-mi mantaua aceea, se face frig sus aici." El era în ţinutul de munte. El avea numai o manta.

E-65 Şi Dima, pentru un om care a fost cu o statură aşa de înaltă, calibru înalt, cult, educat, şi un om bogat care avea multe haine de schimb, "Insul acela, era ceva în neregulă cu el. Care a avut aşa de mulţi prieteni care şi-ar fi scos ochii ca să-i dea lui, şi totuşi el a fost aşa de sărac că el avea o manta. Ceva era în neregulă cu Pavel."

E-66 O, voi ştiţi, duhul acela nu pleacă din lume, ei încă îl au în felul acela. Banii nu sunt Dumnezeu. Există numai un Dumnezeu. Vedeţi? Dar oamenii se gândesc că dacă tu ai o slujbă mare tu s-ar cuveni să ai toată aceasta şi toată aceasta, şi toate aceste lucruri mari, şi şcoli mari şi aşa-şi-aşa mare. Dumnezeu nu lucrează în lucrurile acelea. Sau, cel puţin, aceea a fost părerea mea. Dumnezeu lucrează cu o persoană. El niciodată nu ne-a ordinat să mergem să facem astfel de lucruri.

E-67 Dar Pavel, cu o manta, şi el îi spune lui Timotei aici să o aducă la el deoarece se făcea frig sus acolo. Aha. Un om care avea o slujbă care a predicat la zeci de mii ceea ce Pavel a făcut, şi o slujbă care putea face tot felul de miracole, şi a văzut pe Isus într-un Stâlp de Foc, l-a însărcinat, şi totuşi avea o manta. Dima a zis, "Un om ca acela," el s-ar îndepărta de la el.

E-68 Acum, când el a fost sus aici predicând înspre Troia, noi aflăm că acolo era un om sus acolo care era un căldărar. Şi el a fost un prăpădit. Şi el a urât Creştinătatea. Şi el a făcut tot ce a putut el să-i facă lui Pavel, l-a avut aruncat în închisoare. Şi fiecare... chiar şi Pavel îl avertizează pe Timotei de acelaşi lucru, "Fereşte-te de insul acela." Şi aici este Dima ! O Dumnezeule, lasă ca oamenii să audă aceasta! Aici a stat Dima stând alături de un om care a lovit pe un om cu orbire, pentru că a disputat cu el. Acum, voi predicatori ai Bisericii lui Cristos, puneţi-vă vestoanele acum. Am avut pe unul să-mi spună o dată, a zis, ,,Loveşte-mă cu orbire! Loveşte-mă cu orbire! Tu ai Duhul Sfânt, loveşte-mă cu orbire."
Am spus, "Tu eşti deja orb." Vedeţi?

E-69 Acum, de ce nu l-a lovit Pavel pe căldărar cu orbire? Chiar acelaşi fel de spirit care este peste oamenii care gândesc aşa, este acelaşi lucru care a fost peste Dima. Un om care putea lovi pe un om cu orbire, că a disputat cu el, şi atunci s-a întors şi a lăsat pe un căldărar să-i strice slujba în oraş. Fără îndoială că Dima a spus, "El, el este terminat, el şi-a pierdut toate darurile. El a-el şi-a pierdut darurile de a lovi cu orbire."

E-70 Nu vedeţi voi cum spiritul acela încă trăieşte, zice, "Tu eşti terminat, frate"? O! Aceasta-aceasta doar trece peste capul oamenilor. Ei doar nu o pricep, aceea este tot ce există cu aceasta. Vedeţi? Ei doar nu pot s-o vadă. Vedeţi? Ei nu înţeleg.

E-71 Acum Dima... nu l-a lovit pe acel om cu orbire pentru că el a vrut. Nu a spus Isus, "Eu nu fac nimic până nu-Mi arată Tatăl mai întâi"? Nu v-am spus eu cu ani în urmă, cu propria mea mamă zăcând, murind, şi să spună, "Bill, care este sfârşitul meu?" Eu nu am putut să spun nimic până când Dumnezeu nu a spus aşa întâi. Şi aceea a fost chiar ce s-a întâmplat. Omul nu poate, omul este un eşec în primul rând. El este doar un agent prin care Dumnezeu lucrează, şi Dumnezeu lucrează Propria Lui voinţă. Dar când voi îi vedeţi pe aceşti oameni superiori care întotdeauna au aceasta şi aceea şi cealaltă, voi mai bine să staţi departe de aceasta. Vedeţi? Isus Însuşi nu a f~cut aceea. El a zis, "Eu lucrez numai cum lucrează Tatăl. El Îmi arată ce să fac şi atunci Mă duc să o fac. Eu nu pot face altceva... nimic altfel decât aceea."

E-72 Şi aici Dima l-a văzut pe Pavel, un om care a avut o slujbă ca aceea, şi totuşi a fost aşa de sărac că el a posedat numai o manta, şi a vrut ca Timotei să i-o aducă la el. O manta! Dar, Pavel a dat exemplul cum a fost Cristos, El avea o singură haină. Atunci de ce înseamnă bogăţiile şi mulţimea de bani şi lucruri aşa de mult pentru oameni astăzi? Observaţi acum. Şi el avea putere încât, oricine care a fost contrar la ce el a predicat, el s-a întors în jur şi a zis, "Tu vei fi orb pentru o vreme." Şi omul a fost orb.

E-73 Şi aici era un căldărar, i-a făcut de zece ori ce i-a făcut omul acela, şi totuşi a scăpat cu aceasta. Dima trebuie că s-a gândit, "Păi, vezi, bătrânul ins este terminat acum. El şi-a pierdut slujba." Nu, nu, el nu şi-a pierdut slujba, nicidecum. Dumnezeu nu face lucruri în felul acela. Dumnezeu nu este un dăruitor Indian. Da. Observaţi acum.

E-74 Pavel a fost ceva în dispoziţie ca Ilie. Ilie profetul a mers sus pe munte după însărcinarea lui Dumnezeu, şi a chemat foc să cadă din Cer, şi a căzut. Şi el a chemat apă, şi ea a venit. Şi atunci el a poruncit prin mesajul lui Dumnezeu şi a ucis patru sute de preoţi, le-a tăiat capetele jos, şi le-a lăsat să se rostogolească în jos pe deal; iar apoi a fugit la ameninţarea unei-unei femei, o femeie mică ipocrită, sau ea a fost o necredincioasă. Izabela, acea femeie mică care a fost nota principală pentru fiecare bucăţică din aceasta, ea a fost aceea care a cauzat-o. Arăta de parcă el ar fi luat-o pe ea mai întâi. Dar Dumnezeu are căi de a face lucrurile, şi slujitorii Lui pot lucra numai în acord dacă el lucrează în acord cu voia lui Dumnezeu.

E-75 Nu vedeţi voi, prieteni, voi trebuie să vă mişcaţi în acord cu calea lui Dumnezeu de a vă mişca. De câte ori am şezut eu în consiliu de fraţi, şi cum mi-ar place să merg acolo şi să dau mâna cu ei şi să zic, "Fraţilor, aceasta nu contează, haideţi doar să fim fraţi împreună." Cum pot eu face aceea şi să-mi ţin însărcinarea, "Predică Cuvântul"? Nu vreau să fac aceea.

E-76 Eu am stat printre lucrători, şi zic, "Frate Branham, mătuşa mea este aici. Eu ştiu că tu eşti un profet trimis de la Dumnezeu. Mergi acolo şi să-i redai vederea." Doresc să fi putut, eu aş face aceasta. Eu nu o pot face până nu îmi spune El să o fac. Vedeţi? Nimeni nu ar putea s-o facă. Ilie nu a putut s-o facă, nimeni altul nu ar putea s-o facă.

E-77 Acum noi aflăm că Pavel... Dima predicând cu Pavel, l-a văzut pe Pavel să vadă un om olog zăcând acolo, şi a zis, "Eu percep că tu ai credinţă să fi vindecat. Ridică-te în picioare! Isus Cristos te face bine." L-a văzut să vindece pe bolnavi, şi totuşi el îl lasă pe prietenul său Teofil bolnav.

