E-1 Îţi mulţumesc, Frate Neville. [Fratele Neville zice, "Amin." – Ed.] I-am spus la Fratele Neville, "Eşti sigur că nu ai un pic de ungere în dimineaţa aceasta?"

E-2 Am venit jos să mă rog pentru bolnavi. Acolo erau nişte persoane adunate în ce noi... o duminică dimineaţa devreme. Ceea ce am eu de prins acolo, eu doar îi am pe ei să vină aici la biserică. Şi eu-eu întotdeauna mă gândesc că este mai bine să mă rog pentru bolnavi pe la biserică. Eu nu ştiu. Îmi place biserica, şi să vin aici jos unde adunarea, oamenii aici afară se roagă.

E-3 Şi acolo era o fetiţă înapoi acolo, cea mai drăguţă fetiţă, păi, mă gândesc că ea şade pe undeva aici afară acum, dacă oamenii nu s-au dus acasă. O, eu văd acum. Şi acela este lucruşorul cel mai drăguţ. Şi ea este foarte bolnavă. Şi noi ascultam, când am auzit mesajul în limbi şi tălmăcirea să meargă înainte. Şi noi ascultam, şi ne-am gândit că am înţeles că ceva s-a spus despre o fetiţă. Şi noi aşteptam să vedem dacă Domnul a dat un mesaj, ce să spunem înăuntru acolo. Dar eu gândesc că fetiţa este bine acum, şi urmează să fie bine. Şi astfel...

E-4 Şi acolo era o doamnă care şi-a pierdut vederea, de asemenea, şi ne rugam pentru ea. Şi ceva bărbat într-o ambulanţă acolo afară, un lucrător. Eu nu cred că omul ar fi cântărit treizeci şi cinci de livre, sau patruzeci. Doar-doar foarte, foarte... Şi astfel am venit jos să mă rog pentru ei.

E-5 Şi motivul că am fost cumva ezitant, mult, o plombă mi-a căzut afară din dinte. Şi eu îmi fluier, în dimineaţa aceasta, peste acel loc afară din dintele meu acolo, în faţă acolo. Şi ei îmi spun acum că eu trebuie să-i am polizaţi jos, şi să-i îmbrace. Şi astfel această vârstă înaintată doar se strecoară în sus, este singurul lucru ce-l ştiu. Şi am avut o plombă în acela, şi cumva jumătate din el, şi când am început să vorbesc, tu îl poţi simţi, vântul cumva împinge afară, voi-voi ştiţi ce vreau să spun, afară prin buzele tale. Şi aceasta te face cumva să sâsâi, parcă.

E-6 Noi suntem într-adevăr un popor privilegiat să fim în viaţă în această dimineaţă, şi să fim în stare să venim la biserică. Şi în acest ajun de Crăciun, aşteptând după sărbătorirea care o au ei, care, eu-eu sper că eu... Sunt prea mulţi copii aici în această dimineaţă, aşa că eu doar o să păstrez tăcerea. Înţelegeţi? Şi noi adulţii, uneori, noi vorbim lucruri care copiii nici nu ar trebui măcar să audă, voi ştiţi.

E-7 Dar, mă gândesc că biserica are un mic cadou aici pentru copilaşi, după o vreme. Eu doar m-am uitat peste aceasta, înapoi acolo. O, voi vreţi să staţi. După şcoala Duminicală, voi doar să staţi, vedeţi, căci eu-eu mă gândesc că ei au nişte cadouri înapoi acolo pentru cei micuţi, să le împartă în dimineaţa aceasta. Şi când eu... Voi micuţilor, reţineţi, în timp ce noi facem aceasta, eu vreau să o fac clar, acesta nu este Moş Crăciun, căci aceea este o poveste care într-o zi veţi învăţa că nu este nimic de ea. Dar aceasta este de la Isus Cristos, Adevărul tuturor adevărurilor, voi vedeţi, Fiul lui Dumnezeu. Şi noi vă dăm acest cadou mic, în dimineaţa aceasta, deoarece aceasta vă lasă să cunoaşteţi că odată Dumnezeu a dat cel mai mare cadou care se putea da vreodată la rasa umană: Fiul Său. Şi noi avem un fel sărăcăcios, să-l exprimăm. Şi nu există nimic ca să putem da să se compare cu acela. Dar doar ca muritori, unul către altul, noi facem aceea.

E-8 Acum, eu urma să aştept până duminica următoare. Şi eu probabil că voi aştepta, oricum, pe ceva ce am vrut să spun. Şi ceva a fost-ne-a fost făcut de cunoscut, sus acasă, despre o vedenie, care eu trebuie să o urmez până la capăt. Şi aceasta este un fel de o... Aceasta este un fel de, în aparenţă, ar fi cumva dificil, dar noi niciodată nu vrem să gândim că ce spune Dumnezeu este dificil. Sarcinile Lui-a Lui sunt uşoare.

E-9 Şi fiindcă duminica următoare, cu voia lui Dumnezeu, noi o să avem un-un serviciu aici care este chiar înainte de Ajunul Anului Nou, dacă Domnul este mulţumit cu noi să avem acest serviciu. Şi noi vrem să avem un serviciu de dimineaţă, rugăciune pentru bolnavi, şi poate un serviciu de botez. Apoi m-am gândit, să o publicăm la prietenii noştri, ca ei să poată veni înăuntru. Atunci noi vom avea duminică dimineaţa şi duminică seara. Şi atunci oamenii vor să stea aici pentru Anul Nou, atunci noi avem un... O să avem Vegherea, de data aceasta? [Fratele Neville zice, "Da." – Ed.]

E-10 Acolo vor fi câţiva lucrători aici, vor vorbi în seara de Anul Nou, drept până la miezul nopţii. Şi-şi noi invităm astfel de lucrători să vină şi să vorbească. Cu voia Domnului, eu vreau să fiu unul din ei care are ceva de spus în seara de Anul Nou.

E-11 Şi atunci următoarea duminică, m-am gândit să aduc un şir de lucruri care se fac, care s-au făcut, să arăt cum se ocupă Dumnezeu de poporul Lui, şi îl aduce drept sus la un-un punct culminant aici la biserică.

E-12 Şi mulţi dintre voi vă întrebaţi despre această afacere de impozit pe venit prin care noi trecem. Aceasta s-a rezolvat. Şi astfel eu vreau să vă spun cum s-a întâmplat aceea, de asemenea. Şi mă gândesc, că aceasta ar fi, să trebuiască să o spun din nou, duminica viitoare, astfel eu doar aştept până duminica viitoare. Şi încerc să vă vorbesc un pic, în dimineaţa aceasta, din Cuvânt.
Vedeţi? Şi duminica viitoare, eu voi-voi încerca să, dacă Dumnezeu voieşte, să vă spun cum a venit toată aceasta, şi să vă aduc fiecare din lucrurile care le-a spus Domnul, şi urmăriţi cum a lovit chiar exact până la punct, chiar plasat exact până la punct. Vedeţi? El nu spune nimic greşit.

E-13 Dar, acum, un lucru care eu doresc să-l spun în această dimineaţă, care eu probabil că nu, nu-l voi spune duminica viitoare, este privitor la ceva ce s-a întâmplat ieri. Eu am fost puţin şovăitor să vin în dimineaţa aceasta, deoarece eu de fapt sunt cumva sfâşiat, aşa că eu-eu nu prea mă simt s-o fac. Dar fiindcă eu sunt aici, ei bine, eu voi încerca cât pot de bine.

E-14 Alaltăieri seara, am avut musafiri, Fratele şi Sora Sothmann, aşa cum noi ştim aici, unul din administratorii bisericii, şi soţia lui, au venit sus să ne viziteze pe mine şi pe soţie. Şi noi am vorbit despre adunările care se apropie în Phoenix şi împrejurimi, dacă va fi voia Domnului. Şi noi am fost sus până pe la zece treizeci, eu presupun, şi am mers la culcare în jur de unsprezece.

E-15 Şi cândva în timpul nopţii, am visat un vis. În acest vis am văzut pe cineva care se presupunea a fi tatăl meu; un om mare, uriaş, doar reprezentând, vorbind la figurat, pe tatăl meu. Am văzut o femeie, care nu arăta ca mama mea; dar, totuşi, ea se presupunea a fi mama mea. Şi acest om (care se presupunea a fi ca tatăl, bărbatul acestei femei) o maltrata cu cruzime, într-atât încât el avea o bucată mare de lemn, şi el o ţinea pe ea sus în felul acesta şi o lovea cu această bucată de lemn, şi ea cădea afară şi se ducea jos. Şi atunci-şi atunci, după o vreme, ea se ridica înapoi sus din nou. Şi el umbla în jur, intenţiona să o lovească din nou, el o lovea din nou. Şi eu stăteam departe la o distanţă, urmărind aceasta.

E-16 În final, eu doar m-am săturat de aceasta. Şi eu am fost cu mult mai mic decât acest om, care se presupunea a fi ca tatăl meu. Astfel eu am mers sus spre el şi mi-am pus degetul în faţa lui. Am spus, "Să nu o mai loveşti." Vedeţi? Şi când am făcut-o, ceva a început să se întâmple. Braţele mele au început să pulseze, şi am avut mare, muşchi mari musculoşi. Niciodată nu am văzut aşa muşchi. Şi eu doar l-am apucat pe om de guler, şi am spus, "Să nu o mai loveşti. Dacă o loveşti, tu va trebui să ai de-a face cu mine dacă o loveşti din nou." Şi omul s-a speriat de mine, şi a lăsat-o în pace. Eu m-am trezit.

E-17 Ei bine, zăcând acolo, doar un moment, desigur, a venit tălmăcirea despre aceea. Aceea era, desigur, femeia, vorbind la figurat, este Biserica, care este un fel de mamă. Tatăl este denominaţiunea peste ea, care domină peste Biserică, ca soţul peste soţie. Şi acestea sunt denominaţiunile care lovesc Biserica, şi nici măcar nu O lasă să se ridice pe picioarele Ei în felul acesta. Doar, de fiecare dată când Ea încearcă să se ridice sau să facă ceva, ei, oamenii înăuntru acolo, denominaţiunea O trânteşte jos. Şi aceasta doar înseamnă să pun nişte-nişte muşchi de credinţă aici afară să continui să-mi bag degetul acolo afară, şi să zic, "Tu ai de-a face cu mine. Înţelegi?" Căci, există nişte persoane înăuntru acolo care aparţin lui Dumnezeu. Şi aceea era în regulă. Cam...

E-18 Noi am fost sculaţi cam vreo două ore, sau trei, eu presupun. Şi fiica mea, una din ele, Rebekah, înapoi acolo, ea lucrează la Spitalul Metodist din Louisville. Este, oh, acea formă amatoare de instruire ca soră. Aceasta este "dezvelitoare de bomboane," le numesc ei, sau aşa ceva. Şi ea era, ea... Ei au chemat-o să vină acolo în dimineaţa aceea, şi aceea a fost ce m-a trezit. Şi a fost de vreme, şi ea, şi ceva altă colegă mică de şcoală aici, ele-ele lucrează acolo împreună, şi urma să le duc acolo la Louisville. Ele trebuiau să fie acolo la ora zece. Şi soţia s-a întrebat de ce nu a putut ea să intre în dormitor. Eu l-am avut încuiat.

E-19 Acum, eu am avut multe lucruri să mi se întâmple în viaţă, dar eu niciodată nu am avut aşa ceva. Am intrat într-o transă. Eu nu ştiu tălmăcirea. Eu niciodată nu am avut nimic ca aceasta în viaţa mea. Dar, înaintea mea, se părea că mi-am dat seama că a fost o vedenie, şi eu eram în vedenie. Dar eu vorbeam cu fiul meu, Joseph. Care, el nu a fost în cameră la timpul acela. Dar cumva, chiar cum aceasta m-a izbit, eu vorbeam cu Joseph.

E-20 Şi am-am privit în sus. Şi cumva în forma unei piramide, stând înaintea mea, erau păsări micuţe, mici, ceva ca o jumătate de ţol lungime. Şi ele erau, sus la vârf, pe ramuri, acolo erau o... pot spune, trei sau patru. Apoi, următoarea, ramura următoare avea poate opt sau zece. Şi jos la bază, avea cincisprezece sau douăzeci.

E-21 Şi ele erau luptătoare mici pentru că penele le erau zbârlite, şi se părea că ele încercau să-mi vorbească, spunând ceva. Şi eu eram în Vest, se părea că în jurul lui Tucson, Arizona. Şi păsările priveau spre Est. Şi eu ascultam atent. Încercau să spună, se părea că ele încercau să-mi spună ceva. Şi ele aveau pene mici, erau toate zbârlite, şi lucruri. Ele au fost rănite destul de bine. Apoi, dintr-o dată, o pasăre a început să ia locul celeilalte, sărind în felul acela. Şi ele, păsărelele au plecat repede, zburând spre est.

E-22 Şi când au zburat, din aceea a venit o pasăre mai mare, mai mult ca porumbeii, cu aripi ascuţite. Şi-şi-şi ele au venit într-un stol, şi cu repeziciune, mai repede decât cum au fost păsărelele, au zburat spre est.

E-23 Şi eu încă în a mea... cele două conştiinţe împreună, am ştiut că eu stăteam aici, şi am ştiut că am fost altundeva. Înţelegeţi? Şi m-am gândit, "Acum, aceasta este vedenie, şi eu trebuie să aflu ce înseamnă aceasta."

E-24 Şi nici mai mult decât că al doilea grup de păsări au venit pe acolo, m-am uitat spre Vest. Şi arăta ca în forma unei piramide, cu doi pe fiecare parte, cu unul în vârf, au venit cinci dintre cei mai puternici Îngeri pe care i-am văzut vreodată în viaţa mea. Aşa o viteză fantastică, niciodată nu am văzut. Capetele date înapoi, şi aripile Lor ascuţite, doar navigând repede! Şi puterea Dumnezeului Atotputernic m-a izbit, în aşa fel, încât Aceasta m-a ridicat drept de pe pământ, cu totul de pe pământ, sus.
Eu puteam să-l aud pe Joseph încă vorbind.

E-25 Şi sunet ca spargerea barierei de sunet, ca-ca un mare huruit a pornit, departe la distanţă, spre Sud. Şi când am fost ridicat sus... Şi acolo a fost o viteză aşa de fantastică a Îngerilor! Şi eu-eu Îi pot doar vedea chiar acum, vedeţi, aşa-aşa cum Ei veneau, în acea formă ca aceea, doar se avântau drept în mine.

E-26 Acum, nu visând, acum. Nu. Eu am fost chiar acolo, foarte treaz aşa cum sunt acum. Vedeţi?

E-27 Dar iată-I că vin. Şi Ei erau aşa fantastic de rapizi, încât m-am gândit, când Acesta s-a ridicat... Am auzit acea explozie, ca, sau ca un bubuit care a mers afară, ca o barieră de sunet. Şi când s-a întâmplat, m-am gândit, "Ei bine, aceasta trebuie să însemne că eu sunt gata să fiu ucis, vedeţi, într-o explozie de vreun fel." Şi-şi eu doar... În timp ce mă gândeam asupra acelor lucruri, m-am gândit, "Nu, aceasta nu ar fi aceea. Deoarece, dacă aceasta a fost o explozie, ea l-ar fi luat pe Joseph, de asemenea. Căci, iată-l acolo, încă vorbind, gândind că eu sunt acolo. Eu îl pot auzi. Aceasta nu era aceea."

E-28 Acum, toată aceasta încă este în vedenie. Aceasta nu a fost... Vedeţi? Aceasta era în vedenie.

E-29 Şi atunci, dintr-o dată, aşa cum am realizat că eu am fost... Ei erau în jurul meu. Eu nu I-am putut vedea, dar eu am fost adus în această constelaţie a unei piramide a Lor, înlăuntrul acestei constelaţii de-de Îngeri, de cinci. Şi m-am gândit, "Acum, Îngerul morţii ar fi să fie unul. Cinci ar fi har." Eu mă gândeam aceea. M-am gândit, "O! Aceasta-Aceasta vine cu Mesajul meu. Aceea este a doua mea culminare. Ei vin să-mi aducă Mesajul de la Domnul." Şi eu am strigat cu toată tăria mea, atât de tare cât am putut, "O Isuse, ce vrei Tu ca eu să fac?" Şi când am strigat, Aceasta doar-doar a plecat de la mine.

