E-1 Îţi mulţumesc, Frate Neville. Aşa de bucuros să fiu aici, Frate Neville, şi prilejul să şed în aceste locuri Cereşti din nou, în Cristos Isus. Şi numerele niciodată nu m-au deranjat, aceasta întotdeauna mă exaltează. Voi ştiţi, mai mulţi... Eu mă simt mai acasă când sunt cu un număr mic de persoane, căci aceea este ce mă gândesc că este Biserica. Da. Eu am o Scriptură pentru aceea, care zice, "Nu te teme, Turmă mică, este al vostru-voia bună a Tatălui vostru să vă dea Împărăţia." Şi eu aş vrea... aceea este Turma mică cu care eu vreau să fiu numărat în ziua aceea, la care El a spus, "Nu te teme." Şi noi suntem foarte fericiţi pentru privilegiul de a veni jos în seara aceasta.

E-2 Şi eu nu am venit cu intenţia de a vorbi. Doar câteva momente în urmă acolo a fost cineva care a venit la uşă, şi în timp ce eu eram în ceva studiu, pregătind ceva context pentru ceva text care eu vreau să folosesc acum chiar imediat în adunările ce urmează din Phoenix şi Tucson, şi pe acolo. Şi eu am fost doar cu adevărat hrănit în Duhul, voi ştiţi, din lucrurile bune ale lui Dumnezeu, despre un Final, şi un subiect despre Final. Şi soţia mea a venit şi mi-a spus că acolo era cineva care a venit să mă viziteze, şi eu-eu nu am înţeles-o chiar corect, apoi după aceea, păi, a zis, "O să fi tu jos la biserică deseară?"

E-3 Şi am spus, "Mă gândesc că da." Şi am mers înainte să încerc să rămân în spiritul la ceea ce făceam. Şi ea a venit înapoi şi a spus că era un om bolnav care venea să se facă rugăciune pentru el. Am spus, "Bine, atunci, eu mă duc jos la biserică, oricum, vezi, şi aceasta este să ne rugăm pentru bolnavi." Eu întotdeauna, aceea este... Voi ştiţi, lucrurile acelea sunt... noi trebuie să ajungem la ele cât de repede este posibil când oamenii sunt bolnavi şi în nevoie. Oricine a fost bolnav ştie cum să aprecieze ce înseamnă să fi vindecat de marea putere de vindecare a lui Dumnezeu. Şi este un lucru aşa de minunat, ce privilegiu.

E-4 Acum, duminica următoare ce vine, dacă Domnul voieşte, Fratele Neville şi nici unul din ei nu au nimic special, m-am gândit ca următoarea duminică dimineaţa eu-eu să aduc mesajul meu de Crăciun la oameni, deoarece lăsându-i-lăsându-i... Unii din ei vin de departe, voi ştiţi, şi ca Georgia şi diferite locuri, şi aceea îi va lăsa să ajungă înapoi la timp să facă cumpărăturile şi lucrurile lor de Crăciun.

E-5 Şi Billy chiar a venit afară şi mi-a spus, a zis că sora mea, Delores, duminica următoare seara chiar înainte de serviciu, are vreun fel de mici-mici cadouri pentru copii, un mic program la care ei se duc, voi ştiţi, o piesă mică de Crăciun care ei vor să o pună înainte să înceapă serviciile. Şi am spus, "Ei bine, aceea va fi în seara de duminică nu-i aşa?"
A spus, "Da."
Eu am spus, "Aceea nu va deranja nici un pic, atunci."

E-6 Acum, vedeţi, marţea următoare este ajunul de Crăciun, atunci dacă... sau marţea următoare, o săptămână, este Crăciunul. Aşa că aceea i-ar presa pe oameni, voi vedeţi, şi atunci trebuie să meargă înapoi acasă în ajunul de Crăciun, şi pe luni, aşa că m-am gândit că eu... da, două săptămâni. Aceea este corect, două săptămâni este corect. Astfel m-am gândit poate eu să vin deseară şi să fac de cunoscut la oameni, dacă Domnul voieşte, şi Fratele Neville nu are nimic special. Că, mie de obicei îmi place să-mi dau mesajul de Crăciun la biserică, şi mesajul meu de Paşti, şi orice îmi pune Domnul pe inimă să dau. Şi următoarea duminică, cu voia Domnului, următoarea duminică dimineaţa eu dau...

E-7 Şi motivul că eu îl iau de dimineaţă în loc de o seară, unde oamenii care vin de departe, ei au după amiaza să călătorească aşa ca să poată ajunge acasă, voi vedeţi. Şi eu mai degrabă aş avea-o seara, mă gândesc că seara este mult mai bine. Îmi-îmi place serviciul de seară, când soarele apune, ceva, altceva. Acesta era Dumnezeu în grădina Edenului, la Adam, să apară în răcoarea serii şi să-i vorbească lui Adam. Vedeţi, şi îmi place serviciul de seară. Dar, şi felul cum sunt circumstanţele aici, că ar fi mai bine ca eu s-o am într-o dimineaţă, şi astfel oamenii pot să plece.

E-8 Şi eu sunt recunoscător că tabernacolul se extinde aici afară în locul alăturat afară dincolo de noi aici, având ceva loc mai mult adăugat la acesta. După toată încurcătura şi fâţâiala, în sfârşit noi l-am obţinut oricum. Voi ştiţi, bătrânul Frate Bosworth obişnuia să aibă un simţ al umorului, a spus, "Pruncul care plânge cel mai tare capătă atenţia cea mai multă." Aşa că aceea este cumva foarte mult, voi ştiţi, şi astfel mă gândesc că se merită să plângem un pic din când în când, nu vă gândiţi aşa?

E-9 Astfel, şi eu vreau să comentez pe Fratele Anthony şi asociaţii lui aici pentru acea muzică frumoasă. Eu tocmai am venit înăuntru şi am auzit aceea. Şi, voi ştiţi, acele instrumente sunt trompete. Eu am vrut ca unul din copiii mei, cel puţin unul din ei, să cânte la trompetă. Eu-eu... şi acele instrumente de suflat.

E-10 Becky a început la pian, dar ea este la acea mică adolescenţă ceva, voi ştiţi, aceea este, ea vrea să renunţe la aceasta acum. Şi-şi ea a început... Învăţătoarea a spus că ele vor trebui să înceapă cu muzica populară. Nu, acum, eu nu vreau să spun... voi ştiţi ce vreau să spun, uverturi, şi aşa mai departe, de muzică clasică, pentru ca să ia muzica religioasă la aceasta. Când ea ajunge sus la notele ei mari în aceea, atunci ea gândeşte, "Ei bine, eu doar renunţ." Şi eu-eu... copiii sunt o problemă. Şi, oricum, aceasta trebuie să fie o chemare de la Dumnezeu, în primul rând. Eu cred că sora ei, Sarah, înapoi acolo o să o întreacă, oricum, şi niciodată nu a avut o lecţie. Astfel, astfel atunci chemarea de la Dumnezeu este mai bună când este cu dar în felul acela.

E-11 Dar mie îmi place trompeta. Îmi amintesc când ei au dedicat acest tabernacol acolo afară la colţ, trompetele au răsunat pentru o jumătate de zi aici afară, "Jos la cruce unde Salvatorul meu a murit, jos acolo pentru iertarea de păcat am strigat, acolo la inima mea a fost Sângele aplicat," când mi-am pus contextul meu în piatra fundamentală.

E-12 Şi îmi amintesc într-o seară la biserica Metodistă Trinitatea, când bătrânul Doctor Morrison... Mulţi dintre voi oamenii care aţi trăit în urmă în zilele mele vă amintiţi de Doctor Morrison, un om bătrân sfinţit. Asbury a pierdut unul din cei mai mari oameni de când Asbury, când ei au pierdut pe Doctor Morrison, la vârsta lui, un om bătrân evlavios. Şi mie întotdeauna mi-a plăcut să-l aud cum predică. Şi am mers acolo să-l aud acolo la biserica Metodistă Trinitatea acolo. Şi în seara aceea, doi băieţi au păşit afară într-un balcon mic chiar cum eu şi soţia am umblat sus, şi ei îşi ţineau trompetele lor în aer aşa, şi acele instrumente acolo, şi ei au cântat aceea, "Jos la cruce unde Salvatorul meu a murit!" Acea cruce mare sus pe vârf, învârtindu-se în jur. Eu doar am stat pe stradă şi mi-am ridicat mâinile sus, doar am început să laud pe Dumnezeu chiar afară. Nu m-am putut abţine.