E-78 "Pavel şi-a pierdut slujba." Aceea este ce Dima trebuie că s-a gândit. "De ce nu l-a vindecat, dacă el avea un dar de vindecare, de ce nu s-a dus el sus acolo şi să-l vindece pe acel prieten care a stat alături de el aşa de credincios? El a zis, 'Eu l-am lăsat sus acolo bolnav. Şi eu nu am nici o manta, şi eu vreau ca tu să-mi aduci acea manta cu tine. Şi ai grijă de acel căldărar, el doar mi-a stricat acea adunare în oraş. Eu a trebuit să părăsesc oraşul. El m-a băgat în temniţă."' Îmi imaginez că Dima a spus, "Ce fel de predicator a ajuns să fie acesta?" Vedeţi?

E-79 Şi, frate, ei au mulţi din acele duhuri de Dima în lume astăzi. Ei nu ştiu ce se petrece. Vedeţi? Nu este necesar să încerci să le-o explici lor, căci ei nu o vor pricepe oricum. Vedeţi? Vedeţi? Un slujitor al lui Cristos urmează Urma paşilor.

E-80 Unul din diaconii noştri de aici, eu nu ştiu dacă el este aici în seara aceasta sau nu, este Tony Zabel. El este de obicei pe aici. Şi el a venit la mine şi a spus nu cu mult în urmă înainte ca el să ajungă... să vină aici, el a zis-el a zis, "Am-am avut un vis, un vis ciudat." El a zis, "Am-am visat că eu încercam să-mi găsesc calea în sus spre Cer." El a zis, "Am văzut un om venind cu o robă neagră pe el şi a-a-a citit o carte." Şi a zis, "Am-am ajuns la acest om, şi l-am întrebat, 'Care este calea spre Cer?' Şi el a zis, 'Întreabă-l pe omul dinaintea mea."' Şi acela era un-un păstor al unei biserici la care el a mers.

E-81 El a mers puţin mai departe şi a întâlnit pe un alt om, el avea pe el o robă neagră şi cânta cântări, mergând înainte. Şi acela a fost un alt păstor. Acei păstori amândoi sunt prieteni personali de-ai mei. Şi el a zis... Şi oameni buni. Şi el a zis, "Pe ce cale ajung eu sus pe vârful muntelui aici?' El a zis, 'Uite aici.' A zis, 'Vezi, stând sus de tot acolo pe vârf, insul acela micuţ?' Am spus, 'Da."' A zis, "Acolo a stat un ins îmbrăcat cu o pereche de salopete, purtând o pălărie mică de cowboy." [Porţiune goală pe bandă – Ed.]

E-82 Cineva a zis, jos în Kentucky, a zis, "vorbind despre mine jos acolo, a zis, "Insul acela arată ca orice în afară de predicator." Ai putea arăta ca un fermier sau ceva, dar-dar voi ştiţi, nu este cum arăţi.

E-83 Şi a spus că acesta eram eu stând sus acolo. Şi el-el a urcat în sus până când a ajuns la mine, şi a spus că l-am apucat de braţ şi l-am condus înainte în sus până când am ajuns în vârful dealului. Şi acolo era o sălbăticie prin care să treci. Şi eu am spus, "Tony, eu trebuie să te las aici şi tu trebuie să umbli o parte din aceasta de unul singur."
El a zis, "Frate Branham, ce pot să fac de aici înainte?"

E-84 A spus că am zis, "Vino aici, Tony, priveşte jos acolo. Tu vezi urmele acelea de paşi desculţi cu Sânge în ele?" Am spus, "Aceea este ce eu am urmat tot drumul. Doar să stai pe Aceea." Acela este singurul lucru la care eu ştiu să-i îndrept pe oameni; nu la un crez sau o senzaţie de vreun fel, ci spre acele Urme de paşi sângerânde care conduc la Biblie, Sângele lui Isus Cristos.

E-85 Acum, cum trebuie că s-a simţit acel om, un om cu aşa de mulţi prieteni milionari, şi numai o manta. Un om care a fost... avea putere să lovească pe un om cu orbire, şi a lăsat pe un om să-l alunge afară din oraş. Nu a făcut nici un lucru privitor la aceasta, s-a ridicat şi a mers afară. S-a rugat pentru bolnavi şi l-a lăsat pe prietenul lui bolnav. Şi Dima l-a părăsit. Ei toţi l-au părăsit. Toţi l-au părăsit. Pavel a zis, "Toţi oamenii m-au părăsit." Fiecare din ei l-au părăsit.

E-86 Eu spun aceasta. Când un om stă adevărat cu Cuvântul, nu doar într-o singură adunare, ci în fiecare adunare, când un om stă adevărat cu Cuvântul, timpul va veni când ei îl vor părăsi. Exact. Ei au făcut-o. Ei au făcut-o la Domnul nostru. Ei îl vor părăsi când el stă pentru Adevăr. "Toţi oamenii m-au părăsit." Şi acum ce vă gândiţi că Dima şi unii din acei oameni s-au gândit când noi toţi ştim, care cunoaştem Scriptura, că Luca a fost un doctor, şi Pavel, oriunde a mers, a luat pe acest doctor cu el? Şi predica vindecare Divină, şi lăsând pe prietenul său bolnav. Aşa de sărac, el avea o manta. Şi a lăsat pe un om să-l alunge din oraş, când el putea lovi pe un om cu orbire. Vedeţi, ei s-au gândit că el era terminat. Dar el nu a fost! El era exact în Urmele de paşi însângerate. El urma înainte. Eu sper că voi înţelegeţi. El a zis, "Toţi oamenii m-au părăsit."

E-87 Dima, iubind această lume prezentă, popularitatea de la oameni. "Salut, Doctor Dima. Eu ştiu că tu ai Ph.!"

E-88 O, sigur, ei iubesc aceea. Isus a zis, "Cum vă place să staţi în sinagogi, şi să fiţi chemaţi 'Rabin,' şi aşa mai departe." A zis, "Voi primiţi numai mai multă osândire." Vedeţi?

E-89 Acum, noi ştim când ei l-au văzut pe acest doctor urmându-l, sau cu el, şi Pavel l-a luat pe Luca, a zis, el a zis-a zis aici, "Luca este-Luca este singurul care nu m-a părăsit. Şi Luca este-este bun cu el. Dar, Luca îi este folositor. El are nevoie de Luca pentru slujba lui." Şi acest doctor urma un om în jur oriunde a mers, şi a predicat vindecare Divină. Şi un om care a predicat vindecare Divină îi putea vindeca pe ologi şi să învieze pe morţi, şi toate altele, şi să vadă vedenii puternice, şi să vorbească lucruri care să vină la împlinire, şi l-a lăsat pe propriul lui colaborator bolnav. Şi putea să aibă un milion de dolari şi să zidească clădiri în valoare de zeci de mii de dolari, şi şcoli mari şi lucruri ca acelea, şi nici măcar nu avea decât o manta să şi-o pună pe spate.

E-90 Dima a zis, "Eu nu mă asociez cu un ins ca acela. El este doar... El este o persoană din clasa de jos. Eu mă voi duce sus cu fraţii denominaţionali. Mă voi duce sus unde eu voi fi cineva." Dacă a fost un astfel de lucru, mi-ar place să umblu, şi chiar după ce Baxter termină, vedeţi, pentru că l-a părăsit pe acel sărman micuţ în starea aceea. El ar fi trebuit să stea alături de el. Pavel a fost acela care l-a condus la Cristos. Dar, voi vedeţi, aceasta este fără să cunoască Duhul, să ştie care este voia lui Dumnezeu, apoi să facă voia lui Dumnezeu. Vedeţi? Acum, însă acolo el l-a părăsit în starea aceea. L-a părăsit! Toţi oamenii l-au părăsit.

