E-1 ... cred
Să rămânem în picioare doar un moment acum în timp ce ne rugăm. Să ne aplecăm capetele.

E-2 Neprihănitul nostru Tată Ceresc, aşa cum ne apropiem de Tine acum în acel Nume atot-suficient al Domnului Isus, vrem să Îţi dăm laudă pentru ce ai făcut Tu pentru noi, ce au văzut ochii noştri, şi ce au auzit urechile noastre în aceste zile de pe urmă a scenelor de încheiere a istoriei acestei lumi, când timpul se diminuează în Eternitate, şi vedem Luminile strălucind, ştim că nu mai este mult acum până la Venirea Domnului Isus.

E-3 Am vrea să Îţi cerem, Tată Ceresc, să îţi aminteşti de noi în această seară. Şi dacă ar fi ceva rău în noi, scoate-1 afară, Doamne, în seara aceasta, ca să putem fi prezentabili înaintea Ta dacă Tu ai veni în seara aceasta. Ne rugăm pentru bolnavi şi cei în nevoie.

E-4 Ne rugăm pentru Biserica Ta, atât de aici cât şi din străinătate, în jurul lumii, copiii Tăi de pretutindeni din fiecare naţiune, ca noi să ne putem spăla robele noastre în Sângele Mielului, şi să ascultăm după acea chemare, ,,Iată, Mirele vine. Mergeţi afară să-L întâmpinaţi." Fie ca noi să fim în stare la acel timp, Doamne, prin harul lui Dumnezeu, şi prin meritele lui Isus în Care ne încredem, să ne curăţăm lămpile şi să mergem înainte atunci să-l întâmpinăm pe Mire. Ia Cuvântul Domnului în seara aceasta şi circumcide inimile noastre. Scoate afară toată necredinţa. Dă-ne un serviciu măreţ. În Numele lui Isus cerem aceasta. Amin.
Vă puteţi aşeza.

E-5 Este cu siguranţă plăcut să fiu înapoi aici în... acest sanctuar al Domnului, în seara aceasta, în slujbă. Am avut un timp foarte glorios seara trecută sus la... Fratele Groomer. Şi îmi amintesc anul trecut noi am avut un timp glorios.

E-6 Am avut un timp minunat, peste tot. Domnul doar ne-a binecuvântat nespus de mult şi abundent, mai mult decât m-am gândit vreodată că El va face. Dar El este doar atât de plin de îndurare şi bunătate. Este chiar bine să Îl cunoşti. Nu-i aşa? Şi să te gândeşti "Să îl cunoşti pe El, este Viaţă." Să-l cunoşti pe El, este Viaţă.

E-7 Acum, mâine seară, o să fim jos la Central Avenue Assembly, cred că se numeşte. Fratele Fuller, un alt frate bun. Şi eu cred că este o biserică mare jos acolo. Şi noi sperăm că poate putem avea un-un rând de rugăciune, dacă este în regulă cu Fratele Fuller. Astfel noi...

E-8 Şi apoi, dimineaţa următoare, noi urmează să fim la, cred, se numeşte Biserica Apostolică de aici din Phoenix. Şi nu îmi amintesc chiar păstorul, acel frate, cine era. Am fost eu acolo anul trecut? [Un frate spune, "Nu. Este o biserică nouă, Mexicană, Frate Branham." – Ed.]

E-9 Şi apoi Duminică seara la biserica preţiosului nostru Frate Outlaw aici sus, Biserica Numelui Lui Isus. Şi sunt cu mari aşteptări, şi familia mea, să intrăm acolo şi să auzim câteva din acele cântări bune.

E-10 Billy Paul ar trebui să ştie asta, fiecare strofă, din cap. Am pus acea cântare, Eu Mă Duc Sus, Sus, până când, sincer, lucrul s-a uzat, pe bandă. El va începe în birou, şi în fiecare moment al zilei când mă duc acolo, indiferent, el redă aceea, "Sus, sus, sus." Aceasta-i ceva! Noi am pus-o, şi înregistrarea este deja aproape uzată.

