E-1 Îţi mulţumesc foarte mult, frate Demos. Este un mare privilegiu să fiu aici în această adunare Creştină în seara aceasta, jos aici în această provincie rece. Şi eu am sunat acasă, mai devreme, şi este cam cu douăzeci de grade mai cald, departe acolo sus în Nord, decât este aici jos. Cred că am adus-o cu mine. Mă voi grăbi afară şi mă întorc din nou, chiar repede. Îngheaţă toate plantele. Ce crezi despre asta, Creechy? Este o…[Fratele
spune, „Este frig.”—Ed.] Cu siguranţă este.

E-2 Şi sunt aşa de fericit să ajung să-l întâlnesc pe acest păstor bun, în seara aceasta, şi să vă văd pe voi oameni. Am intrat doar acum câteva clipe. Am venit din Tucson, unde a trebuit să merg astăzi. Am condus seara trecută, şi am ajuns pe la două treizeci azi dimineaţă, jos în Tucson. Şi apoi am stat treaz toată ziua, acolo. Şi am plecat doar câteva momente…Ei bine, am ajuns, este cam de vreo oră şi jumătate, cred, cam aşa ceva, aici sus. Şi deci nu am dormit prea mult. Dar voi încerca să nu adorm aici. Dar suntem—suntem fericiţi să fim aici.

E-3 Acest băieţel, care se joacă cu aceste microfoane aici. Eu stăteam acolo în spate, pe…unul din scaunele copiilor mici. Băieţelul a venit, s-a uitat la mine foarte ciudat. Am spus, „Noi toţi copiii putem sta împreună, nu-i aşa?” Acum, desigur eu chiar îi iubesc pe acei micuţi.

E-4 Şi este, oh, este într-adevăr frumos să fim aici în seara aceasta, şi să avem în jur această audienţă minunată de oameni. Şi eu am încredere acum că Fratele Williams v-a spus totul despre, şi Fratele Rose aici, despre convenţia care urmează. Eu presupun că voi sunteţi bine informaţi despre asta. Va fi la Ramada, imediat, convenţia Oamenilor de Afaceri. Şi noi ne aşteptăm să avem un timp măreţ acolo. Fratele Velmer Gardner, un vorbitor minunat şi puternic; şi alţi lucrători, Oral Roberts şi mulţi, vor fi acolo. Şi ne aşteptăm să avem un timp măreţ în Domnul.

E-5 Sper, că în unele din aceste dăţi, să ne lase să avem un serviciu de vindecare în locul acela. Aha. Mi-ar place să-l iau pe Fratele Oral, şi să ne adunăm împreună. Da, domnule. Nu ar fi asta chiar bine? Ar fi o—o adevărată izbucnire pentru asta, nu- i aşa? Un serviciu de vindecare, jos în Ramada, aceea ar fi bine. Noi…Aşa că am putea face asta, ştiţi. S-ar putea ca Domnul să rânduiască asta pentru noi, să avem un serviciu de vindecare. Şi noi vom…Mergem în jur acum, de la biserică la biserică, să
încercăm să răspândim vestea bună, şi să ne asociem unii cu alţii, şi să avem părtăşie în toate bisericile diferite. Iată în ce credem noi, că suntem una, în Cristos.

E-6 Stăteam de vorbă cu un doctor zilele trecute. Mă pregătesc să plec în străinătate, şi este nevoie de o examinare fizică. Astfel intrasem pentru o examinare. Şi el m-a pus la una din acele unde…eu…Nu mă întrebaţi ce este. Şi el a găsit ceva ciudat. Şi el a venit înapoi şi nu reuşea să înţeleagă, şi a avut o şedinţă cu doctorii, şi chiar nu putea să înţeleagă asta. El a zis, „Eu nu am mai văzut asta înainte.” Şi astfel mi-a arătat imaginea acesteia, cum că unde de obicei conştientul, şi voi aveţi un subconştient, şi ele sunt mult distanţate una de cealaltă. Dar el a observat că la ale mele erau ambele drept împreună. A spus, „Eşti un om foarte ciudat.”
Am spus, „Întotdeauna am ştiut asta. Toţi ştiu.”

E-7 A zis, „Noi niciodată nu am mai văzut aşa ceva.” Şi a început să-mi spună despre asta.

E-8 Am zis, „Păi,” am zis, „ştii, eu cred că bunul Dumnezeu, când ne creează, El ne face puţin diferiţi. Nu arătăm la fel, şi tot aşa nici nu acţionăm unul ca celălalt. Dar—dar El o face după al Lui…Modul Său Propriu de a o face. Noi doar intrăm în marea maşină de modelat, şi doar vom sta liniştiţi, El ne va modela în felul în care El vrea ca noi să fim.”

E-9 Şi eu—eu ştiu că nimeni nu ar vrea să fie altceva decât ceea ce sunteţi. Singurul lucru pe care ni-l putem dori cu toţii…După ce am fost mântuiţi şi am devenit copiii lui Dumnezeu, singurul lucru pe care îl vrem este doar o umblare puţin mai aproape în fiecare zi. Iată după ce tânjim noi, după acea părtăşie minunată. Ce minunat este! Aţi vrea să vă opriţi odată să vă gândiţi ce am face noi dacă nu am avea asta? Ce—ce…Dacă acea mare nădejde nu s-ar odihni în noi, ce am face noi?

E-10 Spuneam, într-una din biserici, fie ca eu…Mai întâi, într- un loc, apoi în altul, şi în toată ţara fac o remarcă uneori, mă gândesc că aş putea să o repet în aceeaşi biserică. Dar ieşeam din clădirea unde făcusem această remarcă într-un mod destul de dur, despre aceşti oameni astăzi care fac acest dans nou aici pe care îl au, îl numesc twist, sau ceva. Şi am spus, „Eu chiar nu ştiu, cum pe lume, că oamenii vor să-şi rupă picioarele şi—şi să se comporte în felul acela.”

E-11 Şi, acolo era un ins, cam de douăzeci şi şase, douăzeci şi şapte de ani, m-a întâmpinat în spate, a zis, „Doar un moment, D-le Branham.”
Am spus, „Da, domnule?”
A zis, „Ştii, tu chiar nu înţelegi.”
Am spus, „Eu sper să nu înţeleg niciodată.”

E-12 Astfel el a zis, „Vezi,” a zis, „pot să înţeleg punctul tău de vedere.” A zis, „Tu eşti un om în vârstă de cincizeci de ani. Dar dacă erai de vârsta mea, ar fi diferit.”

E-13 Am spus, „Aşteaptă un minut.” Am spus, „Predicam Evanghelia când eram cu zece ani mai tânăr decât tine. Eu încă cred aceeaşi Evanghelie. Am găsit ceva care ocupă locul, şi mai multă bucurie în a sluji pe Domnul decât toate lucrurile pe care diavolul le putea fabrica oriunde.” Este o…Dă o satisfacţie.

E-14 Ştiţi, David a spus, odată, „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, O Dumnezeule.”

E-15 Şi dacă aţi văzut vreodată pe unul dintre pui, când este—este rănit, poate câinii l-au apucat, şi i-au smucit o bucată mare din coapsa lui, sau ceva. El sângerează. Şi, el, câinele îl poate urmări. El nu este ca omul. Şi poate vâna acel căprior fie că sângerează sau nu. Şi astfel singura cale…Dacă acel căprior sângerează, singurul mod în care el poate trăi vreodată este să ajungă unde este apă. Şi dacă el poate vreodată să ajungă unde este apă, el va bea acea apă. Asta va opri sângerarea, şi—şi el poate scăpa. Este destul de inteligent.

E-16 Dar acum vă puteţi imagina, că vedeţi unul dintre pui rănit şi sângerând, şi chiar cum cu căpşorul lui ridicat, şi tot simţul pe care îl are el de a detecta unde este apa, cu nasul lui. Doar, el trebuie să găsească apa, sau va pieri. Şi acum este chiar viaţă şi moarte, pentru el. El, chiar fiecare—fiecare—fiecare parte de miros pe care o are, el încearcă, tânjeşte. Trebuie să o găsească.

E-17 Acum, iată cum ar trebui să însetăm noi după Dumnezeu. Vedeţi? „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, O Dumnezeule.” Să fiu ascuns departe cu El pe undeva, este dorinţa inimii mele. Şi sunt încredinţat că aceea este dorinţa tuturor care sunt aici în seara aceasta.

E-18 Şi acum, seară de seară, şi îmi place să văd asta. Chipurile pe care le vezi într-un loc, le vezi şi în altul. Îmi—îmi place asta. Voi demonstraţi părtăşia voastră, şi asta exprimă pentru ce suntem noi aici.

E-19 Şi, oh, mi-ar place desigur să văd o trezire de modă veche în Phoenix. Oh, Doamne! Acel cuvânt Phoenix m-a emoţionat chiar de prima dată când l-am citit, despre el: Phoenix, Arizona. Vai, un băieţel, mă gândeam, „Dacă aş putea vreodată să ajung în acel loc! Dacă aş putea vreodată să ajung acolo, la Phoenix!” Şi acum văzându-l, şi când suntem aici îl găsim îngreunat în adâncul păcatului, ca toate celelalte locuri, vin turişti; şi băutură, chefuri, imoralitate, totul la dispoziţie.

E-20 Dar, totuşi, în mijlocul la toate acestea, se găsesc nişte pietre preţioase autentice pe care Dumnezeu le-a extras din acest pustiu de aici, care strălucesc în coroana poporului glorios al lui Dumnezeu. Şi iată pentru ce sunt eu aici, în seara aceasta, să mă pun cu voi fraţilor şi voi surorile, să încercăm să facem să
strălucească Lumina Domnului Isus şi altora ca şi ei să poată fi găsiţi, în acest zbucium mare. Şi mulţi dintre ei sunt încă acolo afară. Sunt convins de asta. Mai sunt încă mulţi care trebuie să vină înăuntru, şi noi trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă să-i aducem acolo, şi să trăiască o viaţă care îl va reflecta pe Cristos.

E-21 Acum, chiar înainte să citim un text mic din Scriptură… Am ajuns atât de târziu că am notat câteva notiţe, în aproximativ cinci minute. Şi impozitul federal pe venit tocmai mi-a trimis nişte declaraţii, pe care a trebuit să le trimit imediat, şi trebuie să aibă ştampila poştală, mă gândesc, poate astăzi, încă. Şi astfel eu trebuie să ajung la poştă. Şi când am ajuns înăuntru, Billy a zis, „Tu mai bine să te grăbeşti.” Şi aşa că aici…

E-22 Tocmai ce am avut de-a face de colo-colo cu acei oameni. Vai, oh, vai! Ei vorbesc despre justiţie în sălile tribunalului. Mă întreb unde este. Da. Eu niciodată nu am văzut aşa ceva. Şi ei au vrut ca eu să plătesc impozit pe venit pe fiecare cec care mi-a fost dat în ultimii cincizeci de ani, să plătesc datoriile campaniei, cu o penalizare, vedeţi, trei sute cincizeci şi cinci de mii de dolari.

E-23 Am spus, „Doar împuşcaţi-mă.” Cum aş face eu asta vreodată? Am spus, „Eu abia dacă am puţin peste cincizeci şi cinci de cenţi.” Am spus, „Cum aş putea face asta vreodată?” Şi ei m-au chinuit fără pauză timp de cinci ani.

E-24 Astfel, pentru oamenii care contribuie. Cum ar fi, noi avem o campanie, şi—şi oamenii, ştiu doar că numele meu este William Branham, ei doar fac un cec pentru cheltuieli. Slujitorii se ocupă de asta. Nu am luat niciodată o ofertă în viaţa mea. Şi astfel ei iau…Eu primesc un—un salar de la biserica mea, o sută de dolari pe săptămână.

E-25 Şi această ofertă…Dar fiecare, vedeţi, că ei fac această ofertă… Şi dimineaţa următoare, cel—cel—cel—cel care era şeful comitetului de finanţe, el venea acolo şi spunea, „Frate Branham, trebuie să semnezi aceste cecuri.” Şi, ei bine, eu doar le semnam. El le depozita. Şi apoi ei au verificat toate acestea, şi nu s-a cheltuit niciodată un cent pentru mine. Dar când am semnat acel cec, ei au spus că era al meu. Oamenii mi-l dau mie, apoi eu îl dau bisericii. Oh, vai!

E-26 M-am simţit foarte rău, la început, apoi am descoperit că fiecare om din Biblie, cred, care a avut vreodată o slujbă spirituală pentru Dumnezeu, a avut de-a face cu administraţiile federale. Verificaţi în trecut şi veţi afla. Aşa este. Moise, Daniel, Ioan Botezătorul. Isus Cristos a murit de mâna guvernului federal, sub pedeapsa capitală. Petru, Iacov, Ioan, Ioan descoperitorul, toţi, fiecare…Toţi au suferit persecuţie.

E-27 De ce? Este sediul lui Satan. Ştiţi asta? Ştiţi, că Satan l-a suit pe Isus şi I-a arătat toate împărăţiile, lumea, într-o clipă? Şi a spus, „Sunt ale mele. Fac ce vreau cu ele. Vezi? Şi Ţi le voi da Ţie dacă Te vei prosterna şi Te vei închina mie.” Deci vedeţi
cui aparţin? Nu ne place să gândim asta despre ai noştri, dar aşa este.

E-28 Astfel El a spus, Isus a spus, „Înapoia mea, Satano.” El ştia că va fi moştenitorul lor, în Mileniu. Ştia că vor fi ai Lui când… Când, dacă aceste ţări erau conduse de Dumnezeu, Mileniul ar fi început. Dar va fi un timp.

E-29 Ei au ONU şi Liga Naţiunilor, şi de toate, să încerce să aducă pace. Dar atât timp cât Satan este în vârf, şi în politică, ce se va întâmpla? Se vor lupta tot aşa de sigur ca lumea.

E-30 Dar va veni un timp când toate armele vor fi depuse. Şi trâmbiţele vor suna, şi zorile se vor ivi Etern, luminoase şi senine. Împăratul nostru Îşi va lua tronul. Oh! Vor fi cântări; vor fi strigăte. Şi va fi un steag, un popor, o naţiune, care va vorbi o limbă, Cerească. Amin. Tânjesc după acel timp. Şi alerg spre acea ţintă, încrezându-mă în Dumnezeu, într-o zi când se va termina, Pot spune…Pot să Îl aud spunându-mi, „Vino mai sus.”

