E-1 Aşezaţi-vă. Auzind vechea melodie, „Crede Numai”, mă cam mişcă. Apoi, să intru și să am o aşa primire, pur și simplu simţi să îţi iei poziția. Ei bine, sunt fericit să fiu pastorul asociat al Tabernacolului Vieții. Îmi place cuvântul „Viață”. Am vorbit despre asta azi dimineață, „Asigurare de viață”. Și sper că toată lumea are o poliţă, deoarece cu siguranță avem nevoie de ea. Trebuie să o aveţi pentru a avea asigurare.

E-2 Acum, presupun că au anunțat că va avea loc un serviciu de botez, doar în scurt timp, așa că așteptăm cu nerăbdare acel moment al serviciului de botez. Vom încerca să eliberăm cât de repede putem. Sunt puțin obosit și am venit devreme. Billy m-a sunat și mi-a spus: „Vreau să vii devreme în seara asta”. A spus: „Vor dori să eliberezi mai devreme”.
Am spus: „Ce înseamnă mai devreme?” De când am pășit afară din timp în eternitate, ei bine, nu mai am noţiunea timpului. Nu mai știu cât este ceasul. Nu îl mai măsurăm, Jim. Îl lăsăm în pace.

E-3 Jim, presupun că ai acolo benzile? Cred că au anunțat, de la platforma de aici. Eu nu știu cum le acceptă oamenii, însă fac înconjurul lumii. Sunt acolo în spate, sute de diferite mesaje din diferite locuri, și linii de rugăciune.
Așa că, băiatul acesta de aici — socrul său împreună cu ei — există un... Au mașinării care merg în continuu, aproape zi și noapte cu care le fac. Și noi doar... vând doar o anumită limită, abia se descurcă să le vândă. Astfel, dacă le doriți, ele sunt acolo, plus cărți și așa mai departe, și aici literatura Tabernacolului. Așa că suntem...
Întâlnesc oameni tot timpul... şi spun: „Știi, am ascultat o anumită bandă. Am fost salvat.” Anumite lucruri care au fost o binecuvântare pentru oameni și acesta este motivul pentru care i-am lăsat să le distribuie, este pentru că ele binecuvântează și ajută pe cineva.

E-4 Acum, vreau să citesc un verset în seara asta, găsit în Romani 8:32, și vom începe să vorbim în câteva minute. Romani 8:32 sună astfel:
El care nu a cruţat pe propriul său Fiu, ci l-a predat pentru noi toţi, cum nu ne va dărui de asemenea toate lucrurile cu el?
Vorbeam azi dimineață despre asigurare, iar acum, în seara asta, vom... mai degrabă pe investiții; și în seara asta, „El Ne Dă Toate Lucrurile”. Acum, să ne rugăm.

E-5 Domnul nostru, ne-am adunat aici pentru niciun alt motiv decât să vorbim despre Tine, să cântăm despre Tine, să aducem mărturie despre Tine și să aducem slavă și cinste numelui Tău. Ne rugăm ca Tu să binecuvântezi adunarea noastră împreună; ca marea ta prezență să vină și să ne ofere tot ce ne cere Dumnezeu în această seară.
Și cererea noastră este înaintea Lui pentru o umblare mai apropiată, mai multă mântuire, experiențe mai mari, vindecare a trupului și atâtea lucruri, Doamne. Tu le știi pe toate. Și dacă... ne va veni vreodată în minte, ce s-ar întâmpla dacă nu am avea un Tată ceresc la care să putem veni? Dacă n-am avea unde să ne descarcăm? Dacă n-am avea un purtător de păcat? Oh, ce oameni nenorociți am fi.
Dar suntem atât de bucuroși, Doamne, că avem unul care este bun și plin de iubire, care ne trimite binecuvântările Lui. Îţi suntem recunoscători, Doamne. Deși s-ar putea să nu o exprimăm corect, dar Tu ne cunoști inimile, Doamne. Și mă rog să găsim har în ochii Tăi în această seară prin cântările noastre, în închinarea noastră, în atitudinea noastră, în predicare; ca Tu să ne răspunzi în seara asta la toate cererile noastre, căci noi le cerem în numele lui Isus. Amin.

E-6 Deci, mâine dimineață este școala duminicală; și mâine seară încheierea (presupun că a trezirii?) jubileului. Sper că nu este încheierea trezirii, ci doar încheierea acestei adunări generale. Și apoi sper ca trezirea să meargă înainte și să continue.
Acum, dacă îmi veți acorda atenția voastră în totalitate, doar pentru câteva momente, eu voi încerca să vorbesc despre un subiect „Toate lucrurile”. Și îl învăţ mai mult sau mai puțin ca o școală duminicală, pentru că sunt... știţi deja că nu sunt un predicator. Așa că trebuie doar să fac tot ce pot pentru a puncta Cuvântul. Şi o fac, dar nu îl punctez, exact, până când nu cred și cred cu fermitate că știu despre ce vorbesc, şi că am experimentat ceea ce vorbesc. Isus a spus: „Știm ce credem”. Am experimentat.

E-7 M-am gândit în această dimineață la preotul grec care a fost cu noi în părtășie la micul dejun, ce caracter minunat, cineva care caută un fel de experiență profundă.
Mai am un preot grec care a fost condus la Cristos prin benzi. Tatăl său este un profesor ortodox-grec, un bărbat foarte apreciat în Grecia. A venit aici să-și termine studiile și a luat una dintre benzi. La început a criticat-o. Apoi a venit și a fost botezat și a primit Duhul Sfânt.
Și el a spus: „Frate Branham, știu că nu cunoşti greaca, pentru că am înţeles că nu știi bine nici engleza.” Dar a spus: „Dacă știe cineva cu adevărat greaca [iar el este un savant grec]”, a spus, „felul vorbirii tale, comparat cu limba greacă este absolut perfectă cum potriveşti scripturile”. De aceea a fost botezat.
Și a spus: „Este un fenomen. Și știind că nu știi acest lucru, dar felul în care pui scripturile împreună, continuitatea scripturilor tale potriveşte în limba greacă.”
Deci, cred că îl voi ruga să vină și să-l vadă pe acest frățior o vreme. I-ar fi de mare ajutor. Și acum, rugaţi-vă pentru noi.

E-8 Toate lucrurile. Nu putem vorbi despre toate lucrurile, dar toate lucrurile sunt ale noastre prin Cristos. Și dacă El nu l-a cruțat pe propriul Său Fiu să ne aducă aceasta, cu cât mai mult ne va aduce El, dacă suntem dispuși să le primim. Acum, nu pot vorbi despre toate lucrurile, dar vreau să vorbesc despre un anumit lucru din toate aceste lucruri. Și cred că este un lucru important. Aceasta este
„iertat”. Îmi place cuvântul „iertat”. De fapt, cuvântul înseamnă o eliberare de vinovăție.
Și ce experiență este aceasta, pentru toți cei care au avut o experiență în ea - să fii eliberat de vinovăție. Nu a încerca să te întorci printr-o formă de psihologie, întoarcere; ci să fii iertat. Asta înseamnă că este îndepărtată. Nu a mai rămas nimic. Este uitată. Dacă te îndepărtezi de ceva, te poți întoarce la acel lucru. Ca și cum au fost acoperite păcatele la un moment dat. Dar acum nu sunt acoperite; sunt separate. Au dispărut complet, sunt puse în marea uitării pentru a nu mai fi amintite niciodată. Îmi place acest lucru.

E-9 Știu că glumele nu sunt potrivite la amvon, și mai ales într-o adunare penticostală. Dar, ca să vă explic, mi s-a spus odată, că era o domnișoară care avea un tată care plângea și striga încontinuu, când citea în Biblie despre iertarea păcatelor sale... Așa că tânăra s-a căsătorit, s-a mutat în oraș și aparținea la o biserică formală cu multe societăți. Iar societatea doamnelor urma să se distreze în casa ei. Și se întreba cum să își țină tatăl liniştit în acest timp, pentru că devenea foarte emoționat.
Așa că ea a spus: „Ei bine, dacă îi dau Biblia, va plânge și va striga tot timpul. Deci, am un singur lucru de făcut. Am să-i dau o carte de geografie, am să-l pun în pod şi-l las să se uite la poze.”

E-10 Și era vremea când s-au pregătit să-și servească ceaiul roz, sau ce au făcut, știţi, când s-a auzit o zarvă groaznică sus, țipa și sărea rostogolindu-se, sărea în sus și în jos țipând: „Aleluia! Aleluia!”
Toate femeile s-au speriat și au alergat sus, iar ea i-a smuls cartea de geografie din mână și a spus: „Tati, asta nu este Biblia! Asta e geografia.”
El a spus: „Știu”. Dar a spus: „Zilele trecute citeam în Biblie unde păcatele mele, fiind iertate, au fost puse în marea uitării, vedeţi, îngropate în mare. Și văd aici, în geografie, unde marea este atât de adâncă, încât, uneori nici nu îi găsesc partea de jos.” A spus: „Încă tot încearcă şi încearcă.”

E-11 Deci, cred că asta înseamnă iertarea — este complet șters. Nu doar să vă întoarceți și să încercați ceva; ci este sters. S-a dus. Nu o întoarcere, ci a fost... avem... Prin iertare, suntem eliberați. Nu prin psihologie. Nu suntem eliberați printr-un crez. Nu suntem eliberați prin emoție. Ci suntem eliberați prin puterea Calvarului. Suntem iertați, liberi. O, ce înseamnă să fii liber! O povară luată de pe umerii tăi, din inima ta, o persoană liberă.

E-12 Am avut o mică experiență zilele trecute. Probabil că nu ar trebui să o spun aici, însă, vreau să o spun. De cinci ani am avut o mare povară, așa cum știți şi voi, cei de aici, de la guvernul federal. Au încercat să găsească o modalitate de a mă aresta. În adunări și în acești șaisprezece ani pe teren, au căutat în urmă și au verificat cecurile pe care oamenii mi le-au dăruit personal la adunări, care aveau numele meu pe el. Iar eu, aprobându-le, le-am predat Tabernacolului pentru cheltuieli.
Și colectorul de impozite a guvernului federal, a venit şi a spus că acele cecuri sunt pe numele meu personal, indiferent ce am făcut eu cu ele, dacă... De exemplu, un frate a semnat un cec, pe fereastră, de câteva mii de dolari pentru o călătorie în străinătate. Apoi l-a semnat, plătind de la fundația lui la William Branham. L-am semnat și l-am dat la Fundația Tabernacolului. Noi păstrăm fiecare cec, totul, le- au adus înapoi.
El a spus: „Dar când l-ai semnat, a fost al tău. Apoi l-ai predat Tabernacolului.” Nu era nicio modalitate de a-l învinge. Asta e tot.
Deci, oh, doamne! Peste cărbuni, înainte și înapoi. Și au spus că mă vor face... că le datorez din cauza delicvenței și cu toate adunările mele, trei sute și ceva de mii de dolari.
Am spus: „Pot plăti un dolar pe an. Sper să trăiesc suficient pentru a o duce la bun sfârșit.” Și... dar, am respins. Am spus: „Îmi plătesc taxele”. Dar asta este.
Ei au spus: „Și tu datorezi asta”.