E-13 Există vreun fel de emoţie înlăuntrul unui Creştin născut din nou, când Aceasta pulsează, există ceva ce trebuie să se întâmple, aceea este tot ce există despre aceasta. O, eu... Nu există nimic ca un Creştin de timp vechi. Aşa este. Nu aş lua nimic pentru aceasta, experienţa mea, nu aş schimba-o pentru nimic din bogăţiile lumii, sau întreaga lume, nici pentru tot sistemul solar şi totul, pentru ce Isus m-a învăţat despre El.

E-14 Acolo este un anumit om care şade cu noi, de fiecare dată când privesc înapoi îmi saltă inima. Acesta este un om care îl văd luând împărtăşirea, seara trecută, umblă pe o cârjă. Ţi-a spus cineva vreodată că tu arăţi ca Oral Roberts? [Fratele zice, "Ei bine, frate, tu ai spus, chiar cum am păşit înăuntru aici acum. Eu am aşteptat ca tu să recunoşti aceea." – Ed.] Eu îţi spun, de fiecare dată eu... Cât de mulţi... Voi l-aţi văzut pe Oral Roberts, aproape voi toţi. Dacă el nu arată ca Oral Roberts! Eu chiar s-a întâmplat să privesc înapoi. Şi eu-eu gândesc că el este un om puţin mai mare decât cum este Oral. Dar doar să priveşti felul cum îşi piaptănă el părul, şi fruntea lui şi fizionomia lui, şi întotdeauna un fel de persoană cu arătare demnă, şezând ca Oral. Şi astfel eu-eu întotdeauna mă gândesc, "Fratele Oral?" Arată chiar ceva ca el.

E-15 Fratele Oral începe un fel de şcoală Biblică acolo afară acum, eu cred, sau ceva. Am auzit despre aceasta zilele trecute. Ce este aceasta? [Fratele Neville zice, "Universitate." – Ed.] Universitate. Da. Fratele Carl Williams este unul din ultimii pe aceasta, de vreun fel. Eu nu ştiu chiar ce este aceasta acum.

E-16 Acum, acum reţineţi, duminică, cu voia Domnului, noi vom începe, eu am Paştele... sau mesajul de Crăciun. Şi atunci eu sunt-eu sunt recunoscător privitor la tabernacol că este început. Şi atunci eu sper că acesta nu va fi numai o adăugare numai în număr, ci acesta va fi adăugarea la harul pe care Dumnezeu îl va acorda bisericii noastre, mişcarea noastră, a noastră... nu mişcarea, ci adunarea noastră care noi am asamblat-o împreună. Noi o iubim.

E-17 Şi-şi mi-ar place doar să spun aceasta. Eu nu voi lua mult timp. Dar, eu am multe lucruri care s-ar cuveni să le spun, însă eu nu, aceasta ar lua prea mult timp. Dar, mi-ar place să spun aceasta, este ceva ce eu nu pot spune. Există lucruri (fiecare înţelege) care tu le ştii, şi aceasta este în Numele Domnului, totuşi tu nu le poţi spune. Voi vedeţi, tu trebuie să păstrezi pentru tine. Vedeţi? Dar un anumit eveniment care se mută în sus, şi s-a mutat pentru o vreme, care se pregăteşte să ia loc, de care eu am fost alarmat urmărind Duhul Sfânt mişcându-se printre oameni până la acel punct, şi aceia neştiind nici un lucru pământesc, vedeţi, dar să văd Duhul Sfânt mişcându-se spre aceea. Eu îl voi descoperi, cu voia Domnului, la timp oportun. Acum, reţineţi, aceea îl arată pe Dumnezeu printre ei.

E-18 Cum cineva, eu cred, fratele, da, a spus cu un timp în urmă, Fratele Neville a spus că, "Dumnezeu, nesocotind a noastră-dezordinea noastră printre noi, comportarea noastră rea în privirea Lui." Că văzătorul care a mers să privească asupra lui Israel, şi l-a putut vedea cu ochiul natural, şi cât de dezordonat a fost acesta, cum că ei au făcut rău şi ei ar trebui să fie blestemaţi. Dar ce a omis episcopul să vadă era acea Stâncă lovită şi Şarpele de Aramă, vedeţi, făcând ispăşire. Astfel, voi vedeţi, când-când Balaam a privit asupra lui Israel, el a văzut un motiv să-i blesteme. Vedeţi? Dar când Dumnezeu a privit asupra lor, El a văzut ispăşirea. El a zis, "Tu eşti ca un inorog." Amin. "Cine va pune ceva în calea ta? Cât de cucernice, cât de neprihănite sunt corturile tale!" Acela este felul cum i-a văzut Dumnezeu. Vedeţi? Nu în felul cum i-a văzut oamenii, nu în felul cum marii demnitari i-a văzut; ci în felul cum El i-a văzut.

E-19 Şi, O Dumnezeule, lasă ca aceea să fie porţiunea mea! Lasă ca aceea să fie porţiunea mea, căci eu nu am nimic înlăuntrul meu ce eu aş putea pretinde. "Nimic nu aduc în mâinile mele, doar simplu de crucea Ta mă lipesc." Vedeţi, aceea este tot ce avem.

E-20 Ei bine, aceasta este seară de adunare de rugăciune, sau nu seară de adunare de rugăciune, ci acesta este un fel de grup evanghelic aici. Nouă-nouă ne place să plasăm Cuvântul. Şi poate mi-ar place să vă vorbesc în seara aceasta pentru câteva minute. Mulţi dintre voi care v-ar place să deschideţi în Scripturi... Păi, ştiţi voi, lucrul ciudat, că s-a deschis chiar exact la acesta, la textul care eu urma să citesc. Da, domnule. Ciudat. Acela era Întâi Corinteni, al 11-lea capitol, şi câteva notiţe care le-am scris jos aici, undeva înăuntru aici, despre care m-am gândit, dacă eu îl pot găsi chiar acum, la Întâi Corinteni, al-al-al 11-lea capitol. Acesta este chiar aici, chiar aici. Da, domnule.

E-21 Acum, înainte să ne apropiem de Cuvânt, să ne apropiem de Autor, vedeţi, Care este Cuvântul, ca noi să putem cere după milă şi după binecuvântările Lui în timp ce noi îl studiem pe El care este Cuvântul. Să ne rugăm.

E-22 O Doamne Dumnezeule, plin de har şi milă, Care ai fost voitor prin epocă, după ce omul a păcătuit şi a pus acea mare prăpastie între el şi Tine, una care el nu o putea traversa înapoi el însuşi. El a fost absolut, total pierdut, fără o cale înapoi. Dar Dumnezeul de... plin de tot harul, a fost voitor să ia un Înlocuitor în locul lui, şi l-a adus înapoi. Aceea a înfiorat inimile tuturor acelora care au ştiut vreodată de Tine, Doamne, cum că în marea Ta iubire şi har Tu ai luat un Înlocuitor! Şi cum noi tocmai am terminat să o exprimăm, Doamne, aceasta este pe acel Înlocuitor pe care ne bizuim în seara aceasta, acel Unul Care a murit în locul nostru păcătoşii, acel Unul neprihănit Care a luat asupra Lui nelegiuirea noastră. Acesta este El în care ne încredem.

E-23 Acum noi venim solemn la Cuvântul Lui, cu inimi şi capete aplecate, în reverenţă şi în respect şi în recunoştinţă. Şi cerem ca Tu să ne trimiţi în seara aceasta, har, prin Duhul Sfânt, şi să ne dai Pâinea Vieţii de care noi avem nevoie să ne susţină. Tu ştii exact de ce avem noi nevoie, şi noi ştim că Tu ai promis că dacă noi cerem noi vom căpăta.

E-24 Noi vrem să ne amintim în seara aceasta, Doamne, de toţi acei care noi ştim că sunt bolnavi şi în nevoie, ca harul lui Dumnezeu să le fie dat în mare abundenţă. Şi, Tată, ne rugăm pentru acei care au căzut, ca această sărbătoare care vine să aducă o reamintire la inima lor, că de unde ei au fost vreodată, şi au căzut în spaţiul din afară a părtăşiei Tale. Dumnezeule, ne rugăm ca ei să se reîntoarcă (acordă aceasta, Doamne), să se reîntoarcă la adunare, la-la Adunarea celor Întâi născuţi, să se întoarcă înapoi unde există har şi milă, şi dragoste şi bunătate, şi vindecare a sufletelor noastre, a minţilor noastre şi trupurilor noastre. Acordă aceasta, Doamne. Binecuvântează Cuvântul în seara aceasta. Întăreşte-ne pe toţi, şi dă-ne din binecuvântările Tale, aşa cum noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-25 Acum, doar pentru câteva momente mi-ar place să vă atrag atenţia la Întâi Corinteni, al 11-lea capitol, al 23-lea, al 24-lea, şi al 25-lea verset.
Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat, Că Domnul Isus în noaptea în care a fost vândut a luat pâine:
Şi după ce a dat mulţumiri, a frânt-o, şi a zis, Luaţi, şi mâncaţi: acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi: să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.
Tot astfel după cină a luat paharul, şi a zis, Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu: să faceţi lucrul acesta, spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.