E-30 Eu-eu-eu nu m-am simţit chiar bine, de atunci. Vedeţi? Eu eram, toată ziua ieri, eu a trebuit să stau în casă, aproape simţindu-mă conturbat. Nu-mi pot face mintea limpede. Şi slava şi puterea Domnului! Am fost amorţit peste tot, când Aceasta m-a părăsit. Am încercat să-mi frec mâinile. Şi m-am gândit, "Eu nu-mi pot prinde răsuflarea." Şi am umblat în jur, şi pe duşumea, şi înainte şi înapoi. M-am gândit, "Ce înseamnă aceasta, Doamne? Ce înseamnă aceasta?" Atunci, m-am oprit.
Am spus, "Doamne Dumnezeule, slujitorul Tău este... Eu-eu doar nu pot înţelege. De ce? Ce a fost aceea? Fă-o de cunoscut, Doamne." Ei bine, când...

E-31 Eu nu vă pot spune despre, când eu spun, "Puterea Domnului." Nu există cale să explici aceea. Nu este ce simţiţi voi aici, şi binecuvântările. Acelea sunt binecuvântările Domnului. Aceasta este una sacră! O, doamne! Este-este dincolo de orice îşi poate chiar imagina un muritor. Vedeţi? Şi aceasta-şi aceasta m-a neliniştit, foarte rău. Aceasta nu... Nu este o binecuvântare. Este o neliniştire. Tu eşti tulburat. Înţelegeţi? Aceea este. Dacă aţi putea măcar...

E-32 Dacă aş putea numai să iau vreo cale în care aş putea spune oamenilor ce era aceea, sau ce a... ce a fost simţământul acesteia! Aceasta, aceasta nu este doar cum şedem aici, vrem să ne bucurăm. Este-este ceva care fiecare nerv din tine doar... Este dincolo de frică. Este dincolo de înspăimântare. Este o reverenţă sfântă. De... eu... Nu există cale să o explici. Chiar, până, spatele meu întreg, sus şi-n jos pe şirea spinării, prin degetele mele, sus şi-n jos în picioarele şi degetele mele de la picioare, întreaga mea fiinţă era doar amorţită, vedeţi, întocmai cum tu ai-tu ai ieşit afară din lume, pe undeva. Şi-şi aceasta mă părăsea, treptat, şi am spus către-către Domnul, "Vrei Tu doar să mă laşi să ştiu, O Dumnezeule?"

E-33 Eu presupun, că, cel mai apropiat care a venit vreodată să fie aşa de tare din nou, era când am fost la Zurich, Elveţia, acel timp când El mi-a arătat acel Vultur German privind acel călăreţ Englez să vină jos prin Africa. Şi El a spus, "Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slavă."

E-34 Şi eu am plâns către Domnul, să mă ajute. Şi eu-eu vreau ca El să-mi dea tălmăcirea, pentru că eu m-am întrebat dacă a însemnat-dacă a însemnat că eu urma să mă duc, eu urma să fiu ucis. Şi dacă a fost, eu nu urma să spun familiei nimic despre aceasta. Este timpul meu să mă duc Acasă, păi, eu doar mă voi duce Acasă, aceea este tot. Dar dacă-dacă aceea este ce înseamnă, eu nu am vrut să spun familiei, nu am vrut ca ei să ştie ceva despre aceasta. Doar o las să se facă, şi aceea-aceea ar fi totul privitor la aceasta.

E-35 Am spus, "Doamne, ajută-mă. Eu nu vreau să spun familiei, dacă-dacă Tu o să... Aceasta, este chemarea mea Acasă, ei bine, mă voi-mă voi duce." Tu vezi. Am spus. Şi, voi ştiţi, voi sunteţi...

E-36 Voi ziceţi, "Ei bine, de ce nu te-ai gândit la ce ai spus în vedenie, ce a spus vedenia?"

E-37 Dar tu nu te poţi gândi la lucruri ca acelea atunci. Tu... eu nu pot, oricum. Şi m-am gândit... Eu am fost doar tulburat, necăjit. Tu nu ştii cum să gândeşti. Tu nu te poţi gândi.

E-38 Şi am spus, "Tată Ceresc, dacă aceea a însemnat căci-căci o explozie urma să mă ia, ei bine, lasă-mă să ştiu acum, aşa ca eu să nu spun nimic despre aceasta. Lasă ca slava şi puterea Ta să vină din nou asupra mea, şi să mă ridice din nou sus. Sau, lasă să vină slava ta asupra mea, şi atunci eu voi-eu voi ştii atunci că a însemnat-a însemnat aceea, şi astfel eu o voi păstra în mine însumi." Şi nimic nu s-a întâmplat.

E-39 Astfel atunci am zis, "Atunci, Doamne, dacă a însemnat că Tu urmează să trimiţi Mesagerii Tăi pentru însărcinarea mea, atunci lasă ca puterea Ta să vină din nou." Aceasta parcă m-a luat afară din cameră!

E-40 Deşi, eu-eu mi-am revenit, cu Biblia mea în mâna mea, atunci, vedeţi, şi cerând lui Dumnezeu să mă ajute. Şi când am cerut, El-El mi-a arătat ceva în Scriptură, aparţinând chiar la aceasta, chiar acolo. Şi m-am gândit, "Ar putea ca aceea să fie de fapt aceea? Cum am făcut eu aceea?" Şi, o, eu-eu nu pot explica aceste lucruri, oamenilor. Aceasta este dincolo de orice despre ce ştiu eu. Vedeţi?

E-41 Soţia mea este o femeie foarte ciudată; una din cele mai bune din lume. Dar, puţină vreme, eu nu am spus nimic despre aceasta. Am mers înainte. Ea a ştiut că era ceva ce s-a întâmplat. Astfel când i-am spus, ea a zis, "Tu ştii, Bill, eu te văd şi te aud, în multe din lucrurile acelea." A zis, "Tu ştii că eu te cred cu toată inima mea," ea a spus. Ea a spus, "Dar aceea într-adevăr a avut ceva."

E-42 Aceasta doar se pare, că doar mă zguduie, acea explozie şi acea venire rapidă a acelor Îngeri în felul acela, cinci din ei împreună, într-o-o constelaţie a Lor. Asemănător, cam cum-cum am avut acea piramidă desenată aici, vedeţi, Ei păreau să fie. Întâi, se părea parcă, un fel de un... în depărtare, Ei arătau cumva ca acea culoare de porumbei. Şi ei erau în-în venind din această parte. Şi ei, arătau ca: unu, doi, trei, patru; şi atunci unul drept în vârf, vedeţi, formând cinci. Şi au venit cu aşa viteză! Nu există nimic, nici avioane, nici nimic altceva nu se poate compara cu aceea.

E-43 Şi eu pot doar să-I văd, şi capetele Lor întoarse cumva la o parte. Aripile acelea înclinate înapoi, plini de armură, şi aici vin Ei, aşa de, "Şiuuu!" În felul acela. Doar au venit drept în jos, şi doar m-au luat drept în această piramidă a constelaţiei Lor. Am văzut că am fost ridicat, sus de pe pământ. M-am gândit poate... am auzit departe în distanţă, acel răget, "Huum!" Ca un-un-un avion când acesta trece de bariera sunetului, voi l-aţi uzit să se întâmple în felul acela, doar ca un răget îndepărtat.

E-44 M-am gândit, "Aceasta poate însemna acum, când acum această viziune mă părăseşte, că eu o să fiu ucis de o explozie sau ceva." M-am gândit, "Iată-mă aici. Eu sunt ridicat sus. Eu sunt... Ei, Ei sunt aici pe undeva. Eu sunt-eu sunt în aceasta, această piramidă de Îngeri aici. Dar, eu-eu nu ştiu. Poate că Domnul vine să mă ducă Acasă."
Atunci l-am auzit pe Joseph jos acolo, zicând, "Tati?"
Am gândit, "Nu, dacă aceea este, aceasta l-ar fi luat şi pe el, de asemenea."

E-45 Atunci Ceva a spus, "Tu..." Reţineţi, eu aştept, uitându-mă după un Mesaj pe care eu întotdeauna l-am aşteptat, ceva.

E-46 Şi viziunea, ziua cealaltă, voi ştiţi, cum am avut aici nu de mult, spunându-mi despre ce urma să se întâmple; cum am predicat înăuntru, de la soare, în acest loc. Şi-şi atunci El a spus, "Acum reţine, a doua culminare încă trebuie să vină."
M-am gândit, "Acolo va fi un Mesaj."

E-47 Vă amintiţi de Mesajul meu aici? Deschiderea acelei pietre de vârf, unde, acele şapte glasuri şi peceţi care nici măcar nu sunt scrise în Cuvântul lui Dumnezeu. Vă amintiţi? Şi aceasta m-a dus în acea piramidă.

E-48 Şi Junie Jackson, dacă tu eşti aici, acel vis care tu mi l-ai dat nu de mult. Eu nu o să-l spun în dimineaţa aceasta. Tu ai fost aşa de... Dumnezeu a fost aşa de perfect. Şi scuză-mă pentru că nu ţi-am dat tălmăcirea; căci eu am văzut ceva mişcându-se.
J. T., acelaşi lucru, vedeţi. Şi eu-eu-eu am ştiut aceea. Şi Sora Collins, exact la fel. Vedeţi?
Şi şase din acelea, conducând chiar drept la acelaşi lucru.

E-49 Şi atunci viziunea care v-am spus-o la toţi, ani în urmă, s-a întâmplat chiar ziua cealaltă. Vedeţi? Care se va întâmpla.

E-50 Şi iat-o acolo, zăcând chiar, totul zăcând chiar acolo afară. Este doar ceva ce se mişcă. Eu nu ştiu ce este. Dumnezeu să mă ajute; rugăciunea mea.
Să ne rugăm.

E-51 Tată Ceresc, noi suntem-noi suntem doar muritori, şi aici stăm noi în dimineaţa aceasta. Şi, Doamne, eu... Tu m-ai trimis să conduc această turmă mică şi această biserică. Şi eu sunt la sfârşitul meu. Eu nu ştiu încotro, ce, unde, vine. Dar eu ştiu acest singur lucru, că, Tu ai spus că Tu "faci toate lucrurile să lucreze împreună spre bine" pentru acei care Te-au iubit şi sunt chemaţi după scopul Tău. Eu Te rog, Dumnezeule, ca mâna Ta mare de milă să fie asupra noastră.

E-52 Noi cu adevărat ştim că Tu eşti Dumnezeu. Şi noi ştim că Tu nu eşti unul care a trăit într-o zi care s-a dus, dar Tu încă trăieşti astăzi. Tu întotdeauna ai fost Dumnezeu. Tu întotdeauna vei fi Dumnezeu. Tu ai fost Dumnezeu înainte de timp, şi Tu vei fi Dumnezeu când nu va mai exista timp. Tu încă vei fi Dumnezeu.

E-53 Şi noi suntem în mâinile Tale, Doamne. Noi suntem doar lut, şi Tu eşti Formatorul, Olarul. Modelează vieţile noastre, Doamne, în felul în care să obţii cel mai bun serviciu ca să Te onoreze. Admite aceasta, Tată. Noi suntem doar în mâinile Tale.

E-54 Noi nu am avut nici o cale să ne aducem pe noi aici, sau noi nu ştim cum ne vom duce afară. Domnul, Tu ne dai viaţă, şi Tu ai... Noi ne dăm vieţile îna pai Ţie, şi, în aşa fel, Tu ne-ai dat, în schimb, Viaţă Eternă. Credinţa noastră suflă aceea chiar în fiinţele noastre. Şi noi Te iubim pentru aceasta, pentru că noi ştim că într-o zi noi Te vom vedea, şi Tu vei fi în slava Ta. Şi noi ne vom uita asupra Lui. Şi noi dorim să auzim acele cuvinte, "A fost bine făcut, servitorul meu bun şi credincios. Intră în bucuriile Domnului, care au fost pregătite pentru tine de la întemeierea lumii." Până la timpul acela, O Dumnezeule, când noi toţi ne întâlnim, călăuzeşte-ne.
Noi suntem slujitorii Tăi, şi ne cerem iertare pentru păcatele noastre.

E-55 Aceste viziuni puternice, Doamne, sunt prea mult pentru slujitorul Tău. Eu nu ştiu ce să fac. Eu-eu doar ştiu că ele vin. Şi eu pot numai să spun ce am văzut, şi ce s-a spus. Şi uneori aceasta mă sperie, Doamne. Şi mă-mă întreb ce să fac.

E-56 Atunci eu iau Biblia şi citesc înăuntru acolo cum trebuie că s-a simţit Isaia în ziua aceea în templu, când el a văzut acei Îngeri, cu aripile peste picioarele Lor. Nu-i de mirare că el a strigat, "Vai de mine! Căci ochii mei au văzut slava Domnului."

E-57 Şi atunci a fost când profetul a strigat: după ce el a fost curăţit în templu, când Îngerul a luat cleştele şi a luat un cărbune de Foc şi l-a pus pe buzele lui, după ce el a mărturisit că el era un om cu buze necurate, şi locuind cu, printre oameni necuraţi. Totuşi, el era un profet. Îngerul a luat cleştele şi a pus cărbunele de Foc pe buzele lui şi l-a curăţit, şi a spus, "Acum mergi, profeţeşte."
Doamne Dumnezeule, Isaia a strigat, "Iată-mă, Doamne. Trimite-mă pe mine."

E-58 Când, El a zis, "Cine se va duce pentru noi?" Pentru acea generaţie stricată şi preacurvară!

E-59 O Dumnezeule, lasă să se repete din nou. Lasă să vină iarăşi, O Doamne. Trimite pe Duhul Sfânt cu Foc de curăţire. Căci, eu mărturisesc, eu sunt unul cu buze necurate, şi locuiesc pe acest pământ aici cu oameni necuraţi. Şi noi suntem necuraţi în privirea Ta, Doamne. Dar, o, trimite puterea curăţitoare, Duhul Sfânt! Curăţeşte-ne, O Doamne. Curăţeşte pe slujitorul Tău, Doamne.

E-60 Şi atunci vorbeşte, Doamne. Slujitorul Tău ascultă. Eu tânjesc să aud acel Glas. Eu sunt al Tău. Foloseşte-mă, Doamne, cum Tu vezi potrivit, în timp ce mă pun pe altarul
Tău. Lasă Duhul Sfânt să mă curăţească, Doamne; şi unge şi trimite înainte, Doamne, dacă Tu vrei ca cineva să meargă, dacă aceasta este ora şi acesta este timpul.

E-61 Eu-eu nu ştiu, Doamne. Eu-eu doar ştiu că am văzut acei Îngeri. Şi Tu cunoşti lucrurile acelea să fie exact Adevărul. Şi mă rog, Doamne, "Vai de mine," deci ajută-mă.

E-62 Iar acum binecuvântează acest popor. Şi noi suntem aici astăzi, chiar înaintea ajunului acestui timp de sărbătorire a naşterii Domnului nostru. Ne rugăm ca Tu să ne ajuţi.

E-63 Şi în dimineaţa aceasta, slujitorul Tău, Fratele nostru Neville, a simţit că poate ar fi un timp ca el doar să se odihnească câteva momente, şi poate eu să vorbesc. Şi mă-mă rog ca Tu să mă ajuţi acum.

E-64 Există acei aici, Doamne, şi toţi dintre noi, avem nevoie de Tine. Astfel ne rugăm acum ca Tu să ne binecuvântezi aşa cum citim Cuvântul Tău şi medităm pentru puţină vreme. Lasă ca Duhul Tău să vină asupra noastră, Doamne. Şi curăţeşte-ne şi pune-ne în Flăcări, cu Duhul Sfânt, cu Mesajul lui Dumnezeu, proaspăt de la altar, să zguduie o lume muribundă, înainte de apropierea marelui Dumnezeu Etern. Căci noi o cerem în Numele lui Isus, Fiul Lui scump, şi Mântuitorul nostru. Amin.

