E-1 Îţi mulţumesc, Frate Neville, Domnul să te binecuvânteze foarte îmbelşugat.
Şi bună seara, prieteni. Acesta-i un mare privilegiu să fiu înapoi aici în această clădire din nou în seara aceasta, şi simţind Prezenţa Domnului nostru care niciodată nu dă greş, aşa cum El a dat promisiunea. Şi acum, eu ştiu că mulţi dintre voi aţi stat mai mult pentru Mesajul micuţ din seara aceasta, pentru care eu sunt foarte mulţumitor. Şi mulţi din voi trebuie să conducă departe încă în seara aceasta, să ajungeţi acasă. Unii aţi ieşit din motelurile voastre, cum eu înţeleg. Şi noi o să încercăm să nu vă ţinem mult, aşa că acela-i motivul că noi venim înăuntru devreme aşa ca să putem pleca devreme.

E-2 Şi acum noi vom, chiar aşa de curând cât pot eu, eu voi anunţa când noi urmează să poate să începem, eu am avut nişte chemări în după-ameaza aceasta, să ştie când urma ca noi să începem la aceste cărţi, sau aceste capitole. Şi mă gândesc, dacă Domnul voieşte, eu vreau să iau, data următoare când noi începem, asupra celor Şapte Peceţi din Apocalipsa, şi cele şapte peceţi naturale. Şi, atunci dacă noi terminăm în timp, luăm cele şapte peceţi pe spatele Cărţii, înţelegeţi. Acum, aceea ar putea să ia puţin timp. Vedeţi, acolo sunt şapte peceţi care sunt deschise; acolo sunt şapte plăgi, şapte trâmbiţe, toţi şapţii aceia; şi acele peceţi noi le-am putea lua întâi. Dar atunci pe spatele Cărţii este sigilată cu şapte peceţi. Daniel a auzit glasurile, tunetele, şi a fost oprit să o scrie. Ioan a fost oprit să o scrie. Dar aceasta a fost pecetluită pe partea din spate a Cărţii, aceea este, după ce toate tainele din Carte au fost date afară şi descoperite. Voi observaţi că Daniel a spus acolo, "Tainele în zilele acelor glasuri, tainele lui Dumnezeu ar trebui să fie desfăşurate pe la timpul acela." Vedeţi, "taina," cine este Dumnezeu, cum s-a făcut El trup, toate aceste lucruri trebuie să fie desfăşurate pe la timpul acela. Şi atunci-atunci noi suntem gata pentru cele Şapte Peceţi pe partea din spate a Cărţii, care nici măcar nu-i este descoperit la om, nici măcar scrise în Biblie, dar ele va trebui să se compare chiar exact cu restul Bibliei, şi eu mă gândesc că acesta va fi un lucru măreţ.
Astfel acum noi o să încercăm să ne grăbim să terminăm.

E-3 Vă mulţumesc la fiecare din voi pentru bunăvoinţa voastră şi prezenţa voastră, şi-şi tot ce voi aţi făcut, noi vă mulţumim foarte mult. Şi acum eu-eu nădăjduiesc că noi nu o să vă ţinem prea mult în seara aceasta, deoarece voi sunteţi aşa de răbdători să şedeţi, să staţi. Soţia mea a spus acolo înapoi, ea a vorbit despre seara trecută, ea a spus, "Am văzut femei care erau chiar cam grele, stând acolo, şi hainele lor ude leoarcă, stând acolo, doar apucând fiecare Cuvânt." Acela-i motivul că îmi place să stau sub ungerea Duhului Sfânt, căci când voi veniţi afară voi le spuneţi la oamenii aceia Adevărul cinstit, vedeţi, şi chiar nimic decât Adevărul. Şi atunci ei pot să stea pe Acela şi va fi în regulă.

E-4 Acum eu vreau să vă cer scuză pentru câteva momente. Eu am plecat un pic devreme azi dimineaţă. Şi benzile sunt oprite la timpul acesta, şi eu-eu doar într-un moment eu voi spune registratorilor când să pornească banda. Eu vreau să termin Numărătoarea inversă, cinci minute pentru aceasta, înainte să plec. Eu am uitat şi am plecat, am fost aşa de preocupat azi dimineaţă încât eu doar am mers afară fără să spun ceva despre aceasta. Dar, eu cumva v-am părăsit, "Ce a fost numărătoarea inversă?" Vedeţi? Eu ştiu că suntem într-o numărătoare inversă, dar ce este numărătoarea inversă? Vedeţi? Dacă voi nu ştiţi ce este numărătoarea inversă, atunci voi veţi fi cumva încurcaţi. Şi astfel eu-eu îmi place să-să aduc aceea jos, doar, şi încerc să fiu în acelaşi ton în care eu urma să termin banda aceasta acum, aşa ca banda să meargă afară, Numărătoarea inversă. Acum voi toţi să mă iertaţi doar pentru un moment, şi eu vreau să termin banda aceea. Vreţi să o faceţi doar un moment, apoi noi vom începe la cealaltă? [Adunarea zice "Amin." – Ed.] Şi acum-acum înregistratorii de bandă, dacă voi vreţi, întrerupeţi-vă banda acum.
[Porţiune goală pe bandă. Fratele Branham explică în paragrafele 4-5 că el a introdus această porţiune ce lipsea în predica lui de azi dimineaţă întitulată Numărătoare inversă, ca paragrafele 106-111 – Ed.]
Doar venind înăuntru din diferite locuri, şi noi am avut un timp grozav în ultimele trei mesaje, de vorbire asupra subiectului despre-despre diferite învăţături şi aşa mai departe care noi le-am pus înainte. Eu tocmai îmi amintesc la timpul acesta că eu trebuie să dau un mic spaţiu înăuntru acolo, voi persoanele pe bandă, pentru schimbare peste benzile voastre. Eu vă voi spune când suntem gata să le pornim. În regulă. Acum, eu trebuie să urmăresc aceasta. Aceasta se pare ca o grămadă de format aranjat, dar băieţii aceia trebuie să ia banda. Şi ei nu o poate obţine toată încurcată; dacă ei o fac, oamenii acolo afară nu o vor înţelege. Aşa că noi trebuie să o luăm în felul acesta. Şi dacă cineva doar va păşi afară din cameră şi să-mi semnalizeze acolo, Junior, când ei sunt gata să aibă benzile trecute dincolo. Vă mulţumesc foarte mult, oamenilor, eu spun din nou, pentru toată bunătatea voastră şi totul. În regulă, noi suntem gata acum, voi le puteţi porni.
Domnul să vă binecuvânteze. Noi suntem fericiţi să fim aici în tabernacol din nou în seara aceasta. Locul este umplut cu multe persoane stând în jur din nou în seara aceasta, cu trei zile de... sau trei timpuri de serviciu. Eu aş vrea dacă careva ascultă la această bandă, că dacă le-ar place să vină înapoi şi să ia banda de seara trecută. Studiaţ-o în căminul vostru. Acesta-i stagiul prezent al slujbei care Domnul mi-a dat mie. Mai ales mi-ar place ca lucrătorii să audă aceea înainte să vizitez bisericile lor şi să vin în casele lor. Acum mi-ar place ca ei să-să obţină asta. Acum, azi dimineaţă noi am vorbit asupra subiectului despre Numărătoarea inversă, Biserica gata să plece.

E-5 Şi acum în seara aceasta, cu voia lui Dumnezeu, noi vorbim asupra subiectului În Prezenţa Lui. Şi, oh, cum îi mulţumim noi lui Dumnezeu pentru privilegiul că noi putem veni în Prezenţa Lui. Dar, întâi, eu doresc ca voi toţi să deschideţi în Bibliile voastre cu mine la profetul Isaia, al 6-lea capitol din profetul Isaia. Noi toţi ştim că Isaia a fost un profet major, şi unul din marii profeţi din ziua lui. El şi-a sfârşit viaţa prin a fi tăiat în două cu fierestreie, ca o mărturie, ca un martir la puterea Atotputernicului Dumnezeu. În Cartea lui Isaia, al 6-lea capitol, eu încep la al 5-lea verset, să citesc. "Atunci am spus, 'Vai de mine!' Căci..." Poate eu încep cu 1-ul verset. Să mă scuzaţi un moment. Să începem la 1-ul verset şi să citim în jos până pe la al 8-lea verset.
În anul în care împăratul Ozia a murit am văzut de asemenea pe Domnul şezând pe un scaun de domnie, sus şi foarte înalt, şi trena lui a umplut templul.
Asupra acestuia stăteau serafimii: fiecare avea şase aripi; cu două îşi acoperea faţa, şi cu două îşi acoperea picioarele, şi cu două el a zburat.

E-6 Şi strigau unul la altul, şi a spus, Sfânt, sfânt, sfânt, este DOMNUL Dumnezeul oştirilor: şi întregul pământ este plin de slava lui.
Şi uşierii uşii se zguduiau la glasul celui ce a strigat, şi casa s-a umplut cu fum.

E-7 Atunci am spus, Vai de mine! Căci eu sunt neisprăvit; căci sunt un om cu buze necurate, şi eu locuiesc în mijlocul unui... popor cu buze necurate: căci ochii mei au văzut pe Împărat, pe DOMNUL oştirilor.
Atunci a zburat unul din serafimi spre mine, având un cărbune aprins în mâna lui, pe care-l luase cu cleştele de pe altar:

E-8 Şi el l-a pus pe gura mea, şi a spus, Iată, acesta a atins buzele tale; şi nelegiuirea ta este luată la o parte, şi păcatul tău este ispăşit.
De asemenea am auzit glasul Domnului, spunând, Pe cine să trimit Eu, şi cine va merge pentru noi? Atunci am spus, Iată-mă aici; trimite-mă.

E-9 Fie ca Domnul să binecuvânteze Cuvântul Lui. Mă gândesc că aceea-i o Scriptură foarte izbitoare. Noi aflăm că, în Prezenţa lui Dumnezeu, oamenii se recunosc a fi păcătoşi. Noi am putea să ne simţim destul de bine când suntem afară în diferite locuri, şi simţim de parcă noi suntem oameni destul de buni, dar când venim odată în Prezenţa lui Dumnezeu, atunci noi vedem cât suntem de mărunţi.
Stând nu de mult cu un-un prieten de-al meu pe care eu am avut privilegiul de al conduce la Cristos, Bert Call, sus în New Hampshire, un partener de vânătoare, noi stăteam lângă Cald Brook Falls sus în Adirondack, şi aceasta era o aşa de mare cascadă mamut. Mi-am dus familia anul trecut sus acolo să ne uităm la ea. Departe înapoi de pe drum, tu trebuie să mergi pe jos înapoi să ajungi la ea. Şi când noi am văzut apa aceea albastră verzui curgând cu aşa putere puternică afară din munţi, şi revărsându-se în jos peste pietre, Bert a stat acolo şi s-a uitat la mine, şi a spus, "Măi, Billy, aceasta îl face pe un om să se simtă aşa de mic," el a măsurat vreun sfert de ţol pe degetele lui. Şi eu am spus, "Asta-i adevărat, Bert." Acum, aceea a fost tot ce a ştiut el să ajungă în Prezenţa lui Dumnezeu, să vadă creaţiunea Lui.

E-10 Eu mă înreb de omul care a scris Ce Mare Eşti Tu, dacă el nu s-a uitat în sus într-o noapte şi s-a uitat la stele, cât de departe sunt ele în depărtare! Câteva luni în urmă, Fratele Fred, Fratele Woods şi eu, stăteam cu Fratele Mc Anally afară în deşertul Arizona, noi am măsurat, încercam, o stea, cât de aproape a fost de cealaltă. Şi cu milioanele şi miliardele de mile depărtare, ele nu arătau peste un sfert de ţol una de la alta. Atunci noi am început să gândim, conform cu dovada ştiinţifică despre aceea, stelele acelea probabil că sunt mai mult îndepărtate una de alta decât cum suntem noi de ele. Vedeţi cum este aceasta?