E-13 Ei bine, în sus și în jos, au fost câţiva ani de zile de formare a caracterului. Și spun asta cu Biblia deschisă, bărbații care erau acolo știu acest lucru, că nici un cent nu au găsit vreodată că am cheltuit pentru mine - doar pentru Împărăția lui Dumnezeu. Aşa este.
Așa că, m-a sunat zilele trecute avocatul și mi-a spus: „Frate Branham, guvernul este gata să facă un compromis”. După cinci ani. Am avut...
Eisen Miller de la Indianapolis mi-a fost sugerat de fratele Arganbright. Nu puteam părăsi ţara. Eram sub controlul guvernului - era un caz federal. Și m-am gândit: „O, doamne! Ce am făcut eu vreodată?”
El a spus: „Ei bine, asta este ceea ce ai făcut. Ar fi trebuit să știi mai mult decât atât.”
Nu a fost fraudă, pentru că i-am pus în biserică, atunci când oamenii îmi scriau un cec... Nu au știut că trebuiau să le scrie pe fundație. Ei au scris, „William Branham”.

E-14 Ei bine, când acest lucru trece prin casa de compensare, se face o copie fotostatică a ei. Deci le-au avut pe toate. Însă, ei au văzut că le-am depus aici, în Tabernacolul Branham, ca să plătesc cheltuielile și așa mai departe, și adunările de peste mări. Ei bine, un dute-vino.
Apoi a spus: „Vor să facă un compromis cu tine”. Și am spus: „Ei bine, nu le sunt dator”.
El a spus: „Ei bine, acum iată ce, frate Branham.” A spus: „Cred că ai nouăzeci și nouă la sută șanse dacă te cheamă la proces.” A spus că: „Nu te pot acuza, dar încearcă să te cheme la proces pentru a spune că eşti dator. Și când o vor face, vor avea aproximativ un procent de șansă la ceea ce spun - că numele tău era pe cecuri, iar tu le-ai aprobat. Prin urmare, erau proprietatea ta. Apoi le-ai predat la Tabernacol.” A spus: „Ar putea obține un caz împotriva ta”.

E-15 Și totul fusese depus, erau depozitate în biserică și așa mai departe, pe care o folosim ca fundație non-profit. Era un dute-vino. Fratele Gordon Lindsay, aici în această dimineață, a venit și a luptat pentru mine și toată lumea a încercat. Însă, nu era cale să o scot la capăt. Pur și simplu au ținut-o pe-a lor.
Și el a spus: „Iată despre ce-i vorba, frate Branham.” Apoi, când mi-a spus ce ar fi nevoie pentru a face compromisul, m-a speriat de moarte.
Și am spus: „Nu aș putea face asta. Nu am cum să o fac.
Și el a spus: „Ei bine, acum, iată cum putem face.” A spus: „Putem prelua cazul și să fim avocații tăi. Dar dacă vom merge acolo și luăm cazul, există șansa să le putem spune că acestea erau cadouri nesolicitate și nu erau impozabile. Aşa vei plăti doar impozit pe moștenire. Și acolo s-ar putea să se tragă peste încă patru sau cinci ani.”
Și am zis: „Oh, doamne!” Am spus: „Nu vreau asta. Sunt gata să...” Am spus: „Nu aveam părul cărunt când a început lucrul acesta”. Și am spus: „Doar gândul că încearcă să mă acuze, că sunt un escroc sau un hoț...”.
Și am spus: „Cum se poate întâmpla ca ei să ia un slujitor, care încearcă să predice Evanghelia, care a dovedit că folosește banii pentru Împărăția lui Dumnezeu, pentru a converti criminali și așa mai departe, și face din acesta un loc mai bun de trăit? Și vor să te facă să faci acest lucru, când companiile de țigări și whisky, cu televiziunea vulgară și orice altceva, pun cancer în voi prin fumat și orice altceva de genul acesta, și difuzează acelea - acea reclamă - pentru impozitul pe venit al Guvernul? Nu este corect.” Am spus: „Nu este corect. Nu mă trataţi corect.”
A spus: „Asta trebuie să decidă guvernul”.
Și am spus: „Dumnezeu va lua ultima decizie. Acesta este adevărul.” Așa că am rămas neclintit.
Apoi avocatul a spus: „Uite ce, domnule Branham”. Și am fost atât de recunoscător pentru asta. El a spus: „Nu există... nu putem găsi nimic împotriva numelui tău. Dar dacă te cheamă vreodată la proces, fiind un slujitor cu reputația ta, te vor murdări în toată ţara, dacă se ajunge la un proces.”
„Ce se întâmplă atunci?”
A spus: „Oricât de nevinovat te vei dovedi, pentru mulți oameni vei fi în continuare vinovat”.

E-16 Ca și prețiosul frate baptist de aici, nu cu mult timp în urmă, când o femeie a spus că a venit în casa ei și a insultat-o. Aţi auzit despre acest lucru. A fost aici undeva în sud, acum vreo trei ani, sau poate nu atât de mult. Și acel slujitor a dovedit cu comunitatea lui că era la o sută cincizeci de mile depărtare, cu câteva zile înainte, în aceeași zi și multe zile după aceea. Până și instanțele s-au întors și au vrut să- l întrebe pe slujitor dacă vrea să o dea în judecată pe femeie pentru că a calomniat numele unui slujitor.
A spus: „Lăsaţi-o în pace”.
Și ați văzut acel vot popular în toată țara? Imediat i-au murdărit numele peste tot, iar oamenii au spus - șaptezeci la sută dintre americani au spus: „Oh, nu iese fum fără foc”. Acum, prețiosul frate va trebui să trăiască cu asta toate zilele lui, când este la fel de nevinovat ca oricine de aici. Ei bine, asta este.

E-17 Și acum, mi-a spus: „Va fi nevoie de mulți bani să o rezolvăm”. Și nu aveam decât aproximativ șaptezeci și cinci de dolari, iar el vroia patruzeci de mii - să plăteasc onorariile avocaților și la guvern. Am spus: „Ce mă fac?” M-am dus acasă.
I-am spus lui Meda, soției mele: „Spală copiii pe fața şi pregătește-le hainele. Voi fi un vagabond tot restul vieții mele.” Am spus: „Nu o voi face. Asta e tot ceea ce pot face. Dacă le-aș fi dator, aş fi transpirat până aş fi plătit. Dar nu le datorez și nici ei nu pot dovedi că le datorez. Ei nu pot dovedi. Au încercat cinci ani să o facă și nici acum nu o pot face.”
Este o femeie foarte calmă. A așteptat puțin, apoi a venit și şi-a pus brațul pe umărul meu. Şi a spus: „Acum, doar un minut”. A spus: „Dar ține minte, Bill. Dacă ei... dacă fugi, eşti un laș.” Și a spus:
„Ei vor continua să te acuze”. Și a spus: „Există o singură ieşire - aceea este să ne-o asumăm.” Și m-am dus în camera mea și am spus: „Doamne, ce ar trebui să fac? Dă-mi o Scriptură.”

E-18 Iată ce mi-a venit: Odată L-au întrebat: „Este potrivit pentru noi, evreii, care suntem liberi să plătim tribut lui Cezar?”
A luat un ban și a spus: „Al cui este chipul de pe el?” El a spus: „Al Cezarului”.
A spus: „Atunci daţi-i Cezarului ceea ce este al Cezarului; şi lui Dumnezeu, ce este al lui Dumnezeu.”
Apoi, am văzut unde într-o zi i-a spus lui Petru: „Să nu-i jignim. Știi, ai un cârlig de pește în buzunar, pe care îl ţii împachetat tot timpul, ca o comemorare a faptului că ai fost cândva pescar. Am o bancă, acolo jos într-un pește.” [Știţi, El deține totul, oricum.] Așa că, El a spus: „Tocmai s-a făcut o depunere, cu ceva timp în urmă. Mergeți acolo și aruncați cârligul și primul pește pe care îl prindeți, deschideți-i gura și banca va plăti. Și duceţi-l acolo jos și daţi-l lor pentru Mine și pentru voi, ca să nu-i jignim.”
I-am spus: „Doamne, Tu încă mai ai pești”.
Nu știu cum o să fac, dar frate, stând chiar aici, au ajuns pe notiţele mele. Am mers și am împrumutat patruzeci de mii de dolari, cu gândul că îi voi plăti înapoi în zece ani - patru mii pe an. Nu știu cum să o fac, dar El încă mai are pește. El are... toate îi aparțin Lui.

E-19 M-am dus acasă și am scris... După ce am scris cecul... Și am scris acolo: „Plătit integral pentru toate taxele din urmă”. Și m-am gândit: „Ar accepta guvernul așa?” Și chiar înainte să vin aici, m-am gândit că ar fi bine să sun la bancă.
Am sunat la bancă, iar casierul a mers și s-a uitat. El a spus: „Da, au acceptat-o, Billy. Eşti liber. Ești iertat.” O, doamne! Ceva a trecut peste mine. Am fugit în cameră și mi-am îmbrăţişat soția. Am spus: „Iubito, sunt iertat. Sunt liber. Vechiul cont a fost decontat. Pot să merg acum oriunde vreau, oriunde mă călăuzeşte Domnul. Sunt liber! O, ce lucru este să fii iertat! Ceva ce nu am putut eu rezolva.

