E-1 Un privilegiu să fiu la tabernacol! A fost puţin neaşteptat pentru mine, de asemenea. Eu, ştiind că în seara aceasta era seara de împărtăşire, eu întotdeauna îmi place, dacă sunt în jur oriunde, să vin înăuntru la împărtăşire. Pentru că aceasta-i... Eu cred că toţi Creştinii ar trebui să anticipeze în a lua împărtăşirea, pentru că Isus a spus, "Dacă voi nu îl mâncaţi, voi nu aveţi parte cu Mine." De aceea, acesta-i un... întotdeauna un mare privilegiu să-să vin în tabernacol. Atunci, în seara aceasta, Fratele Neville a spus că el era doar un picuţ răguşit, şi-şi i-ar place dacă eu i-aş vorbi la adunarea noastră. Eu i-am spus că aş fi încântat să fac aşa. Mi-ar place de asemenea să anunţ că dacă...
Mâine seară este şedinţa bărbaţilor, administratorii, mâine seara, şi oamenii de afaceri aici ai bisericii, la şedinţa lor obişnuită de luni seara şi a lor... au de făcut o decizie cu constructorul. Eu presupun că voi toţi înţelegeţi că a noastre-noastre-noastre documente s-au aprobat, şi noi vom fi în stare să construim biserica. Şi astfel aceasta se aprobă, şi probabil că va începe săptămâna aceasta. Biserica începe săptămâna aceasta, din câte ştiu eu. Şi ei ne-au respins pe aceasta, aici în Jeffersonville. Dar noi am mers la Indianapolis, statul, şi ei ne-au dat permisiune, astfel noi o să o zidim. Şi astfel aceasta începe, poate, săptămâna aceasta. Aceasta se va şti după şedinţa de mâine seara. Şi apoi după şedinţa de mâine seară, dacă ei nu încep săptămâna aceasta, dacă ceva se întâmplă, constructorul nu poate începe săptămâna aceasta, el o să urmeze atunci să înceapă săptămâna următoare.
Şi acest sfârşit de săptămână ce vine, sâmbătă seara, duminică dimineaţa şi duminică seara, din săptămâna viitoare, această sâmbătă şi duminică ce vine, cu voia Domnului, eu vreau să am o-o-o adunare triună, din nou, cum am avut noi câteva săptămâni în urmă. Şi atunci după ce noi... Aceea va fi sâmbătă seara, şi apoi duminică dimineaţa, iar apoi duminică seara. Această următoare, aceea va fi treisprezece şi paisprezece din lună.

E-4 Şi atunci unii din fraţi şi eu vom pleca după timpul acela, dincolo la Colorado, la o excursie de vânătoare, apoi venim înapoi. Dacă tabernacolul, când este terminat, dacă va fi voia Domnului, eu vreau să iau, poate, o săptămână completă înainte să plec din nou în adunări, şi să avem Cele Şapte Peceţi din Apocalipsa. Chiar înainte... Cum am avut noi Cele Şapte Epoci, acum Cele Şapte Peceţi să urmeze Aceea.
Şi probabil cam în următoarele două sau trei săptămâni, pentru că mă gândesc că ei pretind că ei, cu oamenii cu care ei o să-i pună pe aceasta, ei pot, noi putem zidi tabernacolul şi să-l avem în vreo zece zile, sau cincisprezece, ceva în felul acela. Atunci noi o să avem loc de aşezat aici pentru cam de două ori persoanele ce le avem, sau de trei ori, poate mai multe persoane. Şi acela-i felul cum am aşteptat până la timpul acela.
Pentru că, ultima sâmbătă şi duminică, a fost grozav, voi ştiţi. Oamenii au stat aici afară la ora două în după amează, să umple tabernacolul, înainte ca biserica să se deschidă. Dimineaţa următoare, la ora cinci, o felceriţă locuieşte la uşa următoare de mine, venind de sus acolo, a spus, "Acolo erau oameni doar aglomeraţi peste tot în jurul tabernacolului la ora cinci dimineaţa." Astfel, şi atunci oamenii, când ei intră înăuntru, nu există loc, şi ei devin descurajaţi şi ei se duc. Şi-şi atunci acei care stau în picioare, şi îngrămădiţi şi înghesuiţi în intervale, ei se simt cu totul îmbulziţi, şi de toate. Şi eu văd femei stând acolo, transpirând, voi ştiţi, în felul acela, şi transpiraţia curgând de pe ele. Şi unii bărbaţi renunţă şi dau a lor, la vreo femeie un scaun; iar atunci el va sta până îl dor picioarele, şi alt cineva îi va da lui. Voi ştiţi, şi în felul acela, şi este jalnic, şi mame cu copii mici bolnavi şi aşa mai departe, aceea-i rău.
Astfel, noi încercăm să eliminăm aceea acum prin a zidi un tabernacol mai mare. Şi noi vom avea un loc plăcut unde copiii, uneori... şi întrerup, cum copiii mici plâng; ei bine, noi o să avem o cameră pentru aceea, aşa că mamele se pot duce înăuntru, încă să vadă serviciul, şi să fie transmis chiar în cameră. Şi să avem săli de şcoală Duminicală şi totul doar aliniat în felul cum trebuie să fie. Şi aceea, dacă Domnul voieşte, ia loc, venind această săptămână ce vine.
Voi toţi a-ţi votat sută la sută la aceasta, aşa că ne-am ţinut chiar de aceea, vedeţi. Biserica este suverană. Ce spune biserica, aceea-i ce este. Administratorii şi nimeni altul... Administratorii sunt doar, fiecare, un vot. Păstorul este doar un vot. Aceasta-i biserica, care este-este democraţia bisericii, suveranitatea bisericii. Biserica, în întregime, vorbeşte. Asta-i tot. Şi ne place aceea, pentru că noi nu avem episcopi sau ierahii sau supraveghetori sau aşa mai departe să ne spună aceasta, aceea, sau cealaltă. Acesta-i Duhul Sfânt în biserică, care face vorbirea. Îmi place regula aceea, şi aceasta-i foarte bună.
Şi am întrebat, "A-ţi vrut voi toţi să aşteptăm până când avem suficient să mutăm tabernacolul la o parte şi să zidim o biserică mai mare?" Aceea a fost pe panoul administratorilor, şi aceasta nu se putea stabili de administratori. Iar atunci ei mi-au cerut, ca supraveghetor general, să vin şi să întreb biserica. Astfel am spus, "Acum noi avem bani suficienţi să mărim suprafaţa bisericii şi să o aranjăm cu totul diferit, decât cum am avut." Eu am spus, "Acum noi putem face aceea imediat, sau ne păstrăm banii până când obţinem suficient să punem sus biserica completă, nouă, în alt loc."

E-10 Şi noi am luat un vot la aceasta în biserică, şi a fost votat în unanimitate pentru ca să "se pună biserica sus chiar acum, şi doar este zidită o biserică mai mare chiar acum." Şi noi am stat chiar cu aceea.

E-11 Şi comitetul aici în Jeffersonvile ne-au respins, au spus că nu o puteam face. Şi noi am mers peste acela, şi am mers la Indianapolis şi am pus Statul asupra acesteia. Şi atunci ei au trimis înapoi vorbă, că, "mergeţi înainte," noi avem dreptul de trecere să o zidim. Astfel atunci oraşul nu are nimic de-a face cu aceasta acum, acesta-i Statul care trebuie să o facă. Astfel atunci noi avem permisiunea, şi constructorul are-permisul în mâna lui chiar acum, şi presupun că ei sunt gata să înceapă oricând.

E-12 Această mâine seară, dacă-dacă constructorul zice că el vrea să înceapă săptămâna viitoare, atunci eu doar voi omite adunările pentru... până când venim în Cele Şapte Peceţi. Şi atunci dacă constructorul nu poate începe săptămâna viitoare, atunci următoarea duminică, sâmbătă şi duminică, eu voi avea adunarea înainte să plec.

E-13 Şi atunci eu urma să o am această duminică, şi atunci am aflat în seara aceasta să fie seara de împărtăşire, astfel eu am omis-o duminica aceasta. Din cauză că, aşa o aglomeraţie, tu nu poţi lua împărtăşirea comfortabil, şi atunci când noi avem biserica mai mare noi putem.

E-14 Acum, noi avem un Preşedinte care vine. Cel... o, voi ştiţi ce vreau să spun, acesta doar le-a fost născut la familia Hickerson nu de mult. Şi sora noastră care este pianista, dacă ea v-a veni şi ne v-a da un mic ton la pian, despre, "Aduceţi-I Înăuntru," dacă voi vreţi, sau ceva cântare mică de felul acela. Acest gentleman micuţ fin în familia Hickerson, după care s-a aşteptat aşa de mult, a sosit. Un ins micuţ foarte fin, şi el desigur că este un giuvaer pentru Hickersons. Şi ei sunt toţi giuvaeruri pentru noi, noi îi iubim şi ei sunt într-adevăr fratele şi sora noastră. Noi suntem mulţumitori să-l avem pe acest micuţ născut în familia lor, care absolut a revoluţionat familia. Şi dacă ei, tata şi mama îl vor aduce pe acest ins micuţ acum pentru dedicare. Acum, Scriptura zice, "Ei au adus copii la El, prunci, ca El să-şi poată pune mâinile Lui peste ei şi să-i binecuvânteze."

E-15 Acum, există oameni în lume care cred în ceea ce ei numesc "botezul pruncilor." Şi, aceea este, că ei aduc aceşti inşi micuţi şi nu-i botează deloc, căci, ei doar stropesc apă peste ei. Acum, noi nu găsim aceea nicăieri în Biblie, unde ei au stropit vreodată pe careva, adulţi, dar mai copii.

E-16 Şi astfel botezul este o mărturisire că s-a făcut o lucrare lăuntrică de har. Şi pruncii micuţi nu au ştiinţă de păcat. De aceea, când Isus a murit la cruce, El a murit să ia la o parte păcatul lumii. Şi când pruncul devine o fiinţă umană, şi este născut în lume, ei nu au nici un păcat de-a lor propriu, de aceea ei nu au să se facă nici o pocăinţă. Dar, când acel, Sângele lui Isus Cristos ia la o parte acel păcat. Desigur, pruncul este născut în păcat, format în nelegiuire, vine în lume vorbind minciuni, şi ei sunt păcătoşi prin natură, dar Sângele lui Isus Cristos ispăşeşte pentru aceea. Dar când pruncul vine la vârsta de răspundere, şi ştie ce este bine şi rău, atunci el trebuie să se pocăiască pentru ce a făcut. Păcatul lui acum este păcatul întocmai cum este născut în păcat, acesta-i păcatul uman, păcatul acum este păcatul care l-a făcut Adam şi Eva; şi acela a fost omis de Dumnezeu, prin Sângele lui Isus Cristos. Acum copilul nu are păcate de care să se pocăiască până când el păcătuieşte, atunci el trebuie să se pocăiască. Înţelegeţi? Şi când el se pocăieşte, atunci este timpul să se boteze, şi atunci el este botezat prin scufundare.

E-17 Până la timpul acela, noi urmăm instrucţiunile Bibliei, care, "Ei au adus la Isus copii mici, ca El să-şi poată pune mâinile Lui peste ei şi să-i binecuvânteze." Acest părinte drăgălaş din seara aceasta aduce acest copilaş la păstor şi la mine, pentru dedicare. Şi ei simt că a-l pune în mâinile reprezentanţilor lui Cristos, ei îl pun în mâinile lui Cristos. Apoi, prin credinţă, noi îl aducem pe copil la Dumnezeu, să-i dăm mulţumiri că l-a adus aici, şi cerem lui Dumnezeu să-l binecuvânteze, care noi numim "dedicare de prunci."