E-11 Apoi ne dăm seama cât de mici suntem când ne dăm seama cât de mare este El, şi cât de aproape venim noi înăuntru de a veni în Prezenţa Lui. Într-un fel sau altul, aceasta întotdeauna a aruncat un mare efect asupra oamenilor să vină în Prezenţa Lui. Eu am văzut timpul în slujba mea când tu să vezi Prezenţa lui Dumnezeu să vină într-un astfel de loc încât aceasta ar aduce o persoană sus şi doar să le descopere viaţa, şi să le numească păcatele de tot felul de acte imorale, şi aceasta aduce o astfel de tăcere sfântă printre oameni încât ei vor ieşi din rândul de rugăciune înainte ca ei să vină vreodată sus să se facă rugăciune pentru ei, şi aleargă la altar şi se împacă cu Dumnezeu înainte să vină sus în Prezenţa Lui. Vedeţi, există ceva privitor la a veni în Prezenţa lui Dumnezeu, aceasta face ca lucrurile să se întâmple. Eu am văzut persoane culcate în paturi şi tărgi.

E-12 Seara aceea jos acolo în Mexic, când copilul acela mic mort zăcând sub o pătură, care mama aceea mică Spaniolă l-a adus sus, sau mamă mică Mexicană, adică, l-a adus sus. Când ei au văzut, câteva mii din oamenii aceia au văzut, poate cincizeci sau şaptezeci de mii la o singură adunare, au văzut acel copil mic mort să vină la viaţă, femeile au leşinat, oamenii şi-au aruncat mâinile în sus şi au ţipat. De ce? Ei şi-au dat seama că o fiinţă umană nu putea să facă aceea, că ei erau în Prezenţa Atotputernicului Dumnezeu. Şi aceasta a cauzat ca ceva să se întâmple.

E-13 Eu am fost privilegiat să aud să vorbească oameni evlavioşi. S-a spus odată despre Charles Finney, un om mititel, nu a cântărit peste vreo o sută zece livre, dar el a avut un fel de a vorbi aşa de puternic încât... El a încercat acustica într-o zi în clădire. Ei nu a avut sisteme de P.A. Atunci. Şi acolo era un om reparând, sus în balcon, sau sus pe acoperişul locului, şi el l-a auzit pe om să intre, aşa că el nu a ştiut cine era, el doar a stat liniştit. Şi D-ul Finney urma să încerce acustica. După ce a folosit mult timp în rugăciune pentru trezirea care el urma să o ţină, el şi-a încercat glasul să vadă cum îl va duce. El s-a strecurat repede la amvon, şi a spus, "Pocăiţi-vă, sau pieriţi!" Şi el a spus că a fost cu aşa forţă-forţă, după ce a fost sub ungerea lui Dumnezeu, încât omul a căzut afară de desupra balconului, jos pe podea, sau, afară de pe acoperişul clădirii, pe podea.

E-14 El a predicat Evanghelia în aşa fel încât el a stat în Boston, Massachusetts, într-o fereastră mică, căci acolo nu era nici o biserică să-i poată ţine mulţimea lui. Şi el a stat acolo cu aşa forţă puternică, şi a predicat iadul un astfel de loc, încât oamenii lucrători cu coşurile A lor sub braţul lor, au căzut în stradă şi au ţipat după milă. În Prezenţa lui Dumnezeu! Mari predicatori care au fost în stare, prin Cuvântul lui Dumnezeu, să aducă Prezenţa lui Dumnezeu la o audienţă. Departe să fie ca oamenii să fie aşa de moi în inimile lor încât niciodată să nu poată recunoaşte Prezenţa lui Dumnezeu. Departe să fie!

E-15 Când primul om, îndată ce el a păcătuit şi a făcut ceva rău, şi când Dumnezeu a venit în prezenţa lui, sau, el a venit în Prezenţa lui Dumnezeu, "Adam," el nu a putut să stea în Prezenţa lui Dumnezeu. El a fugit şi s-a ascuns în tufiş şi a încercat să se acopere cu o frunză de smochin, pentru că el a ştiut că el stătea în Prezenţa lui Iehova, Creatorul. Aceea a fost reacţia primului om, după ce el a păcătuit şi a încercat să vină în Prezenţa lui Dumnezeu cu păcat pe sufletul lui. El nu se putea ascunde, pentru că el încă era gingaş. Păcatul nu a luat un control aşa cum s-a înrădăcinat în inimile oamenilor astăzi, ci el a fost foarte conştient că el stătea înaintea Creatorului lui. Acum, el s-a ascuns în tufişuri şi nu a vrut să iese afară, şi nu putea să vină afară până când Dumnezeu a făcut o pregătire pentru el.

E-16 Noi am putea merge înapoi, şi să luăm în Genesa al 17-lea capitol şi al 3-lea verset, când marele patriarh, Abraham, când el a venit în Prezenţa lui Dumnezeu, şi Dumnezeu i-a vorbit (în al 17-lea capitol) în Numele Atotputernicului Dumnezeu, Abraham a căzut pe faţa lui. Acel mare patriarh, slujitor al lui Dumnezeu, nu a putut să stea în Prezenţa lui Dumnezeu, deşi el L-a slujit pentru douăzeci şi cinci de ani, cu credincioşie. Dar când Dumnezeu s-a mişcat în prezenţa lui, patriarhul a căzut pe faţa lui pentru că el nu putea să stea în Prezenţa lui Dumnezeu.

E-17 În Exodul 3, noi aflăm că Moise, marele slujitor şi profet al lui Dumnezeu, când el era înapoi în partea din spate a deşertului, omul acela era un om sfânt. El s-a născut pentru scopul acela. El s-a născut din pântecele mamei lui să fie un profet. El a încercat să-şi obţină educaţia şi să facă tot ce a putut el să-şi izbăvească poporul, pentru că el a înţeles că el urma să elibereze poporul lui, dar când el a înţeles aceasta dintr-un punct de vedere teologic. El a fost instruit. El a fost bine şcolarizat. El îi putea învăţa pe Egipteni înţelepciune, care erau cei mai deştepţi oameni din lume. El a cunoscut toate intrările şi ieşirile. El a cunoscut Scriptura de la A la Z. El a ştiut promisiunile care le-a făcut Dumnezeu. El le-a ştiut dintr-un punct de vedere intelectual. Şi el era un-un mare om militar. Dar într-o zi în partea din spate a deşertului, când el a venit în Prezenţa lui Dumnezeu, el şi-a smuls jos încălţămintea şi a căzut-la picioarele lui, ştiind că el era pe teren sfânt. El nu a putut să stea pe picioarele lui când a venit în Prezenţa lui Dumnezeu, el a căzut pe faţa lui cum a făcut Abraham. El nu a putut să stea în Prezenţa lui Dumnezeu.

E-18 În Exodul 19:19, când poporul ales al lui Dumnezeu de departe în urmă în zilele lui Abraham, din Abraham a venit Isaac, Isaac a venit Iacob, din Iacob au venit patriarhii, şi ani după ani au dezvoltat bărbaţi sfinţi, bărbaţi mari, un popor ales, o rasă aleasă, un popor sanctificat, sfânt, şi au slujit pe Dumnezeu în viaţa lor. Şi într-o zi Dumnezeu a spus, "Adună pe Israel aici afară, Eu o să le vorbesc."

E-19 Dar când Dumnezeu a venit jos pe vârful Muntelui Sinai, şi muntele întreg a luat foc, şi fumul a zburat din el ca un cuptor, şi Glasul lui Dumnezeu a tunat afară. Israel a căzut pe faţa lor şi au spus, "Să vorbească Moise, şi nu Dumnezeu, ca să nu murim." Omul, în Prezenţa lui Dumnezeu, îşi dă seama că el este un păcătos! Deşi ei au fost, fiecare, tăiat împrejur după Lege. Ei au purtat poruncile şi fiecare lucru, dar când Dumnezeu a vorbit şi ei s-au mutat sus în Prezenţa Lui, ei au realizat că erau afară, ei erau-ei nu erau în regulă, acolo era ceva ce a lipsit, pentru că ei erau în Prezenţa lui Dumnezeu. Da. Şi ei au spus, "Să vorbească Moise, şi nu Dumnezeu, căci dacă vorbeşte Dumnezeu noi toţi vom muri. Să ne vorbească Moise."

E-20 Aceasta a fost în Luca 5:8, atunci când Petru... o, când el era un om mare încăpăţânat, şi un om de mare influenţă, mare putere cum noi înţelegem. El era ca un bătăuş, un pescar însemnat. Dar când el a văzut miracolul lui Dumnezeu înfăptuit de către un Om obişnuit, se părea că, care el a recunoscut la vremea aceea că aceea a luat mai mult decât un om să arunce toţi peştii aceia într-o plasă unde el, cu toată educaţia lui, cunoştinţa lui de pescuit, a pescuit toată noaptea şi nu a luat nici măcar un lucru. Dar el a auzit pe Cineva să spună, "Aruncă-ţi plasa înăuntru."

E-21 Şi când el a început să tragă, el a avut o mulţime mare de peşti, şi el şi-a dat seama că el era un om păcătos. Şi a spus, "Pleacă de la mine, O Doamne, căci eu sunt un om păcătos." Cine a spus asta? Sfântul Petru, în Prezenţa lui Dumnezeu, i-a cerut lui Dumnezeu să plece afară din prezenţa lui, pentru că el s-a recunoscut un păcătos.

E-22 Abraham s-a recunoscut "greşit." Adam s-a recunoscut "greşit," care a fost fiul lui Dumnezeu, s-a recunoscut "greşit." Moise s-a recunoscut "greşit." Israel, ca o biserică şi naţiune, s-au recunoscut "greşiţi." "Pleacă de la mine, căci eu sunt un om păcătos." El nu a încercat să spună, "Acum, eu sunt sfânt şi vrednic să primesc aceasta." El a spus, "Eu sunt un om păcătos."

E-23 O dată un religionist cu stil de sine, cu toată teologia care el a putut s-o înveţe sub marele învăţător numit Gamaliel, numele lui a fost Saul din Tarsus, pe care noi îl ştim ca Pavel, religios până la punct. El cunoştea toate intrările şi ieşirile din religia lor. El a fost un Fariseu al Fariseilor, şi un Evreu al Evreilor. El a fost un om însemnat, un savant, deştept, iscusit, educat, a pretins că l-a cunoscut pe Dumnezeu din pruncie în sus. Dar într-o zi pe drumul lui spre Damasc, acel Stâlp de Foc a strălucit asupra lui şi el a căzut pe a lui... jos de pe picioarele lui, la pământ, în pulbere, şi a spus, "Doamne, ce vrei Tu ca eu să fac?" Toată instruirea lui mare, toată instruirea lui teologică mare, toată educaţia lui nu a însemnat nici un lucru când el a stat în Prezenţa lui Dumnezeu.

E-24 Mi-ar place să mă opresc aici un minut şi să spun că acela este acelaşi lucru. Tu ai fi putut să obţii un DD., Ph.D., orice ai putea tu să fi, tu ai fi putut să mergi la biserică de când ai fost un copil, tu ai fi putut să faci toate faptele religioase ce există, dar o dată în Prezenţa lui Dumnezeu te vei simţi aşa de mărunt şi nesocotit.

E-25 Pavel şi-a dat seama că el a fost greşit, şi el a căzut la pământ, sub influenţă şi Putere. Când el s-a uitat sus şi l-a văzut chiar pe Dumnezeul pe care el l-a predicat, şi împotrivă, şi s-a gândit că el a ştiut, şi a văzut că a fost greşit, el a căzut de pe picioare, la pământ, pentru că el a fost în Prezenţa lui Dumnezeu. El a văzut Stâlpul de Foc.