E-91 Cum mă gândesc eu la aceea! Cum un slujitor care va sta adevărat faţă de Cuvânt, mai curând sau mai târziu, oamenii o să-l părăsească. Acum, noi vrem să lovim aceea doar pentru câteva minute, şi eu nu o să vă ţin prea mult acum, căci eu vă vreau aici mâine dimineaţă. Întotdeauna când slujitorul lui Dumnezeu stă adevărat faţă de Cuvânt, toţi îl părăsesc. Şi aceasta... Acum, doar luaţi oriunde vreţi voi, oricând în Biblie sau în istorie, căci când un om a stat adevărat, nu contează cât de popular a fost el, când el a stat adevărat faţă de Cuvânt, a venit timpul când lumea religioasă l-a părăsit şi s-au detaşat de el. Acum, doar citiţi aceasta, dacă luaţi Biblia de la Geneza până acolo la Cartea Apocalipsa, şi luaţi în Consiliul Înainte de Nicea şi luaţi în jos până la Părinţii Niceeni, şi fiecare om, fiecare sfânt, fiecare profet, fiecare slujitor adevărat al lui Dumnezeu care a stat cu Cuvântul, a fost părăsit de către lucrul ecleziastic şi aruncat jos. Şi Pavel a fost unul din ei.

E-92 Şi dacă ar exista unul astăzi, ar fi acelaşi lucru. Acesta este exact adevărul. Voi trebuie să atingeţi locul acela. Acesta trebuie să vină. Ei gândesc că un om care ar avea o slujbă ca aceea, el ar trebui să aibă lumea chiar sub degetul lui. El ar trebui, dar ei nu vor să vină sub degetul lui. Vedeţi? Şi un om ca acela nu ar pune o slujbă, sau o lume sub degetul lui; el ar pune-o sub degetul Stăpânului său, căci el nu este aici să se reprezinte pe sine, el îl reprezintă pe Stăpânul lui.

E-93 Voi ştiţi, oamenii încearcă să caute onoare unul de la altul, şi ei se onorează unul pe altul, şi îl dezonorează pe Dumnezeu prin a face aşa. Vedeţi? Noi încercăm şi facem oameni mari printre noi, şi când noi nu suntem nici oameni mari şi oameni mici, noi toţi suntem oameni mici. Există numai Unul singur mare printre noi, şi acela este Domnul nostru. Vedeţi? Şi noi facem organizaţia noastră aşa de mult mai mare decât Dumnezeu, "marea sfântă biserică din aceasta, aceea, sau cealaltă, marii episcopi sfinţi," şi aşa mai departe. Nu există astfel de lucruri ca acelea. Aceea este onorare de oameni. Există numai Unul sfânt, şi acela este Dumnezeu. Şi Duhul Sfânt, care este Dumnezeu, este printre noi. Nu noi suntem aceia care sunt sfinţi, este Duhul Sfânt care este în noi. Nu este... Când noi vedem lucruri făcute, nu noi suntem cei ce o facem, este Duhul Sfânt. Isus a zis, "Acesta nu sunt Eu care face lucrările, este Tatăl Meu. El locuieşte în Mine, şi El este Acela care face lucrările." Şi nu este el care-care o face. În regulă. Dar noi îi găsim pe acei slujitori adevăraţi în jos de-a lungul timpului.

E-94 Acum aici este lucrul asupra căruia eu vreau cumva să exercitez pentru câteva momente. Acum, este de obicei la un astfel de timp ca acesta când oamenii au stat adevărat faţă de Cuvânt şi toţi oamenii l-au părăsit până când Dumnezeu păşeşte înăuntru în apărarea acelei persoane şi îi încununează slujba. Aceea este corect. Ce consolare. Consolarea noastră este zidită în promisiunea Cuvântului lui Dumnezeu. Nu contează ce spune lumea, ce face lumea, aceea nu este speranţa noastră, nu este zidită pe ceea ce face lumea.

E-95 Eu cred că acea cântare este aşa de frumoasă. Doresc să fi putut cânta. Eu întotdeauna am vrut să cânt. Vedeţi? "Cei care aşteaptă după Domnul, îşi vor reînnoi tăria, ei se vor înălţa sus cu aripi ca un vultur, ei vor alerga şi nu vor fi obosiţi, dacă ei umblă ei nu vor slăbi; învaţă-mă, Doamne, să aştept. Învaţă-mă, Doamne, să aştept jos pe genunchii mei." Îmi place aceea. "Şi în Propriul Tău timp bun Tu vei răspunde rugăciunilor mele; învaţă-mă să nu mă bazez pe ce fac alţii, ci doar să aştept în rugăciune după un răspuns de la Tine." Asta este. Acela este adevăratul slujitor care aşteaptă după rândul Stăpânului său, ştiind aceasta, că Scripturile nu pot da greş indiferent de ceea ce se întâmplă. Scriptura trebuie să stea adevărată. Într-un astfel de timp ca acela, este când Dumnezeu de obicei intervine să-i ajute.

E-96 Să privim la Ilie când el a fost părăsit. De ce? Pentru că el a stat adevărat faţă de Cuvânt. El a zis, "Toţi oamenii m-au părăsit." Şi el a fost excomunicat din societate, de la organizaţie, chiar de la organizaţia naţională, din biserica naţională din Israel, preoţii şi toţi l-au aruncat afară, şi el nu avea nici măcar o manta aşa de mult ca Pavel, decât o bucată mică de piele de oaie, sau, piele înfăşurată în jurul lui, şi a stat sus pe un munte şi a fost hrănit de păsări. Da, domnule. De ce? Din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, căci el a fost adevărat faţă de AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Acum ei toţi au mers moderni. Prima doamnă a ţării, Izabela, a ajuns să scoată toate modele şi lucrurile. Şi preoţii au cedat la aceasta şi aşa mai departe, şi toţi predicatorii şi aşa mai departe, ei s-au coordonat în aceasta. Dar nu Ilie, el a stat adevărat faţă de acel Cuvânt. Şi pentru un astfel de lucru el a fost părăsit, până când el a strigat, "Doamne, eu sunt singurul rămas, şi ei chiar îmi caută viaţa."

E-97 Dar Dumnezeu i-a dat ceva consolare, a zis, "Eu încă am şapte mii jos acolo."

E-98 Vedeţi, eu nu cred că Ilie s-a îngâmfat privitor la aceea, că el era singurul, dar mă gândesc că el a fost doar aşa de părăsit.
De fiecare dată când se ducea sus la un preot să ţină o adunare, ei îl dădeau afară. El se ducea jos aici, "Ieşi afară de aici, tu fanaticule! Ieşi afară de aici! Du-te fă aceasta!" Aceasta a arătat când Elisei a venit înainte, succesorul lui. Păi, ce au făcut ei? Ei chiar... Tânărul ins era pleşuv, şi ei şi-au trimis copiii mici afară să-şi bată joc de bătrânii aceia "şarlatani." Au zis că ei amândoi erau consideraţi şarlatani, au zis, "Bătrân pleşuv! Pleşuvule, de ce nu te-ai dus sus cum s-a dus Ilie?" Ei nu au crezut că el a mers sus. Aha. Vedeţi? Doar s-au gândit că el a fost o grămadă de şarlatani. Dar ei au fost adevăraţi faţă de Cuvânt, cu o slujbă adeverită. Ilie a stat. În regulă.

E-99 Daniel a luat o poziţie adevărată. Voi ştiţi unde iau eu aceea în Daniel 12, sau Daniel 9, eu cred că este. Când voi... Daniel a luat o poziţie adevărată pentru Cuvânt. Ce i s-a întâmplat? Când el era omul de mâna dreaptă a împăratului, dar el a luat o poziţie adevărată pentru Cuvânt, şi a fost excomunicat şi aruncat într-o groapă cu lei. Un om al lui Dumnezeu stând adevărat faţă de Cuvânt!