E-18 Acum, voi ştiţi cum aş fi eu privitor la copiii mei proprii. Eu am o fetiţă în slavă în seara aceasta, şi ea a fost dedicată la Domnul, aici la altar. Eu am un băieţel şi o fată aşezaţi înapoi acolo, în seara aceasta, care nu au fost botezaţi încă. Una, de unsprezece, eu am vorbit cu ea despre aceasta astăzi, Sarah, pentru botez. Şi Joseph este numai de şapte, astfel el este încă prea tânăr pentru aceasta, atât timp până... Dacă el ar dori aceasta, şi spune că Dumnezeu i-a pus-o pe inimă, eu aş face-o atunci. Dar, ca prunci, eu doar îi dedic la Domnul, pentru că aceea-i învăţătura Scripturală despre aceasta.

E-19 Frate Neville, dacă vei păşi afară cu mine acum la acest băiat fin. [Fratele Branham se apropie de Fratele şi Sora Hickerson – Ed.] Eu m-am temut... Este acela Hollin? Hollin? Da, Hollin, Junior. Stephen Hollin. Ei bine, aceea-i bine. O, am crezut că el dormea. Aceea este natura Hickersonilor, orice se petrece. Eu l-am văzut zilele trecute, am spus, "Preşedintele," şi aşa mai departe. Şi, desigur, aceea a fost prea mic pentru el, vedeţi, să vorbeşti despre el ca un "Preşedinte." Cum o mai duci? Ei bine, eu ştiu că acela este destinat să fie o comoară pentru orice mamă bună. Nu v-aţi gândi aşa? Foarte dulce. Şi acum, Fratele Hickerson şi sora Hickerson, ca un slujitor al lui Cristos, ca păstorul vostru, eu iau acest prunc, prin credinţă, la braţele lui Isus Cristos, în Care voi doriţi să-l puneţi în braţele Lui.

E-20 Să ne aplecăm capetele aşa cum păstorul şi eu stăm aici cu mâinile noastre peste prunc.

E-21 Tatăl nostru Ceresc, în Biblie ei au adus la Tine copilaşi, ca Tu să-ţi poţi pune mâinile Tale peste ei şi să-i binecuvântezi. Şi cu adevărat, Doamne, ei au fost binecuvântaţi. Iar acum noi urmăm exemplul Tău, lucrurile care Tu le-ai făcut, noi am încercat în de-aproape, Doamne, citind Biblia şi urmând exemplul întocmai cum Tu ai făcut. Şi acest tată şi mamă, Fratele şi Sora Hickerson, ucenicii noştri prea iubiţi aici în Tabernacol, aduce la noi această bucurie mititică care tu ai pus-o în grija lor. Acesta vine de la Tine, Doamne. Tu le-ai dat acest copil. Şi acum ei doresc să-ţi dea viaţa lui micuţă Ţie, să fie un serviciu pentru Tine. Eu mă rog ca Tu să binecuvântezi acest copil, ca Tu să-i dai o viaţă lungă. Fie ca el să trăiască, dacă-i posibil, să vadă Venirea Domnului. Mă rog ca Tu să-l binecuvântezi oriunde este el. Fie ca el să fie crescut în cămin Creştin, aşa cum s-a născut în unul. Şi fie ca el să continue în acest cămin. Fie ca tata şi mama să trăiască să vadă pruncul în amvon, dacă-i posibil, predicând Evanghelia. Ei să-l vadă mai degrabă în felul acela, Tată, decât pe-pe tronul la casa albă, sau oriunde altundeva, pentru că ei sunt slujitori de-ai Tăi, şi doresc ca viaţa pruncului să fie dedicare şi o binecuvântare la lucrarea lui Dumnezeu.

E-22 Acum mă rog, Tată, ca Tu să binecuvântezi copilul. Şi fie ca harul lui Dumnezeu să vină asupra lui, şi fie ca el să fie sănătos şi fericit în toată viaţa lui. Şi fie ca tata şi mama să trăiască să-l vadă crescut, noi cerem din nou. Binecuvântă pe cine noi binecuvântăm în Numele Tău.

E-23 Iar acum, micuţule Stephen Hollin Hickerson, eu te predau la Isus Cristos, ca binecuvântările care noi le-am cerut să poată să vină asupra ta. Fii sănătos şi tare, frăţiorul meu, şi fie ca tu să trăieşti să slăveşti pe Dumnezeu. În Numele lui Isus Cristos noi o cerem. Amin.
Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi. Foarte dulce copil.
Unde noi nu vom îmbătrâni, nu vom îmbătrâni,
În Ţara unde noi nu vom îmbătrâni;
Nu vom îmbătrânii, nu vom îmbătrâni,
În Ţara unde noi nu vom îmbătrâni.

E-24 Nu va fi aceasta minunat? Cei tineri vor fi adulţi, şi cei bătrâni vor fi tineri. Acum, nu este aceea minunat? Şi noi niciodată nu vom fi bolnavi, sau nicodată nu vom avea întristare, sau niciodată nu vom muri.

E-25 Acum, serviciul, Fratele Neville a anunţat. Eu vreau să anunţ acum, de asemenea, că acea adunare, să nu o uitaţi, şi adunările despre care el a vorbit. De asemenea, o D-nă Ford care obişnuia să vină la biserică cu ani în urmă, eu chiar am dus-o la fiica ei, cu două zile în urmă, şi ea este în vârstă de optzeci de ani, şi a mers să-l întâlnească pe Domnul seara trecută la ora opt, eu cred. Şi serviciile ei, păstorul şi eu le vom ţine la capelă la Coots, miercuri, la zece-zece treizeci, această miercuri care vine. D-na Ford, D-na... eu cred că am uitat care-i a lui... Levi, D-na Levi Ford. A noastră... Aceea este-aceea este mama lui Lloyd Ford care voi vedeţi în cartea mea, care urma să-mi păstreze acel costum de Boy Scout pentru mine, şi eu am primit numai un crac rămas. Acum, aceea-i-aceea-i mama băiatului. Astfel eu am dus-o sus zilele trecute şi m-am rugat cu ea, sărmana bătrână. Şi ea a mers să-l întâlnească pe Domnul Isus.

E-26 Acum, dacă Domnul voieşte, eu am avut ceva aici care eu aş putea anunţa că serviciile, dacă ele apar pentru această săptămână următoare, dacă eu le-am plasat înăuntru aici, sau cel puţin m-am gândit că am făcut-o, despre ce urma ca eu să vorbesc pentru ce vine, acest serviciu ce vine din săptămâna următoare. Dacă eu-eu gândesc... Am crezut că am pus-o în această carte, eu nu ştiu dacă am pus-o sau nu. Da, iat-o aici. Cu voia Domnului, sâmbătă seara eu vreau să vorbesc asupra subiectului despre "De ce un om influenţează viaţa altuia." Şi duminică dimineaţa eu vreau să predic despre "Coronamentul piramidei." Şi duminică seara eu vreau să predic despre Călăuza Mea, subiectul, Călăuza Mea, pentru această duminică seara ce vine. Acum fie ca Domnul să binecuvânteze lucrurile acelea şi să mă ajute, aşa cum am fost afară, şi doar un mic context să le culeg sus.

E-27 Acum în seara aceasta, noi vrem să ne grăbim şi să avem câteva lucruri. Că veni vorba, eu am o scrisoare aici care-care tocmai a venit prin poştă, cum Billy a ridicat-o cu un timp în urmă, că nişte fraţi sunt în Michigan, şi aceasta vine de la asociaţia lucrătorilor care au o mulţime de lucruri. Aceea-i ce face lucrurile cu mustrare de conştiinţă, voi vedeţi. Că, ei pretind înăuntru aici că ceva fraţi sus acolo care au spus că eu i-am trimis sus acolo, şi ei predică că bărbaţii să-şi lase nevestele şi să-şi caute perechea spirituală şi că-că eu sunt perfect infailibil. Că nu există nimic... Şi, o, unele din cele mai îngrozitoare lucruri care le-aţi auzit vreodată. Şi asociaţia lucrătorilor au apucat aceasta, şi ei îmi scrie o scrisoare privitor la aceasta, şi că eu i-am trimis sus acolo şi aceasta cauzează multă confuzie. Şi unii din ei profeţesc şi spun că un bărbat să-şi lase pe această nevastă şi să meargă să se căsătorească cu aceea. Acum, această biserică ştie că noi nu stăm pentru fleacuri ca acelea.

E-28 Noi credem în Biblie. Noi credem căci când un bărbat ia o femeie, aceea-i nevasta lui, şi numai moartea îi poate despărţi. Numai aceea este. Noi nu credem astfel de lucru ca acela. Noi nu credem în dragoste liberă, oricum. Noi nu credem în lucrul acela. Noi absolut credem Biblia, şi numai Aceea. Astfel eu doar am foto-copiat, copia acestei scrisori, şi dau răspunsul meu la aceasta şi o plasăm în revistă, şi aceea va-aceea va avea grijă de aceea. Eu sper că o face, oricum, le răspunde.

E-29 Acum în seara aceasta, chiar înainte să deschidem Scriptura, să-i vorbim Domnului nostru.

E-30 Tatăl nostru Ceresc, ne apropiem de Tronul Tău de milă, în Numele Domnului Isus, Acel Unul măreţ Care a venit jos din Slavă să ne desfacă pentru noi bogăţiile comorilor lui Dumnezeu. Cum Îţi mulţumim noi pentru acest mare Isus Care a fost manifestarea lui Dumnezeu, făcută personal pentru noi, şi prin El noi avem răscumpărare de la păcatele noastre. Şi noi am trecut acum de la moarte la Viaţă, deoarece noi Îl credem. Căci aceasta este scris despre El, că El a spus, "Cel ce aude Cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă veşnică; şi nu va veni la judecată, ci a trecut de la moarte la Viaţă."

E-31 Binecuvântează Cuvintele Tale, în seara aceasta, Doamne. Şi noi suntem aici să luăm împărtăşirea doar într-un timp scurt. Creştini, împreună cetăţeni ai Împărăţiei se vor aduna în jurul altarelor, şi acolo ei vor lua ce noi numim "împărtăşirea," porţiunea mică de-de sacrament care Tu ne-ai lăsat, să arătăm că noi credem că Tu ai murit pentru păcatele noastre, şi ai înviat din nou a treia zi, şi eşti viu pentru totdeauna, şi facem aceasta până Te întorci, conform cu Scripturile aşa cum ni se porunceşte. Sfinţeşte inimile noastre de la gânduri rele şi tot ce noi am făcut care a fost contrar la voia Ta cea mare. Tată, iartă-ne, şi dă-ne din harul Tău în seara aceasta. Frânge acum pentru noi Pâinea Vieţii, în Cuvânt, aşa cum noi Îl citim şi vorbim asupra Lui. În Numele Domnului Isus, noi o cerem. Amin.

E-32 Acum în Cartea despre Apocalipsa, începând cu numai un verset, eu doresc să citesc al 20-lea verset, sau primul verset din capitolul al 20-lea.
Şi eu am văzut un înger să vină jos din cer, având o cheie a gropii fără fund şi un mare lanţ în mâna lui.