E-31 Eu sunt aici în Phoenix în seara aceasta în Numele Domnului. Eu aş—nu aş încerca să explic ce s-a întâmplat. Mulţi dintre voi care luaţi benzile, asiguraţi-vă că o luaţi pe aceea, Ce Timp Este, Domnule? Aceea a fost chiar înainte să plec de acasă. O vedenie m-a trimis aici; este, eu nu ştiu ce…eu nu…Eu nu sunt un vânzător de benzi, şi eu nu accentuez acele lucruri. Noi le facem, şi avem o lucrare a benzilor în jurul lumii. Departe în jungle şi peste tot, ei au ceva mic ce pun în urechi, ei au, şi pot înregistra pe bandă, şi să stea acolo şi să traducă aceea chiar în limbă. Şi merge în jurul lumii.

E-32 Şi, dar una care am avut-o, aceea Ce Timp Este, Domnule? Sau, Este Acesta Timpul, Domnule? Ceva…Eu…Sâmbătă seara, cu trei săptămâni în urmă, la biserică. După ce toată viaţa am văzut vedenii, niciodată nu am mai avut aşa ceva, în viaţa mea. Şi eu nu ştiu ce este. Eu doar sunt aici, dar El m-a trimis aici. Nu ştiu ce înseamnă asta. Eu doar…Eu doar sunt aici.

E-33 Şi trebuie să fiu cinstit şi sincer, şi aceea este singura cale ca noi să ajungem vreodată undeva cu Dumnezeu, este să fim sinceri. Căci, oamenii vor şti. Dumnezeu ştie, de la început, nu sunteţi, dacă sunteţi sau nu. Şi oamenii vor şti. Pentru că, odată, era un om care încerca să prorocească. Şi Dumnezeu a spus… Sau, adevăratul proroc i-a spus, a spus, „Să ne amintim. Au fost proroci înaintea noastră. Prorocul este recunoscut doar când prorocia lui se împlineşte.” Astfel noi mai bine să fim siguri că ştim că Dumnezeu a spus aşa, înainte să spunem ceva despre aceasta. Fiţi cinstiţi şi sinceri.

E-34 Acum să ne plecăm capetele doar un moment pentru rugăciune. Acum să lăsăm deoparte orice grijă acum, pentru următoarele câteva minute. Mă întreb…În acest mic grup drăgălaş de oameni de aici în seara aceasta, Eu ştiu că acolo sunt
acele nestemate prezente aici pe care Isus va veni să le ia într-o zi, care se vor trezi din ţărână.

E-35 Şi s-ar putea să fie aici unii care nu sunt prea siguri dacă ei vor fi acolo, sau nu. S-ar putea să aveţi nevoie de alte lucruri. Dacă este o nevoie în viaţa voastră în seara aceasta, faceţi-o cunoscută lui Dumnezeu, în timp ce ridicaţi doar mâna, doar zicând, „Dumnezeule, Tu ştii ce vreau să spun acum. Şi binecuvântează-mă. Eu—eu sunt bolnav. Am nevoie de vindecare. Eu sunt—eu sunt îndărătnic. Eu am nevoie să vin înapoi la o părtăşie. Eu—eu vreau să mă întorc. Eu am—eu am greşit. Mă întorc. Vreau ca Tu să mă ajuţi, în seara aceasta, să mă întorc.” Dumnezeu să vă binecuvânteze.

E-36 Tată Ceresc, acum aşa cum ne apropiem de tronul Tău, prin intermediul Sângelui, pentru că, şi Aaron a intrat înaintea scaunului milei, a luat, mai întâi, sângele în mâna lui, şi a înaintat, şi noi, prin credinţă în seara aceasta, primim Sângele Domnului Isus, şi înaintăm spre tronul lui Dumnezeu, cu îndrăzneală, ştiind că avem dreptul să venim, nu în neprihănirea noastră, ci în a Lui. Sângele reprezintă curăţirea noastră. Şi mă rog, Tată Ceresc, ca Tu să acorzi petiţia noastră.

E-37 Mai întâi, am vrea să Îţi cerem să fi milostiv cu noi, să ne ierţi de toate fărădelegile noastre, în timp ce ne mărturisim greşelile noastre, şi micile noastre erori, şi păcatele noastre ascunse, şi păcatele noastre necunoscute. Şi noi mărturisim şi ca slujitori, fiind preoţi, păcatele oamenilor. Împreună, Doamne, stăm. Noi îi iubim pe oameni. Ne simţim ca Moise când s-a aruncat în spărtură, să ţină poporul, mânia lui Dumnezeu. Ce expunere a fost aceea, a neprihănirii lui Cristos, când Cristos s-a aruncat pe Sine în spărtură, să mântuie poporul!

E-38 Şi, Tată, noi ca slujitorii Lui, cu Duhul Lui în noi, fiecare Creştin de aici în seara aceasta, să stea înaintea păcătosului:
„Dumnezeule, fii milostiv cu ei.” Strigăm pentru bolnavi şi nevoiaşi, pentru acele mâini preţioase, unii dintre ei bătrâni, şi alţii tineri, şi unii de vârstă mijlocie, care îşi ridică mâinile. Tu ştii totul despre aceea, Doamne. Ne rugăm ca Tu să răspunzi conform cu bogăţiile Tale în slavă.

E-39 Fie ca în seara aceasta să fie mulţi, Doamne, să plece de aici, care au intrat, care sunt bolnavi, fie ca ei să plece, sănătoşi, vindecaţi. Doar ceva se întâmplă, ei nici măcar nu pot explica, dar ei ştiu că sunt bine.

E-40 Fie ca cei ce rătăcesc să plece justificaţi, Doamne, ştiind că s-au întors şi L-au luat pe Cristos de unde L-au lăsat. Fie ca ei să meargă, să repare ce au greşit. Admite, Doamne, ca cei care nu au ajuns niciodată să descopere acea libertate preţioasă de a fi liber, eliberat din cuşcă, să nu mai fi legat de lucrurile lumii şi de grijile acestei vieţi, ci au fost eliberaţi în Cristos. Admite aceasta, Tată.

E-41 Binecuvântează-ne pe toţi cei care suntem în nevoie acum, şi binecuvântează Cuvântul Tău şi slujitorul Tău, şi noi Îţi vom da laudă. În Numele lui Isus, noi cerem acest lucru. Amin.

E-42 Acum, dacă ar fi să citim un text din Scriptură, sau o Scriptură pentru un text, mai degrabă, Întâi Corinteni capitolul 14, versetul 8, spune aşa, în Întâi Corinteni 14:8.
Şi dacă trâmbiţa dă un sunet nesigur, cine se va pregăti
pentru luptă?

E-43 Acesta ar fi un text suficient pentru a predica două săptămâni de acum înainte, şi încă fără să atingem marginile. Există ceva privitor la Cuvântul care este insuflat. Eşti constant pe acel singur text. Poţi face legături în întreaga Biblie cu acesta. Aşa este.

E-44 Într-o zi un om m-a întrebat, a zis, „Cum poţi să iei acelaşi text?”
Am spus, „Oh, vai! Tu iei un context despre orice din aceasta.”

E-45 Am cules un trifoi mic cu trei foi de pe pământ, şi l-am ţinut sus. Omul este prezent aici în seara aceasta, din Tucson. Şi noi eram acolo în Pasadena, California. Şi am zis, „Eu aş putea lua acest trifoi cu trei frunze şi să predic douăzeci şi cinci de ani despre el: cum este o viaţă, care este în acesta; cum, cele trei lamele, fiind trinitatea în Unul. Şi, oh, oh, sunt chiar aşa de multe lucruri care le-am putea spune despre acesta.”

E-46 Şi cum este cu o Scriptură? Este Cuvântul lui Dumnezeu. Este Etern. Acesta—acesta a avut…Acesta nu are sfârşit. Doar continuă să meargă înainte, înainte, înainte. Este un adăpost pentru noi.

E-47 Şi acum în seara aceasta eu vreau să vorbesc despre acest lucru: O Trâmbiţă Dă Un Sunet Nesigur.

E-48 Gândindu-mă la asta, doar cu câteva momente în urmă, când mă gândeam la…treaba cu impozitul pe venit, Mă gândeam,
„Astăzi nu este aproape nimic sigur. Fiecare lucru are aşa o incertitudine.” Şi orice care este incert nu poate fi de încredere. Orice care este incert nu poate fi de încredere. Staţi departe de aceea dacă nu este sigur.

E-49 Dacă aveţi o activitate; şi, care, noi avem oameni de afaceri prezenţi, poate mulţi dintre ei. Dacă aveţi o activitate care nu este sigură, nu veţi pune mult în aceasta, pentru că dividendul este nesigur, şi nu aţi face prea multă investiţie în aceasta. Sau, dacă eşti un om bun de afaceri, isteţ, tu vei aştepta şi vei cerceta, dacă ai ceva bani de investit, până când găseşti ceva care este sigur, ceva care este cert, ceva pe care te poţi baza. Pentru că, nu vrei să pierzi acei bani puţini pe care i-ai economisit, pentru că, cu aceia tu trebuie să îţi câştigi existenţa, din remuneraţia din—
din dividendele trase din această investiţie. Păi, tu trebuie să— să ai ceva din ce să trăieşti.

E-50 Şi aceşti bani puţini care i-ai economisit, să nu îi pui în buzunar şi să îi laşi acolo, pentru că îi vor fura hoţii. Înţelegeţi? Să nu, să nu faceţi asta. Dacă tu îi ai, investeşte-i în ceva. Şi apoi trebuie să fi cert de siguranţa investiţiei tale. Dacă nu, păi, să nu- i investeşti, deloc.

E-51 Astfel, afacerile sunt cu siguranţă pe un teren instabil în seara aceasta. Orice afacere, practic, din lume este într-o stare de clătinare, pentru că lumea este într-o stare de clătinare. Doar nu vă puteţi permite…

E-52 „Acum, eu am să economisesc atâţia bani, să-mi construiesc o casă mică frumoasă pe undeva.” Este, este destul de nesigur, eu vă spun că este, pentru că guvernul ar putea să intre în posesia acesteia, peste noapte.

E-53 Oh, lucrurile care au corupt democraţia noastră atât de mult, încât este foarte instabilă! Cândva puteam avea multă încredere în democraţia noastră. Şi, care, cred că este cea mai bună formă de guvernământ. Dar, totuşi, democraţia noastră este instabilă. Pentru că, noi, această naţiune, poporul nostru, avem o constituţie, şi această constituţie este—este ultimatumul nostru. Dar, totuşi, cu toate acestea, constituţia noastră este instabilă, pentru că a fost deja încălcată de multe ori. Răposatul D-l Roosevelt a făcut ravagii din aceasta. Astfel, vedeţi, vedeţi că poate fi încălcată. Nu se poate avea prea multă încredere în aceasta.

E-54 Politica, oh, vai, cât de instabilă! Oamenii doar se ceartă, şi se ceartă, şi se ceartă, în legătură cu politica. Şi vecinii se ceartă, despre asta, şi oameni care au fost cândva prieteni buni. Va urca un preşedinte, sau cineva ca să candideze pentru şerif, sau ceva, şi celălalt ins de cealaltă parte a gardului politic, şi se vor agita între ei până vor avea o ceartă datorită acesteia, politica. Şi eu nu…sper să nu rănesc sentimentele cuiva, dar eu cred că întregul lucru este putred. Vedeţi? Da, domnule. Deci de ce v-aţi agita şi certa despre ceva care oricum nu este bun? Aşa este. Este chiar îngrozitor de rău.

E-55 Cineva mi-a spus zilele trecute, a zis, „Vei—o să votezi la aceste alegeri?”
Am spus, „Am votat deja.”
A spus, „Oh, la aceste alegeri?”

E-56 Am spus, „Eu am votat pentru Isus.” Am zis, „Îţi voi spune. Acolo erau doi oameni care au votat pentru mine.” Am spus,
„Dumnezeu a votat pentru mine, şi diavolul a votat împotriva mea. Şi eu am votat pentru Dumnezeu, aşa ca să votez bine.” Depinde pentru cine votaţi, cum veţi ieşi.

E-57 Astfel, observaţi, chiar recent, să vă arăt doar un lucru mic, şi apoi vom lăsa asta. În aceste ultime alegeri prezidenţiale, când a fost absolut dovedit în Chicago şi diferite locuri, că aparatele pe care le-au folosit pentru a vota, că, ele au fost măsluite de partidul Democrat, că de fiecare dată când aţi votat pentru Dl. Nixon, voi trebuia să votaţi şi pentru Dl. Kennedy, în acelaşi timp. Deci, nu aveţi o posibilitate. Şi a dovedit-o!

E-58 Şi voi aţi auzit Monitor seara trecută, când ei au făcut un—un sondaj prin ţară, de la Mississippi, la est. D-l Nixon a luat acest vot de apel, patru la unu. Cum poate un om să câştige? Dacă ar fi fost D-l Kennedy, ar fi fost la fel. Nu ţin cu niciun partid.

E-59 Partidul meu este în Cer, şi sunt cu ei chiar aici în seara aceasta. Noi stăm în locurile Cereşti şi vorbim despre Împăratul nostru.

E-60 Dar, vedeţi, eu încerc să vă spun, că aceste lucruri de pe pământ sunt instabile. Nu există…nu puteţi pune nicio încrederea în acestea. Sunt nesigure. Şi orice lucru care este nesigur, chiar aş prefera să stau departe de el. Nu îmi place acel lucru negativ. Nu îmi place să fiu amestecat în partea negativă. Îmi place să fie pozitiv, să fiu pe partea pozitivă.

E-61 Acum, viaţa de familie a devenit nesigură. Ştiţi, am văzut un articol zilele trecute, într-unul dintre ziare pe undeva, că rata divorţurilor Americane este mai mare decât oricare altă naţiune din lume. Şi noi se presupune că suntem o naţiune religioasă. Da, poate fi asta, religie, în regulă, dar nu este modul corect. Vedeţi? Religia este doar o acoperitoare. Este greu de spus din ce ne facem acoperitoarea. Adam a încercat să facă ceva din frunze de smochin, şi nu a mers. A devenit îngrozitor de nesigur când a trebuit să vină afară să se întâlnească cu Dumnezeu. Astfel religia nu îndeplineşte pe deplin. Dar aţi putea crede că rata divorţurilor noastre, mai mare decât—decât toate celelalte ţări, rata divorţurilor noastre? Găsim imoralitate în curs în casele noastre.