E-10

E-101 Iacob, altul. El avea o... a fost plecat de acasă pentru mult timp, şi el a avut o chemare să meargă acasă să-i vadă pe ai lui. Şi el era pe drumul lui, credincios faţă de chemarea lui, credincios faţă de călăuzirea lui. El îşi avea lucrurile bine acolo, dar Dumnezeu a început să se ocupe de el să meargă acasă. Şi, pe drumul lui spre casă, a fost aruncat între două locuri strâmte. Nevasta şi copiii lui pe partea aceasta, şi fratele lui urâcios, Esau, venind aici cu o armată să-l întâmpine. Şi el a stat la micuţul pârâu, pârâul Peniel acolo, şi acolo a stat el. Şi ce situaţie! Esau, îl ura, venea cu o armată să-l întâmpine, şi aici era nevasta lui, două neveste şi copiii toţi de partea aceasta a pârâului, şi el a fost prins într-un loc strâmt. De ce? Pentru că dacă el ar fi stat în propria lui ţară ar fi fost în regulă. Dar el avea o chemare, Cuvântul lui Dumnezeu l-a chemat la patria lui. Aleluia! Dumnezeu binecuvântează un om. El a primit o schimbare, de asemenea. Da, domnule.

E-102 Isus, credincios faţă de Cuvântul Tatălui, "Eu fac numai ceea ce spune Tatăl. Este scris, 'Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu."'
Isus, pe veci credincios faţă de acel Cuvânt, a venit un timp când El şi-a pierdut toţi prietenii care El i-a avut. Fiecare din ei L-au părăsit şi au plecat. Ei toţi. Şi oamenii L-au văzut ridiculizat, batjocorit, încredere pierdută în El. "Cum ar putea un om care putea vorbi unui om mort în mormânt şi să-l învieze, cum putea un om care putea să prezică evenimentele până la punct şi niciodată nu a... nu dă greş; şi stă în curţi cu faţa Lui sângerând de la smulgeri de barbă, şi cel mai murdar scuipat de beţivan de la soldaţi curgând în jos pe faţa Lui, cu o zdreanţă pe capul Lui, şi lovindu-L peste cap cu un băţ, şi ziceau, 'Profeţeşte şi spune-ne cine Te-a lovit, şi noi o vom crede'?" Păi, ucenicii doar au plecat, au zis, "Ah!"

E-103 Vedeţi, ei aşa de repede uită ce a făcut Dumnezeu! Cum a spus Moise la Marea Roşie, când el a stat acolo şi a zis, „Dumnezeu a făcut zece miracole remarcabile, sunteţi voi încă aşa de neglijenţi că voi nu ştiţi că El încă este Dumnezeu?" El a mers jos acolo şi a lovit ţările, el-el a pus un blestem pe ţări. El a adus broaşte, purici, muşte, de toate, şi un-un suflu care i-a ucis pe toţi întâi născuţii, şi îngerul morţii a trecut prin ţară, şi totuşi oamenii aceia nu au vrut să-l urmeze la Marea Roşie. Cât de repede, imediat ce popularitatea ta... Când ei au văzut suliţele mari sclipitoare de la o sută de mii de oameni venind în felul acela, sau poate, da, sau poate un milion de oameni venind, şi huruitul carelor şi praful zburând, ei doar au renunţat şi au căzut înapoi, "Şi, Moise, noi ar fi trebuit să murim înapoi acolo." Vedeţi? Dumnezeu a spus că El i-a lăsat să moară în pustie pentru necredinţă. "Moise, slujba ta este terminată, asta-i tot. Tu nu mai eşti." Vedeţi, ei nu înţeleg. Ei nu o pricep.

E-104 Şi acum acelaşi lucru a fost când Isus, tânărul Rabin sau Învăţător, sau Profet din Galilea, când El făcea toate miracolele acelea şi lucruri, "Cum ar putea El vreodată să stea şi să rabde un astfel de lucru ca acela? Cum putea El să lase un om să-L lege cu lanţuri, când El putea să rupă sigiliul de pe un mormânt şi să învieze pe un om afară din Eternitate? Cum putea El s-o facă, când El îi putea vorbi fiului mort al unei văduve şi să-l învieze din nou la viaţă; şi Lazăr, mort şi putrezit în mormânt, şi să-l aducă afară? Cum putea El sta, să zică, 'Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cel ce crede în Mine chiar dacă era mort totuşi va trăi. Oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată.' Şi stă şi să fie legat cu lanţuri şi scuipat în faţă, şi fără să-Şi deschidă gura?" Ucenicii, "El şi-a pierdut slujba Lui." Da, acela este felul cum merge. Dumnezeule, această lume sărmană!

E-105 Chiar şi biserica Lui, cei doisprezece în care El s-a bucurat şi le-a spus tot, şi i-a iubit, ei şi-au întors spatele către El. Numai unul a stat alături de El, acela era omul Ioan. Chiar la un ceas când totul s-a dus, şi toate speranţele s-au dus, acolo era El legat, şi dus sus acolo şi batjocorit şi scuipat, şi a pus spatele Lui la... Fără să ştie că aceea a împlinit Scripturile.

E-106 Păi, nu ştiţi voi că lucrurile care se desfăşoară astăzi împlinesc Scripturile exact până la literă? De ce pot oamenii să spună aceste lucruri? De ce se înfurie aceste denominaţiuni?
De ce fac ei aceea? Este scris în Scripturi că ei o vor face. Ei păşesc chiar în aceasta şi o fac ei înşişi, orbeşte, fără să ştie că ei o fac. Voi credeţi că Iuda a ştiut că el a jucat rolul de Iuda? Voi credeţi că Faraon a ştiut că el juca rolul, când Dumnezeu l-a ridicat pentru acel scop? Voi credeţi că Esau ar fi făcut lucrurile care le-a făcut? Cu certitudine nu. A zis, 'Ei au ochi şi nu pot să vadă, urechi şi nu pot să audă." Dar urmăriţi Scripturile, doar se desfăşoară. Vedeţi? Noi suntem la timpul sfârşitului, trebuie să fie în felul acesta.

E-107 Acum, biserica Lui L-a părăsit. Toţi oamenii şi natura L-au părăsit. Vorbiţi despre cineva să fie părăsit, Pavel nu a avut părăsire de loc faţă de ce a avut El. Chiar şi tocmai creaţiunea care El a creat-o îl părăsea pe El. Luna şi stelele şi soarele, şi totul, se întunecau. Omul, Dumnezeu, natura şi totul L-au părăsit, nimic nu stătea acolo, El a murit singur. A pierdut El slujba Lui? El împlinea slujba Lui, nu o pierdea. Aceea merge cu aceasta. Acela este lucrul care ia loc. Aceea trebuie să meargă cu aceasta.

E-108 Acum, totul L-a părăsit. Dar a fost la timpul acesta când Dumnezeu a păşit înăuntru pe scenă, pentru că orice om care cunoaşte Cuvântul va sta cu Cuvântul, ştiind că Cuvântul este Dumnezeu. Vedeţi? Şi Cuvântul trebuie să se desfăşoare pe Sine. Cuvântul infailibil trebuie să se desfăşoare pe Sine. El trebuie, în ordine, pentru că Cuvântul este Dumnezeu. Şi dacă El a lucrat asupra altora jos de tot prin epocă, El va lucra în acelaşi fel chiar acum, pentru că El este Dumnezeu. Niciodată să nu uitaţi aceea. Căci Isus a ştiut că El fiind plinătatea Cuvântului, El nu era numai un Profet, El era Dumnezeu Însuşi. El era Cuvântul. Acela este motivul că nu numai omul L-a părăsit, ci şi natura L-a părăsit. Întreaga creaţiune L-a părăsit, totul, stelele, luna, şi nu era lumină când El a murit. Totul L-a părăsit, vedeţi, pentru că El a fost Creatorul tuturor lucrurilor. "El era în lume, şi lumea a fost făcută de El, şi lumea nu L-a cunoscut." Vedeţi? El a fost Creatorul tuturor lucrurilor. Toate lucrurile! Acum, singurul lucru, că noi... Noi nu creăm dar noi încercăm să convertim, şi acei pe care noi încercăm să-i convertim sunt acei care părăsesc şi pleacă. Vedeţi? Când vine timpul ca Cuvântul să facă adevărata Lui prezentare, trebuie să fie în felul acela. Acum, doar reţineţi, atunci a fost când Dumnezeu păşeşte înăuntru pe scenă.

