E-1 Domnul să te binecuvânteze, Frate Neville. Aşa de fericit să fiu înapoi în biserică în seara aceasta. Doar un picuţ cam răguşit. Un fel de Mesaj cam lung azi dimineaţă, şi eu sunt desigur fericit că Acesta a fost aici, totuşi. Şi L-am savurat eu îmsumi, aducându-L, şi sper că voi L-aţi savurat să-L auziţi.

E-2 Să nu uitaţi acum, întotdeauna amintiţi-vă aceasta, că acestea sunt lucrurile care zidesc pe slujitorul lui Cristos. Vedeţi, credinţa întâi, apoi virtutea. Şi acum amintiţi-vă, Duhul Sfânt nu poate pune vârful clădirii lui Dumnezeu până când aceste lucruri operează prin Duhul. Vedeţi? Nu contează ce faceţi, vedeţi. Acelea sunt lucrurile care zidesc Trupul lui Cristos, vedeţi, lucrurile acelea. Acum, nu uitaţi asta, că aceasta de aici este prima, este credinţa voastră. Virtutea, cunoştinţa, şi aşa mai departe, ele trebuie să fie adăugate la ea, până când statura completă a lui Cristos se manifestă, atunci Duhul Sfânt vine peste ea şi o pecetluieşte ca un Trup. Aceste lucruri trebuie să fie. De aceea, Isus a zis, "Prin roadele lor sunt ei cunoscuţi." Vedeţi, roadă! Voi nu puteţi rodi roadă fără aceste lucruri să o rodească în voi. Şi apoi când toate acestea iau locul celor lumeşti şi-şi lipsa de evlavie, şi aşa mai departe, atunci toată necredinţa este aruncată afară, atunci toate lucrurile lumii sunt moarte, atunci nu există nimic decât o creatură nouă în Cristos. Şi apoi Efeseni 4:30 zice, "Să nu întristaţi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care sunteţi pecetluiţi până în ziua răscumpărării voastre". Pecetluiţi în Împărăţia lui Dumnezeu! Acum, să nu uitaţi asta. Ţineţi asta în minte acum, e nevoie de aceste lucruri mai întâi. Apoi pecetluirea este Duhul Sfânt, Vârful care ne pecetluieşte în Trup. În ordine.

E-3 Noi avem o-o cerinţă acum pentru Sora Little, din Chicago, soţul ei a fost într-un accident de automobil şi zace chiar la punctul de moarte, Sora Little. Şi Edith Wright, surioara noastră de aici pe care am cunoscut-o de aşa de mult, ea este foarte, foarte rău, la casa ei în seara aceasta, şi ei au vrut să anunţe aceasta la biserică ca noi toţi să ne putem ruga împreună pentru această cerinţă. Şi acum să ne aplecăm capetele doar un moment.

E-4 Scumpul nostru, Tată Ceresc, noi ne adunăm în jur (prin credinţă) de Tronul lui Dumnezeu, şi noi cerem după mila Divină pentru aceste cerinţe. Fratele Little, un accident de maşină, aproape de moarte. Dumnezeule, ajută-l. Fie ca Duhul Sfânt să fie alături de patul lui şi să-l aducă înapoi la noi, Doamne. Şi micuţa Edith Wright acolo jos, mă rog, Dumnezeule, ca Duhul Sfânt să fie lângă patul ei în seara aceasta şi să-i reaşeze sănătatea din nou. Admite aceasta, Tată. Tu ai promis aceste lucruri, şi noi le credem. Şi aşa cum ne gândeam azi dimineaţă, că distanţa nu înseamnă nimic pentru Tine, Tu eşti tot aşa de mare de o parte a lumii cum eşti Tu de cealaltă, căci Tu eşti omniprezent, omnipotent, şi infinit. Şi ne rugăm, Tată, ca Tu să acorzi aceste cerinţe prin Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-5 Foarte fericit să fiu iarăş înăuntru în seara aceasta, să... Şi eu ştiu că este cald. Acestea sunt trei adunări la rând, şi este... Eu ştiu că unii din voi aveţi atât de mult ca cinci sute de mile să conduceţi de acum până dimineaţă. Şi începând de poimâine, eu mai am o mie patru sute de condus după aceea. Deci, deci eu-eu nădăjduiesc că a fost un timp grozav pentru voi toţi. Şi a fost un timp grozav pentru mine să mă vizitez cu voi. Există numai un singur lucru ce noi am cerut, aşa de mulţi au trebuit să fie întorşi înapoi din cauză că nu este loc, noi nu putem aglomera intervalele prea mult, departamentul pompierilor nu va sta liniştit pentru aceea. Aşa că noi încercăm acum să avem o biserică puţin mai mare, aşa încât când suntem înăuntru, şi să putem avea loc de şezut pentru popor.

E-6 Iar acum, oricând, voi sunteţi întotdeauna bineveniţi aici la tabernacol, unde noi nu avem crez decât Cristos, nici o lege decât dragoste, nici o carte decât Biblia. Şi astfel... Şi păstorul nostru este Fratele Orman Neville aici. Şi noi avem adunarea aici de-de mulţi oameni care se adună înăuntru ca un tabernacol interdenominaţional, unde voi veniţi aici şi vă închinaţi lui Dumnezeu conform cu ce vă dictează conştiinţa voastră. Noi suntem întotdeauna bucuroşi să vă avem. Şi astfel veniţi când puteţi, noi suntem întotdeauna bucuroşi să vă primim.

E-7 Şi acum data următoare, din câte ştiu eu, să fiu cu voi, va fi după ce biserica este completă. Şi eu vreau atunci, după Epocile Bisericii, noi vrem să mergem atunci la ultimele şapte Peceţi, şi ultimele şapte Peceţi în Cartea Apocalipsei, să învăţăm Aceea.

E-8 Şi acum există aşa de multe ori când bolnavi şi suferinzi vin, şi în timpul acestor adunări, unde sunt cerute viziuni, şi vin pentru interviuri speciale. Dacă eu intru în aceea, atunci eu sunt-eu doar nu pot vedea diferenţa între ei, şi, voi ştiţi, este greu pentru mine să vorbesc după aceea. Şi fiecare ştie că în campaniile noastre de vindecare, că D-ul Baxter sau cineva de obicei predică, şi eu vin afară să mă rog pentru bolnavi, căci este doar puţin încordat. Şi eu mă rugam pentru câteva persoane cu câteva momente în urmă, şi apoi am întâlnit un copilaş aici care doctorii... ceva în spatele lui, este născut într-un fel. Venind afară, l-am văzut şezând acolo într-un ghips. Copilul acela niciodată nu va trebui să fie olog în felul acela, el urmează să fie bine. Sigur, acesta este, vedeţi. Aceea este, eu o ştiu. Vedeţi, eu sunt sigur de aceea. Astfel noi vrem să avem credinţa noastră şi să credem în Dumnezeu.

E-9 Fiecare din voi, şi mulţi dintre voi îmi sunteţi străini, toţi lucrătorii şi aşa mai departe. Dacă eu nu greşesc, acesta este Fratele Crase. Este corect? Frate Crase, eu-eu vă datorez o cerere de scuză, pentru că nu am ajuns acolo la dedicarea aceea. Poate eu mă voi duce acolo pentru o adunare de sfârşit de săptămână, va fi tot aşa de bine. Este în ordine? Sus la Bloomington. O duceţi bine? Bine. Câţiva dintre aceşti fraţi de aici sunt lucrători, eu presupun. Tu eşti un lucrător? Da, domnule. Domnul să te binecuvânteze. Şi câţi lucrători sunt în clădire, să vă văd mâna. Ei bine, asta-i chiar bine. Noi suntem bucuroşi să vă avem aici, doar aşa de fericiţi. Dumnezeu să vă binecuvânteze întotdeauna!

E-10 Acum, aşa ca noi să putem ieşi foarte devreme, unii din ei vor merge la Georgia, Tennessee, New York, pretutindeni, din seara aceasta, începând din seara aceasta. Acum, conduceţi cu atenţie pe drum. Dacă deveniţi somnoroşi, şi nu vreţi să mergeţi într-un motel, trageţi jos pe marginea drumului şi dormiţi până când voi... Aşa fac eu. Vedeţi, doar conduc jos şi dorm. Să nu, să nu conduceţi în timp ce sunteţi somnoroşi. Este un lucru rău. Şi amintiţi-vă, nu sunteţi voi, ci este insul celălalt la care trebuie să vegheaţi. Vedeţi? Voi ştiţi unde mergeţi, voi nu ştiţi unde merge el, deci-deci voi trebuie să urmăriţi pe insul acela. Aşa că, fiţi siguri că sunteţi vigilenţi tot timpul, să vegheaţi pentru aceasta.

E-11 Acum, eu doresc să citesc în seara aceasta o porţiune din Scriptură aflată în Cartea Sf. Ioan. Acum, aceste Scripturi mici pe care le citim şi la care ne referim, sunt să ne dea o bază pentru ceea ce încercăm să spunem. Şi întotdeauna, eu nici o singură dată, din câte îmi amintesc, să vin cândva la amvon, să încerc doar să spun ceva să fie spus. Eu întotdeauna încerc să aştept, să veghez, să studiez, să mă rog, până când simt că am ceva care va ajuta poporul. Dacă nu pot să fiu un ajutor, atunci nu este nici o nevoie ca eu să stau aici, vedeţi. Este, încerc să ajut! Iar acum în seara aceasta, desigur, cea mai mare parte din mulţimea noastră au plecat de dimineaţă, şi ei trebuia să meargă acasă, mulţi dintre ei. Dar, în seara aceasta, eu v-am spus dacă staţi aici noi vom încerca să avem doar o vorbire de vreo patruzeci şi cinci de minute despre ceva care eu sper că ne va ajuta. Şi noi vom baza aceasta acum pe Sf. Ioan, al 16-lea capitol, şi să începem pe la al 7-lea verset din al 16-lea capitol, şi să citim până la al 15-lea verset.
Totuşi eu vă spun adevărul; Este de folos pentru voi ca Eu să plec: căci dacă nu Mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, Eu îl voi trimite la voi.
Şi când va veni el, el va condamna lumea de păcat, şi de neprihănire, şi de judecată:
De păcat, pentru că ei nu au crezut în mine;
De neprihănire, pentru că Eu merg la Tatăl meu, şi voi nu mă veţi mai vedea;
De judecată, pentru că prinţul acestei lumi este judecat.
Eu mai am multe lucruri să vă spun, dar voi nu le puteţi purta acum.
Totuşi când el, Duhul adevărului, va veni, el vă va călăuzi în tot adevărul: căci el nu va vorbi de la sine; ci orice va auzi el, aceea va vorbi el: şi el vă va arăta lucrurile care vor veni.
Căci, el mă va slăvi pe mine: căci el va primi de la mine, şi vă va arăta aceasta vouă.
Toate lucrurile pe care Tatăl le are-are sunt ale mele: de aceea am zis Eu, că el va lua dintr-al meu, şi vă va arăta vouă.

E-12 Acum, în acest al 13-lea verset. "Totuşi când Duhul Adevărului va veni, El vă va călăuzi în tot Adevărul. Când Duhul Adevărului va veni, El vă va călăuzi în tot Adevărul." Ce este Adevărul? Cuvântul. "Căci El va vorbi, El nu va vorbi de la Sine; ci ceea ce El aude, El va vorbi. Ce El aude, El va vorbi." Cu alte cuvinte, El va fi Acela care va descoperi lucrul, vedeţi. Şi al 4-lea capitol din Evrei, Biblia a zis că "Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuţit, mai puternic decât o sabie cu două tăişuri, un-un Discernător al gândurilor minţii, inima." Vedeţi, "Ce El aude, El va vorbi, şi El vă va arăta lucruri care vor veni." Vedeţi? Ce va face aceea? Duhul Sfânt Care va veni în Numele Domnului Isus.

E-13 Şi mi-ar place să iau aceste câteva minute următoare să vă atrag atenţia asupra cuvântului "călăuzitor," Un Călăuzitor. Voi ştiţi, eu cam am avut destulă experienţă în păduri. Un călăuzitor, cineva care să vă arate în jur. Voi trebuie să aveţi un călăuzitor când nu ştiţi unde mergeţi. Şi fiind familiarizat cu vânătoarea, şi cu lumea din jur, eu am avut prilejul să întâlnesc călăuze. Şi eu sunt un călăuzitor, însumi, în Colorado, căci cunosc ţinutul, crescând vite, şi aşa mai departe, eu pot călăuzi în Colorado.

E-14 Acum, un călăuzitor trebuie să cunoască drumul. El trebuie să ştie unde merge şi ce face, şi cum să poarte de grijă de voi pe drum. Vedeţi? El trebuie să aibă grijă că voi nu vă pierdeţi. Un călăuzitor este un om selectat. Statul selectează acest om dacă el este un călăuzitor. Şi, acum, în a merge într-o călătorie în pustie, unde poate voi nu sunteţi obişnuiţi să mergeţi, nu este un lucru bun ca voi să mergeţi fără unul. În mod deschis, în unele locuri voi nici nu puteţi măcar să mergeţi fără unul, spre exemplu, Canada. Călăuzitorul trebuie să semneze autorizaţia voastră la paznicul de vânătoare. El trebuie să se semneze, şi el este răspunzător pentru voi. Dacă vi se întâmplă ceva, este răspunderea lui. El trebuie să aibă grijă de voi. El trebuie să vadă că voi nu sunteţi pierduţi. El trebuie să fie sigur că el nu vă trimite înăuntru undeva să nu vă mai cunoaşteţi calea înapoi. Şi dacă vă rătăciţi, el trebuie să cunoască ţinutul aşa de bine încât să vă poată lua oricând. El trebuie să cunoască toate aceste lucruri sau el nu poate fi un călăuzitor, el nu poate fi autorizat să fie un călăuzitor.

E-15 Pentru aceste lucruri, uneori voi trebuie să aveţi o întâlnire, să sunaţi din timp şi să faceţi aranjamente, să faceţi rezervări să fiţi duşi afară. Şi dacă a voastră... Uneori el este ocupat şi nu vă poate lua, voi trebuie să o amânaţi pentru o vreme, de-de călăuza pământească. Voi nu trebuie să o faceţi cu Călăuza lui Dumnezeu, El este întotdeauna gata, întotdeauna gata.

E-16 Acum, dacă nu faceţi aceste pregătiri, şi voi socotiţi a face o călătorie în pustietate unde nu aţi mai fost înainte, voi puteţi să vă rătăciţi, şi să pieriţi. Voi aveţi cam o şansă dintr-o sută să ieşiţi din pustietate, aceea este, dacă nu este prea densă, voi aţi putea avea o şansă dintr-o sută să ieşiţi afară singuri. Dar dacă este o pustietate foarte rea, înapoi de tot, voi nu aveţi nici o şansă să ieşiţi. Nu există nici o cale să o faceţi, căci vă veţi afla în umblarea morţii, şi apoi voi-voi sunteţi gata, atunci sunteţi terminaţi. Acum, şi veţi pieri dacă nu aveţi o călăuză care cunoaşte ţinutul şi ştie cum să ajungă înapoi.