E-26 Ce ziceţi de marele Sfântul Ioan din Apocalipsa 1:7, când i s-a arătat vedenia, şi a privit, şi a auzit un Glas să-i vorbească. Şi el s-a întors să privească să vadă Glasul, şi el a văzut şapte sfeşnice de aur. Şi Unul a stat în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur, cu părul ca lâna, ochii ca flăcări de foc, picioare ca stâlpi de alamă, El era înfăşurat cu un brâu de aur în jurul piepţilor, şi El s-a numit Cuvântul lui Dumnezeu. Şi când marele Sfânt Ioan a umblat cu Cristos, s-a rezemat pe sânul Lui, când el a făcut toate lucrurile acestea! Aşa cum am spus azi dimineaţă, slujba lui Pavel a întrecut pe oricare din ei. Aici, după ce Ioan a umblat cu Isus, a vorbit cu El, a dormit cu El, a mâncat cu El, dar când el L-a văzut stând acolo, starea aceea slăvită, el a spus că a căzut ca un om mort la picioarele Lui. Amin. Gândiţi-vă la aceasta!

E-27 Noi putem să venim la biserică şi să vorbim şi să lăudăm pe Dumnezeu, şi aşa mai departe, dar, o, frate, când noi Îl vedem venind, ceva va fi deosebit în inimile noastre! Am putea să ne gândim că ne facem datoria noastră religioasă prin a merge la biserică şi să ne plătim zeciuielile. Am putea să ne gândim că noi ţinem legile bisericii şi recităm toate crezurile, dar o dată să luăm o privire la El, întregul lucru este schimbat peste tot în jur. Da, aceasta-i sigur.

E-28 Acest mare om, Sfântul Ioan, un om mare ca acela, Biblia a spus în Apocalipsa 1:7, că, "el a căzut de parcă el era un om mort." După trei ani şi jumătate de părtăşie cu Cristos, era unul din scriitorii Epistolelor, a scris în urma Lui, a mâncat cu El la masă, a dormit cu El la pat, şi a avut părtăşie cu El oriunde a mers El, dar când el s-a întors să-L vadă, el nu a mai avut viaţă rămasă în el. El a căzut ca un om mort la podea, sau la pământ. În regulă.

E-29 Noi îl vedem pe Isaia 6:5, cum noi chiar am citit, acest profet mare puternic, el este unul dintre cei mai mari profeţi care există în Biblie. Acolo sunt şaizeci şi şase de Cărţi ale Bibliei; acolo sunt şaizeci şi şase de capitole în Isaia. Isaia începe în Genesa, în mijlocul lui Isaia el aduce înăuntru Noul Testament, la sfârşitul lui Isaia el aduce înăuntru Mileniul; chiar exact Genesa, Noul Testament, şi Apocalipsa. Perfect! Isaia a fost unul din profeţii majori. Dar într-o zi el s-a rezemat pe braţul lui Uzia marele împărat, Uzia a fost luat de la el, şi el era posomorât. El era un ins destul de bun, el era un om bun neprihănit, dacă acel împărat neprihănit (un împărat bun) l-a recunoscut ca pe un om sfânt şi l-a ţinut în templul lui.

E-30 Isaia a văzut vedenii. El era un profet. Isaia a predicat Cuvântul. El era un slujitor. Isaia era un om sfânt. Dar într-o zi, stând în templu, el a căzut într-o transă şi el a văzut Slava lui Dumnezeu. El a văzut Îngerii cu aripi peste faţa Lor, aripi peste picioarele Lor, zburau cu aripi, strigând, "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu Atotputernic!"

E-31 Profetul acela şi-a dat seama că el nu era nimic. El a spus, "Vai de mine, că eu sunt un om cu buze necurate." Un profet, un profet cel mai puternic din Biblie, unul din ei. "Eu sunt un om cu buze necurate, şi eu locuiesc printre oameni care au buze necurate. Vai de mine, pentru că eu văd Slava lui Dumnezeu."

E-32 Şi el a spus, când Îngerul acela a strigat, "stâlpii templului s-au zguduit înainte şi înapoi." Frate, aceea te va face... Nu numai stâlpii templului se vor zgudui, ci toate cerurile şi pământul se vor zgudui când El vine din nou. Munţii vor fugi, şi marea se va retrage, şi strigă, "Ascunde-ne de faţa Celui care şade pe Tron." Acela o să fie un timp îngrozitor. Eu vă spun, prieten păcătos, tu mai bine să te verifici. Asta-i adevărat.

E-33 Acum, Isaia a spus, "Vai de mine, eu sunt un om de buze necurate, şi eu locuiesc printre oameni necuraţi. Şi eu sunt, aceşti oameni au buze necurate."

E-34 Acum amintiţi-vă, dacă aşa oameni sfinţi s-au recunoscut „păcătoşi" în Prezenţa lui Dumnezeu, ce va face păcătosul şi păgânul la Ziua aceea? Ce vor face oamenii care şed în adunare? Ce vor face oamenii care au văzut Puterea lui Dumnezeu, care au auzit numărătoarea inversă asupra Cuvântului, care au văzut pe Dumnezeu să Se manifesteze, şi (dincolo de o umbră de îndoială) fiecare Scriptură împlinită, şi încă să încerce să ajungă la Cer fără să fie născuţi din nou şi să primească Duhul Sfânt? Biblia a spus, "Dacă un om neprihănit de-abea va fi mântuit, unde va apărea păcătosul şi păgânul?" În ce fel de loc o să stăm noi dacă noi vedem pe Dumnezeu să Se desfăşoare chiar înaintea noastră, şi vedem Slava lui Dumnezeu chiar la fel cum au văzut oamenii aceia, şi felul acela de oameni au strigat, profeţi şi înţelepţi pe care Cuvântul este bazat? Dacă ei au strigat, şi au căzut la picioarele lor, şi au strigat, "Eu sunt om de buze nesfinte, necurăţie," ce va fi atunci pentru omul acela care nici măcar nu îşi mărturiseşte păcatele lui? Ce va fi pentru acel adolescent care nu-şi va mărturisi păcatele lui sau a ei? Ce va fi pentru acel om cu inima împietrită care se gândeşte că el ştie mai mult despre creaţiunea lui Dumnezeu decât cum ştie Dumnezeu Însuşi? Cei se va întâmpla la acel om care şi-a petrecut toată viaţa lui încercând să dezmintă Biblia? Unde va a pare insul acela? Gândiţi-vă la aceasta!

E-35 Acesta este evanghelism. Acesta-i timpul să-i zguduie pe oameni. Acesta este timpul despre care Dumnezeu a spus că va veni un timp, El a zguduit Muntele Sionului o dată dar acolo va veni iarăşi o zguduitură, că El "nu va zgudui numai Muntele Sionului, ci El va zgudui tot ce poate să fie mişcat." Dar aţi observat voi restul Scripturii? "Dar noi primim o Împărăţie care nu poate fi mişcată!" Aleluia! Tot ce poate să fie zguduit va fi zguduit. Cerurile se vor zgudui. Pământul se va zgudui. "Cerurile şi pământul vor trece, dar acel Cuvânt niciodată nu va trece. Căci pe această piatră Eu voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului niciodată nu vor izbuti împotriva Lui." Tot ce poate să fie zguduit va fi zguduit. Dar noi primim o Împărăţie care este Cuvântul lui Dumnezeu Însuşi, şi Dumnezeu este Cuvântul Lui. El nu se Zguduie pe Sine. Amin! O, doamne! "Dar noi primim o Împărăţie care nu poate să fie clintită," ea este de nezguduit, a spus Pavel scriitorul Evreu.

E-36 Aşa o persoană şi aşa un om, aşa un timp şi cum s-au simţit ei! Noi de asemenea, noi înşine, noi am văzut Slava lui Dumnezeu cum au văzut oamenii aceştia. Sigur. Noi am văzut Aceasta. Noi am văzut Slava lui Dumnezeu cum a văzut-O Abraham. Noi am văzut Slava lui Dumnezeu cum a văzut-O Moise, acelaşi Stâlp de Foc, aceeaşi Putere a lui Dumnezeu, acelaşi Cristos de-... descoperindu-Se, arătându-Se, ţinând Cuvântul Lui în ziua din urmă. Cum putem noi veni pe aici atunci, şi să umblăm şi să-L tratăm aşa uşuratic? Cum putem noi umbla în jur şi să ne ţinem de crezurile şi denominaţiunile noastre, şi să nu luăm Cuvântul lui Dumnezeu? Ce va fi pentru noi în Ziua aceea? Cum se va întâmpla cu noi, când noi am văzut Slava lui Dumnezeu?

E-37 Unii oameni vor sta departe şi ei fac haz de Acesta, unii vor râde de El, unii Îl numesc fanatism, unii Îl numesc telepatie mintală, unii Îl numesc Beelzebub, unii Îl numesc un lucru sau altul. Aşa cum este vechiul proverb, ,,Proştii vor umbla cu ţinte la ghete unde Îngerii se tem să calce." Asta-i adevărat. "Nebunul a spus în inima lui, ,Nu există Dumnezeu."' Când el îl vede pe Dumnezeu manifestat aşa de perfect de Propriul Lui Cuvânt (nu printr-un crez; ci prin Cuvântul Lui), şi atunci umblă chiar peste El şi îşi bate joc de El, el este un nebun. Pentru că, acesta-i, Dumnezeu este Cuvântul, şi Dumnezeu s-a făcut pe Sine clar faţă de el, şi el este un "nebun," Biblia a spus. Ce va fi aceasta pentru el când el trebuie să stea în locul acela? Aceasta va fi-aceasta va fi îngrozitor pentru omul acela în acea Zi, cel păcătos.

E-38 Păcătoşi pocăiţi, totuşi, nu au nici o teamă. O, nu. Un păcătos care se va căi, el ştie că acolo este o Jertfă de sânge care aşteaptă, să stea în locul lui. Aceea este ce îmi dă mie consolarea. Eu am văzut Slava lui Dumnezeu. Eu am simţit puterea Lui. Eu cunosc atingerea mâinii Lui. Eu cunosc atingerea pedepsirii Lui. Eu ştiu că El este Dumnezeu. Şi eu ştiu că sunt neisprăvit, dar acolo este Unul care stă acolo pentru mine. Amin. Acolo este Unul Care stă acolo şi spune, "Tată, pune toate fărădelegile lui asupra Mea, pentru că el a stat pentru Mine jos pe pământ." Aleluia! Atunci eu păşesc spre Tronul lui Dumnezeu, cu îndrăzneală, având har în inima mea, să ştiu că nu este prin fapte bune, ci prin mila Lui eu sunt mântuit. Nu ce aş putea eu să fac, la ce m-aş putea ataşa, ce aş putea spune; ci este prin harul Lui că El m-a mântuit.

E-39 Nu-i de mirare că poetul care a prins aceea, a strigat, "Har uimitor, ce dulce este sunetul, care a mântuit un nenorocit ca mine. Odată am fost pierdut, dar acum eu sunt găsit; orb, dar acum eu văd."

E-4

E-41 O, atunci după ce noi am venit în Prezenţa Lui acum, şi noi ştim că noi am fost în Prezenţa Lui, noi L-am văzut să facă lucruri care El le-a făcut când El a fost aici pe pământ. Cum cunoaşteţi voi... Cum cunoaşteţi voi viţa la care vă uitaţi? Din cauza roadei care o rodeşte. Cum cunoaşteţi voi biserica la care vă duceţi? Prin roadele care le produce. Isus a spus, "Cel ce crede în Mine, lucrările care Eu le fac le va face şi el. Aceste semne îi vor urma pe acei ce cred."

E-42 Acum, noi vedem că El niciodată nu ne-a ordinat să mergem să facem denominaţiuni. El nu ne-a ordinat să mergem să facem crezuri. Dar El ne-a avertizat împotriva la aşa ceva. "Căci oricine va lua ceva din El sau va adăuga ceva la El, la acela i se va lua afară, partea lor, în Cartea Vieţii." Înţelegeţi?