E-109 Şi în viaţa Domnului nostru Isus, lucrările puternice care El le-a făcut în primul an şi şase luni din viaţa Lui, o, cum a fost El un Om puternic! Niciodată nu a existat nimic ca El pe pământ, niciodată nu a fost de atunci, niciodată nu va fi după aceea. Dar ce s-a întâmplat? El a avut mai multă batjocură decât oricare, toţi ceilalţi dintre ei puşi laolaltă. Batjocorit de natură şi batjocorit de creaţiune, batjocorit de totul, pentru că aceasta a fost într-o stare pervertită. Acela este motivul că inimile oamenilor batjocoresc pe adevăratul slujitor al lui Dumnezeu, pentru că aceasta este pervertită. Natura este pervertită, acela este motivul.

E-110 Dacă natura este aşa de frumoasă după cum ea este, fiind pervertită, cum va fi ea când ea devine convertită înapoi la voia lui Dumnezeu? Dacă un pământ poate rodi struguri care ia doi oameni să-i care pe spatele lor, cum va fi acesta, şi acela un pământ pervertit, cum va fi acesta când el este convertit înapoi la Dumnezeu? Cristos vine, deşertul va înflori ca un trandafir. Aceasta va fi o convertire. Şi locurile uscate vor încolţi de la apă, şi pământul va înflori şi îmboboci. O, acela va fi un timp, şi când inimile oamenilor vor fi convertite în oameni evlavioşi, aceea este să-şi facă alegerea lor acum, vor trăi în acel loc. Amin.

E-111 "Acea oră întunecată, între stânci despicate şi ceruri întunecate," a spus poetul, "Mântuitorul meu şi-a aplecat capul Lui şi a murit; deschiderea vălului a descoperit calea spre bucuriile şi ziua nesfârşită a Cerului." El a trebuit să facă aceea ca să facă o cale pentru noi. Aşa este. Dar ce a făcut Dumnezeu? El a fost credincios faţă de Cuvânt şi a îmbrăţişat crucea. Dar a fost acesta sfârşitul slujbei Lui? A fost slujba Lui terminată? Dumnezeu a încununat-o cu cea mai măreaţă cunună care putea să fie vreodată încununată. El a încununat-o în dimineaţa de Paşti, la înviere. El a încununat slujba Domnului nostru Isus, El a înviat din morţi şi este viu pentru totdeauna. El nu a fost terminat din cauză că toţi oamenii L-au părăsit, El a fost încununat! Da, domnule. Da, domnule. El a fost încununat din cauză că El a fost, a fost părăsit, şi El trebuie să facă aceea când El L-a înviat din morţi.

E-112 La fel a fost cu Ilie. Noi am vorbit despre el cu câteva momente în urmă. Ilie, acel sărman profet zdrobit zăcând afară acolo în pustie, şi a trebuit să fie hrănit cu ce îi aduceau păsările. Şi trupul lui mic slăbuţ tras în sus, arătând brun, micuţul ulcior de ulei atârnându-i pe coasta lui, barba lui toată afară, şi capul probabil pleşuv şi ars de soare, şchiopătând, mergând în jos pe un băţ în felul acesta, dar jos sub acea inimioară bătrână bătea Duhul lui Dumnezeu. Când Dumnezeu l-a văzut pe micuţul Lui slujitor bătrân obosit ajungând în jos la capăt, toţi îl părăseau, şi orice altceva, l-a abandonat El? El a trimis jos un car, l-a luat sus pe slujitorul Lui obosit, "Tu nici măcar nu trebuie să umbli în sus cum a făcut Enoh, Eu doar te voi duce acasă într-un car." Aşa este. El a încununat slujba lui cu o plimbare într-un car acasă. Aceea nu este aşa de rău, voi ştiţi. Da. Da, el nu a trebuit să umble acasă, :Şl doar a trimis un car şi l-a luat sus pentru că el era obosit. Îmi place aceea. Amin. Sărmanul, micuţ, slujitor bătrân obosit, El l-a luat sus şi l-a dus Acasă.

E-113 A fost la timpul când Daniel a stat aşa de loial faţă de Dumnezeu, că el a mers înăuntru... Ei au zis, "Omul acela, voi ştiţi, el a fost o dată un om mare aici în această împărăţie. El a spus tot felul de lucruri. Şi el i-a adus înăuntru pe zicători, el i-a învăţat lucruri." Şi Meda-Persienii şi cum a făcut el. Dar sub domnia lui Darius, acesta era Daniel care a stat devotat faţă de Dumnezeu. Acesta a fost Daniel care a stat cu Cuvântul lui Dumnezeu şi nu se încurca cu nimic altceva. Şi el a zis, "Păi, slujba lui s-a terminat, pentru că eu am văzut aceasta în ziarul local, el o să fie aruncat în groapa leilor în câteva zile." Se duce la închisoarea Federală, sau ceva, voi vedeţi. "Dar noi îl vom arunca în groapa cu lei." Dar ce a făcut Dumnezeu? Dumnezeu i-a pecetluit slujba cu o schimbare a inimii împăratului, că Darius a trimis la fiecare limbă, la oamenii din toată lumea, ca fiecare om să se teamă de Dumnezeul lui Daniel, pentru că El era un Dumnezeu care poate izbăvi. Amin.

E-114 Astfel, voi vedeţi, este la acel timp când oamenii îi părăsesc pe oameni, slujitorii lui Dumnezeu care stau devotaţi faţă de Cuvânt, când Dumnezeu le pecetluieşte slujba cu un timp de încununare.

E-115 Da, au fost copiii Evrei sub domnia lui Nebucadneţar, când nu au vrut să se închine la chip. Ei au stat devotaţi faţă de Dumnezeu pentru că Cuvântul lui Dumnezeu a spus, "Să nu vă aplecaţi înaintea vreunui chip, să vă închinaţi lui." Ei au stat devotaţi faţă de Cuvânt. Şi aceasta a fost în ziarul local, la ştiri, totul despre aceasta, orice a fost aceasta în acele zile. Ei aveau căi să răspândească ştirile. Nu într-un ziar local, desigur că nu, doar spun aceea aşa ca să aveţi ceva idee. Dar a fost înăuntru acolo că ei urmau să-i ardă în cuptorul încins de şapte ori mai fierbinte. Cu zilele înainte de aceea, ei au aruncat înăuntru tot materialul să facă cuptorul aşa de fierbinte că a fost de şapte ori mai fierbinte, supraîncălzit de şapte ori. Păi, acesta i-ar fi mistuit, să ajungă la o sută de iarzi de el [aproximative o sută de metri.] Dar ei au mers drept în cuptorul încins, şi au venit drept afară fără măcar nici un miros de foc pe ei. Şi Nebucadneţar a zis, "Fiecare om care nu se închină la acest Dumnezeu, şi el şi copiii lui să fie ucişi, casa lui arsă şi făcută o grămadă de gunoi." Aşa este. Vedeţi? El... Ei aveau o trezire în toată lumea pentru că ei erau devotaţi faţă de Cuvânt. Aceea a fost ce s-a întâmplat. Da, domnule. Staţi devotaţi cu Cuvântul, da, şi acesta întotdeauna răsplăteşte minunat.

E-116 Iacob, noi l-am menţionat cu un timp în urmă. Eu îi am numele scris jos aici. Aici era el, un laş micuţ, dar el a stat. El s-a temut de Esau acolo. Vai, vai! Şi el a ştiut că el era departe de Dumnezeu. A fost departe de Dumnezeu toţi anii aceştia, dar el întotdeauna a încercat să stea devotat faţă de acel Cuvânt. Şi aici Dumnezeu l-a chemat şi i-a spus să meargă la patria lui. Aici era el chiar în linia de datorie, şi acolo era Esau cu o armată. La acel timp a fost că el a fost schimbat de la numele de Iacob, "înlocuitor, necinstit," în Iacob... "un prinţ înaintea lui Dumnezeu," când el a umblat afară dimineaţa următoare, cu slujba lui încununată. A umblat drept afară şi-l întâlneşte pe Esau, şi nu a vrut nici un ajutor de la el. Amin. Devotat faţă de Cuvânt. Acela-i felul cum face Dumnezeu lucrurile, nu-i aşa? El-El face lucrurile în Propriul Lui fel. În regulă.