E-33 Acum eu doresc să vorbesc, dacă aceasta ar fi, dacă eu l-aş numi textul din aceasta, sau să trag un context din acest text, pentru următoarele douăzeci sau douăzeci şi cinci de minute, mi-ar place să-l numesc, Cheia La Uşă. Acum, eu nu doresc să-să îl fac "cheile," pentru că lui Petru i s-au dat "cheile la Împărăţie." Dar eu vreau să numesc aceasta: Cheia La Uşă. Şi apoi imediat după aceasta, eu doresc să dau câteva comentarii mici despre împărtăşire, înainte să o luăm în seara aceasta.

E-34 Acum, o cheie. Eu observ aici aşa cum citim, că acest Înger a venit jos din Cer, având cheia în mâna lui. Eu cred că aceasta-i Apocalipsa 13 sau 19, unde aflăm din nou, un alt Înger venind cu o cheie. Şi o cheie este, scopul unei chei, este să descuie ceva, ceva care a fost încuiat, sau este ceva care trebuie să fie încuiat. Dar o cheie este dată pentru scopul acela.

E-35 Acum, există multe feluri de chei, pentru că noi avem multe folosinţe de chei. Există chei pentru magazii. Există o cheie la propria voastră casă, există o cheie la automobilul vostru. Şi noi le numim chei, şi ele sunt chei. Şi ele pot fi duplicate, de multe ori. Sau la casă, acolo uneori se poate face, ce noi numim, cheia schelet. În alte cuvinte, ea este o cheie care este cumva făcută cu levierele, acţionează pe aceasta, care-care răsuceşte lacătul într-un anumit fel şi poate să descuie aproape orice uşă, numită "cheia schelet." Aceasta-i o ramă schelet de multe chei, şi ea poate fi descuiată în felul acela, cu casele noastre sau chiar la automobilele noastre, pot fi duplicate, Şi atunci există...

E-36 Nici o cheie nu poate deschide nici o uşă până nu este folosită de o mână. Ea trebuie să aibă ceva să folosească cheia. Cheia în sine nu se poate folosi singură. Ea trebuie să aibă ceva să ajute cheia.

E-37 Aceasta-i ca microfonul prin care eu-eu vorbesc. Acel microfon este mut. Numai dacă există ceva să vorbească prin el, el nu poate vorbi prin el însuşi. El trebuie să aibă ceva să vorbească prin el. Astfel, acesta nu este microfonul, este vocea sau zgomotul (în spate) care microfonul transmite la unda aerului, la urechea voastră.

E-38 Acum, acela-i felul în predicarea Evangheliei. Acesta nu suntem noi înşine, ca lucrători, noi nu suntem Evanghelia. Dar noi suntem numai transmiţători care transmitem Glasul lui Dumnezeu prin agenţia noastră, de oameni, la ascultător.

E-39 O viziune este în acelaşi fel. Eu nu ştiu nimic să spun la biserică la timpul acesta privitor la o viziune. Dar dacă Duhul Sfânt ar arăta, întâi, mie o vedenie, atunci eu transmit acea viziune la acela către care este îndreptată. Astfel aceasta nu a fost a mea, eu, viziunea nu eram eu, eu. Acesta a fost Dumnezeu care a dat viziunea, şi eu am acţionat ca un transmiţător, să aduc înainte mesajul viziunii la oameni.

E-40 Acum, o cheie este acelaşi lucru. Scuzaţi-mă. Cheia este numai să fie ţinută într-o mână care descuie uşa. Vedeţi, aceasta trebuie să fie mână. Acum, şi în cheia despre care am să vorbesc în seara aceasta, este numai o mână care poate ţine cheia aceasta, şi aceea-i mâna de credinţă. Este singurul lucru care poate-poate ţine această cheie. Şi mâinile ţin alte chei, şi se necesită o mână de credinţă pentru aceea.

E-41 Acum, noi luăm ca cheia la cunoştinţă. Acum, un om trebuie, dacă el încearcă să acumuleze cunoştinţă, vedeţi, acum, există o cheie la aceea. Există o cale ca acest om trebuie să o deschidă. El trebuie să fie, să-şi ia cărţile lui şi învăţătura lui, şi el nu poate... nimeni nu-l poate învăţa. Ei ar putea să-l înveţe, dar el trebuie să înveţe. Şi singurul lucru cum poate să se facă, el trebuie să prindă cheia aceea, acel ceva înăuntru acolo care se desfăşoară sau de-... îi descoperă cunoştinţa care el o caută.

E-42 Şi există oameni cum ar încerca să cânte la pian, şi ei... sau muzică. Ei nu ştiu chiar cum o fac ei, dar ei ar putea merge acolo şi învăţătorul ar putea lua lecţie după lecţie, şi ei niciodată nu ar învăţa-o. Ei doar nu pot să ţină cheia la taina aceea, cum ritmul şi sunetele acordării şi aşa mai departe răsună. Aceasta necesită cheia.

E-43 Şi matematica, există o cheie la matematică, cu care tu doar trebuie să te obişnuieşti. Eu am văzut oameni care puteau să ia patru rânduri de cifre, şi să-şi pună degetele, fiecare din degetele lor pe un rând de cifre, şi doar vine drept în jos aşa pentru poate cinci sau şase cifre adâncime, şi pune răspunsul dedesubt. Socotind patru rânduri de-o dată, oriunde de la unu la nouă. Ei bine, eu am greutăţi să socotesc un rând, numai să am destule degete şi degetele picioarelor să socotesc, să-să obţin un rând socotit. Eu doar niciodată nu am putut afla cheia aceea. Dar, voi vedeţi, unii din ei doar au cheia aceea la aceasta, ei ştiu cum s-o facă.

E-44 Şi există o cheie la cunoştinţă, un om după cunoştinţă. Există o cheie la ştiinţă, cercetarea ştiinţifică. Acum, există, aceea-i o cheie mare. Oamenii caută cheia aceea.

E-45 Ca aici cândva în urmă ei au găsit un atom, şi au ştiut că acolo erau atomi, şi apoi atomii au format molecule şi aşa mai departe. Acum, ei au ajuns să cerceteze, cineva a crezut că dacă acel atom a ţinut totul împreună, dacă atomul putea să fie întors în jur, aceea ar lua ceea ce îl ţine şi să-l rupă la o parte. Căci, totul este ţinut de atom, noi ştim asta. Acum, stâlpul acela este ţinut cu atomi. Voi sunteţi ţinuţi laolaltă cu atomi. Iarba, pomii, totul este ţinut laolaltă cu atomi. Ei bine, dacă acel atom, se întorc toţi într-o parte, dacă pot să fie rupţi şi întorşi înapoi, atunci acesta ar distruge. Şi, acum, savanţi mari cred că aceea s-ar putea face, şi ei au lucrat şi au lucrat, şi au şezut oră după oră, şi săptămână după săptămână, an după an, până când în sfârşit ei l-au biruit.

E-46 Acesta a fost, eu cred, Thomas Edison, asupra luminii, că ei spun că omul a avut o cunoştinţă că el ar putea să facă lumină electrică. El a fost inventatorul becului de lumină. Şi el nici nu se ducea la culcare seara. El lua un sandwich în mână şi îşi mânca masa, şi şedea acolo şi socotea şi lucra. Pe undeva înapoi de tot în spatele minţii lui, ceva i-a spus că el o putea face. Ce este aceasta? Aceasta-i o cheie care poate să deschida calea.

E-47 Nu cu mulţi ani în urmă, acolo era un-un om care a crezut că el avea un talent să scrie articole comice. El a crezut că el ţinea cheia în mâna lui. Şi el a vrut... el a mers... El a locuit în Kansas. El a mers la editorul marelui ziar din Kansas City, şi a dus câteva din scrierile lui înăuntru. Şi editorul a spus, "Domnule, tu doar nu îl ai. Tu, nu este nevoie să încerci, tu, tu nu o poţi face." Dar aceea nu l-a mulţumit. El a ştiut că el l-a avut. Şi el a mers iarăşi şi iarăşi înapoi, încercând, dar el (editorul) îl refuza. În sfârşit, el a mers la alte locuri, şi ei l-au refuzat, zicând, "Domnule, tu doar nu îl ai. Tu nu o poţi face." Dar totuşi el a crezut că el o putea face. Şi acela-i felul, el a avut ceva în mâna lui! În sfârşit, el a obţinut slujba de a scrie ceva scrieri mici pentru, eu cred, editorialul sau ceva pentru biserică, un fel de articol comic pentru biserică. Şi el şi-a închiriat un mic garaj de şob- s-au infestat de şoareci, unde şoarecii alergau prin tot locul şi de toate, în foile lui, şi el a ajuns să observe o deosebire al unui anumit şoricel. Acolo-i unde povestirea despre Mickey Mouse s-a născut. Acum acesta-i un multi-milionar Walt Disney. De ce? El avea ceva în mâna lui, şi el a ştiut că o ţinea, el a ştiut că o putea face. Şi acela-i felul cum se face fiecare realizare mare. Când bărbaţi şi femei au ceva în mâna lor, care ei ştiu că ei o pot face.

E-48 Când poliomielita a lovit naţiunea. Cum, nouă la toţi ni s-a comandat acum să mergem să luăm acest vaccin, să-l lovească afară. Când poliomielita a lovit... Ieri eu am ascultat la un doctor aşa cum mânam peste drum, ceva doctor din Lousville. El a spus, "Câţiva ani în urmă, când marea plagă a lovit Louisville," a spus, "dacă oamenii ar fi stat unde am stat eu, şi am văzut cincizeci şi şapte de respiratoare de-odată, şi bărbaţi, femei, băieţi şi fete, paralizaţi cu o boală numită ,poliomielită,' şi acolo nu era nimic să se poată face cu aceasta." A spus, "Eu niciodată nu mai vreau să văd un lucru ca acela."

E-49 Dar ştiinţa a gândit, "Dacă există un astfel de rău ca poliomielita, acolo cu siguranţă este ceva să o împiedice." Ei s-au luptat, ei au stat pe străzi cu cizme, acei pompieri, ei au întins pălării, şi au cerşit, ei umblau, ei au făcut totul, încercând să găsească cheia să descuie uşa spre libertate. Şi, în final, un gentleman Creştin cu numele de Salk a găsit vaccinul. De ce? Acolo a fost un rău în joc, acolo a fost un ucigaş în joc; acolo exista o cheie pe undeva care putea descuia din nou libertatea pentru om, şi vaccinul Salk era marele tratament. O, ce poate să facă cheia! Vaccinul a fost adus la iveală, şi acum loveşte afară poliomielita cu acest vaccin, din cauză că a fost o "neobosinţă şi nerenunţare," cheia aceea zăcea pe undeva. A existat ceva să inoculeze de la aceasta, şi ei au fost hotărâţi s-o afle.

E-50 Şi dacă există un astfel de rău ca poliomielita, difteria, scarlatina, febra galbenă, titanus, trismus, şi aşa mai departe, care ştiinţa... aceste rele, au fost în stare să lupte, ziua şi noaptea, până când ei au găsit o inoculare de la ea, pentru că acesta-i rău, este un ucigaş, cu cât mai mult există o cheie la mântuire pentru un om care este în casa temniţei de păcat? Acolo este o cheie la uşa aceea, să libereze pe oameni din aceasta.

E-51 O cheie, de obicei, când ea răsuceşte lacătul, şi, când tu afli o cheie, aceasta trebuie să fie la vreo comoară, ceva care este de valoare, sau tu nici măcar nu ai încuia-o. Dacă ea nu se merită să o încui, doar las-o să meargă. Dar când aceasta se merită să se încuie! Astfel o cheie de obicei este nota la ceva, sau calea să intri la ceva care este de valoare. Cheia, pentru aceea este ea, acum, ea descuie ceva care este de valoare.