E-65 Acum eu doresc să vă atrag atenţia spre ceva Scriptură aici, şi câteva notiţe, pe care le-am însemnat jos.

E-66 Şi eu cred, că Doc, sau Billy, sau unul din ei mi-a spus, că vor să lăsăm afară un pic devreme, din cauza copiilor. Ei au nişte cadouri pentru aceasta.

E-67 Voi micuţilor care tocmai aţi ieşit din şcoala voastră Duminicală, voi-voi doar staţi pe aici, doar pentru puţină vreme. Ce spunem noi de aici poate să fie puţin adânc pentru voi, dar voi-dar voi doar să şedeţi liniştiţi cu mama şi tata, pentru câteva minute. Eu vreau să vorbesc cu ei.

E-68 Acum, acolo în Psalmi, al 89-lea Psalm, eu vreau să citesc un verset sau două, din al 89-lea Psalm. Eu o să încerc să citesc al 50-lea, 51-lea, şi al 52-lea verset din Psalmul 89.

E-69 Acum, puteţi voi auzi departe de tot înapoi în spate, în regulă? Dacă voi puteţi, ridicaţi-vă mâinile sus. Astfel eu... Care este... Sunt toate aceste microfoane receptive? [Cineva zice, "Eu nu ştiu." – Ed.] Este acesta mai bine, sau acesta? Acesta? Acesta? ["Acestea două pe margine sunt receptive."] Chiar aici, acestea două pe margine? ["Acesta, acesta, şi acesta."] În regulă.

E-70 Acum, eu nu ştiu dacă ei urmează să înregistreze aceasta sau nu. Acesta este doar cumva un eveniment neaşteptat în dimineaţa aceasta.

E-71 Dar să nu uitaţi acum, să vă aveţi toţi prietenii. Şi eu-eu vreau ca să fiţi siguri, aproape, să încercaţi să participaţi la adunarea din duminica următoare.

E-72 Ei vor avea în curând biserica terminată aici afară, eu presupun. Şi eu voi-eu voi fi înapoi atunci pentru aceasta, să predic acele Şapte Peceţi, dacă va fi voia lui Dumnezeu, afară din Scriptură aici.

E-73 În Cartea Psalmilor, al 89-lea capitol, începem cu al 50-lea verset. Ascultaţi atenţi la citirea Cuvântului acum.
Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi; cum port în sân ocara tuturor popoarelor puternice;
Cu care vrăjmaşii Tăi au ocărât, O DOAMNE; cu care ei au ocărât împotriva paşilor unsului Tău.
Binecuvântat să fie DoMNUL pentru totdeauna. Amin, şi Amin.

E-74 Mi-ar place să vă vorbesc pentru câteva momente despre... Eu vreau ca voi să însemnaţi aceea, întâi, şi citiţi aceea iarăşi şi iarăşi, foarte bine. Poate aceasta suportă citirea din nou chiar acum. Ascultaţi atenţi acum. Vedeţi?
Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi; cum port în sân ocara tuturor popoarelor puternice;
Cu care vrăjmaşii Tăi au ocărât, O DOAMNE; cu care ei au ocărât împotriva paşilor unsului Tău.
Binecuvântat să fie DoMNUL pentru totdeauna. Amin, şi Amin.

E-75 Studiaţi-L atenţi, cum David l-a vorbit. Eu vreau să folosesc ca text... Acesta este foarte ciudat, dacă din nou un text de Crăciun; dar cum am predicat duminica trecută asupra unui text ciudat. Eu uit ce a fost acum. Acesta a fost... [Un frate zice, "Lumea Se Destramă," – Ed.] Poftim? ["Lumea Se Destramă."] Destrămarea: Lumea Se Destramă.

E-76 Acum eu vreau să folosesc ca text, această duminică: Ocara Pentru Cauza Cuvântului. Acum lăsaţi-mă să o repet din nou, foarte bine. Ocara Pentru Cauza Cuvântului.

E-77 Dumnezeu are un timp, şi un motiv pentru acel timp, să împlinească toate Cuvintele Lui. Dumnezeu ştie chiar exact ce o să facă El. Noi nu ştim. Noi doar trebuie să-l primim aşa cum El ni-l dă. Dar, El ştie, şi nu există nimic să meargă greşit cu ce El-el a planificat să facă. Aceasta totul trebuie să se petreacă. Acolo trebuie să fie, uneori, lucruri aspre şi grele, numai ca să aducă afară natura reală, adevărată a obiectului.

E-78 Voi ştiţi, ploaia se naşte în ceruri tunătoare, cu fulgere în zigzag, aspre, azvârlite. Şi dacă nu am avea ploaie, noi nu am trăi. Dar voi vedeţi ce se cere să aducă ploaie? Tunet, fulger, fulgerare, mânie. Şi de acolo vine ploaie.

E-79 O sămânţă trebuie să moară, să putrezească, să se descompună, să miroase, şi să meargă înapoi în pulberea pământului, pentru ca să producă viaţă nouă.

E-80 Se necesită bătutul aurului, întors pe o parte şi pe alta, înainte şi înapoi, şi bătut până când toată zgura este scoasă afară din el. Nu pentru că el străluceşte, căci pirita de fier, care este cunoscută ca aurul prostului, străluceşte ca aurul adevărat. Dar, tu le pui pe amândouă împreună. Tu să le aşezi afară la o parte, tu cu greu le poţi deosebi. Dar să le pui împreună, tu le poţi deosebi. Şi bătătorul întotdeauna trebuie să bată până el-până el îşi vede propriul lui chip reflectând în aur.

E-81 Şi Dumnezeu stabileşte un timp şi are un scop pentru tot ce face El. Nu există nimic să se întâmple doar accidental pentru acei ce iubesc pe Domnul şi sunt chemaţi după chemarea Lui. Vedeţi? Noi suntem predestinaţi. Şi totul lucrează chiar bine, pentru aceea, deoarece El nu poate minţi. Şi El a spus că era aşa, că fiecare lucru îşi are timpul lui, vremea lui, şi îşi are felul lui. Şi Dumnezeu este în spatele fiecărei mişcări. Şi uneori tu gândeşti că totul merge greşit. Aceasta depinde de noi. Lucrurile acelea sunt puse asupra noastră, încercări şi întrebări. Aceasta este testare, să vadă cum vom reacţiona asupra unei acţiuni.

E-82 Câtva timp în urmă în, sus în Vermont, Fratele Fred şi eu am mers acolo pe partea New York-ului, dincolo de Lacul Champlain, şi noi am ajuns dincolo pe partea New York-ului. Şi eu am mers sus pe munte unde acel, sus pe Muntele Hurricane, unde obişnuiam să vânez. Şi acolo îmi amintesc când am fost pierdut, şi cum că Dumnezeu m-a condus înapoi, doar prin Duhul Sfânt singur, printr-o furtună. Că, eu aş fi murit, pierit, şi aşa ar fi murit soţia mea şi Billy, jos într-o tabără mică la mile depărtare. Şi eu am fost întors în jur.

E-83 Şi acolo a fost doar puţină zăpadă prin care noi am tras, să ajungem în tabără, primăvara de vreme. Şi eu stăteam acolo vorbind cu Fratele Fred, şi Duhul Sfânt a spus, "Du-te afară de unul singur." Şi m-am mutat afară în tufiş puţină vreme, un loc. El mi-a spus, "Acolo este o cursă pusă pentru tine. Fi atent acum." Dar El nu mi-a spus cum, şi ce. Am venit înapoi şi i-am spus Fratelui Fred.

E-84 Am mers la biserică seara aceea în auditoriu, am anunţat-o la oameni. Şi seara următoare s-a întâmplat. Şi atunci stând acolo când El mi-a spus, asupra unor batjocoritori, El a spus, "Aceasta este în mâinile tale. Fă cu ei. Orice spui tu, se va întâmpla chiar acum."

E-85 Ia te uită. Unde, cineva lipsit de respect, neevlavios, şi îşi băteau joc şi batjocoritori la adunare, un om tânăr şi o femeie tânără. Şi el încerca să facă dragoste vulgar cu ea în clădire; şi atenţia fiecăruia, în timp ce eu încercam să predic. Şi i-a tras capul ei înapoi şi s-a urcat în poala ei, şi i-a dat capul înapoi şi a încercat s-o sărute, şi se comporta în felul acela în adunare, atrăgând atenţia.

E-86 Şi Duhul Sfânt a spus, "Acum el este... Ei sunt în mâinile tale. Ce vei face tu cu ei?"

E-87 Acolo a fost o tăcere sfântă. Fiecare a stat în linişte de moarte. Şi m-am gândit, "O Dumnezeule, ce trebuie să fac?"

E-88 Atunci mi-am amintit, dacă nu ar fi fost avertizarea Duhului Sfânt, două zile înainte. Am spus, "Eu vă voi ierta." Acum, aceea a fost ce El a vrut ca eu să spun. Vedeţi?

E-89 Deoarece, până la urmă, am-am fost vinovat, poate nu de aceea, dar vinovat. "Şi vinovat de puţin este vinovat de tot."

E-90 Astfel am spus, "Eu vă iert." Şi există martori şezând aici acum, care erau acolo atunci. Atunci Duhul Sfânt a căzut direct.

E-91 Acum, voi vedeţi, eu cred că toate lucrurile acestea aveau o însemnătate. Ce vei face tu cu o putere? Cum ai vedea, tu, reacţiunea unei acţiuni? Ceva care vine ca o faptă, atunci cum acţionezi tu la acţiunea aceea? Înţelegeţi voi ce vreau să spun? Ce aţi face voi? Şi poate toată aceasta a lucrat până unde suntem noi acum. Eu nu ştiu. Eu-eu doar nu pot spune. Dar acolo întotdeauna a fost vreo cale...

E-92 Şi reţineţi că, ocara a-a Cuvântului a... Cuvântul întotdeauna a purtat o ocară. Prin toate epocile, Cuvântul uns al lui Dumnezeu a fost întotdeauna ocărât. Şi acela este motivul că este aşa de greu pentru oamenii care nu înţeleg, să ştie cum să accepte acea ocară.

E-93 Vă puteţi aminti de ucenicii care s-au întors înapoi şi se bucurau din cauză că au socotit că ei erau socotiţi vrednici să suporte ocara Numelui Său? El a spus, "Toţi care trăiesc evlavios în Cristos vor suferi o persecuţie," ocara Cuvântului.

E-94 Voi întotdeauna trebuie să suportaţi această ocară ca să vă daţi examenul, să vedeţi. Fiecare om care vine la Cristos trebuie mai întâi să fie instruit ca un copil, pentru-pentru scopul pe care Dumnezeu l-a rânduit pentru tine. Şi reţineţi, dacă măcar puteţi să păstraţi tăcerea! Reţineţi, dacă El te-a chemat pentru aceasta, nu există nimic care să o poată ţine să nu se întâmple. Nu există draci suficienţi în chin, fără ca Cuvântul lui Dumnezeu să fie făcut manifestat. Tu eşti născut pentru un scop, şi nimeni nu-ţi poate lua locul. Tu ai putea avea imitatori şi de toate, dar ei niciodată nu-ţi vor lua locul. Corect. Cuvântul lui Dumnezeu va triumfa. El nu poate da greş. Acolo este unde fiecare Creştin ar trebui să stea, ştiind aceea-aceea. Şi încercările vor apărea, şi par din fiecare parte, pentru tine. Dar reţine, Dumnezeu are un scop, şi toată aceasta va lucra bine.

E-95 Acum doar să numim din urmă-câteva evenimente din Cuvântul lui Dumnezeu fiind împlinite, şi acei care au purtat Cuvântul în epoca lor.

E-96 Am-am simţit în Duhul, nu de mult, că cineva mă critica. Aceasta poate că a fost în tărâmul benzii. De a mă referi întotdeauna aşa de mult, să merg în urmă şi să aleg personaje din Biblie despre ceea ce spun. Ei bine, eu fac aceea pentru un scop. Biblia a spus că aceste lucruri sunt scrise ca noi să ne putem uita la ele. Şi aceea este singura cale, fără o pregătire, singura cale ce o pot face, este să mă refer înapoi şi să spun, "Voi vedeţi unde această stare, ce s-a întâmplat prin aceasta, unde a avut aceasta loc." Vedeţi? Şi atunci tu doar te pui pe tine înăuntru acolo.

E-97 Aşa cum am predicat, nu de mult, despre băieţelul de afară pe un vapor, voi ştiţi, şi-şi bătrânul căpitan trăgea să moară. El era bolnav. Şi el a întrebat dacă nu era o Biblie pe bord. Şi ei au prins pe băieţelul care avea Biblia, şi el a venit şi a citit Isaia 53:5. "El a fost rănit pentru fărădelegile noastre, învineţit pentru nelegiuirile noastre." Şi el a spus, "Lăsaţi... Lăsaţi-mă să vă spun, căpitane, cum obişnuia mama mea să citească aceasta." A spus, "Iată felul cum a scris-o ea. 'El a fost rănit pentru fărădelegea lui Willy Pruitt. Şi El a fost pedepsit pentru Willy Pruitt. Şi toate lucrurile acestea pe care i le-au făcut Lui, au fost pentru Willy Pruitt."' Acela era numele lui.
Bătrânul căpitan a spus, "Îmi place aceea. Ai putea să citeşti numele meu în aceasta?"

E-98 El a spus, "Am să încerc." Şi a spus, "El a fost rănit pentru fărădelegile lui John Quartz. El a fost învineţit pentru nelegiuirea lui John Quartz. Şi cu rănile Lui John Quartz a fost vindecat."
El a spus, "Eu o văd." Şi Domnul l-a vindecat. Vedeţi?

E-99 Citeşte-ţi numele tău în ea. El a fost rănit pentru fărădelegile lui William Branham. El a fost învineţit pentru nelegiuirea lui William Branham. El a făcut aceea pentru mine, şi El a făcut aceea pentru voi. Citiţi-vă numele în aceasta.

E-100 Ei bine, acela este felul cum îmi place să aduc Scripturile la al meu-poporul meu, este ce El a făcut pentru altcineva care s-a supus Lui. Ce a făcut El pentru altcineva care a fost devotat la Cauză, şi ce a făcut El pentru altcineva care nu a fost adevărat pentru Cauză, atunci tu citeşte-ţi numele în aceasta. Dacă tu ai fi fost acolo, ce fel de poziţie ai fi luat tu? Şi ţine minte, tu ai privilegiul, astăzi, să iei acelaşi fel de poziţie.

E-101 Când, Noe, la ocara Cuvântului care Dumnezeu i l-a vorbit. Noe, acolo era o ocară. Noe a trăit într-o epocă ştiinţifică, unde au existat realizări ştiinţifice încât ei au fost în stare să producă, ceea ce era dincolo de orice care noi am produs astăzi. Ei erau mai luminaţi, mai inteligenţi. Ştiinţa lor era mult mai avansată, faţă de a noastră. Şi doar reţineţi, el a trebuit să suporte ocara Cuvântului pe care el l-a predicat, o sută şi douăzeci de ani, în faţa batjocoritorilor. Marile lor căi ştiinţifice le-au dovedit că nu a existat ploaie în ceruri. Dar, totuşi, Noe a auzit Cuvântul Domnului, şi Acesta a fost contrar concepţiei lor despre Acesta. Astfel, înainte ca viaţa lui să poată să fie salvată, el trebuie să stea în faţă şi să îndure ocara cu care aceşti batjocoritori îl ocărau.

E-102 O, nu a existat îndoială, ei trebuie că lor le-a părut rău de sărmanul predicator bătrân. Ei nu l-au băgat înăuntru sau nimic, pentru că poate acolo nu au fost multe case de felul acela în ziua aceea. El era inofensiv. El nu urma să vatăme pe nimeni, aşa că ei doar l-au lăsat în pace. "Mergi înainte, bătrânul fanatic sus acolo pe coasta acelui deal, construind o corabie departe acolo afară unde nu există apă. O, bine, sărmanul ins bătrân! Dar," şi ziceau, "de unde o să-ţi iei tu apa, să-ţi pluteşti corabia, Noe?"
"Ea vine jos din ceruri."