E-117 Mulţi din fraţii mei, ei au mare popularitate astăzi printre fraţii lor denominaţionali. Tu doar să grăieşti un nume, băiete, şi este chiar ca focul, oriunde, aşa este, tu spui acest nume anumit al acestei persoane. Şi, până la urmă, când Domnul mi-a vorbit jos pe râu în acea zi, aceasta a iniţiat acea trezire în jurul lumii, de acolo au venit fiecare din aceşti mari evanghelişti.

E-118 Ei au mers drept înapoi cu fraţii lor, vedeţi, acele denominaţiuni din care ei au ieşit. Ei vin aici afară şi ţin această adunare, amestecaţi cu denominaţiunile, ei se duc drept înapoi în ele din nou. Ei au multă favoare, nume mari la radio, ziare, şi de toate. Fiecare vorbeşte bine de ei.

E-119 Dar toţi oamenii m-au părăsit pentru că eu am luat un Cuvânt adevărat, şi am stat lângă Cuvânt. Eu am stat drept aici la ce mi-a spus El, am predicat Cuvântul, nu o filozofie denominaţională. "Predică Cuvântul," aceea era însărcinarea mea, "stai cu Cuvântul." Şi, fraţilor, care ascultaţi la aceasta pe bandă, eu am fost un om mare când am venit printre voi, doar vindecând bolnavii, vorbind despre viziuni şi arătând lucruri. Dar când am mers să vă spun Adevărul despre Cuvânt, pentru ce mi-aţi întors spatele? Vă daţi seama că aceasta doar împlineşte ce a spus Scriptura? Da, o face în felul acela. Acum eu de-abea pot să ajung într-un loc.

E-120 Vine scrisoare tot timpul. Una a venit zilele trecute, a zis, "Frate Branham, eu am avut cea mai mare încredere în tine, dar am auzit că tu ai spus că o anumită denominaţiune la care eu aparţin era căzută." A zis, "Eu nu mai am încredere în tine deloc acum, de acum înainte." A zis, "Acolo erau vreo douăzeci şi cinci din fraţii din denominaţiunea mea şezând într-una din adunările tale," a zis, "noi doar ne-am-ne-am ridicat şi am plecat când tu ai spus aceea."

E-121 Păi, toţi oamenii m-au părăsit, dar există un singur lucru, El a stat lângă mine! ... ? ... Eu nu sunt, nu am fost neascultător la viziunea Cerească care s-a întâmplat jos acolo pe râu. Eu am stat devotat faţă de El. El a fost devotat faţă de mine. Eu mă încred în El, că într-o zi, eu nu ştiu când, pentru o încununare a slujbei mele. Eu am stat tot atât de devotat cât am putut să fiu. Eu nu ştiu cum va fi aceasta. Eu nu ştiu când va fi. Şi eu, doar când El este gata, eu sunt. Mie nu-mi pasă. Eu sper că El îmi va încununa slujba mea pentru aceasta, de a mă lăsa să iau hainele Cuvântului, şi să îmbrac Mireasa Lui în haina Cuvântului, şi pentru neprihănirea Lui. Eu sper că El mă va încununa, să mă lase să stau în acea zi, să zic, ,,Iată Mielul lui Dumnezeu care ia la o parte păcatul lumii."

E-122 Există aşa de multe dealuri de urcat în sus, încordarea, uneori devine greu; dar Acela care arată cărarea, şi chiar ce este mai bine. El ştie ce este mai bine. "Trudirile de pe drum nu vor părea nimic, când noi ajungem la capătul drumului." Să căutăm după acea urmă de paşi însângerată. Doar reţineţi, prieteni, "Nisipurile au fost spălate în urmele de paşi ale acelui Străin pe malul Galileii; şi acel glas care a îmblânzit acele talazuri aspre, nu va mai fi auzit în Iudea. Dar cărarea acelui Galilean singuratic, aşa de bucuros o urmez eu astăzi; şi trudirea drumului nu va însemna nimic, când eu ajung la capătul drumului."

E-123 În această primă parte din Scriptură am citit, El mi-a dat-o, eu eram un om tânăr, doar un băiat, stând acolo afară, umerii drepţi, pieptul aruncat în afară, ciuf de păr, negru în valuri. Şi acum eu stau cu umeri aplecaţi, capul pleşuv, încărunţind, un om bătrân în vârstă de cincizeci şi trei de ani. Dar El este tot mai dulce aşa cum zilele trec. Şi eu nu m-am ferit să vă declar întreaga Evanghelie a lui Isus Cristos. Şi dorinţa inimii mele este să întâlnesc Biserica pentru care El a murit, îmbrăcată în neprihănirea Propriului Lui Sânge, îmbrăcată în Cuvântul Lui şi neprihănirea Cuvântului Lui, căci Cuvântul Lui niciodată nu poate da greş. Şi de aceea, eu ştiu că dacă eu voi sta lângă Cuvânt şi să fiu devotat faţă de Cuvânt, şi dacă Cuvântul rămâne în mine şi eu în El, în acea zi eu voi fi fericit că am stat devotat.

E-124 Eu nu ştiu ce ţine viitorul, dar voi vedeţi unde suntem noi, nu-i aşa? Voi vedeţi de ce fiecare zice, chiar la unii din proprii mei colegi, a zis, "Păi, Fratele Branham este cu totul terminat." Vedeţi? Da. "Cu totul terminat." Vedeţi? "Ah, noi nu mai auzim să se mai facă mult." Vedeţi? Păi, noi... Ei doar nu înţeleg, asta-i tot, doar nu o înţeleg. Vedeţi?

E-125 Mă gândesc că cel mai mare lucru care l-a vrut Pavel, când el a zis, "Timpul meu s-a sfârşit acum," cea mai mare dorinţă a inimii lui Pavel a fost să fie un martir. Aceea a fost dorinţa inimilor tuturor în zilele acelea. Dacă ei... Aţi citit vreodată Cartea Martirilor lui Foxe, şi de asemenea aţi citit şi Consiliul din Nicea? Cea mai mare onoare care putea să fie, când cei diferiţi (şi Policarp şi ceilalţi) au păşit în groapa leilor, ei au strigat cu bucurie. Au păşit înăuntru acolo ştiind că ei urmau să fie un martir. Când ei au fost arşi pe rug, au strigat cu bucurie, pentru onoarea de a fi un martir. Când Pavel a umblat în jos spre acel butuc de retezat, să i se taie capul, condus din acea casă a închisorii, un loc mic vechi murdar jos acolo, într-o scobitură în zid, unde ei l-au avut. Am umblat jos acolo, m-am uitat la aceasta. Criptă mică veche înapoi acolo unde ei i-au trântit trupul în acesta. Iar acum ei vor să-l facă un sfânt sau aşa ceva. Acelaşi grup de oameni! Acolo a umblat el jos acolo. El a zis, "O moarte unde îţi este ţepuşul? Mormântule, unde îţi este biruinţa? Dar mulţumiri să-i fie lui Dumnezeu Care ne dă biruinţa prin Domnul Isus Cristos. M-am luptat o luptă bună. Mi-am terminat alergarea. Am păstrat Credinţa. Există o cunună păstrată pentru mine, şi nu numai pentru mine, ci pentru toţi acei care iubesc arătarea Lui."

E-126 Noi am venit jos la al 6-lea verset acum, la al 18-lea. Eu nu ştiu ce va citi acesta pentru mine, dar eu v-am citat numai ce citeşte el pentru alţii. Şi eu am să continui să stau devotat faţă de Cuvânt până când El a terminat. Acolo este unde se află slujba astăzi. Eu nu sunt terminat. Eu sper că eu sunt doar spălat înăuntru. Asta este! Aşa este. Să ne aplecăm capetele acum în timp ce ne rugăm... ? ...