E-11 Ştiţi, eu cumva am avut un fel de sentiment în seara aceasta. Căci, sunt puţin răguşit. M-am gândit, "Vai, dacă aş putea doar să văd pe cineva, care să vorbească în locul meu", şi s-a întâmplat să mă uit aici şi să îl văd pe Jack Moore. Chiar exact perfect. Eu niciodată ... Oh, cred că asta ar fi chiar minunat, Frate Jack. [Fratele Jack Moore comentează – Ed.] Acum ascultaţi la asta.

E-12 Şi cred că îl văd, şi pe Fratele Roy Borders şezut aici. Da, domnule. Fratele Noel Jones şade aici. Oh, vai! Suntem chiar peste tot, pretutindeni. Mă gândesc că va fi un timp bun, poate, dacă m-aş odihni puţin, ştiţi, şi să am pe careva dintre aceşti bărbaţi buni să vină aici sus şi să vorbească în locul meu când sunt răguşit, ştiţi. Fratele Jack a spus, "Domnul nu este în acea descoperire." Ei bine, eram obosit când am venit. Şi eu-şi eu am fost puţin obosit, tot acest timp.

E-13 Şi văd oamenii stând în picioare acolo, şi cum trebuie să stea ei, şi eu cumva sunt bucuros să stau cu ei. Acum, Domnul să vă binecuvânteze.

E-14 Şi aşteptăm cu nerăbdare acum celelalte adunări care urmează. Şi apoi săptămâna următoare este jos la Adunările Penticostale, şi în continuare. Şi noi terminăm, Miercurea vii to are seara, la a 11-a şi Garfield. Chiar nu reuşesc să le reţin în minte pe toate. La cea, eu cred, Prima Adunare a lui Dumnezeu în oraş. Şi-şi apoi convenţia începe la Ramada.

E-15 Şi acum acolo este un banchet pentru Oamenii de Afaceri jos în-în oraşul principal din Arizona: Tucson.

E-16 Şi desigur, ştim cu toţii că Phoenix şi aceste locuri, sunt doar periferia acelui oraş. Şi aşa este. Acela este locul principal. Acela-i oraşul meu de reşedinţă, voi ştiţi, aşa, şi aşa, sus pe deal. Şi atunci aceasta, doar, felul de periferie al acestuia, păi, este plăcut să vă avem pe toţi ca vecini.

E-17 Astfel, eu cred că a fost Fratele Rasmusson, într-o seară, a spus ceva de genul acela într-o adunare, şi, oh, vai, aproape să sfâşie adunarea. Cred că noi eram la-noi eram la Houston. Şi era Ramsar. Acela-i cine era. A spus, în seara când Îngerul Domnului a coborât, ei au făcut fotografia, şi el a spus, "Voi toţi oamenii de pe aici din-din Dallas," a spus, "noi ştim că este periferia Houston-ului." Şi, oh, vai! Texas nu a putut suporta asta, cum aţi putea voi din Arizona. Astfel acolo a fost o mare tăcere în adunare.

E-18 Bine, El este foarte bun. Şi acum mă gândesc că vom deschide în Scriptură aici, şi vom da doar o mică mărturie pentru puţin. Nu ar schimba-o aceea cumva? Eu doar am lovit-o în jur atât de tare încât mi-e ruşine să mă uit la voi. Şi poate să vă dau un pic de odihnă, şi să dau câteva mărturii despre bunătatea Domnului nostru.

E-19 Să găsim un loc în Sfântul Ioan, al 16-lea capitol din Sfântul Ioan. Şi eu am 16:12. Mi-ar place să citesc din-din acel loc din Evanghelia lui Sfântul Ioan. Îmi place să citesc Cuvântul, pentru că Cuvântul este ceea ce ne face să ştim că este Adevărul. Începând cu al 12-lea verset, şi ascultaţi cu atenţie acum, pentru că vreau să dau mărturie.