E-26 Dacă eu aş numi acesta doar un mic text la care mi-ar place să mă refer, ar fi acesta: Amintindu-L Pe Domnul. Acesta sună ca o seară care... sau un mesaj despre care ar fi trebuit să fie predicat duminica trecută, la cina Domnului. Dar eu vreau să mă apropii de el dintr-un unghi puţin diferit pentru câteva minute, în timp ce ne adunăm a noastre-gândirile noastre împreună, şi în închinarea Domnului.

E-27 Am putea, desigur, să începem cu masa Domnului, deoarece acela este un loc bun unde noi toţi ne amintim. Amintindu-L pe Domnul la masa Lui, care, de fapt, textul se referă la aceea. Dar, aceea este, Pavel a spus că noi trebuie să luăm paharul şi-şi să bem sângele, şi să mâncăm pâinea cuşer, spre amintire, să ne amintim ce a făcut El pentru noi. Şi cum-cum voi faceţi aceasta, voi nu vreţi să o faceţi doar un lucru obişnuit, de toată ziua; voi vreţi ca într-adevăr să veniţi, amintindu-L pe Domnul. Vedeţi? Să vă amintiţi că a fost harul Lui şi mila Lui, şi numai aceea, care vă dă singura speranţă care o aveţi. Nu contează ce aţi face voi vreodată, nu există nimic nicăieri care să poată în orice fel să vină aproape de ceea ce Cristos a făcut pentru voi.

E-28 Eu am avut o experienţă tristă săptămâna aceasta, şi totuşi una glorioasă, aş putea s-o numesc, am înmormântat un frate care odată a şezut aici cu noi. Şi mulţi din voi cunoaşteţi ocazia. A fost graţiosul nostru Frate Rogers, Busty Rogers, cum l-am numit noi, Everett. Şi Fratele Banks Wood aici, şi Fratele Sothmann, am mers împreună la serviciul funerar.

E-29 Şi-şi eu am făcut o plimbare în zăpadă, afară la vechiul loc unde l-am îngropat prima dată, cu vreo douăzeci şi cinci de ani în urmă. Data aceea când l-am îngropat, a fost în apă nămoloasă, în Numele Domnului Isus Cristos. Şi noi am trecut peste familiarul pod vechi acolo la Totten's Ford, eu le vorbeam fraţilor mei, şi am spus, "Într-o zi când un anumit lucrător denominaţional a avut un-un cort mare acolo, el a spus, 'Acel micuţ radical jos acolo la biserica Baptistă, care îi botează pe oameni în Numele lui Isus Cristos,' a zis, 'dacă vreo persoană care chiar a fost botezată în aşa fel, nici măcar nu ar fi bine venit sub cortul meu."'

E-30 Şi la timpul acela acolo s-a întâmplat să fie unii şezând acolo care au fost botezaţi în Numele Domnului Isus, şi acela a fost Fratele George Wright şi familia lui. Ei doar... Singurul lucru ce-l puteau face a fost să nu meargă înapoi.

E-31 Astfel ziua aceea la vad, o, el doar a părăsit adunarea lui şi a venit jos cumva să privească, şi adunarea lui stătea acolo. Şi eu am ajuns sus la acel loc. Şi acolo a fost o ploaie sus pe dealuri sus acolo, şi câmpiile nămoloase s-au spălat înăuntru, şi râuleţele mici au făcut Râul Albastru foarte tulbure. Am mers afară în apă, cam adânc până la brâu. Şi eu... Unul din administratori, sau diaconi, adică, mi-a înmânat Biblia, şi am citit unde Petru a spus în Ziua Cincizecimii, "Pocăiţi-vă, fiecare din voi, şi să fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor, şi voi veţi primi darul Duhului Sfânt."

E-32 A fost acea zi în care Georgie Carter zăcea acolo, încercând să-şi ridice mâinile, cântărind numai cam şaizeci şi ceva de livre, a fost nouă ani şi opt luni în pat, fără să se mişte. Şi poporul ei, biserica la care ea a aparţinut, au spus, dacă careva vine măcar la adunarea mea, ei vor fi excomunicaţi de la părtăşia lor la biserică. Şi astfel a fost chiar aceeaşi seară când ea a fost vindecată instantaneu. Şi atunci ea a vrut să fie botezată ca micuţa fată Nail care era sus acolo; că eu am văzut o vedenie, şi voi cunoaşteţi povestea, mâinile şi picioarele ei trase în sus; şi am mers în vedenie şi în puterea Duhului, am pus mâinile peste ea, acolo ea a venit afară şi a fost vindecată. Şi astfel ea a aparţinut la aceeaşi. Ei bine, aceasta era o biserică Metodistă. Lucrătorul Metodist, Fratele Smith, era acela stând pe mal cu adunarea lui.

E-33 Şi eu am început să botez botezul Creştin, din Biblie. Şi cam pe la timpul când am botezat cinci sau şase persoane, dintr-o dată liniile şi rândurile s-au rupt, acolo pe deal. Aici vine acel grup Metodist drept jos cu hainele lor bune pe ei, să fie botezaţi în Numele Domnului Isus. Şi una câte una, doamnele în îmbrăcămintea lor frumoasă de mătase şi de vară, umblând afară prin nămol, ştergând faţa cu lacrimi, şi rujul spălându-se jos, venind afară să-să facă mărturisire şi-şi să fie botezate.

E-34 Şi împreună cu grupul acela, un om puternic, cu umerii laţi, un fel de tunsoare de soldat infanterist, cu faţa lată, cu arătare robustă a păşit acolo afară în costumul lui frumos, albastru de serj pe el. A zis, "Eu, de asemenea, mi-am făcut hotărârea." Acela a fost Busty Rogers, fără ca să-i spună cineva ceva. Acolo eu l-am îngropat în Numele Domnului Isus Cristos, pe baza mărturiei lui.

E-35 Şi săptămâna trecută eu l-am pus sub gazon la Milltown. Şi am vorbit despre predica de: Perfecţiunea Învierii. Eu am fost un misionar, şi văzând diferiţii dumnezei şi filozofii; şi aceea este tot ce este ori care din ei, în afară de Creştinătate, este numai o filozofie, cum că ei cred aceasta, aceea, sau cealaltă. Dar marele Creator care a făcut creaţiunea! Acolo trebuie să fie un Creator dacă există o creaţiune. Şi dacă există o creaţiune, aceasta a fost făcută de un Creator. Şi lucrarea oricărui om îl reflectă pe el însuşi. El este un tâmplar bun, el face lucru bun, el construieşte. Şi dacă el este un mecanic bun, el face lucru bun. Lucrarea ta te reflectă numai pe tine. Şi creaţia lui Dumnezeu îl reflectă pe Dumnezeu. Şi Dumnezeu a făcut totul pentru un scop. Şi tot ce serveşte scopul lui Dumnezeu, când acesta moare, acesta are o înviere. Spuneţi-mi un singur lucru. Şi eu am adus înăuntru multe lucruri, ca florile şi pomii.

E-36 Şi cum vine soarele sus de dimineaţă, un prunc mic născut, el este slab, razele lui sunt. Pe la ora zece, el este un adolescent. Şi la ora doisprezece el străluceşte în tăria lui, în frumuseţea femeii- sau bărbăţiei. Şi pe la ora două după masă, el devine cam ca mine. Şi atunci pe la ora cinci după masă, devine ca bunicul, el se culcă. Şi în final razele lui se răcesc de pe pământ, şi el moare. Este acela sfârşitul lui? El a slujit scopul lui Dumnezeu. El a înviat viaţa botanică aşa cum a venit peste pământ. Toate plantele care ar fi fost moarte în anul dinainte, el le-a înviat. Este acela sfârşitul lui când a slujit scopului lui Dumnezeu? El înviază din nou dimineaţa următoare, cu o viaţă nouă! Fiecare pom face la fel, orice altceva, totul, luna, stelele, sistemul solar, totul promite.