E-62 A fost surprinzător să aflu, că, un procent mare din sondajul naţiunii, şi în…cred că a fost în Ohio, că s-a făcut un sondaj despre Creştinism, şi a fost alarmant ce procent nici măcar nu mergeau la biserică. Şi apoi, cam optzeci la sută din cei care mergeau la biserică, nu ştiau de ce mergeau. Ei nu ştiu de ce se duc. Ei doar merg la biserică.
„De ce te duci?”

E-63 „Păi, mama ne-a dus când eram copii, şi noi doar am continuat să mergem.” Şi—şi apoi, acum, un alt procent din aceia, au spus că ei au mers doar pentru, oh, să se întâlnească cu vecinii şi să stea de vorbă puţin. Vedeţi?

E-64 Păi, este alarmant! Nu-i de mirare că viaţa de familie este dusă, vedeţi, orice viaţă de familie care nu este stabilă.

E-65 Orice femeie care urmează să se căsătorească cu un bărbat, şi ea nu este sigură de bărbatul acela, ea mai bine să-l lase în pace. Şi orice bărbat care urmează să se căsătorească cu o femeie, şi nu este sigur, mai bine să o laşi în pace. Tu mai bine te rogi în continuare, pentru lucrul acesta, până când Dumnezeu îţi dă răspunsul. Şi atunci ce Dumnezeu uneşte împreună omul să nu despartă. Dar noi—noi, întâi, noi trebuie să ne rugăm fierbinte, pentru acel lucru. Da.

E-66 Acum, aflăm că am încercat să convertim lumea printr-un program educaţional, şi într-adevăr am făcut un dezastru din asta, cu certitudine. Nu puteţi converti lumea la Cristos prin educaţie. Educaţia îl îndepărtează de Dumnezeu, mai mult decât îl atrage la Dumnezeu, pentru că el încearcă să gândească că este mai inteligent şi ştie mai mult decât altcineva. Oricât de bună este educaţia, Cristos niciodată nu a însărcinat biserica Lui să educe lumea. El niciodată nu i-a educat, să facă seminarii. El niciodată nu a edu-…Oh, sunt bune. El niciodată nu le-a spus să meargă şi să construiască spitale. Asta este în regulă.

E-67 Dar treaba Bisericii este să propovăduiască Evanghelia.
„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” Vedeţi? Dar orice altceva în afară de asta, devine instabil, pentru că este în afara programului lui Dumnezeu.

E-68 Viaţa naţională este nesigură. Ei bine, lumea este nesigură. Noi doar trăim într-un loc în care întreaga lume are o cădere nervoasă, se pare, că totul se clatină. Fiecare naţiune, fiecare, una se teme de cealaltă. Ei vorbesc despre pace.

E-69 Au avut, odată, au zis, „Oh, când vom încheia Primul Război Mondial, că toţi tinerii noştri trebuie să meargă acolo, şi aceea va pune capăt războaielor.” Păi, ei nici măcar nu au aşteptat să se împrăştie în aer fumul de artilerie până când au pornit altul.

E-70 Apoi au avut Liga Naţiunilor, şi aceea ar fi trebuit să păstreze ordinea mondială, şi asta a eşuat în totalitate. Acum ei au ONU, şi este chiar acelaşi lucru. A şi falimentat deja. Nu este nimic de aceasta.

E-71 Totul este instabil; viaţa naţională, viaţa politică, aparatele de vot. Oh, vai! Ei sunt doar…Întregul lucru se clatină, totul.

E-72 Acum vreau să o aduc un pic mai aproape de casă. Vedeţi? Viaţa bisericii se clatină şi este nesigură. Acum, iată despre ce vorbea Pavel. Vedeţi? Iată unde voia să spună, „Dacă o trâmbiţă dă un sunet nesigur.” Viaţa bisericească se clatină. Oamenii de abia ştiu ce să facă. Ei merg, rătăcind de la biserică la biserică, încercând să afle care are lucrul corect; din loc în loc, încercând să afle ce este corect, unde este doctrina corectă. Şi va veni unul, şi ei o pot explica, până aproape chiar la punctul crezului lor, este corect. Şi apoi, următorul lucru pe care îl aflaţi, ei găsesc aşa de multă corupţie în aceea, încât ei încearcă o altă biserică, să vadă care este crezul lor, doctrina. Oh, toate acestea, aflăm că ne-am
despărţit atunci, prin aceste lucruri, la sute de diferite ordine de biserică. Acum, nu este nimic împotrivă la aceea. Este doar că ei pot face celelalte lucruri, atunci, pe care ei le fac, şi trebuie să iasă ceva bun din asta, pe undeva.

E-73 Dar, vedeţi, nu vă puteţi pune încrederea spunând, „Aparţin la asociaţia Metodistă a bisericilor, şi eu—eu sunt în regulă pentru că eu aparţin la aceasta.” „Eu—eu—eu aparţin la asociaţia Baptistă, şi sunt bine.” Nu puteţi face asta.

E-74 Nu puteţi face asta nici când spuneţi că „aparţineţi la asociaţia Penticostală a bisericilor.” Nu puteţi face asta. Nu trebuie să faceţi asta, pentru că nu este. Constatăm că atunci când prima noastră asociaţie Penticostală, Consiliul General, a fost pus în ordine, nu a trecut mult până când au început să se rupă de acolo, şi să se rupă de aici, şi probleme, şi doctrine. Şi acum uitaţi-vă la aceasta, peste tot. Vedeţi? Serveşte ca să arate că este nesigur. Cei care se încred doar în organizaţie, este—este nesigură.

E-75 Acum, voi aţi zice, „Frate Branham, tu ne pui într-o situaţie foarte dificilă aici. Faci o imagine îngrozitor de întunecată.” Şi eu am intenţionat să fac asta. Am vrut să o fac.

E-76 Am făcut-o cu un scop, ca să pot spune asta. Este ceva sigur? Da. Este un lucru care este sigur. Oh, sunt aşa de bucuros pentru asta, că există un lucru în care vă puteţi pune încrederea, şi să fiţi siguri că este bun. Oh, când toate celelalte sunt duse, Acesta va rămâne în picioare. Dacă veţi citi Sfântul Matei 24:35, El a spus,
„Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece.” Dumnezeu are o temelie sigură.

E-77 Un bătrân, a spus odată, un bătrân de culoare din Sud. Purta o Biblie, dar el nu ştia să citească. Şi au spus, „De ce o porţi, Sam?”

E-78 El a zis, „Este—este Sfânta Biblie.” A spus, „Este scris pe Aceasta.” Şi a zis, „Eu O cred, din copertă-n copertă, şi cred şi coperta,” a spus, „pentru că scrie ‚Sfânta Biblie’ pe ea.”

E-79 Şi omul îi vorbea, a zis, „Tu nu crezi tot ce este în Ea?” A spus, „Da, domnule. Cred cu siguranţă.”

E-80 A zis, „Acum, ei bine, vrei să spui că tu vei face orice a spus Biblia să faci?”
El a spus, „Da, domnule.”

E-81 A zis, „Şi dacă acea Biblie ar fi spus ca Sam să sară prin acel
zid de piatră acolo? Ce ai face?”
El a zis, „Aş sări.”

E-82 A zis, „Păi, acum, cum vei trece tu prin zidul de piatră fără să fie o gaură acolo?”

E-83 A zis, „Dacă Biblia a spus ca Sam să sară, va fi o gaură acolo când Sam ajunge acolo.” Astfel, asta, asta este cam exact aşa. Ar fi o gaură acolo.

E-84 Singurul lucru care-l aveţi de făcut este să vă luaţi poziţia pe Cuvântul lui Dumnezeu, şi Dumnezeu va face calea pentru restul. Oh, acea mare Temelie!

E-85 Cred că El a spus, acolo în Luca, cred că era, unde coborând de pe munte, A spus ucenicilor, „Cine spun oamenii că sunt Eu Fiul omului?”
Şi unul a zis, „‚Ieremia,’ şi ‚profeţii,’ şi aşa mai departe.” Şi El a spus, „Dar cine ziceţi voi că sunt Eu?”

E-86 Iată când Petru a făcut acea afirmaţie notabilă, „Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu.”

E-87 El a zis, „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul aceasta. Ci Tatăl Meu care este în Cer ţi-a descoperit lucrul acesta. Şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu O vor birui.”

E-88 Ce este atunci? Pe adevărul descoperit al Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru că, „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi.” Şi i-a fost descoperit lui Petru că acela era Cuvântul adeverit al lui Dumnezeu. Amin.

E-89 De aceea El a putut spune, „Cine Mă poate condamna de păcat? Cine Mă poate acuza? Tot ce a scris Cuvântul despre Mine, Eu am înfăptuit.” Dumnezeu a adeverit, că El era Cuvântul. Oh, asta este. Dumnezeu a manifestat, Cuvântul spune aşa, şi atunci Dumnezeu îl face real, îl aduce la împlinire, îl demonstrează.

E-90 Cu ani în urmă, când au spus bisericii, „Nu există un astfel de lucru ca botezul Duhului Sfânt, aceea este doar o emoţie pe care şi-o induc oamenii,” dar acei care L-au primit, au ştiut că acela era adevărul. Ei ştiau că Dumnezeu era real. Şi a fost dovedit, până, astăzi, că mişcarea Penticostală a lui Dumnezeu în toate naţiunile, a adus mai mulţi în Cristos decât toate celelalte.

E-91 Vizitatorul Nostru de Duminică, nu de mult, ziarul Catolic, a spus, eu cred că a fost celălalt an, sau anul trecut, cândva, că,
„Biserica Catolică a înregistrat numai o jumătate de milion de convertiţi. Pe când, Penticostalii au înregistrat un milion, cinci sute de mii.” Amin.

E-92 Ce înseamnă? Este un lucru în creştere, Cuvântul lui Dumnezeu, răspândindu-se peste tot. Cât de mulţumitori ar trebui să fim! Este atât de mult, încât, chiar şi acum Episcopalienii, Prezbiterienii, Luteranii, şi toţi, vin să ia parte din Aceasta. Voi observaţi în adunarea Oamenilor de Afaceri, îi auziţi vorbind despre diverşi: Episcopalieni, Luterani, Prezbiterieni. Păi, voi foarte rar mai auziţi vreodată de un Penticostal că mai face ceva. Aşa este. Sunt toate celelalte. Din
ce cauză? Ei au văzut slăbiciunea din crezurilor lor, şi s-au întors înapoi la Cuvânt. Acolo găsiţi o temelie, ceva care nu poate fi mutat.

E-93 Acolo înăuntru găsiţi, Duhul Sfânt trăind Viaţa Lui în fiinţe umane, manifestându-Se la lume. Şi asta îi face pe oameni să înseteze după El: de neclintit, de necontestat, Cuvântul lui Dumnezeu manifestat şi care Se arată, Cuvântul Însuşi fiind trăit prin viaţa umană. Ce lucru minunat! Nu este nimic nesigur în asta. Puteţi vedea unde Dumnezeu a făcut o făgăduinţă, şi aici este manifestată. Cu sute de ani în urmă profeţii au vorbit despre asta, şi aici noi o vedem venind la împlinire.

E-94 Prin toate criticile, prin toate diferenţele, prin toate crezurile, cum au încercat ei să desfinţeze acel Cuvânt al lui Dumnezeu! Cum au încercat să înlocuiască cu educaţia. Au încercat să înlocuiască, să facă o denominaţiune. S-au făcut de ruşine. Şi din toate acestea, Cuvântul lui Dumnezeu este încă tot aşa de luminos şi strălucitor cum a fost întotdeauna. Ce este? Este acel lucru care este sigur. Dumnezeu a spus, „Şi cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece.” Deci, iată ceva care este sigur. Dacă vreţi să vă ancoraţi, ancoraţi acel Cuvânt în inima voastră.

E-95 David a spus că L-a ascuns în inima lui, ca să nu păcătuiască. A scris legile Lui pe capul patului, şi le-a legat de mâinile lui şi peste tot, a pus Cuvântul Său întotdeauna înaintea lui. Iată modul. Păstraţi-vă mintea constant…

E-96 Dumnezeu i-a spus lui Iosua, „Să nu te întorci nici în stânga nici în dreapta, de la Aceasta. Atunci îţi vei face căile prospere. Atunci vei avea succes bun.”

E-97 Şi când biserica toată se uneşte împreună departe de crezurile ei, şi pe Cuvântul lui Dumnezeu, atunci biserica va avea succes bun. Acela va fi lucrul care va desfinţa comunismul.

E-98 Ce a făcut comunismul…? Însăşi lucrul, vă gândiţi
„comunism,” când ei îşi răspândesc propaganda, şi cresc cu paşi repezi, cu milioanele, şi oamenii se tem de acesta: acel comunism se va şterge şi va muri. Trebuie. Comunismul, pot face acest lucru. Ar putea face acel lucru. Eu cred că Dumnezeu o să-l folosească, dar, aşa este, exact cum a făcut cu Nebucadneţar. Va spulbera afară…toată neghina, afară, cu comunismul. Dar, asta…Nu, atât de mult pentru asta. Dar, urmăriţi. Dar lucrul, comunismul, va avea un sfârşit. Comunismul se va sfârşi.

E-99 Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu are sfârşit, pentru că nu a avut început. Amin. Este Etern cu Dumnezeu. Şi dacă sunteţi ancoraţi, şi Cuvântul este ancorat în voi, sunteţi Eterni cu Cuvântul. Amin.

E-100 Trebuie să se sfârşească. Toate acele lucruri se clatină. Nu contează cât de mare zidesc ei un pilon, acesta trebuie să cadă. Toate lucrurile care nu sunt de, împotriva acelui Cuvânt, sau
contrar la acesta, vor trebui să se mişte. Va trebui să facă loc, pentru că Cuvântul vine triumfător. Nu există nimic care să-L poată opri. Dumnezeu a spus asta deja.

E-101 Când El Îl rosteşte, cerurile şi pământul vor trece, dar Acesta nu va trece niciodată. Ascunde acel Cuvânt în inima ta, cum să iei acel Cuvânt şi să-L laşi să crească. Ţine-L în mintea ta, întotdeauna, pentru că El nu va da greş niciodată. Cuvântul lui Dumnezeu nu va da greş niciodată, pentru că El a spus că nu va da greş. Astfel noi vrem să îl păstrăm pe baza acestui lucru.