E-17 Mulţi dintre voi sunteţi familiarizaţi cu articolul care l-aţi citit anul trecut afară la Tucson, Arizona, acei Băieţi Cercetaşi. Deşi, ei erau antrenaţi să ştie cum să-şi poarte de grijă, ei erau cercetaşi. Şi ei nu erau doar Cercetaşi Incepători, ei erau cercetaşi deplini. Ei au făcut o călătorie sus în munţi, şi a venit o furtună de zăpadă, natura şi-a schimbat poziţia. Şi când s-au aflat pierduţi şi ei toţi au pierit, este din cauză că ei... ceva, schimbarea vine mereu de la rutina obişnuită, ei nu au ştiut cum să iasă afară. Vedeţi? Şi eu am uitat câţi băieţi au fost acolo care au pierit în munte, deşi ei au avut elicoptere, şi Miliţia afară, şi Gărzile Naţionale, şi ajutor voluntar, şi de toate. Dar ei au fost pierduţi, nimeni nu ştia unde erau ei. Şi ei nu au putut să aibă grijă de ei înşişi. Ei au pierit toţi în zăpadă pentru că ei nu au ştiut dacă mergeau spre est, nord, vest sau sud, sus sau jos, sau cum era, totul arăta la fel.

E-18 Acum, un ghid ştie unde se află, indiferent de vreme. El este-el este echipat să o facă. El ştie ce face. El este familiarizat cu totul. El cunoaşte înfăţişarea la toate, astfel el poate doar să fie în întuneric şi ar putea simţi un lucru anume.

E-19 Spre exemplu, iată un truc vechi la un ghid. Voi ştiţi, dacă tu poţi vedea stelele, oricine poate spune în ce direcţie mergi dacă vei urmări stelele. Şi tu întotdeauna trebuie să priveşti la steaua cea adevărată. Există numai o stea adevărată, şi aceea este Steaua Polară. Vedeţi, numai una, ea stă în acelaşi loc. Aceea-1 reprezintă pe Cristos, acelaşi ieri, azi, şi în veci. Celelalte ar putea să rătăcească departe, dar El rămâne acelaşi. Bisericile pot să vă atragă de partea aceasta, sau unele să vă tragă de partea aceea; dar nu El, El este întotdeauna acelaşi.

E-20 Ei bine, acum, dacă nu puteţi vedea această Stea Polară, şi este înnorat, atunci dacă veţi observa, dacă este în timpul zilei, şi sunteţi pierdut, dacă vă veţi uita la pomi. Pomul este întotdeauna, muşchiul este pe partea de nord a pomului, pentru că partea de sud a pomului primeşte mai mult soarele decât partea de nord. Dar ce dacă este întuneric şi nu puteţi vedea muşchiul? Dacă vă veţi închide ochii şi să nu încercaţi să vă gândiţi la ceva, să vă închideţi ochii şi să luaţi un pom cu scoarţă netedă, vă puneţi mâinile în jurul pomului în acest fel până când degetele voastre se ating, şi apoi începeţi să vă mişcaţi în jurul acelui pom foarte încet. Şi când atingeţi un loc unde coaja este foarte groasă, pleznită, aceea este partea de nord (vânturile), şi voi puteţi spune în ce direcţie vă îndreptaţi, spre nord sau sud. Şi în felul acela, oh, există multe lucruri, dar este nevoie de ghizi să ştie cum să facă aceste lucruri. Doar un om obişnuit ajunge acolo sus şi zice, "Eu nu simt nici o deosebire în acesta." Vedeţi? Vedeţi, voi trebuie să fiţi antrenaţi pentru călăuzirea aceea.

E-21 Şi aceşti băieţi, fără îndoială că ei au fost cercetaşi buni, ei puteau să fie în stare să lege noduri, ei puteau fi în stare să facă focuri cu pietre, şi aşa mai departe în felul acela. Dar să ştii să ieşi afară, aceea este ideea! Ei, ei nu şi-au cunoscut drumul spre afară, astfel de aceea ei toţi au pierit deoarece ei nu au luat o călăuză cu ei.

E-22 Un tată negândit, cu doi ani în urmă, în Colorado, oh, el s¬a dus sus în munţi, el a avut un băieţel cam în vârstă de vreo şase, şapte ani. El urma să-l ia la prima lui vânătoare de cerbi. Deci ei au mers sus de tot pe munte, şi băieţelul i-a zis tatălui, "Eu devin obosit."

E-23 "Urcă-te pe spatele meu. Noi încă nu suntem suficient de sus, cerbii sunt sus." Înainte şi înainte şi înainte a mers omul până a ajuns... El nu a ştiut, el era un om de oraş. El nu ştia nimic despre cum să vâneze sau unde să meargă. Orice om care ştie ceva despre pustietate ştie că cerbii nu stau sus la înălţime. Ei nu merg sus acolo. Caprele stau acolo, nu cerbii. Ei sunt jos unde pot să se hrănească, ei trebuie să meargă unde este ceva de mâncare. Şi, astfel, dar acest om s-a gândit, "Dacă mă urc sus de tot în stânci pe undeva acolo sus, eu voi găsi un ţap mare." El a văzut un tablou cu câţiva stând pe-stând pe o stâncă, şi s-a gândit că acolo este unde el îl va găsi. Nu acordaţi nici o atenţie la ce scriu revistele acelea, vai, oh, vai, veţi avea un coşmar! Că, este numai un lucru de făcut, este să vă luaţi o călăuză unde voi ştiţi unde vă aflaţi.

E-24 Şi tatăl acela, a venit o ploaie dintr-o dată acolo sus, una dintre ploile acelea rapide care vin. Şi omul a vânat prea târziu, până s-a făcut întuneric şi nu şi-a mai putut găsi calea înapoi. Şi... atunci vânturile au venit peste vârful munţilor, şi el însuşi se mişca repede, şi aceea era...

E-25 Tu trebuie să ştii cum să supravieţuieşti, dacă eşti prins afară. Există un alt lucru, să ştii cum să supravieţuieşti! Eu m¬am urcat în pomi şi am alunecat în jos pe ei, şi am urcat în pomi şi am alunecat în jos, în sus şi-n jos în felul acela, să stau în viaţă. Eu am luat zăpadă când era de patru picioare de fiecare parte, am spart o buturugă şi am pus-o jos. Şi eram aşa de flămând încât abia mai suportam! Şi am spart aceste buturugi vechi, şi le-am aprins şi le-am lăsat să se încălzească să topească zăpada. Şi apoi pe la ora unu dimineaţa, ora două, am tras buturugile înapoi, şi m-am culcat pe pământul acela cald, să stau în viaţă. Şi tu trebuie să ştii cum să faci aceste lucruri.

E-26 Şi acest om nu ştia ce face, el nu a avut pe nimeni cu el să-l îndrume. Şi el şi-a ţinut pe propriul lui băieţaş la sânul lui până l-a simţit răcit şi mort. Negândit! Dacă el măcar ar fi luat o călăuză cu el, el l-ar fi putut aduce drept înapoi jos de pe munte indiferent de ce timp era, vedeţi. Dar el a aşteptat până se întunecă, apoi el nu a putut să-şi vadă calea în jur.

E-27 Acela-i necazul cu Creştinii astăzi. Ei aşteaptă până când întunericul se aşează, apoi voi aflaţi că aţi plecat fără Călăuzi tor. Călăuzi torul!

E-28 Păi, aţi văzut vreodată un om care a fost pierdut? A avut cineva vreodată experienţa să aducă un om pierdut? Este cel mai jalnic lucru ce l-aţi văzut vreodată. Când un om se pierde, el se sălbăticeşte. El nu ştie ce face. Noi am prins un om acolo, un băiat, şi el a fost pierdut în păduri, şi el s-a gândit... El a fost un fermier, dar el a fost în teritoriul greşit şi s-a pierdut, s¬a întors în jur. Şi când ei l-au găsit acolo trei zile mai târziu, el alerga ca un om sălbatic, strigând cât îl ţinea glasul. Buzele lui au fost toate mâncate, şi el şi-a aruncat puşca şi el nu ştia ce să facă. Şi când fratele lui propriu, când... Ei au trebuit să-l prindă şi să-l lege. Când propriul lui frate a venit la el, el s-a luptat cu el ca un animal, a încercat să-l muşte, el nu ştia unde se află. De ce? El era pierdut. Şi când un om este pierdut, el este într-o stare de zăpăceală. Şi el nu ştie că el este în starea aceea, deoarece el fiind pierdut trimite această febră peste el, şi el nu ştie unde se află şi cum acţionează.

E-29 Aşa este când un om este pierdut de la Dumnezeu! El va face lucruri care în mod obişnuit nu le-ar face. El va face lucruri care-care sunt dincolo de gândirea ca o fiinţă umană să facă. Un om pierdut de la Dumnezeu, o biserică pierdută de la Dumnezeu, o biserică care s-a dus departe de Dumnezeu, s-a îndepărtat de principiile Bibliei lui Dumnezeu, va face lucruri care uneori voi nu le-aţi aştepta să le găsiţi într-o biserică a Viului Dumnezeu. Ei îşi vor obţine banii prin jocuri de bunco, jucând loterie, cărţi, orice pot face ei. Ei vor învăţa orice, lasă orice să treacă, bate pe umăr pe oamenii care sunt mari plătitori în biserică, şi aşa mai departe în felul acela, să-i lase să le meargă cu aceasta. Aşa este. Pun diaconi în comitet care au fost căsătoriţi de patru sau cinci ori, doar ca să le meargă cu aceasta, ca să-şi îndeplinească îndatoririle. Există numai un lucru care trebuie să-l împlineşti, acela este, obligaţia ta faţă de Dumnezeu. Ridică-te şi spune Adevărul! Pierdut, omul pierdut, este într¬o stare tulburată, el este un nebun.

E-30 Călăuza are înţelegere, cum să meargă şi ce să facă. Dumnezeu în... Dumnezeu întotdeauna a trimis un călăuzitor la poporul Lui. Dumnezeu niciodată nu a omis. El trimite un călăuzitor, dar voi trebuie să acceptaţi călăuzitorul acela. Vedeţi? Voi trebuie să o credeţi. Voi trebuie să mergeţi pe calea care o spune el. Dacă intraţi într-o pustietate, şi călăuzitorul vostru zice "noi mergem pe aici," şi totuşi voi gândiţi să mergeţi pe acolo, voi vă veţi pierde. Apoi când voi... Dumnezeu ne trimite un călăuzitor să ne călăuzească, noi trebuie să urmăm călăuzitorul acela. Nu contează ce gândim, ce pare rezonabil şi ce pare ridicol, noi nu suntem supuşi să împărţim aceea, călăuzitorul este singurul.

E-31 Dumnezeu, în Vechiul Testament, a trimis profeţi. Ei erau călăuzitori, deoarece Cuvântul Domnului a venit la profet. Ei erau călăuzitori. Ei au instruit poporul aşa cum am făcut-o noi seara trecută, despre Isaia şi Ozia. Ei au fost instruiţi, şi ei au instruit poporul şi i-a călăuzit. Şi acum Dumnezeu întotdeauna şi-a trimis călăuzitorii Lui, El niciodată nu a fost fără un călăuzitor, prin toate epocile. Dumnezeu întotdeauna a avut pe cineva care L-a reprezentat pe acest pământ, în toate epocile.

E-32 Acum, uneori ei se depărtează de călăuzitor, "jos de pe bârnă," aşa cum o numim noi. Când Isus era aici pe pământ, nu vă amintiţi că Isus le-a zis Fariseilor, "Voi călăuze oarbe"? Călăuze oarbe, orbi faţă de lucruri spirituale. Vedeţi? Acum, ei trebuiau să fie călăuze, călăuze pentru popor, călăuzind poporul spre mântuire. Dar Isus a zis, "Voi sunteţi orbi!" Şi El a zis, "Lăsaţi-i în pace, căci dacă orbul călăuzeşte orbul, nu vor cădea ei amândoi în groapă?" Călăuze oarbe! Oh, cum a fost lumea contaminată cu acea, călăuzire oarbă. El nu vrea să te bizuieşti pe propria ta înţelegere. Dumnezeu nu vrea să vă bizuiţi pe propria voastră înţelegere sau a gândurilor voastre, sau ceva gânduri făcute de om.

E-33 Dumnezeu trimite un Călăuzitor, şi Dumnezeu vrea ca voi să vă amintiţi că acela este Călăuzitorul Lui stabilit. Şi noi trebuie să ne amintim de El. Aici El zice, Isus a zis, "Eu nu vă voi lăsa, ci Mă voi ruga Tatălui şi El vă va trimite un alt Mângâietor." Şi acest Mângâietor, când El urma să vină, urma să ne călăuzească la tot Adevărul. Şi Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul, şi Cuvântul este Cristos, "Eu sunt Calea, Adevărul, şi Viaţa." El este Cuvântul, "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi." Atunci dacă noi urmăm adevăratul Călăuzitor, Duhul Sfânt, El urma să ne spună ce a văzut El, ce a auzit El, şi El urma să ne arate lucruri care vor veni. Amin. Acolo sunteţi. El vă va arăta lucruri care vor veni.

E-34 Şi când bisericile astăzi îl resping pe Acela, cum putem să ne aşteptăm cândva să mergem la Cer? Când Duhul Sfânt a fost trimis la noi ca un Călăuzitor, noi vom lua ceva cardinal, ceva episcop, ceva supraveghetor general, sau cineva în felul acela să ne călăuzească, când Duhul Sfânt ne-a fost dat să ne călăuzească.

E-35 Şi Duhul Sfânt întotdeauna vorbeşte din Cuvânt. "Eu am multe lucruri să vă spun, voi nu-L puteţi înţelege acum, dar când vine El, el vă va călăuzi la Acesta." Acela-i motivul venirii Peceţilor. La terminarea Pecetei a Şaptea, taina lui Dumnezeu va trebui să fie terminată, să ştim Cine este Dumnezeu, ce este El, cum trăieşte El, natura Lui, Fiinţa Lui. Voi ar trebui să fiţi până aici sus de tot pe la timpul acela, vedeţi, ne aduce în statura deplină de fii şi fiice a lui Dumnezeu, o Biserică care este spălată în Sângele lui Cristos, care este cumpărată fără bani, este plătită prin Sângele lui Isus Cristos.

E-36 Acum, aici suntem, un Călăuzitor, şi El este Călăuzitorul rânduit de Dumnezeu. Acum, noi trecem printr-o pustie şi noi suntem pe drumul nostru pe undeva, şi noi nu putem merge înainte fără acest Călăuzitor. Şi să îndrăznească cineva să încerce să înlocuiască cu vreo altă călăuză! Dacă o faceţi, el vă va lua jos de pe linie. Acest Călăuzitor cunoaşte calea! El ştie fiecare ţol din cale. El cunoaşte fiecare gând care este în inima voastră. El cunoaşte pe fiecare care este aici. El ştie cine sunteţi şi ce aţi făcut, şi totul despre voi. El este Călăuzitorul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, şi vă va descoperi lucruri, şi va spune lucruri care El le-a auzit, poate repeta cuvintele voastre chiar înapoi şi să spună ce aţi spus. Amin. Vă spune ce aţi fost, ce aveţi, unde mergeţi. Un Călăuzitor, Călăuzitorul corect, şi El vă va călăuzi la tot Adevărul, şi Cuvântul Lui este Adevărul.