E-37 Şi dacă un om slujeşte scopul lui Dumnezeu, există o înviere tot atât de sigur ca orice. Singurul lucru ce-l are de făcut, este, Dumnezeu doar aşteaptă după timp, întocmai cum aşteaptă El acum.

E-38 Frunzele mari tocmai au căzut din pomi, căzute jos, adică. Unde roşul, verde, albastru, maro, toate culorile diferite peste marele piept al pământului, unde natura lui Dumnezeu a zăcut moartă dedesubtul acesteia, Dumnezeu doar şi-a plantat buchetul Lui. Dar El ştie când El plantează buchetul, acolo este o înviere în primăvară! Lumea doar trebuie doar să vină în jurul orbitei ei până când ea ajunge înapoi drept cu soarele din nou, şi ea va învia în flori funerare.

E-39 Nu zice, "Acesta este sfârşitul," nici mai mult cum frunzele, maro din pom, nu zic că este sfârşitul. Singurul lucru ce-l are de făcut, este ca ciclul de timp a lui Dumnezeu să plutească în jur, până la timpul venirii Fiului lui Dumnezeu. Şi fiecare creatură vie care a murit vreodată în Cristos va apărea din nou. În Prezenţa Lui, amintindu-l pe El. O, când eu vin la capătul drumului meu, eu vreau să mor în Prezenţa Lui, amintindu-l pe El, că El este învierea şi Viaţa. El este acel Unul.

E-40 Atunci aşa cum venim la masa Domnului. Masa Domnului, aşa cum am explicat aceasta aici înainte, nu este... Noi credem ceea ce numim „împărtăşirea" este-este luarea de pâine. Noi punem greşitul-greşitul... Noi punem lucrul corect în locul greşit. Nu pâinea este ceea ce contează, nu vinul este ceea ce contează, acelea sunt pâinea cuşer şi vinul. Dar lucrul care este, este, împărtăşirea care înseamnă "să vorbeşti cu," şi, în a vorbi cu El, amintindu-l pe EL Eu gândesc că acesta este cel mai binecuvântat timp din servicii. Vedeţi? Fiecare oră din viaţa noastră ar trebui să fie o împărtăşire.

E-41 O împărtăşire cu Domnul este ca o oază în deşert. Aceasta este ca un izvor sub lac, care unde călătorul vine pe acolo, se opreşte să bea apa până când îşi potoleşte setea. Aceea este să aminteşti pe Domnul. Venind prin ordinea mesei Lui, unde pelerinul trecător care-care sălăşluieşte aici pe pământ cu noi, împreună, ca noi să putem veni la masa Lui, şi acolo să bem din binecuvântările Lui şi din harul Lui şi din Cuvântul Lui, în părtăşie în jurul Cuvântului Lui, până când sufletele noastre însetate sunt satisfăcute. Şi atunci noi părăsim locul de închinare, împrospătaţi, satisfăcuţi, mergând afară să întâmpinăm problemele deşertului din nou, problemele din deşertul vieţii. Da, o oază în deşert, împrospătându-ne, construindu-ne când suntem însetaţi.

E-42 Aceasta ar trebui să fie cu fiecare închinător. Aceasta satis-... Aceasta este cu fiecare închinător adevărat, că ei tânjesc să se adune împreună. Există ceva privitor la părtăşie care-care este Divin, este poruncit de Dumnezeu, şi aceasta este sfântă, sacră. Şi cel neprihănit însetează după aceasta.

E-43 Cum a spus David, că "sufletul lui însetează după Dumnezeu, cum a însetat cerbul după izvorul de apă." Micuţul cerb rănit la care câinii i-au smuls bucăţi de carne din coasta lui, şi este-este smulsă la o parte din el. Şi el stă, gâfâind şi urmărind. Unde, mirosind cu simţul lui pe care Dumnezeu i l-a dat, el poate mirosi apa de la mile. Şi el îşi ţine capul mic în aer în timp ce îşi sângerează viaţa afară. Şi el ştie, dacă poate vreodată să ajungă la acel izvor, că el poate trăi. Nimeni nu o să îl prindă atunci. Dacă el poate să ajungă vreodată la apă, el va păcăli fiecare câine care ai putea să-l pui după el, căci el ştie că el-el a găsit resursa dătătoare de viaţă.

E-44 Şi când biserica ajunge la punctul acela, unde că Cristos înseamnă aşa de mult pentru noi încât noi însetăm să ajungem în Prezenţa Lui şi unul cu altul, aceasta este o Resursă dătătoare de Viaţă. Nici un diavol nu poate vreodată să pună stăpânire pe voi. Chiar moartea însăşi este învinsă acolo. O, ce speranţă! Ce loc! Ne împrospătăm. Şi, în a face aşa, amintindu-ne căci Cristos era Acela Care a făcut-o posibil pentru noi. El a fost Acela Care a făcut lucrurile acestea pentru noi, noi trebuie să-l amintim pe El. Căci, reţineţi, odată noi am fost străini şi fără Dumnezeu, Neamuri, duşi în rătăcire cu idoli muţi. Dar, reţineţi, Cristos nu a murit pentru Iudeu, ci pentru fiecare creatură din rasa căzută a lui Adam, Cristos a murit.

E-45 Aşa cum noi venim să-L amintim la izvorul Lui de-de părtăşie, aceasta-aceasta ar trebui să ne reamintească despre în urmă în timpul cum Israel a fost în călătoria lor. Şi ei au venit, deşi chiar în linia de datorie, pe drumul lor din Egipt la izbăvirea lor, la ţara promisă, şi chiar în acţiunea lor de datorie, au ajuns fără apă. Şi a fost uscat în fiecare aspect, loc, fiecare... sub fiecare deal care unde ar fi trebuit să fie izvoare, acolo nu a fost nici unul. Şi ei piereau în deşert. Şi atunci acolo a apărut Stânca, care Moise a lovit această Stâncă şi din ea a venit abundenţă de apă. Fiecare om însetat, fiecare femeie însetată, copil, sau chiar fiecare animal însetat, putea să bea belşug de apă.

E-46 Cum Ioan 3:16, textul de aur al Bibliei, a spus, "Aşa cât de mult a iubit Dumnezeu lumea, El a dat pe singurul Lui Fiu născut, ca oricine crede (crede, împărtăşeşte, îşi aminteşte de El) nu va pieri, ci va avea Viaţă Eternă." Amintindu-ne căci Cristos a fost Stânca noastră care a fost lovită, să salveze o lume pieritoare, un Neam pieritor, un Iudeu pieritor, o lume pieritoare. Cristos şi-a dat Viaţa Lui din abundenţă, ca fiecare care flămânzeşte şi însetează, a spus profetul, "Iată, veniţi voi la izvor, cumpăraţi de la Mine lapte şi miere fără plată." Veniţi, pentru că aceasta este împărtăşirea, veniţi în amintirea Domnului.

E-47 Mă pot gândi despre amintirea Domnului din nou la un loc de împrospătare, la fântâna numită Beerlahairoi, care înseamnă în limba Ebraică, "Fântâna Aceluia care trăieşte şi mă vede." Hagar, a înţeles greşit, chiar şi în linia de datorie. A înţeles greşit, a judecat greşit, şi a fost aruncată afară, fără loc unde să meargă, cu un copil pieritor, şi apa s-a terminat din burduf. Şi micuţul copil plângea. Şi numai inima unei mame ar ştii ce a însemnat să audă acel plâns după apă, aşa cum limba lui mică se umfla, şi buzele lui arse, şi pruncul ei slăbind fiecare minut. Dată afară, chiar în linia de datorie, fără loc unde să meargă. Ea s-a lipsit, ea însăşi, până când ea a stors ultima picătură peste buzele lui mici arse. Şi atunci burduful a fost uscat, şi ea l-a pus jos şi a pornit înainte. Şi micuţul copil ţipând după apă, şi a devenit mai slab şi mai slab; şi era singurul ei copil.

E-48 Fără îndoială că inima ei nevinovată a strigat, "O, Dumnezeule, ce am făcut? Ce am făcut?" Şi ea nu a putut suferi să vadă copilul să moară în braţele ei, aşa că ea l-a pus sub un tufiş. Şi ea a mers cam la o tragere de arc, probabil o sută de iarzi sau mai mult, şi a văzut un pom mic, şi ea a îngenuncheat jos şi acolo a început să plângă. Că ea s-a întrebat, "De ce?" Dacă ea a făcut ce era drept, de ce trebuie să vină lucrul acesta asupra ei? De multe ori ne gândim despre boala şi nenorocirile noastre, vedeţi, dar poate că se face totul să arate har şi milă. Şi în timp ce s-a gândit, ea a auzit strigătele mici slabe aşa cum ele în sfârşit s-au stins, după apă.