E-102 Acum, Pavel a spus, în Scripturi, ca instruirea unui soldat, un soldat la un sunet. Acum, un soldat trebuie să înveţe sunetele lui…ale goarnei sau trâmbiţei. El nu ştie dacă trâmbiţa merge, sună, dacă să—să atace sau dacă să se retragă. Dacă el nu ştie deosebirea, ce fel de armată confuză aţi avea? Duşmanul cu certitudine ar triumfa asupra unui grup de soldaţi care nu sunt instruiţi mai bine de atât. Amin.

E-103 Iată care este problema cu bisericile noastre astăzi. Noi i-am instruit pe crezuri, diferite una de alta.

E-104 Noi trebuie să fim uniţi. Trebuie să cunoaştem o trâmbiţă.
„Atunci care este trâmbiţa?” spun ei. Trâmbiţa Evangheliei, iat-O. Cuvântul viului Dumnezeu este Trâmbiţa. Nu amestecaţi nimic cu Aceasta.

E-105 Să nu puneţi pe cineva să cânte la o harpă Franceză, iar celălalt să sufle într-o goarnă. Nimeni nu ştie ce să facă. Produce o confuzie.

E-106 Şi Pavel vorbea despre instruirea unui om la un sunet. Şi întocmai după cum este acel sunet, el ştie exact ce să facă, pentru că gornistul are ordine, şi de la căpitanul şef. Şi când el sună această trâmbiţă, armata ştie chiar exact locul unde să—să avanseze, şi unde să se retragă, şi dacă să se întoarcă la dreapta sau la stânga, sau ce să facă, prin sunetul trâmbiţei.

E-107 Acum, armată, război, a fost întotdeauna război. Noi nu ne- am alăturat Bisericii, sau nu am intrat în Biserică, ca să venim la un picnic. Trebuie să înţelegem că venim pe un câmp de luptă.

E-108 Eu nu am venit ca oamenii să mă bată pe umăr şi să spună,
„Frate Branham, tu eşti o persoană minunată.” Nu, domnule. M- am dus acolo cu un scut. Eu nu am nevoie de un scut pentru aceea. Eu vin cu un coif şi armură. Eu vin să lupt, să mă lupt pentru fiecare centimetru de pământ.

E-109 Dumnezeu i-a spus lui Iosua, „Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, vi-l dau.” Astfel, paşii au însemnat posesie.

E-110 Şi când biserica ajunge la punctul, în care compromite cu crezurile, şi compromite cu Cuvântul, şi compromite cu lumea, adică, atunci aceasta pierde teren. Dă înapoi.

E-111 Ceea ce avem nevoie în seara aceasta sunt soldaţi care să aibă în posesie fiecare făgăduinţă Divină din această Biblie, care a făgăduit-o Dumnezeu Bisericii, toată armura lui Dumnezeu, şi să stea pe poziţii. Iată de ce avem noi nevoie, soldaţi; nu să îmbrace o uniformă pentru o paradă, este întotdeauna diferit. Când un om…

E-112 Orice naţiune, noi avem spioni prin fiecare naţiune. Noi avem spioni Germani aici. Noi avem spioni Englezi aici. Avem— noi avem spioni acolo în Anglia. Ce încearcă ei să facă? Ei încearcă să afle ce fel de material, ce fel de bombă, are celălalt. FBI este aproape în fiecare naţiune. Ei urmăresc, să vadă. Iată cum supravieţuiesc. Ei urmăresc şi văd ce fel de bombă are celălalt. Apoi vin şi o îmbunătăţesc puţin, sau fac ceva să o contracareze. Nu au încredere unul în altul, în naţiuni, pentru că asta arată că naţiunile se clatină. Ei bine, Anglia ne-ar arunca în aer, într-o oră, dacă le-am sta în cale, sau noi i-am arunca în aer. Este nevoie doar de cineva de la conducere de acolo, să bea un pahar sau două, prea multe, sau să aibă vreo altercaţie ceva, şi atunci începe.

E-113 Aici nu de mult, au spus, o bucată mică de material,
„Fabricat în Japonia,” în timpul războiului. L-ar fi aruncat pe jos, şi umblau în jur, patriotic. Şi acum veţi plăti un preţ mai mare pentru acesta decât orice cumpăraţi în ţară. Ce s-a întâmplat? Asta a răscumpărat vieţile acelor băieţi care au murit acolo? Cu siguranţă nu.

E-114 Ce înseamnă? Nu-mi pasă cât de mult vă luptaţi în lucrurile materiale, veţi, nu va însemna nimic. Se va clătina. Dar este o luptă în care puteţi intra şi să câştigaţi teren care nu vi se poate lua niciodată. Acela este sunetul Evangheliei al Trâmbiţei Cuvântului lui Dumnezeu, şi are în posesie darurile şi făgăduinţele pe care le-a dat El Bisericii. Cu siguranţă este. Acum, aflăm—aflăm, dă acest sunet de trâmbiţă.

E-115 Acum, fiecare naţiune încearcă să-şi înarmeze tinerii lor cu cea mai bună apărare care o pot avea. Acum, ştiu, uneori aceste armuri nu sunt uşor de purtat.

E-116 Aveam un frate, „Rookie,” îl chemau, se duce aici, şi armata i-a dat un rucsac de nouăzeci de livre pe spatele lui. Şi era cam aproape cât cântărea el. I-au dat o lopată, cu care să sape o groapă; o puşcă, şi o grămadă întreagă de grenade de mână. Şi, oh, nu am văzut niciodată aşa un rucsac! Sărmanul micuţ abia se putea mişca. Şi l-au dus jos pe drum să meargă pe jos cinci mile. Asta aproape că l-a ucis. A spus, „Ce rost are prostia asta? Pentru ce am nevoie de casca asta mare?” Acum, uitaţi-vă Armata ştie că el va avea nevoie de aceea cândva. „Ce nevoie am eu de o lopată, aici afară pe drum, în timp ce merg?” Mai bine să te obişnuieşti să o foloseşti. S-ar putea să ai nevoie.

E-117 Guvernul nu o să dea nimic decât dacă tu ştii…ei ştiu că tu o să trebuiască să-l foloseşti. Trebuie să te antrenezi pentru aceea. Ei găsesc cele mai bune lucruri pe care le pot găsi, cu care să vă protejeze, pentru că naţiunea este interesul lor. Ei sunt interesaţi ca voi să fiţi fortificaţi cât de bine puteţi, protejaţi de gloanţe. Aşa a fost întotdeauna.

E-118 A început în grădina Edenului. Şi Dumnezeu Îşi instruieşte Biserica. Şi…

E-119 Ştiţi, noi întotdeauna trebuie să ne îmbunătăţim. Acum, avioanele vechi care le foloseam cândva în trecut în Primul Război Mondial; al Doilea Război Mondial, păi, acele mici ciocănitoare în aer erau total depăşite, când au introdus aceste super avioane mari frumoase care le aveau. Păi, acelea erau nimic. Şi acum, acelea care doar ce le-au folosit în acest ultim război, acum sunt învechite. Nu mai au nevoie de ele. Au jet- uri. Şi, vedeţi, întotdeauna încercaţi să vă îmbunătăţiţi, să îmbunătăţiţi lucrul pentru apărare.

E-120 Dar voi ştiţi ce? Dumnezeu nu trebuie să se îmbunătăţească. Dumnezeu a dat copiilor Lui, soldaţilor Lui, cel mai bun lucru care li se putea da. Când El le-a dat, ce le-a dat El? El le-a dat Cuvântul Lui în grădina Edenului, şi omul trebuia să se fortifice în spatele Cuvântului lui Dumnezeu, şi nici un diavol nu-l poate prinde. Rămâneţi în Cuvânt.

E-121 Acum, spionul vrăjmaş, Satan, a încercat să afle ce putea el să facă ca să pătrundă în acesta. Astfel el—el a ştiut că el nu putea doar să iasă şi să se prefacă cu ea, astfel singurul lucru pe care îl putea face era să o facă să raţioneze. Şi asta este ce foloseşte Dumnezeu astăzi, să-şi fortifice Biserica Lui, este Cuvântul Lui. Şi Satan vine în jur cu puterea de raţiune. Satan ştia că aceea era fisura. Acela era locul în care oamenii ar fi fost înfrânţi cel mai uşor, era la raţionare.

E-122 Voi ziceţi, „Acum, dă-mi voie doar să raţionez cu tine. Acum este asta necesar?”

E-123 Dacă Dumnezeu a spus că era necesar, este necesar, dacă trebuie să plângem, şi să ne văităm, şi să facem toate aceste lucruri. Dacă Dumnezeu a spus că botezul cu Duhul Sfânt este necesar, Nu-mi pasă cât de greu este, şi la cât de mult din lume trebuie să renunţi, tu va trebui să-L foloseşti, într-una din aceste zile, ca să rămâi în viaţă. Singura cale de supravieţuire.

E-124 „Acum, să practicăm vindecarea Divină, când avem cei mai buni doctori din lume?”

E-125 Dumnezeu v-a dat vindecarea Divină pentru că El ştie că trebuie să o folosiţi. El v-a dat darurile Duhului.

E-126 Şi îndată ce Satan a ajuns în apropierea Evei, el a început să raţioneze cu ea. Acum, „Cu siguranţă, cu siguranţă, Dumnezeu nu ar face asta.”

E-127 Oamenii spun astăzi, „Nu există un astfel de lucru ca iadul.” Mulţi dintre ei vă spun asta. Vedeţi? „Oh, cu siguranţă Dumnezeu nu-i va arde pe copiii Lui.”

E-128 Sigur, El nu-i va arde pe copiii Lui. Dar diavolul da, pe ai lui. Al cui copil eşti tu? Acesta este următorul lucru. Iadul a fost creat pentru diavolul şi copiii lui, nu pentru copiii lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu se duce acolo. Aşa este. Depinde al cui copil eşti.

E-129 Acum, Dumnezeu i-a dat Evei şi lui Adam Cuvântul Său, şi nu L-a schimbat niciodată. El întotdeauna a avut…Creştinul, sau credinciosul, Apărarea lui este Cuvântul.

E-130 Cerurile şi pământul vor trece. Fiecare crez va trece. Fiecare denominaţiune va trece. Fiecare naţiune se va scufunda. Dar Cuvântul lui Dumnezeu va rămâne, Etern. Va fi un timp când steaua dimineţii nu va mai străluci. Va fi un timp când soarele nu va străluci, şi luna nu va străluci, şi lumea nu se va învârti în orbita ei.

E-131 Dar Cuvântul lui Dumnezeu va rămâne acelaşi pentru totdeauna. Da. Este ceva care nu poate fi mişcat, ceva de care puteţi depinde. Este sigur. Dumnezeu spune ceva, este sigur că se va întâmpla.

E-132 Dacă El a zis, în grădina Edenului, ca Răscumpărător, El va trimite pe Mesia, era sigur că va veni. Chiar dacă au aşteptat patru mii de ani, dar El a venit. El a trebuit să vină pentru că era un Cuvânt făgăduit de Dumnezeu.

E-133 Dumnezeu a făgăduit că Îl va trimite din nou. El va veni. Nu-mi pasă câţi necredincioşi şi sceptici se ridică, orice fac ei, cât de mult se răspândeşte comunismul, Isus Cristos va veni, şi va lua o Biserică care este spălată în Sânge, şi O va lua într-o călătorie prin văzduh în Cer. De ce? Este sigur că va fi. Cuvântul lui Dumnezeu a spus aşa.

E-134 „Dacă poţi să crezi, toate lucrurile sunt cu putinţă.” Este sigur. Dumnezeu a spus aşa, şi nu se poate mişca, nu poate fi scuturat. Dumnezeu a spus aşa, dacă veţi sta doar cu aceasta (Acum…) şi aveţi credinţă în aceasta, credeţi.

E-135 Acesta nu este un sunet nesigur. Dumnezeu nu poate da un sunet nesigur. Crezurile pot da un sunet nesigur. Denominaţiunile pot predica un sunet nesigur. Dar Dumnezeu nu poate scoate un sunet nesigur. Şi acest Cuvânt este Dumnezeu. Şi nu este nicio nesiguranţă privitor la Acesta. Este cât se poate de sigur.

E-136 Acum, marea Biserică este blindată de Cuvânt. Acum, când Isus a venit, a folosit El aceeaşi armură? Sigur că da.

E-137 Când Satan a venit la El, în toată puterea lui, şi a zis, „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, fă anumite, anumite lucruri.”

E-138 El a spus, „Este scris…” Direct înapoi la Cuvânt. Satan L- a încercat puţin mai sus. Dar, Isus, direct înapoi cu Cuvântul,
„Este scris…”

E-139 El a rămas acolo, pe acel Cuvânt, arătându-ne nouă ca un exemplu. Aşa cum El a spus în Întâi Corinteni, întâi…Sfântul Ioan 14:13, „Eu v-am dat un exemplu.” Şi acela este un exemplu, că noi ar trebui cu tărie, ar trebui în mod absolut să ne punem încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu. Toate celelalte să fie o minciună. [Spaţiu gol pe bandă—Ed.]

E-140 Acela este un lucru care este sigur. Dumnezeu a făcut făgăduinţa. Dumnezeu va ţine făgăduinţa. Ei spun, „Cum se poate întâmpla acest lucru? Cum poate El să aducă un grup de oameni împreună, cu har de Răpire, să meargă sus?” Eu nu ştiu cum o va face El. Nu este treaba mea să întreb cum o face. Este treaba mea doar să fiu gata pentru asta. El a făgăduit acest lucru. Se va întâmpla. El Şi-a fortificat Biserica prin Cuvânt.

E-141 Şi primul lucru a fost raţiunea. Acum ei spun, „Nu este chiar rezonabil acum, dacă aparţin la această biserică, nu este asta la fel de bună ca acea biserică?”

E-142 Există o singură Biserică la care puteţi aparţine. Nu vă veţi alătura niciodată Acesteia. Aţi putea să vă înscrieţi în loja, loja Metodistă, şi la o lojă Prezbiteriană, şi loja Baptistă, şi loja Penticostală. Dar vă naşteţi în Biserica lui Isus Cristos, deci iată Biserica.

E-143 Acelea sunt loje, unde oamenii vin împreună, cum stau corbii pe această ramură, şi porumbeii pe această ramură, şi—şi aşa mai departe. Asta este părtăşia voastră pe care o aveţi împreună, când împărtăşiţi aceeaşi dietă.