E-37 Acum, Duhul Sfânt niciodată nu te va face, să zici "amin" la vreun fel de crez făcut de om. El va puncta numai Cuvântul lui Dumnezeu cu "amin," căci Aceasta este aşa. Duhul Sfânt nu vă va conduce pe vreo altă cale. Acum lucrul ciudat este, că noi toţi, toate dintre marile noastre denominaţiuni şi lucruri, noi pretindem fiecare că suntem conduşi de Duhul Sfânt, şi există tot aşa de multă diferenţă cum este între zi şi noapte între noi toţi.

E-38 Dar când Pavel, acel Fariseu mic care a primit Duhul Sfânt când Anania l-a botezat, şi el a mers în Arabia şi a studiat timp de trei ani, a venit înapoi, şi nu s-a consultat cu biserica despre nimic timp de patrusprezece ani, şi când el a venit şi l-a întâlnit pe Petru, capul bisericii din Ierusalim, ei erau la fel în Învăţătură. De ce? Acelaşi Duh Sfânt! Când Petru a botezat în Numele lui Isus Cristos, Pavel a făcut la fel fără ca cineva să-i spună. Unde Petru a învăţat botezul Duhului Sfânt, şi sfinţirea, şi aşa mai departe; Pavel a făcut acelaşi lucru, fără să consulte biserica, căci El era acelaşi Călăuzitor. Atunci cum putem noi să fim astăzi când oamenii neagă aceste Adevăruri? Când Petru a învăţat ce a făcut el despre felul cum trebuia biserica să fie pusă în ordine, Pavel a avut aceeaşi Învăţătură, căci ei au avut acelaşi Călăuzitor.

E-39 Călăuzitorul nu-l va duce pe unul pe aici, şi pe unul pe acolo, şi să-l trimită pe unul spre est şi pe altul spre vest. El vă va ţine împreună. Şi dacă noi vom lăsa doar ca Duhul Sfânt să ne ţină împreună, noi vom fi una. Dacă-dacă noi doar nu vom lăsa pe Diavolul să vă tragă pe drumul greşit, noi vom fi o inimă, un cuget, un acord, printr-un Duh, Duhul Sfânt, Călăuzitorul lui Dumnezeu care ne va călăuzi la tot Adevărul. Este aşa. Dar voi trebuie să urmaţi Călăuzitorul vostru. Da, domnule.

E-40 Priviţi la Nicodim, el avea nevoie de un Călăuzitor, deşi el era un om deştept. El era un învăţător, în vârstă de vreo optzeci de ani. El era dintre Farisei, sau-sau Curtea Sanhedrinului, Consiliul, Asociaţia Lucrătorilor. El era unul dintre cei mai mari oameni ai lor, un învăţător în Israel, un maestru la aceasta. Gândiţi-vă, un învăţător maestru! Da, el cunoştea legile, dar când a venit la a fi născut din nou, el avea nevoie de un Călăuzitor. El flămânzea după aceasta. El ştia că trebuie să fie ceva diferit. Expresia lui către Cristos în noaptea aceea a dovedit-o. A dovedit de asemenea aceasta, umplerea restului dintre ei, dar nici unul din ei nu au avut tocmai-tocmai cutezanţa care a avut-o el. Nu a fost nici unul din ei care putea veni acolo sus şi să facă ce a făcut el. Voi ştiţi, oamenii îl condamnă pe Nicodim că a venit noaptea. El a ajuns acolo. El a sosit. Eu ştiu că unii oameni nici măcar nu încep, ziua sau noaptea. Dar el a ajuns acolo, şi el avea nevoie de un Călăuzitor, şi el a zis, "Învăţătorule, noi," din Curtea Sanhedrinului, "noi ştim că Tu eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu." De ce a ştiut-o el? El a fost adeverit. Vedeţi, el a vrut să ştie ce însemna această naştere nouă, şi el a mers chiar la Cel corect, deoarece Dumnezeu a adeverit că Acesta era Călăuzitorul Lui, Isus. Priviţi ce a zis el, "Învăţătorule, noi ştim că Tu eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face lucrările care le faci Tu, numai dacă Dumnezeu este cu el."

E-41 Aceasta era o adeverire acolo, că acolo era un Dumnezeu viu înlăuntrul Lui. Ce a mărturisit El, "Nu Eu sunt cel ce face lucrările; este Tatăl Meu care locuieşte în Mine. Adevărat vă spun Eu, Fiul nu poate face nimic în Sine; ci ceea ce El vede pe Tatăl făcând, tot la fel face şi Fiul. Tatăl lucrează, şi Eu lucrez până acum." Cu alte cuvinte, Dumnezeu I-a arătat ce să facă, şi El a mers şi doar a acţionat. El nu a făcut nimic până când Dumnezeu nu I-a spus să o facă. Amin. Acelea sunt faptele reale clare ale acesteia. Dacă doar ne-am mişca şi am aştepta până când Duhul ne-a mişcat să o facem! Aceea este. Şi apoi să fii aşa de complet pierdut în Cristos încât El nu trebuie să te urnească prin jur aşa cum face El cu mine, dar primul semn mic cu capul Lui, tu eşti gata şi nimic nu te va opri, pentru că tu ştii că este voia lui Dumnezeu.

E-42 El avea nevoie de un Călăuzitor. El era un Călăuzitor adeverit. El putea fi condus de acest Călăuzitor deoarece el ştia că acest Călăuzitor era inspirat de Dumnezeu. El ştia că tradiţiile care el le-a slujit, poate de Farisei, Saduchei, şi câte altele, el a slujit acele crezuri tot timpul şi nu a văzut nimic să se întâmple. Dar aici vine un Om pe scenă, zicând că El este un Mesia promis din Biblie. Apoi El se întoarce şi face chiar lucrările lui Dumnezeu. Isus a zis, "Dacă Eu nu fac lucrările Tatălui Meu, atunci să nu Mă credeţi. Dar dacă nu Mă puteţi crede, credeţi tocmai lucrările care Eu le fac, căci ele mărturisesc despre Mine."

E-43 Atunci, nu-i de mirare că Nicodim a putut spune, "Învăţătorule, noi ştim că Tu eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face lucrările care le faci Tu fără ca Dumnezeu să fie cu El." Vedeţi, el avea nevoie de un Călăuzitor, deşi el era un maestru al lucrului. El era un maestru al bisericii lui. El avea demnitate, şi el avea-el avea locuri proeminente, şi el era un om mare; fără îndoială, respecte de la tot poporul prin ţară. Dar când a venit la a fi născut din nou, el avea nevoie de un Călăuzitor! Aşa avem şi noi, da, am avut nevoie de un Călăuzitor.

E-44 Corneliu, el era un om mare, un om onorabil. El a zidit biserici. El a respectat pe Iudei căci el ştia că religia lor era corectă. Şi el a plătit milostenii, şi el s-a rugat în fiecare zi, dar când a venit Duhul Sfânt (Ceva a fost adăugat la biserică), el avea nevoie de un Călăuzitor. Dumnezeu i-a trimis Duhul Sfânt. El L-a trimis în persoana lui Petru, "Dar în timp ce Petru încă vorbea aceste Cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste el." [Porţiune goală pe bandă – Ed.] Dumnezeu a folosit Călăuzitorul prin Petru. El L-a folosit, căci El l-a călăuzit pe Corneliu la calea corectă. Şi în timp ce el încă vorbea, Duhul Sfânt a căzut peste Neamurile acelea. Atunci el a zis, "Poate cineva să interzică apa, ca aceştia să nu fie botezaţi?" Vedeţi, încă Călăuzitorul vorbea, nu Petru. Din cauză că aceia erau un grup de Iudei... sau Neamuri, "necuraţi, murdari" pentru el, şi el nici măcar nu a vrut să meargă. Dar Călăuzitorul i-a zis, "Eu te trimit." Tu faci lucruri care nici nu te-ai gândi că le-ai face, când Călăuzitorul ia control complet, când tu Îl laşi să te călăuzească. Oh, ce minunat este să fii călăuzit de Duhul Sfânt. El este Călăuzitorul. În ordine. El i-a vorbit lui Petru şi i-a spus ce trebuie să facă. Apoi când ei toţi au primit Duhul Sfânt, el a zis, "Noi nu putem opri apa, văzând că aceştia au primit Duhul Sfânt ca şi noi la început." Şi ei i-au botezat în Numele Domnului Isus. Acum, cine l-a călăuzit să facă aceea? Călăuzitorul care era în el. Nu le-a spus Isus, "Nu vă gândiţi ce veţi spune, căci nu voi veţi vorbi; este Tatăl care locuieşte în voi, El vorbeşte"? Amin.

E-45 Famenul, venind jos din Ierusalim. Şi Dumnezeu a avut un Călăuzitor în lume la timpul acela, Duhul Sfânt, şi El a avut un om acolo jos care a fost umplut cu acest Călăuzitor. El nici măcar nu a fost un predicator, el era ca un fel de diacon. Şi el era acolo jos vindecând pe bolnavi şi scoţând draci, şi cauzând o agitaţie mare, bucurie mare era în cetate. El avea sute de oameni adunaţi în jurul lui, şi Călăuzitorul a zis, "Este destul de departe, hai să mergem înapoi pe aici." El nu s-a certat cu Călăuzitorul lui.

E-46 Niciodată să nu disputaţi Cuvântul Călăuzitorului vostru. Urmaţi-L. Dacă nu, voi vă pierdeţi. Şi, amintiţi-vă, când Îl părăsiţi, voi sunteţi pe seama voastră, deci noi vrem să stăm aproape de Călăuzitor.

E-47 Deci pe drum, El a zis, "Lasă grupul acesta acum, Filip, şi mergi afară în pustie unde nu există nimeni. Dar Eu te trimit acolo, şi acolo va fi cineva când te duc Eu acolo." Aici vine un famen singuratic, el era un om mare pentru regina de jos din Etiopia. Deci el venea jos, citind Cartea lui Isaia. Şi Călăuzitorul a zis, "Mergi aproape de car."
Şi el a zis, "Înţelegi tu ce citeşti?"

E-48 El a zis, "Cum pot eu înţelege când nu este nimeni să mă călăuzească?" Oh, vai! Dar Filip a avut Călăuzitorul. Amin. Şi el a început de la aceeaşi Scriptură, şi i l-a predicat pe Cristos. Amin. Călăuzitorul! Nu i-a spus ceva crez, el i-a spus despre Călăuzitorul, Cristos! Şi el l-a botezat acolo afară în ceva apă. Sigur, a fost. Oh, cum îmi place asta!

E-49 Când Israel a părăsit Egiptul spre ţara promisă, în Exod 13:21, Dumnezeu a ştiut că ei niciodată nu au mai călătorit pe calea aceea. Erau numai patruzeci de mile, dar totuşi ei aveau nevoie de ceva să meargă cu ei. Ei şi-ar pierde calea. Deci El, Dumnezeu, le-a trimis un Călăuzitor. Exod 13:21, ceva în felul acesta, "Eu trimit Îngerul Meu înaintea ta, Stâlpul de Foc, să te ţină în cale," să-i călăuzească spre această ţară promisă. Şi copiii lui Israel au urmat acel Călăuzitor, Stâlpul de Foc (noaptea), Norul ziua. Când El s-a oprit, ei s-au oprit. Când El a călătorit, ei au călătorit. Şi când El i-a adus aproape de ţară, şi ei nu au fost vrednici să meargă dincolo, El i-a călăuzit înapoi în pustietate din nou. El nu mergea cu ei.

E-50 Aşa-i cum este, biserica astăzi. Fără îndoială că îndelunga răbdare a lui Dumnezeu astăzi, cum a fost în zilele lui Noe, biserica ar fi fost deja dusă dacă ea s-ar fi corectat şi ar fi pusă în ordine. Dar El trebuie să ne conducă în jur şi în jur şi în jur.

E-51 Puţin ştia Israelul, când ei strigau, văzând soldaţii morţi ai Egiptului, caii înnecaţi, carele lui Faraon întoarse cu susul în jos, ei au avut victoria, Moise în Duhul, cânta în Duhul, Miriam dansând în Duhul, şi fiicele lui Israel alergând în sus şi-n jos pe ţărm, strigând şi dansând, ei erau numai la câteva zile de la lapte şi miere. Puţin ştiau ei că erau la depărtare de patruzeci de ani, pentru că ei au început să murmure împotriva lui Dumnezeu şi a Călăuzitorului.

E-52 Şi noi ne aflăm în acelaşi fel. Eu merg la Shreveport de aici. Şi Duhul Sfânt a căzut de Ziua Mulţumirii, cu cincizeci de ani în urmă, în-în Louisiana, la Ziua Mulţumirii. Cum a căzut biserica din timpul acela! Vă daţi seama că biserica Romano Catolică la începutul ei a fost biserica penticostală? Acela-i adevărul. Aşa este. Ea era o biserică penticostală, dar demnitarii rigizi au început să intre înăuntru şi să schimbe Scripturile lui Dumnezeu în tradiţiile lor, şi să adauge la Ea dogme, şi aşa mai departe. Şi uitaţi-vă ce au ei acum, nici un pic de Scriptură în nimic din ea. Ei au înlocuit ceva pentru altceva, o bucată de pâine pentru Duhul Sfânt. Ei au înlocuit stropirea pentru scufundare. Au înlocuit "Tată, Fiu, Duh Sfânt" pentru "Domnul Isus Cristos." Ei au înlocuit toate aceste profeţii mari ale lui Dumnezeu care au fost aşezate jos pentru noi, şi ei sunt departe, mult departe, departe de tot de Doctrina Scripturală.

E-53 Şi Cincizecimea a căzut în Louisiana, cu cincizeci de ani în urmă, şi dacă mai stă alţi două sute de ani, ea va fi mai îndepărtată decât este biserica Catolică, dacă continuă să cadă în felul cum a căzut aceşti cincizeci de ani, căci ei doar adaugă la aceasta tot timpul, în mod constant. Predicatorii de modă veche s-au dus. Adunările de stradă, voi nu mai auziţi de nici una. Tot lucrul ce-l avem este o grămadă de Hollywood adăugat la ea, femei cu părul tăiat purtând pantaloni scurţi, vopsite, şi de toate altele, numindu-se Creştini. Ceva Riky mic cu o ghitară, aleargă în sus şi-n jos pe acolo, şi femei cu o rochie aşa de strâmtă ca o... chiar ca un crenvurst jupuit cu pielea în exterior, aproape, scuturându-se în jur sus pe platformă, alergând în sus şi-n jos pe platformă, dansând cu ciorchini la urechi atârnând în jos, şi una din aceste noi tunsori de aici de doamnă a ţării, apoi se numesc Creştinătate.