E-103 "Nonsens. Noi putem trage în lună şi stele, cu radar," orice aveau ei. "Nu există ploaie sus acolo."
Dar el a spus, "Dumnezeu a spus că El o să pună ceva sus acolo."
"Cum o să o facă El?"

E-104 "Aceea este treaba Lui. Singurul lucru ce trebuie să fac este să vă avertizez să ieşiţi de aici."

E-105 Este cam la fel acum. "De unde vine focul?" Frate, este puţin mai clar astăzi decât cum a fost pentru timpul lui Noe. Noi deja vedem unde este el. Doar gata să lovească, asta-i tot. Ştiinţa deja a... Nu există nici o scuză de data aceasta, deloc, pentru că ştiinţa deja l-a găsit. Da, domnule.

E-106 Astfel acum noi aflăm că a fost un mare lucru. Astfel lor le-a părut rău de sărmanul predicator bătrân, şi doar l-au lăsat să meargă. A fost un lucru ciudat, poate, pentru acei oameni, să gândească că un om care se presupunea a fi inteligent, şi ar crede că Dumnezeu, Creatorul cerurilor şi pământului, ar face ceva, sau să spună ceva ce El urma să facă, care era contrar la felul lor de gândire, ce aveau ei. Poate voi nu a-ţi înţeles. Priviţi. Era... Ei au gândit că ei puteau dovedi fiecare lucru natural prin ştiinţa lor. Dacă acela nu este felul de lume în care noi trăim astăzi, una intelectuală, lume educaţională plină de ştiinţă! Şi orice care ei puteau dovedi, aceea era greşit, Dumnezeu este... "Nici un Dumnezeu nu putea vreodată vorbi ceva care (era) putea să fie dovedit ştiinţific că aceasta nu era acolo."

E-107 Acum, ei au aceeaşi idee astăzi. Dacă doctorul tău spune că tu ai cancer, tu trebuie să mori, şi ştiinţa dovedeşte că tu ai cancer, şi acesta este într-un stadiu avansat, este naiv să gândeşti ceva diferit, deoarece tu o să mori; aceea-i tot. Ştiinţa spune că tu o să mori. Ei te-au examinat, şi aceea este totul. Tu urmează să mori. Şi ei gândesc că este nebunesc dacă tu încerci să spui că Dumnezeu a promis s-o facă. Vedeţi, aşa cum a fost, voi trebuie să suportaţi acea ocară.

E-108 Ei spun, dacă doctorul spune aici, "Noi am privit înăuntru, şi cancerul este avansat. Noi te-am deschis. El este prin tot trupul tău, şi prin inima ta, prin plămânii tăi, prin ficatul tău, peste tot. Aceasta este imposibil."
Astfel, voi vedeţi, când tu zici, "Dar el o să trăiască, oricum."
Ei zic, "Ei bine, sărmanul ins, doar lăsaţi-l în pace."

E-109 Îmi amintesc seara aceea. Bill Hall, Fratele Hall jos la biserica Milltown, mulţi dintre voi vă amintiţi cazul. Şi când el... Ei m-au chemat afară. Soţia mea, soacra şi eu, am mers aici afară. El s-a căsătorit cu o fată care era o soră, eu cred, cu George Cupp, care era primarul oraşului, sau judecătorul aici. A lui... Acela era cumnatul lui. Ei l-au adus aici sus să moară. Doctorul în Milltown, doctorul în New Albany, i-a diagnosticat cazul ca, cancer de ficat. Astfel eu am mers jos s-o vizitez pe D-na Hall. Şi el a primit gălbinare, şi el a fost galben peste tot. Şi am spus, "Ei bine, eu presupun că el o să moară." Şi am spus...

E-110 Ea a spus, "Frate Bill, există vreo cale care are... Poţi tu să auzi de la Dumnezeu?"
Am spus, "Eu-eu nu ştiu, Soră Hall. Mă pot ruga."

E-111 M-am rugat. Şi am mers înapoi acasă, şi Domnul nu mi-a spus nimic. Apoi am mers înapoi, ziua următoare, şi m-am rugat din nou.
Şi ea a spus, "Cunoşti tu vreun doctor bun?"

E-112 Am spus, "Ei bine, doctorul nostru de familie este Dr. Sam Adair, jos aici în Jeffersonville. El este-el este-el este... Tata lui a fost doctorul nostru de familie. Tânărul Sam şi eu am fost întotdeauna prieteni intimi, şi-şi noi am mers la şcoală cam la acelaşi timp, am fost crescuţi împreună. Noi întotdeauna mergem la el când este ceva în neregulă."
Ea a spus, "Mă întreb dacă el ar veni să se uite la Bill Hall?" soţul ei.
Am spus, "Eu îl voi întreba."

E-113 Ei bine, Sam mi-a spus, el a spus, "Billy, dacă doctorul a spus că el avea cancer," a spus, "există numai un singur lucru, ca eu să fac, eu îl voi trimite la cineva care este mai deştept decât mine, la un specialist. Şi noi vom lua razele x; şi noi nu-l vom mai pune sub alte necazuri."

E-114 Noi am trimis la New Albany şi am primit razele x de la doctorul de acolo jos. L-am dus la Louisville şi l-au examinat, l-am dus acolo într-o ambulanţă, şi l-am adus înapoi.

E-115 Ei bine, desigur, el nu a vrut să-i spună D-nei Hall care era boala lui, astfel el m-a chemat pe mine. El a spus, "El o să moară," a spus, "prietenul tău predicator." A spus, "Specialistul din Louisville tocmai m-a sunat, şi a spus, 'Diagnosticul care doctorii l-au dat în-în... jos în Milltown; şi doctorul, în New Albany; au dat felul corect de diagnostic."' Şi a spus, "Acesta este cancer de ficat, şi este avansat. Şi, Billy, noi nu-i putem tăia ficatul omului afară, şi el să trăiască." A spus, "El o să moară. Şi dacă el este un predicator, el ar trebui să fie gata."

E-116 Am spus, "Aceea nu este chestiunea. Dar el nu este în vârstă de peste vreo cincizeci şi cinci de ani, aşa că el încă are multă viaţă în el, să predice." Şi am spus, "Ei bine, dacă el o să moară, aceea o stabileşte atunci. Îţi mulţumesc, Dr. Sam."

E-117 Şi am mers jos şi am chemat-o pe D-na Hall afară, şi i-am spus. Am spus, "D-na Hall, Sam a spus că diagnosticul din Louisville acolo a fost la fel cum a fost în New Albany şi Milltown. Omul moare. Fratele Hall o să moară. Şi el are cancer în ficat, şi acesta este avansat."

E-118 Şi astfel ea a început să plângă. M-am întors în jur şi m-am rugat cu el. Şi el a fost aşa de dincolo de el însuşi, atunci, încât el nu a ştiut că eu eram în cameră.

E-119 Astfel, am venit înapoi. Şi o mulţime de oameni au fost veniţi la casă, în zilele acelea. Acolo nu era nimeni altul pe câmp. Aceasta nu a fost contaminată cu aşa de mult, şi oamenii veneau de peste tot.

E-120 Am vrut să mă odihnesc puţin. Aşa că m-am strecurat înăuntru, m-am sculat devreme, pe la două treizeci, sau ora trei. Fratele Wood încă nu s-a mutat sus în alee. Şi m-am uitat afară pe potecă, şi acolo nu a fost, nimeni acolo afară, astfel mi-am luat şapca veche şi m-am strecurat în camera de zi, şi mi-am luat puşca mea .22. Şi eu urma să mă duc afară şi să vânez veveriţe, până s-a făcut cam ora opt, şi atunci să mă culc jos lângă un pom pe undeva şi să dorm puţin. Tu nu puteai să obţi aceasta în jurul casei.

E-121 Mi-am luat şapca şi am pornit prin cameră. Atârnând pe perete a fost un măr. Şi el a fost cel-cel mai contaminat măr. A fost mâncat de viermi, şi a fost noduros, şi a fost scabios peste tot. Şi m-am gândit, "Pentru ce l-a atârnat Meda acela pe perete?"

E-122 Şi am observat, din nou, şi acesta nu a fost pe perete. El era suspendat afară în aer. Mi-am smuls jos şapca veche, am pus puşca în colţ, şi am căzut pe genunchi. Am spus, "Doamne, ce ai vrea Tu ca slujitorul Tău să ştie?"

E-123 A venit jos un altul, a venit jos un altul, până cam patru sau cinci mere (eu uit acum chiar care a fost) pluteau acolo. Apoi un măr foarte mare, frumos, cu dungi în el; doar unul foarte mare, măr ce arăta sănătos, a venit jos şi le-a mâncat pe acele alte mere ce arătau ramolite. Şi El a spus, "Ridică-te. Stai în picioare." A spus, "Du-te, spune-i lui Bill Hall, el nu o să moară. El o să trăiască."

E-124 O, am alergat aşa de repede cât am putut, şi am spus, "D-na Hall, eu am AŞA VORBEŞTE DOMNUL. El o să trăiască." Şi el m-a auzit. Şi el a încercat să plângă, şi el nu a mai putut să vorbească.

E-125 Am venit înapoi şi l-am sunat pe Sam. Şi am spus, "Sam, al nostru-fratele nostru o să trăiască."
El a spus, "Cum poate el trăi în felul acela?"

E-126 Am spus, "Aceea nu este ca eu să descifrez. Dumnezeu a spus aşa. Aceea o stabileşte."

E-127 El trăieşte astăzi. Aceea a fost cu vreo zece ani în urmă. Doar tare şi sănătos. Soţia lui a murit de atunci. El s-a recăsătorit din nou.

E-128 Cum o să i se întâmple lui George Wright, şi mai mulţi am putea noi spune, care i-am putea numi? Ce este aceasta? Este să suporţi ocara. Ei râd şi fac haz.

E-129 Îmi amintesc când înainte de inundaţia din '37. Am stat acolo cu Falls City Transfer Company, şi le spuneam despre, că acolo urma să fie treizeci şi două de picioare de apă, eu cred că a fost, pe Strada Spring. Ei au râs de mine. Ei au spus, "Sărmanul Billy. Eu presupun că el... Copilul acela!" Eu eram doar un copil atunci. El a spus, "Billy este un copil bun. Este păcat că el a ajuns tot încurcat." Eu nu am fost încurcat. Eu am fost botezat înăuntru, nu încurcat. Eu am fost doar "înăuntru." Şi s-a întâmplat chiar în felul acela.

E-130 De când eu vorbeam, am observat-o pe Sora Hattie Wright, eu cred, şezând înapoi acolo. Ea îşi aminteşte de acel caz despre Bill Hall. Mulţi. Câţi sunt aici, prezenţi în această dimineaţă, care îşi amintesc cazul? O, doamne! Sigur. Există mulţi dintre voi.

E-131 Acum, lor le pare rău de noi, le pare rău de fiecare care încearcă să se ţină de Cuvânt, în zilele batjocoritorilor. Dar, reţineţi, ocara trebuie să vină. Întotdeauna a fost în felul acela. Ei trebuie că s-au gândit, aşa cum au făcut atunci, că Dumnezeu, după ce a fost ceva dovedit ştiinţific, că Dumnezeu nu ar vorbi nimic care era împotriva ştiinţei. Ei bine, aceea este ce-L face Dumnezeu. Dacă El ar fi mers doar conform cu ştiinţa, atunci aceasta nu ar fi mai mult decât numai ce poate realiza omul. Dar, El este Dumnezeu. El este-El este Creatorul ştiinţei. El poate să facă ce doreşte El să facă.

E-132 Ei trebuie că au gândit, "Sărmanul bătrân Noe, păi, lăsaţi-l pe bătrânul ins în pace. El pierde toată distracţia care noi o avem în aceste zile, aşa că doar lăsaţi-l în pace." Aceasta este cam la fel acum.

E-133 Dar, acum, eu vreau să spun un alt lucru chiar aici. Acum, noi privim în urmă şi admirăm credinţa lui. Dar mă întreb, dacă noi am trăit în ziua aceea, am fi luat noi aceeaşi poziţie care a luat-o Noe? Am fi noi în stare şi voitori să suportăm ocara care a mers cu Adevărul? Când, din toate milioanele care au fost în lume atunci, acolo a fost numai Noe şi familia lui care au stat pentru acel Adevăr. V-aţi gândit la aceasta? Doar acel om şi trei fii ai lui, şi nurorile lui, nevasta lui, erau singurii care au stat pentru acel Adevăr. Dar ei aveau AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Noi privim înapoi şi-l admirăm. Am putea să o gândim din nou?
Eu trebuie să mă grăbesc din cauza cadourilor acestor copilaşi.

E-134 Abraham, tocmai cuvântul Abraham înseamnă "părinte al multora," îl face "un părinte al naţiunilor."

E-135 Acum, Abraham a auzit Cuvântul lui Dumnezeu. Abraham era un profet, şi el a auzit Cuvântul lui Dumnezeu. Şi noi îl admirăm pe Abraham pentru ţinerea lui la Cuvântul lui Dumnezeu; cum că el s-a separat de rudeniile lui; cât de greu a fost pentru Abraham. El a fost crescut acolo. A venit jos din Babel, şi-şi a fost jos acolo în ţara Şinear şi a-a-a Caldeenilor, în cetatea Ur, unde toţi asociaţii lui, poporul lui, şi acei cu care el a mers la biserică, şi de toate. Dar Dumnezeu a spus, "Separă-te." O, doamne! Ce lucru oribil a fost acela, să părăsească tot ce i-a fost scump, tot ce a fost real pentru el, ce el a ţinut cu scumpătate. Şi Dumnezeu i-a spus, "Separă-te."

E-136 Şi i-a dat un lucru foarte ciudat. "Tu urmează să ai un copil prin nevasta ta." Şi el era de şaptezeci şi cinci, şi ea era de şaizeci şi cinci. A încetat să fie cu ea ca femeile, după cum rânduiala femeilor era să nască copii, cu anii. Şi aici, după ce a trăit cu ea de când ea a fost o fată, pentru că ea a fost sora lui vitregă, şi atunci cum putea el vreodată să aducă acel copil? Şi acum v-aţi putea imagina ca Abraham să meargă afară printre asociaţii lui, şi să zică, "Noi o să avem un copil, eu şi Sarah"? V-aţi putea imagina aceea?

E-137 Păi, oamenii au spus, "Sărmanul ins bătrân, acolo este ceva în neregulă cu el."

E-138 Aceasta este o ocară, dar Abraham s-a ţinut de aceasta. Şi când el era în vârstă de o sută de ani, el nu s-a clătinat la promisiunea lui Dumnezeu. El încă a suportat ocara, sigur, ţinând de aceasta.

E-139 Voi observaţi diferenţa înăuntru acolo? Sarah a încercat să-i dea lui Abraham, sau să-i dea lui Dumnezeu, adică, un pic de ajutor, ea singură. Ea s-a gândit, tu ştii, aceea, diferit de ce a promis Dumnezeu. "Acum, tu ştii, eu sunt o femeie bătrână, dar Hagar aici este o femeie frumoasă. Abraham nu ar fi împotrivă să se căsătorească cu ea, de asemenea. Astfel, tu ştii, aceea va-aceea îl va ajuta pe Dumnezeu. Aceea îl va ajuta pe Dumnezeu, căci Hagar, aici, ea este probabil numai în vârstă de douăzeci de ani. Ea este servitoarea mea. Şi tu ştii ce voi face? Eu o voi da la soţul meu, de nevastă," pentru că poligamia a fost legală. Astfel el a zis... "Eu o voi da, şi ea va avea un copil prin soţul meu, şi atunci eu voi lua copilul. Şi acela este acela, promis de Dumnezeu."

E-140 Voi vedeţi, noi întotdeauna încercăm să facem ceva; nu putem aştepta după El. Noi trebuie să facem ceva, noi înşine. Ar fi putut să fie în regulă. Ea ar fi putut să fie frumoasă. Aceasta ar putea arăta foarte bine, dar aceasta nu a fost conform cu Cuvântul. Dumnezeu i-a spus lui Abraham, "Copilul venea prin Sarah."