E-43 Astfel, noi nu suntem ordinaţi să nu facem nimic decât să stăm cu Cuvântul. Şi dacă un om este trimis de Dumnezeu, el va sta cu Cuvântul, pentru că Dumnezeu poate să trimită numai prin Cuvântul Lui. Vedeţi? Vedeţi, El trebuie să stea lângă Cuvântul Lui. Apoi când noi venim în Prezenţa Lui, când un om vine odată în Prezenţa lui Dumnezeu, el este schimbat pentru totdeauna, dacă există vreo schimbare la el. Acum, există din aceia care ar putea umbla în Prezenţa lui Dumnezeu şi nu dă nici o atenţie la Aceasta. El nu a fost rânduit la Viaţă. Dar dacă el a fost predestinat de Dumnezeu, imediat ce loveşte acea primă mişcare, el o cunoaşte. Acela ia foc.

E-44 Priviţi la prostituata aceea mică jos acolo în ziua aceea la Samaria, femeia aceea. Ea a fost într-o stare rea mintal şi fizic. Noi ştim asta. Dar imediat ce ea a văzut semnul acela făcut, al lui Mesia, ea a spus, "Noi ştim că Mesia vine să facă aceasta. Tu trebuie să fii profetul Lui."
El a spus, "Eu sunt acel Mesia de care s-a scris să vină."

E-45 Ea a recunoscut aceasta. Ea nu a mai pus nici o întrebare. Ea a pornit chiar repede cu responsabilitatea, să ştie că dacă ea a găsit aceea şi a venit în Prezenţa lui Dumnezeu, ea a fost răspunzătoare să spună la altcineva despre aceasta. Aleluia! Adevărat. Orice om care vine în Prezenţa lui Dumnezeu este răspunzător înaintea lui Dumnezeu, din acel minut înainte, să spună la altcineva. Priviţi la Abraham, priviţi la Moise, priviţi la Petru, priviţi la Pavel. În momentul în care ei au venit în Prezenţa lui Dumnezeu, s-au recunoscut "păcătoşi," şi şi-au pecetluit mărturia cu viaţa lor. Priviţi la doamna micuţă, ea nu a mai putut să stea, ea a mers la cetate şi le-a spus oamenilor,
"Veniţi, să-l vedeţi pe Omul care mi-a spus lucrurile care le-am făcut. Nu este acesta Mesia?" Ei nu au putut să tăgăduiască Aceasta, pentru că Aceasta a fost Scriptural. Cu certitudine. Da, ei au trebuit s-o facă, un om, când noi avem o responsabilitate de a spune la alţii cum a făcut Moise, cum a făcut Petru, cum a făcut Pavel. După lucrurile acestea, voi L-aţi văzut şi aţi venit în Prezenţa Lui, voi sunteţi răspunzători pentru ca Mesajul să ajungă la altcineva. Voi doar nu puteţi să staţi liniştiţi cu El. Voi trebuie să-L duceţi la altcineva.

E-46 Îmi amintesc de o soră bătrână care obişnuia să fie aici, mama Fratelui Graham Snelling, ea obişnuia să şadă chiar aici în biserică, şi ea a cântat, "Eu chiar am ajuns dincolo! Eu alerg, alerg, alerg, şi eu chiar am ajuns dincolo şi eu nu pot şedea jos." Ea doar a găsit ceva. Eu am mers acolo la o biserică mică de culoare pe aici în Louisville, şi ei toţi stăteau sus, cântând, "Eu alerg în sus pe Şoseaua Regelui, tocmai am găsit-O, şi am luat-o pe Şosea!"

E-47 Există ceva privitor la aceasta, când tu îl găseşti pe Cristos, tu nu-ţi mai poţi păstra tăcerea. Pentru restul zilelor tale tu eşti o persoană schimbată, căci când viaţa şi Viaţa vin împreună, aceasta face o Lumină aprinsă. Adevărat. Când becul se conectează cu sârma, dacă el este un bec corect, el trebuie să dea lumină; când curentul şi becul ajung împreună, nu există nimic de făcut decât să împrăştie lumină. El trebuie să o facă. Şi când un om sau o femeie este predestinat la Viaţă Eternă, şi ei văd curentul lui Dumnezeu să prindă becul acela, acesta va arunca Lumină peste tot unde poate. Tu ai putea să nu fii peste zece waţi, dar tu vei împrăştia ce Lumină ai tu. Dacă tu nu eşti de cinci sute de waţi, împrăştie zece waţi Lumină. Dă-ţi Lumina ta! "Lasă ca Lumina ta aşa să strălucească înaintea oamenilor, ca ei să poată vedea lucrările tale bune şi să slăvească pe Tatăl care este în Cer." Da, domnule.

E-48 Când un om vine în contact cu Dumnezeu, el se recunoaşte a "nu fi bun." Cum poate un om umbla în jur şi să se laude cât de mare este el şi tot ce el a făcut, când el nu este nimic? El nu este nimic în primul rând. Într-o zi jos în Memphis, Tennessee, sau un... eu nu cred că a fost în Memphis. A fost unul din locurile de-a acolo. Eu am fost cu Fratele Davis şi am avut o-o trezire. Acesta ar fi putut să fie Memphis. Şi noi am, mers la un coloseum, şi ei aveau înăuntru acolo, nu un coloseum, a fost un fel de galerie de artă, şi ei aveau marile statui care ei le-au adus din diferite părţi ale pământului, de diferiţi, Hercules şi aşa mai departe, şi ce au pictat mari artişti. Şi atunci ei au avut analiza unui om care a cântărit o sută şi cincizeci de livre. Voi ştiţi, ce, cât a valorat el? Optzeci şi patru de cenţi. Aceea-i tot ce este el. Optzeci şi patru de cenţi sunt toate-toate chimicalele care le poţi obţine din el. El doar are suficient var să stropeşti cuibul unei găini, şi el are destul, doar un pic de calciu, puţin potasiu. Aceasta toată s-ar vinde pentru optzeci şi patru de cenţi. Dar noi doar avem grijă de acei optzeci şi patru de cenţi şi-i dădăcim în jur.

E-49 Acolo erau doi băieţi stând acolo, şi unul s-a uitat la celălalt, şi a spus, "Jim, noi nu valorăm prea mult nu-i aşa?"
El a spus, "Nu, noi nu valorăm, John."

E-50 Am spus, "Dar aşteptaţi un minut, băieţi, voi aveţi un suflet înăuntru acolo care valorează zece mii de lumi, care a fost, poate să fie răscumpărat de puterea lui Dumnezeu, dacă voi doar îl lăsaţi."

E-51 Omul, când el vede lucrurile acestea, el este răspunzător să spună la alţii. Eu am văzut-o cînd eram doar un copil. Am petrecut toată viaţa la aceasta. Îmi pare numai rău că am o singură viaţă, doresc să fi avut zece mii. Dacă eu aveam o Eternitate, eu încă aş vrea să le spun oamenilor despre aceasta, pentru că este cel mai măreţ lucru care l-am aflat vreodată. Dacă veţi citi în Ezechiel 33, al 33-lea capitol din Ezechiel, acolo era un străjer aşezat pe un turn, şi acest străjer a fost răspunzător pentru cetatea întreagă. Amin. Acum, treziti, treziţi-vă la conştiinţa voastră spirituală un minut, în timp ce eu ajung la această Scriptură. Acel străjer a trebuit să fie un om instruit. El a trebuit să ştie ce făcea el, căci la orice distanţă, îndată ce ei s-au ridicat, vrăjmaşul, el îl putea detecta. El putea să le cunoască marşul, el putea să le cunoască culoarea, el le putea cunoaşte gradul şi rândul. Doar aşa departe cât putea să vadă ochiul uman, el îl putea vedea. Şi el era mai sus decât ceilalţi dintre ei, căci el a fost instruit să cunoască inamicul. Şi Dumnezeu îi cerea întreaga cetate din mâna lui. "Străjerule, cât este în noapte?" Aleluia!

E-52 În felul acela sunt soldaţii lui Dumnezeu astăzi. Ei sunt instruiţi la Cuvânt. Când apare ceva care are un pic de poleire la el, care are altceva care nu este Scriptural, ei avertizează adunarea lor. Orice care nu-i Biblie, orice care nu-care nu-i asemănător lui Dumnezeu, aşa ca a avea supeuri, dansuri, şi fiecare alt lucru, ca să-l plătească pe păstor. Lucrurile acelea sunt greşite. Jocuri de bunco şi partide de cărţi în biserici, sunt greşite! Şi străjerul adevărat de pe zid, care a fost o dată în Prezenţa lui Dumnezeu... Dacă el nu este pe zid, dacă el doar se presupune să fie pe zid, zidul ar putea să nu fie ceva mai înalt decât restul adunării. Dar dacă el este un străjer corect Dumnezeu îl ridică chiar sus în sfere la care restul din ei niciodată nu ajung. Dar el păzeşte turma, şi Dumnezeu cere aceasta de la el! Omul lui Dumnezeu care stă în Prezenţa lui Dumnezeu, şi ştie că Dumnezeu este Dumnezeu, şi ştie că Dumnezeu îşi ţine Cuvântul Lui, şi urmăreşte cum Dumnezeu Se îndeplineşte şi îşi face datoria Lui şi ţine Cuvântul Lui, atunci nu contează câte organizaţii şi denominaţiuni încearcă să-L dărâme jos, el cunoaşte rangul şi rândul inamicului. Amin. El ştie ce să spună adunării, un străjer adevărat.

E-53 Dacă noi am mărturisit că El este, noi am fost în Prezenţa Lui, şi ne-am mărturisit păcatele, ele sunt şterse afară din Cartea aducerii aminte. Nu există nimeni afară de Dumnezeu să poată face aceea. Acum, voi îmi puteţi face orice, eu vă voi ierta, dar eu îmi voi aminti aceasta. Dacă eu v-aş face ceva vouă, voi m-aţi ierta, dar voi vă veţi aminti aceasta. Dar Dumnezeu poate ierta şi să o uite. Gândiţi-vă la aceasta, "nici măcar nu-şi aminteşte de aceasta!" Amin. Aceea mă face să mă simt bine. Când nici măcar nu se mai aminteşte, nimic nu o poate face decât Dumnezeu. Nimic numai Dumnezeu poate face aceea. El a spus că El o va şterge afară din cartea Lui de aducere aminte. Eu nu o pot face, voi nu o puteţi face, pentru că noi avem numai aceste simţuri mici finite. Dar El este infinit, Dumnezeu, El poate absolut uita că aceasta s-a făcut vreodată. Amin.

E-54 O doamnă tânără a venit de la o biserică de ţară, şi tatăl ei era un predicator de modă veche, strigător, sau un membru de biserică. Şi aşa ea s-a mutat în oraş, şi ea a ajuns toată amestecată cu femeile jos acolo, şi a ajuns să se comporte ca ele, şi modele. Şi într-o zi ea a fost cumva ruşinată ca tata şi mama ei să vină, sau tatăl ei, adică, mama ei era moartă. Astfel bătrânul, singurul lucru ce-l făcea, se scula de dimineaţă, a mâncat micul lui dejun şi lua Biblia şi O citea, şi plângea şi se ruga şi striga cât era ziua de lungă, şi alerga în sus şi-n jos în cameră, şi ea a fost puţin ruşinată de aceasta. Astfel atunci-atunci când tot timpul prin noapte, dacă el apuca Biblia, a început să O citească, el se ridica sus din pat, şi striga, "Slavă lui Dumnezeu! Aleluia! O, slavă lui Dumnezeu!" Doar sărea şi striga jumătate din noapte.