E-20 Şi apoi vom încerca să intrăm chiar puţin mai devreme. V¬am ţinut atât de târziu. Şi mâine seară, păi, vom sta o jumătate de oră în plus. Aceea o face cam aproape de ora unu, nu-i aşa?
Astfel, astfel, aceasta este începând cu versetul al 12-lea:
Mai am să vă spun multe lucruri, dar voi acum nu le puteţi purta.
Dar când el, Duhul adevărului, a venit, el vă va călăuzi în tot adevărul: căci el nu va vorbi de la sine; ci orice va auzi el, aceea va vorbi el: şi vă va arăta lucrurile viitoare.
El va acum... Mă va proslăvi: pentru că el va primi din ce este al meu, şi vă va arăta vouă.
Toate lucrurile... care le are Tatăl sunt ale mele: de aceea am zis eu, că el va lua din ce este al meu, şi vă va arăta vouă.

E-21 Voi ştiţi, seara trecută, mai ales, am avut o mică mostră din aceea. Acum, noi fiind oameni ai Evangheliei Depline, crezând în toate funcţiunile Duhului Sfânt. Şi acum, acela este singurul fel să putem fi Evanghelia Deplină, este să credem Evanghelia deplină, tot ce a scris Domnul. Şi cred că noi, înşine, nu suntem nimic. Noi suntem doar ca...

E-22 Cum i-am spus Fratelui Carl, ieri, privind la un copac, am spus, "Nu este acela un palmier frumos? Dar, la urma urmei, nu este nimic de acesta decât o grămadă de cenuşă vulcanică. Asta¬i tot ce este." Şi am spus, "Ce diferit este acum de acel eucalipt. Ei bine, ce este un eucalipt? Cenuşă vulcanică, doar cu o viaţă în acesta." Şi am spus, "La urma urmei, ce sunt eu şi ce eşti tu? Cenuşă vulcanică, asta-i exact, din pământ; pulbere din pământ, cu o viaţă în aceasta."

E-23 Dar fiecare viaţă a fost sădită de stăpânul dătător de Viaţă, şi El ştie exact cum şi ce să facă. Şi tot ce a pus El aici pe pământ este pentru slava Lui. Stelele sunt pentru slava Lui. Vânturile sunt pentru slava Lui. Florile sunt pentru slava Lui. Şi noi suntem încununarea slavei Lui.

E-24 Dar se pare că totul se va supune Lui în afară de om. Omul doar se pare că... El are un astfel de timp, pentru că el a fost singurul lucru care a căzut. Toate celelalte au rămas în starea lor originală. Dar, omul a căzut. Prin urmare, Dumnezeu are o luptă cu el, ca să-l determine să facă ce este drept, şi să se supună.

E-25 Şi una dintre marile probleme pentru Dumnezeu, în jos de-a lungul anilor, după cum merge istoria bisericii, este să găsească pe cineva pe care El să îl poată lua în totalitate sub controlul Lui. El are nevoie doar de un singur om. El întotdeauna a folosit un singur om odată. Noi am studiat asta în ultimele câteva seri: un om, nu un grup. El vrea doar unul. Asta e tot ce are El nevoie. Pentru că, doi oameni vor avea două idei diferite. El doar face un singur om, să Se reprezinte prin acea singură persoană. Niciodată nu a făcut-o El altfel decât aşa. Vedeţi?

E-26 Acum, El are o singură Persoană astăzi, şi acea Persoană este Acela după cum tocmai am citit: Duhul Sfânt. El este Persoana pe care Dumnezeu l-a trimis, Duhul lui Isus Cristos pe pământ, Duhul lui Dumnezeu, pentru a-l manifesta şi declara pe Cristos prin Biserica Lui, vedeţi, doar pentru a continua Viaţa lui Cristos prin Biserică.