E-141 Vă amintiţi ce a spus El despre Turma mică? "Aceste semne vor însoţi pe cei ce cred." "Cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi la venirea Fiului omului, unde câţiva, chiar opt suflete, au fost mântuite." Acele Cuvinte nu pot da ,greş, aşa că să veghem noi înşine atenţi şi să stăm cu Cuvântul. În regulă. Vedeţi?

E-142 Oamenii întotdeauna încearcă să fabrice ceva, să ia locul la voia creatoare a lui Dumnezeu. Voi vedeţi, aşa cum am spus adeseori, şi poate înainte de biserică, înainte, voi ştiţi, tu nu ai putea întreba oaia, "Vrei tu să-mi fabrici nişte lână?" Nu, ea nu poate face aceea. Acum, o capră nu poate fabrica lână, pentru că natura ei nu o va lăsa. Nu contează cât de mult încerci să legi o lână de oaie pe o capră, aceasta nu va merge. Capra nu poate fabrica lână, şi o oaie nu fabrică păr. Dar ea are lână pentru că ea este o oaie. Aceea este ceea ce o face. Ea nu fabrică.

E-143 Noi nu suntem presupuşi să fabricăm roadele Duhului. Noi suntem presupuşi să rodim roada Duhului. Mărul nu fabrică mere; el doar le rodeşte pentru că el este un măr.

E-144 Şi dacă noi încercăm să fabricăm ceva, "Eu voi ajuta Cauza. Eu voi studia timp de zece ani în seminar. Eu voi învăţa aceasta, aceea, sau cealaltă, şi îmi obţin Licenţa în Arte şi diploma mea de Doctor. Eu îl voi ajuta pe Domnul, singur." Aceasta nu va merge.

E-145 Dumnezeu, prin predestinare, cheamă pe cine vrea El. El dă Împărăţia la oricine El doreşte să O dea. Noi am învăţat aceea prin Nebucadneţar.

E-146 Noi am învăţat aceea prin-prin Ieremia. Când Dumnezeu i-a spus aceea prin Cuvântul Domnului, că acolo urmează să fie un timp în care Israel urma să fie dus departe în Babilon timp de şaptezeci de ani. Aici apare un alt profet. El deja i-a spus, a zis, "Acum, voi veţi avea profeţi, care se vor ridica. Şi voi îi veţi avea acolo jos în Babilon, care se vor ridica, şi visători şi profeţi, care vor profeţi contrar la Aceasta. Dar spune poporului să nu asculte de oamenii aceia."

E-147 Şi apare un om cu numele de-de, unul din profeţi, Hanania. Şi când Ieremia stătea acolo cu un jug pe gâtul lui, apare Hanania, şi a zis, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL; În doi ani deplini, toate vasele Domnului..." Acum fundamental, părea foarte bine. "Dumnezeu o să binecuvânteze poporul Lui. El o să aducă totul înapoi chiar exact, în doi ani."

E-148 Şi Biblia a spus, chiar profetul Ieremia a spus, "Amin. Amin. Hanania, fie ca Domnul să facă cuvintele tale să vină la împlinire. Dar să ne gândim la ceva, Hanania. Au existat profeţi înaintea noastră, şi ei au profeţit împotriva a mari naţiuni de război, şi aşa mai departe. Dar, aminteşte-ţi, profetul este cunoscut după ce profeţia lui s-a făcut manifestată." Vedeţi?

E-149 Atunci Hanania a venit sus, a apucat jugul de pe gâtul lui Ieremia, înaintea tuturor preoţilor şi a adunării, poate un milion şi jumătate de oameni. Şi a luat acel jug care Dumnezeu l-a pus pe gâtul lui Ieremia, ca un semn, şi l-a rupt în bucăţi, şi l-a aruncat pe picioarele lui, doar entuziasmat, şi a spus, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL; În doi ani, ei vor fi înapoi."

E-150 Ieremia doar s-a uitat la el. Aceasta a fost contrar la Cuvânt, aşa că el doar a plecat. Şi Dumnezeu a spus, "Du-te înapoi şi spune-i," a zis, "Eu nu i-am vorbit."

E-151 El era doar entuziasmat. El a urmat propria lui impresie. Vedeţi? El nu a aşteptat până când de fapt el a văzut-o şi a ştiut că acesta nu era el, că acesta era Dumnezeu care o spunea. El a mers înapoi, tot entuziasmat. Dacă...

E-152 Noi o aflăm, prin ţară, astăzi. Una din benzile noastre au fost ascultate recent într-o casă, unde un grup de lucrători era chiar atunci convins, şi veneau să fie botezaţi în Numele lui Isus Cristos. Şi un om s-a ridicat în cameră, care a vorbit în limbi şi a zis, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Ţineţi-vă de ceea ce aveţi. Doar continuaţi înainte, mergând înainte, şi Eu vă voi binecuvânta."

E-153 Ei au spus, "Ei bine, dacă Domnul a spus aceea, eu presupun că aceea-i tot." Voi vedeţi, aceasta nu este examinat cu Cuvântul. Aceasta trebuie să ia Cuvântul, mai întâi. Acolo sunteţi. Aceasta a fost contrar la Cuvânt.

E-154 Aici vine Ieremia înapoi, acel profet uns. Dumnezeu i-a spus, a zis, "Eu ştiu că Hanania a rupt acel jug de lemn de pe gâtul tău, care Eu l-am pus, dar Eu o să fac unul din fier." El a spus, "Şi toate naţiunile acestea care au mers jos să slujească pe Nebucadneţar, slujitorul Meu," şi el a fost un păgân. Vedeţi? Şi Israel, ţinând toate jertfele lor, dar ei nu au fost... Vedeţi?

E-155 Dumnezeu a făcut o promisiune, că El va binecuvânta, dar binecuvântările acelea sunt cu condiţie. Şi tu trebuie să împlineşti acele condiţii, să facă aceea să meargă.

E-156 Şezând, un timp în urmă, cu o fetiţă, dulce aici. Întâi, am cercetat prin acea familie, să văd dacă a existat ceva greşit. Dumnezeu va vindeca, dar aceasta este cu condiţii. Vedeţi? Singurul lucru ce am găsit, era, că mama se temea că a fost greşit să ia medicament. Am spus, "Să nu gâdeşti aceea, soră, Scoate-ţi aceea din minte. Mergi drept înainte cu copilul. Dă-i medicamentul. Dumnezeu va face aceea cunoscut." Vedeţi?

E-157 Acum, însă, treaba este, află, cunoaşte. Iar atunci, dacă aceasta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL, este bine.

E-158 Acum noi aflăm aici că, aceşti oameni, au încercat să fabrice ceva; Hagar şi-şi Sarah, să ajute pe Abraham, să ajute pe Dumnezeu să facă promisiunea Lui să fie adevărată. Voi nu puteţi face aceea. Nu există cale, deloc, să o faceţi. Aceasta este-aceasta este împotrivă la tot. Cuvântul lui Dumnezeu se va întâmpla, oricum. Tu doar trebuie să stai drept pe Cuvânt, şi să zici, "Acesta este în acest fel," şi ţine Cuvântul. Acum, priviţi, să fabrice ceva să ia locul Cuvântului Lui!

E-159 Poate prietenii lui Abraham, de asemenea, dacă noi observăm vreodată, poate prietenii lui Abraham au venit pe acolo şi au zis, "Ei bine, părinte al naţiunilor, câţi copii ai tu acum?" Când el era în vârstă de o sută de ani. "Spune, părinte al naţiunilor, părinte al multora, câţi copii ai tu acum?" Batjocoritori!

E-160 Acum, nu aţi văzut voi timpul? Nu l-am văzut noi, când uneori când ne-am rugat pentru ceva, aceasta nu s-a întâmplat?

E-161 "Aici şade un om bătrân," ei zic, "El este orb. El este surd. El este mut. El este bolnav. El a făcut aceasta. Duceţi-vă acolo şi vindecaţi-l, voi vindecători Divini. Noi o vom crede."

E-162 Îşi dau ei seama că este acelaşi diavol care a zis, "Vino jos de pe cruce, şi eu Te voi crede. Transformă aceste pietre în pâine, şi eu o voi crede"? Vedeţi? Chiar acelaşi diavol care a legat o zdreanţă în jurul ochilor Domnului, şi L-a lovit peste cap cu un băţ, şi a zis, "Acum, dacă Tu eşti un profet, spune-ne cine Te-a lovit, şi noi Te vom crede."

E-163 Ei bine, aţi ştiut că El a ştiut cine L-a lovit. El ar fi putut să transforme acele pietre în pâine. Sau, El ar fi putut veni jos de pe cruce. Dar ce am fi noi astăzi dacă El ar fi venit? Vedeţi? Ei nu cunosc programul lui Dumnezeu. Voi trebuie să aflaţi ce a promis Dumnezeu.
Acum trebuie să mă grăbesc.

E-164 Acum, acum ei ar fi putut să spună, "Părinte al naţiunilor, noi te-am auzit, douăzeci şi cinci de ani în urmă, să spui că tu urma să ai un copil prin Sarah, şi din acela urma să vină naţiuni de popoare. Doar câţi copii ai tu la timpul acesta, părinte al naţiunilor?" Ha! Vedeţi? Acela este chiar acelaşi duh vechi de critică care ar critica.

E-165 Ce a făcut Abraham? A spus, "El nu s-a clătinat la promisiune, de necredinţă."
"Păi, aici tu te-ai rugat pentru Aşa-şi-aşa, şi ei nu s-au făcut bine."

E-166 Aceea nu contează. Dacă mă rog pentru zece mii în seara aceasta, şi zece mii mor dimineaţa, mâine seară eu încă îi ung pe bolnavi şi mă rog pentru ei. Dumnezeu a spus aşa.
Nu o opreşte, deloc. Dumnezeu a promis-o. Eu o cred. Cu certitudine. Nu contează nimic ce spun ei, oricum. Dar, ei vor batjocorii. Aceea este ocara Cuvântului.

E-167 Abraham, stând pe Cuvântul lui Dumnezeu, în final Acesta a fost împlinit. O, doamne!

E-168 Urmăriţi batjocorirea de sterilitate. Fiind batjocorit, şi ocara sterilităţii, întâi. Ei aveau... Ea a trebuit să suporte ocara de a fi sterilă pentru toţi anii aceia. Ea a fost în vârstă de aproape o sută de ani. Ea era de nouăzeci, cu Cuvântul lui Dumnezeu care a spus că ea va fi şi prinţesă, o mamă a acestui copil. Şi ea şi Abraham, sterili, amândouă a lor-trupurile lor aşa de bune ca moarte, dar totuşi ei nu s-au îndoit de acel Cuvânt, nici un pic. Dar ei au trebuit să suporte aceea, întâi. Şi atunci, aleluia, Dumnezeu a ţinut Cuvântul Lui, în ora aceea întunecată: Isaac s-a născut. "Şi sămânţa lui este ca nisipurile mării sau stelele Cerului." Vedeţi? Dumnezeu întotdeauna răspunde la Cuvântul Lui. Da. Sterilitate întâi, apoi Isaac.

E-169 Zaharia şi Elisabeta, la fel, acel om bătrân şi femeie bătrână, încă ţineau înainte. Şi când Zaharia a venit sus acolo, şi a putut scrie pe tăbliţa lui, şi a spus, "Un Înger m-a întâmpinat, şi mi-a spus că eu voi naşte un copil prin Elisabeta, nevasta mea bătrână aici. Eu nu mai pot vorbi. Eu sunt mut. Eu voi fi mut până în ziua în care copilul se naşte. Dar acolo vine un copil, şi el o să fie profetul celui Prea înalt. El va prezenta Steaua Dimineţii. El este un premergător al lui Mesia." Cum ar putea să fie aceasta vreodată?

E-170 Unii au zis, "Sărmanul ins bătrân. O, eu-eu presupun că el este cam puţin lovit la cap, voi ştiţi. Acolo este un pic de ceva. Dar priviţi la bătrâna Elisabeta acolo afară, în jur de optzeci. Şi priviţi-priviţi-priviţi la Zaharia, mult îmbătrânit şi tremurând, şi atunci el o să spună un astfel de lucru ca acela. Păi, sărmanul ins bătrân."

E-171 Dar el a avut Cuvântul Domnului. Aşa o ocară, încât ea s-a ascuns pentru câteva zile. Dar el a stat cu Cuvântul. O, doamne!

E-172 Refuzând popularitatea, refuzând opinia populară, au refuzat lustruirea din ziua aceea, şi modele şi lucrurile din ziua lor. Ei au refuzat aceasta. Ei au refuzat să umble cu mulţimea de necredincioşi. Ei au refuzat lucrurile lumii. Ei au trebuit s-o facă, să stea cu Cuvântul lui Dumnezeu. Ei au trebuit s-o facă.

E-173 Aşa este şi astăzi. Tu te separi de la tot afară de tine şi Dumnezeu. Nu este ce face biserica. Este ce tu faci cu Dumnezeu. Vedeţi? Acesta eşti tu, ca o persoană. Da.

E-174 Dar priviţi ce i-a dat Dumnezeu. Când Isus Însuşi a venit, Zaharia a fost dus, Elisabeta, de asemenea. Dar când fiul lor a venit în pustie, cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL, Isus a spus, "Nu a existat niciodată un om născut dintr-o femeie aşa de mare cum este el." Amin. Ce? Ea a suferit ocara sterilităţii. Ea a stat pe Cuvânt, şi a născut un astfel de fiu.

E-175 Ca Sarah din vechime, ca Abraham din vechime, cuplurile bătrâne s-au ţinut de aceasta. Priviţi, cei mai mulţi care s-au născut vreodată, "ca nisipurile mării," nu există nici o rasă de oameni în lume aşa de mulţi ca Iudeii. "Ca nisipurile mărilor sau stelele cerului." Ce s-a întâmplat? S-a întâmplat în minoritate, un copil.

E-176 Acum vedeţi încotro mă duc. Un copil, aceea este tot ce a trebuit. A trebuit un copil să zguduie naţiunile şi să arate spre Mesia. A trebuit unul, ascultător. Aşa este. Dumnezeu are nevoie numai de un singur om. Aceea este tot ce are El nevoie, ca pe undeva El să poată avea un glas. Aceea este tot ce vrea El, să ia un singur om în controlul Lui. O, cum iubeşte El să ia un singur om!

E-177 El a avut un Noe, o dată. El a avut un-El a avut un Moise, o dată. El a avut un-un Ieremia. El a avut un-un Ilie. El a avut un Elisei. El a avut un Ioan. El-El ia... El a avut un Samson. Atât timp cât El poate lua un singur om în controlul Lui, acela este Glasul Lui. El poate vorbi prin el. El poate condamna lumea. O, doamne!

E-178 Cum flămânzeşte El şi urcă, să ia un om în controlul Lui, "Ca Eu să pot vorbi prin el. Eu pot să-Mi las Glasul să fie cunoscut. Chiar dacă el va suporta ocara, dar Eu Îmi voi face Glasul cunoscut." Vedeţi? O, da.

E-179 Sterilitate, întâi. Trebuie să fie sterilă, trebuie să suporte ocara sterilităţii. Sarah a trebuit să o suporte. Aşa şi Zaharia şi Elisabeta trebuie să o suporte.

E-180 Priviţi, astăzi. Acum eu o să spun ceva. Priviţi astăzi la copiii curvei. Ea a luat naţiuni sub stăpânirea politică a denominaţiunii, curva şi fiicele ei. Priviţi ce generaţie de denominaţiuni a crescut, şi cât de puţini sunt cei neprihăniţi. Să nu vă îngrijoraţi. Staţi cu Cuvântul. Acesta este în regulă.

E-181 Voi puteţi să fiţi batjocoriţi, numiţi holy-roller. Voi aţi putea să fiţi numiţi toţi, orice fel de nume rău. Dar, staţi chiar acolo. Acesta este Cuvântul, ocara Cuvântului, lucrul care ei îl vor spune despre voi.

E-182 Un băiat tânăr, el ar putea să fie aici în dimineaţa aceasta. El este un prieten de-al meu; Jim Poale, tânărul Jim, ai-ai lui. El a fost întrebat zilele trecute. Păi, el a fost botezat aici. Cineva i-a spus, a zis, "Dacă tu urma să fi botezat într-o biserică, de ce nu ai luat tu o biserică mare, ceva?" Vedeţi? Dar el a văzut Lumina. Aceea a fost tot. Vedeţi?