E-49 Ea a auzit un Glas să vorbească şi a zis, "De ce plângi? Pentru ce plângi tu?"

E-50 Şi ea s-a uitat în sus, şi ea a văzut fântâna gâlgâind în sus. Ce izvor de împrospătare! Beerlahairoi, eu poate am aceea pronunţat greşit. B, dublu e, r-1-a-h-a-i-r-o-i, care înseamnă, "Fântâna Aceluia care trăieşte şi mă vede! Acela care nu poate muri! Melhisedec! El Shaddai! Acela care trăieşte şi mă vede, ştiind nevoile mele, El şi-a amintit de mine. Şi acolo El şi-a amintit de mine cum mi-am amintit eu de El, şi eu ştiu că El trăieşte şi El a ţâşnit sus aici în deşert, această fântână."

E-51 O, am putea noi aplica aceea într-un mesaj de o oră chiar acum, despre această zi acum, când deşertul bisericilor, denominaţionalii, şi-şi predicatorii Evangheliei sociale şi moda lumii s-au strecurat înăuntru, şi au denominat şi au dezbinat.

E-52 Şi atunci să gândeşti că acolo stă din nou în seara aceasta, fântâna Aceluia care trăieşte şi mă vede. Aceea este ce ar trebui să însemne a aminti pe Cristos pentru închinător. Da. O, ea a fost înţeleasă greşit şi a fost dată afară. Isus a zis, când El a fost aici pe pământ, "Eu sunt Apele vii, Eu sunt Apele Vieţii."

E-53 Şi eu vreau să extrag un alt gând mic aici care îmi vine în minte. Când Isus a fost la judecată, şi pentru nimic altceva decât din cauza batjocorii, de... El a fost trimis de la Filat la Irod. Acum, Filat nu a trebuit să facă aceea, şi, voi ştiţi, aşa cum el a încercat să-şi spele mâinile de aceasta. Dar odată ce este pe mâinile tale, tu trebuie să-ţi faci decizia. Tu nu o poţi împinge asupra altuia. Acesta eşti tu, ca o persoană. Dar El, El a fost trimis la Irod, doar să-să facă o-o batjocură, pentru că El avea într-adevăr un renume de a fi un lucrător de minuni şi aşa mai departe, şi El a fost un proscris de la biserică. Astfel Filat însuşi, s-a gândit că el doar să-L trimită acolo la Irod, şi poate aceasta ar putea cumva îndrepta vechea duşmănie ce o aveau ei, unul împotriva celuilalt.

E-54 Şi astfel Isus a fost dus de-a lungul străzilor şi în jos prin locuri până când a întâmpinat curtea mai înaltă, Irod. Şi când El a întâlnit pe Irod, şi Irod a fost prezentat cu singura lui oportunitate! Cât de nesăbuit poate să fie un om? Dacă Irod ar fi ştiut numai că stând înaintea lui a fost împlinirea fiecărui profet Evreu, despre năzuinţa, setea lumii, care stătea înaintea lui, împlinirea fiecărui înţelept şi profet care a vorbit vreodată. Oportunitatea să satisfacă inima lui păcătoasă cu har şi milă. Ce om nesăbuit a fost el!

E-55 Şi totuşi nu aşa de mult nesăbuit ca un om astăzi care este înfăţişat cu acelaşi lucru căci noi am avut încă două mii de ani de învăţătură a Lui, de milă a Lui. Dar ce un-un lucru nesăbuit care l-a făcut Irod când el a stat înaintea Lui şi nu i-a cerut Lui har şi milă, nu a cerut după iertarea de păcat. El nu a ştiut că stătea... Eu nu cred că omul a realizat că stând înaintea lui era o astfel de Persoană. Să lăsăm aceea să se absoarbă pentru un minut. Deoarece Omul nu avea un-un astfel de nume social de stare mare socială, de diferite organizaţii şi-şi cluburi, şi aşa mai departe, cu care El a fost asociat. El nu a avut un nume ca acela.

E-56 Dar El a avut, printre poporul care a cunoscut Biblia şi a cunoscut promisiunea. Şi pot să merg puţin mai tare, cei care au fost predestinaţi la Viaţă Eternă, ei au recunoscut aceasta în momentul când El a stat acolo.

E-57 Dar Irod nu a învăţat aceasta, el nu a ştiut-o. Ce lucru trist. Tot despre care profeţii au vorbit timp de patru mii de ani, împlinirea strigătului lumii a stat înaintea lui. Acolo în prezenţa lui a stat toată împlinirea. Şi aşa cum aş putea spune aceasta din nou, ne-am gândi că el a fost un om nesăbuit pentru că el a făcut o hotărâre nesăbuită, căci, el nu i-a cerut milă. El I-a cerut să-să îl distreze. "O, eu am auzit că Tu eşti un-un lucrător de miracole." El a cerut distracţie în loc de milă.

E-58 Aceea este ce lumea, astăzi, exprimă din nou chiar decizia lui Irod, când ei văd Cristosul făcător de minuni făcând acelaşi lucru astăzi care El a făcut atunci, şi singurele lucruri care ei le cer, "Lasă-mă să văd că tu faci aşa-şi-aşa." Voi ziceţi că Irod va avea un loc rău să stea? Omul din ziua aceasta va avea un loc mai rău să stea! Irod a avut patru mii de ani de experienţă, profeţii şi înţelepţii. Noi avem şase mii, cu o învăţătură extra faţă de ce aveau ei atunci. Cu certitudine. Ce lucru a făcut acesta! Aşa este astăzi, acelaşi lucru!

E-59 Care era chestiunea? Irod nu l-a luat în serios. El nu s-a oprit să ia în considerare.

E-60 Şi acela este felul cu oamenii de azi. Ei văd acest ceva măreţ, aceasta îi uimeşte, dar ei nu se opresc suficient de mult. Ei încearcă să asculte la ceva mare rabin sau ceva teolog care O explică total deviat. Şi totuşi, cum când mă gândesc la Jeffersonville, de câte ori v-aş fi ocrotit cum o găină îşi ocroteşte puii, dar voi nu aţi vrut. Cât de des v-aş fi adunat eu? Cât de des aş fi făcut eu acest-punct de grădină unde toate naţiunile ar fi zburat înăuntru, dar voi nu aţi vrut. Vedeţi? Vedeţi?

E-61 Acum, vedeţi ce va trebui Irod să-şi amintească în ziua aceea? Prilejul lui grandios, el l-a refuzat. Şi acolo pe undeva în regiunile celor pierduţi, în seara aceasta, el îşi aminteşte ce a făcut privitor la aceasta. Este prea târziu acum.

E-62 Să nu lăsăm aceea să ne fie nouă. Acesta este timpul nostru de vizitare. Să ne amintim de Cristos, că El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci, Evrei 13:8. Să nu aşteptaţi până la ceva regiuni acolo, în cei osândiţi, în acea dimensiune unde voi nu puteţi merge în Prezenţa lui Dumnezeu, şi timpul vostru pe pământ s-a terminat, în coşmarul de groază vă veţi aminti că aţi avut prilejul vostru şi l-aţi refuzat. Oamenii tineri să ia seama la aceasta. Toţi să ia seama la aceasta.

E-63 Irod nu a luat aceasta în serios. Singura lui ocazie, el a cerut numai să fie distrat, şi ca Isus să poată face vreun fel de truc, să scoată un iepure din pălărie, sau, voi ştiţi, sau ceva. El a gândit, că El ar putea fi, de altfel, el L-a considerat ca pe un magician. "Noi am auzit că Tu poţi face pozne. Lasă-mă să Te văd să faci pozna Ta acum."

E-64 Şi pot să spun eu aceasta cu reverenţă. Dar de câte ori aşa zişi lucrători din ziua aceasta au spus, "Dacă ar exista un Duh Sfânt, dacă tu crezi că Duhul Sfânt este chiar cum a fost la început, lasă-mă să te văd să iei pe Aşa-şi-aşa de aici, sau acest, o, acest om de aici, această femeie de aici. Eu mă duc să-i aduc. Lasă-mă să te văd că efectuezi aceasta."

E-65 Îşi dau ei seama că acela este acelaşi spirit (nu, ei nu-şi dau) care i-a spus lui Isus, "Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, ia, fă pietrele acestea pâine. Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, spune-ne cine Te-a lovit peste cap. Dacă Tu eşti un Profet, spune-ne cine Te-a lovit," cu o zdreanţă în jurul feţei Lui. L-au lovit peste cap, şi atunci au pasat băţul unul la altul, au zis, "Spune-ne, dacă Tu eşti un Profet. Spune-ne cine Te-a lovit, noi Te vom crede atunci. Spune-ne, dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Noi suntem cinstiţi în inimile noastre. Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, vino jos de pe cruce şi noi vom crede că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu."