E-54 Ceea ce avem nevoie este o religie de modă veche, trimisă de Dumnezeu, religie opăritoare care va opări lumescul acela afară din biserică. Noi avem nevoie să venim înapoi la Duhul Sfânt şi foc, înapoi la lucrul care arde afară zgura, aduce predicarea de modă veche înapoi, face Cerul înalt, şi iadul fierbinte, ţeava puştii dreaptă. Noi avem nevoie de felul acela de predicare. Dar dacă o faci astăzi, adunarea ta te va vota afară.

E-55 Uneori predicatori buni sunt conduşi în rătăcire de adunarea lor. Acela-i motivul că eu nu am denominaţiune. Eu am un singur cartier general, acela-i din Cer. Oriunde El mă trimite, mă voi duce. Orice zice El, eu zic. Noi nu vrem nici o denominaţiune. Această biserică să vorbească vreodată de denominaţiune, voi v-aţi pierdut păstorul chiar atunci. Eu nu aş sta în jurul ei, nici cinci minute. Fiecare biserică care s-a denominat cândva a mers în sămânţă, şi spuneţi-mi una care nu a mers, şi spuneţi-mi una care s-a ridicat iarăşi vreodată. Duhul Sfânt este trimis să conducă biserica, nu ceva grup de oameni. Duhul Sfânt este tot înţelepciune. Oamenii ajung rigizi, indiferenţi.

E-56 Dumnezeu le-a spus că El le va trimite un Călăuzitor, El îi va conduce pe cale. Şi atât timp cât ei au urmat acel Stâlp de Foc, ei au fost în ordine. El i-a condus până la poarta ţării promise, şi atunci aceea era aşa de departe cât trebuia El să meargă. Apoi Iosua, acel războinic mare, amintiţi-vă ziua când el le-a spus, "Sfinţiţi-vă, a treia zi Dumnezeu va deschide Iordanul aici jos şi noi vom merge dincolo"? Acum priviţi ce a zis el (îmi place aceasta) în Scriptură, el a zis, "Staţi aproape în spatele Chivotului, căci voi nu aţi trecut pe această cale mai înainte."

E-57 Ce era Chivotul? Cuvântul. Să nu călătoriţi pe rutele voastre denominaţionale acum, staţi chiar în spatele Cuvântului, căci voi nu aţi mai trecut pe această cale mai înainte. Şi, frate, dacă a existat cândva un timp în care biserica Creştină s-ar cuveni să se examineze, acesta-i chiar acum. Noi suntem chiar acum unde această mare adunare se desfăşoară în Roma chiar acum, se fac diferenţe, confederaţia bisericilor, când toate aceste denominaţiuni sunt confederate împreună să formeze chipul fiarei, chiar exact ce spune Biblia. Şi voi ştiţi ce am spus noi azi dimineaţă în Mesaje. Şi iată-ne aici, chiar totul chiar la uşă, şi oamenii încă urmează după crezuri. Voi mai bine aţi sta în spatele Cuvântului! Cuvântul vă va conduce dincolo, căci Cuvântul este Cristos, şi Cristos este Dumnezeu, şi Dumnezeu este Duhul Sfânt.

E-58 Staţi în spatele Cuvântului! Oh, da, domnule! Staţi cu Călăuzitorul acela. Staţi chiar în spatele Lui. Nu mergeţi în faţa Lui, voi staţi în spatele Lui. Lăsaţi-L să vă conducă, nu voi să-L conduceţi. Voi lăsaţi-L să meargă.

E-59 Iosua a zis, "Acum, voi niciodată nu aţi trecut pe calea aceasta mai înainte, voi nu ştiţi nimic despre drum."

E-60 Acela-i necazul astăzi. Voi nu aveţi nevoie de nici o călăuză să vă călăuzească pe calea largă. Oh, voi cunoaşteţi toate aleile şi toate celelalte. Voi cunoaşteţi tot drumul spre păcat. Acolo nu este... Oh, voi aţi fost pe aici de mult timp. Nu este nevoie ca cineva să încerce să vă spună despre aceea, voi cunoaşteţi toate scurtăturile. Aşa este, fiecare păcat, voi ştiţi totul despre acesta. Nimeni nu trebuie să vă spună cum să furaţi; voi ştiţi aceea. Nimeni nu trebuie să vă spună cum să blestemaţi; voi ştiţi asta. Nimeni nu trebuie să vă spună cum să faceţi aceste lucruri rele, căci ele sunt postate pe fiecare pom peste tot.

E-61 Dar, amintiţi-vă, voi oameni care sunteţi Creştini, voi aţi trecut dincolo. Voi sunteţi într-o altă Ţară. Voi sunteţi născuţi din nou. Voi sunteţi în Ţară, o Ţară Cerească. Voi sunteţi în Ţara promisă.

E-62 Voi puteţi privi, voi vă cunoaşteţi calea pe aici. Oh, vai, da. Voi ştiţi ce-ce, cum să staţi la o anumită mână de cărţi. Voi ştiţi cum zarul, când se rostogoleşte, ce înseamnă, şi totul în felul acela. Dar când se ajunge să cunoaşteţi sfinţenia şi neprihănirea şi puterea lui Dumnezeu, şi cum Duhul Sfânt operează şi ce face El, voi mai bine să staţi chiar în spatele Cuvântului, Călăuzitorul. Vedeţi? Voi niciodată nu aţi trecut pe calea aceasta mai înainte.

E-63 Ei bine, voi ziceţi, "Eu am fost un om destul de deştept, am avut-am avut două diplome în facultate." Mai bine aţi uita de aceasta. Da, domnule.

E-64 "Eu am trecut prin seminar." Mai bine ai uita de aceasta. Da. Mai bine să stai în spatele Călăuzitorului. Lasă-l pe El să te conducă. El cunoaşte calea; tu nu o cunoşti. Tu nu ai mai trecut pe această cale mai înainte. "Ei bine," voi ziceţi, "ei au trecut."

E-65 Vedeţi dacă ei au trecut. Isus a zis, "Cei care au trecut această cale, aceste semne îi vor însoţi. În Numele Meu, ei vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi; sau vor lua în mână şerpi sau vor bea lucruri de moarte, aceasta nu-i va vătăma. Dacă-şi pun mâinile peste bolnavi, ei se vor însănătoşi." Cei mai mulţi dintre ei Îl refuză, Îl neagă, zic că Acesta nici măcar nu este inspirat. Ei nu urmează Călăuzitorul. Ei urmează un crez făcut de om. Voi mai bine să staţi chiar în spatele Cuvântului, căci voi nu aţi trecut pe calea aceasta, ştiţi.

E-66 Dar voi sunteţi născuţi din nou, şi aţi fost născuţi în sfinţenie. Voi nu aţi trecut pe calea aceasta mai înainte. Voi aţi tre-... Dacă treceţi pe această cale, voi trebuie să veniţi prin sfinţenie, deoarece ea este o Ţară nouă, o Viaţă nouă, un popor nou.

E-67 Voi veţi veni la biserică şi auziţi pe cineva să se ridice şi să strige, "Glorie lui Dumnezeu! Aleluia!"

E-68 Păi, voi veţi zice, "Doamne, Dumnezeule, ei niciodată nu au făcut asta în biserica mea! Eu mă voi ridica şi voi ieşi afară!" Vedeţi? Fiţi atenţi.

E-69 Staţi în spatele Cuvântului, acum, lăsaţi Călăuzitorul să vă conducă. "El vă va călăuzi în tot Adevărul, şi vă va descoperi aceste lucruri despre care Eu v-am vorbit. El vă va arăta aceea. El vă va spune lucruri care vor veni," adevăratul Călăuzitor. Nu mergeţi la episcop; mergeţi la Călăuzitor. Nu mergeţi la nimeni decât la Călăuzitor. El este Acela care a fost trimis să vă călăuzească. El este Cel ce o va face. Dumnezeu v-a rânduit un Călăuzitor. Luaţi calea rânduită de Dumnezeu.

E-70 Necazul despre aceasta este astăzi, că oamenii care vin la biserică doar şed câteva minute, ceva se petrece cu ce ei nu sunt obişnuiţi.

E-71 Eu am admirat o femeie mică dintr-o biserică rece formală, doar am avut rugăciune pentru ea. Dumnezeu va vindeca femeia mică. Ea nu a înţeles aceasta, ea nu ştia nimic despre aceasta. Ea a venit înăuntru, ea a zis că nu a ştiut. Dar eu i-am spus, "Vino şi vizitează-mă." Ea era cam timidă şi retrasă, dar Călăuzitorul a continuat să-i spună, "Mergi înainte." Ea a primit-o. Aceea este. Vedeţi, este din cauza Duhului Sfânt care ne călăuzeşte la aceste lucruri. Vedeţi, Dumnezeu are o cale rânduită.

E-72 Aţi observat vreodată... Aţi observat voi gâştele sălbatice mergând dincolo, raţele mergând în sud? Ei bine, acum amintiţi-vă, acel mic răţoi bătrân a fost născut acolo sus pe un heleşteu pe undeva. El nu ştie de est, nord, vest, şi sud. El nu ştie nimic decât acel heleşteu de acolo în munţi în Canada. El nu a fost niciodată afară din lacul acela, dar el s-a născut un conducător. Acel răţoi mic s-a născut să fie un conducător. Şi primul lucru, într-o noapte acolo a fost o zăpadă mare care a venit peste vârful munţilor. Ce se întâmplă? Acea briză rece coboară pe acolo. Eu mi-l pot imagina cum tremură, zicând, "Mami, ce înseamnă aceasta?" Vedeţi, el niciodată nu a simţit vreme aşa de rece înainte. El începe să observe în jur, el începe să observe în jurul marginii lacului, că începe să îngheţe, gheaţa vine pe lac. El nu ştie, dar dintr-o dată... El a fost născut să fie un călăuzitor la cârdul acela de raţe. El va sări drept afară în mijlocul acelui lac când aceasta îl izbeşte. Voi numiţi-o cum vreţi. Noi o numim inspiraţie, sau puteţi să o numiţi, oh, doar instinct, orice este acesta. El va conduce drept afară în mijlocul acelui lac, îşi ridică acel cioc mic sus în aer, şi merge, "Honk-honk, honk-honk!" Şi fiecare raţă de pe lac va veni drept la el. De ce? Ele îşi cunosc liderul, chiar în felul cum măcăie.

E-73 "Dacă trâmbiţa dă un sunet nesigur, cine se poate pregăti pentru luptă?" Corect. Cine se poate pregăti pentru luptă dacă trâmbiţa dă un sunet nesigur?

E-74 Ei bine, dacă acel mic răţoi dă un măcăit nesigur, cine se va pregăti pentru zbor? Acel mic răţoi bătrân îşi va ridica cioculeţul lui acolo, şi strigă "Honk-honk, honk-honk!" Şi fiecare răţuşcă va veni la el. "Honk-honk, honk-honk!" Iată-le aici. Aşa un jubileu vor avea ele, chiar acolo în mijlocul acelui lac, doar întorcându-se în jur şi în jur şi în jur. După o vreme el simte că aceasta se mută pe el, el trebuie să plece. El îşi lasă aripile lui mici în jos şi zboară de pe acel lac, urcă sus în aer şi se întoarce în jur de patru sau cinci ori, el merge tot aşa de drept spre Louisiana cât poate el să meargă, fiecare raţă chiar în spatele lui. "Honk-honk, honk-honk," aici vine el. De ce? El este un călăuzitor! Amin! Raţele îşi cunosc călăuzitorul lor, biserica nu şi-l cunoaşte. Da, el ştie ce să facă.

E-75 Priviţi la gâştele acelea bătrâne, din direct din Alaska. Acum, există un gânsac bătrân care întotdeauna le conduce, şi gâştele acelea trebuie să privească la gânsacul acela foarte bine. Ele trebuie să ştie despre ce vorbeşte acel gânsac. Aţi citit voi asta în revista Look aici cu vreo patru ani în urmă, unde un gânsac bătrân odată nu a ştiut ce făcea, şi el a condus o grămadă de gâşte până departe de tot în Anglia? Aşa este. Ele niciodată nu se ştia să fi fost în Anglia înainte. De ce? Ei nu şi-au observat a lor-liderul lor. Acel gânsac bătrân nu a ştiut unde mergea. Şi acum ele sunt acolo şi nu pot veni înapoi.

E-76 Aceea este chestiunea cu o mulţime din aceste gâşte astăzi, ele încă se forfotesc. Ei zic, acea revistă Look a zis, că aceste gâşte se forfotesc şi zboară în jur peste Anglia, dar ele nu ştiu cum să vină înapoi. Aşa este felul cum este cu unele din gâştele despre care ştiu eu. Voi aveţi o forfotire, şi o adunare mare extinsă, şi aveţi ceva trezitor să vină pe acolo şi predică o vreme, dar voi nu ştiţi unde vă duceţi. Forfotiţi în jur şi în jur, din cauză că aveţi ceva gânsac să vă conducă jos într-o farsă denominaţională; şi nu înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu, înapoi la botezul Duhului Sfânt. Şi apoi ne întrebăm de ce nu avem trezire în zilele noastre. Vedeţi? Voi trebuie să primiţi acel Sunet sigur! Acel Sunet este trâmbiţa Evangheliei adiind afară Evanghelia, fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Nu crez, nu denominaţiune; ci Biblia, Duhul Sfânt. "Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred." Vedeţi? Şi acolo ei merg jos pe drum.

E-77 Un gânsac bătrân odată, ei zic, a dus o grămadă la moarte, încercând să-i ducă în zbor prin întuneric, nu ştia unde mergea, el însuşi, şi ele toate s-au lovit de munţi acolo, şi unele dintre ele s-au dezintegrat, au explodat. Sigur! Ele trebuie s㬺i cunoască sunetul lor sigur. Acel răţoi mic bătrân, dacă el are sunetul sigur şi fiecare o ştie, ei au un mic jubileu de forfotire şi pleacă departe spre sud. Pentru ce se duc ele acolo jos? Unde nu este frig.

E-78 Acum, dacă Dumnezeu i-a dat unei raţe suficientă pricepere să ştie cum să ocolească frigul, cum se cuvenea ca El să-l dea bisericii? Dacă o raţă poate să facă aceea prin instinct, dar mai Duhul Sfânt în biserică? El ar trebui să ne conducă de la formalităţi vechi şi crezuri şi lucruri, într-un botez glorios, minunat al Duhului Sfânt. El aduce virtute, cunoştinţă, răbdare, evlavie, şi Duhul Sfânt. Aceea este ce va conduce adevăratul Călăuzitor, căci El nu va adia nimic altceva decât Evanghelia, doar Cuvântul lui Dumnezeu. Sigur, voi aveţi nevoie de un Călăuzitor!