E-20 Și, de asemenea, păcatele mele au fost ceva ce nu am putut eu rezolva. M-am născut cu natura lui
Adam în mine, dar cineva m-a iertat. A șters vechiul cont într-o zi, iar din acea zi încolo am fost liber. Sunt aşa bucuros!
Când omul a păcătuit, a trecut marea prăpastie... sau, mai degrabă, s-a făcut o prăpastie între el și Dumnezeu. S-a despărțit de Dumnezeu și nu mai avea nicio cale să se întoarcă vreodată. Era absolut o prăpastie între el şi Dumnezeu, fără nicio cale de întoarcere. Dumnezeu, bogat în milă, minunat în har, a acceptat un înlocuitor pentru el; a făcut un înlocuitor, o jertfă de animale, care să îi ia locul.
Sângele era singurul lucru care putea plăti prețul. Nimic altceva nu putea plăti prețul. Nimic altceva nu putea rezolva atunci, și nimic altceva nu a mai rezolvat de atunci și nimic altceva nu va mai rezolva după. Sângele și numai sângele.

E-21 Prima decizie a lui Dumnezeu a fost să ierte un om printr-un sânge vărsat, iar Dumnezeu nu poate lua a doua decizie împotriva primei sale decizii. Dacă El o face, atunci prima lui decizie a fost greșită și El nu putea să greșească și să fie Dumnezeu. Prin urmare, El are o singură cale și aceasta este calea sângelui. Deciziile Lui sunt perfecte și eterne, pentru că El este Dumnezeu. Și Cuvântul Lui este etern, iar deciziile Lui sunt Cuvântul Lui și este perfect. Nu poți să adaugi nimic la el sau să iei nimic din el.
De atunci, acesta a fost singurul loc de părtășie al lui Dumnezeu pentru a se întâlni cu omul. Înainte de aceasta, El l-a întâlnit în grădina Edenului. Nu era nevoie de sânge. Dar de atunci, decizia lui a fost să se întâlnească cu omul înapoi... răscumpărat prin sânge. A fost singurul loc în care părtășia a putut fi acceptată de Dumnezeu. Este singurul loc în care Dumnezeu poate întâlni un păcătos și toți suntem păcătoși din fire. Este nevoie de jertfa de sânge pentru a ne aduce din nou în părtășia cu Cristos. Nicio altă cale. Este absolut în totalitate.

E-22 De la Adam până acum, omul a încercat să-și facă propriul înlocuitor. Omul a încercat constant să o facă, de la frunze de smochin până la educație. A încercat să facă un înlocuitor. Adam a exprimat ceea ce era în om, când a încercat să-și croiască propriul drum înapoi, cu frunze de smochin. De atunci, au construit turnuri, au construit orașe, au construit idoli, au construit civilizație, au construit denominațiuni, au construit regimuri științifice și toate aceste lucruri. Însă toate rămân la fel. Dumnezeu va accepta doar sângele.
Dumnezeu acceptă pe om doar prin sângele vărsat. Singurul loc de părtășie, singura cale peste acea prăpastie, nu este printr-o organizaţie religioasă, nu prin idoli, nu prin turnuri, nu prin locuri sfinte, nu prin orașe, nu prin altceva decât prin sângele vărsat. Aceasta e singura cale de întoarcere.
Predicarea crucii, deși este disprețuită așa cum este, este calea prevăzută de Dumnezeu pentru ca păcătoșii să vină și să aibă părtășie cu Dumnezeu sau unii cu alții. Corect.

E-23 De-a lungul anilor, cel drept a trăit după acea hotărâre a lui Dumnezeu.
Cel neprihănit nu se ceartă niciodată pentru nimic. Cel drept este gata să accepte decizia lui Dumnezeu. Nu vrea să facă nimic pentru el însuși. El este interesat doar de Dumnezeu și vrea să respecte decizia lui Dumnezeu. Și cei neprihăniți trăiesc după acest lucru, îl au întotdeauna, pentru că așa ar trebui să trăiască cei neprihăniți. A încerca să-i faci ceva sau să injectezi ceva în aceasta ar fi o nedreptate, pentru că ar fi împotriva programului pe care Dumnezeu l-a stabilit pentru părtășia prin - este prin sângele vărsat.

E-24 Iov, patriarhul... Cum Iov... Cred că cartea lui Iov a fost scrisă înainte ca Moise să scrie Geneza, aşa înţeleg eu — este cea mai veche carte din Biblie. Iov, când a acceptat sângele... Deși, când vecinii săi și membrii săi din biserica lui au încercat să-l condamne și au spus că a păcătuit pe ascuns, totuși Iov știa că stătea neclintit, pentru că făcuse ceea ce Iehova a cerut să fie făcut. El știa că a adus jertfa cu sinceritatea inimii sale.
Avraam s-a închinat și el sub sânge. Singurul loc de întâlnire al lui Israel cu Dumnezeu a fost sub sângele vărsat. Nicăieri altundeva nu se putea face. Rugăciunile făcute, mulțumirile sau orice altceva, au fost sub sângele vărsat de un animal. Singurul loc în care ar putea veni răscumpărarea, sau poate fi atras vreodată omul în părtășie cu Dumnezeu, este prin sângele vărsat.

E-25 Îmi amintesc când am predicat într-o seară la Oral Robert. Și un rabin, un rabin evreu... Am predicat
despre „Cele șapte dungi ale junincii roșii” și l-a uimit. Și a venit, după ce am vorbit despre asta. Priviţi. Când păcătosul vine la tabernacol, acele șapte dungi de sânge au reprezentat că el trebuie să știe că ceva a murit și a mers înaintea lui pentru a pregăti calea.
Și un om care va avea vreodată părtășie cu Dumnezeu, trebuie să recunoască sângele lui Isus Cristos, să știe că El a murit pentru a face ispășire pentru păcatele sale, pentru a face o cale de a intra din nou în părtășie cu Dumnezeu. Trebuie să recunoască acest lucru. E necesar.
Dumnezeu l-a întâlnit pe om sub sângele vărsat și nicăieri altundeva. Indiferent cât de mult am încerca să facem „Ei bine, eu aparțin altundeva și la altceva”, asta nu va funcționa. Doar prin sângele vărsat îl întâlnește Dumnezeu pe închinător.

E-26 Dumnezeu, plin de milă și har, când omul a păcătuit, așa cum am spus, a luat un înlocuitor, un animal. Să ne imaginăm doar un minut. Să ne imaginăm un adevărat evreu sincer din Vechiul Testament. El recunoaște că este în afara părtășiei, atâta timp cât nu are sânge pentru el. Acum, va alege un animal cu adevărat bun, din turma lui. Trebuie să fie un animal foarte bun. Nu poate fi un animal infectat, pentru că preotul va trebui să-l examineze mai întâi. Și trebuie să fie... Cu privire la jertfa pentru păcat, un miel fără cusur trebuia păstrat și testat, ca jertfă pentru păcat, așa cum Isus a fost încercat în toate lucrurile.
Dar acest preot... Acest evreu va veni pe drum, să îşi aducă jertfa pentru păcat, își va aduce jertfa pentru păcatul său și o va prezenta preotului său cu toată sinceritatea. El va recunoaște că a păcătuit.
Știe că a greșit. Și ia acest animal şi îl prezintă preotului. Apoi, când face acest lucru, își pune mâinile pe jertfă. Ce face el de fapt? El se conectează cu jertfa sa. Ştiţi ce vreau să spun? Apoi sângele este vărsat, iar bărbatul, evreul, poate pleca simțindu-se îndreptățit, pentru că a îndeplinit cerințele lui Iehova.
Și singura modalitate prin care creștinul de astăzi poate fi vreodată iertat corect de păcatele sale, este să meargă la Calvar cu jertfa lui, să se conecteze cu El și apoi să accepte sângele vărsat. Nu există niciun crez în lume care să poată face acest lucru. Nu există niciun sistem educațional în lume care să poată face acest lucru. Nu există niciun mod științific care să poată face acest lucru. Se poate doar prin acceptarea sângelui vărsat, înlocuitorul lui.

E-27 Apoi, el va pleca. Făcând acest lucru, el a îndeplinit porunca lui Iehova, așa că va pleca simțindu-se îndreptățit, pentru că a răspuns cererii lui Iehova. El a făcut ceea ce Iehova a spus să facă. Aşa că el simte că este... Prin credință, l-a luat pe Dumnezeu pe Cuvântul Său. Și acum, ascultaţi cu atenție. L-a luat pe Dumnezeu pe Cuvântul Său. A fost sincer în ceea ce a făcut. El a făcut-o cu sinceritate, prin Cuvânt. Indiferent cine a râs de el, a făcut-o oricum, pentru că era cerința lui Dumnezeu. Și acum... Aceea a fost minunat. Știa că este îndreptățit. El putea simți asta, pentru că îndeplinise cerințele lui Iehova. Acesta ar fi Cuvântul. A îndeplinit cerințele a ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu i-a cerut să facă pentru îndreptățirea lui.

E-28 În sfârșit... Acum aceea a fost minunat pentru început. Dar, în cele din urmă, a devenit o tradiție de familie. Sunt sigur că știţi ce vreau să spun. S-a dus... Evreul mergea să-și ofere sacrificiul doar pentru că... ei bine, familia a făcut-o. Și, ei bine, era o tradiție. Și când s-a apropiat a spus: „Stai puțin. Cred că am păcătuit. Văd. Aşa este. Ei bine, îmi aduc un miel, merg acolo şi...”
Vedeţi, nu era o părere de rău evlavioasă pentru păcatul lui. Era doar un ritual, doar o formă ritualică de a-și aduce animalul ca jertfă. Nu a scos niciodată nimic din acel lucru, pentru că nu a pus niciodată nimic în el. Cu toate acestea, el asculta de însărcinarea lui Dumnezeu prin Cuvântul Său. Dar el nu a venit în sensul real al Cuvântului Său. El se supunea până în măsura în care... Fiind fundamentalist, i se supunea. Dar, sincer, nu s-a supus. Prin urmare, a fost doar un ritual, urmând o tradiție.

E-29 Pot să mă opresc aici un minut? Vedeţi unde lovesc zi de zi și seară de seară? Nu este că am ceva împotriva metodiștilor, baptiștilor, prezbiterienilor sau a confesiunilor. Este pentru că vă pierdeţi acea sinceritate, acel ceva pe care ar trebui să-l aveţi în închinarea voastră. Devine doar o tradiție de familie.
Când venim la biserică și voi spuneţi: „Credeţi în a fi născut din nou?” “Da sigur. Uh-huh, da.”
„Credeţi în sângele...?”
„Oh, sigur, sigur. Sigur, sigur. L-am acceptat.”
Vedeţi, nu e nimic sincer în asta. Când merge să-și aducă jertfa de păcat și ia împărtășirea, o ia în orice fel, fie că fumează, bea, merge cu soția altcuiva sau... sau femeile care se comportă în orice fel. Și se duc să ia acea împărtășire, când ştiţi că Biblia spune: „Dacă un om mănâncă această carne și bea acest sânge în mod nevrednic, este vinovat de trupul și sângele Domnului”?
Ne-am pierdut sinceritatea. E ceva în neregulă cu noi. Sărbătoarea noastră solemnă nu mai e ca înainte.