E-66 Mă întreb dacă mulţi oameni astăzi, şi bărbaţi, femei, tineri şi bătrâni, nu stau în acelaşi punct. Şi voi vă veţi aminti, cândva, că aţi fost în Prezenţa Lui, la Izvorul Lui; şi aţi vrut să vedeţi o poznă, sau aţi vrut să vedeţi un truc sau un lucru sau altul. , "Aceea m-ar face să Îl cred. Să am un fior peste spatele meu, şi să fac aceasta sau aceea, eu voi crede Aceasta." Vedeţi, ceva senzaţie, este idolatrie clară! Lăsaţi-mă...

E-67 Voi ştiţi, Isus a spus într-un caz, El a pus o întrebare. Mi-ar place să întreb biserica în această seară aceasta. Isus a spus, "De ce? De ce? De ce Mă numiţi 'Domnul' vostru, şi nu faceţi lucrurile care Eu v-am poruncit să le faceţi? De ce aţi putea să Mă numiţi 'Domn,' şi nu ţineţi Cuvântul Meu? De ce Mă puteţi voi numi 'Domn,' şi tăgăduiţi lucrurile care Eu v-am poruncit să le predicaţi şi să le învăţaţi?" Ce este aceasta? Ce face aceasta? Aceasta este din cauză că ceva tradiţie denominaţională stă între ei şi Cuvânt. Şi orice care stă între voi şi Dumnezeu, este un idol, acesta i-a locul lui Dumnezeu. De ce numiţi voi "Domn"? Domn înseamnă "proprietate," Domnul posedă proprietatea. Şi dacă Dumnezeu mă posedă, dacă eu sunt al Lui, şi El m-a întors în jur într-o zi când am fost pe drumul greşit, şi m-a chemat pentru un scop, ce am eu de făcut decât să îndeplinesc dorinţa Lui, cum a făcut El cu Pavel. Cum pot eu să fac orice altceva decât să ţin Cuvântul Lui? "De ce Mă numiţi voi 'Domn'?"

E-68 Eu vreau să numesc un alt ins aici, să vedem despre el. Cum este cu Iuda, prin ce trebuie el să-şi amintească de El? Noi vorbim despre a-l aminti pe Domnul. Iuda în seara aceasta şi, o, până când el nu mai este, va trebui să-şi amintească că el şi-a vândut dreptul lui de naştere. El a vândut pe Isus pentru câştig personal. Noi îl ridiculizăm pe Iuda. Noi zicem că el a fost un ins rău, murdar, el nu este potrivit pentru nici un loc sau nici societate, el nu este potrivit pentru Cer. De ce? El a vândut pe Domnul lui, după ce el a avut prilejul să chiar să fie un-un ucenic, să fie un apostol, cea mai înaltă chemare din Biblie, mai înaltă decât un profet. El a avut prilejul să fie un-un apostol, şi a vândut acel drept pentru câştig personal. Şi acum el trebuie să-şi amintească aceea. Aceea este cum îşi aminteşte el de Isus: câştig personal.

E-69 Şi mă întreb câţi dintre ei în seara aceasta încă stau în amvon, încă poartă roba de cor, şade în scaunul diaconului, sau ia locul casierului, administrator, sau orice ar putea să fie aceasta, poziţia lui în biserică, sau lucrătorul la amvon, şi încă îşi vinde oportunitatea lui pentru laudă personală, "Doctor, Episcop Aşa-şi-aşa," pentru laudă personală, câştig personal.

E-70 Un om mi-a spus odată, "Eu cred că acela este Adevărul. Dar dacă am predicat aceea, eu aş cerşi acolo în stradă."

E-71 Vă amintiţi de omul bogat şi Lazăr, la ce a stat ultimul şi Eternul lor stagiu? Deşi unul avea... era un cerşetor, şi celălalt era un om bogat, dar tabloul s-a schimbat într-o zi şi ei amândoi îşi puteau aminti. Astfel, oamenii în seara aceasta strigă despre Iuda că L-a vândut pentru câştig personal, şi aşa de mulţi fac acelaşi lucru astăzi, Îl vând pentru câştig personal.

E-72 Preoţii din zilele acelea de asemenea îşi vor aminti că şi-au vândut şansa lor despre El, şansa lor să devină slujitorul Lui, să devină ucenicul Lui, să devină un convertit la El. Ei au vândut-o pentru gelozie verde otrăvită. Ei au fost geloşi de Doctrina Lui. Păi, când El era doar în vârstă de doisprezece ani, El îi putea încuia în orice fel; şi fără s-o recunoască, că acela era Mesia. Ei nu puteau face lucrurile care El le-a făcut. Şi ei se temeau că o să-şi piardă prestigiul înaintea oamenilor înalţi şi sus de tot, şi ei şi-au vândut prilejul. Şi ei sunt tot aşa de vinovaţi cum a fost Irod.

E-73 Şi membrul de biserică de astăzi este la fel. Dacă ei s-au încrezut în denominaţiunea lor şi aşa mai departe, zilele acelea, şi se temeau de a lor-de prestigiul lor, că ei ar fi daţi afară din sinagogi, ce a fost aceasta atunci? Aceasta a fost idolatrie! Închinându-se la un crez idol sau o religie de biserică idol, în loc de a accepta Cuvântul viu care a fost manifestat înaintea lor.

E-74 Şi ei au văzut Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia a zis, "Noi L-am văzut şi L-am mânuit." Fiinţe omeneşti au pus mâinile pe Cuvântul literal, viu, manifestat al Dumnezeului cel viu; şi au lăsat tradiţiile şi crezurile să stea între ei, spălând oale şi cratiţe, un astfel de lucru murdar să stea între ei şi Dumnezeul cel viu. Da.

E-75 Ce a fost aceasta? Ei au fost cu prejudecată. Ei au fost cu prejudecată împotriva Scripturii Evangheliei curate a Lui, clară care El o învăţa, Cuvântul Tatălui. Ei au fost geloşi de El. Ei erau cu prejudecată faţă de EL Şi atât timp cât ei au o aducere-aminte, care, încă în iad îşi vor aminti, acela este felul cum vor fi ei amintiţi. Acela este felul cum vor trebui ei să-şi amintească de El.
Voi ziceţi, "O, aceia au fost Fariseii."

E-76 Acolo este o doamnă mică care obişnuia să vină la biserică. O, eu presupun că poate mulţi dintre voi o cunoaşteţi, ea locuieşte în jos pe stradă aici o cale. Ea a căzut. Şi fiecare dată când o văd, ea aleargă la mine, îşi pune mâinile în a mele. "Frate Bill, roagă-te pentru mine. Eu sunt căzută." Soţul ei este un... Nu, eu cred că ei locuiesc chiar în sus pe stradă aici. Eu am văzut-o în Duhul, am văzut Duhul lui Dumnezeu pe ea, şi ea dansând, bucurându-se, şi aşa mai departe. Şi ea a căzut. Şi ea a zăcut recent în spital aici afară, murind, au gândit ei. Şi ea a trimis după mine să vin să mă rog pentru ea.

E-77 Ea şi soţul ei au fost grozav de buni faţă de soţia mea, când soţia mea, o micuţă, zdrenţăroasă, fată cu faţa murdară, şi ei îi cumpărau o rochiţă sau ceva din când în când, s-o ajute să meargă la şcoală. Nu contează cât de puţin este, tu nu poţi face nici un lucru pentru Dumnezeu fără ca El să-şi amintească de el. ,,Într-atât cât aţi făcut pentru cel mai neînsemnat dintre aceşti micuţi ai Mei, voi aţi făcut-o pentru Mine." Şi ca pâinea pe apă, ea se va reîntoarce.

E-78 Acolo a zăcut această sărmană, micuţă, femeie căzută, plângând, ţinându-mi mâna. Şi ea... Am spus, "Bine, soră, eu voi-eu mă voi ruga pentru tine."

E-79 Şi culcată în patul alăturat de ea era o femeie culcată acolo cu mâinile încrucişate, privind la mine. Şi băiatul ei tânăr şezând lângă ea, de vreo douăzeci de ani, un ricky cu arătare modernă.

E-80 Astfel, fără nici o desconsiderare dacă numele cuiva să fie Ricky, dar eu vreau să spun, că acela este un... voi nu aţi auzit de un nume ca acela în zilele care s-au dus. Elvis şi Ricky, şi este doar un nume al epocii, voi vedeţi. Dacă aveţi un copil numit aşa, chemaţi-l pe numele lui mijlociu, aşa, sau daţi-i unul.