E-55 Astfel într-o zi ea urma să le primească pe membrele bisericii ei la o mică partidă de ceai cum ei au făcut întotdeauna, voi ştiţi, aşa că ea nu ştia ce să facă cu tata ei. Până la urmă, el era tăticul ei. Aşa că ea a decis să-l pună sus în pod, şi a spus, "Tati, tu nu ai vrea să fii înprejur unde sunt femeile acelea, nu-i aşa?"
A spus, "Nu, eu nu cred că vreau să fac aceea."

E-56 Ea a spus, "Ei bine, noi o să avem femeile din biserică sus aici astăzi, şi noi o să avem o mică adunare, o mică adunare de rugăciune. Astfel eu-eu îţi spun, tati, de ce să nu te duci doar sus în pod?"
A spus, "Eu doar cred că voi face aceea."

E-57 Astfel ea a spus, "Citeşte cartea aceasta frumoasă." Şi ea i-a dat o geografie. A luat Biblia la o parte de la el aşa ca el să păstreze tăcerea. Astfel a ştiut că dacă el citea Biblia, păi, el ar merge să facă multă gălăgie sus acolo. Astfel el era chiar sus deasupra lor, voi ştiţi, unde ele aveau partida lor. Aşa că ea i-a dat geografia, a spus, "Aceasta este frumoasă. Tu să o citeşti, tati, pentru că ea îţi spune tot adevărul despre lume."
Ei bine, a spus, "Eu voi fi bucuros să citesc aceea."

E-58 Astfel a spus, "Acum du-te sus acolo şi stai foarte tăcut până pleacă femeile acestea, şi atunci eu voi... tu vi înapoi jos şi atunci tu poţi să faci orice vrei tu." El a fost de-acord să o facă. Astfel el se duce sus pe scări, se aşează jos acolo.

E-59 Şi ele îşi aveau toate partida lor de ceai, voi ştiţi, vorbind despre aşa-şi-aşa, şi voi ştiţi cum merge aceasta, având tot timpul acela bun. Şi cam pe la timpul acela ceva s-a dezlănţuit sus la etaj, tot strigatul şi săritul, şi tencuiala cădea. Bătrânul alerga în sus şi-n jos prin pod tot aşa de tare cât putea el, sărind în sus şi-n jos, şi striga, "Slavă lui Dumnezeu! Slavă lui Dumnezeu!" Femeile nu au ştiut ce s-a întâmplat sus acolo, ce aveau ei sus la etaj. Astfel el vine direct jos pe scări, cât de tare a putut.
Ea a spus, "Tati, eu ţi-am dat o carte de geografie să citeşti."

E-60 A spus, "Da, eu ştiu asta. Tu ştii," a spus, "eu am citit în geografie aici unde există locuri în mare care nu au fund în ea." Şi a spus, "Eu am citit că aici în Biblie ieri, El a spus că El mi-a pus păcatele în ,marea uitării.' Slavă lui Dumnezeu!... ? ..." A spus, "Ele încă se duc. Ele nu au un sfârşit, ele doar continuă să meargă." Asta-i adevărat. Şi el a strigat despre aceasta. Ei bine, aceea-i adevărat.

E-61 Dumnezeu pune păcatele noastre în marea utării, le şterge afară, şi ele sunt de parcă niciodată nu s-au întâmplat. O, doamne! Atunci noi stăm prin harul lui Dumnezeu, prin Isus Cristos Domnul nostru, puri şi sfinţi, tot aşa de sfinţi cum era El, pentru că El nu mă vede pe mine când eu vin sus acolo, El îl vede pe Propriul Lui Fiu. Singurul fel cum El poate vedea... Nu mă poate vedea, pentru că eu sunt în Fiul Lui. Şi El îl vede numai pe Fiul Lui. Nu este aceea minunat? Noi nu trebuie să ne mai gândim la păcate, ele sunt toate duse, ele sunt sub Sânge. Da, domnule. Nu trebuie să vă mai îngrijoraţi despre aceasta, totul este afară, şi afară din amintirea lui Dumnezeu. El nici măcar nu-şi mai aduce aminte de el.

E-62 Isaia, acel profet puternic, când el şi-a mărturisit păcatele, el a spus, "Vai de mine, căci eu sunt un om cu buze necurate. Un profet! "Eu sunt un om cu buze necurate, şi adunarea mea este necurată." Vedeţi? "Poporul la care eu îi predic, ei sunt necuraţi. Eu sunt necurat. Şi vai de mine. Dar aici vine un grup de Îngeri jos din Slava lui Dumnezeu, vânturând înapoi norii, şi eu privesc sus acolo şi-i văd trena Lui umplând cerul întreg. Şi eu îi urmăresc pe aceşti Îngeri care niciodată nu au ştiut ce era păcatul. Ei nici măcar nu au ştiut ce a fost păcatul, şi acolo, în Prezenţa lui Dumnezeu, ei aveau două aripi pe feţele lor, ei aveau două aripi peste picioarele lor, şi ei zburau cu două aripi, şi ei strigă ziua şi noaptea, 'Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu."' Iuh. Aceea te-ar face cumva să te simţi nesfânt, nu-i aşa? Acum, ce a făcut el? El a spus, "Vai de mine."

E-63 Şi când el şi-a mărturisit păcatele şi a spus "vai de mine," Îngerul a mers acolo şi a luat cleştele, a luat sus un cărbune de foc care a reprezentat Duhul Sfânt şi Foc, şi a venit acolo şi l-a pus pe buzele profetului, şi a spus, "Eu te-am curăţit." Atunci aripile vânturându-şi calea în felul acela, au mutat la o parte cortinele timpului, şi el l-a auzit pe Dumnezeu să spună, "Cine se va duce pentru noi?"

E-64 Dar după ce el a aflat că există o cale să scapi de păcat, Dumnezeu a vrut ca cineva să meargă pentru El, şi el a spus, "Iată-mă aici, trimite-mă pe mine." El a fost în Prezenţa lui Dumnezeu, şi a mărturisit păcatele lui, şi a fost curăţit de păcatele lui, şi a fost gata pentru serviciu. Amin.

E-65 Aşa cum poetul a prins aceea, a spus, "Milioane acum în păcat şi ruşine şi muribunzi, ascultaţi la strigătul lor trist şi amar. Grăbeşte, frate, grăbeşte la ajutorul lor; răspunde repede, 'Stăpâne, iată-mă aici."'

E-66 Când mă gândesc la Africa, India, şi în jurul lumii, milioane de păgâni strigă şi plâng după milă, şi cine se va duce? Nu să le împarţi o broşură, ci să le aduci pe Isus Cristos. Cineva în Prezenţa Lui, ca Moise, care ar putea să meargă jos acolo şi să le arate izbăvire adevărată. Nu să-i facă să se unească de o biserică, sau să dea mâinile şi să aibă un crez, ci să aducă izbăvire la sufletul lor; vreun om bun neprihănit. Da, Isaia şi-a mărturisit păcatele, şi a fost curăţit.

E-67 După ce Iacob s-a luptat toată noaptea, în mărturisirea păcatelor lui, vă amintiţi de locul unde a fost el? Acesta s-a numit Peniel, P-e-n-i-t-e-1, Peniel. Cuvântul Peniel, în Ebraică, înseamnă "faţa Atotputernicului Dumnezeu." Iacob, micuţul înşelător a fugit tot... numele lui era Iacob, care înseamnă "înlocuitor," aceea-i înşelător, care a fugit toată viaţa lui, departe de Dumnezeu, dar când el a ajuns o dată în Prezenţa lui Dumnezeu la Peniel, în faţa lui Dumnezeu, el l-a apucat pe Dumnezeu şi nu a vrut să-L lase slobod. Dumnezeule, noi avem nevoie de mai mulţi Iacobi. El s-a ţinut înainte de faţa lui Dumnezeu, în Prezenţa lui Dumnezeu, el a stat până când a fost răsărit de soare. Dumnezeu a spus, "Lasă-Mă să plec, pentru că răsare soarele." Şi el a stat în faţa lui Dumnezeu până la răsăritul soarelui, dar el a plecat justificat şi mântuit. Hah.

E-68 O, ce lucru măreţ a fost acesta, acum, să ştie că el s-a luptat până la capăt. Aceea era, că el a văzut semne de la Dumnezeu, el a avut visuri despre Dumnezeu, dar aceasta era o dată că el a fost în faţa lui Dumnezeu, în Prezenţa lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la aceasta, prieteni. Acum, aşa cum ne grăbim. În Prezenţa lui Dumnezeu, un om este schimbat. Iacob a fost schimbat. Acum el putea să umble cu Dumnezeu. Da, el era un om diferit decât cum a fost când el a mers sus acolo. Lupta acum s-a terminat. Da, domnule. Şi el a început să zidească un altar. El nu a fost obişnuit să zidească altare, voi ştiţi. Dar, eu vă spun, când tu vii în Prezenţa lui Dumnezeu, tu vrei să zideşti un altar pe undeva. Tu vrei să găseşti pe undeva unde să te poţi ruga. El a zidit un altar. El a fost curăţit, şi Dumnezeu a câştigat.

E-69 Şi Iacob a fost schimbat de la Iacob, "înşelător," la Israel, "un prinţ, având putere cu Dumnezeu." Asta-i ce i s-a întâmplat lui Iacob. Înlocuitorul, înşelătorul, păcătosul, cel ne sfânt, înşelătorul, l-a înşelat pe fratele lui, i-a furat drepturile de naştere, aşa cum a fost, de la fratele lui, a luat un fel mic murdar de-a o face, aşa un înşelător. El l-a înşelat pe socrul lui. A pus beţe de plop şi a făcut viţei pătaţi, când vacile care erau de-a făta când veneau acolo, se uitau la aceasta, şi oile... vedeau beţele pătate şi au făcut vite pătate, le-a dat semne de naştere. Înşelător, înşelându-l pe propriul lui socru. A înşelat-o pe mama lui, l-a înşelat pa tata lui, la înşelat pe fratele lui, dar când el a ajuns o dată în... El era un înşelător. El a fugit oriunde a mers, întotdeauna pe fugă de la Dumnezeu, el era pe fugă de fratele lui. Dar când el a venit în Prezenţa lui Dumnezeu, el a recunoscut că a fost un păcătos. Ce a făcut el? Ce a făcut el? El a văzut prilejul lui. El a întâlnit ceva despre care nici măcar nu s-a gândit mai înainte, şi el a stat acolo până când toate păcatele s-au dus. O, doamne! Dumnezeu l-a adus în Propria Lui Prezenţă.

E-70 Dumnezeu se îngrijeşte de o cale să-i aducă pe oameni în Prezenţa lor, atunci ei îşi fac hotărârea lor. Unii din ei aleargă de la El, unii aleargă la El. Dacă ei sunt predestinaţi la Viaţă, ei Îl cred, ei se ţin de El. Dacă ei nu sunt, ei încearcă să se îndepărteze şi spun, "Nu-i nimic de Aceasta." Vedeţi? Şi acela-i insul care este pierdut. "Omul care-şi mărturiseşte păcatul, va avea iertare. Dacă tu ascunzi păcatul tău, tu nu vei propăşi." Nu.

E-71 Astfel Iacob când el, voi ştiţi, ziua următoare l-a întâlnit pe Esau fratele lui. El nu a avut nevoie de nici un ajutor de la el atunci. El nu a avut nevoie de armatele lui. El era în lucrul de a zidi altare. El nu se mai temea de Esau.

E-72 Psalmi 16:8, David a spus, "Eu l-am pus pe Domnul înaintea mea." Acela-i un lucru bun de făcut. Psalmi 16:8, "Eu l-am pus pe Domnul înaintea mea." Astfel, el nu putea să fie confuz privitor la aceasta. El a vrut să fie conştient de Prezenţa Lui, astfel David a spus, ,,Eu l-am pus pe Domnul întotdeauna înaintea feţei mele. Acum eu, David, l-am pus pe Domnul înaintea feţei mele, întotdeauna să fiu conştient-conştient de Prezenţa lui Dumnezeu." Nu ar fi aceea o lecţie bună pentru noi toţi în seara aceasta? Să-l punem pe Domnul înaintea feţei noastre aşa ca să fim conştienţi de Prezenţa Lui. Îl punem pe El întâi. De ce? Puneţi-l pe El întâi, înaintea voastră. De ce? Atunci voi nu veţi păcătui când vă daţi seama că voi sunteţi constant în Prezenţa lui Dumnezeu. Când vă daţi seama că Dumnezeu este în jur, voi vegheaţi la ce spuneţi.