E-183 „Mai mulţi sunt copiii celor păcătoşi decât cum sunt din cei neprihăniţi." Da, În regulă. Cât de puţini sunt ei, din cei neprihăniţi! Priviţi ce mână mică a existat în ziua lui Noe. Vedeţi? Priviţi ce a fost în zilele Sodomei. Vedeţi? Cât de puţini sunt cei neprihăniţi!

E-184 Cât de mulţi copii are curva! Ea doar aduce copii în orice fel vechi, dar ei sunt toţi copii bastarzi. Curva produce curva. Câinele produce câinele.

E-185 Şi Cristosul produce pe cel uns. Biblia produce pe cel neprihănit, astfel noi trebuie să suportăm gândul de a fi un grup mic. Ce lucru graţios este acesta!

E-186 Priviţi la marea biserică Efesiană, acolo erau numai doisprezece în ea. Da. Priviţi ce grup avem noi astăzi, pe lângă ei. Da.
Acolo erau numai opt suflete în zilele lui Noe.

E-187 Acolo au fost numai cinci în zilele lui Lot, nu, patru; Lot şi nevasta lui, cele două fiice a lui. Şi ea s-a transformat într-un stâlp de piatră după ce ea a ieşit, că a privit înapoi. De fapt, trei au ieşit în ziua aceea.

E-188 Şi Isus a spus, "Cum a fost în zilele acelea." Ni se cuvine nouă să veghem şi să fim atenţi. Cât de puţini sunt cei neprihăniţi! Dar, ca întotdeauna, batjocoritorii trebuie să ocărască. Sterili ta-... Să suporte ocara sterilităţii, întâi. Vai!

E-189 Eu doar trebuie să mă grăbesc. Eu sunt... Eu nu... Vreau să ajut să luăm aceşti copilaşi. Doar suferiţi cu mine încă un pic. Vedeţi?

E-190 Oamenii sunt întotdeauna la fel ca totdeauna. Acum eu o să spun ceva din nou. Şi eu vreau ca voi... Şi eu nu ştiu dacă aceasta se înregistrează, sau nu. Dar dacă aceasta este pe bandă, eu vreau să ascultaţi la mine, voi pe bandă. Să nu pierdeţi aceasta, ci să o studiaţi. Omul este acum aşa cum a fost el întotdeauna. El laudă pe Dumnezeu pentru ce El a făcut; priveşte înainte spre ce va face El; şi ignoră ce El a făcut şi face. El laudă pe Dumnezeu pentru ce El a făcut; el priveşte înainte spre ce va face El; dar el ignoră ce face Dumnezeu, şi acolo el pierde întregul lucru. Eu sper că ei o pricep. Vedeţi? Ignorând ce face El! El ştie ce a făcut El; şi el ştie promisiunea care El o va face; dar el omite să vadă ce face El.

E-191 O, voi Penticostalilor, dacă nu sunteţi voi exemplu la aceea! Voi priviţi înainte pentru ceva să se întâmple: ca întotdeauna, s-a întâmplat chiar sub voi, şi voi nu o ştiţi. "De câte ori v-a ocrotit, cum îşi ocroteşte o găină puii ei, dar voi nu aţi vrut." V-aţi gândit mai mult la tradiţiile şi denominaţiunile voastre decât cum v-aţi gândit la Cuvântul Lui şi Duhul Lui. Da.

E-192 Ce ocară pentru Maria! (Aşa cum încheiem.) Ce ocară pentru Maria şi Iosif, pentru Cuvântul Lui. Acesta este timpul de Crăciun. Eu am planificat să ţin doar un pic, dar voi veţi avea mult din acesta la radio şi printre păstori, şi aşa mai departe. Ce ocară pentru Maria şi Iosif, să se ţină de Cuvântul de promisiune a lui Dumnezeu. Reţineţi, acum. Şi batjocura care a ridicat din sprâncene, când ei au văzut-o pe micuţa Maria să treacă pe acolo, văzând pe Iosif. "Tu te căsătoreşti cu o prostituată." Vedeţi? Şi aminteşte-ţi, frate, curvia era moarte în zilele acelea. "Acum, tu o păzeşti să nu fie omorâtă. Ea urmează să fie mamă prin tine." Şi, însă, reţineţi, tot timpul, Dumnezeu se ocupa de ei, şi aceasta a fost după Cuvânt. Şi ei nu au ştiut-o. Vedeţi?

E-193 "O fecioară va naşte un copil." Iosif a ştiut aceea. Maria a ştiut a~eea, deoarece, după ce Cuvântul a fost scris, acolo era un Înger vorbind cu ei, adeverind, sau manifestând tocmai Cuvântul care a fost scris, care urma să se întâmple. Să nu visaţi acum. Gândiţi. Duhul Sfânt a venit jos pe pământ; niciodată nu a vorbit către întreaga adunare. El le-a vorbit lor.

E-194 Iosif a privit. Şi înainte să-l viziteze Îngerul, a spus, "Păi, acum, eu o iubesc. Dar, eu sunt un om neprihănit. Eu nu mă pot căsători cu o femeie ca aceea."

E-195 Şi Îngerul Domnului i s-a arătat, într-un vis, şi a spus, "Iosif, tu fiu al lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria nevasta ta, căci acela care este zămislit în ea este de la Duhul Sfânt." O, doamne! Ce mângăiere! Vedeţi?

E-196 Şi, Maria, pe drumul ei la fântână. Micuţa fecioară, cam în vârstă de şaptesprezece ani, optsprezece, căsătorindu-se cu un om care a fost căsătorit înainte şi avea patru copii; un om bătrân. Şi ea a fost... Ea l-a iubit, şi-şi ea nu a ştiut de ce. Şi el a iubit-o pe ea, şi el nu a ştiut de ce. Şi aici erau ei, venind, mergând la fântână, să ia ceva apă. Şi tot studiul asupra lucrurilor la care ea-ea se gândea, Scripturile, fără îndoială, şi atunci o Lumină a fulgerat înaintea ei. Când Lumina aceea a fulgerat, acolo a stat un Înger.

E-197 Mă întreb cum s-a simţit micuţa Maria? V-aţi gândit vreodată la aceea? Mă întreb dacă ea s-a simţit aşa de speriată cum m-am simţit eu ieri.

E-198 "Salutare Maria!" Salutare înseamnă "opreşte." "Acordă atenţie la ce o să-ţi spun. Binecuvântată eşti tu printre femei, căci tu ai găsit favoare la Dumnezeu, şi tu vei da naştere unui Copil. Necunoscând bărbat, dar tu o să ai un Copil. Şi verişoara ta Elisabeta, fiind bătrână, la fel, şi ea a zămislit, şi o să dea naştere unui copil. Şi aceste semne se vor face."
Ea a spus, "Cum va fi aceasta, cunosc, văzând că eu nu cunosc un bărbat?"

E-199 El a spus, "Duhul Sfânt te va preaumbri. Acel Lucru Sfânt care ţi se va naşte va fi chemat Fiul lui Dumnezeu."

E-200 Să spună batjocoritorii ce vor ei. Ea a ştiut-o. Ea a ştiut că aceasta va fi, deoarece Dumnezeu a spus aşa.

E-201 Acum, cum trebuie că s-a simţit ea, acea zi de dedicare, sau la venirea pentru tăierea împrejur a Pruncului, când acolo era ea umblând în sus cu acest Prunc micuţ în braţele ei, în felul acela. Şi toate femeile păstrându-şi distanţa, toate cu lucru de mână fin, să dedice copiii lor şi să-i aibă tăiaţi împrejur, şi aproape ele toate trăgând un miel. Dar ea avea două turturele, curăţirea pentru propria ei purificare. Micuţul Prunc înfăşurat în scutece, făcute dintr-un jug jos de pe spatele gâtului unui bou, jug, înfăşurătoarea pe spatele unui bou. Acela a fost doar scutecul în iesle. Ei nu aveau nimic pentru El. Ei erau prea săraci. Şi aici stătea ea.

E-202 Fără îndoială, că toate femeile îşi păstrau distanţa de micuţa fecioară. A spus, "Voi vedeţi, ea are un copil nelegitim." Vedeţi cum face Dumnezeu lucrurile să arate aşa de radical. O, doamne! El doar trage lâna chiar peste ochii lui Satan. "Cât de spurcat! Cât de murdar! Curvie. Asta-i ceea ce este. Ea este o adulteră." Aceea nu a oprit acea bătaie în inima micuţei Maria. Ele şi-au păstrat distanţa de la El.

E-203 Ei încă fac acelaşi lucru, Îl numesc acum, "Holy-roller, sau fanatic," sau ceva.
Maria a ştiut al Cui Prunc era acela. Ea doar a ţinut-o înainte, doar la fel.

E-204 Dar, o, nu ar fi trebuit ca ei să observe când, Simion, şezând înapoi în cameră, lui i s-a promis? El a mers în jur, profeţind. El a spus, "Domnul mi s-a arătat." Şi a spus, "Eu nu voi vedea moartea..." Şi el era de optzeci şi ceva atunci. "Eu nu voi vedea moartea înainte să văd mântuirea Lui."

E-205 "O, Simion, tu eşti bătrân, fiule. A ta-a ta... Bătrânul ins îşi are cumva capul, voi ştiţi, el este puţin... Doar lăsaţi-l în pace. El este inofensiv. El nu va vătăma pe nimeni."

E-206 Dar Simion avea Cuvântul Domnului, a spus, "Am văzut Duhul lui Dumnezeu coborând asupra mea. Am stat şi m-am uitat la El. El mi-a spus, 'Simion, tu eşti un om neprihănit. Şi tu nu o să... Eu am să te fac o mărturie acolo afară."' Aha. Asta-i tot.
"Pentru ce o să faci Tu aceea, Doamne?"
"Aceea este treaba Mea."

E-207 Părerea mea este, că El sigur poate turna cărbunii spre ei, în acea Zi. "Voi aţi avut un martor. De ce nu aţi ascultat de el?"

E-208 Acolo este bătrâna oarbă Ana, şezând în templu, rugându-se. Domnul i-a descoperit, "Simion are dreptate." Amin. Ea nu putea să vadă lumina zilei de întuneric, dar ea a putut să vadă mai departe decât mulţi oameni astăzi care au ochi buni. Ea a văzut, în Duhul, că Mesia care venea era aproape, Duhul mişcându-se în inima ei.

E-209 Vedeţi ce Biserică mică era acolo? Zaharia, Elisabeta, Maria, Ioan, Ana, şi Simion; şase din milioane. Ca în zilele lui Noe. Şase din ei. Dumnezeu s-a ocupat de fiecare din ei. Ei au fost toţi în armonie. Ei toţi s-au adunat împreună. Amin.

E-210 Aici, bătrânul Simion. Aici vine Pruncul micuţ înăuntru. El niciodată nu a auzit nimic despre acesta. Aici este Pruncul. Şi atunci Simion a şezut în camera lui, şi Duhul a venit asupra lui, a zis, "Mişcă-te afară, Simion."

E-211 Aici el a mers, umblând, fără să ştie unde se ducea. Ca Abraham, el căuta ceva. El nu a ştiut unde a fost acesta, dar el a continuat să se mişte. După o vreme, s-a oprit. Şi Duhul Sfânt trebuie că i-a spus, "Iată-L acolo."

E-212 El şi-a întins mâinile, în braţele Mariei, a luat sus Pruncul în braţele lui. A privit în sus şi a spus, "Doamne, lasă-l pe robul Tău acum să se depărteze din această viaţă în pace. Ochii mei privesc la mântuirea Ta." Lucrul de care fiecare făcea haz, ce femeile ocoleau, Simion a spus, "Aceasta este mântuirea Ta, Doamne."

E-213 Şi pe la timpul acela, aici vine o femeie bătrână oarbă, croindu-şi drum pe acolo, clătinându-se în jur prin audienţă. Şi ea a venit sus la El, şi a profeţit şi ea, căci ea Îl aştepta. Ea i-a spus Mariei, "O sabie îţi va străpunge inima, dar Aceasta va descoperi gândurile multor inimi." Vedeţi? Ce a fost aceasta?

E-214 Acum, eu presupun, unele din acele femei au spus, "Acum vedeţi aceea! Voi vedeţi ce fel de clasă este aceasta? Ia te uită. Vedeţi? Asta este. Vedeţi unde este aceasta? Acel om bătrân, scrântit la cap. Iată-l acolo, stând înaintea fetei prostituate, încercând să spună un lucru ca acela. Ia te uită. Acel Copil nelegitim. Priviţi la acea bătrână Ana, şade jos aici, se flămânzeşte la moarte, şi merge înainte în felul acela. Ea nu va avea nici o delectare cum avem noi. Dar, ia te uită, vedeţi. Ea putea să aparţină la toate societăţile din ţară aici. Ea a venit dintr-o familie destul de bună, vedeţi, şi ea putea aparţine acolo. Dar iat-o acolo. Vedeţi cum se adună grupul acela împreună?" O, da. Amin.

E-215 Acelaşi lucru astăzi. "Şezând în locurile Cereşti în Cristos Isus, fiind înălţaţi de Duhul Sfânt." Sigur. Da, domnule.

E-216 O, mai avem noi încă un pic de timp? Eu trebuie să spun ceva. [Adunarea zice, "Da." – Ed.]

E-217 Eu am un alt personaj aici, la care mă uit, la timpul când Cuvântul se făcea manifestat, magii.

E-218 Doresc să fi avut timp, Fred, ca tu să citeşti aceea. Tu o ai în buzunarul tău? [Fratele Fred Sothmann zice, "Da." – Ed.] Eu presupun că mulţi dintre voi aţi văzut-o în revistă.

E-219 Lucrul care Duhul Sfânt l-a vorbit jos aici la râu, treizeci şi trei de ani în urmă, ei tocmai l-au scos la iveală. Decembrie 9, o dovedeşte, despre acea astronomie, cum căci-căci Jupiter şi stelele acelea, în constelaţia lor!

E-220 Ei au un vechi astronomic cale-... însemnări a acestuia, ce ei l-au dezgropat. Acela este exact acel timp când această constelaţie a venit înăuntru, în constelaţia acestor stele, şi au aruncat drept jos înspre Babilon, şi magii au adus-o jos. Vă amintiţi? Ele au traversat orbitele lor, avântare joasă, miliarde de ani lumină aparte din nou. Şi acei înţelepţi Iudei care au fost sus la Babilon, ei au văzut acea constelaţie să vină în acea constelaţie, stelele acelea. Trei din ele se mută înăuntru, împreună, şi formează acea singură stea a dimineţii. Şi ei au ştiut aceea prin Cuvântul lui Dumnezeu, că acela era timpul, când acele stele vin împreună, că Mesia trebuia să fie pe pământ.

E-221 Acela era motivul că ei au pornit, "Unde este El, născut Rege al Iudeilor? Unde este El? Pe undeva! Căci, când acele stele vin înăuntru, încât corpurile lor cereşti devin în acest singur corp măreţ ceresc aici, când acele trei se mută împreună, Mesia va fi pe pământ în timpul acela." Şi când ele s-au mutat în orbitele lor, acei oameni au ştiut că Mesia era pe pământ.

E-222 Ei erau maeştri în domeniul lor. Ei erau oameni mari. Ei erau maeştri în domeniul lor de ştiinţă religioasă. Ei au urmărit partea religioasă a acesteia. Şi ei au văzut acele stele să se mute acolo afară, Jupiter şi Sargas, şi apoi să se mute în a lor-linia lor. Şi au spus, "Noi ştim că Mesia este pe undeva. Astfel, El trebuie să fie în Ierusalim, pentru că acela este locul principal pentru religia lumii, a religiei lui Mesia. Acela este cartierul general a lor. Acela este cartierul general denominaţional. Acolo este unde şade marele grup ecleziastic."

E-223 Şi au mers pe cămile, doi ani, jos peste Râul Tigru, şi prin mlaştini şi jungle, călătorind, mergând la cetate, inimile umplute cu bucurie.