E-30 Acest lucru ar putea fi potrivit pentru această perioadă. Există un lucru sau altul, că nici măcar nu putem sta treji, cu greu, la o predică. Aici nu este așa, dar în multe locuri cineva mă trage mereu de haină, „Hei, hei, hei. Trebuie să facem așa și așa.” Ce este mai important decât să vestim Cuvântului lui Dumnezeu? La asta m-am gândit, la acest lucru.
Întâlnirile de stradă care obișnuiau să... Predicatorul de modă veche stătea acolo și predica până când sângele și sudoarea, așa cum era, i se scurgeau în pantofi. Când aveți astăzi adunări de stradă — este mult cântat şi multe alte lucruri. Și, frate, când cineva încearcă să ne conducă în rugăciune, păi, se roagă pentru președinte, pentru toți ceilalți și durează aproximativ o oră, iar oamenii se satură şi pleacă. Cuvântul este principalul lucru, Cuvântul. Dar ne-am pierdut interesul. Uneori...
Apreciez mărturiile. Apreciez muzica și toate aceste lucruri. Dar nu despre asta este vorba. Este nevoie de predicarea crucii. Este nevoie de o circumcizie a Duhului pentru a aduce viață. Acolo a dispărut sinceritatea noastră. A fost o perioadă în care am văzut o mare sinceritate. Dacă un om știe că este greșit ca aceste lucruri să se strecoare în biserica lui, și totuşi să nu le spună despre ele? Unde este acea sinceritate profundă?
Un pastor mi-a spus, a zis: „Îți vei pierde slujba”.
Am spus: „Dumnezeu mi-a dat această slujbă. Și dacă Cuvântul lui Dumnezeu, predicând asta, mă face să o pierd, atunci am pierdut undeva trenul. Dumnezeu își va onora Cuvântul. Așteaptă acest lucru.”

E-31 Acum, sinceritatea. Nu o avem. Pare a fi un interes atât de mic. Ar trebui să se întâmple, în timpul acestui jubileu, chiar acum, după cum știm și suntem pozitivi cu privire la aceste lucruri, ar trebui ca Shreveport să bâzâie ca un ferăstrău. Închisoarea ar trebui să fie plină, oamenii să atârne pe ferestre, să se predice Evanghelia. Colțurile străzilor ar trebui să fie pline de bărbați și femei care depun mărturie despre puterea lui Dumnezeu.
Totuși, noi spunem că credem. Dar ne-am pierdut sinceritatea și entuziasmul cu care Îl primim. Acum, acesta este adevărul. Exact acesta este. Și nu ne vom schimba niciodată până când nu vom coborî în acel punct de a-l apreciea pe Dumnezeu, care ne face o cale, apoi ne cheamă în ea și ne-o justifică prin Duhul Său și prin Cuvântul Său, acea asigurare pe care o avem.

E-32 Ce tragedie este să vezi bisericile în această stare. Nu că am ceva împotriva bisericilor, dar înțelegeţi ce vreau să spun. Acum. Fără părere de rău - doar o formă ritualică. Și totuși, Israel folosea Cuvântul și porunca lui Dumnezeu.
Și bisericile de astăzi scot lucrurile din Biblie. Şi nu există sinceritate în asta.
Când Israel a început să ia Cuvântul și poruncile lui Dumnezeu și să facă din el un ritual, acest lucru nu a fost pe placul lui Iehova, Cel care le dăduse. Cam în acea perioadă când au făcut din Cuvântul lui Dumnezeu un ritual, a apărut pe scenă acel profet puternic, Isaia. Citiţi, Isaia 1. El a fost trimis la Israel. L-au urât și, în cele din urmă, l-au tăiat în bucăți.
Însă, ce a făcut el? I-a scuturat. El a spus: „Dumnezeu v-a refuzat sărbătorile voastre solemne”. El a spus: „Au devenit o putoare în nările Lui.” Ce era acest lucru? Sărbătorile pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru ei - lunile noi, și sabatele și aducerea de jertfe pentru păcat și așa mai departe - pe care Dumnezeu le dăduse lui Israel, ei făcuseră o tradiție din ele. Acesta este adevărul.

E-33 O, biserică, vedeţi ce face ca inima unui pastor să se frângă? Cum, cincizecimea pe care El ne-a dat-o, noi am făcut o tradiție din ea. Sinceritatea a dispărut din biserică. Oh, nu spun că toată, slavă Domnului. Nu a dispărut toată atunci; dar mare parte. Sinceritatea a dispărut. Oamenii nu mai pot asculta. Ei nu vor să audă. Preferă să asculte pe cineva care este mai lustruit. Nu mai vor acel lucru. Ei bine, așa cum era atunci, așa este și acum.
Dar Dumnezeu l-a trimis pe Isaia, iar el nu a dat cu pumnii. Ci le-a spus ce au făcut. Citiţi Isaia 1, când mergeţi acasă. Ascultaţi cum profetul acela predică acest lucru. Le-a spus că e o putoare. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu a vrut sacrificiul lor împuțit, un sacrificiu care... Ce făcuseră ei? Și-au poluat sacrificiul. Îl poluaseră, pentru că l-au adus fără sinceritate. Nu au obţinut niciun rezultat.
El a spus: „Tradițiile voastre...” Venind cu tradițiile lor, au luat puterea din poruncile Lui.

E-34 Acum, astăzi, tradiția noastră ia puterea din închinarea noastră... prin propriile noastre tradiții. Și spunem: „Asta înseamnă metodiști și baptiști”. Sau înseamnă penticostali. Toţi sunt la fel. Prin tradiția voastră aţi pierdut puterea - nu pentru că nu ați făcut-o. Da.
Ei spun: „Isus a spus că cel ce va crede și va fi botezat va fi mântuit”. Asta aşa este. Dar am făcut o tradiție din acest lucru. Ei put înaintea Lui. Vedeţi motivul? Când vine închinătorul să o facă, o face doar de formă.
Și noi suntem vinovați că am făcut același lucru. O facem de formă, deşi este porunca lui Dumnezeu.

E-35 De exemplu, nu demult, când mișcările noastre au început, și Dumnezeu a început să adauge ceva, noi am deviat de la aceasta, am făcut o tradiție din ea și aceasta și-a pierdut puterea. În loc să aducă frăţietatea împreună, ea a separat frăţietatea. Voi o faceţi uneori doar din tradiție, fără sinceritatea acesteia. Trebuie să intraţi în sărbătoarea lui Dumnezeu cu sinceritate. Nu este sinceritate reală; nu este părere de rău reală pentru păcat.
Oamenii vin la altar și mulți dintre ei cântă multe cântări, dansează puțin, bat din palme, poate aleargă în sus și în jos pe culoar și poate vorbesc câtva în limbi. Acum, eu cred în vorbirea în limbi. Cred în alergarea în sus și în jos pe culoar, cred în bătaia din palme. Dar dacă nu există un sentiment în spatele acestora, dacă nu există o oarecare sinceritate că Isus Cristos v-a curățat... Nu să faceţi asta pentru că a făcut-o doamna Jones, ci să o faceţi pentru că există ceva în voi care pulsează, părerea de rău pentru păcatele voastre și bucuria biruinței pe care o împărtășiţi în învierea jertfei voastre, dovada siguranței voastre eterne. Cum puteţi să nu fiţi sinceri în acest lucru?

E-36 Eu cred că un om poate să strige și să nu fie mântuit. Cred că poate fugi și să nu fie salvat. Cred că poate vorbi în limbi și să nu fie mântuit. Cred că el poate face oricare dintre aceste lucruri și să nu fie mântuit. Însă, nu îi putem clasifica pe toți cei care fac asta, la fel. Cealaltă parte spune: „Nu este nimic în acest lucru”.
Însă există cineva şi sincer în acest lucru. Cineva a obținut rezultatele reale, pentru că el a venit sincer pe baza credinței lui și a sângelui vărsat. Și a primit ceea ce trebuie. Dar celălalt este un batjocoritor. Există prea multă batjocură, prea multă falsitate a identității, imitații carnale, comparații carnale.

E-37 Dacă veţi veni să primiţi Duhul Sfânt și să lăsaţi ca El... credința pe care o aveţi în El să o adăugaţi la acea virtute și la acea bunătate frățească (II Petru 1:7), până când veţi fi zidiţi la statura deplină a lui Cristos, apoi, ultimul lucru este dragostea, pe care Dumnezeu, Duhul Sfânt, vă pecetluiește la destinația voastră.
Nu o puteți imita. O puteți imita, dar așa cum am spus aseară, este exact ca o mierlă care își pune pene de păun în aripile ei și spune: „Vedeţi, sunt un păun”. Ea doar le-a adăugat, le-a înfipt înăuntru. Dacă ar fi ceva în interiorul ei, atunci le-ar împinge afară. Ea ar fi de fapt un păun. Cu siguranță. Dar unii oameni încearcă să facă ceva pentru a semăna cu altcineva, sau imită pe cineva, pentru că se gândesc că au făcut-o. Și vedeţi ce se întâmplă? Ne duce înapoi într-un ritual și formalism. Sângele, viața, este ceea ce vă electrizează și sfințește viața. Aşa este.

E-38 Isaia le-a vărsat-o și a spus: „Dumnezeu a spus că El își ascunde fața de rugăciunile voastre. Aveţi o formă ritualică, însă este adevărul. Faceţi ceea ce v-a spus El, dar nu o faceţi cu sinceritate. Voi strigați zi și noapte, dar Dumnezeu a zis: 'Jertfa voastră este o putoare pentru mine și nu o voi mai primi. Și când vă veţi ruga în asemenea condiții, îmi voi ascunde fața de la voi.”
Oh, doamne! Dacă oamenii s-ar gândi la asta, ar începe o cincizecime. Dumnezeu a spus: „Deși sunteți corecţi în Cuvânt...” Dar dacă nu o faceți cu dragoste și sinceritate, Dumnezeu a spus că El își va ascunde fața și nu va asculta rugăciunile voastre, vedeți? Aceea este calea.