E-52 Acum noi citim în Sfântul Ioan, al 10-lea capitol, Isus a spus, ,,Eu sunt Uşa la staul. Eu sunt Uşa," nu o uşă, "Uşa, singura Uşă. Eu sunt Calea, singura Cale, Adevărul, şi Viaţa, şi nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Eu sunt Uşa la staul şi toţi care vin înaintea Mea sunt vrăjmaşi, hoţi şi tâlhari." El este Uşa la staul. El este Uşa spre mântuire.

E-53 "Nu există nici un alt nume dat sub Cer prin care voi trebuie să fiţi mântuiţi, numai prin Numele lui Isus Cristos." Nici biserică, nici denominaţiune, nici crez, nici doctrine de orice; numai prin Numele lui Isus. Aceea este-aceea este Cheia. Nu-i de mirare că Petru a putut folosi una din ele la Ziua Cincizecimii! Ei au vrut să ştie cum să ajungă în Uşa aceea. El a folosit Cheia. Şi acolo este numai o Cheie, deoarece există numai o Uşă. "Eu sunt Uşa." Şi Petru avea Cheia la Ea. Şi el a spus, "Pocăiţi-vă, fiecare din voi, şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor voastre, şi voi veţi primi comorile lui Dumnezeu." Aceasta-i Cheia la Uşă, şi Isus este Uşa.
Există numai o Uşă spre vindecare, şi Isus este Uşa aceea.

E-54 Există numai o Uşă spre pace. Da. "Pacea Mea vă dau Eu vouă." El este numai o Uşă la pace veritabilă. V-aţi putea gândi că voi aveţi pace. Voi aţi putea acumula destui bani să vă cumpăraţi casa, voi aţi putea acumula destui bani să luaţi haine la copiii voştri, să aveţi hrană să mâncaţi, dar voi aţi putut acumula destulă popularitate să fiţi populari printre oameni. Dar când vă scoateţi încălţămimtea seara şi vă pregătiţi să vă culcaţi, există numai Un Lucru care vă poate da pace. Acela este, dacă tu ai şti că vei muri în seara aceea, există numai o singură Pace, şi, aceea-i, Isus este Pacea. El este Pacea noastră.

E-55 El este Vindecarea noastră. "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care îţi vindec toate bolile tale."

E-56 El este Uşa spre Cer. Şi nu există nici o altă uşă sau nici o altă cale decât prin Isus Cristos. El este Uşa spre Cer.

E-57 Şi acum Isus este Uşa la toate lucrurile acestea, şi credinţa este cheia care descuie Uşa. Acum, dacă Isus este Uşa la toate aceste promisiuni ale lui Dumnezeu, credinţă în lucrarea Lui termina tă descuie fiecare uşă la fiecare comoară care există înlăuntrul Împărăţiei lui Dumnezeu. O vedeţi? Cheia este... Credinţa este cheia care descuie fiecare promisiune care El o face. Cheia de credinţă face aceea, credinţa în lucrarea Lui terminată. Sunt cheile acestea despre care noi vorbim.

E-58 Acum în Evrei, al 11-lea capitol, eu am un şireag mare din ele scrise jos aici, despre aceşti eroi ai credinţei. Aceasta a fost cheia, la-la Uşă, care a oprit gura leilor. A fost cheia, credinţa, care a descuiat casele de închisoare. A fost credinţa, cheia de credinţă, care a potolit violenţa focului, au scăpat de tăişul sabiei, i-au adus pe morţi din nou la viaţă. A fost credinţa, cheia de credinţă în Dumnezeul cel viu. Acea mână, acel om, acea femeie, care poate lua acea cheie de credinţă, ei pot descuia fiecare promisiune ce a făcut-o Dumnezeu. Dar dacă tu nu ai cheia aceea, tu doar scotoceşti, tu niciodată nu o vei descuia. Tu vei bate împotriva ei, pentru că această cheie...

E-59 Orice cheie făcută corect are leviere în interiorul inchizătoarei, şi necesită o anumită formă, un format anumit a acelor chei să întoarcă acele leviere. Şi doar un mic levier afară din cale, va strica întregul lucru.

E-60 De aceea, eu cred în Evanghelia deplină, fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu, care slobozeşte puterea lui Dumnezeu, care întoarce binecuvântările Lui spre oameni. Aceasta-i cheia la Uşă, care O descuie. O, acei mari eroi, acei profeţi şi oameni mari din Biblie, care aveau cheia! Acela-i motivul că ei au putut opri gura leilor, să astâmpăre violenţa focului, să scape de tăişul sabiei, să-i aducă pe morţi înapoi la viaţă, şi să facă tot felul de miracole, este din cauză că ei au ţinut cheia aceea şi ei au ştiut că a lucrat, deoarece aceasta a fost o cheie născută de Scriptură.

E-61 Acum, dacă eu scotocesc cu o cheie de crez, eu nu ştiu ce o să facă aceasta. Dacă ei spun "biserica mea vorbeşte ca aceasta," eu nu ştiu despre aceea.

E-62 Dar când Biblia o învaţă, şi eu ţin cheia de credinţă în mâna mea, sau în inima mea, care spune "acela-i Cuvântul lui Dumnezeu," care va astâmpăra violenţa focului, aceasta va descuia vindecarea celor bolnavi, aceasta va descuia mântuirea la cei pierduţi. Eu trebuie să vin la Uşă, totul este în Numele Lui. "Orice faceţi voi în cuvânt sau faptă, să faceţi totul în Numele Lui." Ştiind că cheia care o aveţi este credinţa, deoarece este o cheie făcută de Scriptură. Acum, dacă ea este o cheie de crez, cheie denominaţională, eu nu ştiu ce va face ea. Dar dacă ea este o cheie Scripturală, ea va descuia, pentru că Dumnezeu a spus aşa. Acum, o, nu-i de mirare că ei au putut opri violenţa focului, şi aşa mai departe, ei aveau cheia.

E-63 Prima afirmare a lui Dumnezeu către unul din acei profeţi, nimic nu-i putea opri. El nu a trebuit să facă cum îmi face El mie uneori, să o piseze iarăşi şi iarăşi, şi poate vouă (eu sper că nu), dar continuă să-mi spună, "Du-te fă aceasta," şi atunci să te poticneşti înainte, "Atunci du-te fă aceasta," şi "Du-te înapoi şi fă-o din nou, tu nu ai făcut-o cum trebuie." Doar un mic semn! Doar, ei puteau doar să simtă Duhul să le spună, "Acesta-i lucrul de făcut," şi nimic nu urma să-i oprească. Frate, ei-ei-ei au oprit gura leilor, ei au scăpat de tăişul sabiei, ei au astâmpărat focul, ei au făcut totul. Doar un mic semn de la Dumnezeu, pentru că ei ţineau cheia în mâna lor, acea mare credinţă! Ei au făcut lucruri pentru Dumnezeu pentru că nimic nu-i va opri. O, ce glorios!

E-64 Ca omul tânăr o dată a venit sus la un frate bătrân care era un om bătrân evlavios, un profet bătrân al lui Dumnezeu. Şi el l-a auzit pe acel om mărturisind constant, spunând constant despre bunătatea lui Dumnezeu, şi cum era acel Dumnezeu, şi ce era Cristos, şi doar mergea înainte, vorbind. În final, acest om tânăr urma să fie ordinat în lucrare, astfel el a venit sus la acest anumit înţelept bătrân, şi el i-a spus, "Domnule, eu vreau să-ţi pun o întrebare."
El a spus, "Întreabă-mă, tinere."

E-65 El a spus, "Înseamnă Cristos literal aşa de mult pentru tine aşa cum spui că El înseamnă?"

E-66 El aspus, "El înseamnă mai mult pentru mine decât ce răsuflare aş putea eu avea vreodată să vorbesc!" Ia te uită. Ce a fost aceasta? El a găsit cheia.

E-67 Acel om tânăr a spus, pe aceea, "Dacă tu pretinzi aceste lucruri, şi tu îmi spui că ele sunt aşa de reale ca tine, atunci eu vreau să-l cunosc pe acelaşi Isus, în aceeaşi realitate." Ce a fost aceasta? El a ştiut că omul bătrân avea o apucare a unei chei, că el putea descuia şi putea încuia.

E-68 Voi ştiţi, o cheie care încuie, descuie, de asemenea. Vedeţi? Voi puteţi dezlega sau lega. Aşa este. Aceeaşi cheie care încuie, descuie. Cheia care descuie, poate încuia. Şi aceea-i exact, vedeţi, pentru că lucrează în ambele feluri. Ce jalnic este că biserica şi-a pierdut odată viziunea despre aceea! Ce lucru trist a fost când biserica s-a vândut pentru crezuri, cum am făcut noi astăzi, şi acum cheamă la unitate.

E-69 Noi am văzut unde marea ierarhie Romană şi ei urmează să se întâlnească acum, ei o să schimbe nişte programe. Eu m-am gândit că ei nu au schimbat; dar ei urmează să schimbe, oricum, îi dă fiecărui preot puterea unui papă, şi-şi oriunde este el, şi aşa mai departe. Ce jalnic, că biserica s-a vândut odată la dogme în locul Cuvântului. Vedeţi? Acolo-i unde au lăsat ei cheia, chiar acolo. Acela-i motivul că marile miracole şi semne nu sunt făcute printre oameni astăzi, care obişnuiau să fie, ei au pierdut cheia! Da, cunosc Uşa, ei ştiu că Uşa este acolo, dar următorul lucru este cheia să deschidă Uşa. Comorile sunt în spatele Uşii. Ele sunt încuiate, afară din vedere, de la necredincios. Dar credinciosul, care are credinţă şi poate lua cheia de credinţă, poate descuia aceste Uşi. Da, domnule.

E-70 O dată aici cu câţiva ani în urmă, acolo era un frate misionar, şi el a simţit că el avea o chemare spre Africa. El era un ins tânăr; o soţie şi doi copii, foarte drăguţe, fetele tinere, în vârstă de vreo şapte sau opt ani, fiecare. Şi acest ins tânăr nu se putea îndepărta de la aceasta. El era un-un lucrător, el avea o biserică frumoasă la ţară. Dar el doar nu se putea îndepărta de la chemarea aceea, el "trebuia să meargă la Africa." Şi el s-a rugat, ziua şi noaptea. El nu a vrut să se ducă. Şi Dumnezeu continua să-i vorbească, "Tu trebuie să mergi!" Şi în sfârşit el a ajuns la un punct până el, o expunere, unde, el-el trebuie să meargă!

E-71 Astfel el a mers la comitetul de misiune al bisericii lui, şi a spus, "Dumnezeu m-a chemat la câmpurile de misiune înapoi de tot în junglele din-din Rhodesia." Şi în aceste jungle sunt infestate cu malarie, cu febră şi cu acel soare fierbinte, plăgi şi lepră, şi tot felul de boli înapoi în această junglă, să fie unde el se ducea să facă, să ia restul vieţii lui. Şi-a vândut casa şi tot ce a avut. Astfel comitetul de misiuni a vrut să-l încerce, şi ei au spus, "Eşti tu sigur acum?"
El a spus, "Eu sunt pozitiv."

E-72 Ei au spus către el, "Domnule, te-ai gândit la aceasta în felul acesta, că tu ai două fetiţe drăguţe, şi tu ai o-o soţie tânără drăgălaşă, şi dacă tu eşti doar... De ce nu te duci doar tu acolo şi vezi cum este şi atunci vii înapoi?"