E-79 Când, magii, ei nu ştiau nimic despre Dumnezeu. Ei erau¬ei erau lucrători magici, magicieni. Ei erau acolo în orient. Voi ştiţi, Biblia a zis, "Noi am văzut Steaua Lui în Est, şi am venit să ne închinăm Lui." Ei erau din vest, ei s-au uitat spre est şi I¬au văzut Steaua... sau s-au uitat spre vest, ei erau în est. Noi eram în est, şi I-am văzut Steaua în vest. Vedeţi? "Noi I-am văzut Steaua în Est." Şi, vedeţi, ei erau în Est. "Când noi am fost în Est am văzut Steaua, şi am venit să ne închinăm Lui."

E-80 Îmi pot imagina văzând acei inşi pregătindu-se să meargă. Îmi pot imagina una dintre nevestele lor i-a zis, a zis, "Păi, ai fiecare lucru tot împachetat, dar unde este busola ta?"
El a zis, "Eu-eu nu voi folosi o busolă de data aceasta."

E-81 A zis, "Cum vei trece peste munţi?" Amintiţi-vă, ei trebuiau să treacă Râul Tigru şi să vină jos prin câmpii, şi, cum, ei aveau o călătorie de doi ani pe cămile. Cum o vor face ei? A zis, "Ei bine, tu nici măcar nu iei o busolă."
A zis, "Nu."
"Cum vei merge?"

E-82 "Eu voi merge pe calea rânduită de Dumnezeu. Steaua aceea de acolo mă va conduce la Regele acela." Asta este.

E-83 "Noi I-am văzut Steaua în Est, şi am urmat-O tot drumul până aici în vest, să ne închinăm Lui. Unde este El?" Ei au urmat calea rânduită de Dumnezeu. Ei s-au legat cu o grămadă de crezuri acolo jos în puţină vreme. Ei au venit în Ierusalim şi au început să meargă în sus şi-n jos pe stradă, aceşti oameni mai bine îmbrăcaţi, zicând, "Unde este El? Unde este El născut Regele Iudeilor?" Ei bine, acela era căpetenia, acela era Ierusalimul. Desigur marea biserică ar trebui să ştie ceva despre Acesta. "Unde este El? Unde este El născut Regele Iudeilor? Noi am văzut Steaua Lui în Est, noi am venit să ne închinăm Lui. Unde este El?"

E-84 Păi, ei au mers la pastor Cutare-şi-cutare şi la marele preot Cutare-şi-cutare, nici unul din ei nu ştiau nimic despre Acesta. "Păi există Unul născut Rege al Iudeilor, unde este El?" Ei nu au ştiut.

E-85 Dar acolo era un grup de păstori pe acolo pe coasta dealului doar având o bucurie, da, domnule, deoarece ei au venit pe calea rânduită de Dumnezeu.

E-86 Astfel ei au stat în jur acolo, şi direct el a zis, "Îţi voi spune ce ar trebui să facem, noi ar trebui să avem o adunare de comitet." Deci ei au chemat Consiliul Sanhedrin, şi-şi s-au gândit dacă ei au auzit ceva despre Acesta. "Nu, noi nu am ştiut nimic despre Acesta."

E-87 Acela este acelaşi lucru astăzi. Ei nu ştiu nimic despre acest Călăuzitor, acest Duh Sfânt care vindecă, umple, salvează, vine din nou. Călăuzitorul care ne-a spus toate aceste lucruri care s-au întâmplat, iată-ne chiar în mijlocul lor. Un Discernător al gândurilor inimii; ei nu ştiu nimic despre Aceea, ei O numesc telepatie mintală sau ceva. Ei nu ştiu ce să spună despre Acesta.

E-88 Deci, vedeţi, acei oameni înţelepţi, atât timp... Amintiţi¬vă, când ei au intrat în Ierusalim, Steaua a dispărut. Şi atât timp cât voi priviţi după crezuri şi oameni denominaţionali să vă conducă la Dumnezeu, ajutorul lui Dumnezeu vă va părăsi. Dar când ei s-au scârbit şi s-au săturat de aceasta, şi i-a părăsit, au părăsit crezurile şi denominaţiunile acelor Iudei, şi au ieşit afară din Ierusalim, atunci Steaua a apărut din nou şi ei s-au bucurat cu o bucurie nespus de mare. Ei au văzut iarăşi Călăuzitorul! Oh, cum este aceasta, să ajungi la ceva biserică veche rece formală, apoi să ajungi înapoi la una bună înflăcărată, vedeţi Călăuzitorul conducând, ce diferenţă este! Da, "Noi I-am văzut Steaua în Est şi am venit să ne închinăm Lui."

E-89 Iosua le-a zis, "Acum voi să urmaţi Chivotul, căci voi niciodată nu aţi mai fost pe această cale înainte." Dumnezeu nu va permite acel Chivot să meargă oriunde decât corect. Fiecare L-a urmat, şi El a mers drept peste Iordan.

E-90 La fel este astăzi, prin Duhul Sfânt. Da, domnule. Singurul lucru care-l ştim noi, dacă este Duhul Sfânt sau nu, noi vedem manife-... manifestările Lui, manifestările adeverind Cuvântul lui Dumnezeu.

E-91 Acum, nu cu mult în urmă, un grup de fraţi au avut sânge şi ulei, şi aceea este în ordine dacă ei vor să o facă în felul acela. Eu... Aceea nu este o adeverire pentru mine. Este o adeverire a Scripturii, vedeţi, atât timp cât adevereşte ce a spus Dumnezeu, aceea este în ordine. Ei au zis, "Acesta este motivul că aveţi Duhul Sfânt, voi aveţi ulei în mâna voastră." Acum, eu-eu nu pot merge pentru aceea. Vedeţi? Nu, eu nu cred că uleiul are ceva de-a face cu aceasta. Şi dacă acel sânge urmează a vindeca şi salvare, ce s-a întâmplat cu Sângele lui Isus Cristos? Dacă uleiul acela vindecă, cum este cu rănile Lui? Vedeţi? Vedeţi?

E-92 Îmi place ca Călăuzitorul să vină, care vă aduce la Adevărul Cuvântului, atunci voi ştiţi că voi sunteţi îndreptaţi spre înăuntru şi sunteţi gata pentru numărătoarea inversă. Aşa este, pregătindu-ne să zburăm departe. Da, domnule. Da, din ce cauză? Călăuzitorul este Acela Care o face real.

E-93 Eu am o Scriptură aici, eu am dat aceste Scripturi, dar eu vreau să o citesc pe aceasta. Aceasta-i II Petru, 1-ul capitol, al 21-lea verset.
Căci... profeţia nu a venit în timpurile vechi prin voia omului: ci prin oameni sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit aşa cum au fost mişcaţi de Duhul Sfânt.

E-94 Cum a venit profeţia? Nu prin voia omului, crezuri denominaţionale; ci prin voia lui Dumnezeu, când oamenii sfinţi erau mişcaţi prin Duhul Sfânt. El întotdeauna a fost Călăuzitorul lui Dumnezeu. Acela a fost Duhul Sfânt care a fost în acel Stâlp de Foc, acela era Duhul Sfânt, orice om ştie că acela era Cristos. Moise a părăsit Egiptul, a socotit ocara lui Cristos o bogăţie mai mare decât aceea a Egiptului. Cristos era Acela. Păi, când ei stau acolo şi zic, "Păi, Tu spui că Tu eşti... Păi, Tu nu eşti peste vârsta de cincizeci de ani, şi zici că l-ai văzut pe Abraham?"

E-95 El a zis, "Înainte de a fi Abraham, EU SUNT." EU SUNT era Acela care l-a întâlnit pe Moise în Stâlpul de Foc într-un rug aprins. Da, domnule. El era Dumnezeu făcut trup. Nu a treia persoană; aceeaşi Persoană într-o slujbă diferită. Nu trei dumnezei; trei slujbe ale unui Dumnezeu. Corect.

E-96 În ordine, acum, Scriptura. Întotdeauna, când Dumnezeu rânduieşte, El rânduieşte cel mai bun. Când Dumnezeu a rânduit o cale să fortifice biserica Lui, El a rânduit-o pe cea mai bună. Când El i-a dat lui Adam şi Eva, în grădina Edenului, ceea ce El le-a dat era Cuvântul Său. "Voi staţi în spatele acestui Cuvânt, şi sunteţi în siguranţă. Dar dacă ieşiţi afară din Acesta, în ziua când mâncaţi din el în acea zi veţi muri." Dumnezeu niciodată nu a schimbat strategia Lui. Şi Satan niciodată nu şi-a schimbat-o pe a lui; cum a intrat el în Adam şi Eva, el intră în ei astăzi. De ce? Prin a încerca să Îl raţioneze. "Acum, este raţional că Dumnezeu nu o va face. Oh, Dumnezeu a zis," a zis Satan, "dar cu siguranţă un Dumnezeu sfânt nu va face aceasta." Desigur El o va face, căci El a zis că El o va face!

E-97 Şi asta-i ce spun oamenii astăzi, "Oh, acum aşteaptă! Tu nu crezi acum, dacă eu merg la biserică şi-mi plătesc zeciuielile, şi fac aceasta, cealaltă, Dumnezeu mă va arunca jos?" Dacă un om nu este născut din nou, el nici măcar nu va înţelege Împărăţia lui Dumnezeu! Vedeţi? Fără scuze! "Ei bine, sărmanul om bătrân, sărmana femeie bătrână, acolo este un suflet bătrân bun." Singura cale prin care ei pot să vadă vreodată pe Dumnezeu, este să fie născut din nou. Asta-i tot. Mie nu-mi pasă cât de mic, cât de bătrân, cât de tânăr, ce au făcut, cât de mult au mers ei la biserică, câte denominaţiuni cunosc ei, cât de mult crez ar putea ei recita. Voi trebuie să fiţi născuţi din nou sau nici măcar nu sunteţi pe temelie, de la început. Aceea este exact corect.

E-98 Deci, vedeţi, voi aveţi nevoie de Călăuzitor. El vă va călăuzi la Adevăr, şi Adevărul este Cuvântul. El vă va călăuzi. Şi aceasta a fost întotdeauna. Dumnezeu niciodată nu trebuie să schimbe nimic, căci El este infinit şi El ştie ce este mai bine. El este omniprezent, El este atotştiutor, El este-El este totul. El este drept, Dumnezeu este, deci El nu trebuie să schimbe. În ordine.

E-99 El este un Confirmator al căii pe care El vă conduce. Duhul Sfânt, Călăuzitorul, este Confirmatorul aceluiaşi Cuvânt pe care El îl învaţă. Acum, Luca era călăuzit de Călăuzitor, să zică, "Mergeţi în toată lumea, predicaţi Evanghelia la fiecare făptură. Cel ce crede şi este botezat va fi salvat, cel ce nu crede va fi condamnat. Şi aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred; în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi, vor bea lucruri de moarte, vor pune mâinile peste bolnavi şi ei se vor însănătoşa." Şi Biblia a zis că, "Ei au mers peste tot," conduşi de Călăuzitor, voi ştiţi, "au predicat Cuvântul, cu semnele care-i însoţeau." Ce era aceasta? Călăuzitorul adeverea că Acela era Adevărul!

E-100 Aceea era asigurarea lui Dumnezeu. Acela este felul cum a fost aşezat. Acela-i programul Lui; El nu se poate schimba de la acesta, deoarece El este infinit. Amin. El nu se poate schimba de la acesta; El este Dumnezeu. Eu pot schimba; eu sunt un om. Voi puteţi schimba; voi sunteţi un bărbat sau o femeie. Dar Dumnezeu nu se poate schimba. Eu sunt finit; eu pot face greşeli şi să spun lucruri greşit, noi toţi putem. Dar Dumnezeu nu poate, şi să fie Dumnezeu. Prima Lui decizie este perfectă. Felul cum Dumnezeu acţionează pe scenă, acela-i felul cum El trebuie să acţioneze de fiecare dată. Dacă El este chemat pe scenă să salveze un păcătos, El îl salvează pe baza unui lucru. Data următoare când vine un păcătos, El trebuie să acţioneze în acelaşi fel, sau El a acţionat greşit când El a acţionat de prima dată. Amin. Eu Îl iubesc. Ştiu că acesta-i Adevărul.

E-101 Eu sunt în vârstă de cincizeci şi trei de ani, am predicat Evanghelia aici de treizeci şi trei de ani şi jumătate, eu niciodată nu L-am văzut să dea greş. Eu L-am văzut încercat de şapte ori în jurul lumii, în tot felul de religii şi toate altele, înaintea la aşa de mulţi ca o jumătate de milion o dată, şi nicidată El nu a dat greş. Eu nu vorbesc din vreo carte, eu vorbesc din experienţă personală, căci eu ştiu că Dumnezeu stă în spatele Cuvântului Lui şi-L onorează. Acum, dacă voi aveţi vreun fel de crez, voi mai bine să vegheaţi la aceea. Dar Duhul Sfânt va susţine Cuvântul lui Dumnezeu.

E-102 În Sf. Ioan, 1-ul capitol şi 1-ul verset, el a zis, "El este Cuvântul. El este Călăuzitorul. La început era Cuvântul, Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi." Doamne!

E-103 Petru a fost călăuzit să spună, în Fapte 2:38, cum să primească Duhul Sfânt, el a zis, "Pocăiţi-vă, fiecare din voi, apoi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor voastre, şi apoi Călăuzitorul 'Ză va lua de acolo înainte." Da, acela este lucrul de făcut. Întâi, pocăiţi-vă de păcatele voastre, necredinţa voastră, căci n-aţi crezut aceste lucruri. Pocăiţi-vă, şi apoi fiţi botezaţi, iar apoi Călăuzitorul vă va lua de acolo înainte. Vedeţi, aceea este datoria voastră. Este datoria voastră să vă pocăiţi. Este datoria voastră să fiţi botezaţi. Apoi este datoria Călăuzitorului să vă ia de acolo înainte, să vă conducă din virtute în cunoştinţă, la înfrânare, la răbdare, la evlavie, şi la dragostea frăţească, şi Duhul Sfânt vă pecetluieşte. Vedeţi? Atunci voi sunteţi o statură deplină a lui Dumnezeu, un adevărat om al lui Dumnezeu, o adevărată femeie a lui Dumnezeu, ancorat deoparte în Cristos. Îmi place aceea, acel ancorat deoparte în Cristos.

E-104 Da, Marcu a fost călăuzit de Duhul Sfânt, să scrie Marcu 16, desigur.

E-105 Ioan a fost călăuzit când a scris Apocalipsa. El a fost călăuzit de Călăuzitor. El a fost de asemenea călăuzit de Călăuzitor să spună, "Oricine va scoate un Cuvânt din El, sau va adăuga un cuvânt la El, acela va fi scos, partea lui, din Cartea Vieţii."

E-106 Acum, cum veţi înlocui ceva în locul Cuvântului lui Dumnezeu, şi totuşi să spuneţi că sunteţi călăuziţi de Duhul Sfânt? Nu are sens, nu-i aşa? Nu, domnule. Nu are.