E-127 Există o mică frânghie întinsă în jos de la Tron în seara aceasta, ea se numeşte Frânghia de salvare. În timp ce mă rog, eu sper că aceasta va trage pe aici pe fiecare persoană neconvertită de aici. Nu ai vrea să te întinzi în sus şi să te apuci de ea, prieten păcătos? Voi ziceţi, "Frate Branham, tu ai spus că tu îmbătrâneşti, şi eu presupun că acela este motivul că tu eşti..." Nu, frate, soră. Când eu am fost doar un băieţel, am crezut Aceasta. Eu mi-am dat viaţa pentru Acesta. Şi există numai un regret care-l am, că eu nu am decât o singură viaţă să dau. Dacă eu aveam zece mii de vieţi eu aş vrea să le dau pe toate pentru Acesta. Da.

E-128 Nu ai vrea să te apuci de acea Frânghie când ea trece pe aici în seara aceasta, spre voi? Voi ziceţi, "Frate Branham, eu nu sunt vrednic să mă apuc de Ea." Eu ştiu că tu nu eşti, copile. Dar du-te şi fă ceva să devi vrednic, şi să-mi spui ce ai făcut, şi eu vreau s-o fac, la fel. Nu există nici un lucru ca tu să poţi să faci ca să devi vrednic. Tu ai fost născut nevrednic. Există un singur lucru ce-l poţi face, doar să te apuci de calea care a fost făcută pentru tine. Tu te îneci, să nu te îneci în aceea. Dumnezeu a aruncat afară Frânghia de salvare, să ne-să ne întindem şi s-o apucăm în seara aceasta.

E-129 Tată Ceresc, eu îmi amintesc chiar aici la acelaşi pupitru, chiar acelaşi loc unde am vorbit despre acea dimineaţă, atunci când am dedicat biserica chiar pe acest teren aici. Şi acea piatră de temelie zace acolo, încă conţine o foaie din Biblie pe care am scris aceea. Am spus, "Doamne Isuse, cu harul Tău eu voi sta devotat faţă de Cuvânt." Iar acum eu văd că a produs chiar exact ce a făcut în alte timpuri. Şi aici sunt eu în acest tabernacol în seara aceasta, după ce am călătorit lumea, înapoi din nou, şi micuţa piatră de temelie încă stă acolo şi hârtia este în ea. Cercetează-mă, Doamne Dumnezeule. Eu am făcut multe greşeli. Eu-eu am făcut greşit, Doamne. De multe ori Ţi-am greşit, aşa cum tocmai am mărturisit cu un timp în urmă despre un greş. Dumnezeule, eu-eu, repede cum eu o fac, eu-eu-eu vreau iertare. În mima mea eu Te iubesc. Eu-eu ştiu că Tu mi-ai arătat recent despre locul acela la care ne ducem. Eu nu ştiu când Tu ai terminat cu mine acum, Doamne. Eu-eu sunt aici în seara aceasta, eu... prin harul Tău. Şi eu-eu nu ştiu când Tu ai terminat, dar eu ştiu aceasta că trebuie să se ajungă la aceasta. Dar când vine timpul acela, eu-eu nu vreau să fiu un laş. Eu vreau să stau cum au stat ceilalţi. Dar, Dumnezeule, dacă-dacă-dacă eu trebuie să-mi pecetluiesc mărturia mea cu propria mea viaţă, sau orice este să se facă, Doamne, încununeaz-o atunci. Nu să mă încununezi pe mine; încununează slujba care am predicat-o, Doamne, acesta este Cuvântul Tău. Şi eu ştiu că acel Cuvânt este mai mult decât în stare să mă învieze din nou la înviere. Şi nu îmi este ruşine de Cuvântul care l-am predicat, deoarece El este puterea lui Dumnezeu spre salvare la atâţi câţi cred.

E-130 Eu Îţi mulţumesc pentru mica biserică care încă stă astăzi. Când am luat poziţia aceea pentru Cuvânt, profeţii au profeţit şi au spus, "În şase luni aceasta va fi transformată într-un garaj." Treizeci de ani au trecut, ea este mai înflăcărată astăzi decât cum a fost cu anii. "Pe această stâncă Eu voi zidi Biserica Mea." Noi Îţi mulţumim pentru păstorul nostru. Noi Îţi mulţumim pentru diaconi, administratori. Noi toţi avem un rol mic de jucat, Doamne, şi noi vrem să-l jucăm loial, noi vrem să-l jucăm corect.

E-131 Ar putea să existe unii înăuntru aici care ar vrea să se unească cu noi în seara aceasta, Doamne. Şi felul cum ei se unesc de ea, este doar să se apuce de această mică Frânghie de salvare şi să meargă să tragă, să O înfăşoare în jurul încheieturii lor, să O lege în jurul inimii lor, şi să zică, "Acum, Doamne, trage, ridică-mă în sus," şi ei vor veni înainte şi vor străluci ca aurul. Admite, aceasta, Doamne. Noi aşteptăm după timpul acela.

E-132 Noi credem că este aproape de sfârşit. Noi vedem aceea aşa cum am învăţat aici, Epoca Bisericii Laodicea este acum în desfăşurare, noi vedem că nu poate exista nimic altceva să se întâmple decât Venirea Domnului. Şi, Doamne, nu ar fi aceea o mare cunună pentru Cuvânt, să vedem Cununa El Însuşi să vină? Mi-ar place să stau aici şi să zic, "Iată-L acolo, acela este Mielul." Cum a zis Ioan. "Iată Mielul pe care noi l-am aşteptat, acesta este El." Domnul repede va veni la templul Lui, să ducă departe poporul Lui într-o Răpire.

E-133 Pregăteşte-ne, Tată. Spală-ne inimile în Sângele Tău. Fă-ne puri şi curaţi, ca Cuvântul Tău să poată rămâne în noi. Şi fie ca noi să ne amintim că noi trebuie să acţionăm asupra Cuvântului, pentru ca El să ia control şi să fie efectiv. Acordă fiecărui păcătos pocăinţă. Binecuvântează pe fiecare care este înăuntru aici. Sfinţii, acei, unii din aceşti războinici bătrâni preţioşi, Doamne, care s-au luptat de-a lungul liniei cu anii, de care şi-au bătut joc, au vorbit de ei şi i-au ridiculizat. Ei încă merg înainte pentru că ei au Viaţă. Ei ştiu pe Cine au crezut, şi convinşi că El este în stare să păstreze ceea ce ei i-au predat Lui. Noi Îţi mulţumim pentru aceea. Mă rog ca Tu să-i vindeci pe bolnavii care sunt în mijlocul nostru. Ia la o parte toate păcatele şi bolile noastre. Şi, Dumnezeule Tată, obţine slavă pentru Tine.

E-134 Eu am aşa de mulţi prieteni scumpi, Doamne. Eu-eu îi iubesc, şi eu ştiu că alţi oameni au iubit în jos prin epocă, de asemenea. Prieteni scumpi, prieteni iubitori, tineri şi bătrâni, şi noi îi iubim din toată inima noastră. Acum fă-ne devotaţi, Doamne, doar devotaţi faţă de Cuvânt, ca noi să-i putem întâlni într-o ţară mai bună într-o zi unde niciodată nu va exista nici tristeţe nici dureri. Noi aşteptăm după Venirea Domnului, curând. Noi credem că El va veni.

E-135 Acum binecuvântează pe cel necredincios aici în seara aceasta, Doamne, şi fie ca el să devină un credincios şi să Te accepte ca Salvator al lui în seara aceasta.

E-136 Şi în timp ce ne avem capetele aplecate, dacă ar fi cineva aici cu capul vostru aplecat, să zică, "Frate Branham, jos de tot adânc în inima mea, eu-eu vreau să ajung la capătul drumului, luptând o luptă bună. Eu vreau să fiu un Creştin. Eu îmi voi ridica mâna." Dumnezeu să te binecuvânteze, şi Dumnezeu să te binecuvânteze. Aceea este bine. Dumnezeu să te binecuvânteze pe tine, pe tine. "Eu vreau să ajung la capătul drumului meu, cu o luptă bună în urma mea. Eu accept pe Cristos chiar acum. Eu vreau ca El să fie Ajutorul meu." În regulă, Domnul să vă binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamna din spate. Aceea este bine. El-El vă cunoaşte. Eu am învăţat destul despre El în toţi anii aceştia, vreo treizeci şi doi de ani acum în spatele amvonului, eu am învăţat destul despre El acum să ştiu că El ştie fiecare mişcare care o faceţi. El vede vrabia. Perii capului vostru sunt număraţi. Vedeţi, El ştie tot despre aceasta. Voi doar să vă ridicaţi mâna, şi din adins, aceea este tot ce aveţi de făcut. Şi acolo este apa pregătită.