E-224 Ei au ştiut când acele stele au plutit înăuntru acolo. Şi aceasta, chiar şi astronomii zic, astăzi, "Dacă ele de fapt, acele stele, vin în acel loc din nou, ar forma o stea, de unde stăteau ei, privind." Dar ei au trebuit să stea de la locul acela, să o vadă. Amin. Amin.

E-225 Depinde unde staţi. Depinde la ce vă uitaţi. Aha. Da.

E-226 Astfel ei au văzut-o, şi ei au urmărit-o, şi ei au fost drept în linie. Nu contează unde au ajuns, aceasta a fost chiar în linie cu ei. Ea i-a călăuzit. Vedeţi?

E-227 Acela este felul cum trebuie să luaţi toate Scripturile aliniate, totul, atunci staţi în linia aceea cu Scripturile. Aceea este singura cale. Aceasta vă va conduce chiar drept la El. Cu certitudine va conduce.

E-228 Acum observaţi. Aici vin ei, strigând, "Unde este El, născut Rege al Iudeilor?" În Ierusalim, Steaua i-a condus drept acolo, chiar drept la cartierul general denominaţional. Dar când ei s-au întors la o parte pentru aceasta, Steaua i-a părăsit. Ei au mers în cetate, în sus şi-n jos pe stradă. Ei au gândit că cetatea ar fi plină de bucurie de Dumnezeu. Sus şi-n jos pe stradă, cu bucurie, au mers, ţipând, "Unde este El care-i născut Rege al Iudeilor? Noi I-am văzut Steaua când eram noi în Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui."

E-229 Reţineţi, Steaua, ei au mers înspre Vest. Ei erau la Est. "Conducând spre Vest, încă continuând. Ne conduce la..." Vedeţi? Ei erau absolut... Ei erau... Păi, Babilon şi India se află la Est de Palestina, cumva la sud est. Şi ei se duceau spre vest. "Conduce spre vest," voi ştiţi cântarea, "încă continuau. Călăuzeşte-ne la acea Lumină perfectă." Vedeţi? Ei, magii, veneau spre vest. Plecând din Est, mergând spre vest, şi ei au văzut Steaua aceea. Acum, dacă ei erau în Vest, privind spre înapoi, ei nu au văzut-O. Vedeţi?

E-230 Ei, când ei au ajuns acolo, Aceasta i-a călăuzit drept acolo, apoi Ea i-a părăsit. Şi ei au gândit, "Iată-l aici. Steaua a plecat, aşa că aici este acesta." Ei erau in cetate. Astfel, "O, vai," au spus ei, "fiecare doar cântă şi este fericit. Slava lui Dumnezeu a luminat totul. Astfel, iată-ne aici. Noi ştim că a noastră-noi ştim că realizarea noastră, aşa cum am urmărit acea constelaţie, nimeni, nici un maestru, nu putea să vină sus acolo şi să tragă acele stele împreună. Şi noi ştim, când acele-când acele stele vin în acel corp ceresc, acela este timpul când Mesia este pe pământ. Mesia este pe pământ."

E-231 Şi la fiecare anumit număr de sute de ani, ele trec de constelaţia lor din nou, voi vedeţi, şi atunci acolo este un dar care vine pe pământ. Observaţi.

E-232 "Mesia este pe pământ, când acel-când acel grup de stele vin împreună." Şi ei au ştiut că El era acolo, astfel ei au mers la cartierul general al religiei, şi au început să meargă, zicând, în sus şi-n jos pe stradă au mers, aceste cămile, "Unde este El? Unde este El? Unde este El care s-a născut Rege al Iudeilor? Noi I-am văzut Steaua în Răsărit. El este aici pe undeva. Unde este El? Unde este El? Unde este El?" Ha! Ce ocară!

E-233 Ei au mers la marele preot. El a spus, ar fi putut spune, "Ce se petrece cu voi oamenilor? Păi, voi grămadă de fanatici!" Vedeţi? Ce ocară, asupra realizării lor ştiinţifice! Prin puterea lui Dumnezeu, ei au văzut Steaua Lui. Şi ei erau înţelepţi, deştepţi. Ei au fost în domeniul de ştiinţă religioasă. Şi au ştiut, când acele stele au ajuns acolo, Mesia era pe undeva. Şi aici, locul care ar fi trebuit să o ştie, nu a ştiut nimic despre Aceasta.

E-234 Mi-aş imagina, copiii să stea pe stradă, au spus, "Priviţi la aceea. Aceea este o grămadă de fanatici. Ascultaţi la ei, cântând, 'Unde este El, născut Rege al Iudeilor?' Ei nu ştiu că Irod este rege aici jos. Ei nu cunosc pe Episcopul Cutare." O, doamne!

E-235 "Unde este El care s-a născut Rege al Iudeilor? Noi I-am văzut Steaua în Răsărit."

E-236 Ei spun, "Veniţi aici, voi toţi oameni înţelepţi aici, în jur aici." Aha. "Veniţi aici. Vedeţi voi toţi vreo Stea pe undeva?"
"O, eu niciodată nu am văzut ceva ca Aceea."

E-237 "Voi toţi astronomii veniţi aici. Aţi văzut voi toţi vreo Stea pe undeva?"
"Nu.Nu."
"Aţi văzut voi ceva ca vreun fel de semn misterios?"
"Nu. Noi nu vedem nimic ca aceea. Nu."

E-238 Nici nu văd, încă. Acelaşi lucru. Ei nu văd nimic. Ei nu Îl pot vedea.
"Ă, să-i chemăm înăuntru pe-pe lucrători. Ce ziceţi voi toţi?"
"Nu. Noi nu am văzut nici o Stea."

E-239 "Ei bine, cum este cu voi inşilor care ţineţi timpul, aici afară pe zid? Voi urmăriţi stelele. Voi ştiţi vreodată... Voi ştiţi unde este fiecare constelaţie ce există în ceruri. Voi cunoaşteţi fiecare stea. Aţi văzut voi ceva?"
"Nu. Noi nu am văzut nimic." Dar Aceasta a fost acolo.

E-240 Glorie lui Dumnezeu! O, doamne! Puteţi voi vedea Aceasta? Aceasta este acolo acum, şi ei nu O pot vedea. Aceasta se petrece, chiar în jurul lor, şi ei nu O pot vedea.

E-241 "Nu. Noi nu vedem nimic. O, eu am mers pe acolo. Eu nu am văzut nimic." Sigur. Voi nu vedeţi. Doar sunt prea orbi. Aceasta nu este pentru voi să O vedeţi. Înţelegeţi? Dacă tu eşti aşa de orb, sigur, tu nu o să O vezi.

E-242 Aceasta este numai pentru aceia la care Dumnezeu O va descoperi. Aceia sunt cei care O văd. Întotdeauna a fost în felul acela. Sigur.

E-243 Noe a fost cel care a putut vedea ploaia sus în ceruri, voi ştiţi, dar restul din ei nu au putut s-o facă. Vedeţi? Ei nu au văzut ploaia sus acolo, dar Noe a văzut-o.

E-244 Abraham a fost acela care a văzut-o pe Sarah ţinând copilul. Aşa este. Nu batjocoritorii care au zis, "Părinte al naţiunilor, cât de mulţi copii ai tu acum?"

E-245 Cum am putea noi veni înainte în jos prin Biblie, înţelepţii şi profeţii, peste tot prin ea! "Credinţa este dovada lucrurilor nevăzute." Ei ştiu căci Cuvântul a vorbit-o, şi iată-o acolo. Aici este dovada acesteia. Ei o văd. Acum observaţi. O, doamne!
"Înţelepţii noştri nu văd Steaua aceea. Acolo nu-i nimic de Aceasta."

E-246 De ce? De fapt, când ei se uitau, şi au mers înăuntru cu un astfel de grup, Steaua s-a stins.

E-247 Acelaşi lucru astăzi. Aceea este ce stinge multe Lumini, aşa este, este să se conecteze cu un astfel de grup ca acela, care nici măcar nu-L crede, în primul rând. Şi cum o să avem noi o-o uniune a bisericilor? "Cum o să umblăm noi împreună dacă nu suntem în acord?" Cum este părtăşia din... din aceasta aici, în toată lumea, toate-bisericile, bisericile unite ale lumii? Cum o să ne unim împreună, când noi suntem la milioane de mile despărţiţi? Vedeţi? Cum o să o facem noi? Evengheliştii cu noi, şi aceasta, şi aceea, şi aceea, şi toţi împreună, şi încă uniţi împreună cu o astfel de grămadă de corupţie.

E-248 Dumnezeu îşi ia o Soţie care este pură, sfântă, veritabilă, care stă cu Cuvântul Lui. În regulă.

E-249 Ocara lui Isus pentru Cuvânt. (Şi atunci ne vom opri, doar într-un minut.) Isus a fost ocărât pentru Cuvânt. Priviţi aici. Cum a putut El suporta ocara, când El era Divinul, Dumnezeu încarnat? El era Dumnezeu, Însuşi, făcut trup.

E-250 Acum, voi ştiţi că Biblia a spus aşa. "Noi L-am mânuit. Îngerii L-au văzut." Doar gândiţi-vă la aceea. Eu cred că Timotei o pune cumva în felul acela. Vedeţi? Că, "Fără contradicţie mare este taina dumnezeirii; căci Dumnezeu s-a manifestat în trup, văzut de Îngeri."

E-251 Îngeri au fost la naşterea Lui. Cum trebuie că Îngerii s-au uitat în jos şi s-au bucurat, când ei au privit în jos la iesle şi au văzut pe Dumnezeu încarnat. Amin. Aceasta nu este de mirare că ei au început să strige, "Astăzi, în cetatea lui David, este născut Cristos Salvatorul." Îngerii s-au bucurat, şi ei şi-au avântat aripile lor mari împreună, şi peste dealurile din Iudea, au cântat, "Glorie lui Dumnezeu în locurile prea înalte, pace pe pământ, şi voie bună la oameni." Ei au văzut Cuvântul lui Dumnezeu, căci ei au vegheat asupra Lui, să-L vadă manifestat. Şi acolo a fost El.

E-252 Acum, Satan nu a crezut aceea, voi ştiţi. El a spus, "Dacă Tu eşti ... "
Îngerul a spus, "El este." Aceea este diferenţa.
"Dacă Tu eşti, fă aşa şi aşa. Să te vedem că Tu o faci."
Dar Îngerul a spus, "El este acolo."

E-253 Înţelepţii cu ştiinţa lor religioasă, au spus, "El este acolo." Amin.

E-254 Acela-i motivul că arheologii şi de toate astăzi dezgroapă aceste lucruri, care au fost profeţite câţiva ani în urmă, care ar veni la împlinire. Şi aici sunt ei, dezgropând. Ei nici măcar...

E-255 Nu există istorie care a spus vreodată că Pontius Filat a fost vreodată pe pământ. Aţi ştiut aceea? Unii din voi copii de şcoală spuneţi-mi pe unde în istorie care a spus că acolo era Pontius Filat. Şi necredincioşii îşi bat joc de aceasta şi fac haz de aceasta, au zis, "Acolo niciodată nu a fost un-un împărat Roman numit, un-un guvernator numit, Pontius Filat." Dar cu vreo şase săptămâni în urmă, ei au dezgropat piatra unghiulară: Pontius Filat, guvernator. O, vai! Aşa nonsens!

E-256 Ei au spus, "Acolo niciodată nu a fost un Ramses în istorie, Ramses peste Egipt." Dar ei au dezgropat o piatră, arheologia:
Ramses, al doilea. Observaţi.

E-257 Şi ei au spus că acele ziduri niciodată nu au căzut jos. Arheologii au săpat în jur, şi, primul lucru ce-l ştiţi, ei au săpat, jos de tot unde zidurile au căzut jos în Ierihon, voi ştiţi, când trâmbiţa a sunat. Ei au spus, "Aceea a fost numai o legendă, un cântec cineva a spus, a cântat în urmă acolo." Da. Batjocoritorul zice aşa. "Aceea a fost doar o legendă. Niciodată nu a existat un astfel de lucru ca zidurile să cadă, şi Iosua să sufle o trâmbiţă, şi să alerge sus pe ziduri şi ele s-au dărâmat. Acolo niciodată nu a existat un astfel de lucru." Şi ceva mare arheolog Creştin doar a continuat să sape, căci el a ştiut că a trebuit să fie aşa. El a săpat treizeci şi ceva de picioare, dedesupt de unde erau ceilalţi din ei. Acolo au fost zidurile îngrămădite chiar unul peste altul, chiar cum a spus Cuvântul.

E-258 Ei au spus, "Nu a existat un astfel de lucru că David a cântat vreodată la instrumentul lui, o harpă cu coarde, căci muzica cu coarde nu a fost cunoscută până în secolul al cincisprezecelea." A zis, "Niciodată nu a existat un astfel de lucru." Arheologi Creştini au dezgropat, jos în Egipt. Patru mii de ani în urmă, ei aveau instrumente cu coarde. Amin. O, doamne!

E-259 Ei au spus, despre copiii Evrei făcând acele pietre şi lucruri ca acelea, din paie. "Acolo nu a fost un astfel de lucru." Arheologii au mers să sape acolo. Ce au găsit ei? Aceea este ştiinţa. Ce au găsit ei? Zidurile cetăţii care le-au zidit Evreii, primul strat de pietre erau paie lungi; al doilea era tăiat în bucăţele mici de paie; şi al treilea nu avea paie în el, deloc. O, doamne!
Naţiunile se rup, Israel se trezeşte,
Semnele care profeţii le-au prezis.

E-260 Da, domnule. Aceasta toată s-a mutat drept în sus la noi, frate, soră. De ce este aceasta? În ultimii câţiva ani, niciodată nu a făcut lumea filmului vreodată ceea ce se face. Pe ecran vine o poveste despre Cele Zece Porunci de Cecil DeMille. Pe ecran vine viaţa lui Isus Cristos prin Ben Hur. Pe ecran vine Marele Pescar, convertirea lui Petru. Şi toate aceste piese religioase, pe care filmele le-au refuzat, şi le-au mânjit, şi le-au aruncat deoparte. Dar, Dumnezeu, în puterea Lui cea mare, o sună înainte, chiar la fel.

E-261 Chiar acum, lucrurile acelea care s-au spus câţiva ani în urmă, la un sărman, slujitor mic smerit, eu însumi, de la Dumnezeu. Am spus, "Acolo este o Lumină care a stat şi mi-a vorbit, şi mi-a spus lucrurile de făcut." Oamenii au râs şi au spus, "El este puţin ţicnit la cap." Acolo este o poză despre Aceasta. Ştiinţa a luat-O. Ea este acolo. Acesta este Adevărul.
Am spus, "Femeia este umbrită de moarte."

E-262 Ei au spus, "Ca umbră, acum, acela este nonsens. El doar inventează aceea în mintea lui."

E-263 Acolo este poza despre aceasta. Dumnezeu va face pietrele să strige. El este în stare să facă ce vrea El.

E-264 Isus, ocara pentru Cuvânt. Fiul Divin al lui Dumnezeu stând acolo, Emanuel, ce ocară! Lasă pe păcătosul necredincios să-L lege, să-I scuipe în faţă, şi să smulgă mâini pline din barbă, şi Îl provoacă să facă ceva privitor la aceasta. Ocara pentru Cuvânt! Aha. Ce? Să împlinească Cuvântul Tatălui. O! Dar, reţineţi, El trebuie să suporte ocara morţii. Dumnezeu, Care nu poate muri, şi Singurul care a putut să moară să salveze pe păcătos. Nimeni altul, nu a doua persoană sau a treia persoană, putea s-o facă. Dumnezeu Însuşi este Singurul care o poate face. Şi aici era El.

E-265 El a spus, "Nu există nimeni care s-a înălţat sus decât Acela care s-a coborât jos, chiar Fiul omului care acum este în Cer." Amin.

E-266 Au spus, "Părinţii noştri au mâncat mana în pustie."
"Şi ei sunt morţi," a zis El.
"Şi Tu zici că Tu eşti Pâinea Vieţii?"

E-267 El a spus, "Înainte să fie Abraham, EU SUNT. Eu sunt Pâinea Vieţii. Eu sunt acel EU SUNT."