E-73 Un om, când el gândeşte că Dumnezeu este dus, el va înjura, el va pofti după femei, el va face... el va fura, înşela, minţi. El va face orice când se gândeşte că Dumnezeu nu-l vede. Dar aduceţi-l în Prezenţa lui Dumnezeu, el o va înceta chiar acum. Vedeţi? Şi David a spus, "Eu l-am pus pe Domnul întotdeauna înaintea mea." Acela-i un lucru bun. Nu-i de mirare că Dumnezeu a spus că el era un om după Propria Lui inimă. Omul va face totul când se gândeşte că Dumnezeu nu este aproape. Dar când el îşi dă seama că Dumnezeu este aproape, aţi observat voi vreodată un păcătos? Să umble un om evlavios sus, el va înceta înjurăturile lui, dacă el are ceva respecte de fapt. Vedeţi? El nu o să spună glumele murdare care el le-ar fi spus. Vedeţi? Vedeţi, el se va lăsa de aceea, deoarece el ştie că el este în Prezenţa lui Dumnezeu, căci Dumnezeu locuieşte în cortul poporului Său. Vedeţi?

E-74 După ce David a făcut aceasta, el a spus, "Inima mea se va veseli." Eu doresc ca voi să o fi citit, Psalmi 16. "Inima mea se va veseli, şi trupul meu se va odihni în nădejde." De ce? Inima mea se va veseli pentru că eu îl am pe Dumnezeu înaintea mea tot timpul. "Şi trupul meu se va odihni în nădejde; dacă eu mor, eu voi fi înviat din nou. Căci El nu va îngădui ca Cel Sfânt al Lui să vadă putrezirea, nici nu-i va lăsa El sufletul Lui în iad." Vedeţi? Când David l-a pus pe Dumnezeu înaintea lui, şi a fost conştient că el constant era în Prezenţa lui Dumnezeu. "Căutaţi voi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu."

E-75 Acum ascultaţi, biserică, eu vă iubesc. Şi eu vreau ca voi să ascultaţi la mine acum. Cum Fratele McCullough obişnuia să spună, eu o să spun ceva. Întotdeauna să-l puneţi pe Domnul înaintea voastră, şi să nu faceţi nimic ce nu aţi face în Prezenţa Lui, deoarece El veghează asupra voastră. Vedeţi? Domnul este cu tabăra în jurul celor care se tem de El. El nu... El doar stă chiar aproape de voi. Şi El ştie tot ce faceţi, şi voi trebuie să recunoaşteţi aceea. Când tu începi să spui o minciună, să nu o faci, ţine minte, Dumnezeu ascultă la tine. Dacă tu începi să faci puţină înşelătură, să nu o faci, Dumnezeu priveşte la tine. Dacă tu începi să-i iei Numele Lui în deşert, să nu o faci, Dumnezeu ascultă la tine. Începi să fumezi o ţigară, El te priveşte. Vedeţi? A lui... Noi obişnuiam să cântăm o cântare, "Tot timpul pe drumul spre adevărata locuinţă a sufletului, există un ochi care te priveşte; fiecare pas care-l faci, acest mare ochi este treaz, există un ochi care te priveşte." Ţineţi minte, faceţi ca David, puneţi-l pe Domnul întotdeauna înaintea feţei voastre. Atunci inima voastră se va veseli şi trupul vostru se va odihni în nădejde, căci El a promis-o. Da, domnule. El a ştiut că el o să învieze deoarece Dumnezeu a promis-o. În regulă.

E-76 Când noi venim în Prezenţa Lui, noi suntem schimbaţi, să nu mai fim niciodată la fel. Priviţi peste tot în jos prin epoci, a fiecărei umblări a vieţii, la om. Priviţi la Abraham. Voi ziceţi, "Ei bine, viaţa schimbată este numai pentru lucrători." O, nu. Viaţa schimbată este pentru fiecare. Vedeţi?

E-77 Acum, Abraham a fost un fermier, dar când el a auzit Glasul lui Dumnezeu vorbind către el, şi a văzut vedenia aceea, el a fost un om schimbat din timpul acela înainte. El s-a separat de la neamurile lui, de la toţi asociaţii lui, şi a umblat ca un pelerin şi un străin, într-o ţară străină, tot restul vieţii lui, locuind în corturi, pentru că el a mărturisit limpede că el căuta o cetate a cărui Ziditor şi Făcător era Dumnezeu. El a ştiut că acolo era un Dumnezeu, şi acolo era o cetate pe undeva a Cărui Ziditor şi Făcător era Dumnezeu. Aceea-i ce Evrei 11 ne spune, că el a căutat o cetate a cărui Ziditor şi Făcător era Dumnezeu. El a fost un om schimbat, deşi el nu era nimic decât doar un fermier. Dar el a văzut o vedenie şi a venit în Prezenţa lui Dumnezeu, şi el a fost un om schimbat de atunci înainte.

E-78 Moise, el era un păstor, dar el a fost un om schimbat când el a venit în Prezenţa lui Dumnezeu. El a fost un laş, el fugea de Faraon, cu o armată întreagă în urma lui. Dar cu un toiag în mâna lui, el a mers înapoi şi a luat întreaga naţiune. Vedeţi? De ce? El a venit în Prezenţa lui Dumnezeu. El era un om schimbat, un păstor.

E-79 Petru, un pescar, nu a ştiut nimic despre pescuit... sau nu a ştiut nimic despre Dumnezeu, singurul lucru care probabil că l-a ştiut era cum să prindă peşte. Dar când el a venit în Prezenţa lui Dumnezeu, şi l-a văzut pe marele Creator care a putut să creeze peşti, când El i-a spus să lase în jos plasa pentru trăsătură. Acolo nu era nici un peşte acolo, el doar şi-a tras plasele sus. Dar el a spus, "La Cuvântul Tău, Doamne. Eu cred că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, şi dacă Tu laşi... dacă eu las plasa jos, Tu mi-ai spus s-o fac, la Cuvântul Tău, pentru că Tu şi Cuvântul Tău sunteţi acelaşi, eu las jos plasa." Şi când el a început să tragă, el a spus, "Pleacă, Doamne, eu sunt un om păcătos." Vedeţi, un pescar, după ce Petru a întâlnit pe Cristos el niciodată nu a mai fost acelaşi. El, după aceea, a fost aşa devotat lui Dumnezeu, că lui i s-au dat cheile Împărăţiei. Da, domnule.

E-80 Pavel, un Fariseu cu stil de sine, educat şi instruit în toată religia din... care a existat în lume în ziua aceea, unul din cei mai înalt cunoscuţi învăţaţi din ţară. Dar când el a venit înaintea acelui Stâlp de Foc într-o zi, Dumnezeul pe care el l-a prigonit, în neştiinţă. El era un Fariseu, el nu a crezut că Dumnezeu era un Om. El a ştiut că Dumnezeu era Stâlpul de Foc, El l-a călăuzit pe poporul Lui afară din Egipt, El a fost cu ei tot timpul. Dar când a văzut acest Stâlp de Foc, a căzut pe faţa lui. Şi a auzit un Glas spunând, "Saul, de ce Mă prigoneşti?"
A spus, "Cine eşti Tu, Doamne?"

E-81 El a spus, "Eu sunt Isus." El era un om, care a spus, "Cum aţi fost voi botezaţi?" El a fost în Prezenţa lui Dumnezeu. El a fost un om schimbat de atunci înainte, el a fost în Prezenţa lui Dumnezeu. Acesta îl schimbă pe om.

E-82 Charles G. Finney, un advocat, un mare advocat Filadelfian, dar când el a venit în Prezenţa lui Dumnezeu el a lăsat studiul lui de lege şi a devenit un predicator cel mai puternic al acestei naţiuni care l-a avut vreodată până atunci.
[Porţiune goală pe bandă – Ed.] ... era un predicator, pentru că într-o zi el a venit în Prezenţa lui Dumnezeu. El s-a gândit, odată, că el să studieze slujba. Voi îi ştiţi cartea lui. Eu am autobiografia lui. El a mers afară să se roage. El s-a gândit că el era un predicator. El avea o dorinţă, că el a vrut să predice, şi el şi-a avut câteva predici care el să încerce să le predice. El a mers afară într-o zi, afară din biroul lui, să se roage, a mers afară în pădure. El s-a pus jos înapoia unui pom bătrân doborât jos, unde el se ducea în fiecare după amează. Foarte religios, dar el nu a crezut în Acela.
Acolo erau două femei în biserică, care continuau să spună, "D-le Finney, noi ne rugăm ca tu să primeşti Duhul Sfânt."
El a spus, "Eu am Duhul Sfânt." A spus, "Eu sunt un predicator."

E-83 A spus, "D-le Finney, tu eşti un om mare, şi tu ai un mare control al Cuvântului, dar tu ai nevoie de Duhul Sfânt. Noi ne rugăm pentru tine." Femei mici plăcute.

E-84 Astfel el a mers înainte, înainte. Aşa că fiecare zi el mergea afară în spatele biroului, şeful lui şi toţi ceilalţi acolo cu care a lucrat, şi el se ducea afară din biroul lui de legist şi se ducea acolo afară să se roage. Şi într-o zi el a fost acolo afară rugându-se şi a auzit un tufiş să se rupă. El s-a gândit că şeful lui venea sus, să-l caute. El a sărit sus foarte repede. El a spus, "Doamne Dumnezeule, eu Te cred." Şi ceva tufiş s-a rupt, el a făcut, "Hm! Hm! Hm!" s-a ridicat sus şi a spus, a privit în jur, să vadă ce era ce a rupt tufişul. Şi a fost atunci că el a venit în Prezenţa lui Dumnezeu. El şi-a dat seama că acel tufiş s-a rupt cu un scop. El a stat acolo, lacrimile îi curgeau în jos pe obraji. El a spus, "Poate femeile acelea au dreptate. Eu sunt ruşinat ca cineva să mă vadă că vorbesc cu Dumnezeul meu, dar m-aş gândi că ar fi o onoare ca cineva să mă vadă că vorbesc cu şeful meu. Cu cât mai mare este Domnul meu decât şeful meu!" A spus, "Doamne, iartă-mă şi umple-mă cu Duhul Sfânt," a început să ţipe şi să strige. El era în Prezenţa lui Dumnezeu. El a alergat în centru foarte repede la biroul lui. El a ajuns să ţipe aşa de tare că el a trebuit să meargă înapoia uşii, şi a spus, "Doamne, eu aduc dispreţ asupra Ta. Ascunde-mă înapoi aici până când trec peste această criză." De ce? El a venit în Prezenţa lui Dumnezeu. El era un om schimbat. Predicile care el obişnuia să le predice, el a predicat aceleaşi predici şi sufletele au venit la altar. Vedeţi, el a fost în Prezenţa lui Dumnezeu.

E-85 Moody, un mic pantofar bătrân, de-abea îşi ştia ABC-ul. Aşa este. Gramatica lui era săracă. Cineva i-a spus într-o zi, "Gramatica ta este îngrozitor de săracă, D-le Moody."
El a spus, "Dar eu câştig suflete cu ea." Astfel...