E-144 Dar când este vorba despre Biserica lui Isus Cristos, este o singură cale. Aceea este Naşterea. Naştere!

E-145 Este exact ca o persoană, aşa cum am spus de multe ori, ca o mierlă pe ramură, care încearcă să-şi pună pene de păun în aripi, şi să spună, „Vezi, sunt un păun ţanţoş.” Vedeţi? El şi-a înfipt acele pene, singur. Dacă era un păun veritabil, natura lui ar produce acel tip de pene.

E-146 Dacă Biserica Dumnezeului cel viu este Biserica Dumnezeului cel viu, Aceasta va aduce Cuvântul Dumnezeului cel viu. Nu trebuie să adăugaţi nicăieri pene de păun. Şi fiecare pană de acolo va fi una cu păunul. Puteţi crede asta. Şi fiecare pană care este una cu Biserica lui Dumnezeu va fi Cuvântul lui Dumnezeu. El niciodată nu va injecta nimic altceva decât Cuvântul. Amin. Pentru că, natura Duhului va produce doar Cuvântul. Amin. Încep să mă simt religios. Da.

E-147 Nu este nimic din ce încercaţi să faceţi, nimic din ce fabricaţi. Nu puteţi fabrica re-…Nu puteţi fabrica mântuirea. Nu puteţi fabrica darurile. Trebuie să rodiţi darurile. Cu siguranţă. Vedeţi?
Oaia nu, nu fabrică lâna. Are lână pentru că este o oaie. Doar produce lâna. Cireşul nu fabrică cireşe. Doar rodeşte cireşe, pentru că viaţa în acesta este de acel fel.

E-148 Şi Biserica viului Dumnezeu nu injectează Aceasta, ca să încerce să se facă să arate ca ceva. Ei sunt deja ceea ce sunt, prin harul lui Dumnezeu. Şi Cuvântul lui Dumnezeu este una cu ei, şi ei sunt una cu Cuvântul. Şi lucrările care au fost făcute prin acel desăvârşit, Isus Cristos, Dumnezeu manifestat în trup, vor fi realizate prin fiecare credincios născut din nou. El a spus aşa. Amin. Nimic altceva. Acum, asta este ceva sigur.

E-149 Acum, asta ar fi un pic—un pic confuz pentru un om, dacă el nu ar cunoaşte sunetul real al trâmbiţei. Acum, omul care nu a fost niciodată instruit la trâmbiţă, şi niciodată nu a auzit-o, ei bine, el ar putea fi un pic confuz când el aude ceva care sună diferit de ceea ce a auzit el. El a auzit întotdeauna, „Aderă la biserică. Du scrisoarea ta aici şi aici.” Aceea ar putea fi în regulă. Asta e tot ce ştie el.

E-150 Dar atunci când trebuie să vă întoarceţi, referitor la botezul Duhului Sfânt, vorbind despre puterea lui Dumnezeu şi lucrurile pe care El le face; şi cum îi face pe femei şi pe bărbaţi, ambii, să se curăţească de o viaţă de păcat; cum îi face să umble evlavios, cinstit. Şi lucrurile care le face, şi rodeşte botezul, vorbirea în limbi, vindecarea bolnavilor, scoterea dracilor, prorocia, daruri, oh, vedenii, totul în Biserică. Aleluia! Aşa este. Când sună, atunci este puţin confuz pentru cei care nu au auzit niciodată acel fel de trâmbiţă.

E-151 „Păi,” voi ziceţi, „biserica mea nu învaţă asta.” Atunci aceasta nu suflă trâmbiţa Evangheliei. Slavă! Aşa este.

E-152 Dar pentru acei soldaţi instruiţi, aleluia, când ei aud trâmbiţa aceea sunând, ei ştiu cum să stea în ordine. Înainte, soldat Creştin! Slavă! Oh, asta este sigur!
„De unde ştii că este sigur?” Este conform Cuvântului.
„Păi,” voi ziceţi, „biserica noastră nu învaţă Asta.”

E-153 Dar trâmbiţa Asta sună. Eu nu vreau să fiu instruit la un crez de biserică, pentru că acesta se va clătina şi va ceda. Dar dacă tu eşti instruit la Cuvânt, cerurile şi pământul vor trece, şi acest Cuvânt nu va trece niciodată. Fiecare crez, toate celelalte, vor ceda. Dar acest Cuvânt nu va trece niciodată. Amin. Acesta este sunetul. Iată sunetul care vreau să îl aud. Da, domnule.
„Oh,” voi ziceţi, „de unde ştiu eu?”

E-154 Isus a spus, „Oile Mele aud sunetul Meu. Ei cunosc trâmbiţa Mea.” El a spus, în Sfântul Ioan, capitolul 14 cu versetul 12, „Cel ce crede în Mine, lucrările pe care le fac Eu le va face şi el.” Acum, El a spus asta.
Dacă un om spune, „Ei bine?”

E-155 Evrei 13:8 a spus, „Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci.”
„Oh,” ei spun, „într-un anumit fel.”

E-156 Acum, o oaie adevărată va zice, „Uh-oh. Oh, ceva a scârţâit, în asta. Asta nu a sunat bine. Oh, trebuie să fi fost un corn francez. Aceea nu era o trâmbiţă, pentru că Biblia nu dă nici un sunet nesigur.”

E-157 Aceasta spune, „Voi veţi primi Duhul Sfânt.” Nu, „Voi s- ar putea.” „Voi veţi, fiecare.” Cât timp? „Pentru copiii voştri, şi pentru copiii copiilor voştri, şi pentru toţi cei care sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” El va suna trâmbiţa în fiecare rasă şi fiecare generaţie, şi ei vor auzi Glasul Lui. Ei Îl vor crede, cei care sunt rânduiţi la Viaţă. Amin. Îl vor crede pentru că ei ştiu că Aceasta este trâmbiţa Evangheliei care sună. Nu este nesigură. Fiecare soldat ştie cum să stea.

E-158 Acum, voi l-aţi văzut pe Petru şi Ioan, Iacov, şi biserica timpurie, mărşăluind în acest fel, pentru că trâmbiţa, Isus, a spus, „Duceţi-vă în toată lumea, propovăduiţi Evanghelia.” Marcu 16, vedeţi, „Aceste semne vor însoţi pe cei ce cred.” Îl vedem pe Petru, Iacov, Ioan, ceilalţi aliniindu-se, mărşăluind conform cu Aceea.

E-159 Şi noi ne întoarcem în altă direcţie, departe de Aceasta? Unul merge înainte, altul înapoi? Unul zice, „Păi, asta a fost pentru altul. Acela, acel—acel sunet, era pentru altul.” Oh, nu. Nu poate fi aşa.

E-160 Întreaga armată Creştină aude trâmbiţa. Dumnezeu a spus că aceea era trâmbiţa. El nu o poate schimba. Acela este sunetul prin care El a spus că va suna. „Toţi oamenii îl vor cunoaşte,” şi Biserica se duce.

E-161 Unii dintre ei nu cred în Venirea Lui literală. Biblia a spus că El va veni, astfel noi aşteptăm Venirea Lui. Dacă El nu este aici în seara aceasta, îl vom aştepta mâine dimineaţă. Dacă El nu este aici mâine dimineaţă, noi Îl vom aştepta mâine seară. Şi vom continua să aşteptăm. Dacă adormim, a noastră—a noastră… nu am adormit degeaba. „Căci trâmbiţa lui Dumnezeu va suna acea ultimă trâmbiţă, şi cei morţi în Cristos vor învia. Apoi noi cei vii care vom fi rămas vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi să fim acolo pentru totdeauna.” Acela este sunetul trâmbiţei. Fie că trăiesc sau fie că voi fi plecat, nu contează. Eu voi auzi sunetul. Voi învia. Slavă lui Dumnezeu! Voi învia. Oh, da. Da.

E-162 Isus a spus, că, „Oile Mele aud glasul Meu.” El era Cuvântul manifestat. Când…Aşa este cum Îl cunosc oile Lui.

E-163 Acum priviţi la Farisei şi ceilalţi în ziua aceea. „Oh,” au zis,
„acest Om este Beelzebub.” Când El i-a spus femeii la fântână, unde, despre păcatele ei, bărbaţii ei pe care i-a avut, când El i- a spus lui Natanael unde se afla, sub pom de unde l-a chemat Filip, afară sub smochin, rugându-se, păi, acei învăţători din ziua aceea au zis, „Acest Om este Beelzebub. Este un drac. Este un ghicitor.”

E-164 Dar nu a fost aşa cu Petru, Iacov, şi Ioan, ceilalţi. Ei au ştiut. De ce? Ştiau că Dumnezeu a spus că atunci când va veni Mesia, conform glasului insuflat al lui Moise, El va fi un profet. Şi când ei au văzut acele lucruri pe care El le-a spus fiind manifestate şi desăvârşite, au ştiut că aceea era hrana oilor. Ei au ştiut că aceea era trâmbiţa. Şi au început să-l urmeze. „Oile Mele ştiu,” pentru că ele au văzut Cuvântul lui Dumnezeu manifestat.

E-165 Acum, oamenii astăzi, nu cred că există un astfel de lucru ca botezul Duhului Sfânt. Vin aici sau undeva unde au Duhul Sfânt, şi văd făgăduinţa lui Dumnezeu împlinită întocmai, ei bine, „Oile Mele aud glasul Meu.” Cunosc sunetul acelei trâmbiţe pentru că este Biblia. „Isus Cristos acelaşi ieri, azi şi în veci.” El încă este Evrei 13:8, exact.

E-166 Nu-mi pasă, acum, nu contează de loc câţi corni de biserică cântă. Avem o mulţime de corni de biserică, ştiiţi, care sună peste tot, zicând, „Oh, zilele minunilor au trecut. Nu există un astfel de lucru ca vindecare Divină.”

E-167 Oh, oile adevărate nu ascultă aceea. Ci ascultă acea trâmbiţă, aceea pozitivă.

E-168 Acel corn de biserică ar putea suna orice. Aţi putea… Priviţi ce are astăzi, cornii bisericii. Unul aleargă pe aici, şi unul aleargă pe acolo. Şi diavolul stă deoparte, zice, „Băiete, ei doar se luptă unul cu altul. Asta e tot. Nici măcar nu trebuie să-mi mişc mâna.”

E-169 Dar, frate, să vină toţi la arme o dată, să vină înapoi la ordinele generale. Oh, vai! Atunci veţi vedea un „înainte, soldaţi Creştini,” corect, nu ascultând cornii, ci ascultând trâmbiţa.

E-170 Să ne oprim, doar pentru un minut, şi să mergem înapoi şi să observăm câţiva acum. Ne pregătim să încheiem, pentru că nu vreau să vă ţin aici aşa de mult. Dar să mergem înapoi şi să ne uităm la unii care au auzit acest sunet. Să luăm…Şi ei erau siguri. Acum, v-am arătat că toate celelalte sunt nesigure. Să luăm doar un personaj vechi, pentru un moment.

E-171 Să-l luăm pe profetul Iov. Acum, acel om a trecut printr- o încercare, dar el a ştiut că Dumnezeu a cerut o jertfă de ardere. Asta e ce cerea Dumnezeu, şi asta este tot ce cerea El. Şi nu contează cât de mult dezastru s-a întâmplat la casa lui… Dumnezeu nu întotdeauna…

E-172 Când vedeţi că ceva merge greşit pentru o persoană, asta nu înseamnă că este bătut de Dumnezeu. S-ar putea să nu fie pentru că este ieşit din voia lui Dumnezeu. El ştie în inima lui dacă el ascultă trâmbiţa sau nu.

E-173 Dumnezeu a cerut această jertfă de ardere, şi Iov s-a bazat chiar pe asta. Asta e tot. Ei au zis, „Iov, tu eşti un păcătos ascuns. Faci ceva care este greşit.” Dar el ştia mai bine. El a rămas chiar acolo, pentru că a auzit sunetul trâmbiţei, şi a rămas chiar acolo cu aceasta.

E-174 Şi, în cele din urmă, chiar la capăt, când el era… Diavolul a fost dezlegat asupra lui, şi i-a luat familia, şi i-a luat copiii, i-a luat cămilele, şi i-a luat toată averea, şi i-a distrus şi sănătatea. Stătea pe mormanul de cenuşă. Se părea că totul era dus. Dar el încă a zis, „Ştiu că Răscumpărătorul meu este viu. În zilele din urmă El se va ridica pe pământ. Chiar dacă viermii pielii distrug acest trup, totuşi în carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu.” Nimic nesigur privitor la aceea, nu-i aşa? Nu, „Eu—eu—eu—eu cumva cred că El trăieşte.” El a zis, „Ştiu că El este viu, şi El se va ridica în zilele din urmă pe pământ. Chiar dacă viermii pielii distrug acest trup, totuşi în carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu.” Oh, Doamne! S-a întâmplat. El era foarte sigur.

E-175 Abraham, afară umblând în câmp într-o zi, l-a auzit pe Dumnezeu zicând, „Abrahame, eu voi…” El l-a întâmpinat pe Abraham înainte de Cuvântul scris, şi El a spus, „Abrahame, Eu îţi voi da un fiu prin nevasta ta, Sarah.” Şi ea era în vârstă de şaizeci şi cinci de ani la vremea aceea, şi Abraham era de şaptezeci şi cinci. Şi ei s-au pregătit pentru asta, şi lui nu i-a fost ruşine să mărturisească. Ştia că urma să aibă fiul.

E-176 Şi Biblia a spus, „El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu prin necredinţă, ci a fost pe deplin încredinţat.” Amin. Pe deplin încredinţat, asta înseamnă că el a cunoscut ultimatumul. Amin. Asta este tot. Ultimatumul este capătul drumului. Este ultimul lucru. Este—asta este tot.
A zis, „Eu sunt pe deplin încredinţat că, ce Dumnezeu a făgăduit, Dumnezeu poate să şi împlinească.”

E-177 Sunteţi voi, în seara aceasta, sunteţi pe deplin încredinţaţi că acesta este Duhul Sfânt? Sunteţi pe deplin încredinţaţi, că aceasta este calea? Sunteţi pe deplin încredinţaţi, că El este un Vindecător? Sunteţi pe deplin încredinţaţi că El vine din nou? Sunteţi pe deplin încredinţaţi că El este acelaşi ieri, azi şi în veci? Amin. Pe deplin încredinţaţi! Da.