E-268 Au spus, "Tu nu eşti nici în vârstă de cincizeci de ani, şi zici că Tu ai 'văzut pe Abraham'?"

E-269 El a spus, "Înainte să fie Abraham, EU SUNT." Şi atunci îi lasă pe păcătoşi să-L lege, biserica denominaţională, Îl leagă.

E-270 Vă amintiţi, în ziua din urmă, această biserică Laodiceană bogată, ei L-au scos afară, chiar, din biserică. Voi vedeţi unde este ea acum? Puteţi voi vedea de ce strig împotriva acelui sistem? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-271 De ce i-a lăsat Isus pe păcătoşi să-L lege? A fost ca să împlinească Cuvântul, să aducă o ocară lui Dumnezeu, murind. Dumnezeu a trebuit să moară. El a trebuit să fie carne, pentru ca să moară. Şi Isus a ştiut aceea. El le-a spus despre aceasta. El a zis, "Distrugeţi acest templu, şi Eu îl voi învia din nou." Nu altcineva îl va învia. Eu îl voi învia. În trei zile. Eu îl voi aduce drept înapoi din nou. Voi să-l distrugeţi; Eu îl voi învia. Cum Iona a fost în pântecele balenei, pentru trei zile şi nopţi, aşa trebuie Fiul omului să fie în inima pământului." Şi ei nici măcar nu au înţeles aceasta. Vedeţi? O ocară pentru Cuvânt, El-El a fost.

E-272 Acum, batjocorit până la moarte, să învieze din nou la Viaţă Eternă. El întâi a trebuit să fie pus la moarte, aşa ca El să poată învia la Viaţă Eternă, şi să aducă fiecare altă fiinţă umană (care a fost în forma Lui) la Viaţă Eternă, care Îl va accepta. Vedeţi? El a devenit uman, a devenit un Răscumpărător rudenie, şi a trebuit să suporte ocara la toată batjocura, şi toată bătaia de joc, întocmai cum confraţii slujitori ai Lui au făcut înaintea Lui. Ca Moise, ca Noe, cum toţi ceilalţi din ei au suportat batjocura, El a trebuit să suporte batjocura. De ce? El avea Cuvântul, şi El era Cuvântul. Acela-i motivul că ei L-au batjocorit mai mult decât oricând. El a fost Divin şi Cuvântul Însuşi. Aleluia! Aceea era ce L-a făcut.

E-273 Isus a zis, "Voi făţarnicilor." A zis, "Voi zidiţi mormintele profeţilor, şi voi sunteţi aceia care i-aţi pus înăuntru acolo. Ei au venit cu Cuvântul lui Dumnezeu, şi voi nu i-aţi crezut. Voi sunteţi vinovaţi pentru fiecare din ei."

E-274 La Phoenix, cu voia lui Dumnezeu, m-am izbit de un cuvânt zilele trecute. Eu o să acuz această generaţie pentru uciderea lui Isus Cristos, răstignindu-L din nou. Eu o să aduc o acuzaţie înaintea acelei asociaţii a lucrătorilor, cu voia lui Dumnezeu. Ei sunt vinovaţi de Sângele lui Isus Cristos, pentru că L-au răstignit din nou. Da, domnule. Acuz întregimea!

E-275 Petru i-a acuzat, în Ziua Cincizecimii. El a spus, "Voi cu mâini rele aţi răstignit pe Prinţul Păcii, pe Care Dumnezeu l-a înviat. Noi suntem martori." El a adus o acuzaţie.

E-276 Eu o să iau Cuvântul lui Dumnezeu, acuz fiecare denominaţiune ce există, şi fiecare om pe faţa pământului, care este vinovat de Sângele lui Isus Cristos. Dumnezeu să mă ajute să fiu avocatul Lui în ziua aceea. Amin. Da.

E-277 O, batjocoritorii au făcut haz de El. Ei L-au ocărât. El a stat drept cu Acesta. Amin. O! Urmăriţi ce a făcut El. El era Fiul lui Dumnezeu, a suferit moartea pentru ca să pună păcatul la moarte. El a trebuit să facă aceea. Cei... Aceea era singura cale ca acesta să poată să fie pus la moarte. Şi El a făcut aceasta, şi a suportat-o, căci tot restul din ei au suportat.

E-278 Pentru că, toţi din ei în urmă acolo aveau Cuvântul lui Dumnezeu în miniatură. Căci, Isus a zis, "Cuvântul Domnului a venit la profeţi. Şi care din ei," a zis El, "pe care părinţii voştri, religia voastră organizată, nu i-a împroşcat cu pietre şi i-a pus la moarte? Care din ei au primit pe profeţi? Atunci voi le zidiţi mormântul după ce ei sunt duşi." A zis, "Voi sunteţi cei vinovaţi pentru că îi puneţi înăuntru acolo."

E-279 Atunci El le-a dat pilda despre via dată în arendă, şi au venit slujitorii. Ei i-au maltratat, şi atunci în final au zis, "Acum noi îl vom ucide pe fiu, pentru că el este moştenitorul." Vedeţi? O, ei s-au mâniat când au văzut aceea. Vedeţi?

E-280 Dar El a trebuit să suporte ocara. Şi aici El s-a lăsat pe Sine legat, condus sus la moarte, ca să fie pus la moarte, să aducă înapoi Viaţă Eternă. Glorie lui Dumnezeu! O, cum Îl iubesc eu! Aduce înapoi Viaţă Eternă şi înviază pe fiecare fiu al lui Dumnezeu, în jos prin epocă, care a stat cu acel Cuvânt şi a luat ocara. Aşa este.

E-281 Dacă El nu ar fi venit, Noe nu ar fi putut învia. Dacă El nu ar fi venit, Ilie nu ar fi putut veni înapoi. Dacă El nu ar fi venit, Noe niciodată nu ar fi înviat, dacă El nu a putut... dacă El nu ar fi venit. Căci, El a fost acel Miel predestinat, care a venit să ia ocara asupra Lui însuşi, şi să moară moartea pentru fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu care a fost vorbit, şi pentru care au stat aceşti oameni neprihăniţi. El a trebuit să fie. Nimeni altul nu a putut s-o facă. Dumnezeu Însuşi, şi El a venit şi a luat locul, ca El să poată răscumpăra şi să dea Viaţă Eternă la fiecare fiu a lui Dumnezeu care a stat pentru acelaşi Cuvânt şi să sufere ocara. Fiecare fiu a lui Dumnezeu, jos prin epocă, care ar suferi ocara, acolo nu a fost nimeni să poată să-l răscumpere, dar prin credinţă el a văzut Răscumpărătorul venind.

E-282 Iov L-a văzut. Iov a stat înapoi acolo, şi ei au spus, "O, tu eşti un păcătos secret. Dumnezeu doar te tratează rău, căci tu eşti un păcătos secret."

E-283 El a spus, "Eu ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte. În zilele din urmă El va sta pe pământ. Chiar dacă viermii pielii nimicesc acest trup, totuşi, în carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu."

E-284 Nevasta lui a spus, "De ce nu Îl blestemi şi mori?" A zis, "Tu arăţi ca un amărât mizerabil."

E-285 El a spus, "Tu vorbeşti ca o femeie nesăbuită." Amin. Acolo era El. "Eu ştiu că El trăieşte, şi El va sta la Ziua din urmă."

E-286 Dacă Isus nu ar fi venit, Iov nu ar fi putut să fie răscumpărat, căci El a fost Mielul ucis de la întemeierea lumii. El şi-a cunoscut locul Lui. El şi-a cunoscut poziţia Lui.

E-287 Acela este motivul, că Maria a recunoscut poziţia aceea, în ziua aceea când ea a ieşit de acolo. El a spus... "Dacă Eu... Tu ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit."
El a spus, "Fratele tău va învia din nou."
A zis, "Da, Doamne, la înviere. El a fost un băiat bun."
Isus a zis, "Dar EU SUNT acea înviere. Crezi tu aceasta?"

E-288 Ea a zis, "Da, Doamne, eu cred că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu care urma să vină în lume."
El a zis, "Unde la-ţi îngropat?" O! Ia te uită. Um-hum.

E-289 Ea l-a recunoscut. Acea femeie mică nu a spus aceea. Ea a avut şapte draci scoşi afară din ea. Ea a cunoscut puterea lui Dumnezeu, care putea să ia mândria, şi apăsarea, şi totul, la o parte de la ea, care putea lua acel micuţ, spirit egoist de liceu afară din ea, şi putea s-o facă o creatură nouă. El a scos şapte draci afară. Acele femei au ştiut ce era El, care L-au acceptat.

E-290 Ei ştiu ce putea El să facă pentru ei. Aşa ştiu ei astăzi, de asemenea. Doar să-l accepte. Acela este lucrul următor.

E-291 Iată-L acolo. Ea a spus aceea. Şi El. .. Voi ştiţi ce a avut loc. O!

E-292 Toţi care o să sufere pentru acelaşi Cuvânt, El a murit pentru cauza aceea. El a fost Singurul care a putut să moară, să o facă, căci El era Cuvântul. El era Cuvântul, Cuvântul făcut manifestat. Tot ce au avut ceilalţi au avut mici afundări, dar aici a fost plinătatea lui Dumnezeu, în El. El este acelaşi astăzi. Evrei 13:8. "Isus Cristos acelaşi ieri, azi, şi-n veci." Ascultaţi.

E-293 Eu închei, într-adevăr. Eu am să o fac, doar trebuie. Eu sunt mult trecut de timp.

E-294 El nu a scris nici un cuvânt. A scris El? [Adunarea zice, "Nu." – Ed.] Nu a scris un cuvânt. De ce? El era Cuvântul. El era ce? Cuvintele care au fost scrise. El a fost manifestarea acelui Cuvânt. Glorie! Iuh! Acum mă simt bine. El era Cuvântul. El nu a trebuit să scrie nimic. El era Cuvântul, acest Cuvânt scris făcut manifestat. Glorie lui Dumnezeu! El este acelaşi azi, ieri, azi şi-n veci. El este Cuvântul, Cuvântul făcut manifestat.
Voi ziceţi, "Este aceea aşa, Frate Branham?"

E-295 Priviţi pe Iehova să stea înapoi acolo şi suflă o linie peste acele valuri ca acolo, şi face un drum pentru Israel să meargă dincolo.

E-296 Priviţi pe Iehova în trup, zice, "Pace, fii liniştită." Când valurile băteau malurile, în furtună, şi diavolul bătea în fiecare lucru, în felul acela, El a spus, "Pace, fi liniştită." Şi aceasta L-a ascultat; vânturile şi totul. El era Iehova. Amin.

E-297 Acel Iehova care a putut să stea acolo şi să stropească câteva picături de rouă afară, să le lase să cadă pe pământ şi să se facă pâine, să hrănească un popor.

E-298 El a stat şi a luat cinci peşti, sau, cinci pogăcele şi doi peşti, şi a hrănit cinci mii.

E-299 El era Cuvântul. Amin. Amin. El este Cuvântul, şi El întotdeauna va fi Cuvântul. Şi cât despre mine şi casa mea, noi vom sluji Cuvântul.
O, eu vreau să-L văd, vreau să mă uit în faţa Lui,
Acolo să cânt pentru totdeauna despre harul Lui salvator;
Pe străzile Gloriei, să-mi înalţ glasul meu;
Când grijile toate au trecut, în sfârşit acasă, în veci să mă bucur.

E-300 O, doamne! Da. Suportaţi ocara Cuvântului. Există o ocară care merge cu Cuvântul. Staţi drept cu Cuvântul, şi suportaţi ocara.
Să ne rugăm.

E-301 Isuse, ca şi seara trecută, Doamne, am strigat, "O Isuse, ce vrei Tu ca eu să fac? Ce pot să fac, Doamne? Văzând aceste lucruri, şi cunoscând ora în care noi trăim, ce pot eu să fac, Doamne? Ce pot eu să fac?"

E-302 Mă rog pentru biserica mea mică de aici, Doamne. Mă gândesc la păsărelele din viziune, lucrurile care au fost; şi celelalte păsări, care erau lucruri mari. Dar acolo au fost trei cârduri de ele, Doamne. Dar când acei Îngeri au păşit înăuntru, acolo nu au mai rămas păsări. Micuţii mesageri au fost minunaţi, Doamne, dar eu cred că există ceva care doar se pregăteşte să aibă loc. Lasă să fie, Doamne. Modelează-ne şi fă-ne după felul Tău. Noi suntem-noi suntem lutul. Tu eşti Olarul.

E-303 În acest ajun de Crăciun, Doamne, noi suntem recunoscători pentru darul lui Dumnezeu, că Dumnezeu ni-l dă nouă. Deşi aceasta să fie ceva, aşa cum credem în inimile noastre, ceva superstiţie păgână despre o zi care ei au încercat să o modeleze şi să o facă un-un mass, Christ mass, dar noi nu venim în acel fel de Moş Crăciun şi pomi de Crăciun şi-şi împodobiri. Ci noi venim în Numele Domnului Isus, să ne închinăm Dumnezeului din Cer, care s-a făcut încarnat, carne ca noi, şi a locuit printre noi, să ne răscumpere; şi a suferit ocara Numelui, a suferit ocara crucii, să lase o instituţie lumească să pună pe Emanuel la moarte, pentru ca El să ne poată aduce la Viaţă Eternă.

E-304 Cine suntem noi, Doamne? Cine suntem noi, ca noi să evităm vreo ocară? Dumnezeule, fă-ne soldaţi viteji. Eu Îţi predau aceste cuvinte, Tată. Ele poate au fost frânte; obosit şi epuizat cum sunt. Dar, Tată, răsplăteşte aceşti oameni pentru că au şezut şi au ascultat. Şi fie ca puterea care a adus sus pe Domnul nostru, şi ni L-a prezentat nouă aici ca un Mântuitor, în aceste zile din urmă, fie ca aceasta să însufleţească fiecare spirit de aici, Doamne, spre apropierea Venirii Domnului Isus. Fie ca aceasta să fie aşa, Tată.

E-305 Vindecă pe cei bolnavi şi năpăstuiţi care sunt printre noi. Leagă pe cei cu inima zdrobită. Doamne, noi suntem... Noi am trecut prin aşa de mult, inima mea are aşa de multe cicatrice pe ea, Doamne, de la lupte grele. Eu sunt un veteran bătrân. Ajută-mă, Doamne. Am nevoie de ajutorul Tău. Poate toată instruirea aceasta a fost pentru un scop. Eu nădăjduiesc că a fost, Doamne. Ajută-mă, O Dumnezeule. Şi ajută această biserică. Şi binecuvântează-ne, împreună.

E-306 Benecuvântează copilaşii. Mă gândesc la mulţi astăzi, micuţi, sărmani copii micuţi care nu vor primi nimic acolo afară. Şi eu-eu mă rog ca Tu să fii cu ei şi să-i ajuţi. Dă-le Viaţă Eternă, Doamne. Acela este cel măreţ... Acela este Darul de Crăciun care îl vrem, este Viaţa lui Isus Cristos să stăpânească şi să domnească în inima mea. Aceea este ce eu vreau, Doamne.

E-307 Binecuvântează-ne, împreună acum. Noi Îţi predăm aceste Cuvinte. Lasă-le să cadă oriunde cad, Doamne. Oriunde când se deschid inimi, fie ca ele să producă un timp măreţ de mântuire, în Numele lui Isus. Amin.

E-308 Oare cine... Câţi îl iubesc pe El? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Să fim în aşa o grabă pe aici, oricum? O, eu Îl iubesc! Eu Îl iubesc. "Doamne, ce vrei Tu ca eu să fac?"

E-309 Să nu uitaţi serviciile deseară. Voi ştiţi ce înseamnă Crăciunul acum? O, Acesta este cadoul meu de Crăciun. Acesta este acel Cuvânt. Doamne, dacă eu pot măcar să mă las pe mine, dacă eu pot doar să mă dau afară din cale aşa ca Cuvântul Tău să-L poată exprima, Însuşi afară pe aici, acela este-acela este cel mai măreţ lucru de care ştiu eu.

E-310 Acum mă gândesc că ei au nişte lucruri care ei vor să le dea la copii. Acum eu predau serviciul înapoi la Fratele Neville. Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Frate Neville.