E-86 Într-o zi ziarele, editorul a mers să scrie ziarul. El a mers acolo să vadă cum putea omul acesta să ţină mulţimi de oameni sub orice condiţie, ins bătrân mic, cu capul chel, şi fiecare lucru, şi avea barba atârnând jos de tot, cumva burtos, şi el era un om care arăta oribil să te uiţi la el. Astfel acest ziar i-a dat într-adevăr o scriitură, a spus, "Eu nu văd ce în lumea asta cineva să vadă în Dwight Moody." A spus, "El este urât, vocea lui este piţigăită, el are barbă până jos la brâul lui, el este aşa de chel ca un dovleac." Şi a spus, "Cum în lume se va duce cineva vreodată să vadă ceva în Moody?"

E-87 Astfel menagerul lui Moody s-a întâmplat să vadă aceasta, "Uite, D-le Moody, eu îţi citesc aceasta." Moody nu o putea citi el însuşi. Aşa că el a spus, "Eu îţi voi citi editorialul." Şi el l-a scris.

E-88 Moody doar a dat din umăr, a spus, "Cu certitudine nu, ei vin să-l vadă pe Cristos." Aceea a fost tot. De ce? El a fost în Prezenţa lui Dumnezeu. De la a face tălpi pe pantofi, ca oamenii să-i uzeze; el i-a încălţat pe oameni cu Evanghelia de pregătire. De ce? El a fost în Prezenţa lui Dumnezeu. Corect.

E-89 O femeie mică o dată a venit în Prezenţa lui Dumnezeu, aşa de vinovată cât putea ea să fie. Într-un moment când ea şi-a dat seama că a fost în Prezenţa lui Dumnezeu, fiecare păcat a fost iertat şi ea a fost aşa de curată şi albă ca un crin. O, doamne. Cât mai multe persoane aş putea eu numi aici, nu ar permite timpul.

E-90 Dar eu vreau să vorbesc un pic despre mine. Ce putea să fie ceva mai josnic decât mine? Unde eram eu? Am venit dintr-o familie de beţivani, am venit dintr-o familie de ucigaşi, am venit dintr-o familie de contrabandişti. Şi voi ştiţi asta, fiecare din voi o ştiţi, ştiţi ce fel de nume am avut noi aici. Oamenii nu au vorbit cu noi pe stradă. Eu mă duceam în centru, începeam să vorbesc cu cineva, nimeni nu vroia să vorbească cu mine numai dacă nu era cineva în jur. Ei vorbeau cu mine, altcineva venea sus, ei mă părăseau. Şi eu stăteam acolo şi plângeam, "Nu, aceasta nu este aşa, nu poate să fie aşa. Aceasta este greşit."

E-91 Dar într-o zi am venit în Prezenţa lui Dumnezeu. El m-a schimbat şi m-a făcut un alt fel de fiu. Harul Lui m-a adus în Prezenţa Lui. Eu niciodată nu am vrut să-L părăsesc. Eu am fost aici acum de treizeci şi ceva de ani. Eu nu vreau să-L părăsesc. Eu am primit asigurarea că eu întotdeauna voi fi Acolo. Nici măcar moartea nu mă va despărţi de Prezenţa Lui. Nu. Eu voi fi cu El pentru totdeauna. Când eu am văzut Prezenţa Lui de prima dată, am strigat ca Isaia, "Vai de mine." Atunci El m-a atins cu harul Lui. Eu eram o persoană schimbată. Micuţul renegat care obişnuia să iasă aici afară şi să se comporte şi fiecare lucru, era schimbat, şi de atunci eu am fost copilul Lui. De atunci, eu am dorit să-mi dau viaţa mea întreagă pentru slujba Lui, doresc numai să fi avut încă zece mii de vieţi să-mi dau pentru EL Aceasta devine destul de bine uzată acum, cincizeci şi trei de ani au trecut. Cam treizeci şi trei din aceia au fost, sau treizeci şi doi din aceia au fost în Evanghelie. Eu doresc să fi avut alţi o mie care aş putea să-i folosesc. De ce? Când eu o dată în Prezenţa Lui şi mi-am dat seama că acolo era Cineva Care l-a iubit pe cel de neiubit, acolo era Cineva care m-a iubit când nu m-a iubit nimeni altul, acolo era Cineva Care i-a păsat de mine când la nimeni altul nu i-a păsat. Mi-am pus braţele în jurul crucii Lui, am îmbrăţişat-o spre mine, şi eu şi El am devenit unul atunci. Şi de atunci înainte eu L-am iubit. El mi-a pătat sânul meu şi inima mea cu Sângele Lui, prin a mă atinge şi iertându-mi păcatele, şi eu sunt fericit în seara aceasta să fiu unul din ai Lui. Eu niciodată nu doresc să părăsesc acest loc Ceresc, deşi ispititorul a încercat de multe ori să mă lămurească; dar eu sunt în siguranţă în pavilonul lui Dumnezeu, şi fericit în dragostea şi harul Lui, şi eu locuiesc de partea lui aleluia. Doamne! Aceasta face să mi se veselească inima.

E-92 Eu Îl recomand la fiecare persoană oropsită. Eu Îl recomand către voi care nu aveţi nădejde. Voi care niciodată nu aţi fost în Prezenţa Lui, singurul lucru ce-l aveţi de făcut este să vă mărturisiţi păcatele şi să vă daţi seama că sunteţi greşiţi, şi Dumnezeu are acel Înger ordinat în seara aceasta, numit Duhul Sfânt, care va lua toate păcatele la o parte. Atunci voi veţi striga, "Doamne, iată-mă aici, trimite-mă." Atunci vă veţi ridica mâinile şi veţi cânta, "Eu Îl voi lăuda! Eu Îl voi lăuda! Lăudaţi Mielul ucis pentru păcătoşi. Daţi-I slavă, voi toţi oamenii, căci Sângele Lui a spălat la o parte fiecare pată." Eu Îl iubesc. Voi nu? Trăind în Prezenţa Lui!

E-93 Am venit la amvon aici azi dimineaţă, simţindu-mă aşa de rău şi aşa de bolnav de la... Am-am fost jos în Kentucky săptămâna trecută cu nişte prieteni de-ai mei personal aşezaţi aici. Dacă eu stăteam jos acolo foarte mult, ei m-ar ucide, ei sigur m-ar ucide, cu bunătate, unele din cele mai bune bucătărese care le-am cunoscut vreodată în viaţa mea. Şi când îmi iau capacitatea mea, este deja supra încărcată, "Frate Branham, nu ai vea să iei ceva din aceasta?" Şi aceasta doar este aşa de bună, eu doar vreau s-o împing în jos. Eu aşa m-am săturat că nici măcar nu am putut să mă mişc. Eu-eu nu am putut dormi, şi eu mă sculam şi umblam în jur pentru o vreme. Şi eu nu m-am simţit prea bine când am ajuns aici înăuntru azi dimineaţă. Dar odată ce am venit în Prezenţa Lui, aceea a rezolvat-o. Aceea a rezolvat-o, totul a dispărut la o parte atunci. Asta-i adevărat. O, să trăieşti în Prezenţa Lui!
Eu Îl voi lăuda, Eu Îl voi lăuda,
Lăudaţi Mielul ucis pentru păcătoşi;
Daţi-I slavă voi tot poporul,
Căci Sângele Lui a spălat la o parte fiecare pată.
Să ne aplecăm capetele acum.
[Fratele Branham începe să fredoneze Eu Îl Voi Lăuda – Ed.]
Căci El a făcut aşa de mult pentru mine.
El mi-a iertat fărădelegea,
Şi Sângele Lui mi-a spălat păcatul.
Eu Îl voi lăuda, eu Îl voi lăuda,
Lăudaţi Mielul ucis pentru păcătoşi;
Daţi-I slavă voi tot poporul,
Căci Sângele Lui a spălat la o parte fiecare pată.
[Fratele Branham începe să fredoneze Eu Îl Voi Lăuda – Ed.]

E-94 Acum dacă voi sunteţi înăuntru aici în seara aceasta... Şi eu ştiu că Prezenţa Lui este aici. Stând înăuntru acolo cu un timp în urmă, la o fetiţă din Biserica lui Dumnezeu, Duhul Sfânt s-a mutat înăuntru peste mine când eu mă rugam pentru copilul acela mic. Părinţii au venit jos de la terenul de camping Anderson al Bisericii lui Dumnezeu. Şi supraveghetorul de acolo, cunoscând copilul, doctorii au spus "ar putea... acesta trebuie să moară imediat, cu leucemie." Micuţa, fată mică dulce, în ultimele ei stagii acum. Ea a venit înapoi acolo şi şi-a ţinut mânuţa întinsă spre mine, ea era toată umflată, cu ace şi lucruri ce au fost în ea, şi vânătă. Eu m-am uitat la ea, am văzut o vedenie. Părinţii doar au citit o carte acolo afară. Ei nu au ştiut nimic despre aceasta. Supraveghetorul general la camping sus acolo le-a spus, a zis să aducă copilul jos aici. Ei au vrut să vină înapoi când noi am avut un serviciu de vindecare. Şi eu am spus, "Aduceţi copilul acum," m-am simţit călăuzit.

E-95 Când eu am stat înăuntru acolo, Duhul Sfânt a mers drept în urmă şi a adus afară istoria copilului. A spus tot despre cum s-a întâmplat, ce au făcut ei. A spus ambiţia fetiţei, urma să fie o cântăreaţă la pian. Şi mama aceea chiar aproape că a ţipat. Şi tăticul acela a spus, "Acela-i adevărul lui Dumnezeu." Şezând chiar acolo în maşină acum ascultă la aceasta, nu a putut să ajungă înăuntru, şade acolo afară ascultând la aceasta acum.

E-96 Acolo a venit o perdea mare de o umbră plutind deasupra copilului. Şi eu am spus, "Satan, tu eşti învins." "Tu nu te uiţi la faţa omului, Dumnezeule. Şi prin puterea învierii Tale, şi ca slujitor al Tău, eu alung pe acest diavol de la copil." O Lumină mare strălucitoare a luminat pe deasupra ei, aceasta s-a terminat. Amin. Ha? Sigur, El este vrednic de toată lauda!

E-97 El ştie toate lucrurile. El vă cunoaşte inima. Şi voi ştiţi ce vă gândiţi; El ştie, de asemenea. Dacă este un mic păcat plutind asupra ta în seara aceasta, şi tu nu ai vrea să mergi în Prezenţa lui Dumnezeu cu acela asupra ta, ai vrea încă o dată să-ţi ridici mâna şi să zici, "Frate Branham, roagă-te pentru mine, eu vreau să fiu în Prezenţa Lui la Ziua aceea, fără vină." Dumnezeu să vă binecuvânteze. Multe mâini, Dumnezeu o vede. În Prezenţa Lui. Acum eu vă spun ce să faceţi. Acum doar ascultaţi atenţi. Faceţi cum a făcut David, puneţi pe Domnul înaintea voastră chiar acum. Puneţi pe Domnul între voi şi păcatul acela, orice este acel păcat ce vă împresoară. Acesta ar putea fi a minţi, ar putea fi furat, ar putea să fie gândirea rea, ar putea fi mânia, ar putea fi băutul, ar putea fi fumatul, ar putea fi jocul de noroc. Eu nu ştiu ce. Ar putea să fie pofta. Ar putea să fie orice. Eu nu ştiu ce este acesta. Orice este, puneţi pe Domnul înaintea voastră. Şi atunci inima voastră se va veseli, şi trupul vostru se va odihni în nădejde, căci voi ştiţi căci Cristos a promis că El va învia din nou în zilele din urmă. Când el apare, noi vom veni în asemănarea Lui. Nu vreţi să o faceţi acum în timp ce ne rugăm.