E-73 El a spus, "Nu, Domnul mi-a spus. O, aceasta-i aşa de real!" El a spus, "Domnul m-a chemat. Şi eu-eu nu vreau să-mi părăsesc casa, eu nu vreau să-mi părăsesc biserica şi poporul meu, dar Domnul m-a chemat înapoi acolo în jungla aceea."

E-74 Şi el a spus, "Domnule, ai ştiut tu că fetiţele tale ar putea căpăta febră galbenă sau febră de apă neagră, şi să moară, peste noapte?" Şi el s-a referit la diferiţi oameni care şi-au pierdut copiii, inşii micuţi, să-i ducă înapoi acolo, la boli pentru care ei nu aveau nici o vaccinare. Şi a spus, "Gândeşte-te la lepră, soţia ta drăguţă şi fetiţele tale cu lepră, şi soarele acela fierbinte şi lucruri cu care tu trebuie să le rabzi." A spus, "Nu te temi, şi pericolul de a-ţi duce copiii şi soţia ta într-un astfel de loc?"

E-75 Şi misionarul a stat acolo, insul tânăr, şi lacrimile au început să-i curgă în jos pe obrajii lui, el s-a întors în jur, a spus, "Fraţii mei! Viziunea mea despre chemarea lui Dumnezeu," a spus, "dacă Dumnezeu m-a chemat la Africa, copiii mei şi familia sunt mai în siguranţă în Africa decât în orice loc în lume." Amin. Ce a fost aceasta? El a avut cheia la chemarea lui, el avea credinţă în ceea ce vorbea el. O, m-am gândit, ce remarcă frumoasă! Când eu am auzit aceea prima dată, inima mi-a săltat. Vedeţi, "Dacă Dumnezeu m-a chemat la Africa, copiii mei în lepră şi plăguiri şi fiecare alt lucru, ei sunt mai în siguranţă acolo decât în orice alt loc pe faţa pământului." El avea cheia. Aceea-i ce este necesar.

E-76 Când tu ai cheia, nu există frică, nu există îndoială, nu există întrebare. Tu nu trebuie să întrebi pe nimeni altul despre aceasta, tu ştii exact. Tu o ai în mâinile tale, tu ştii ce să faci. Amin. Tu ştii cât e scorul, tu ştii că uşa o să se descuie. Tu ai verificat levierele şi tu ştii că acesta-i strict lucrul potrivit, uşa o să se deschidă larg când tu arunci cheia în ea.

E-77 O, dacă biserica a posedat măcar cheile! Dacă biserica ar fi posedat măcar cheia de credinţă, noi am putea descuia orice uşă, orice boală, orice plagă, orice caz care există. Aceasta ar putea să ne fie descuiat dacă noi am putea numai să posedăm această cheie. Acest om avea cheia la chemarea lui.

E-78 Dacă veţi scuza o mărturisire personală. Îmi amintesc cam cincisprezece, şaptesprezece ani în urmă acum, cam, când Domnul mi-a spus jos acolo pe râu, când El a venit jos în acel Stâlp de Foc a Cărui fotografie voi o vedeţi, şi El mi-a vorbit şi El a spus, "Tu trebuie să iei acest Mesaj în jurul lumii."
Şi eu îmi amintesc la Green's Mill când El mi-a vorbit.

E-79 Şi am mers şi i-am spus la păstor, şi el mi-a spus, a spus, "Billy, ce ai mâncat tu în seara aceea? Tu ai avut un coşmar." El a spus, "Du-te înapoi la lucrul tău. Tu lucrezi la Compania de Serviciu Public, ai o slujbă bună, du-te înapoi şi ai grijă de al tău-tău lucru, fiule." A spus, "Tu ai avut un coşmar. Tu ai mâncat ceva." Aceea nu m-a mişcat nici un pic!

E-80 Când am pornit afară pentru serviciile de vindecare, mulţi dintre voi de aici vă amintiţi de Mesajul meu în dimineaţa aceea, Cum David A Mers Să Întâmpine Pe Goliat, care am predicat.

E-81 Şi ei mi-au spus, el a spus, "În ziua de ştiinţă modernă, când noi avem tot felul de cercetare medicală, când noi avem cei mai buni doctori, când biserica a uitat de mult vindecarea Divină şi lucruri de mulţi, mulţi ani în urmă, cum o să te duci tu în faţa unui uriaş mare ca acela? Cum o să păşeşti tu afară în faţa Metodiştilor, Baptiştilor, Prezbiterienilor, şi aşa mai departe, şi chiar Penticostalii, care au uitat-o cu mult timp în urmă, şi au mers în crezurile lor? Cum o să te înfăţişezi, cu nici o denominaţiune sau nimic altceva să te susţină? Ce o să faci tu, Bill?" Într-un fel, sau altul, aceasta nu m-a mişcat un pic, căci eu am ţinut în mâna mea o cheie! Am spus... Ei au spus, "Nimeni nu te v-a crede. Tu nu vei fi în stare s-o faci. Nimeni nu te v-a crede."

E-82 Am spus, "Mie nu-mi pasă. Acolo-i un lucru sigur; Dumnezeu m-a chemat, şi eu trebuie să merg pentru că Dumnezeu m-a chemat." Eu ţineam cheia. El m-a chemat, El mi-a arătat, El mi-a spus, şi eu am văzut Prezenţa Lui când El m-a însărcinat, şi cheia era acolo!

E-83 Păstorul a spus, "Cu o pregătire de şapte clase, şi tu o să predici şi te rogi înaintea regilor şi monarhilor!"
Am spus, "Aceea-i conform cu Cuvântul Lui!"

E-84 Pe la timpul acesta anul trecut, sau o săptămână sau două înainte, când eu am venit la biserică aici şi v-am spus că Domnul Dumnezeu mi-a dat o vedenie de a merge... să iau o excursie de vânătoare, şi un-un anumit animal ce eu urma să-l găsesc, care urma să aibă coarne de patruzeci şi doi de ţoli pe el. Şi pe drumul înapoi de la obţinerea acestui animal (unde el o să fie culcat, poziţia în care va fi acesta), pe drum înapoi eu urma să ucid un urs grizzly cu păr argintiu. Şi eu am mers la această secţie anumită, şi am vorbit cu omul, şi el a spus, "Eu nu ştiu de vreun animal care arată în felul acela. Şi atât cât priveşte ursul grizzly, eu niciodată nu am văzut unul."
Am spus, "Dar pe undeva acesta trebuie să fie aici."

E-85 Astfel el a spus, "Noi nici măcar nu ne ducem în ţinutul urşilor. Noi ne ducem sus pentru oi, sus de tot deasupra pomilor de cherestea." Ei bine, am mers cu el.

E-86 Şi a doua zi afară, chiar în locul acela, exact unde Domnul a spus, acolo zăcea animalul. Astfel când eu am mers şi am luat animalul, şi în timp ce noi luam pielea şi coarnele şi aşa mai departe, jos, el a spus, "Eu vreau să te întreb ceva. Tu mi-ai spus, cu trei zile în urmă când noi am părăsit tabăra, că după ce tu ai puşcat acest anumit animal, că pe drum înapoi tu urma să ucizi un urs grizzly cu păr argintiu."'
Am spus, "Aceea-i AŞA VORBEŞTE DOMNUL!"

E-87 A spus, "Eu nu mă îndoiesc," a spus, "pentru că fratele meu era un epileptic, şi tu niciodată nu l-ai văzut în viaţa ta, când tu ai fost sus aici odată, şi tu mi-ai spus că băiatul acela urma să fie vindecat când eu am făcut un anumit lucru. Şi el a fost." El a spus, "Acum, însă, Frate Branham, eu vreau să te întreb," a spus, "Eu pot să văd până jos de tot pe munte până unde este linia de cherestea, caii aceia stau. Şi nu este nimic acolo. Acolo nu-i o pată de iarbă, acolo nu-i o piatră, acolo nu-i nimic." Muşchi caribou, care-i înalt cam de doi ţoli, pe deasupra liniei de cherestea, pentru o milă sau mai mult deasupra de linia de cherestea. A spus, "Unde o să fie ursul?"

E-88 Am spus, "Dumnezeu este Iehova-jireh. Dacă El mi-a spus că acolo va fi un urs acolo, acolo va fi un urs acolo."

E-89 Jos pe munte, cam de fiecare dată când noi luam o jumătate de milă sau aşa, mai aproape, el a spus, "Frate Branham, cam este timpul ca ursul acela să apară."
Am spus, "Nu te îngrijora, el va fi aici."

E-90 Şi când noi eram aproape cam la vreo cinci sute de yarzi de unde erau caii, noi a trebuit să ne odihnim din nou cu coarnele grele şi lucrurile de pe spatele nostru. Şi el a privit în jur din nou, şi i-am văzut faţa aşa cum se uita la mine, de parcă jos în inima lui el se întreba. Vedeţi, el a sperat că aceasta va fi acolo, dar el nu a avut cheia.

E-91 Dar cumva, prin harul lui Dumnezeu, El niciodată nu m-a lăsat. Când El mi-a spus că acolo va fi unul cu păr argintiu acolo, eu am avut cheia. Eu nu m-am îndoit de aceasta un pic, nici un pic. M-am întors spre el, şi am spus, "Bud, el va fi acolo." Şi chiar cum m-am întors, acolo era ursul [Porţiune goală pe bandă – Ed.] stând chiar deasupra noastră, cam vreo jumătate de milă.

E-92 El a aruncat binoclul pe el, a spus, "Billy, aşa să mă ajute, acesta-i un mare păr argintiu!"

E-93 Vedeţi, cheia, o viziune, Cuvântul Domnului, nu există nimic să-L poată schimba sau să-L oprească. Ce biserica are nevoie în seara aceasta nu este o educaţie. Ce biserica are nevoie în seara aceasta nu este o denominaţiune. Ce biserica are nevoie în seara aceasta nu este un crez. Ce biserica are nevoie în seara aceasta este cheia la Scripturi, Uşa. Care, Cristos este Uşa, şi El este Cuvântul. Credinţa în Cuvântul viului Dumnezeu descuie fiecare uşă.
Dumnezeule, dă-ne nouă cheia. Dă-ne nouă cheia.

E-94 Evrei, al 12-lea capitol, zice, "Văzând că noi suntem înconjuraţi aici cu un nor aşa mare de martori, să lăsăm la o parte fiecare greutate, şi necredinţa care ne împresoară aşa de uşor." Acesta spune "păcatul," care, păcatul este "necredinţă." Vedeţi? Numai un păcat, acela-i necredinţa.

E-95 Şi păcat înseamnă "a greşi ţinta." Cum tu tragi, tu greşeşti ţinta, mai bine să-ţi reglezi puşca, vedeţi, pentru că acolo-i ceva greşit. Tu ai greşit ţinta. Vezi, vino înapoi şi încearcă din nou. Vedeţi? Aceasta înseamnă să te întorci în jur, tu ai greşit ţinta. Când tu vrei să fii un Creştin, şi tu ai ajuns să te uneşti la biserică, tu ai greşit ţinta. Când tu vrei să fii un Creştin, şi tu ai fost stropit în numele de "Tată, Fiu, Duh Sfânt," tu ai greşit ţinta. Mai bine să vii înapoi. Tu nu vei fi pe ţintă. Tu vei nărui, tot aşa de sigur ca lumea. Există numai un singur Lucru care poate să te ţină în linie perfectă, aceea-i Scriptura, Biblia, Cuvântul. Căci, şi cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu niciodată nu va trece.