E-39 Oh, aţi spus că „Tu ai luat din Vechiul Testament, frate Branham”. În regulă. Să luăm Noul Testament, E-2 Timotei 3. Duhul Sfânt ne-a avertizat că în ultimele zile, biserica se va îndepărta de sinceritate și credință. Vor avea o formă de evlavie, dar vor nega puterea care a însoțit ceea ce trebuia - având o formă de evlavie, dar negând puterea acesteia. Da, domnule.
Dumnezeu urăște o religie lipsită de putere. Și orice religie de astăzi, care nu-L are pe Cristos în ea, este neputincioasă. Dar orice religie în care este Cristos este sub propriul său sânge și are putere în ea. Spui că Dumnezeu urăște o religie fără putere? El a spus: „Sărbătorile voastre solemne sunt o putoare”. Bănuiesc că El le urăște. El a spus: „Mă îmbolnăvesc”.
Și amintiţi-vă, El a spus acestei biserici bogate din Laodiceea că „Pentru că ești căldicel [cu alte cuvinte, mă îmbolnăvești], te voi vărsa din gura mea”. Și am ajuns la epoca aceea. Doamne, trimite-ne un Isaia pentru a tăia acest lucru în bucăți! Să-l pună înaintea oamenilor. Să strige, fără cruțare! Credeţi că l-ar accepta? Cu siguranţă că nu. Ar plânge, exact la fel. Sărbătoarea solemnă, este o putoare.
Dumnezeu urăște religia fără putere. Trebuie să aibă putere în ea. Trebuie să aibă sinceritate. Sinceritatea aduce putere. Sinceritatea aduce o închinare reală — nu formalism, ci o închinare autentică a puterii ca să știţi că aţi trecut de la moarte la viață.

E-40 Dumnezeu vrea să-și împlinească Cuvântul prin puterea Sa. Și când biserica îi neagă puterea, cum poate El să împlinească și să justifice Cuvântul Său? Când biserica explică și spune că este pentru o altă zi, și aşa mai departe, cum poate Dumnezeu, care vrea să-și împlinească Cuvântul, să-și manifeste Cuvântul printre oameni...? Iar oamenii neagă că El o face. Totuși, ei trec prin toate ritualurile, vedeţi?
Iată ce se întâmplă. Dumnezeu vrea să efectueze prin Duhul Sfânt și să susţină Cuvântul Său; şi biserica vrea să îl efectueze. Ei trebuie să nege Duhul Sfânt. Vor să îl efectueze prin a face o organizație mare, și mai ştiu eu ce altceva? Să aducă membri, indiferent cum îi vor boteza - păcătoși, bețivi, contrabandiști, orice altceva - și să-i ducă în trupul bisericii. Nu e de mirare că Revelaţia 17 spune că această prostituată bătrână, care avea o grămadă de fiice, era plină de nume de blasfemie. Bisericile, fiicele ei — numind numele fiicelor ei.
Oamenii care se alătură bisericilor și numesc asta „că primesc mântuire”, este o blasfemie. Acum, știu că King James a spus aici „nume de blasfemie”, dar dacă vă veţi uita în Diaglott, veţi vedea că nu este aşa. Acolo scrie: „Nume de blasfemare”. Există o diferență destul de mare. Ea e plină de acestea. Are nouă sute și ceva de organizații diferite în ea, o mulțime de nume de blasfemare. Au plecat cu ceva tradiții făcute de om, au plecat de la adevărata închinare. Au scos puterea din...

E-41 „Oh”, spuneţi voi, „Am mers acolo și era aşa o putere. Frate, toată sala dansa în Duhul.” Și nu au suficientă credință pentru a vindeca o durere de dinți.
Voi numiţi asta putere? Asta nu e putere. Acestea sunt binecuvântări. Există o mare diferență între binecuvântări și putere. Dumnezeu revarsă binecuvântările Sale asupra celor drepți și nedrepți. Soarele strălucește și... Vedeţi? Trebuie să ne întoarcem la adevăr, prieteni. Trebuie să ne întoarcem la ceea ce înseamnă Dumnezeu. Când vorbeşte El, El vorbeşte serios, vedeţi. Și El le-a refuzat... odată, și-a ascuns fața de rugăciunile lor.

E-42 Priviţi, prieteni. Dacă Dumnezeu nu a cruțat pomul original care a făcut aceste lucruri, ce va face cu mlădiţele altoite?
Trebuie să fim sinceri. Trebuie să facem aceste lucruri corect. Dumnezeu vrea să lucreze, și să aducă Duhul Sfânt să lucreze în biserica Sa. Biserica vrea să lucreze aducându-şi crezurile pentru a produce membri. Asta e diferența.
Pentru a se întâmpla prima, Dumnezeu va trebui să trimită Duhul Sfânt, care era conducătorul bisericii. Ar trebui să facă acest lucru. Și singurul mod în care oamenii pot împiedica să o facă, este să îl respingă. Și când îl respinge, ia puterea din operațiune. Deci, rămâne o literă moartă. „Litera ucide; Duhul dă viață.” Acesta este adevărul.
Este ca un autocar care stă pe un peron, tot autocarul este cosmetizat și oamenii care stau în el sunt bine îmbrăcați —însă, motorul nu are energie. La ce ar ajuta acest lucru, oricum?

E-43 Acum câteva săptămâni, eram... în urmă cu aproximativ opt luni, sau puțin mai mult, am avut o viziune într-o noapte, despre doi oameni — unul într-un bar și celălalt în altul, care se certau unul cu celălalt referitor la congregația lor despre care vorbeau. În cele din urmă, s-au întâlnit la New York, în mijlocul unei străzi. Au săpat o groapă, au intrat acolo și unul l-a ucis pe celălalt. Am spus: „Cineva va fi ucis”. Erau bărbați drăguți, înalți, tineri. La aproximativ o lună după aceea, cei doi luptători premianţi s- au luptat cu ranchiune, iar unul l-a ucis pe celălalt.
Eram în Colorado, acum câteva luni, într-o căbănuţă, m-am dus și le-am spus fiului meu, soției mele, norei mele și celorlalţi: „În urmă cu două ore s-a întâmplat ceva. Am văzut o domnișoară, o femeie frumoasă care avea nişte buze groase - părea că o văzusem pe undeva. Și ea... a încercat să ajungă la un medic și a murit.”
Și Duhul care îmi vorbea a spus: „Acum, vor spune că ea s-a sinucis, însă ea a murit de la un atac de cord”. Și a spus: „Este puțin înainte de patru, dar poți spune că era ora patru”, iar viziunea m-a părăsit. Le-am spus: „Ce a însemnat asta?” Nu știu. „Cineva va muri.”
Două zile mai târziu, când ieșeam dintre munți, vedeta aceia de film (Cum o cheamă pe femeie?), Marilyn Monroe — era un fel de striptease sau... i-aţi citit povestea. Ea a fost un copil nelegitim. Mama ei era la sanatoriul de boli mintale. Probabil că biata fetiță a avut o viaţă grea. Mereu şi-a dorit ceva. Mi-aș fi dorit să fi putut ajunge la ea. Știu de ce avea nevoie. Am ştiut de ce avea nevoie. Cu toate acestea, se alăturase la biserici și la tot felul, dar vedeţi, era doar o formă ritualică. Avea nevoie de aplicarea sângelui, vedeţi.
Acum. Bănuiesc că nu există vreun amator de sex în țară, care să nu o fi cunoscut și să nu fi avut poza ei. Se pare să aibă cel mai perfect corp de femeie, după cum am înțeles, din toată lumea. Însă, dacă acea anatomie este atât de genială, atunci priviţi: când viața a ieșit din corpul ei, au trebuit să-i dea un număr şi să o așeze într-o cameră. Și nimeni nu i-a revendicat cadavrul. Deci care este partea importantă? Sufletul sau trupul? Vedeţi, trebuie să fim sinceri în aceste lucruri. Dumnezeu o cere. Trebuie să fim.

E-44 Priviţi. Acum, pentru a respinge Duhul Sfânt, ei au acceptat partea formală a acestuia, având o formă de evlavie, dar negând puterea acesteia. Ei repetă tot felul de crezuri ale apostolilor, și alte lucruri de genul acesta, cu mult Cuvânt amestecat cu acestea și multe care nu sunt Cuvânt. Și apoi ei... Cuvântul lui Dumnezeu, am vrut să spun. Și apoi, fac toate aceste lucruri, şi totuși, se întâmplă printr-o lucrare formală, ritualică. Nu mai are nicio putere. Este moartă. Este doar o carcasă, ca trupul acelei fete. Viața plecase din ea. Acum nu mai era bună de nimic. Nimeni nu a mai vrut-o. Viața plecase, vedeţi.
Este viața care înseamnă ceva. Indiferent cât de mult aţi acumula în această lume, la câte biserici aţi aparține, cum rămâne cu acel suflet al vostru? Dar cu acea viață care este în voi? Este în regulă cu Dumnezeu? Poate fi în regulă doar acceptând acea mare pregătire pe care a făcut-o Dumnezeu, pentru a aduce ființele umane peste acea prăpastie către Sine. Acesta este sângele lui Isus Cristos. Niciun crez nu va face o punte pe cale, nici o denominațiune nu o va face, nicio educație, niciun om de știință, nimic altceva, în afară de sângele lui Isus Cristos, acesta este singurul lucru care va face o punte.

E-45 Acum, după ce Isaia a spus lui Israel că și-au poluat înlocuitorul cu tradiții și le-a dovedit acest lucru, iar Dumnezeu le-a respins rugăciunile... Isaia a fost un profet, purtătorul lor de cuvânt, pentru că acea jertfă a mers numai la Israel.
Dar după aceea, a apărut un alt mare profet pe scenă, și numele lui era Ioan. Îl cunoaștem ca Ioan Botezătorul. Și a arătat nu numai Israelului, ci la tot neamul lui Adam, către un Miel care a luat păcatele lumii. Ei au poluat acea zi sau dispensaţie - prin nesinceritatea lor și acțiunea formală. Dumnezeu a șters acel lucru. Apoi, El a trimis un alt profet să introducă o altă epocă și un alt Miel. Acesta a fost Mielul lui Dumnezeu pentru toată rasa lui Adam, care înlătură păcatul lumii. Curând, acel Miel a fost pironit pe altarul crucii Lui. A fost pironit acolo sus, pe Calvar. Pentru ce? Iertarea păcatelor, nu doar pentru evrei, ci pentru oricine vrea.
Sângele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, curăță de orice păcat. Indiferent câte crezuri am recita, tot este nevoie de sângele aplicat pentru a îndepărta păcatul. Și îl aplicaţi prin credință în Cuvânt, crezând că așa este; și apoi să știţi că El vă răspunde, iar voi Îl cunoașteţi - Îl cunoașteţi pentru că aţi urmat Cuvântul Lui cu sinceritate.