E-98 Tatăl nostru Ceresc, un Mesaj mic ciopârţit de un slujitor obosit şi ostenit. Dar doar a gândi asupra subiectului de a "locui în Prezenţa lui Dumnezeu." Şi noi vedem în seara aceasta efectul care la luat asupra bărbaţilor sfinţi să vină în Prezenţa lui Dumnezeu, ce efect a avut asupra lor. Înţelepţi, mari profeţi puternici ordinaţi de Dumnezeu, şi trimişi să predice Cuvântul, şi încă să-L întâlnească faţă-n faţă şi să cadă la pământ ca un om mort. Ce o să facem noi la ziua aceea, Doamne? Noi am cugetat peste aceasta. Ne-am gândit la aceasta. Vreo patruzeci sau cincizeci de mâini s-au gândit la aceasta, Doamne, căci ei doar şi-au ridicat mâinile acelea, sau inimile dedesubtul mâinii, s-au gândit despre a-l întâlni pe El de când noi am vorbit. Ce vor face ei dacă ei trebuiau să-L întâlnească?

E-99 Mâinile mele, Doamne, sunt sus. Ce o să fac eu? Acum, Tată, eu am multe lucruri care le fac greşit. Eu tocmai mi-am mărturisit păcatul azi dimineaţă înaintea bisericii, aşa cum l-am mărturisit Ţie pe vârful muntelui cealaltă dimineaţă când a viscolit şi a nins, şi sus acolo pe vârful muntelui, cum am strigat şi Ţi-am cerut să mă ierţi pentru stupiditatea mea. Şi cum am visat să vin înaintea fraţilor mei, care unii din ei mă consideră ca profet-slujitor al Tău. Şi, Doamne, cum nu mi-a plăcut să vin înaintea lor şi să le spun despre o faptă stupidă ca eu să fac un lucru ca acela, dar, Dumnezeule, este bine pentru sufletul meu că eu mărturisesc păcatele mele şi nu le ascund. Aşa ca să fiu cinstit cu Tine, şi drept înaintea oamenilor, eu l-am mărturisit, Doamne. Eu sunt greşit, eu sunt într-u totul greşit. Mă rog pentru iertare.

E-100 Iar atunci, Tată, eu am fost zăbovitor privitor la Tine, a Te sluji, de multe ori poate eu aş fi putut să merg mai mult când eu nu am făcut-o. Tată, eu îmi mărturisesc păcatele. Eu vreau ca Îngerul lui Dumnezeu să mă curăţească de acela, prin Sângele lui Isus. Alte mâini au mers în sus în seara aceasta, unii din ei poate niciodată nu au cerut iertare înainte; dar eu sunt sigur de acest singur lucru, dacă ne vom mărturisi păcatele, Dumnezeu le va şterge afară, le va pune în marea uitării şi niciodată nu-nu le mai aminteşte. Şi, Tată, cum le mărturisesc ale mele, despre a mă comporta greşit înaintea acelor persoane, eu nu m-am comportat ca un slujitor al lui Cristos. Eu nu. Eu m-am temut că omul ar putea să fie mânios pe mine şi să gândească că eu nu am vrut să-i jignesc simţămintele, dar eu nu m-am gândit la ce eu îţi făceam Ţie, Doamne. Şi acum eu-eu Te rog să mă ierţi. Şi acum, Tată, eu ştiu că dacă eu cer iertare eu am iertare, şi Tu le-ai pus în marea uitării, şi Tu niciodată nu-ţi vei mai aminti de aceea. Dumnezeule, eu sunt mulţumitor pentru aceea.

E-101 Şi mă rog ca Tu să laşi fiecare persoană de aici, care are păcat, păcat înconjurător de orice lucru înaintea lor, fie ca ei să-l scoată şi să pună pe Domnul înaintea lor cum a făcut David. Căci acum noi strigăm, "Vai de mine, căci eu am văzut Slava lui Dumnezeu. Eu sunt un om de buze necurate, sau o femeie sau fată de buze necurate, băiat, sau ceva." Orice am putea noi să fim, noi suntem necuraţi, şi noi cerem după Sângele lui Isus Cristos, Jertfa potrivită, să ne curăţească de tot păcatul, ca noi să putem întotdeauna locui în Prezenţa Lui. Să mergem de aici în seara aceasta cu inimile noastre bucurându-se, şi trupul nostru să se odihnească în nădejde, ştiind aceasta, căci când Isus vine, noi vom fi înviaţi cu El în asemănarea Lui, şi Îl vom întâlni în aer, în Răpire, când numărătoarea inversă este în sfârşit terminată. Noi vedem a şaptea epocă a bisericii numărată deja afară, şi noi suntem gata acum să decolăm. Ne rugăm, Dumnezeule, ca Tu, înainte ca Tu să închizi uşa, dacă ar fi unul aici în seara aceasta care niciodată nu a intrat, fie ca ei să se grăbească înăuntru foarte repede, căci noi simţim că uşa îndurării, între milă şi judecată, se închide. Cei care acceptă milă vor păşi înăuntru. Cei care nu vor veni înăuntru vor trebui să sufere judecată. Dumnezeu închide uşa. Fie ca acolo să nu fie o uşă închisă în seara aceasta la fiecare din aceştia care mărturisesc păcatele. Fie ca noi toţi să avem iertare şi milă. În Numele lui Isus Cristos.

E-102 Iar acum, Tată, pentru cei bolnavi şi năpăstuiţi, pentru aceia care sunt nevoiaşi, mă rog ca harul Tău să le procure tot ce au ei nevoie. Fie ca ei să păşească în Cristos, în Prezenţa Lui. Să pună pe Cristos, Cristos, promisiunea, "'El a fost rănit pentru fărădelegile mele,' acelea sunt păcatele mele. 'Cu rănile Lui eu sunt vindecat,' atunci eu îl pun pe Domnul înaintea bolii mele. 'El este la mâna mea dreaptă, şi eu nu voi fi clintit,' atunci eu umblu cu îndrăzneală înainte, mărturisind că eu sunt vindecat. 'Prin rănile Lui eu sunt vindecat."' Admite aceasta, Doamne, la fiecare din ei. Şi noi ştim că dacă noi mărturisim cu inimile noastre şi, sau cu buzele noastre, şi credem în inimile noastre, atunci noi avem dorinţa noastră.

E-103 Tu ai spus, "Când voi spuneţi ceva, credeţi că aceasta vine la împlinire, voi puteţi avea ceea ce aţi spus." Noi credem aceea, Tată, şi credem că Tu ne vei curăţi de toate păcatele noastre, şi vindeci toate bolile noastre, şi dă-ne har, Doamne, să Te slujim.

E-104 Fii cu aceste persoane. Mulţi din ei o să călătorească pe drumurile întunecate în noaptea aceasta. Mulţi din ei vor călători multe mile. Să nu laşi să li se întâmple nimic, Doamne. Ei au venit prin toată ţara să şadă aici să asculte la numărătoarea inversă, să vadă cât de aproape am fost la timpul sfârşitului. Acum eu le-am cerut să plece, punând pe Dumnezeu înaintea lor, întotdeauna înaintea lor, înainte de orice altceva. Înainte de călătoria lor, înainte de mutarea lor, înainte de a lor-înainte să se scoale, după ce se duc la culcare, întotdeauna înainte să doarmă, oriunde este aceasta, să pună pe Dumnezeu întâi! "Căci El este la mâna mea dreaptă, şi eu nu voi fi clintit." Apoi fie ca inimile lor să se bucure, să ştie că ei au ceea ce ei au cerut, pentru că Dumnezeu a promis-o, şi trupul lor se va odihni în nădejde. Admite aceasta, Doamne, căci noi o cerem în Numele lui Isus Cristos. Amin.
Eu Îl voi lăuda, eu Îl voi lăuda,
Laud Mielul ucis pentru păcătoşi;
Daţi-I slavă voi tot poporul,
Căci Sângele Lui a spălat la o parte fiecare pată.

E-105 Acum credeţi voi că l-aţi pus pe Domnul între voi şi păcatul vostru, între voi şi boala voastră, între voi şi greşeala voastră, între voi şi căile voastre? "Domnul este întotdeauna înaintea mea, şi eu sunt în Prezenţa Lui. Data următoare când încep să aprind o ţigară, Domnul este înaintea mea. Data următoare când eu încep să poftesc, Domnul este înaintea mea. Data următoare când încep să spun ceva greşit, Domnul este înaintea mea. Data următoare când încep să spun un lucru rău, Domnul este înaintea mea. Şi eu nu voi fi clintit. Amin. Eu voi trăi în Prezenţa Lui fiecare zi, cu preocupările mele, fiecare zi cu vorbirea mea. Eu voi umbla de parcă Domnul este înaintea mea, pentru că în seara aceasta eu L-am pus înaintea mea. Eu nu voi fi clintit." Voi Îl iubiţi?

E-106 Acum, să ne ridicăm sus acum. O, eu doar mă simt foarte bine. Eu doar simt de parcă nu vreau să mă duc acasă. Şi voi ştiţi că sunt numai douăzeci şi cinci de minute până la nouă. Eu sunt vreo două ore devreme. Nu este aceasta minunat? O, doamne! Dar acum aşa cum noi plecăm, să ne amintim, noi trebuie să luăm Numele lui Isus cu noi, ca un scut de la orice cursă. Şi când ispite în jurul nostru se adună ... încearcă să ne ţină să ne amintim de aceea, doar respiraţi acel Nume sfânt în rugăciune.
Ia Numele lui Isus cu tine,
Copil al întristării şi al urgiei;
El îţi va da bucurie şi mângăiere,
O, ia-L oriunde te duci.
Nume scump (Nume scump), O ce dulce!
Nădejdea pământului şi bucuria Cerului;
Nume scump (Nume scump), O ce dulce!
Nădejdea pământului şi bucuria Cerului.

E-107 Câţi vă bucuraţi de păstorul nostru, Fratele Neville? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Nu sunteţi voi mulţumitori faţă de Domnul pentru un om bun, cinstit, de fiecare zi, care crede Evanghelia? ["Amin."] Şi el face o treabă aşa de minunată prin a asculta Poruncile lui Dumnezeu, şi predicând Cuvântul şi păstrând această mare atmosferă spirituală în biserică tot timpul. Ţineţi minte, eu am venit în jos pe Coasta de Est, am mers prin Sud, şi sus pe Coasta de Vest, şi prin Canada, şi eu nu am întâlnit o biserică care este aşa de spirituală ca această biserică chiar aici. Ei au mers în sămânţă, da, sau fanatism, sau fie că au mers jos pe furie, sau fie că aşa de reci încât ei nu pot să fie mişcaţi. Asta-i tot.

E-108 Acum, vă iubiţi unul pe altul? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] O daţi mâinile unul cu altul, şi ziceţi, "Laudă Domnului."

E-109 [Fratele Branham dă mâinile cu oamenii – Ed.] Laudă Domnului. Laudă Domnului. Laudă Domnului. Laudă Domnului, soră. Laudă Domnului. Bucuros că ai fost aici, frate. Laudă Domnului, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze. În regulă. Dumnezeu să te binecuvânteze. Noi vrem. Dumnezeu să te binecuvânteze. Eu ştiu ce ai nevoie. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze.
Ia Numele lui Isus cu tine,
Ca un scut de la fiecare cursă;
Când ispita în jurul tău se-adună, (Ce faci tu?)
Şopteşte acel Nume sfânt în rugăciune.
Nume scump (Nume scump), O ce dulce! (O ce dulce!)
Speranţa pământului şi bucuria Cerului;
Nume scump (Nume scump), O ce dulce!
Speranţa pământului şi bucuria Cerului.

E-110 Să ne aplecăm capetele acum. Foarte uşor, să nu uităm aceea acum. Să cântăm versetul acela din nou.
Ia Numele lui Isus cu tine, (Pentru ce?)
Ca un scut de la fiecare cursă, (când Satan încearcă să vă prindă);
Când ispitele în jurul tău se adună, (Ce faci tu?)
Doar şopteşte acel Nume sfânt.
"Căci Domnul este înaintea feţei mele; eu nu voi fi clintit!"
Nume scump (Nume scump), O ce dulce!
Frate Neville.