E-96 Astfel, ţine cheia, credinţa în Cuvânt! Şi fiecare părticică de credinţă care tu o crezi, şi să nu te îndoieşti nici un pic, tu poţi descuia fiecare uşă care stă între tine şi binecuvântările care Dumnezeu le are pentru tine. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să avem cheile, este rugăciunea mea. Să ne aplecăm capetele acum pentru un cuvânt de rugăciune.

E-97 Tatăl nostru Ceresc, noi Îţi mulţumim în seara aceasta că Tu ne-ai dat o cheie ca să descuiem pentru noi mântuirea. Eu-eu Îţi mulţumesc pentru aceea, Doamne, că noi suntem mântuiţi, şi pentru cheia care noi am fost în stare să o folosim până acum. Dar, Dumnezeule, dă-ne credinţă, că fiecare din aceste Cuvinte scrise în Cartea Ta sunt leviere mici, şi această Cheie numită Isus... această Uşă, eu vreau să spun, numită Isus; şi cheia, numită credinţă, atinge fiecare Cuvânt, ea îl descuie. Ea mişcă acel mic levier jos şi noi putem intra în acea binecuvântare. Tată Ceresc, dă-ne nouă cheile, ca noi să putem să fim în stare să avem credinţă în promisiunile lui Dumnezeu, ca credinţa noastră să nu dea greş, ca noi să putem fi în stare să fim un serviciu pentru Tine şi pentru aceia cu care ne asociem.

E-98 Iartă-ne fiecare păcat al necredinţei noastre, Doamne, şi ajută-ne să fim ai Tăi. Noi venim acum la masa de împărtăşire, şi mă rog, Tată Ceresc, ca Tu să ne ierţi de toate fărădelegile noastre, ca noi să fim în stare să intrăm în bucuria părtăşiei în jurul mesei lui Dumnezeu. Noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-99 Fratele meu, soră, dacă voi aveţi cheia la Împărăţie, cheia la Uşă, cheia de mântuire, Dumnezeu să vă ajute să deschideţi uşile şi să-l lăsaţi pe Isus înăuntru. Lăsaţi-L să vă dea lucrurile pe care voi aşa-aşa le doriţi.

E-100 Acum, doar un moment înainte să începem să citim despre împărtăşire, eu vreau să spun un lucru pentru că este despre împărtăşire. Şi când noi venim la acest altar, există numai o cale să venim, aceea este, dacă noi ţinem cheia de credinţă în mâinile noastre, care ne lasă să ştim că păcatele noastre sunt iertate. Şi dacă noi nu avem acea cheie să descuiem acea Uşă, că păcatele noastre sunt iertate, noi nu avem nici o treabă la masa Domnului. Deoarece, cel ce mănâncă şi bea nevrednic, mănâncă şi bea osândă pentru sine, ne deosebind trupul Domnului. Acum, aceea-i adevărat.

E-101 Eu presupun că noi toţi ştim că astăzi este Ziua de Împărtăşire Naţională. Aceasta este ziua în care toate bisericile iau împărtăşirea. Aceasta-i Ziua de Împărtăşire Naţională prin toată naţiunea. Şi m-am gândit că ar fi potrivit să vorbesc un cuvânt sau două asupra împărtăşirii înainte să o luăm, în timp ce păstorul, dacă el vrea, va lua Scripturile gata pentru citirea despre ordinea mesei Domnului. Acum, această împărtăşire... Acum, eu nu voi lua decât doar vreo zece minute.

E-102 Această împărtăşire care ne pregătim s-o luăm, a fost cea mai mare dispută din oricare învăţătură din Biblie. Aceea a fost a lor... una din primele lor dispute în biserica timpurie. Şi astăzi Protestanţii, din Episcopalieni şi Metodişti, şi multe din bisericile Protestante, vor accepta bucuroşi doctrina Catolică, Romană, dacă ei ar putea trece peste micuţa movilă a împărtăşirii. Dar ei vor fi de-acord că preotul să fie căsătorit şi să fie slujitori, biserica Catolică a fost de-acord cu aceea de câteva ori în conferinţele şi adunările lor. Ei sunt de-acord cu aceasta. Şi ei vor fi de-acord asupra a diferite rugăciuni, şi aşa mai departe, biserica Protestantă să fie de-acord asupra acesteia. Şi catehismul şi aşa mai departe, micuţul altar ici şi colo, şi biserica Catolică voieşte să o facă. Dar când se ajunge la împărtăşire, acolo ei au căzut. Oricare care a citit vreodată istoria ştie asta. Dar, desigur, la felul meu de gândire, ei ar avea o mulţime de la care să se depărteze, înainte ca eu-eu să o pot accepta, voi vedeţi, pentru că aceasta nu este în Biblie.

E-103 Dar eu vreau ca voi să spuneţi un lucru la biserica Catolică. Ştiţi voi că biserica Catolică, la început, a fost biserica apostolică penticostală? Cu certitudine a fost! Ea a fost primul început al bisericii. Şi voi vedeţi unde ei-unde ei au ajuns, ei au continuat să ia la o parte Cuvântul şi au injectat o dogmă.

E-104 Şi dacă biserica Penticostală ar exista alţii o sută de ani, ea ar fi mai departe jos de pe Biblie decât cum biserica Catolică este astăzi, de la felul cum merge ea acum.

E-105 I-a luat la biserica Catolică câteva, sute de ani să se depărteze de la aceasta, trei sute de ani, de la biserica timpurie până la organizarea bisericii Romano Catolice, care ei au început-o. Şi ei au prins, aducând înăuntru demnitari şi lucruri, şi ei au tăiat afară aceasta şi au pus înăuntru aceea, şi au luat afară aceasta şi au pus sus aceea, şi au luat jos idoli păgâni şi au ridicat statui Creştine, şi aşa mai departe, şi doar au compromis pe Aceea până când ei au ajuns la ce au ei acum, biserica Romano Catolică.

E-106 Şi biserica Protestantă Penticostală de la cei-cei cincizeci de ani de când a fost în existenţă, şi unde ea a căzut de unde a început, ea va fi în stare mai rea decât biserica Catolică, în o sută de ani de-acum. Aceea-i adevărat. Acela-i un cuvânt mare să spui, dar priviţi doar de unde au căzut. Ei au mers drept în organizaţii, ei au mers drept în compromitere pe aceasta şi aceea, şi fiecare alt lucru. Şi acolo se duc ei, vedeţi, se duc drept înapoi.

E-107 Dar, împărtăşirea, este numită "cina Domnului." Acum, mulţi oameni, ei vor s-o ia dimineaţa. Nu a spus în Biblie că acesta a fost micul-dejun al Lui. Şi cum aceşti oameni astăzi, cum pot ei încă să spună „cina Domnului," şi ei nu o spun. Ei au tăiat afară cina, şi au omis-o, şi o numesc "prânz," nonsens. Cină!

E-108 Acum, întotdeauna o dispută în timpurile Bibliei, a fost o dispută atunci. Oamenii au înţeles greşit cina Domnului, când ei vin la masă. Pavel le-a spus la acei Corinteni. Ei veneau şi se îmbătau la masa Domnului. Vedeţi, aceasta a fost înţeles greşit chiar atunci. El a spus, "dacă voi vreţi să mâncaţi, mâncaţi acasă."

E-109 Şi un alt lucru, a fost înţeles greşit, ce a fost aceasta. Păcătoşi, şi oameni trăind în păcat, au venit şi au luat împărtăşire. Şi aceea a fost înţeles greşit. Un om trăind cu mama lui, mamă adoptivă, şi biserica i-a spus lui despre aceasta; încă lua împărtăşirea la masă.

E-110 Şi acolo erau despărţiri între ei, şi ei încă luau împărtăşirea. El a spus, "Eu înţeleg că voi umblaţi ca restul Neamurilor. Şi există-există fricţiune între voi, cum este la-la în special la casa lui Chifa, şi aşa mai departe." A spus, "Voi umblaţi ca restul Neamurilor." Vedeţi, aceasta s-a înţeles greşit.

E-111 Împărtăşirea întotdeauna a fost înţeleasă greşit. Acum, eu aş putea continua pe aceea cu ceasurile, dar noi trebuie să luăm această împărtăşire şi spălarea picioarelor. Acum ei simplu au omis spălarea picioarelor întru totul, în afară de numai câteva din denominaţiuni. O mulţime de Penticostali s-au îndepărtat complet de la aceasta. Vedeţi? Şi aceasta-i încă în Biblie chiar în felul cum a fost scrisă. Vedeţi?

E-112 Acum, Roma nu o numeşte "împărtăşire." Ei o numesc "liturghie, aceasta-i o liturghie sfântă." Ei nu iau împărtăşire, ei iau liturghie. Aceasta-i o liturghie, şi o liturghie cu certitudine ia adevărata însemnătate de la împărtăşire. O liturghie înseamnă "sperând." Ei iau o liturghie, sperând (că în a face aceasta în liturghie) că Dumnezeu îi va ierta de păcatele lor, prin a lua "trupul literar al lui Cristos, care preotul îl schimbă la Trupul şi Sângele lui Cristos," luând aceea, sperând că Dumnezeu le va şterge păcatele prin a face aşa. Aceasta-i o liturghie.

E-113 Protestanţii o numesc "împărtăşire." Împărtăşire înseamnă "a da mulţumiri." Că Protestantul... Catolicul ia o liturghie, în liturghie sperând că Dumnezeu îi iartă de faptele lor rele. Protestantul o ia cu dare de mulţumiri pentru ce deja s-a făcut cu împărtăşirea cu Dumnezeu; împărtăşind cu El, ceea ce este deja făcut. Catolicul speră că aceasta se face; Protestantul zice că aceasta deja s-a făcut. Catolicul se întreabă dacă păcatele lui sunt iertate; Protesantul mărturiseşte că ei sunt iertaţi, că el este liber. Şi o împărtăşire este împărtăşind cu Dumnezeu. Şi aceste articole care noi le luăm, nu în speranţe că păcatele ne sunt iertate, dar că ele sunt iertate. Deoarece aceasta... Una este speranţă; şi cealaltă este credinţă. Unul speră că el este corect; şi celălalt ştie că el este corect. Vedeţi? Celălalt, unul speră, deoarece el nu ştie unde stă el; celălalt ştie că este corect, pentru că el ştie ce a spus Dumnezeu. Asta este. Aceea-i deosebirea. Astfel, când voi doar speraţi, fiţi atenţi; dar când voi ştiţi, atunci mergeţi înainte. Vedeţi, atunci voi sunteţi în părtăşie cu Dumnezeu. Protestantul este, el zice că el este iertat şi el o ştie; Catolicul are liturghie, speră că el va fi iertat. Aceasta-i chiar în felul acesta: unul este un cerşetor, sperând că totul este în regulă, vedeţi; celălalt este un cerşetor mulţumind pentru ce s-a făcut deja. Ei sunt amândoi cerşetori. Dar unul cerşeşte, sperând că-l va căpăta; celălalt cerşetor ştie că el îl are, şi îi mulţumeşte Lui că i l-a dat. Acum, acolo este deosebirea. Aceea este împărtăşirea. Da, domnule. Unul speră că el este iertat; celălalt ştie că el este iertat, şi dă mulţumiri pentru aceasta.

E-114 Astfel, împărtăşirea este pentru Creştini care sunt născuţi din nou de Duhul lui Dumnezeu. Şi născut din nou nu înseamnă în mod necesar acum că tu ai Duhul Sfânt. Acum ţineţi minte. Acum, mulţi învaţă aceea. "Eu nu cunosc pe nimeni care învaţă în felul acesta," cum a spus bătrânul Frate Arganbright în seara aceea de la amvon aici, vedeţi. Dar, noua naştere nu este botezul Duhului Sfânt. Scriptura nu o suportă, eu nu cred, vedeţi, spre felul meu de-a o vedea. Vedeţi? Eu cred că tu eşti născut din nou...