E-46 Acum, dacă vreunul dintre voi, sau orice om de undeva, simte vreodată povara păcatului său, avem un Miel. Să nu poluăm acel program. Mielul este cel care ridică păcatul lumii. Este singura prevedere pe care o are Dumnezeu pentru oamenii păcătoși — care sunt eu și sunteţi şi voi; și femeile, băieții și fetele păcătoase — este sângele lui Isus Cristos.
Trebuie să venim cu sinceritate la El și prin credință... să ne punem mâinile pe capul Lui, prin credință și să ne conectăm cu El, socotindu-vă acum morţi. Și rămâneți acolo până vor veni rezultatele, până când sângele care a fost vărsat la Calvar va fi aplicat în inima voastră. Apoi, povara va dispărea.
„Povara mea a fost îndepărtată”. Atunci sunteţi liberi. Cel pe care Fiul îl eliberează este într-adevăr liber.
Nu e de mirare că nu putem avea lucrurile așa cum le aveam înainte, sau cum ar trebui să le avem. Nu am venit pe acea cale sinceră pe care Dumnezeu ne-a oferit-o. S-ar putea să... nu vrem să poluăm aceea, știţi voi. Nu se va polua. Nici cealaltă nu a fost poluată, dar Dumnezeu le-a luat-o.

E-47 Ca o poveste pe care am citit-o aici, cu ceva timp în urmă. Era un căpitan bătrân marinar pe mare...
și își trăise aproape toată viața în păcat. Dar într-o zi auzise de Biblie și de Dumnezeu. Și zăcea pe moarte și a spus: „Este vreo persoană care ar putea să-mi vorbească despre Biblie, sau există vreo Biblie pe nava mea?” A trecut destul de mult timp până s-a gândit la acest lucru, dar Dumnezeu este plin de milă şi har.
Și au găsit un băiat, pe care îl luaseră pe navă, și el avea o Biblie. Și i-a spus: „Intră, fiule, stai lângă patul meu și citește-mi acea Biblie”.
Și tânărul a deschis la Isaia 53:5, și a citit astfel: „...El a fost rănit pentru fărădelegile noastre, a fost zdrobit pentru nelegiuirea noastră; pedeapsa păcii noastre era asupra lui; și prin rănile lui am fost vindecați”.
Băiețelul s-a întors și a spus: „Domnule, căpitan?” El a spus: „Da, băiete?”
El a spus: „Lăsaţi-mă să-l citesc așa cum obișnuia mama să mi-l citească.” A spus: „V-am citit așa cum este scris în Biblie. Dar iată modul în care mama obișnuia să mi-l citească.”
A spus: „Dă-i drumul, fiule. Citește-o așa cum o citea mama ta.”
A spus: „Mama obișnuia să mă așeze pe genunchi și citea aşa: „A fost rănit din cauza lui Willie Pruitt... A fost zdrobit pentru nelegiuirea lui Willie Pruitt; pedeapsa păcii lui Willie Pruitt era asupra lui; şi prin rănile lui, Willie Pruitt s-a vindecat.”
Bătrânul căpitan a spus: „Mi-aș fi dorit să fi avut o astfel de mamă”. A spus: „Poate că ar fi putut citi şi numele meu acolo.”
Băiețelul a spus: „Doar un minut, căpitane”. El a spus: „Lasă-mă pe mine să îţi citesc numele tău acolo”. A spus: „El a fost rănit pentru mântuirea lui John Court [amin], a fost rănit pentru nelegiuirea lui John Court; pedeapsa păcii lui John Court era asupra lui; și prin rănile lui, John Court a fost vindecat”.
Pe chipul bătrânului căpitan străluci lumina. El a spus: „Închide Cartea, fiule. O văd.”
Când vă puteți citi numele acolo, „El a fost rănit pentru greșelile lui William Branham, El a fost zdrobit pentru nelegiuirea lui William Branham”, atunci vine pacea. Nu că a fost doar o lucrare de grămadă; a fost pentru mine. Este personal. Am fost inclus în aceea. „Prin rănile lui, William Branham a fost vindecat.” Atunci e diferit.

E-48 Mai este un lucru despre care aș vrea să vorbesc aici, despre iertarea noastră. Și anume că, după ce primim iertarea noastră, primim curățirea cu acea iertare. Acum, dacă vă prefaceţi că aţi primit iertarea, nu aveţi curăţirea.
Acum, veţi spune: „Poți dovedi acest lucru, frate Branham?”
Notaţi-vă aceasta: Evrei capitolul 9, versetul 11 până la 15: „Închinătorul odată curățit nu mai are conștiință de păcat”. Dacă sunteţi iertaţi cu adevărat, însăși vinovăția, însăși dorința, v-a părăsit. Toate s-au dus. Curăţirea vine cu o iertare autentică. Așadar, dacă pretindem iertare, fără să fim curăţiţi, cum putem pretinde iertare - când iertarea generează curăţire. Vedeţi la ce mă refer?
Curățiţi, curățiţi de ce? Curățiţi de orice legătură cu lucrări formale, moarte, tradiționale (amin), curățiţi de tradiția moartă. Cum puteți rămâne într-o tradiție moartă, când sunteţi curăţiţi de ea? Acum, ați citit asta în Evrei 9:11. Priviţi dacă este corect. Ne-a curățit de lucrurile mizerabile, moarte şi formale, atunci când am fost iertați de sângele lui Isus, pentru că este puterea sfințitoare care vine cu iertarea. Și suntem curățați de toate lucrările noastre moarte.

E-49 Acum, când facem acest lucru, venim la comuniune în modul corect. Venim la comuniune amintindu-ne de El — amintindu-ne de El, de jertfa noastră. Ne amintim de El, pacea noastră; ne amintim de El, de puritatea noastră; ne amintim de El, curățirea noastră - ne amintim de El când îngenunchem la cruce. Nu pe jumătate beat, nu trăind în adulter, nu cu răutate, ură și ceartă; ci noi îngenunchem la cruce prin credință, la picioarele Lui pentru a accepta iertarea Lui. Venim în această condiție la comuniune, cu foarte multă sinceritate.
Nu să spuneţi: „Trebuie să merg”. Ci mergeţi acolo pentru că sunteţi profund sinceri. Este între moarte și viață. Da, domnule. Vă duceţi și nu vă mai aduceţi aminte de tradițiile voastre și sunteţi curățiţi de păcatul vostru.
Acesta este un singur loc. Acolo unde îngenunchezi cu sinceritate, frate metodist, frate baptist, frate unitarian, frate duotarian, frate trinitarian: dacă îngenunchezi acolo cu sinceritate, tradițiile tale dispar. Acesta este adevărul. Trinitarieni, unitarieni, baptişti, toți sunt curățiți și sunt fii ai lui Dumnezeu. Tradițiile și certurile se sfârşesc. Nu vă mai gândiţi la acest lucru, pentru că sunteţi curaţi și puri, vedeţi. Sunteți frați. Indiferent de ce spun unele tradiții, să nu aveţi nimic de-a face cu ele. Sunteţi la aceeași cruce, la aceeași fântână. Sunteți frați de sânge. O, doamne!

E-50 Pentru asta m-am străduit. Pentru asta am încercat. Nu am nimic împotriva baptiștilor, metodiștilor.
Sistemul lor este cel care îi ține pe frații noștri despărțiți. Este o tradiție care... Ei au luat Cuvântul lui Dumnezeu și l-au transformat într-o tradiție, spunând: „Noi credem în curățirea sângelui”. Și apoi numesc un om că este „holy roller” și să nu aibă nimic de-a face cu el, un frate?
Când un om vine la Calvar, la poalele crucii amintindu-și că Isus a murit pentru a-l salva și, prin credință se conectează cu ea; și acest frate stă aici, să nu urmăriţi semnele pământești, culoarea, crezul sau nimic altceva. El este un frate. Da, domnule. Tradițiile și certurile s-au terminat. Puteți avea părtășie.

E-51 Aceasta este calea, și este singura cale prin care poți fi iertat. Singura cale prin care poți veni este prin cruce, prin sânge. Și când faceţi acest lucru, aţi fost purificaţi de tradițiile și lucrările moarte. Au existat...
Nu pot face pe toată lumea să fie baptişti. Dacă aș fi metodist, nu i-aș putea face pe toți să fie metodiști. Dacă aș fi fost un om al unei organizații penticostale, nu i-aș putea face pe toți să fie unitarieni, sau nu i-aș putea face pe toți să fie trinitarieni, sau biserica lui Dumnezeu, sau altceva. Nu, domnule. Nu i-aş putea face. Însă, există un lucru (și este credința mea să fac acest lucru) este să-i facem pe toți oamenii frați prin sângele vărsat al lui Isus Cristos, unde ne putem întâlni cu toții la aceeași cruce, amintindu-ne de jertfa noastră. Dumnezeu a acceptat asta și numai asta.

E-52 Îmi aduc aminte de un articol pe care l-am citit nu cu mult timp în urmă (în încheiere). Un bărbat și soția lui urmau să se despartă. Au început să se bată, să se scuipe, să se certe unul cu altul. Pur și simplu nu se puteau înțelege. De abia mai puteau locui în aceeași casă împreună. Așa că au decis să divorțeze și au cerut divorțul. Apoi, au căzut de acord să se întâlnească la casa lor și să-și împartă lucrurile astfel, încât să nu fie nevoie să treacă prin tribunal.
S-au întâlnit într-o cameră și au împărțit ceea ce era în camera aceea; iar în camera alăturată, au împărțit ceea ce era în acea cameră. Și, în cele din urmă, au ajuns într-un loc în care... au urcat în pod și au coborât un cufăr vechi. Și când au început să scoată micile articole din cufăr, le-au așezat de o parte şi de alta, apoi, uitându-se unul la altul: „Să nu cumva să mă înșeli. Te voi da în judecată, dacă faci asta” (la fel cum fac unele tradiții creștine).
Și după un timp, au dat peste nişte pantofiori albi. Și tatăl i-a luat, iar mama și-a pus mâna peste ei. S-au uitat unul la altul. În câteva clipe, au fost unul în brațele celuilalt. Cum? Erau ale unei fetițe pe care au avut-o cândva — asta era ceva ce aveau în comun. Totul se terminase, divorțul a fost anulat. Erau din nou unul în brațele celuilalt. Aveau ceva în comun.
Când baptistul și metodistul, unitarianul, duotarianul, trinitarianul, fraților, când putem veni la cruce și putem vedea ceva ce avem în comun... Sângele lui Isus Cristos este cel care ne curăță. Ne putem pune brațele în jurul Lui și El în jurul nostru și putem avea părtășie sub sângele lui Isus Cristos. Este singura cale pe care o știu eu. Să ne rugăm.