E-81 Atunci când ea şedea acolo aşa, s-a uitat încoace, şi eu am început să-mi aplec capul, şi eu am văzut-o uitându-se foarte... Ea a spus, "Stai un minut! Trage perdeaua aceea!"

E-82 Am spus, "Eu urma numai să ofer rugăciune pentru doamna. Nu eşti-nu eşti tu o-o credincioasă?"

E-83 Ea a spus, "Eu îţi voi spune acum, noi suntem Metodişti, şi noi vrem ca să tragi perdeaua aceea!"
"Da, doamnă," şi am tras perdeaua.

E-84 Vedeţi, acelaşi lucru. Acelaşi lucru astăzi, aşa de părtinitori! Cum a ştiut ea ce fel de lucrător am fost? Eu nu am văzut-o niciodată pe femeie. Dar ea probabil a auzit pe cineva să spună că eu am crezut în vindecarea de bolnavi, şi ea a fost învăţată împotriva acesteia. Ea nu avea nimic de-a face cu aceasta, ea şi-a spălat mâinile de aceasta. Ea s-a temut că aceasta ar cădea asupra ei. Nu te îngrijora, aceasta nu va cădea, nici mai mult decât cum Filat nu putea s-o spele jos de pe mâna lui.

E-85 Acum, aceea nu este a spune ceva ruşinos despre oamenii Metodişti; aceea era doar o femeie. [Porţiune neînregistrată pe bandă – Ed.] Vedeţi? Ar fi putut să fie doar atitudinea ei. Eu nu cred că toţi oamenii Metodişti ar fi aşa, căci eu m-am rugat pentru mulţi din ei. Ei mă cheamă să mă rog pentru ei, şi semne şi minuni s-au făcut printre ei. Niciodată nu sunt oamenii din bisericile acelea; este sistemul sub care ei sunt, acela este ceea ce o face. Dar ea a fost una din felul acela. Ce a fost aceasta? Otravă pură cu ochi verzi, gelozie posedată de diavolul.

E-86 Eu aş putea spune ceva. La-la o anumită adunare care a fost aici în oraş odată, şi ei au întrebat de ce nu m-au chemat pe mine la aceasta. Dar eu doar trec peste aceea deoarece eu sunt acasă. Dar, şi ori cum, fără motiv, aceasta este doar gelozie, este un crez, este idolatrie. Cum că nouă ne-ar place să ne aruncăm braţele spre fiecare, dar când tu eşti evitat... Isus a vrut s-o facă. Reţineţi, cândva voi trebuie să vă amintiţi aceea. Voi trebuie să vă amintiţi aceasta.

E-87 Doar îmi aminteşte despre o mărturie care s-a făcut recent. Un lucrător, şi a fost într-un lift mergând în sus, pe aici la Heyburn Building. Şi acolo erau trei bărbaţi stând cu acest lucrător în-în lift, şi ei-ei nu au ştiut că acest om era un lucrător, eu presupun că nu. Şi cum ei au mers sus, ei toţi s-au oprit la etajul opt. Şi un om s-a uitat în jur la lucrător, şi a zis, "Tu ştii ceva? Aceasta este chiar cam aşa de aproape de Cer cât vom ajunge noi vreodată."

E-88 "Ei bine," a spus lucrătorul, "Eu-eu îmi închipui că tu eşti corect. Eu-eu presupun că ai dreptate, căci atât timp cât ne încredem în meritele noastre proprii, aceasta este aşa de aproape cât vom fi vreodată." Aşa este. Atât timp cât te încrezi în ce faci tu, tu îţi aminteşti ce ai făcut. Şi eu sunt sigur că cei mai mulţi dintre noi ştim că nu am făcut nimic, noi nu merităm nimic.
A zis, "Îmi închipui că dacă ne încredem în meritele noastre proprii, aceasta este aşa de departe cât vom ajunge vreodată." Păi, dacă ne încredem, aceea este cât de departe vom ajunge.

E-89 Dar, o, mi-ar place să spun ceva. Dacă eu pot uita ce am fost, şi să-mi amintesc ce este El, dacă pot să-l amintesc pe Isus, dacă pot să-mi amintesc de El la cruce, dacă pot să-mi amintesc ce a făcut El pentru mine, şi pot să-mi amintesc ora când El a spălat la o parte păcatele mele, şi mi-a dat Duhul Sfânt să mă călăuzească, atunci eu sunt înălţat deasupra fiecărui lucru care ţine acest pământ. Sunt ridicat deasupra fiecărui lucru pământesc, în locuri Cereşti în Cristos Isus, unde mă pot împărtăşi cu El. Acolo în Prezenţa Lui, uitând ce am fost vreodată, uitând toate păcatele mele şi totul, pentru că ele sunt în Marea Uitării. Uitând tot trecutul meu, uitând totul, şi să-mi amintesc că El m-a făcut al Lui Propriu, prin Propria Lui moarte. El mi-a luat locul. Şi eu care nu am avut un drept să merg nicăieri decât în iad, El mi-a luat locul şi m-a ridicat din iad. El a mers acolo pentru mine. Şi El m-a ridicat sus prin abundenţa harului Lui, încât acum noi suntem fii şi fiice a lui Dumnezeu, şi noi şedem în locuri Cereşti în Cristos Isus, bucurându-ne întotdeauna şi amintindu-l pe El Care ne-a adus în siguranţă până acum. Şi cu credinţă vibrantă în sufletele noastre, presându-ne, şi prin har El mă va duce înainte.

E-90 Şi prin ochii credinţei eu văd Scriptura Lui împlinită, "Pe toţi care El i-a cunoscut mai dinainte, El i-a chemat; pe toţi care El i-a chemat, El i-a justificat; şi pe toţi care El i-a justificat, El i-a glorificat." De aceea cu aceasta în gând, eu stau în adunarea poporului, unde este Duhul lui Dumnezeu, şi sunt înălţaţi să şadă în locurile Cereşti în Cristos Isus. Aşteptând după ora când această făptură rea de viaţă umană care are o bătaie de inimă muritoare, şi care va trebui să se oprească într-o zi, când ea va fi schimbată şi i se dă o inimă a Duhului care va bate prin tot timpul neîncetat dincolo de aceea, fără boală, fără întristare, fără bătrâneţe sau nimic.

E-91 Amintiţi-vă de Isus. Când butoiul se goleşte acasă, şi acolo nu mai este făină, amintiţi-vă de Isus. Când doctorul zice că nu mai există nici o şansă, amintiţi-vă de Isus. Când diavolul vă ispiteşte; aşa cum noi cântăm cântarea noastră de liberare, "când ispite în jurul nostru se adună, şoptim acel Nume Sfânt în rugăciune."

E-92 Amintindu-l pe Isus, amintindu-ne că El va veni din nou. Acelaşi Isus care a fost luat de la noi se va reîntoarce din nou în acelaşi fel cum L-am văzut noi să meargă în Cer. Reţineţi, El se va reîntoarce pentru acei ai Lui Proprii.

E-93 Să ne rugăm, şi cu capetele noastre aplecate. Şi cu acest micuţ Mesaj frânt încă în inima voastră, v-ar place ca El să vă amintească acum? Dacă da, doar ridicaţi-vă mâinile, şi vreun lucru special, "Doamne, aminteşte-mă." Cum a spus poetul, "Aminteşte-mă când lacrimile cad jos."

E-94 Tatăl nostru Prea Sfânt, noi ne-am bucurat imens de Prezenţa Duhului Sfânt, aşa cum El ne-a arătat Cuvântul Vieţii, după cum ne amintim groapa din care am fost ciopliţi şi acum am fost luaţi din acea groapă şi modelaţi în copii ai lui Dumnezeu, prin harul lui Isus Cristos. Îmi amintesc de El, când un doctor a privit în faţa mea şi a zis, "Mai sunt doar încă câteva minute," îl amintesc pe Isus. Îl amintesc pe Isus, când am fost la altar plângând după milă şi sufletul meu a fost împovărat, îmi amintesc de povara care m-a părăsit. Isus mi-a luat povara. Câteva luni în urmă, şezând pe bancă, privind prin luneta unei ţevi de puşcă, să împuşc o ţintă, şi Satan trebuie că s-a gândit, "Aceasta este ocazia mea acum." Şi când puşca a explodat şi ţeava şi patul şi mecanismul puştii au mers peste tot, şi focul a zburat peste tot în jurul meu, şi am încercat să mă ridic în picioare, şi sângele a ţâşnit, îmi amintesc că a fost Isus. Când doctorul, când el s-a uitat şi a văzut că nu s-a făcut nici o vătămare, el a spus, "Singurul lucru care-l ştiu, este că Domnul trebuie că a şezut acolo, de asemenea, ocrotind pe slujitorul Lui, el ar fi trebuit să fie explodat în bucăţi de o astfel de explozie." O Dumnezeule, cum ne amintim noi toţi lucrurile acelea!