E-27 Acum, acesta-i un lucru atât de minunat, şi-şi totuşi este atât de simplu, dacă doar ne-am opri şi ne-am gândi. Noi presăm, ne înfiorăm, ne-ne temem, intrăm în frustraţii şi îndoieli, doar gândindu-ne. "Ei bine, trebuie eu să presez?" Nu este asta. Este doar să cedezi, vedeţi, realizând că nu eşti nimic, şi doar să-L laşi să te preia complet, să preia gândirea ta, să preia.

E-28 Acum, nu vreau să spun să te apropi de Cristos cu-cu doar o-o minte goală. Nu asta vreau să spun. Tu vi la El cu mintea întreagă, şi cu un-un-un gând de pocăinţă, şi smerit. Şi atunci să spui, "Doamne Isuse, iată-mă. Acum, este scris aici în Cuvântul Tău, că Tu 'aveai încă multe lucruri să le spui ucenicilor.' Ai spus, 'Că ei nu puteau să le poarte acum."' Şi poate acela-i cazul nostru astăzi, noi nu le putem înţelege.

E-29 Dumnezeu poate lidica doar ceva puţin diferit, şi noi îl denunţăm întru totul. În loc să cercetăm Scriptura să vedem dacă este corect sau nu, noi doar îl aruncăm rapid, "Nu-i nimic de asta." Ar trebui să cercetăm aceste lucruri, să aflăm dacă sunt corecte sau nu. Şi amintiţi-vă, dacă nu sunt corecte, în cele din urmă vor muri, pentru că Isus a spus, "Fiecare plantă pe care nu a plantat-o Tatăl Meu Ceresc va fi smulsă din rădăcină."

E-30 Dar mă gândesc că a fost Gamaliel care a făcut acea mare afirmaţie la acel timp, "Dacă este de la Dumnezeu, nu vrem să ne pomenim că luptăm împotriva Acestuia. Şi-şi dacă nu este de la Dumnezeu, nu se va alege cu nimic oricum." Astfel, studiaţi asta şi reflectaţi.

E-31 Şi acum, El a spus aici, "Dar când El, Duhul Sfânt, a venit."

E-32 Acum, cineva a spus, cu un timp în urmă a fost, vorbind, a spus, ,,Duhul Sfânt este de fapt gândirea ta mintală. Tu gândeşti." Asta ar face din Duhul Sfânt un gând.

E-33 Dar Biblia a spus, "Când El..." Şi "El" este un pronume personal. Vedeţi? Vedeţi? "Când El," Persoana, Duhul Sfânt, Dumnezeu, "vine, El vă va descoperi aceste lucruri, care Eu v¬am spus."

E-34 Atunci, vedeţi, nu există nici o altă cale de a şti ce este Adevăr. Numai prin... Nu îl puteţi obţine prin cultură, prin experienţe de seminar. Îl veţi primi numai prin Duhul Sfânt. El este Cel care a fost trimis să Îl descopere.
Acum, deci, El de asemenea a spus, "Şi El vă va arăta lucruri care vin."

E-35 Acum, Evrei, 1-ul capitol, a spus, "Dumnezeu în felurite timpuri şi chipuri diferite a vorbit părinţilor prin profeţi, dar în aceste zile de pe urmă prin Fiul Său, Cristos Isus." Vedeţi? Este Duhul Sfânt preluând posesiunea, sau preluând posesiunea Bisericii, pentru a funcţiona Cristos în Biserică. Atunci, voi deveniţi cum era El. El a devenit cum eraţi voi, ca voi să puteţi deveni cum era El. Vedeţi? El a devenit voi, ca voi să puteţi deveni EL Asta, este-este mai presus de înţelegere. Nu este nici o cale de a o explica, şi nici să nu încercaţi. Doar acceptaţi-o. El a vorbit Aceasta, şi asta o stabileşte. Spuneţi doar că esta aşa. Credeţi-L.