E-137 Reţineţi, ce faceţi voi? Vă căiţi, credeţi în Evanghelie, şi atunci fiţi botezaţi. Pentru-pentru ce? În Numele lui Isus Cristos, pentru iertarea păcatelor voastre. Aceea este mărturia voastră, că voi sunteţi. Păcatele vă sunt duse când sunteţi botezaţi; voi le-aţi mărturisit, şi voi credeţi. Nu aţi vrea să prindeţi Frânghia de salvare acum aşa cum Ea se trage peste inima voastră, şi zice, "Vino încoace, pelerinule. Călătoreşte cu Mine, ia crucea Mea asupra ta. Învaţă de la Mine, Eu sunt smerit şi umilit în inimă, şi poverile Mele sunt uşoare." Doar întinde-te şi apucă-te de Ea.

E-138 Cât de mulţi Creştini sunt pe Cale în seara aceasta, înăuntru aici, care sunt fericiţi că aţi început cu mult timp în urmă? Deja v-aţi făcut pornirea, şi jos departe de-a lungul drumului, încă veniţi în jos înspre sfârşit. Mă rog ca Dumnezeu să vă încununeze slujba voastră, orice este aceasta. Aceasta ar putea să fie o casnică. Mă rog ca Dumnezeu să-ţi încununeze slujba. Acesta ar putea fi un predicator. El ar putea să fie un diacon. El ar putea să fie un membru enoriaş. El ar putea să fie un fermier. Eu nu ştiu ce este aceasta. Orice este, fie ca Dumnezeu să vă încununeze viaţa cu slava Cuvântului Său, şi a Doua Venire a Lui să vă răpească şi să vă ducă departe într-o altă Ţară unde vă veţi simţi ca acel peştişor despre care am vorbit, ieşit din negreala aceea jos acolo. Vedeţi, voi nu v-aţi putea duce sus Acolo cu felul acesta de trup. Nici nu v-aţi putea duce sus ca aceşti astronauţi, vedeţi, voi trebuie să fiţi într-o butelie cu presiune. Voi nu sunteţi sub presiune pentru aceasta. Dar când Dumnezeu vă schimbă, voi sunteţi sub presiune atunci, voi vă duceţi în Răpire atunci. Când aceste simţuri vechi pământeşti s-au pierdut, şi voi sunteţi duşi înainte în acea cale glorioasă a crucii, mergând Acasă cu Isus.

E-139 Acum, Dumnezeule Tată, noi Îţi mulţumim pentru aceste mâini care au venit sus pentru ca să fie Creştini. Eu cred că ei au făcut-o dinadins în inimile lor. Eu mă rog pentru ei, ca ei să nu dea greş vreodată. Şi dacă ei dau greş, fie ca ei repede să aibă acel Avocat cu Tatăl. Care eu am aflat să fie un lucru aşa de măreţ, Tată, încât când eu fac toate greşelile mele, atunci eu aflu că eu am un Avocat, chiar repede, cu Tatăl, prin Isus Cristos. Şi eu sunt adus înapoi în har din nou. Mâna iubitoare a Domnului şterge la o parte, există o Jertfă de sânge aşezată acolo care eu mărturisesc a fi Salvatorul meu.

E-140 Toţi care sunt bolnavi şi nevoiaşi, mă rog ca Tu să le procuri nevoile lor şi să vindeci toate bolile, Doamne. Şi acei care sunt aici acum şezând sub această glorioasă ungere a Duhului Sfânt, aşa cum noi O simţim aşa de dulce curgând peste sufletele noastre.

E-141 Dumnezeule Tată, Tu şti la ce m-am gândit venind jos din Canada zilele trecute. M-am gândit, "O, cum mi-ar place să ajung într-o trezire de modă veche din nou, şi doar sfinţii lui Dumnezeu, cântând, şi puterea lui Dumnezeu, căzând." O, cum tânjeşte inima mea pentru aceasta, Doamne. Fie ca să izbucnească o astfel de trezire în acest tabernacol, o, încât puterea lui Dumnezeu să-să curgă doar în jos în râuri de har, să meargă în fiecare inimă.

E-142 Eu Îţi mulţumesc pentru acest loc mic, Doamne. Noi nu am fost în stare să-l păstrăm în felul acesta, a fost harul Tău care l-a păstrat spiritual. Iar acum eu cred, Doamne, cel mai spiritual punct mic din naţiune, de care eu ştiu, este chiar aici la Strada a Opta şi Penn. Cum Îţi mulţumesc eu pentru aceasta, Doamne! Mergând în biserici şi să-i văd reci şi indiferenţi, şi femeile aşa de îndrăzneţe că ele nici măcar nu pot să roşească, şi nici un "amin" sau o lacrimă pe obraz, sau nimic, şi nici salvare, nici nimic ci doar să se înscrie la biserica lor şi să zică crezul lor. O Dumnezeule, apoi să vii într-un loc mic cald dulce unde focurile sunt clădite pe fiecare altar din inima lor. Ce mângâiere este aceasta, Tată! Ce mângâiere! Îţi mulţumesc, Tată, şi fie ca acesta întotdeauna să rămână până la Venirea Domnului Isus. Binecuvântează-ne împreună acum.

E-143 Iar mâine este Sabatul. Şi, Doamne, ajută-mă dimineaţă, dacă îmi cade sarcina să predic despre acea Numărătoare inversă. Dumnezeule, fie ca eu să fiu în stare să o aduc în aşa fel încât oamenii să o vadă, Doamne. Şi acum fie ca ei să vadă starea slujbei, şi unde este aceasta, şi după ce aşteptăm noi, şi de ce merge totul în felul în care merge. Fie ca ei să citească de la al 5-lea verset înainte, şi apoi să-şi dea seama de locul pe care noi stăm.

E-144 Iar acum, Tată, mă rog ca Tu să ne binecuvântezi şi să ne dai odihnă bună în trupurile noastre, şi să ne aduci înapoi mâine. Binecuvântează toate aceste persoane care stau în jurul pereţilor, şi rezemându-se de pe un picior pe altul. Femei, bărbaţi stând afară în ploaie afară acolo, şi în jurul ferestrelor, şi şezând în maşinile lor, şi peste tot în sus şi-n jos. Mă rog ca Tu să-i binecuvântezi, Doamne. Fie ca ei să meargă acasă cu harul lui Dumnezeu în inima lor. Eu mă rog în Numele lui Isus. Amin.

E-145 Voi înţelegeţi acum? Citiţi de la, întâi, Doi Timotei 2:4, Doi Timotei 4, de la al 5-lea verset în jos, înainte să mergeţi la culcare în seara aceasta, dacă voi puteţi, şi veţi vedea unde suntem noi. De ce l-au părăsit acei oameni? De ce nu au venit ei? Iar acum doar comparaţi acea slujbă cu prin ce trecem noi astăzi. Comparaţi învăţătura Sfântului Pavel. Vă amintiţi în micuţul loc Ceresc care l-am văzut, am spus, "Păi, va trebui Pavel să stea cu poporul lui?"
Ei au zis, "Da."

E-146 Am zis, "Eu am predicat acelaşi Cuvânt ca el, chiar exact am stat cu aceeaşi Evanghelie."

E-147 Şi milioane şi-au aruncat mâinile în sus şi au zis, "Noi ne odihnim pe Aceea."

E-148 Domnul să vă binecuvânteze. Voi Îl iubiţi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]
Până ne-ntâlnim! Până ne-ntâlnim!
Până ne-ntâlnim!