E-53 Doamne, Isuse, nu am găsit niciodată un pantof mic, dar într-o zi am găsit un Mântuitor. Și eu L-am iubit, și El m-a iubit pe mine. Și când văd că aceste tradiții apărute, aparent neavând credință și trăgând oamenii de la acel real... fundamentul temeliei creștinismului, părtășia prin sânge, atunci mă doare inima.
Am încercat din greu în acești ani, Doamne. Acum, încep să îmbătrânesc. Dar nu sunt obosit. Sunt încă îndrăgostit, Doamne. Te iubesc și îl iubesc pe fratele meu, pentru că și tu îl iubești. Fie ca eu să am privilegiul să trăiesc şi să văd ziua în care toți ne putem întâlni în jurul crucii. Atunci, certurile se vor termina. Pleava va fi arsă, dar grâul va fi strâns în grânar. Acordă aceasta, Doamne.
Și dacă sunt unii aici, în seara asta, Tată, care nu s-au gândit niciodată la acest lucru, și poate au avut încredere într-un crez, sau au avut încredere într-o emoție, dar acum văd reflectarea a ceea ce este în interiorul lor, prin felul în care trăiesc și acționează, și ceea fac, şi simt povara vinovăției, aş putea eu să am privilegiul, Doamne, în seara asta, să-i conduc la cruce? Acordă aceasta, Doamne. Vreau să le arăt unde este o fântână, unde putem sta împreună. Ți-i încredințez Ţie, Doamne.

E-54 Și în timp ce aveți capetele plecate, simțiți acea greutate de care ați dori să scăpați? Care vă zdrobește în interiorul vostru? Totuși aţi încercat să vă înscrieţi într-o biserică, aţi încercat să faceţi ce este bine, dar pur și simplu nu aţi reușit să scăpaţi de acest lucru? Ridicaţi-vă mâna. Nu vă voi cere să veniţi aici.
Dumnezeu să vă binecuvânteze, Dumnezeu să vă binecuvânteze, Dumnezeu să vă binecuvânteze.
O, doamne. Dumnezeu să vă binecuvânteze, Dumnezeu să vă binecuvânteze, peste tot în clădire.
„Simt această greutate, frate Branham. Oh, am încercat să dansez ca să o îndepărtez. Am încercat să strig ca să o îndepărtez. Am încercat să mă înscriu într-o biserică și să scap de ea. Dar, frate Branham, este încă acolo.”
Acum uşor, haideţi să coborâm la Calvar. Să nu coborâm la vreo organizație, să nu coborâm la un anumit sistem; să coborâm la Calvar. Acolo, amândoi, împreună să ne punem mâna pe sacrificiu. Atunci vom avea lucruri în comun.
Aţi remarcat în rândurile de vindecare? El nu a ţinut cont niciodată dacă acolo erau baptişti, metodişti sau presbiterieni. De ce? El a fost rănit pentru fărădelegile lor; prin rănile lui s-au vindecat. El este Mielul care ridică păcatele lumii, din care facem parte. Aţi vrea să o primiţi, acum, în timp ce ne rugăm?

E-55 Tată Ceresc, această mulţime de mâini ridicate, inimi împovărate și piepturi îngreunate din această seară, de bărbați, femei, băieți și fete. Au găsit și ei un mic pantof. Și știu că e ceva în neregulă în viața lor. Și acesta este... singurul lucru care poate îndrepta situaţia este acel izvor, de acolo de la Calvar.
Și venim prin credință acum, la sângele vărsat și ne punem mâinile asupra jertfei noastre însângerate. Simțim în noi înșine cum i se sfâşie carnea. Simțim spinii și cuiele. Prin credință facem acest lucru.
Văd ce a făcut El și totul a fost pentru noi. Nu că El ar fi trebuit, ci El a făcut-o de bunăvoie. El a fost rănit pentru fărădelegile noastre. Numele meu este în El, Doamne, şi a fiecăruia dintre noi. El a fost zdrobit pentru nelegiuirea noastră. Pedeapsa păcii noastre a fost peste El și prin rănile Lui am fost vindecați. Cu bucurie o acceptăm, cu evlavie, în această seara, Doamne. Eu cred. O accept cu respect. Eu cred. În numele lui Isus primește-i, Doamne, în împărăția Ta. Biblia spune că: „La toți cei care au crezut în El, le-a dat puterea de a deveni fii ai lui Dumnezeu”. Așa că cred, Doamne, că Tu o vei accepta, pentru că în... nu printr-un formalism, cum că trebui să venim la altar și să facem acest lucru, ci cu sinceritate.
Noi o credem. O acceptăm în suveranitatea Cuvântului, în legăturile iubirii Lui, în părtășia harului Său. O acceptăm, Doamne. Eu accept. „Nu cunosc alt izvor, nimic altceva decât sângele lui Isus.” Mântuiește, vindecă, fiecare suflet zdrobit, Doamne. În numele lui Isus mă rog și Ți-i încredințez. Amin.

E-56 Acum, pentru voi care simțiți că ați fost la Calvar și credeți că acesta este adevărul și nu ați avut încă botezul creștin, serviciile vor avea loc doar în câteva momente la parter.
Dar... e mai târziu decât am crezut că este. Și totuși, am citat în Isaia 53:5 că El a fost rănit pentru fărădelegile noastre. Credeţi lucrul acesta? El a fost zdrobit pentru nelegiuirea noastră. Credeţi lucrul acesta? Pedeapsa păcii noastre, unde... Ar fi trebuit să fim pedepsiți, dar acum avem pace, pentru că El a fost pedepsit pentru noi și mustrarea noastră a fost asupra Lui. Și prin rănile lui am fost vindecați, vindecați fizic.
Credeţi lucrul acesta? Îl acceptaţi? Credeţi că El rămâne același ieri, astăzi și pentru totdeauna? Credeţi că Dumnezeul, care a scris Cuvântul, împlineşte întotdeauna Cuvântul? Îl veghează pentru a-l confirma? Îl împlineşte? Vreţi voi să credeţi? Atunci, priviţi la Calvar. Acolo unde aţi căutat acum câteva minute mântuire, priviţi la Calvar şi pentru vindecarea trupului vostru și să credeţi.

E-57 Aici zace întins pe un pătuț un copil. Mi-aș dori să-l pot vindeca. Nu pot. Este deja vindecat. Aici stă un bărbat frumos, tânăr, şade într-un scaun cu rotile. Aș vrea să-l pot vindeca. Nu pot. Acolo stă o doamnă într-un scaun cu rotile. Nu știu ce e în neregulă cu ei, însă, eu nu pot face acest lucru. Este deja făcut.
Sunt oameni acolo cu probleme cardiace, cancer, care vor muri dacă nu se face ceva. Aș vrea să vă pot ajuta. Credeţi că aș face-o? Sigur că aş face-o. Dacă aș putea să iau un sfert dintre voi, să vă duc în stradă și să vă împing cu nasul prin tot orașul, ca toată lumea să râdă de mine, şi să ştiu că vă vindecaţi, aș face-o. Dumnezeu știe acest lucru. Cu siguranță aș face-o. Dar nu pot, pentru că sunteţi deja vindecaţi. Dar Dumnezeu m-a trimis să vă îndrept spre locul în care El a făcut-o pentru voi.

E-58 Acum, cu sinceritate, veniţi la aceasta. Cu sinceritate, femeia de la fântână L-a privit pe Isus, când El a spus: „Du-te și adu-ți soțul”.
Ea a spus: „Domnule, nu am soț”.
A spus: „Ai spus adevărul, pentru că ai avut cinci. Iar cel pe care îl ai acum nu este al tău.” Ea a spus cu sinceritate: „Domnule, cred că ești un profet. Acum, știm că, atunci când va veni Mesia, el va face aceste lucruri, ne va arăta aceste lucruri. Dar cine eşti tu?”
El a spus: „Eu sunt El”. Nu... Cu cea mai profundă sinceritate ea a acceptat acel lucru.

E-59 Femeia cu scurgerea de sânge își cheltuise toți banii. Situaţia ei nu s-a înrăutăţit la întâmplare. Și-a cheltuit toți banii pe medici și niciunul dintre ei nu a putut să o ajute. Și ea a venit să creadă, sincer, nu doar să spună: „Altcineva a făcut-o”. Din câte știm, nimeni altcineva nu a făcut-o vreodată. Ea a început ceva. Ea a spus: „Cred atât de mult pe acel om, încât dacă aș putea să-i ating marginea hainei lui, m-aș vindeca.”
Ea nu doar că a spus asta; ea a crezut. Era sinceră în acest lucru. Fără îndoială că a costat-o calitatea de membru al bisericii. A costat-o multe lucruri. Dar ea era sinceră. Era hotărâtă să o facă. Iar atingerea ei sinceră de marginea hainei lui, L-a oprit din drum. S-a uitat în jur și a zis: „Cine m-a atins?”
Când Petru L-a certat și a zis: „Toată mulțimea se atinge de tine”, El a spus: „Dar m-a slăbit. Virtutea s-a scurs din mine.” Și El s-a uitat peste audiență până a găsit-o pe femeie și i-a spus despre scurgerea ei de sânge. Și ea a simțit în trupul ei că aceasta s-a oprit și din acel ceas a fost vindecată.