E-36 Acum, de tânăr Creştin, am făcut întodeauna această afirmaţie. Am fost bucuros că Dumnezeu m-a apucat înainte să o facă biserica. Greu de spus ce aş fi ajuns. Dar eu-eu eram mulţumitor de conducerea şi de contactul direct cu care Duhul Sfânt mi-a afectat viaţa, înainte chiar să o fi predat. Căci, de mic băiat, ştiam că acolo era Ceva. El a vorbit, şi eu îi vorbeam Lui. El îmi vorbea înapoi. Şi am început să observ că lucrurile care mi le-a spus El, de mic băiat, că au început să se întâmple chiar exact cum a spus El că vor fi. Astfel ştiam că trebuia să fie adevărat.

E-37 Acum, sunt un om bătrân acum. Şi eu-eu nu am nici o singură dată... Şi puteţi chema lumea la-la o oprire, şi să-i întreb. "Pune-ţi degetul pe un singur lucru pe care El mi l-a spus vreodată, în AŞA VORBEŞTE DOMNUL, în Numele Domnului, şi care nu a fost în mod absolut adevărul şi fapta, şi s-a împlinit, din mii de ori de mii de lucruri." Ce face...

E-38 Pentru ce spun asta? Vedeţi, eu ne-am pus pe toţi ca praf vulcanic. Dar este făgăduinţa Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel, eu nu pot să mă încred în mine însumi. Voi nu vă puteţi încrede în voi înşivă. Dar, împreună, putem avea încredere în Ceea ce ne¬a preluat pe noi. Duhul Sfânt ne-a preluat. Noi trebuie să avem încredere în Acela. Şi aşa cum ne punem încrederea în Acela, atunci rezultatele vin.

E-39 Ar fi fără sens pentru mine să încerc să-să zgâriu măcar suprafaţa în a vă spune unele lucruri pe care Duhul Sfânt le-a făcut în viaţa mea zdruncinată, zilele mele. Spun asta cu Biblia Lui deschisă, Cuvântul Lui. Şi asta-i ce este El. El este Cuvântul.

E-40 Vedeţi, această-această Sămânţă aici intră în cenuşa vulcanică, pe o cale de Fiinţă spirituală. Dumnezeu intră ca Duh şi funcţionează prin cenuşă. Deci, nu este omul. Acesta-i Dumnezeu.

E-41 Şi dacă ar trebui să mă aşez, şi să îmi fac timp să scriu lucrurile care l-am văzut pe El făcându-le, ar alcătui un volum de cărţi. Şi să mă gândesc la aceasta, aici, în vârstă de cincizeci şi trei de ani, şi pot spune înaintea lui Dumnezeu, a Bisericii Lui, şi Biblia, în prezenţa acestui grup, că, "Eu nu L-am văzut nici măcar o dată să eşueze; perfect la punct, de fiecare dată."

E-42 Cu excepţia, zilei de ieri când am venit spre vest. Voi aţi pus banda, mulţi dintre voi, eu presupun, voi înţelegeţi. Eu nu ştiu ce. Eu aştept. Sunt aici acum. Eu nu ştiu de ce. Eu doar aştept.

E-43 S-ar putea să fie timpul meu să plec acasă. Pare foarte mult în acel fel. Dacă este, se va ridica cineva după mine, care va duce Mesajul înainte. El va fi o persoană ciudată, dar se va ridica după aceasta şi va duce Mesajul înainte. Şi ascultaţi la acesta. Atâta timp cât este Scriptura, staţi cu acesta.

E-44 Dacă nu este, vine o altă porţiune acum, pentru că eu cred că trăim în zilele de pe urmă, şi sunt mulţumitor că am trăit în această zi. Nu aş schimba această zi cu nici o altă zi. Aceasta este cea mai glorioasă zi care a fost vreodată pe pământ. Nu există nici o altă zi care să fi întrecut vreodată această zi.