E-115 Şi acela-i motivul că eu folosesc cuvântul botez în Numele lui Isus Cristos, dar nu spre regenerare. Acum, Penticostalul, biserica Unită Penticostală, botează în Numele lui Isus Cristos pentru regenerare. Eu nu cred aceea. Şi ei o pot face dacă ei vor. Dar eu cred că Petru a spus, "Pocăiţi-vă," întâi. Apa nu iartă păcatele. Biserica lui Cristos o predică în felul acela. Dar eu cred că pocăinţa, întristarea evlavioasă; pocăi înseamnă "întorci în jur, mergi înapoi," tu ai omis ţinta, "începe iarăşi din nou." Fă aceea întâi! Şi botezul tău în apă este numai o mărturie exterioară pentru ceva care s-a făcut înlăuntrul tău, că tu ai acceptat pe Cristos ca Mântuitor al tău.

E-116 Eu presupun că aceasta-i numai biserica aici în seara aceasta, din câte ştiu eu, eu nu sunt aici suficient să ştiu cine vine sau nu. Eu am primit puţină critică aici nu de mult despre a boteza un om aici în bazin, un ins bătrân. Şi am mers la el, el era un om bătrân bun. Eu am avut privilegiul de-a conduce toată familia lui la Cristos, ei toţi Creştini. Acest om bătrân era un om bătrân plăcut, şi mi-a plăcut de el, astfel eu am mers la el şi am spus către el, "Tată, de ce nu devii tu un Creştin?" El mă iubeşte.

E-117 El a spus, "Frate Branham, eu vreau să devin un Creştin când eu pot să ajung destul de bun."

E-118 Am spus, "Îţi spun ce să faci, Tată. Tu priveşte în jur până când afli unde poţi tu să ajungi destul de bun, atunci să-mi spui unde este locul acela, eu vreau să merg, de asemenea." Am spus, "Cristos nu a venit să mântuiască oameni buni. El a venit să mântuiască oameni răi." Când tu gândeşti că tu eşti bun, atunci El nu a venit să te mântuiască pe tine. El a venit să-i mântuiască pe acei care El ştie că sunt răi. Înţelegeţi? Cristos a murit să mântuiască pe păcătoşi. Vedeţi? Şi am spus, "Tată, există o linie chiar aici."
El a spus, "Ei bine, eu fumez ţigările acestea."
Am spus, "Eu nici măcar nu o să vorbesc despre ele."
El a spus, "Am încercat să mă las de ele, Frate Branham."
Am spus, "În regulă, noi nu o să vorbim despre ţigări."
El a spus, "Ei bine, când pot eu ... "

E-119 Am spus, "Să nu, să nu mai spui nimic despre ele, lasă-le să plece. Eu vreau să-ţi pun o întrebare."
El a spus, "În regulă, ce este aceasta?"
Am spus, "Crezi tu că există un Dumnezeu?"

E-120 A spus, "Cu certitudine, eu o cred." A spus, "Eu cred aceea aşa de tare cum tu crezi, eu aş presupune, Frate Branham."

E-121 Am spus, "Crezi tu că acel acelaşi Dumnezeu a traversat neamul Lui şi a fost făcut trup şi a locuit printre noi în persoana lui Isus Cristos, ca să salveze pe om?"
El a spus, "Da, eu cred asta."
"Şi El a murit să salveze păcătoşi ca tine şi mine?" Vedeţi?
"Da, eu cred asta."

E-122 Am spus, "Acum, aceasta-i chiar în felul acesta. Noi suntem toţi într-o clădire mare pe aici, şi noi suntem în închisoare, şi eu nu pot să stau acolo în acest colţ şi să spun că 'acesta mă v-a ajuta să ies afară din închisoare,' eu stau acolo în acel colţ şi spun 'acela mă v-a ajuta să ies afară din închisoare,' noi suntem toţi în aceeaşi încurcătură. Şi fiecare om care s-a născut în această lume a fost născut în păcat, format în nelegiuire, vine în lume vorbind minciuni. El este un renegat, de la început."

E-123 Cineva m-a întrebat zilele trecute, el a spus, "Frate Branham, dacă... ar fi acolo vreo diferenţă între Adam şi Eva, şi copiii lor astăzi, dacă ei erau toţi goi, umblând în... Ar-ar fi trupurile lor la fel?"

E-124 Am spus, "Nu, domnule." Noi veneam acasă de la vânătoarea de veveriţe, Fratele Fred şi eu, şi un grup de ei. Am spus, "Nu, ei nu ar fi la fel."

E-125 A spus, "Tu vrei să spui că Eva nu ar fi o femeie ca fiicele ei, şi Adam nu ar fi un bărbat ca fiii lui?"
Am spus, "În multe feluri, dar nu în toate felurile."
El a spus, "Care ar fi diferenţa?"

E-126 Am spus, "Ei nu ar avea vreun buric. Ei au fost creaţi. Corect. Ei nu au fost ataşaţi la nimic."

E-127 Atât timp cât aceea poartă acolo la orice care-i născut în lumea aceasta, arată că acesta-i un renegat, de la început. Aşa este. Am spus, "Sigur, există o diferenţă. Ei nu ar avea buric. Ei nu au fost conectaţi la vreo femeie, să vină aici." Vedeţi, Dumnezeu i-a creat.

E-128 Acum, am spus, "Eu vreau să spun ceva. Fiecare om din această casă de închisoare, cine-i sfânt? Cine este acela care nu s-a născut prin sex? Cine este acela care îl poate ajuta pe celălalt, indiferent ce este el? Noi suntem toţi în această aceeaşi închisoare. Dar Dumnezeu S-a făcut unul din creaţiile Lui şi a venit mai presus de sex, prin Sângele sfânt care El l-a creat Însuşi, şi prin Sângele acela El ne-a răscumpărat." Am spus, "Tu crezi asta, Tată?"
El a spus, "Eu cred asta."

E-129 Am spus, "Cristos a murit pentru oameni răi ca tine. Acum, există numai o cale de făcut. Nu există nimic ce poţi face tu. El ţi-o oferă ţie. Tu nu o poţi merita. Nimic nu poţi tu să faci s-o obţii. El doar ţi-o dă ţie. Vrei tu să accepţi ce El a făcut pentru tine, să te ţină de la iad?"

E-130 El a spus, "Eu voi face aceea." El a spus, "Dar dacă eu aş putea măcar să scap de ţigările acestea."

E-131 Am spus, "Ţigările vor purta de grijă de ele însele. Tu doar ... eu nu îţi cer ţie. Eu nu sunt un legalist. Eu cred în har. ,Şi toţi care Mi i-a dat Tatăl vor veni la Mine."' Am spus, "Dacă tu crezi asta cu toată inima ta!"
El a spus, "Cu toată inima mea, eu o cred."

E-132 "Atunci o vei accepta tu pe bazele acelea, că tu nu eşti vrednic de aceasta, dar El este Acela care-i vrednic. Nu te uita la tine; uită-te la El, căci tu nu poţi face nimic pentru tine. Priveşte la Acela care a făcut ceva pentru tine. Ce zici de El?"
"O," a spus, "El este vrednic."
Am spus, "Asta este, atunci acceptă ce îţi dă El."
El a spus, "Eu accept."

E-133 Şi eu l-am botezat în Numele lui Isus Cristos. Şi el se duce afară de aici şi aprinde o ţigară.

E-134 Cu câteva săptămâni în urmă eu am fost la casa lui. Am văzut o vedenie într-o seară, despre un pom veşnic verde fiind tăiat jos, întors cu susul în jos. Am văzut scânduri prinse în cuie pe el. Chiar la penultima scândură a fost o scândură însemnată. Şi jos sub scândura aceea, chiar jos înspre capăt, mergând afară în felul acesta, pomul s-a rupt chiar acolo. Şi un Glas a spus, "Acesta ar fi trebuit să fii tu," sau, "Acesta ai fi fost tu." Şi Tata Cox a căzut, şi-a zdrobit spatele înăuntru aici. Şi astfel dimineaţa următoare ei i-au adus ţigările la el când el a fost în pat, dorinţa l-a părăsit. Săptămâni în urmă! El nu a mai gustat una, nici măcar nu vrea una sau nimic altceva. Vedeţi? Şi eu l-am văzut cu un timp în urmă, când mâinile lui erau chiar maro peste tot, câteva săptămâni în urmă, cu ţigări, şi acum el nici măcar nu poate să sufere ca una să fie în jurul lui. Puneţi primele lucruri întâi! Să nu încercaţi să deveniţi buni; voi sunteţi răi, de la început, sinu-i nimic ce puteţi face. Există o linie de separare, şi toate fiinţele umane sunt pe partea aceea.

E-135 Acum, când eu m-am născut în această lume, aceasta a fost între o cununie sfântă, între tatăl şi mama mea; în pântecele ei a fost un ou, în glandele tatălui meu a fost o celulă de sânge. Viaţa mea consistă din acea celulă de sânge (nu din oul mamei mele), din celula de sânge a tatălui meu. Şi când acea celulă de sânge a mers în locul ei potrivit să întâlnească oul, când s-au întâlnit, naturii i s-a poruncit de Dumnezeu să-mi dea un trup. Şi atunci că eu am fost atunci născut în rasa umană, mi s-a dat o ocazie să-să devin o persoană inteligentă cum sunt fiinţele umane, unde eu puteam conduce un automobil, sau eu puteam face lucruri cum fac fiinţele umane, umblu, vorbesc, conduc un automobil, şi aşa mai departe. Mi s-a dat aceea, pentru că eu am fost născut în familia umană, şi mi s-a dat putere de inteligenţă să fiu o fiinţă umană.

E-136 Acum, când eu am fost născut în familia lui Dumnezeu, eu am venit prin Sânge, Sângele mi-a dat Viaţă. Şi atunci după ce am devenit viu în Cristos, El m-a botezat cu Duhul Sfânt şi putere, să fiu un fiu al lui Dumnezeu. Acum, tot aşa cum aş putea umbla, vorbi ca o fiinţă umană, să conduc maşina ca fiinţă umană. Acum când eu primesc Duhul Sfânt, eu primesc putere să scot draci, să vorbesc cu limbi noi, predic Evanghelia, vindec pe bolnavi. Eu sunt botezat! Nu născut; dar botezat!
Ei erau adunaţi în camera de sus,
Toţi rugându-se în Numele Lui,
Ei au fost botezaţi cu Duhul Sfânt,
Şi putere pentru serviciu a venit.

E-137 Amin. Voi credeţi spre Viaţă Eternă, şi sunteţi născuţi din nou prin credinţa voastră. Isus a spus, în Sfântul Ioan 5:24, "Cel ce aude Cuvintele Mele şi crede în Cel care M-a trimis, are viaţă veşnică," nu Duhul Sfânt, doar are viaţă veşnică. El este născut în familia lui Dumnezeu. Şi apoi botezat în Duhul Sfânt, cu putere a inteligenţei de credinţă, să creadă Evanghelia şi să O pună la lucru şi să O facă să acţioneze corect. Amin. Atunci el se comportă ca un fiu al lui Dumnezeu. Atunci el poate scoate draci. Isus a spus, "Aceste semne îi vor urma pe ei!" Vedeţi? "În Numele Meu ei vor scoate draci, vorbesc cu limbi noi, ia sus şerpi, beau lucruri de moarte." Vedeţi, el primeşte putere prin Duhul Sfânt, să facă lucrurile acestea.