E-60 Acum, acesta este Cel care și-a dat viața și a fost rănit pentru vindecarea voastră. Preţul este deja plătit. Dumnezeu l-a acceptat. Păcatele lor au dispărut. Dumnezeu l-a acceptat, ne-a îndreptățit prin învierea Lui, dovedind că l-a acceptat - nu doar moartea Sa la cruce, ci și învierea Sa. Și acum, a trimis Duhul Său înainte, ca să fie martor la Cuvântul Său. Cum ne-am putea îndoi?
Dacă sunteţi bolnavi, Biblia noastră spune că Isus Cristos este același ieri, astăzi și pentru totdeauna. El este un mare preot care poate fi atins de sentimentul infirmităților noastre. În acest moment minunat... eu am suferit de o anumită boală. Sunt concetățeanul vostru. Sunt fratele vostru și știu ce înseamnă să fii bolnav. Și știu un loc unde să merg, în acel loc ascuns al credinței, să-i ating haina.
Spuneţi: „Doamne Isuse, eu vin acum cu sinceritate. Sunt sincer în acest lucru, Doamne. Îmi cunoști inima. Mi-ai spus că te pot atinge, eşti un mare preot. Vin să Te ating. Lasă-mă să am o atingere, Doamne.”
Ceva se ancorează acolo în spate și spune: „Ai înțeles”.
“Mulțumesc, Doamne. Mulțumesc, domnule, Mântuitorul meu. Eu cred.” Nu părăsiţi niciodată acel post. Este al vostru.
Deci, dacă El a înviat, ar face El același lucru astăzi, dacă El este în viață? Credeţi că El este în viață? „Pentru că eu trăiesc și voi trăiţi.” Aşa că El este viu. Atunci, dacă El este viu, atunci El va fi același cum a fost întotdeauna. Este adevărat? Acum voi credeţi.

E-61 Acum, nu... acum am să-ți spun să te uiți spre mine, dar nu vreau să spun asta într-un fel în...
Vreau să spun așa cum i-au spus Petru și Ioan, omului de la poarta templului: „Uită-te la noi”. Înseamnă să fii atent la ceea ce spun. Crezi că ți-am spus adevărul.
Să testăm lucrul acesta și să vedem dacă este corect. „Cercetaţi toate lucrurile”, spune Biblia. Eu nu pot să-L oblig să facă acest lucru, dar El a promis că o va face. De asta mă țin. El a promis că o va face. „Lucrările pe care le fac Eu le veți face și voi. Cel ce crede în mine...” Și Dumnezeu știe, că eu cred că am fost la Calvar. Cu ani în urmă. Eu cred că El își ține Cuvântul, iar şi tu îl crezi.

E-62 Dacă eu aș putea să vindec acest copil, aș face-o. Dar ți-am spus (este copilul tău?) că nu-l pot vindeca. Și dacă Isus ar fi stat aici cu acest costum, nici El nu ar fi putut. El te-ar întreba dacă crezi acest Cuvânt din seara asta, „prin rănile lui ai fost vindecat”.
Tu spui: „Nu am prea multă credință, frate Branham”. L-ai auzit spunând că dacă ai avea credință cât o sămânţă de muștar...? O credință cât un bob de muștar nu va face un miracol. Dar dacă te ții de ea, te va ajuta. Doar ancorează-te. Asta este.
Spasticul, dacă vei crede că Dumnezeu te face bine, El o va face. O să crezi? O vei accepta?
Dumnezeu să acorde aceasta.
Tu ai un os rupt la spate. Nu te-am văzut în viața mea, dar asta îţi este problema. Nu te pot vindeca, însă nu ți-ai putut ascunde viața. O accepti? Dacă El a știut ce este în neregulă cu femeia, dacă El a știut ce este în neregulă aici și acolo, El este același şi acum. Crezi lucrul acesta? Îl accepţi?
Dar tu, doamnă? O scleroză multiplă. Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Acum ai putea avea reumatism sau orice altceva. Nu-ţi poţi ascunde viața. Tu crezi acest lucru, că El a fost rănit pentru fărădelegile tale; şi prin rănile lui ai fost vindecată. Crezi lucrul acesta? Exact asta a spus El.

E-63 Acest om care stă aici în colț, suferă de probleme cu stomacul; a avut complicații cu el. El nu este de aici. El este din Texas. Crezi că Dumnezeu te cunoaște? Eu nu. Te-ar ajuta, dacă același Dumnezeu ar putea... dacă ţi-ar spune: „Numele tău este Simon”, D-le Summons? Acum poți să te întorci în Texas și să te vindeci de problemele de stomac, dacă crezi acest lucru.
Există un bărbat care stă aici, îl deranjează sinusurile. Nu-l cunosc, nu l-am văzut niciodată. E din Shreveport. Domnule Wallace, crezi? E adevarat? Ridică mâna. Credința ta te face sănătos, dacă vei crede acest lucru.
Doamna, care stă aici în spate, are o ruptură. Are un copil cu ea retardat. Nu o cunosc. Nu am văzut-o niciodată. Ea nu este de aici. Dar ea mă crede și crede cuvântul pe care îl vorbesc. Ea vine din Arkansas, din Hope, Arkansas. Numele ei este doamna Jackson. Crezi, doamnă? Du-te și fii vindecată.
A ajuns departe, în spatele clădirii, o doamnă cu un băiețel care nu poate învăța la școală. Nici ea nu este de aici. E din Mississippi. Doamnă Stringer, credeți din toată inima și băiețelul se va face bine.
„Dacă ai putea crede”, toate lucrurile s-ar întâmpla.
O femeie în vârstă care stă chiar aici, are cancer și este pe moarte. Minnie, crezi că te vei vindeca? Crede în Domnul. Te provoc să crezi. Domnul Grigsby, vine din spital cu TBC, crede din toată inima. Fii vindecat. Nu l-am văzut niciodată în viața mea pe acest bărbat, din câte ştiu eu.

E-64 Ce se întâmplă? Aplicați-vă numele. „Prin rănile lui am fost vindecați.” Credeţi lucrul acesta? Atunci este prezența Lui. „El a fost rănit pentru fărădelegile noastre.” Atunci, dacă El poate face acest lucru, aceasta dovedește că El este aici prin Cuvântul Său. Acum, nelegiuirile noastre, prin sinceritate sunt iertate. Nelegiuirile noastre au dispărut. Avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos. Rănile lui ne vindecă. El ne demonstrează că suntem iertați.
Ce face El? Ridică acea sinceritate. Privește acea persoană ancorată pe cruce. A vizitat acești oameni, indiferent cine au fost. Mai văd ceva. Doar continuaţi să credeţi. Vreau să vă întreb ceva. Credeţi din tot sufletul?
Isus a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei care cred”. Câți credeţi? Atunci puneți-vă mâinile unul peste celălalt, dacă sunteți credincioși. Sunteţi la fel de mult copilul Lui cum sunt şi eu.
Ce se întâmplă? Este o justificare că El este aici. Oh, nu am putea veni cu sinceritate acum? după Cuvântul Lui? după prezenţa Lui? Acesta este însuşi Dumnezeu care vă va judeca în ziua judecății.

E-65 Doamne, ai milă în seara aceasta. Mă rog, Tată ceresc, ca binecuvântatul Duh Sfânt, Cristosul cel viu - nu un idol, nici un oraș, nici o tradiție - ci un Cristos viu care a înviat din morți, cinstind Cuvântul Său când El este predicat în puterea sângelui Său și învierea lui...
Aceștia sunt credincioși. În ultima însărcinare, Tu ai spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei care cred. Dacă își vor pune mâinile peste bolnavi, ei se vor vindeca.” Doamne, Isuse, mă rog cu ei. Eu sunt la cruce. Ei sunt la cruce. Avem totul în comun. Aici este sângele lui Isus Cristos. Aici este Fiul lui Dumnezeu cu noi, dovedindu-ne că este aici. Ne punem mâinile pe trupul lui tremurător. Ne acceptăm vindecarea.
Și acum, Satan, îţi poruncim în numele lui Isus Cristos, ieşi afară de aici și părăsește acești oameni, ca ei să plece și să fie sănătoși, prin puterea în învierea lui Isus Cristos.

E-66 Eu Îl cred. Să o spunem împreună. Eu Îl cred. Eu Îl accept. Acum rostiţi-vă numele. Prin rănile lui (spuneţi-o cu mine), prin rănile lui (acum numele vostru) William Branham am fost vindecat. S-a sfârşit. S-a terminat. Dumnezeul care a făcut promisiunea este aici pentru a confirma promisiunea.
Isus a spus: „Așa cum M-a trimis Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.” Și Dumnezeul care L-a trimis era cu El și în El. El a spus: „Dacă nu fac lucrările Lui, să nu mă credeţi”. Și dacă eu nu vă spun adevărul, El nu îl va susține. Dar Dumnezeu care a trimis pe ucenicii Săi a trimis şi această mișcare a lui Dumnezeu în țară. El este cu ea pentru a dovedi că El este cu ea. Chiar semnele care au fost promise confirmă prezența Lui. Suntem în prezența lui Isus Cristos.

E-67 Accept vindecarea voastră. O accept. Nu-mi pasă ce se întâmplă acum. Nu mă uit la acel lucru. Mă uit la credința voastră ancorată acolo, ancorată la cruce, unde v-ați aşezat mâna pe jertfa voastră. Mergeţi și credeţi. Va trebui să vă vindecaţi.
Îl iubesc, Îl iubesc,
Pentru că El m-a iubit mai întâi;
(Țineți-vă mâna pe sacrificiul vostru acum.) Și mi-a cumpărat mântuirea
Pe lemnul Calvarului.
Să ne ridicăm acum în picioare. Ridicați-vă mâinile și inimile acum. Pentru ce Îl iubiţi?
Îl iubesc... (Jertfa noastră, ispășirea noastră), Pentru că El m-a iubit mai întâi;
(Ce a cumpărat El? Eliberarea
voastră deplină acum.)
Și mi-a cumpărat mântuirea Pe lemnul Calvarului.
Iubesc... (Oh, pur și simplu nu pot să mă opresc cumva din cântat), Îl iubesc,
Pentru că El m-a iubit mai întâi, Și mi-a cumpărat mântuirea
Pe lemnul Calvarului.
Ce zici tu despre asta, Sonny? Crezi lucrul acesta? Crezi că vechea problemă de stomac te va lăsa?
Oh? Nodul din stomac te va părăsi? În regulă. Se va întâmpla.
Îl iubesc, Îl iubesc,
Pentru că El m-a iubit mai întâi...
Doamne, Isuse, dă vindecarea acestor oameni ale căror batiste..., în numele lui Isus.