E-45 Oh, ce ar fi vrut Moise, Ilie, Pavel, Sila, acei eroi mari ai credinţei, din zilele trecute, ar putea învia şi să ia o carte a istoriei, şi să se uite exact la ceea ce au profeţit ei, împlinindu-se, şi să vadă unde ne aflăm noi acum? Păi, ei i-ar băga în închisoare, într-o oră. Desigur. Ei ar fi ca oameni sălbatici, în sus şi-n jos pe străzi, pe cât de tare ar putea merge, răsunând Evanghelia. "Timpul este aproape." Atunci noi vedem, în seara aceasta, că noi suntem foarte lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

E-46 Dar aş vrea să repet doar o clipă, cumva să aduc biserica...

E-47 Apropo, a împărţit Billy Paul în biserica aceasta cartonaşe de rugăciune în seara aceasta? Eu doar ce am venit din Tucson cu câteva minute în urmă. [Cineva spune, "Da." – Ed.] El-El a împărţit cartonaşe. Acum, aceea va fi o cale dificilă să încerc să¬i aduc pe aici. Noi vom încerca.

E-48 Acum, eu nu voi lua prea mult, dau doar mărturie asupra acestei Scripturi.

E-49 Căci, Cristos îşi ţine toate Cuvintele Lui. El trebuie. El trebuie să o facă. Vedeţi? Eu nu trebuie să o fac; eu sunt un muritor, supus greşelilor. El este nemuritor, infailibil. El trebuie să şi-l ţină pe a Lui. Vedeţi? Dar eu nu trebuie să îl ţin pe al meu. Voi nu trebuie să îl ţineţi pe al vostru. Dar El trebuie. Oh, nu aşează asta ceva în voi, să ştiţi că El este-El este absolut legat de acel Cuvânt?

E-50 Şi, că, această săptămână, cum am parcurs noi prin Biblie, cu acei profeţi şi patriarhi, şi de fiecare dată arată că atunci când biserica s-a îndepărtat de aceea, Dumnezeu a trimis drept jos pe cineva şi i-a zguduit drept înapoi la acel Cuvânt, aliniând biserica. Aşa a fost întotdeauna. Acela-i regulamentul lui Dumnezeu. El i-a ales pe oameni să facă aşa.

E-51 Acum, dacă El ar fi ales stelele să predice Evanghelia, ar fi fost făcut cu mult timp în urmă. Ele nu ar fi ieşit niciodată din voia Lui. Dacă El ar fi ales soarele să o predice, sau vânturile să o predice, ele nu ar fi ieşit niciodată din voia Lui. Vedeţi?

E-52 Dar noi suntem pe principiul de alegere liberă morală. Putem acţiona aşa cum vrem. Şi acela-i motivul că noi am fost aşa o mâhnire pentru EL Întotdeauna în acest fel, şi vrem să ne injectăm propriile noastre căi, şi să ne îndepărtăm de la căile Lui. Vedeţi?

E-53 Şi eu-eu am spus înainte, omul îl laudă constant pe Dumnezeu pentru ce a făcut El. Şi el spune întotdeauna ce va face El. Şi atunci, în acelaşi timp, ignoră ce face El. Vedeţi?

E-54 Omul va spune, "Oh, Dumnezeu a deschis Marea Roşie. Da. Slavă lui Dumnezeu! Aşa este." "Da, Isus vine iar. Aleluia! Aşa este." Dar, vorbeşte despre El astăzi? "Ah, aceea a fost pentru o altă zi." Vedeţi? Vedeţi? Întotdeauna ce a făcut El, ce va face El, şi ignoră ceea ce face El.

E-55 Sunt aceleaşi condiţii care le-a găsit Isus Cristos când El a venit pe pământ. Exact. Dumnezeu a promis ce a făcut El. Şi aici era El, stând înaintea lor, şi ei nu L-au cunoscut. "El a fost în lume, şi lumea a fost făcută de El, şi lumea nu L-a cunoscut." Aşa este.