E-95 Noi venim la Fântâna umplută cu Sânge, tras din venele lui Emanuel. Binecuvântează-ne, Doamne, împreună în seara aceasta. Tu cunoşti obiectivul şi motivul în spatele fiecărei inimi care a ridicat o mână. Tu cunoşti dorinţa şi nevoia. Şi ca slujitor al Tău, Doamne, eu-eu vin cu ei, şi-şi sus din acest tabernacol acum (prin credinţă) noi mergem, dincolo de nori şi de lună, şi de stele şi calea albă a laptelui, şi acum noi ajungem în Prezenţa lui Dumnezeu. Şi întins de-a curmezişul înaintea mea este un altar de aur, acolo zace Jertfa care ne-o amintim, Isus, care a spus, "Doar cereţi Tatălui orice în Numele Meu, şi Eu voi-Eu o voi acorda." Să nu dea greş credinţa noastră, Doamne, ci lasă-ne să ne amintim că noi căpătăm ceea ce cerem, dacă noi o credem, aşa cum ne amintim că Isus a murit să o asigure pentru noi şi să o facă sigur.

E-96 Doamne, noi vedem că Tu ne măreşti clădirea noastră. Tu ai fost acela care a făcut aceasta pentru noi, care ne dă această extindere a bisericii. Şi noi ştim că Tu ai fost acesta, Doamne, Care ne-ai dat biserica la început. Ne rugăm ca Tu să binecuvântezi aceste eforturi.

E-97 Doamne, noi ne rugăm pentru păstorul nostru, Fratele Neville, umilul şi graţiosul Tău, slujitor credincios. Este voitor să slujească în orice capacitate, nu contează dacă aceasta este în locul din spate sau dacă este să cureţe biserica. Oriunde ai Tu nevoie de El, acolo el vrea să fie folositor, să Te slujească oriunde chemi Tu. Ne rugăm, Dumnezeule, ca să-ca Tu să-l binecuvântezi.

E-98 Dumnezeule, această mare încercare prin care eu tocmai am trecut, şi aceşti administratori care au stat alături de mine, şi această biserică care-care s-au rugat pentru mine, şi în final victoria a venit. O Dumnezeule, eu mă rog pentru ei. Eu îi amintesc, de asemenea, Doamne, şi eu sunt sigur că şi Tu.

E-99 Ne amintim binecuvântările care Tu ai fost pentru noi. Şi ne amintim Cuvântul Tău, că Tu niciodată nu ne laşi nici nu ne părăseşti. Bătrâneţea nu va avea nimic de-a face cu aceasta, Tu încă îţi vei aminti de noi, când lumea nu va mai fi şi timpul se va şterge în Eternitate. Este scris ceva în felul acesta, "Ar putea o mamă să-şi uite copilul care suge? Eu niciodată nu vă pot uita. Voi sunteţi săpaţi în palmele mâinilor Mele," cuiele care ne-au săpat numele. Noi ştim că Tu îţi aminteşti de noi, Doamne.

E-100 Şi fie ca Tu întotdeauna să fi în amintirile noastre cele mai duioase, ca Salvator al nostru, Vindecătorul nostru, Regele nostru, Iubitul nostru, Viaţa noastră, Lumina soarelui nostru, al nostru Totul în Tot, acel izvor nesecat al harului şi dragostei lui Dumnezeu către noi fiinţele umane căzute a familiei lui Adam. Admite aceasta, Doamne, aşa cum ne predăm Ţie acum, plecând de la tabernacol în seara aceasta, amintindu-l pe Isus. Amin.

E-101 Vă amintiţi voi de El? Voi Îl iubiţi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Acum mă gândesc, în micuţul nostru Mesaj frânt, noi am putea spune aceasta. Pavel a zis, "Orice facem noi, noi facem în Duhul." În toate lucrurile noi ar trebui să-l amintim pe El. Să nu facem o decizie până nu ne amintim de El; să nu facem nimic, pentru că ar fi nechibzuit. Dacă vrăjmaşul loveşte o parte a obrazului, să ne amintim ce a făcut El înainte să lovim înapoi. Să ne amintim acţiunea Lui. Dacă există o decizie să se facă, să aşteptăm, să ne amintim ce fel de decizie noi credem că ar face El, atunci aceea să fie decizia noastră. Dacă noi ne pripim, să ne amintim că El niciodată nu a fost în grabă. Vedeţi? Dacă noi devenim prea nerăbdători, amintiţi-vă că El locuieşte în Eternitate, timpul nu înseamnă nimic pentru El. Acesta este motivul şi obiectivul din inima noastră. Să-l amintim pe El.

E-102 Şi să ne amintim de El acum aşa cum cântăm această cântare în Duhul Prezenţei Lui. Eu Îl Iubesc. Dacă voi locuiţi în dragoste, voi locuiţi în Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. Cei ce locuiesc în Dumnezeu locuiesc în dragoste. Vedeţi? Şi dragostea nu are ură. Dragostea nu este geloasă. Dragostea nu este îngâmfată. Dragostea nu se comportă rău. Dragostea este întotdeauna blândă, plăcută, iertătoare, binevoitoare. Nu contează cât de înverşunaţi sunt ceilalţi, dragostea rămâne ea însăşi. Dragostea este harul decisiv. Dragostea este finalul lui Dumnezeu pentru noi. După ce toate celelalte daruri şi lucruri au dispărut, profeţia noastră, limbile noastre, tălmăcirile noastre, tot ce am făcut noi vreodată, sau ce altceva, când dragostea intră, aceasta este decisivă. Ea este deasupra la toate, căci toate celelalte dau greş. Ea este-ea este decizia Curţii Supreme. Ea este Stâlpul de legătură. Aceasta este Steaua de Nord care îi ţine pe marinari în orizont. Este Compasul care ne călăuzeşte. Dragostea este decisivă. Să ne amintim de aceasta în timp ce cântăm, "Eu Îl iubesc."
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc
Pentru că El m-a iubit mai întâi
Şi a plătit salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc
Pentru că El mai întâi...
Acum reţineţi, "El m-a iubit pe mine, şi a dat pe Fiul Său."
Şi a plătit salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.

E-103 Acum în timp ce sora noastră ne dă acordul la această cântare pentru noi, [Fratele Branham începe să fredoneze Eu Îl Iubesc – Ed.] haideţi doar în dulceaţa părtăşiei, în timp ce şedem împreună în locurile Cereşti în Cristos, acum să luăm tot, totul din inima voastră. Şi reţineţi, Cuvântul lui Dumnezeu spune aşa. Eu sunt slujitorul Lui. El este aici. Atunci să dăm doar mâinile cu cineva, şi să zicem, "Dumnezeu să te binecuvânteze, frate." Dacă tu ai un duşman, ridică-te şi mergi la el, înţelegi, "Dumnezeu să te binecuvânteze, frate," aşa cum cântăm refrenul din nou şi dăm mâinile unul cu altul. Nu o veţi face acum, foarte blând în Duhul.
Eu Îl iubesc, (Dumnezeu să te binecuvânteze, Frate Roy.) ... Îl iubesc
Pentru că... întâi m-a iubit
Şi a plătit salvarea mea
[Fratele Branham dă mâinile.] ... ? ... Cu mâinile noastre ridicate acum.
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc
Pentru că... (Amintiţi-l pe Isus!)
Şi a plătit salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.

E-104 Acum să ne aplecăm capetele ~şi să o fredonăm. [Fratele Branham începe să fredoneze Eu IZ Iubesc – Ed.] Amintindu-l pe Isus! [Fratele Branham continuă să fredoneze.]
... întâi m-a iubit.
[Fratele Branham continuă să fredoneze.]

E-105 Acum aşa cum sora noastră struneşte, melodios şi domol, eu o să îi cer bunului nostru frate... Fratele N eville, ai tu un cuvânt care vrei să-l spui, orice? În regulă. Eu am să-i cer Fratelui Collins înapoi acolo, fratele nostru loial, micuţ aici, unul din asociaţi, dacă el ne va elibera în rugăciune. În timp ce ne aplecăm capetele, Fratele Collins.