E-138 Acum, când El a plecat, El a spus, "Este folositor pentru Mine ca Eu să mă duc. Căci, dacă Eu nu mă duc, Duhul Sfânt nu va veni." Vedeţi? Atunci când El vine, El va condamna lumea de păcat, şi vă v-a învăţa neprihănirea, şi vă va arăta lucrurile care vin (acelea sunt vedenii). "El va lua lucrurile care Eu v-am învăţat, şi vi le va descoperi." Chiar Cuvintele care El a venit... Nimeni nu poate înţelege Cuvântul în afară de botezul Duhului Sfânt. Şi când un om spune că el are botezul Duhului Sfânt, şi dispută Cuvântul a fi corect, acolo este ceva greşit.

E-139 Pavel a fost un critic al Noului Testament. Acesta nu a fost, Noul Testament nu a fost scris. Pavel a fost un critic al Creştinătăţii, Saul. Şi când el a primit Duhul Sfânt, el a mers trei ani jos în Asia şi a studiat Scripturile, pentru că el a fost învăţat sub Gamaliel, un mare învăţător. Apoi când el a venit înapoi, şi patrusprezece ani mai târziu, el a mers sus să-l întâlnească pe Petru la Ierusalim, şi a aflat că ei erau Cuvânt cu Cuvânt aceeaşi Evanghelie. Acelaşi Dumnezeu care l-a avut pe Petru să predice la ziua Cincizecimii şi să le spună să se pocăiască şi să fie botezaţi în Numele lui Isus Cristos, că acelaşi Duh Sfânt i-a descoperit-o lui Pavel, şi el le-a spus în Fapte 19 după ce ei au fost deja botezaţi o dată de Ioan, a spus, "Voi trebuie să fiţi botezaţi din nou, în Numele lui Isus Cristos." Vedeţi?

E-140 Vedeţi, Duhul Sfânt stă chiar drept cu Scripturile. Credinţa în Acela descuie fiecare taină. Amin. Biblia a spus, în Întâi Ioan 5:7, "Există trei care poartă mărturie, Cerul:
Tatăl, Cuvântul (care este Cristos), şi Duhul Sfânt. Aceştia trei sunt unul." "Şi există trei care poartă mărturie pe pământ: apa, Sângele, Duhul. Acestea trei nu sunt unul, dar ele sunt de acord în unul." Acum, voi nu puteţi avea pe Tatăl fără să aveţi pe Fiul, voi nu puteţi avea Fiul fără să-l aveţi pe Duhul Sfânt; ei sunt unul. Dar voi puteţi fi justificaţi fără să fiţi sanctificaţi, şi voi puteţi fi sanctificat fără să aveţi Duhul Sfânt. Sanctificarea este prin Sânge, prin Sânge vine Viaţa. Înţelegeţi? Şi Duhul Sfânt este puterea lui Dumnezeu, vedeţi, puterea dată la biserică.

E-141 "Voi veţi primi" (ce?) "putere," Fapte 1:8, "după ce acest Duh Sfânt este venit asupra voastră. Voi veţi primi putere!" (Nu "voi veţi fi născuţi din nou.") "Voi veţi primi putere după ce Duhul Sfânt este venit asupra voastră. Atunci voi sunteţi martorii Mei în Ierusalim, Iudea, şi Samaria, până la cele mai îndepărtate părţi ale pământului." Vedeţi? Voi primiţi putere după ce voi primiţi Duhul Sfânt. Dar întâi voi trebuie să primiţi Duhul Sfânt, şi aceea este puterea lui Dumnezeu, vedeţi, să manifesteze şi să demonstreze. Voi sunteţi-voi sunteţi... aşa cum aţi fost un om, şi aţi învăţat să vorbiţi şi să umblaţi şi să faceţi lucrurile care le face un om; când voi sunteţi botezaţi cu Duhul Sfânt, vi se dă putere să vă comportaţi ca fii şi fiice a lui Dumnezeu. Nu-i de mirare că oamenii se comportă şi fac în felul cum o fac astăzi, ei niciodată nu au fost umpluţi cu Duhul Sfânt. Dacă ei ar fi, ei s-ar comporta diferit. Ei pretind că ei au, dar Isus a spus, "Prin roadele lor îi veţi cunoaşte." Astfel cum o puteţi voi face, voi vedeţi, aceasta-i doar totul şovăit. Vedeţi? Dar veniţi înapoi la fapte!

E-142 Acum, dacă voi umblaţi drept şi vă pretindeţi a fi Creştin, noi vă invităm în seara aceasta la masa Domnului. Astăzi, fără îndoială, împărtăşirea a fost luată prin toată naţiunea, unii din ei într-un fel şi unii în altul. Dar mă gândesc că cel mai bun fel de-a o face este să urmezi Scripturile, chiar în felul cum au făcut-o ei în Scripturi. Eu cred că aceea ar fi suficient.

E-143 Tu îţi ai Biblia, Frate Neville? Fratele Neville va citi acum Scripturile. [Fratele Neville zice, "În al 11-lea capitol din Întâi Corinteni, începând la al 23-lea verset," şi citeşte următoarele Scripturi:
Căci eu am primit de la Domnul aceea care eu de asemenea v-am dat vouă, Că Domnul Isus în aceeaşi seară când el a fost vândut a luat pâine:
Şi când el a dat mulţumiri, el a frânt-o, şi a spus, Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu, care este frânt pentru voi: aceasta să faceţi în amintirea mea.
După acelaşi fel el de asemenea a luat paharul, când el a cinat, zicând, Acest pahar este noul testament în sângele meu: aceasta să faceţi, de câte ori voi îl beţi, în amintirea mea.
Căci de câte ori voi mâncaţi această pâine, şi beţi acest pahar, voi arătaţi moartea Domnului până vine el.
De aceea oricine va mânca această pâine, şi bea acest pahar al Domnului, nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului.
Dar un om să se cerceteze pe sine, şi astfel el să mănânce din acea pâine, şi să bea din paharul acela.
Căci cel ce mănâncă şi bea nevrednic, mănâncă şi bea osândă pentru sine, fără să deosebească trupul Domnului.
Din această cauză mulţi sunt slabi şi bolnavi printre voi, şi mulţi dorm.
Căci dacă ne-am judeca pe noi înşine, noi nu am fi judecaţi.
Dar când noi suntem judecaţi, noi suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim condamnaţi cu lumea.
[Fratele Neville zice, "Domnul să binecuvânteze citirea Cuvântului Său." – Ed.]

E-144 Acesta-i întotdeauna un astfel de lucru sfânt, un lucru aşa de sacru, eu cred că ar trebui să ne aplecăm capetele acum în rugăciune tăcută. Voi rugaţi-vă pentru mine, eu mă voi ruga pentru voi. Să ne rugăm unul pentru altul, ca Dumnezeu să fie milostiv cu noi creaturi nevrednice care suntem gata să luăm parte la acest mare sacrament în amintire despre moartea Domnului nostru.

E-145 [Fratele Branham pauzează pentru rugăciune tăcută. Porţiune goală pe bandă – Ed.] Această rugăciune de mărturisire noi o oferim Ţie, Tatăl nostru, pe altarul Tău de aur, cu Jertfa noastră, Domnul Isus. Noi o cerem în Numele Lui. Amin.

E-146 Acum eu cred că bătrânii îşi vor lua locul lor, şi ei vor... ai bisericii, şi ei îi vor aduce pe oameni sus aşa cum ei vin, rând pe rând, pentru împărtăşire. Întotdeauna mă gândesc la cântarea aceea:
Scumpe Miel muribund, Sângele Tău preţios
Niciodată nu-şi va pierde puterea Lui,
Până când toată Biserica lui Dumnezeu răscumpărată
Va fi mântuită, să nu mai păcătuiască.
Să ne aplecăm capetele.

E-147 Tată Graţios şi Sfânt, Iehova, marele Atotputernic, trimite binecuvântările Tale asupra poporului Tău aşa cum noi aşteptăm. Iartă păcatele noastre. Şi acum noi Îţi oferim acest sacrament, acest vin, strugurii care au fost crescuţi, şi mâni de lucrători au zdrobit aceasta laolaltă. Şi a fost făcut în vin pentru cauza care noi o aducem acum la Tine, ca acesta să poată reprezenta pentru noi Sângele Domnului nostru Isus Cristos. Eu Te rog, Tată, să sfinţeşti vinul pentru scopul acela. Iartă fiecare păcat al nostru. Şi fie ca fiecare persoană care primeşte acest vin la trupul lor, fie ca ei să aibă sănătate, tărie, şi salvare de la Tine. Admite aceasta, Doamne. Noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-148 Biblia a spus căci când El a frânt pâinea şi a binecuvântat-o, a spus, "Luaţi şi mâncaţi, acesta-i Trupul Meu care este frânt pentru voi. Să faceţi aceasta în amintirea Mea." Şi când noi luăm aceste mici bucăţi de pâine, de coşer, care este făcută nedospit. Ea este făcută de Creştini. Ea este făcută din cauză că ea-ea reprezintă Trupul lui Cristos. Noi înţelegem căci-căci aceştia erau ucenicii din ziua lui Cristos, sau ziua bisericii, care au luat aceste porţiuni şi au pregătit cina la ultima cină, ultima cină a lui Cristos. Şi în jos prin Biblie, ucenicii au fost aceia care au servit aceste lucruri la popor. Şi astăzi, ucenicii noştri ai zilei moderne, fraţii noştri aici din biserică, ucenici ai acestei Cauze, slujesc la popor. Şi ei vor lua aceste porţii şi le dă la oameni.

E-149 Şi acum când voi primiţi această pâine, amintiţi-vă, aceasta reprezintă Mielul. Mulţi ani în urmă când mielul lui Israel a fost fript peste foc, şi a fost luat cu ierburi amare, poporul avea tărie; încălţămintea lor nu s-a uzat, hainele lor nu s-au destrămat, prin toată călătoria până când ei au ajuns în ţara lor promisă. Fie ca Dumnezeu să ne ţină sănătoşi, fericiţi, slujindu-L până când ajungem la Ţara Promisă care El ne-a dat-o.
Să ne rugăm.

E-150 Graţiosule Tată Ceresc, cum am vorbit în seara aceasta despre acel Sfânt, Trup sanctificat al Domnului nostru, în Care a locuit plinătatea Dumnezeirii. Când mă gândesc la acel Trup fiind crestat şi-şi frânt, şi Sângele curgând afară, spatele Lui şi coastele Lui strălucind în afară, dungile în sus şi-n jos pe spatele Lui; când mă gândesc la această pâine, zbârcită bătută ce reprezintă aceea, aceasta ne vine proaspăt în inimile noastre. Noi ne punem inimile noastre, Doamne, pe altarul Tău în seara aceasta. Iartă-ne, O Dumnezeule. Şi fie ca această pâine frântă, aşa cum merge în gurile acestora, slujitorii Tăi, şi fie ca ei să recunoască că a fost Trupul Tău preţios care a fost învineţit şi rănit, şi prin rănile care noi suntem vindecaţi. Admite aceasta, Doamne. Sfinţeşte acea pâine coşer spre scopul ei intenţionat. Noi cerem în Numele lui Isus. Amin.
Doar staţi un minut.

E-151 Aceasta nu este o împărtăşire închisă. Fiecare credincios Creştin este bine venit la masa Domnului, să aibă această părtăşie cu noi.