E-178 Să luăm încă unul, Ilie, stătea acolo sus pe munte. Se agitase cu Izabela şi faţa ei vopsită, şi el cumva se săturase de asta. Cam toate femeile o copiau pe prima doamnă, poate coafuri tapate şi orice aveau ele în ziua aceea. El s-a ostenit cu asta aşa de mult încât asta—asta aproape că l-a demoralizat.

E-179 Direct, Dumnezeu i-a spus, „Du-te acolo. Şti, plouă cam la fiecare două sau trei zile pe săptămână, pe aici. Dar tu stai înaintea lui Ahab, şi spune-i, ‚AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Nu va cădea roua din cer până când nu o chem eu.’” Oh, vai!

E-180 El nu a spus, „Acum, Ahab, probabil, poate asta s-ar putea să meargă în acest fel.” Oh, nu. Era pe deplin încredinţat, nimic nesigur. „Roua nu va cădea, ploile nu vor veni, până când nu le chem eu.” Amin. Slavă! Oh, de ce? El a auzit trâmbiţa. Era sigură. Îl cunoştea pe Dumnezeul lui. Ştia că ceva va fi, când Dumnezeu a rostit acel Cuvânt, toate cerurile şi pământul ar trece până când—s-a întâmplat, trebuia să se întâmple. Era cu adevărat încredinţat.

E-181 Acum, El a zis, „Ilie, eu vreau să mergi acolo sus în cel mai uscat loc din ţară, până în vârful muntelui unde nu sunt izvoare. Dar eu am unul acolo sus pentru tine.”

E-182 El era pe deplin încredinţat. S-a suit sus pe munte şi s-a aşezat lângă râul Cherit. „Şi acum ce voi face aici sus?”
„Eu deja am poruncit corbilor să te hrănească.”

E-183 „Acum, cum vor face acei corbi…Acum, aşteaptă un minut, Doamne”? Nu, nu. Trâmbiţa a sunat. Este suficient. „Cum se va întâmpla? Nu ştiu. Nu-mi pasă. Vedeţi? Nu este treaba mea să mă îngrijorez privitor la asta. Asta e treaba lui Dumnezeu. El a spus că a poruncit corbilor.”

E-184 „Păi, Doamne, ai vrea Tu te rog să-mi explici şi să-mi spui doar de unde acei… la ce şcoală au mers acei corbi acolo, ca să înveţe să vorbească Ebraica? Ce fel de…Gătesc pe sobe cu gaz, sau au foc cu lemne, sau cum fac? Şi unde vor…Ce fel de animal vor ucide? Sunt doar păsări mici. Cum vor ucide un viţel pentru mine, să-mi aducă un sandwich cu carne de viţel?” Vedeţi? Vedeţi? Asta nu a fost pus la îndoială.

E-185 Dumnezeu, trâmbiţa lui Dumnezeu, Glasul Lui a răsunat şi a spus, „Eu am!” (Nu, „Ilie, eu s-ar putea să o fac.”) „Eu am făcut- o.” („Eu o voi face.”) „Eu deja am făcut-o.” Amin.

E-186 Acela este Dumnezeul nostru, în seara asta. Nu, „El o va face.” El deja a făcut-o. Amin. El deja a făcut-o. Amin. Nu, „El va; El ar putea; probabil că El o va face.” El deja a făcut-o. „Eu le-am poruncit corbilor.”

E-187 El a încredinţat Duhul Lui la toţi oamenii. A încredinţat binecuvântările Lui. S-a Înălţat, şi a dat daruri la oameni. Cineva îl va primi. Cineva îl va refuza. Nu este treaba mea cum va veni. E vorba doar să ajungă acolo. Dumnezeu a spus că va fi aşa, şi este aşa. Petru a spus, în Ziua Cincizecimii, „Pocăiţi- vă, fiecare dintre voi, şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul, Duhul Sfânt.” Cum va veni Acesta? Nu ştiu. „Făgăduinţa este pentru copiii voştri, pentru cei ce sunt departe acum, în oricât de mare
număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Acum, nu aţi putea dezbate asta. Trâmbiţa a sunat deja, şi eu o cred. M-am supus, şi l-am primit. Amin. Acum încercaţi să discutaţi cu mine odată despre asta. Amin. Oh, eu nu sunt perfect. Nu.

E-188 Ca în seara aceea, sora bătrână de culoare, ea a spus,
„Prezbitere, pot să spun o mărturie?”
„Da, doamnă.”

E-189 A zis, „Vreau să spun acest singur lucru.” Ea a zis, „Eu—eu— eu nu-s ceea ce vreau să fiu.” Şi a zis, „Nu-s ceea ce ar trebui să fiu. Dar, ştiu un lucru, eu nu mai îs cine am fost.”

E-190 Astfel, aşa, aşa e cum ne simţim privitor la asta acum. Eu nu mai sunt cum am fost cândva, pentru că sunt mântuit în seara aceasta, prin harul lui Dumnezeu, şi am primit botezul Duhului Sfânt, conform însărcinării. A fost turnat acolo în Ziua Cincizecimii, făgăduinţa dată, şi eu am crezut asta. Nimic nesigur. Am auzit sunetul. Eu m-am supus acestuia, şi sunt sigur că asta-i ce este. Cu siguranţă. Eu ştiu că este. Sigur.

E-191 Simeon, un înţelept bătrân de vreo optzeci de ani, sute de ani chiar de când a fost un profet pe pământ, dar umbla în jur cu o reputaţie mare. Duhul Sfânt i-a vorbit într-o zi, a zis,
„Simeon, ştii, tu nu vei muri până când nu vei vedea mântuirea Domnului.” Slavă!

E-192 Poate că marele preot, şi-a frecat barba de câteva ori, şi a zis,
„Simeon, tu ar trebui să-ţi piepteni barba pe partea cealaltă.”
El a spus, „Asta nu contează deloc.”
„De unde ştii că ai dreptate?”
„Duhul Sfânt mi-a spus aşa. Eu nu voi muri.”

E-193 „Păi, Simeon, păi, tu eşti…Păi, tu eşti gata să mori chiar acum.”

E-194 „Oh, mie nu-mi pasă ce spui tu. Dar Dumnezeu mi-a spus că eu nu voi vedea moartea până când nu voi vedea mântuirea Lui. Nimic nesigur. Nu voi muri. Nu pot vedea moartea până nu-L văd.” Amin. Asta e tot.
„Cum vei face asta, Simeon?”
„Eu, nu este treaba mea.”
„Unde este El, Simeon?”
„Nu ştiu.”
„De unde ştii că Îl vei vedea?”

E-195 „Dumnezeu a spus aşa. Asta e tot. Este Cuvântul. Nu voi vedea moartea până când nu-l voi vedea pe El.” Oh, vai!

E-196 „Oh, bietul bătrân. Desigur, el şi-a pierdut minţile, ştiţi. Aşa că doar lăsaţi-l în pace.”

E-197 Dar el L-a văzut, oricum. Da, domnule. Dumnezeu face o cale pentru acei oameni care vor primi Cuvântul Lui.

E-198 Isus, când era aici pe pământ, şi stătea acolo la mormântul lui Lazăr.

E-199 Sau, înainte de asta, când era în discuţia cu—cu oamenii, vorbeau despre cum El, deşi nu avea nici cincizeci de ani, şi a spus că El l-a văzut pe Abraham. Voi observaţi cât de sigur era El? A zis, „Înainte să fi fost Abraham, EU SUNT. EU SUNT.” Nu,
„Eu am fost,” sau, „Eu voi fi,” ci, „EU SUNT. Sunt sigur.”

E-200 Apoi, El a spus, la mormântul lui Lazăr, înainte să coboare acolo, a spus, i-a spus Martei, A spus, „Eu sunt învierea, Viaţa.” Nu, „Ar trebui să fiu,” sau, „Voi fi,” ci, „Eu sunt.” Amin.

E-201 „Fratele meu, dacă Tu ai fi fost aici, nu ar fi murit. Dar şi acum, Doamne, orice vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da.”
El a spus, „Fratele tău va învia din nou.”

E-202 „Oh, va învia în ziua de apoi, la învierea generală. El era un băiat bun. Da, eu cred că el va învia.”

E-203 Dar Isus Si-a îndreptat trupul, slăbuţ, a spus, „Dar Eu sunt învierea şi Viaţa.” Nu, „Eu voi fi; Eu ar trebui să fiu,” sau aşa mai departe. „EU SUNT.” Nu este nimic acolo, nu este nimic care şovăie, să se clatine privitor la asta. Nimic nesigur. Era cert.

E-204 „Eu sunt învierea şi Viaţa. Cel ce crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, totuşi va trăi. Oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată.” Nu—nu, „Ei s-ar putea să nu. Ei poate că nu.”
„Ei nu vor. Nimic—nimic nesigur privitor la acest lucru. Ei nu vor muri.”

E-205 „Cel ce ascultă Cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are Viaţă veşnică, şi nici măcar nu va veni la Judecată, ci a şi trecut din moarte la Viaţă.”

E-206 „Nu ar trebui să vină la Judecată”? Ei nu vor veni la Judecată. Amin. El a luat Judecata mea. Nu am nicio treabă acolo. Amin. Iată. „Trecut de la moarte la Viaţă.” Oh!

E-207 Acum ea a spus că a crezut. Acum, Isus nu a spus niciodată,
„Ei bine, ştii, pentru că tu crezi asta, şi tu ştii că Eu sunt Cuvântul, şi—şi Eu—Eu…Tu ştii că Eu sunt Cel ce trebuia să vină. Ai mărturisit asta. Tu crezi. Îţi voi spune ce am putea face. Să mergem să-i întrunim pe prezbiteri, şi să mergem şi să vedem dacă putem face ceva privitor la asta.” Nu, nu. A zis, „Eu voi…” Nu, „să merg să văd dacă îl pot învia.” „Mă duc să-l trezesc.” Amin. Nu, „Eu voi—eu voi încerca.” „Eu o voi face.” Nimic nesigur. Acela nu era sunet nesigur, când El a spus, „Eu o voi face. Eu o voi face.”

E-208 Şi Acelaşi care a spus, „Eu o voi face,” v-a făcut o făgăduinţă. Aleluia! Oh, Doamne! Amin.
„Eu mă voi duce şi-l voi trezi.”

E-209 Din nou a spus, „Stricaţi acest templu, şi voi vedea ce pot să fac privitor la acesta”? „Stricaţi templul acesta, şi Eu îl voi ridica din nou în trei zile.” Nimic nesigur. „Acum voi încerca. Voi toţi aţi putea sta în jur şi să vedeţi dacă pot face asta sau nu”? Ah, nu. „Eu îl voi ridica.” Nimic nesigur. „Eu îl voi ridica. Voi—voi stricaţi-l; Eu îl voi ridica.” Oh, vai!

E-210 De ce? Ştia că El era acea Persoană, în Scriptură, despre care a vorbit David. „Nu-I voi lăsa sufletul în locuinţa morţilor, nici nu voi îngădui ca Acel Sfânt al Meu să vadă putrezirea.” Şi El ştia că El era inclus în acea făgăduinţă Scripturală, aşa că de aceea El era sigur.

E-211 Acum, nu putem noi fi aşa de siguri? Îl luăm pe El, exemplu, pentru alte lucruri. Atât timp cât Cuvântul lui Dumnezeu a spus- o, nu putem noi fi la fel de siguri privitor la Cuvânt cum a fost El în privinţa asta?

E-212 „Eu sunt învierea şi Viaţa.” „Îl voi învia din nou.” Amin. De ce? El a ştiut că Cuvântul a spus despre asta, şi El era sigur că va ieşi afară.

E-213 Dacă eu sunt persoana aceea acolo în Ioan 5:24, „Cel ce ascultă Cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia din nou în ziua de apoi. Nu va veni la Judecată; a trecut de la moarte la Viaţă.” Aceia—aceia suntem noi. Şi de ce ne temem? Care este problema?

E-214 Ce contează ce etichetă porţi? Voi vă numiţi aceasta, aceea, sau cealaltă. Noi suntem fii ai lui Dumnezeu, prin harul lui Dumnezeu. Noi am fost umpluţi cu Duhul Sfânt, prin harul lui Dumnezeu. Ce contează dacă acesta este aceea sau aceea, dacă este un Prezbiterian, Metodist, Baptist? Dacă el este umplut cu Duhul Sfânt, el are Viaţă de înviere în el. Amin. Da. Acum, în Ziua Cincizecimii…

E-215 Isus le-a spus, în Luca 24:49, „Iată, vă trimit o făgăduinţă.” Nu, „Eu s-ar putea să o fac. Eu voi vedea ce pot face privitor la asta.” „Eu voi trimite făgăduinţa Tatălui Meu peste voi. Dar suiţi-vă la cetatea Ierusalim şi aşteptaţi până veţi fi îmbrăcaţi cu putere.”

E-216 Acum, ce ar fi fost dacă ar fi aşteptat, să zicem, oh, şase zile, şi să zică, „Ce mai aşteptăm? Cred că ar trebui să o acceptăm prin credinţă. Nu credeţi aşa?”

E-217 Ce ar fi fost dacă Iacov ar fi spus, în—în a noua zi, să fi spus, „Simone, vino aici un minut. Şti, zilele trecute am avut un sentiment destul de ciudat. Vezi? Şi şti ce cred? Eu—eu—eu cred că El doar nu vrea ca noi să aşteptăm aici. Eu cred că noi am— noi o avem deja. Nu crezi aşa? Să mergem înainte cu lucrarea noastră. Să continuăm cu slujba noastră”? Oh, asta nu s-ar fi întâmplat niciodată.

E-218 De ce? Ei ştiau că profetul a spus. Acum ascultaţi. Profetul a spus, „Învăţătură trebuie să fie peste învăţătură, rând trebuie să fie peste rând, peste rând; puţin aici şi puţin acolo.” „Păstraţi ce este bun.” „Căci cu buze bâlbâitoare şi cu alte limbi voi vorbi poporului acestuia. Şi aceasta este odihna, sabatul.” Ei ştiau că ceva trebuia să aibă loc când va veni Asta.