E-107 El a fost Călăuzitorul meu prin viaţă. El m-a călăuzit spre Viaţă. El a fost Acela care m-a călăuzit la Viaţă, şi El este Viaţa mea. Fără El eu nu am Viaţă. Fără El eu nu vreau nimic altceva. El este al meu Totul în Toţi. În orele necazului meu, El stă lângă mine. Ieri El m-a binecuvântat, astăzi ei au făcut la fel. Ce pot eu aştepta? Acelaşi veşnic, laudă Numelui Lui! Amin. Da, domnule. El a promis-o. El o va face. El este Viaţa mea, El este Călăuzitorul meu, Totul în Toţi. Eu m-am încrezut în El. Eu am avut ceva încercări grele. Mă încred în El oriunde mă duc. Eu vreau ca voi să o faceţi. Dacă mergeţi să spălaţi, voi femeilor, încredeţi-vă în El. Dacă mergeţi în oraş, încredeţi-vă în El.

E-108 Am ajuns într-un timp unde m-am gândit că eu eram cumva un pădurar bun, ştiţi, am vânat aşa de mult. M-am gândit, "Eu sunt un lipsit de pericol, nimeni nu va... Voi nu mă puteaţi pierde. Mama mea a fost jumătate Indiancă, şi îmi place aceea. Oh, vai! Voi nu mă puteţi pierde în păduri, eu ştiu unde mă aflu."

E-109 Şi departe... luna mea de miere, eu cumva am cam păcălit-o puţin pe soţie, i-am spus, "Tu ştii, scumpa, ar fi un lucru bun ca noi să ne căsătorim în octombrie douăzeci şi trei." Desigur, aceea era când mi-a spus Domnul să o fac.

E-110 Şi m-am gândit, "Acum, pentru o mică lună de miere, mi¬am economisit banii, şi eu o voi duce pe la Niagara Falls, şi merg dincolo pe Adirondack şi să fac puţină vânătoare." Vedeţi? Deci eu am luat-o pe ea şi pe Billy, el era doar un mititel micuţ. Şi astfel eu a trebuit să o iau într-o lună de miere, şi aceasta era la o călătorie de vânătoare, de asemenea, ştiţi voi. Deci-deci m-am gândit că va fi un lucru bun de făcut. Şi deci am dus-o sus, şi...

E-111 I-am scris D-lui Denton, pădurarul. Şi noi mergeam sus pe Hurricane Mountain. Şi am zis, "D-le Denton, eu vin sus, eu vreau să vânez ceva urşi cu tine în această toamnă."

E-112 Şi el a zis, "Bine, Billy, vino sus." Deci el a zis, "Eu voi fi acolo sus la o cutare-cutare dată." Ei bine, soţia şi eu am ajuns acolo cu o zi mai devreme, şi Billy, şi astfel cabina era încuiată, şi acolo era un şopron în spate sus pe lemne.

E-113 Unde, Fratele Fred Sothmann şi eu am mers nu cu mult în urmă şi am stat acolo. Duhul Sfânt, eu L-am văzut stând acolo, acea Lumină galbenă mişcându-se în jur în tufiş, şi Fred stătea chiar acolo. El a zis, "Vino la aparte, eu vreau să-ţi vorbesc. Mâine," a zis, "fii atent, ei îţi pun o cursă." A zis, "Fii alert!" Este corect, Frate Fred? Şi am mers şi am spus-o la sute de oameni în seara aceea, acolo în Vermont, am zis, "Există o cursă pusă pentru mine; eu o voi vedea. Eu nu ştiu unde este." Şi chiar seara următoare, acolo a venit, acolo a fost. A zis, "Iată cursa care s-a pus." Da, domnule. Dar Duhul Sfânt m-a călăuzit în ce să fac. Şi, oh, vai, aceea a fost chiar bine! Oh, mulţi dintre voi ştiu ce a fost. Eu nu am timp să o spun.

E-114 Dar stând acolo la locul acela de data aceea, doar a început să se facă frig în ziua aceea. DL Denton venea sus ziua următoare, am zis, "Tu ştii, scumpă, ar fi frumos dacă aş avea un-un ţap mare să-l duc acasă." Am zis, "Noi am făcut... A trebuit să-mi economisesc bănuţii aceştia, şi noi doar ne-am căsătorit." Şi am zis, "Noi ne-am obţine carnea de iarnă dacă aş avea ceva vânat astăzi."

E-115 Şi ea a zis, "Bine, mergi înainte, Billy." A zis, "Acum, aminteşte-ţi, eu niciodată nu am fost în aceste păduri," a zis ea. Ea era la vreo douăzeci şi cinci de mile sus în munţi, voi ştiţi, şi ea a zis, "Eu nu ştiu nimic despre aceasta."

E-116 Şi ea a zis, astfel eu... Şi am zis, "Bine, acum, îţi aminteşti, a fost cu doi ani în urmă când am omorât cei trei urşi. Aceea era chiar înapoi dincolo de vârful munţilor pe acolo." Şi am zis, "Acum, eu voi lua un ţap mare şi noi vom obţine ceva urs," şi am zis, "noi vom avea carnea noastră de iarnă." Păi, aceea suna destul de bine, voi ştiţi. (Şi am cules mure, şi ne-am luat cărbunii pentru acea-pentru iarna aceea; şi deci atunci Billy le-a vândut, şi Meda şi eu le-am cules într-o seară după ce am ieşit din patrula mea.) Deci atunci eu-eu am zis, "Bine, eu îmi voi lua puşca, mă voi duce aici jos." Am zis, "Există mulţi cerbi înăuntru aici, eu voi găsi unul." Şi am zis, "Tu ştii," am zis, "atunci eu îl voi lua." Şi am zis, "Noi vom... Voi veni înapoi după puţină vreme."
Ea a zis, "Bine."

E-117 Astfel, când am pornit să plec, era cumva cam jos. Şi ori care dintre voi oameni din New Hampshire, şi sus acolo în New England, ştiţi ce înseamnă când vine ceaţa aceea jos, sau oriunde altundeva în munţi, voi nu ştiţi unde vă aflaţi. Aceea-i tot. Tu nu-ţi poţi vedea mâna înaintea ta. Deci atunci am pornit în jos printr-o-o mică tăietură, parcă, am venit jos, şi am mers dincolo peste creastă şi am venit sus. Şi am observat o panteră, voi o numiţi aici în partea aceasta a ţării. Noi o numim, în vest, un cougar. Ei îl numesc, acolo sus, un leu de munte. Este tot acelaşi animal. Este o puma, de fapt ceea ce este. Aceeaşi pisică, de vreo nouă picioare lungime, cântărind vreo sută cincizeci, două sute de livre. El a traversat drumul, şi eu am tras puşca foarte repede, nu destul de repede să pot puşca spre el.

E-118 Ei bine, m-am strecurat înainte în sus peste deal, urmărind acest cougar, privind frunzele unde el s-a mişcat, voi ştiţi. Eu puteam să-l aud. El avea patru picioare. Eu ştiam că el nu era un animal cu două picioare, el era cu patru picioare. Şi eu ştiam că el nu era un cerb, căci un cerb tropăie. Şi el se strecura foarte uşor, pisica, voi ştiţi, în felul acela. Iar un urs îşi răsuceşte picioarele când el păşeşte. Şi astfel eu am ştiut că acesta trebuie să fie un cougar. Şi el era în spatele unui buştean şi eu nu l-am văzut, până când doar am avut o privire de el, el a fost dus.

E-119 Şi am privit felul cum el a deranjat frunzele, ştiţi, sus pe vârful muntelui, şi în jos în felul acesta, şi eu nu am urmărit norul acela venind tot timpul, ştiţi, ceaţa venind jos. M-am strecurat jos, am mers în jos printr-o vale mare şi Aam mers jos în Masive, urmărind acest cougar. M-am gândit, "Îl voi prinde după o vreme." Am văzut un loc, şi am alergat sus pe un loc înalt, şi m-am uitat peste tot în jur în felul acesta, şi am aruncat o privire în jur, să văd dacă-l pot vedea; am ascultat foarte atent, şi m-am pus jos, m-am strecurat din nou. Voi puteaţi auzi tufele foşnind, departe înaintea mea, aşa cum el mergea afară. Vedeţi, el atingea pomii atunci aşa ca să nu-l pot urmări. Vedeţi, el s-a deşteptat, a urcat sus în pomi şi sărea din pom în pom. Atunci el ştia că nu-l mai pot urmări acolo. Oh, m-am gândit, "Oh, oricum!"

E-120 Şi am pornit înapoi sus spre canion, şi am mirosit un urs, un urs mascul bătrân. M-am gândit, "Îl voi lua acum, băiete, acela-i bun!" Am mirosit din nou, şi am mers puţin mai departe, şi am urmărit după tot felul de semne şi de toate. Eu nu am putut vedea nici un lucru; m-am întors înapoi jos, şi am mers jos înapoi de partea cealaltă a muntelui. Şi atunci am început să observ, se făcea puţin ceţos. Şi am mirosit din nou, el era în aer pe undeva. Am zis, "Nu. Acum, ce s-a întâmplat, vântul venea de partea aceasta, şi eu am prins mirosul de urs venind din partea aceasta de jos, şi eu am trecut roata acum şi vântul venea din astalaltă direcţie. Deci eu trebuie să merg înapoi de unde am mirosit ursul de prima dată, şi să o iau de acolo."

E-121 Şi pe drumul meu înapoi, m-am uitat peste canion, am văzut tufele mişcându-se. Şi când am văzut, ceva negru s-a mişcat. M-am gândit, "Iată-l acolo." Am aruncat un cartuş în puşcă, foarte repede, şi am stat liniştit. Şi, când s-a mişcat, acesta era un ţap mare, unul mare de tot. M-am gândit, "Asta este tocmai ceea ce am vrut, oricum," Am împuşcat ţapul.

E-122 M-am gândit, "Bine!" Nu am observat că era un fel de... La timpul care l-am pregătit, părea... mi-am curăţit mâinile şi mi-am aranjat cuţitul, l-am pus înapoi. Şi m-am gândit, "Laudă lui Dumnezeu! Mulţumesc Ţie, Doamne Isuse, Tu mi-ai dat carnea de iarnă. Laudă să-i fie lui Dumnezeu!" Şi mi-am luat puşca. M-am gândit, "Voi merge drept înapoi sus pe canion aici acum." Am zis, "Uite aici, băiete, furtuna vine. Mai bine să ies de aici şi să merg înapoi la Meda şi la ei." Am zis, "Eu trebuie să mă grăbesc."

E-123 Am mers sus pe canion, mi-am descheiat paltonul meu mare roşu, şi alergam sus pe canion în felul acesta, în jur. Primul lucru cel ştii, m-am gândit, "Vai, unde m-am întors eu?" Vântul era deja jos, pomii se loveau împreună. M-am gândit, "Unde m-am întors eu?" Am mers în jur. Eu-eu ştiam că mergeam chiar drept spre Hurricane Mountain. Dar s-a întâmplat să mă opresc, şi eu am transpirat, m-am gândit, "Ce se petrece aici? Eu am fost plecat de o jumătate de oră, sau trei sferturi, şi nu pot găsi locul acela unde m-am întors." M-am uitat sus, şi acolo atârna ţapul meu. Eu eram chiar în acelaşi loc. M-am gândit, "Ei bine, ce am făcut?"

E-124 Ei bine, am pornit din nou. M-am gândit, "Eu voi reuşi de data aceasta, eu doar nu am observat." Am urmărit fiecare mişcare mică peste tot, privind. Am continuat să caut, să caut, să caut. Norii aceia veneau, ştiu că o furtună de zăpadă era pe drum, ceaţa plutea jos, şi atunci am început să observ. M-am gândit, "Voi merge puţin mai departe," am mers înainte, înainte, înainte, înainte, înainte, înainte, înainte. Şi m-am gândit, "Ei bine, aceasta este ciudat, se pare că am văzut acest loc mai înainte." Şi m-am uitat, şi acolo atârna ţapul meu. Vedeţi?

E-125 Voi ştiţi în ce eram eu? Indienii o numesc "umblarea morţii." Vedeţi, tu umbli într-un cerc, roata şi roata. Ei bine, m-am gândit că am fost un ghid prea bun ca să fiu vreodată pierdut. Vedeţi, nimic nu trebuia să-mi spună despre păduri, eu îmi cunoşteam drumul în jur. Vedeţi?

E-126 Şi am pornit-o din nou. Am zis, "eu nu pot face această greşeală." Şi am venit iarăşi înapoi.

E-127 M-am urcat sus pe canion o bucată mică, atunci a început să sufle. Oh, vai, zăpadă peste tot! Aproape spre întuneric. Şi ştiam că Meda ar muri în noaptea aceea în pustietate, ea nu ştia cum să se îngrijească de ea. Şi Billy era doar în vârstă de vreo patru ani, în vârstă de trei ani, doar un mititel micuţ. Şi m-am gândit, "Ce vor face ei?" Păi, am urcat până sus aici şi am atins ceva strat de muşchi, m-am gândit, "Eu sunt într-o câmpie undeva, şi nu pot vedea nimic, este totul ceţos." Eu mergeam roata acum.

E-128 În mod obişnuit, eu mi-aş fi găsit un loc să mă opresc, dacă aş fi avut pe cineva cu mine. M-aş fi oprit sus şi aş aştepta până când furtuna s-ar termina, o zi sau două, şi să ies afară. Să-mi tai bucata de căprioară... pe spatele meu, şi am mers înăuntru, să mănânc, şi să-mi iau gândul. Dar tu nu poţi face asta, şi soţia ta şi copilul stând acolo sus în pădure, pierind. Vedeţi?

E-129 Deci am început să mă gândesc, "Ce pot eu face?" Deci am mers puţin mai departe. Şi m-am gândit, "Acum, aşteaptă. Când am trecut peste valea aceea prima, vântul era în faţa mea, deci eu trebuie că am venit pe aici. Eu trebuie să vin în această parte." Şi am rătăcit în jos de tot pe Masive, dar eu nu ştiam unde mă aflam. Am zis, "Oh!" Am început să devin agitat. Şi m-am gândit, "Aşteaptă un minut, Bill, tu nu eşti pierdut," încercând să mă amăgesc. Tu nu poţi să o amăgeşti. Nu, nu. Acea conştiinţă interioară îţi spune că eşti greşit.

E-130 Oh, tu-tu încerci să spui, "Oh, eu sunt salvat, eu merg la biserică." Nu te îngrijora, aşteaptă până când vine acel pat al morţii, şi vei ştii că este diferit. Conştiinţa ta îţi spune. Ceva în lăuntrul tău îţi spune că eşti greşit. Vedeţi? Tu ştii că dacă ai muri tu nu ai putea întâlni un Dumnezeu sfânt. Aşa cum L-am văzut noi seara trecută, chiar şi sfinţii Îngeri trebuie să-şi acopere feţele să stea înaintea Lui. Cum vei sta tu în afară ca Sângele lui Isus Cristos să te învăluie?