E-219 „Voi turna din Duhul Meu în ziua de pe urmă.” Ioel 2:28, „Se va împlini în zilele din urmă, zice Dumnezeu, că voi turna Duhul Meu peste toată făptura, şi fiii şi fiicele voastre vor proroci. Peste roabele şi peste robii Mei voi turna din Duhul Meu, în ziua aceea. Voi face să se vadă semne în ceruri sus şi—şi pe pământ jos, şi foc, şi fum, şi aburi.”

E-220 Ei ştiau că trebuia să fie o experienţă care să însoţească acea venire a Duhului Sfânt. Ei nu acceptau un sunet nesigur. Ci când ei au simţit acel ceva că se mişcă, şi au văzut dovada Bibliei mişcându-se cu aceasta, ei nu erau nesiguri. Au ieşit drept afară pe străzi. Scuzaţi-mă. Oh, vai! Erau siguri că era Duhul Sfânt.

E-221 Ştiţi cât de siguri erau ei? Într-atât că, Petru, acel ins mic needucat, a sărit sus pe un butuc sau o cutie, sau pe undeva, a spus, „Voi bărbaţi din Iudeea,” pieptul mic ieşit în afară ca un cocoş de luptă. A spus, „Voi bărbaţi din Iudeea, voi care locuiţi la Ierusalim! Mi-a fost frică de voi, cu un timp în urmă; nu mi-e frică, acum. Să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi la cuvintele mele. Aceştia nu sunt beţi cum vă închipuiţi voi. Ci aceasta este Acela.”
„Sperăm să fie Acela”? „Credem că este Acela”? El a spus,
„Aceasta este Acela despre care a vorbit profetul Ioel.” Aleluia! Nimic nesigur privitor la asta. „Aceasta este Acela despre care a vorbit profetul Ioel.” Oh, vai!

E-222 Isus a spus, în Marcu 16, a însărcinat Biserica Lui, „Duceţi- vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia.” „Aceste semne poate că ar trebui; ele vor, din când în când, poate”? „Ele vor însoţi pe cei ce cred. Aceste semne vor însoţi pe cei ce cred. În Numele Meu vor scoate draci. Vor vorbi în limbi noi. Dacă vor lua în mână şerpi sau vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma. Dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, se vor însănătoşi.” Nu,
„Poate.” „Ei vor. Aceste semne vor însoţi pe cei ce cred.”

E-223 Daţi-mi voie să scurtez, spunând acest lucru, frate, soră, pentru următoarele câteva minute. Eu cred asta. Cred că orice altceva, orice care este contrar la Acela, nu este bun. Cred, că tot ce este împotriva Aceluia va cădea. Cred, nu-mi pasă cât de multe comunisme, sau cât de multe din aceste ismuri şi acele ismuri, şi bisericism şi Romanism, şi toate celelalte, Americanisme şi toate celelalte vor cădea.

E-224 Dar acel Cuvânt va rămâne Etern, pentru că El este un Cuvânt. Şi înainte ca acesta să fie un Cuvânt, trebuie să fie un gând. Şi un cuvânt este un gând exprimat. Şi Dumnezeu, în
Eternitate, a venit în mintea Lui. El Şi-a exprimat gândurile. A devenit un Cuvânt, şi Cuvântul trebuie să fie manifestat.

E-225 Acela-i motivul, când El a vorbit despre un Mesia, acolo trebuia să vină un Mesia. El a vorbit că va fi o Biserică în zilele din urmă, fără pată sau zbârcitură pe ea; acolo va fi o Biserică. Aleluia! El a spus. Eu iau Cuvântul Lui. Îl cred.

E-226 Cred că El a făgăduit Duhul Sfânt la fiecare credincios care va crede. Cred că Petru, în Ziua Cincizecimii, când a predicat acea predică remarcabilă, şi le-a spus la toţi să se pocăiască şi să fie botezaţi, că aceste semne vor veni, şi aceasta. „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” Cred că este Adevărul; am stat cu acesta. L-am văzut manifestat.

E-227 Ştiu că lupt pentru acesta. Şi ştiu că încerc să fac un pas. Înainte să fac un pas, trebuie să tai fiecare încâlceală, mărăcină, toate celelalte, să le dau afară din cale. Dar de fiecare dată când faceţi un pas, voi avansaţi înainte. Amin. Doar luaţi cuţitul şi tăiaţi.

E-228 Mulţi dintre voi vă amintiţi de Paul Rader, un prieten foarte preţios. Eu eram doar un tânăr predicator, copil. Obişnuiam să merg sus la Fort Wayne, să îl ascult, la Tabernacolul Rediger. Un om foarte mare! Se trăgea în spate, îşi trăgea pantalonii în sus, ridica mâna şi mârâia ca un urs, şi mă gândeam că va sări prin amvon. Când el… Şi începea cu un text, da, în Geneza, şi ajungea în Apocalipsa, totul înainte şi înapoi. Paul era un bărbat adevărat.

E-229 Vorbind într-o zi, a zis, „Eu eram un tăietor de lemne sus în Oregon,” de unde venea el. A zis, „Într-o zi, ştiţi,” a zis, „eu— eu eram în câmpurile de misiune, departe pe undeva.” Am uitat acum unde a fost. Şi era într-o lucrare misionară.

E-230 Credea în Dumnezeu, credea în vindecare Divină. Şi Paul a zis, chiar aici unde se află biserica lumii astăzi, a zis, „Dacă eu mi-aş fi vândut mesajul de har la Penticostalii înflăcăraţi, în loc să fac ce am făcut aici cu grupul vostru,” a zis, „şi mi- am provocat singur supărare, am ajuns la datorii de mii şi mii de dolari. Mi-am provocat supărare într-atât că am un cancer, şi sunt pe moarte acum. Dacă aş fi vândut mesajul meu de har la Penticostalii înflăcăraţi, Dumnezeu m-ar fi binecuvântat din abundenţă pentru asta.” Da.

E-231 A zis că el era acolo în—în junglă, şi a avut malarie sau ceva de genul acesta. A fost îngrozitor. Şi se afla departe de tot în junglă, şi un credincios ferm în vindecarea Divină. Şi a zis că devenea tot mai bolnav. S-a rugat, s-a rugat. Şi unii dintre misionari au spus că urmau să ia o barcă şi să meargă după un doctor. Păi, le-ar fi luat câteva zile ca să ajungă la un doctor. Şi el a spus, „Eu—eu…Nu faceţi asta. Doar lăsaţi aşa.” A zis, „Dacă Dumnezeu nu mă vindecă, atunci eu vin Acasă.”

E-232 Astfel a spus că soţia lui stătea în cameră cu el. Se întuneca tot mai mult. Şi a spus că a chemat-o pe soţia lui, a spus,
„Scumpo, ţine-mă de mână.” A spus, „Doar continuă să te rogi pentru mine. Se face întuneric acum.” A spus, „Eu—eu cred că umbrele cad în jurul meu.” A spus, „Ţine…Doar ţine-mă de mână şi roagă-te, în timp ce mă duc.” El se pregătea, să-l întâlnească pe Dumnezeu.

E-233 Căzuse cumva într-o transă. Şi a spus că a visat că era în trecut aici în Oregon din nou, tânăr, tăia cherestea. Şi a zis că şeful taberei a zis, „Paul, urcă aici pe o anumită parte a dealului, şi doboară un anumit pom, de o anumită mărime.”

E-234 A spus că a alergat sus pe deal cu picioarele lui tinere, şi a doborât pomul, şi l-a tăiat, a înfipt securea. A spus cum acel pin moale şi securea lui ascuţită, mare, cu lamă dublă a intrat în pin aşa de frumos. Şi a zis că l-a apucat, s-a gândit, „Ei bine, îl voi coborî pe deal.”

E-235 Om bun, tare, a zis, „Exersam cum să-mi pun genunchii împreună, şi să îl ridic cu spatele meu, partea cea mai puternică la un bărbat.” Muşchii lui erau în spatele lui şi în umeri, în spatele picioarelor lui. A zis, „Eu luam un buştean mare,” îl puneam pe umăr, şi mergeam. Dar a zis, „Acela era doar un buştean obişnuit, dar,” a zis, „eu chiar…” [Fratele Branham loveşte microfonul—Ed.] (Îmi pare rău.) A zis, „Pur şi simplu nu am putut să mişc acel buştean.” (Îmi pare rău.)

E-236 A zis, „Pur şi simplu nu am putut mişca acel buştean.” A zis,
„M-am luptat, şi m-am luptat şi am încercat să îl ridic, şi pur şi simplu nu am putut să o fac.” A zis, „Mi-am stors toată puterea din mine.” A zis, „Pur şi simplu nu am putut mişca acel buştean.” Şi a zis, „În sfârşit, am ajuns aşa de slăbit, încât doar m-am pus jos lângă copac şi am început să mă şterg de transpiraţie. Eram complet epuizat.”

E-237 Şi a zis, „După un timp, am auzit glasul şefului meu.” Dar a zis, „Era cel mai dulce glas pe care l-am auzit vreodată.” Şi a zis,
„Când m-am întors în jur, glasul mi-a spus, ‚Paul.’ Şi eu am spus,
‚Da, şefule, ce este?’ A spus, ‚De ce îl tragi?’” A zis, „‚Păi, tu m- ai însărcinat să-l aduc jos în tabără, şi eu doar m-am epuizat, cu acesta. Eu chiar—eu chiar nu reuşesc, şefule.’ A spus, ‚Paul, nu vezi acel curent de apă care curge chiar acolo?’ A spus, ‚Da.’ A zis, ‚Acel râu coboară direct în tabără. De ce nu îl arunci doar în apă, sari pe el şi te duce direct la tabără?’ A zis, ‚Nu m-am gândit la asta.’”

E-238 Şi aşa doar l-a rostogolit în apă, a sărit pe el, a spus, „Oh, vai!” A început să stropească cu apă, şi să sară, şi să strige, cât îl ţinea glasul, în timp ce trecea peste valuri, şi prin apă, şi de toate, mergând pe acest buştean, mergea în jos şi striga, „Merg pe el! Merg pe el!”

E-239 A spus, deodată, şi-a revenit, era chiar pe mijlocul podelei, şi soţia lui striga cu el. El striga, „Merg pe el! Merg pe el! Merg pe el!” Fraţilor!
Naţiunile se destramă, Israel se trezeşte, Semnele pe care Biblia le-a prezis;
Zilele Neamurilor sunt numărate, cu chinuri împovărate;
„Întoarceţi-vă, O risipiţilor, la ai voştri.”

E-240 Acest Mesaj al Cuvântului lui Dumnezeu este Adevărul. Pe viaţă sau pe moarte, eu merg pe Acesta. Eu nu…Eu nu mă cert cu El. Nu încerc să mă cert privitor la Acesta. Eu doar L-am luat, şi merg pe El. Să se ridice criticii. Voi străpunge prin fiecare val. Vin în tabără, într-una din aceste zile, mergând pe Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Sunt sigur că voi ajunge acolo.
Să ne rugăm.

E-241 De ce să te chinui cu povara ta de păcat? De ce ai fi tu în starea în care eşti, să nu ştii unde stai, alergând de la biserică la biserică, şi din loc în loc? De ce nu o arunci, pe cruce, în seara aceasta, şi să mergi pe Cuvânt? De ce nu iei făgăduinţa lui Dumnezeu în seara aceasta şi să ieşi din confuzie, afară în marele albastru, deschis aşa? Nu te chinui cu Asta. Nu te îngrijora cu Asta. Doar crede şi acceptă. Este o Împărăţie care nu poate fi mutată. Mergi pe Aceasta.

E-242 Dacă eşti bolnav în seara aceasta, ia făgăduinţa lui Dumnezeu, „Eu sunt Domnul care vindecă toate bolile tale.”

E-243 „Cum mă voi face eu bine, Frate Branham? Doctorul spune că am o boală de inimă, am cancer, am aceasta, aceea,” orice ar fi, „sunt surd, mut. Sunt orb,” orice. Ce importanţă are? Acceptă doar făgăduinţa lui Dumnezeu şi mergi pe ea.

E-244 Să luăm un ţăruş mare, şi să-l înfigem aici, şi să scriem pe el,
„Rugăciunea de credinţă a fost făcută în seara aceasta; eu am să merg pe aceasta. Biblia a spus, ‚Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Dumnezeu îl va restabili. Dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.’ Eu merg pe asta. Cred.”

E-245 Dacă ai greşit, dacă eşti în derivă în seara aceasta, „Cel ce îşi ascunde păcatele nu propăşeşte. Dar cel ce mărturiseşte păcatele capătă îndurare.” De ce să nu mărturiseşti?
„Ei bine, ce trebuie să fac, Frate Branham?”

E-246 Mărturiseşte, şi apoi mergi pe asta. Dumnezeu a spus aşa. Te va îndepărta imediat de la păcatul tău.

E-247 Este acea persoană aici în seara aceasta, care nu şi-a pus niciodată cu adevărat încrederea în Dumnezeu pentru mântuirea sufletului său, şi ai vrea să fi amintit în rugăciune în timp ce încheiem? Aţi vrea doar să ridici mâna, să zici, „Roagă- te pentru mine, Frate Branham. Vreau să arunc grijile mele.” Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze.
„Vreau să arunc…” Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă.
„Vreau să arunc grijile mele.” Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze acolo în spate, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnişoară. Bine. Aşa este. Dumnezeu să te binecuvânteze. „Vreau să arunc grijile mele asupra Lui şi doar să merg pe făgăduinţa Lui acum. Cred că El a făgăduit, ‚Cel ce va veni la Mine, cu nici un chip nu-l voi izgoni afară.’”

E-248 „Nu cum mă simt eu, ‚s-a făcut rugăciune pentru mine seara trecută, Frate Branham; nu mă simt mai bine.’” Nu are nimic de-a face cu asta. Eu nu merg pe sentimentele mele. Eu merg pe Cuvântul Lui. Este făgăduinţa Lui.

E-249 „Frate Branham, eu am fost la altar, de patru sau cinci ori, am încercat să primesc Duhul Sfânt. Nu L-am primit.”

E-250 Asta nu înseamnă nimic. Staţi chiar pe buştean, vă va aduce direct jos la tabără, în tabăra celor Întâi născuţi, în tabăra sfinţilor. Veţi ajunge acolo. Doar staţi pe buşteanul vostru, şi ţipaţi şi strigaţi laudele lui Dumnezeu cât de tare puteţi. Aşa se face.

E-251 În timp ce avem capetele aplecate, vreţi într-adevăr să mergeţi pe aceasta? Apoi, acel lucru mic care vă gâdilă inima, aţi vrea să veniţi aici şi să staţi înaintea altarului un minut şi să ne rugăm şi să punem mâinile peste voi? Am fi bucuroşi ca voi să veniţi.

E-252 Să luăm acel ceva mic care este pus în jurul inimii voastre în seara aceasta, şi spuneţi, „Tu ştii, că eşti greşit. Acum ridică mâna.” Bine.

E-253 Voi aţi urcat pe buştean, pe buşteanul făgăduinţei Lui; copacul, crucea care a fost doborâtă. Puneţi-vă braţele în jurul acestei cruci acum. Păşiţi chiar aici şi spuneţi, „Acum voi merge pe aceasta. Chiar acum voi crede. Voi accepta. Cred. Nu mă voi schimba niciodată. Voi rămâne chiar cu acel Cuvânt, până când acela va fi confirmat. Şi după ce acela este confirmat, mă voi întinde chiar acolo şi voi urca pe un altul, şi încep să merg tot înainte.” Vedeţi?

E-254 Şi cuvânt cu cuvânt, pas cu pas, veţi poseda tot ce v-a făgăduit Dumnezeu. „Căci toate lucrurile sunt posibile,” pentru cel care va merge pe acesta. Mergeţi pe făgăduinţa Lui, pentru că aceasta cu siguranţă vă va duce în tabără. Vă va aduce în Prezenţa lui Dumnezeu.

E-255 Vreţi să veniţi acum în timp ce avem capetele plecate? Şi cerem pentru oricine care ar vrea să stea la altar, doar pentru un moment de rugăciune.

E-256 „Eu merg pe acesta, Doamne. Doamne, eu cred. Toate îndoielile mele sunt îngropate în izvor. Doamne, eu vin. Cred.
Păşesc direct pe Cuvânt în seara aceasta, şi îl voi crede cu toată inima mea. Te iau pe Cuvântul Tău.”

E-257 O femeie scumpă stă aici la altar, să—să adeverească lui Dumnezeu că ea este serioasă. Nu aţi vrea să veniţi, care aţi avut capetele plecate, şi mâinile voastre ridicate sus, şi aţi vrut să fiţi amintiţi în rugăciune? Vreţi doar să veniţi aici? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Doar veniţi. Aşa. Veniţi şi staţi aici. Ziceţi, „Eu voi merge pe aceasta. Dumnezeule, Tu ai făcut făgăduinţa, ceva a bătut la inima mea, şi vin chiar acum ca să merg pe aceea. Şi voi sta chiar pe aceasta până când mă va aduce direct în tabără. Vin drept în tabăra sfinţilor Celui Prea Înalt.” Dumnezeu să vă binecuvânteze. Este bine. Veniţi chiar acum, voi care vreţi să mergeţi pe aceasta. Exact aşa cum sunteţi, „Aşa cum sunt, fără o pledoarie.”

E-258 Amintiţi-vă. Voi ziceţi, „Este acela un pom?” Da. Acolo a fost un pom tăiat jos, odată, şi a fost repus din nou la Calvar. Doar săriţi pe acel pom în seara aceasta, cu făgăduinţele lui Dumnezeu, Cuvântul care era atârnat pe pom.

E-259 Eu merg pe acesta. Voi crede asta, cu toată inima mea. Vreau să fac atât cât să vin aici şi să dau mâinile cu fraţii mei.

E-260 Dumnezeu să vă binecuvânteze, pentru poziţia voastră curajoasă. Vreau să staţi aici, doar un moment, în timp ce ne rugăm. Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu. Sora mea scumpă, Dumnezeu să te binecuvânteze. Domnul Isus…?… Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. „Călăuzeşte-mă.” Să vă călăuzească peste râu.

E-261 Amintiţi-vă, ca un slujitor al lui Cristos, eu sunt răspunzător pentru predicarea Cuvântului. Sunt răspunzător pentru mărturia mea. Şi aş sta eu aici în seara aceasta…

E-262 Şi un om de cincizeci şi cinci de ani, sau cincizeci şi trei de ani, vor fi cincizeci şi patru în aprilie, şi stău aici şi ştiu că, chiar şi această ultimă vedenie, s-ar putea să fie ultimele mele zile pe pământ. Eu—eu s-ar putea să vă părăsesc în câteva zile. Nu ştiu ce înseamnă. Doar ascultaţi banda şi trageţi-vă singuri concluzia. Nu ştiu ce înseamnă. Aş sta eu aici, şi pe jumătate crezând că s-ar putea să fie ultimele mele mesaje pe care le predic, chiar aici în Phoenix, şi să spun ceva care este greşit, şi ştiu că destinaţia mea este dincolo, şi voi fi judecat prin cuvintele mele?

E-263 Fraţii mei, daţi-mi voie să vă spun asta, şi surorilor mele. Voi aţi fost în adunări. Ştiţi ce este discernământul şi lucrurile. V- am spus eu vreodată ceva, în Numele Domnului, fără să vină la împlinire? Eu voi întreba pe oricine. Nu, domnule. În jurul lumii, şi miile de vedenii, nu a fost niciodată. Şi eu vă spun adevărul în seara aceasta, Sângele lui Isus Cristos este mai mult ca suficient ca să şteargă fiecare pată, şi va fi.
Este o fântână umplută cu Sânge, (Şi sunteţi la Aceasta acum.)
Tras din venele lui Emanuel, (Singurul lucru sigur care a rămas pe pământ.)
Unde păcătoşii scufundaţi sub şuvoi, Îşi pierd toate petele de vină.

E-264 Voi cere acestor lucrători acum, şi fraţilor, dacă veţi ieşi printre aceşti oameni. Oricine este…Aşa se face, chemaţi lucrători să se roage cu oamenii? Toţi lucrătorii de aici, atunci, care vor, pe care îi interesează să vadă suflete mântuite, veniţi aici şi staţi ca un grup de rugăciune, unde noi putem să ne unim, să ne îndepărtăm de orice altceva, şi să ne separăm. Aceştia sunt bărbaţi şi femei care îşi pecetluiesc destinaţia, în seara aceasta, prin Sângele lui Isus Cristos, luându-L la Cuvântul Lui, mergând direct în Prezenţa Lui, pe Cuvântul Lui, şi zic, „Iată- mă, Doamne. Nu am nimic de oferit în afară de mine, şi ia-mă.” Vreţi să veniţi să staţi cu ei, dacă vreţi? Oricine care ar vrea, să vină şi să stea. Dumnezeu să vă binecuvânteze, fraţii mei. Asta e foarte bine. Îmi place să văd bărbaţi care sunt viteji, pe care îi interesează sufletele. Mă gândesc, fraţii mei, este bine. Veniţi drept în jur. Asta-i bine. Staţi în jur. Acum doar să…

E-265 Dacă vine pianista acum pentru muzică, dacă vrea, să cântăm acest imn, dulce acum, sobri, cu reverenţă.

E-266 Noi nu venim la ceva mitic. Nu venim la ceva care este doar o—o—o credinţă prefăcută. Ci venim în Prezenţa lui Dumnezeu, atotputernicul Iehova Dumnezeu, Care a făgăduit, că, „Oriunde doi sau trei sunt adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” Vorbiţi cu El aşa cum aţi face cu prietenul vostru, zicând,
„Doamne, îmi pare rău. Am păcătuit.” Şi noi vom cânta.
Este o Fântână care este umplută cu Sânge, Tras din venele lui Emanuel,
Unde păcătoşii scufundaţi sub Şuvoi, Îşi pierd toate petele de vină.
Acel tâlhar pe moarte s-a bucurat să vadă Acea Fântână în ziua lui;
Acolo pot eu, deşi netrebnic ca şi el, Să spăl toate păcatele mele.
De când prin credinţă am văzut acel Râu Oferit de rănile Tale deschise,
Dragostea răscumpărătoare a fost tema mea, Şi va fi până voi muri.

E-267 Fiţi doar foarte umili acum. Nu sunteţi nimic. Nici unul din noi nu este nimic. Şi doar sinceri acum, cu toată inima voastră, doar aplecaţi-vă inimile şi capetele, peste tot, în clădire.

E-268 Tatăl nostru Ceresc, eu ştiu că Cuvintele Tale sunt atât de adevărate. Ele nu pot da greş. Sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Ele sunt Dumnezeu. Şi Tu ai spus, „Cel ce vine la Mine, cu nici
un chip nu-l voi izgoni.” Şi aceşti bărbaţi şi femei, încredinţaţi, ştiind că ei nu sunt bine, au venit în faţă, în seara aceasta, Doamne, ca să mărturisească că sunt greşiţi, ştiind că au fost pulsaţi de o mişcare lăuntrică care—care i-a invitat să vină la Fântână. Şi iată-i că stau aici, cu capetele şi inimile plecate, ca să bea din Apele Vieţii, fără plată, care au fost făgăduite de Dumnezeu. Primeşte-i, Tată, în Împărăţia Ta. Ei sunt ai Tăi.

E-269 Tu ai spus, „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage mai întâi Tatăl Meu. Şi toţi pe care Tatăl Mi i-a dat vor veni la Mine.” Şi asta demonstrează că Dumnezeu i-a dat pe aceştia lui Cristos, ca un dar de dragoste. Şi iată-i că stau aici, Doamne. „Nimeni nu-i poate smulge din mâna Mea.” Şi mă rog, Dumnezeule, ca Tu să-i ţii în siguranţă în seara aceasta, aşa cum stau ei aici, şi dă-le botezul Duhului Sfânt în timp ce sunt aici la altar.

E-270 Fie ca marea putere a lui Cristos să le satureze atât de mult vieţile acum! Şi-au făcut mărturisirea. Au venit în faţă. Tu ai spus, „Cel ce Mă va mărturisi înaintea oamenilor, pe el îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu şi a sfinţilor Îngeri.” Ştim că acea lucrare este împlinită.

E-271 Acum, Doamne, pecetluieşte-i în Împărăţia făgăduinţei, a Duhului Sfânt. Admite aceasta, Doamne. Toarnă Duhul Tău peste ei, şi umple-i cu Duhul Dumnezeului cel viu, ca ei să poată fi mărturii vii în toate zilele vieţii lor, pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

E-272 Acum audienţa să se ridice. Fiecare în rugăciune acum. Ne vom ruga ca aceşti…

E-273 Acum, fiecare dintre voi care aţi venit aici în seara aceasta, simţind că aţi avut păcat pe inima voastră, acum nu este nimic ce puteţi face decât să credeţi asta. Sfântul…Voi acceptaţi Aceasta prin credinţă. Aceasta este credinţa, că voi acceptaţi. Isus a spus,
„Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage mai întâi Tatăl Meu. Şi toţi care vin la Mine,” El îi va primi. El nu poate face nimic altceva, pentru că El a făgăduit. Vedeţi? Nu vă bazaţi pe o senzaţie acum. Bazaţi-vă pe Cuvântul Lui. Vedeţi? Cuvântul a spus aşa.

E-274 „Cel ce aude Cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are,” timpul prezent, „Viaţă veşnică, şi nu va veni la Judecată, ci a trecut de la moarte la Viaţă.” Duhul Sfânt este o experienţă de a fi umplut şi înzestrat cu putere pentru slujbă. Dar mărturisirea şi primirea lui Cristos este să ai credinţă şi să-ţi faci mărturisirea, şi simţiţi-vă liberi că Dumnezeu v-a iertat de păcatele voastre.

E-275 Şi pe baza Cuvântului Său, El a spus, „Nimeni nu poate veni dacă nu-l atrage Tatăl Meu mai întâi.” Vedeţi? Acum, Dumnezeu te-a atras, mai întâi. „Şi cel ce va veni la Mine, Eu cu nici un chip nu-l voi izgoni.” Vedeţi? Vedeţi? Voi—voi aţi primit. Singurul lucru, trebuie…

E-276 El—El a murit pentru voi. Păcatele voastre au fost iertate, acum o mie nouă sute de ani. Voi doar veniţi acum să acceptaţi ce a făcut El pentru voi. Vedeţi? Şi credeţi că El a murit pentru păcatele voastre? Îl veţi accepta ca ispăşirea voastră? Cu alte cuvinte, Îl acceptaţi, că El a preluat păcatele voastre.

E-277 Veţi fi bucuroşi şi să-i mulţumiţi Lui că v-a preluat păcatele? Credeţi că El a făcut lucrul acesta? Atunci ridicaţi-vă mâna, spuneţi, „Eu cred că El îmi ia păcatul,” amin, „îmi ia păcatul.” În regulă.

E-278 Acum, voi sunteţi acum candidaţi pentru botezul cu Duhul Sfânt.

E-279 Dacă nu aţi primit botezul Creştin, unul dintre aceşti oameni de aici se va ocupa de asta, ca voi să aveţi botezul Creştin.

E-280 Dar acum, „În timp ce Petru încă vorbea aceste cuvinte,” înainte ca ei să fie botezaţi, „în timp ce Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste ei.” De ce? Ei toţi erau în aşteptare. Acum voi sunteţi în aşteptare. Vreţi Ceva acum care va—care vă va pecetlui în Împărăţia lui Dumnezeu, Ceva care va fi real pentru voi. Vreţi să re-…Nu vreţi voi să primiţi Duhul Sfânt, fiecare dintre voi? Nu Îl vreţi voi? Sigur, că da. Aceea este puterea care vă susţine. Vedeţi?
Erau adunaţi în camera de sus, Rugându-se în Numele Lui,… Botezaţi cu Duhul Sfânt,
Şi puterea pentru slujire a venit.

E-281 Vedeţi? Oh, iată ce vreţi voi acum. Şi o puteţi avea, chiar acum. Este pentru voi, chiar acum.

E-282 Acum, fraţilor, veniţi. Haideţi, toţi acum, şi să ne punem mâinile peste aceşti fraţi, şi să ne rugăm ca ei să primească Duhul Sfânt. Veniţi, fraţilor. Veniţi.

E-283 Acum, toată adunare, ridicaţi-vă mâinile acum, fiecare!…?…

E-284 Tatăl nostru Ceresc, în Numele Domnului Isus Cristos, umple fiecare inimă de aici cu botezul Duhului Sfânt.

E-285 Primiţi Duhul Sfânt. Primiţi Duhul Sfânt, aceşti oameni de aici care stau şi aşteaptă după Prezenţa şi puterea lui Dumnezeu să le satureze vieţile.