E-131 M-am gândit, "Oh, eu voi reuşi." Am pornit înainte. Şi am aflat că tot auzeam Ceva. Atunci am devenit agitat. Şi m-am gândit, "Acum, dacă eu fac asta, mă voi desface în bucăţi." Aceea-i de obicei ce face un om pierdut, el se face bucăţi în pădure. Apoi el îşi va lua puşca, şi se împuşcă; sau cade peste o groapă şi îşi rupe piciorul, şi acolo zace el, el va muri acolo. Deci m-am gândit, "Ce voi face eu?" Aşa că am început să umblu înainte.

E-132 Şi am tot auzit Ceva zicând, "Eu sunt un Ajutor foarte prezent în timp de necaz." Şi eu doar am continuat să merg înainte.

E-133 M-am gândit, "Acum, eu ştiu că eu devin puţin zăpăcit acum, eu aud glasul care-mi vorbeşte." Am continuat să merg înainte. Şi acest, "uhu, uhu, uhu," fluieram, voi ştiţi. M-am gândit, "Acum, eu nu sunt pierdut. Tu ştii unde eşti, băiete! Care-i treaba cu tine? Tu nu poţi să te pierzi. Tu eşti-tu eşti un vânător prea bun, tu nu te poţi pierde." Laudă de sine, ştiţi, mă amăgeam singur.

E-134 Tu nu o poţi mistifica. Jos de tot aici există o rotiţă care se învârte, zicând, "Băiete, tu eşti pierdut şi tu ştii că eşti. Vezi, tu eşti pierdut."

E-135 Am continuat să merg înainte. "Oh, eu nu sunt pierdut! Eu voi fi în ordine. Eu îmi voi găsi calea de ieşire." Lucrurile încep să arate ciudat, vânturi aproape. Zăpada începea să zboare, zăpada mică de mămăligă, cum o numim noi, "scuipând jos." Şi m-am gândit la soţie şi copil. Eu nu sunt... M-am gândit, "Oh, vai!"

E-136 Direct am auzit Aceea din nou, a zis, "Eu sunt un Ajutor foarte prezent într-un timp de necaz." Şi eu eram un lucrător al Evangheliei atunci, predicând chiar aici la tabernacol.

E-137 Astfel m-am gândit, "Bine, ce pot eu face?" M-am oprit, am privit peste tot, şi acolo era ceaţă deja jos acum. Eu... Aceea era. Nimic nu se putea face atunci. M-am gândit, "Oh, ce pot eu face?" M-am gândit, "Domnule, eu nu sunt potrivit să trăiesc, eu am avut prea multă încredere de sine. M-am gândit că sunt un vânător, dar nu sunt."

E-138 Şi, frate, eu întotdeauna m-am încrezut în El. Puşcând, eu am obţinut recorduri acolo sus. Şi ca pescar, eu sunt unul sărman, dar eu întotdeauna m-am încrezut în El. Puşcături, eu sunt un sărman puşcaş, dar El m-a lăsat să fac recorduri mondiale în acesta. Vedeţi? Puşc căprioare, la şapte, opt sute de iarzi. Am avut o puşcă acolo sus am omorât treizeci şi cinci de capete de vânat fără să omit un foc cu ea. Doar citiţi aceea oriunde, dacă puteţi. Vedeţi? Nu eu, acesta-i El. Eu m-am încrezut în El.
Acolo eram eu, m-am gândit, "Ce pot eu face? Ce pot eu face?"

E-139 Am continuat... Aceea devenea mai aproape, mai aproape, "Eu sunt un Ajutor foarte prezent într-un timp de necaz, un Ajutor foarte prezent."

E-140 M-am gândit, "Este acela Dumnezeu care-mi vorbeşte?" Mi-am luat pălăria jos. Eu am avut pălăria mea de patrulă, batistă roşie înfăşurată în jurul ei. Am pus-o jos. Mi-am dat haina jos, ea era umedă. Şi mi-am pus haina jos, mi-am pus puşca rezemată de un pom. Am zis, "Tată Ceresc, acum eu îmi ies din fire, eu aud un glas care-mi vorbeşte. Eşti Tu acela?" Am zis, "Doamne, eu Îţi voi admite că eu nu sunt vânător. Eu nu sunt, eu-eu nu-mi pot găsi calea în jur. Tu trebuie să mă ajuţi. Eu nu merit să trăiesc, şi făcând lucrurile care le-am făcut, venind aici şi gândind că am ştiut prea mult despre aceasta ca vreodată să mă pierd. Eu am nevoie de Tine, Doamne. Soţia mea este o femeie bună. Copilul meu, băieţaşul meu, mama lui este dusă, şi ea încearcă să-i fie mamă, şi eu doar m-am căsătorit cu ea. Şi aici este ea, un copil, acolo în pădure, ei vor muri amândoi în seara aceasta. Acel vânt, se va schimba jos cam zece sub zero, şi ei nu ştiu cum să trăiască. Ei vor muri în seara aceasta. Nu-i lăsa să moară, Dumnezeule. Du-mă la ei, aşa ca eu să am grijă ca ei să nu moară. Eu sunt pierdut! Eu sunt pierdut, Dumnezeule! Eu-eu nu-mi pot găsi calea în jur. Nu ai vrea Te rog să mă ajuţi? Şi iartă-mă pentru felul meu de preocupare de sine! Eu nu pot face nimic fără Tine, Tu eşti Călăuzitorul meu. Tu să mă ajuţi, Doamne."

E-141 M-am ridicat, şi am zis, "Amin." Mi-am luat batista; haina, am luat-o sus; mi-am pus pălăria pe cap din nou; mi-am luat puşca. Am zis, "Acum mă voi pregăti în cel mai bun fel cum ştiu eu să merg, din câte înţeleg eu mai bine; şi voi merge drept într-o direcţie, căci eu merg într-un cerc pe undeva, eu nu ştiu unde. Dar voi merge pe calea pe care Tu îmi vei spune, Doamne Dumnezeule, Călăuza mea."

E-142 Am început să umblu în această direcţie. Am zis, "Aceasta este, şi eu trebuia să mă fac să o cred. Voi merge pe această cale. Voi merge drept în această direcţie. Eu nu voi schimba, eu voi merge în această direcţie. Ştiu că sunt corect. Eu voi merge pe această cale." Dacă aş fi mers pe acea cale, m-aş fi îndreptat înspre Canada. Vedeţi?

E-143 Doar atunci am simţit Ceva că m-a atins pe umăr, o mână, se simţea ca mâna unui om, aşa de repede încât m-am întors în jur să mă uit. Acolo nu stătea nimeni acolo. M-am gândit, "Ce a fost asta?" Aici stă Biblia înaintea mea. Dumnezeu, Călăuzitorul şi Judecătorul meu, stă aici. Eu doar m-am uitat în sus. Şi drept înapoi în această direcţie, ceaţa aceea doar s-a înseninat înapoi încât am putut să văd turnul pe vârful Muntelui Hurricane. Mergând chiar drept departe de el, după abilitatea mea cea mai bună de vânător, eu mă depărtam de acesta, Iâcându-se foarte târziu seara atunci. M-am întors foarte repede, îndreptându-mă în felul acesta. Mi-am apucat pălăria şi mi-am ridicat mâinile, am zis, "Călăuzeşte-mă acolo, Dumnezeule, Tu eşti Călăuzitorul meu."

E-144 Am pornit. A trebuit să merg chiar drept în sus pe faleze şi de toate să ajung acolo, din ce în ce mai târziu. Apoi s-a făcut întuneric. Căprioarele săreau în faţa mea, şi de toate. Nu mă puteam gândi la nimic decât să mă ţin într-o singură direcţie, drept în sus pe acest munte.

E-145 Şi eu ştiu că dacă puteam ajunge la turn, Dl. Denton şi eu... eu am ajutat să pună firul sus în primăvara aceea. Noi am prins sârma de telefon de la Muntele Hurricane, până jos la vreo trei mile şi jumătate sau patru, chiar jos până la tabără. Şi aceasta a mers drept în jos pe o cărare mică, dar, zăpada de acolo, tu nu mai putea-i vedea urma. Vedeţi? Şi vântul bătea şi de toate, era întuneric şi viscol şi, mergeam, tu nu putea-i spune unde eşti. Bine, singurul lucru ce ştiam să-l fac, după ce s-a întunecat, şi eu nu am ştiut ... Eu ştiu că mergeam într-o direcţie, şi drept sus pe munte. Căci eu trebuia să merg sus pe munte, şi turnul era chiar pe vârful muntelui, şi am avut vreo şase mile să ajung la el. Doar gândiţi-vă, ceaţa aceea se risipea înapoi, şase mile, doar o gaură, încât puteam să-l văd!

E-146 Şi atunci eu-eu mi-am luat puşca în mâna aceasta, şi am ţinut mâna aceasta sus, căci eu am prins firul pe pomi în felul acela mergând jos, firele de telefon spre cabină, aşa ca el să poată vorbi cu soţia lui, şi apoi să cheme afară de acolo, din munte. Şi eu urma să-l ajut să o ia jos în toamna aceea. Şi eu aveam mâna sus în felul acesta, zicând, "O Dumnezeule, lasă¬mă să ating firul acela." Mergeam, şi braţul meu mă durea aşa de tare, obosit, abia mai puteam să o ţin, şi a trebuit să o las jos. Şi mi-am schimbat puşca şi am pus-o în aceea; am păşit înapoi doi paşi să fiu sigur că nu l-am pierdut, apoi mi-am ridicat mâna, am început să umblu, să umblu. Se făcea târziu, întuneric, vântul bătea. Oh, mă apucam de o ramură, am zis, "Acela este! Nu, nu este acela." Oh, el dă... Nu lăsaţi să vă dea un sunet nesigur.

E-147 După o vreme, când eram aproape gata să renunţ, mâna mea a atins ceva. Oh, vai! Eu am fost găsit, când am fost pierdut. M-am ţinut de sârma aceea. Mi-am lăsat puşca jos, mi-am luat pălăria jos de pe cap, şi am stat acolo. Am zis, "O Dumnezeule, ce sentiment este să fii găsit, când eşti pierdut." Am zis, "Drept în jos până la capătul acestui fir, eu nu-l voi mai lăsa. Eu mă voi ţine de acest fir. El mă va călăuzi chiar drept unde tot ce-mi este drag de pe pământul acesta stă acolo, chiar acolo jos. Soţia mea şi copilul, frenetici, fără să ştie unde sunt, fără să ştie cum să facă un foc, fără să ştie ce să facă, şi vânturile băteau, şi ramuri trosneau şi cădeau jos din pomi." Eu nu îndrăzneam să mă las de acel fir. Am ţinut firul acela până când m-a călăuzit chiar unde era tot ce-mi era scump mie pe pământ.

E-148 Aceea a fost o experienţă oribilă, şi o experienţă mare să¬mi găsesc calea spre afară, dar aceea nu a fost nici jumătate din ea. Într-o zi am fost pierdut în păcat. Am mers la biserică după biserică, încercând să aflu Ceva. M-am dus la Adventiştii de ziua a Şaptea, ei mi-au spus, "Ţine Sabatul, să nu mănânci carne." Am mers acolo la biserica Baptistă, prima biserică Baptistă, el a zis, "Doar ridică-te şi spune-le că tu crezi pe Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu, şi eu te voi boteza, aceea este." Acolo nu era nimic. Dar într-o zi, afară într-un şopron mic de cărbune, mi-am ridicat mâinile, am apucat Ceva; sau, pot eu spune, Ceva m-a apucat pe mine. Acesta era un fir al Vieţii, Călăuzitorul. Şi El m-a călăuzit în siguranţă până aici, eu nu¬mi voi lua mâna de pe acel Fir. Eu îmi ţin mâinile spre El. Las crezurile, denominaţiunile să facă ce vor ele, eu mă ţin de Călăuzitor. Căci tot ce a fost vreodată pe pământ şi tot ce este în Cer, tot ce înseamnă scump pentru mine, este la capătul acestui Fir. El m-a adus în siguranţă până aici, mă voi încrede în El pentru restul drumului. "Când El Duhul Sfânt va veni, El vă va călăuzi şi vă va conduce în tot. .. "

E-149 Prieteni, El m-a adus chiar unde sunt astăzi. El m-a făcut ceea ce sunt. Eu pot bucuros să vi-L prezint vouă. El este singurul Călăuzitor despre care ştiu eu ceva, pentru aici pe pământ sau Acolo sus. El este Călăuzitorul meu când merg la vânătoare. El este Călăuzitorul meu când merg la pescuit. El este Călăuzitorul meu când vorbesc cu cineva. El este Călăuzitorul meu când predic. El este Călăuzitorul meu când dorm.

E-150 Şi când eu ajung să mor, El va sta acolo la râu, El mă va călăuzi dincolo de cale. Nu mă voi teme de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul Tău şi nuiaua Ta, ele mă vor corecta şi mă vor călăuzi dincolo de râu. Să ne rugăm.

E-151 Tată Ceresc, eu sunt aşa de mulţumitor pentru Călăuzitor, Acela Care mă conduce. Oh, uneori, Tată, eu nu-L pot auzi în jurul meu, eu devin fricos. Eu Îl vreau aproape de mine căci eu nu ştiu la ce timp urmează ca eu să alerg sus la râu. Eu vreau ca El să fie aproape de mine. Niciodată nu mă părăsi, Doamne. Eu nu pot vorbi, nu pot predica, nu pot vâna în păduri, nu pot pescui pe mal, nu-mi pot conduce maşina, nu este nimic ce pot face fără Tine. Tu eşti Călăuzitorul meu. Ce fericit sunt să spun acestei adunări în seara aceasta, cum că Tu m-ai călăuzit în toate lucrurile acestea, cum că Tu m-ai adus!

E-152 Eu mă gândeam zilele trecute; nu mai mult decât cu câţiva ani în urmă, stând aici jos pe stradă, şi din cauză că familia mea a făcut rău, nimeni nu vorbea cu mine. Eu tânjeam după părtăşie. Nimeni nu vroia să aibe nimic de-a face cu mine. Ei au zis, "Tatăl lui este un contrabandist." Şi, Doamne, am văzut că nimeni nu vorbea cu mine. Şi eu iubesc oamenii. Dar într-o zi când am apucat Firul acela! Acum mă gândesc, Doamne, eu trebuie să mă strecor şi să ies în pustie să mă pot odihni puţin. Ce a făcut-o? Nu personalitatea, nu educaţia; eu nu am nici una. Dar acesta erai Tu, Doamne. Tu, Doamne. Tu m-ai lăsat să ţintesc la zero, m-ai lăsat să prind peştele cel mare, căci Tu ştii că am vrut să o fac. Tu mi-ai dat taţi şi mame. Tu mi-ai dat fraţi şi surori. Tu mi-ai dat sănătate. Tu mi-ai dat o soţie. Tu mi-ai dat o familie. Tu eşti Călăuzitorul meu, Doamne. Lasă¬mă să Te ţin de mână, niciodată nu mă lăsa să scap. Dacă o mână oboseşte, eu doar voi schimba mâinile. Ajută-mă Doamne.

E-153 Iar acum fie ca fiecare de aici să se prindă de acelaşi fir de Viaţă, Doamne, Duhul Sfânt care este Viaţa noastră, resursa dătătoare de Viaţă. Şi fie ca El să ne călăuzească pe toţi spre Ţara aceea fericită de acolo, unde trudirile vieţii se sfârşesc şi lucrarea noastră pe pământ s-a terminat, şi acolo nu va mai fi bătrâneţe, nici oameni slăbiţi, nu mai sunt seri epuizante, nu mai sunt plânsete şi rugăciuni, nu mai sunt chemări la altar, ci noi vom fi tineri acolo pentru totdeauna, boala şi întristarea nu vor mai fi. Acolo nu va mai fi păcat, şi noi vom trăi în neprihănirea lui Dumnezeu prin toate veacurile care vor veni, printr-o Eternitate fără sfârşit. Admite aceasta, Tată.

E-154 Iar acum, Tată, dacă există careva aici în seara aceasta care niciodată nu a apucat acel fir al Vieţii, fie ca ei să-L găsească chiar acum. Şi fie ca Duhul Sfânt Care a călăuzit... Şi eu pot spune din inima mea, cu mâna pe Cuvântul Tău, El întotdeauna a fost corect. Eu sunt greşit de multe ori. Dar El este corect. Lasă ca El să rămână cu mine, Doamne. Lasă-mă să rămân cu El. Şi fie ca alţii de aici, care nu-L cunosc în seara aceasta, fie ca ei să apuce mâna Lui neschimbătoare, ca ei să poată fi călăuziţi jos.

E-155 Şi într-o zi noi venim afară la râu. Va fi ceaţă în dimineaţa aceea, de asemenea. Marea veche va vui, bătrânul Iordan, talazurile izbind, moartea sugrumând viaţa afară din noi. Dar, Dumnezeule, eu-eu nu voi fi înfricat. Eu am stabilit-o cu mult timp în urmă. Eu doar vreau să-mi iau jos coiful, ca un războinic, să mă întorc în jur, să privesc înapoi jos pe cărare să văd unde m-a călăuzit Firul acela. Văd toată pustietatea prin care am venit, şi fiecare petic cu spini, şi fiecare grămadă de pietre de care m-am rănit, dar ţinând Firul. Aşa cum Tu ai zis, poetul a zis, "Unii prin ape, iar alţii prin inundaţii, unii prin adânci încercări, dar toţi prin Sânge." Şi eu vreau să iau Aceasta, Sabia veche aici care m-a ocrotit de-a lungul drumului, şi să O bag în teaca Ei, să strig, "Tată, trimite dincoace barca în această dimineaţă, eu vin acasă." Tu vei fi acolo, Doamne. Tu ai promis-o. Tu nu poţi da greş.

E-156 Binecuvântează pe fiecare care este aici acum. Şi dacă ei nu ştiu cum să ţină acest Fir, şi nu L-au atins niciodată, fie ca mâini sfinte să se ridice sus acum, mâini voitoare, mâini doritoare, şi să atingă Firul vieţii care-i va conduce la dorinţa inimii lor, pace perfectă şi satisfacţie, odihnă în Cristos.

E-157 Cu capetele noastre aplecate, ar fi acolo mâini care se ridică sus şi zice, "Lasă-mă. Ţine-mi mâna"? Oh, Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Când calea devine tristă, scumpe Domn, stai aproape,
Când viaţa mea este aproape dusă;
La râu eu voi sta, călăuzeşte-mi picioarele, ţine-mă de mână,
Ia-mi mâna, scumpe Domn, condu-mă înainte.

E-158 Va mai fi altul care-şi ridică mâna, zicând, "Doamne, eu vreau să simt atingerea Firului vieţii în seara aceasta. Eu vreau să simt că Cristos m-a iertat de păcatele mele, şi eu vreau să fiu o creatură nouă din această oră înainte"? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Va fi altul care să zică, "Lasă-mă să Te ating, Doamne. Lasă-mă să mă desprind"? Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. "Lasă-mă să mă desprind, şi să o găsesc, Doamne, în Tine." Dumnezeu să te binecuvânteze. Şi Dumnezeu să te binecuvânteze. Aceea-i corect. "Lasă-mă să mă desprind, Doamne. Lasă-mă să uit." Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. "Lasă-mă..." Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. "Lasă-mă doar să pierd toată cunoştinţa mea." Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Nu vă încredeţi în scheme făcute de om. Urmaţi Călăuzitorul, El vă va călăuzi în tot Adevărul. "Condu-mă, Doamne Isuse, condu-mă." Dumnezeu să vă binecuvânteze acolo în spate. Oh, au fost multe mâini ridicate, voind salvare. Acum în timp ce suntem...

E-159 Altarul de aici, tu nu poţi chema altarul, căci oamenii şed peste tot acesta. Dar El este chiar acolo. Voi ştiţi bine şi bine, când v-aţi ridicat mâna, ceva s-a întâmplat în inima voastră. Isus a zis, "Cel ce aude Cuvintele Mele şi crede în Cel care M-a trimis, are Viaţă veşnică." O faceţi din adins? Atunci acolo-i bazinul aici umplut cu apă. Va fi suficient timp pentru botez. Să ne rugăm.

E-160 Tatăl nostru Ceresc, acest Mesaj mic fărâmiţat în seara aceasta printr-un glas răguşit, Duhul Sfânt trebuie să fi mers afară pe undeva. El a mers unde El a avut scop, şi există mulţi, Doamne, în seara aceasta, vreo cincisprezece sau douăzeci şi-au ridicat mâinile, că ei au nevoie de Călăuzitor. Ei îşi dau seama că încearcă să se păcălească. Ei încearcă să spună, "Eu sunt în ordine," dar jos de tot adânc ei ştiu că nu sunt. Şi ei vor să Te simtă, Doamne. Ei vor Călăuzitorul. Ei vor să se înscrie. Tu niciodată nu eşti supraîncărcat. Ei vor să se înscrie pentru această călătorie. Ei nu ştiu cum să ajungă acolo. Nimeni nu ştie cum să-i ducă acolo; Tu eşti Singurul. Ei vin pentru Călăuzitorul rânduit de Dumnezeu, Duhul Sfânt. Ei şi-au ridicat mâinile.

E-161 O Duhule Sfânt şi Călăuzitor, coboară peste ei. Iartă fiecare păcat. Iartă nelegiuirile lor. Ia-i în Trupul lui Cristos în seara aceasta, unde ei pot simţi curentul lui Dumnezeu curgând prin Firul acela care-i va conduce jos la Iordan, şi dincolo de Iordan la Ţara promisă. Fie ca ei să urmeze drept în urma Cuvântului. Cuvântul a zis, "Pocăiţi-vă, şi apoi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos." Fie ca ei să nu încerce în vreun alt fel. Fie ca ei să urmeze chiar în spatele Cuvântului, căci El este Acela care va călăuzi. Acela-i-acelea sunt treptele să urcăm până când ne putem prinde de Călăuzitor. Acordă aceasta, Doamne. Fie ca ei să fie ai Tăi. Ei sunt în mâinile Tale acum, ca trofee, nimeni nu poate să-i smulgă afară. Eu cred că Tu îi vei lua, ca popor salvat. Eu cred că ei şi-au ridicat mâinile, ei nu ar fi putut face aceea în ei înşişi fără ca Ceva să le fi vorbit. Acela ai fost Tu, Duh Sfânt şi Călăuzitor.

E-162 Ei văd că ora se încheie, ceaţa vine peste pământ, mari crezuri şi-şi lucruri se unesc împreună, bisericile se confederează, vin împreună. Şi, O Dumnezeule, cum încearcă ei să spună, "Toţi cei care au o ciudăţenie vor trebui să plece de aici şi să meargă la Alaska." Şi toate aceste lucruri care ei le ameninţă, nu este nou pentru noi, marele Călăuzitor ne-a arătat asta în calea Cuvântului. Noi doar trecem prin partea aceea a Lui.

E-163 Tată, Dumnezeule, Tu le-ai vorbit J:n seara aceasta, şi eu Ţi-i dau acum ca trofee ale Cuvântului. În Numele lui Isus.

E-164 Acum, aşezate aici pe pupitru, Tată, sunt batiste, ele sunt pentru persoane bolnave, unii copilaşi mici, poate, ceva mamă, ceva soră, ceva frate; chiar agrafe mici de păr înfipte în ele. Şi acum eu le ţin sus aproape de mine. Acum, noi suntem învăţaţi în Biblie că ei au luat de pe trupul lui Pavel batiste şi şorţuri, şi persoane bolnave au fost vindecate, duhuri necurate au ieşit din oameni. Acum ne dăm seama, Doamne, că Pavel a fost un om, el a fost doar un om. Dar a fost ungerea Duhului Sfânt care a fost peste el care a binecuvântat batistele, şi credinţa care oamenii au avut-o că el era apostolul Tău. Acum Pavel a fost luat de la noi, dar nu Călăuzitorul, El încă este aici. Şi, Dumnezeule, mă rog ca Tu să binecuvântezi aceste batiste, şi fie ca Călăuzitorul să-i conducă la locul, acelei predări complete.

E-165 Ni s-a spus iarăşi căci atunci când Israel a urmat Călăuzitorul lor, şi ei au venit chiar jos la Iordan, chiar jos (adică) la Marea Roşie. Chiar în linia de datorie ei erau opriţi, şi Călăuzitorul i-a condus acolo jos. Ce? Să Îşi arate gloria. Şi când toate speranţele s-au dus, atunci Dumnezeu s-a uitat jos prin acel Stâlp de Foc, şi chiar bătrâna mare moartă s-a speriat şi s-a rulat înapoi, şi acolo a fost o cale făcută pentru Israel să treacă dincolo spre ţara promisă.

E-166 Într-adevăr, Doamne, Tu încă eşti acelaşi Dumnezeu. Aceşti oameni poate sunt Creştini, poate ei sunt chiar în calea datoriei, dar ei au fost aduşi în acest loc încolţit unde bolile i-au încolţit. Priveşte jos prin Sângele lui Isus în seara aceasta, ca Diavolul să se sperie, el se va da înapoi, şi copiii Tăi vor trece dincolo în promisiunea sănătăţii bune. Acordă aceasta, Tată. Eu le trimit de pe trupul meu la al lor, în Numele lui Isus Cristos.

E-167 Eu înalţ această adunare înaintea Ta, prin credinţă îi aduc drept la altarul glorios al lui Dumnezeu acolo în Cer. Pentru fiecare dorinţă a bolii, orice au ei ce este rău, orice este rău în vieţile lor oriunde, Dumnezeule, curăţeşte-i, fă-i ai Tăi. Vindecă¬i, Tată. Şi fie ca Puterea care a înviat pe Isus din mormânt, să însufleţească trupurile lor muritoare şi să-i facă creaturi noi în Cristos. Dă-le sănătate bună şi tărie să Te slujească.

E-168 Aminteşte-mă, O Doamne. Eu sunt slujitorul Tău. Ajută¬mă, stând în nevoia rugăciunii. Şi mă rog ca Duhul Sfânt să ne călăuzească şi să ne folosească, şi să ne conducă până în ziua când îl vedem pe Isus Cristos faţă-n faţă la Venirea Lui glorioasă când Îl întâlnim în văzduh la Răpire. În Numele lui Cristos noi o cerem. Amin.
Eu Îl iubesc, eu... (Dar voi?)
Că-ntâi El m-a iubit
Şi a plătit salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.

E-169 Acum, dacă nu vă iubiţi unii pe alţii pe care v-aţi văzut, cum îl veţi iubi pe Acel Care nu l-aţi văzut? Acum când noi cântăm Eu Îl iubesc, să dăm vecinului nostru o strângere de mână de dragoste din inimă.
Eu Îl iubesc, ...
[Fratele Branham dă mâna cu cei din jurul lui. Şi zice, "Dumnezeu să te binecuvânteze, Frate Neville." – Ed.]
[Adunarea continuă să cânte.]
Pe lemnul Calvarului.
Acum să vă ridicaţi mâinile spre El.
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc
Că-ntâi El m-a iubit
Şi a plătit salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.

E-170 Pentru o cântare bună, aţi vrea să auziţi una? Eu înţeleg că avem un evanghelist conducător de cântări aici din Indianapolis. Eu cred că el cântă la Cadle Tabernacle. Este corect? În ordine, domnule. Acela-i locul lui la Cadle Tabernacle. Câţi vă amintiţi de E. Howard Cadle? Oh, vai! Dumnezeu să-i odihnească sufletul lui scump. Mierla văzduhului, o femeie care-mi plăcea să o aud cântând, mai bine ca oricine aproape ce am auzit vreodată cântând în viaţa mea, era D-na Cadle, cântând, "Inainte de a pleca din camera ta în această dimineaţă, te-ai gândit să te rogi în Numele lui Cristos Salvatorul nostru, ca un Scut astăzi?"

E-171 Chiar vizavi pe stradă acolo într-o dimineaţă, într-o mică colibă veche cu două camere, m-am trezit, urma să merg înăuntru şi să fac foc. Soba nu ardea. Şi am început să o pornesc, şi vântul a venit jos, mi-a suflat lucrul în faţă. Şi a fost frig, şi am fost aproape îngheţat. Şi îngheţat peste tot pe podea, şi eu cu picioarele goale; încercând să aprind această sobă mică veche de tablă, un burlan mic de cuptor pe ea. Şi eu doar... Meda şi eu doar ne-am căsătorit de puţin timp. Şi eu încercam, lemnul vechi era ud şi nu ardea, şi eu şedeam acolo, m-am gândit, "Oh, vai! Voi încerca din nou." A trebuit să merg la lucru, şi ventilam soba aceea veche în felul acela. Şi m-am întins acolo şi am pornit radio, şi ea a început să cânte, "Înainte de a pleca din cameră în această dimineaţă, te-ai gândit să te rogi," eu doar am căzut jos pe podea, "în Numele lui Cristos Salvatorul nostru, ca un Scut astăzi?" Oh, cum îmi place să o ascult pe femeia aceea!

E-172 Când eu trec peste râu cândva, eu cred că o voi auzi pe D¬na Cadle şezând acolo. Voi ştiţi, eu întotdeauna am făcut o stabilire. De partea aceasta a râului, există Pomul veşnic verde, voi ştiţi, Pomul Vieţii; şi dincolo de cealaltă parte a râului, există un cor Îngeresc care cântă ziua şi noaptea, căci acolo nu există noapte, cântă toată ziua, vedeţi. Eu îmi voi lua un loc şi doar şed în spate şi ascult la acesta. Eu cred că o voi auzi pe D-na Cadle acolo cântând.

E-173 Dumnezeu să binecuvânteze pe fratele nostru. I-am uitat numele. Cum este, frate? Fratele Ned Woolman va cânta pentru noi acum. Frate Woolman, ne bucurăm să te avem aici în seara aceasta cu noi. [Fratele Woolman cântă Capela Inimii Mele – Ed.]