E-56 "Dar la toţi aceia care L-au primit, lor le-a dat El puterea să devină fiii lui Dumnezeu." Aceea este partea glorioasă.

E-57 A fost cu ceva timp în urmă, o mică vedenie despre care aş vrea să vă vorbesc. Şi nu ştiu, poate nu am spus-o niciodată decât doar la o persoană pe undeva. Dar eu-eu doar ce am pierdut una dintre cele mai importante persoane de pe acest pământ, pentru mine, mama mea.

E-58 Şi eu-eu o iubesc pe mama mea. Cum o vedeam ducându¬se de la masă, când eram atât de săraci, nu aveam nimic de mâncare! Şi ea... Tata aducea nişte pâine, de unde mătura într¬un magazin, sau ceva, şi-şi turnau cafeaua peste ea, şi apoi puneau zahăr peste aceea. Şi mama se prefăcea că nu îi era foame, aşa ca noi copiii să putem avea ceva de mâncare. Oh, eu¬eu nu pot uita asta niciodată. Vedeţi? Şi că de multe ori mă ridica, şi lucrurile care le-a făcut pentru mine. Dar, ştiţi, Dumnezeu este-este chiar atât de plin de îndurare. El înţelege toate acele lucruri, când El trebuie să-i ia. Şi eu-eu Îl iubesc pentru asta.

E-59 A fost întotdeauna, că, înainte să moară oricare din ai mei, o văd înainte să se întâmple, în vedenie.

E-60 L-am văzut pe fratele meu, când eram numai cam în vârstă de optsprezece, nouăsprezece ani. L-am văzut înainte să plece. Nici măcar nu eram un Creştin, dar am văzut vedenia apărând înaintea mea, l-am văzut pe fratele meu că se ducea.
L-am văzut pe tatăl meu când a plecat.

E-61 Howard, mulţi dintre voi vi-l amintiţi pe Howard. "Howard," îţi aminteşti că eu, cu doi ani înainte să se întâmple, am spus, "Howard, am văzut locul tău marcat. Tu urmezi." Am spus, "Pune-te în regulă, frate, pentru că te vei duce următorul." Şi s¬a dus, chiar exact. Şi apoi, aici cu ceva timp în urmă...

E-62 Acum, sper ca asta să nu sune ca un sacrilegiu, dar, doar ca să arăt grija lui Dumnezeu. Dumnezeu este întotdeauna preocupat în lucrurile mici, la fel ca în lucrurile mari. Vreau să spun asta spre folosul unora dintre aceşti predicatori buni. Care ar putea fi... Şi eu mă pun şi pe mine în aceasta.

E-63 Acum, noi am vrea, fiecare, ne-ar place să fim ca Billy Graham, dar noi... Şi ne-ar place la toţi să fim un Oral Roberts. Dar, noi, nu suntem un Billy Graham sau un Oral Roberts. Noi suntem slujitorul lui Dumnezeu în câmpul în care ne-a pus El. Vedeţi? Nu contează cât de mic este, sau cât de mare, este chiar la fel în privirea lui Dumnezeu, întotdeauna la fel, să acţionezi corect în locul în care eşti. Întotdeauna, este un lucru mare să îl urmezi pe Domnul.

E-64 Aş prefera să câştig... sau să merg să am o biserică cu cincizeci de oameni în ea, în voia lui Dumnezeu, decât să merg să am cinci mii în afara voii lui Dumnezeu. Sigur. Dumnezeu poate face mai mult cu un om în voia Lui, într-o oră, decât ar putea El cu un om în afara voii Lui, în cincizeci de ani. Vedeţi? El se împiedică şi se clatină, ca a împuşca în întuneric. Dar când un om este cu adevărat în voia lui Dumnezeu, şi îşi cunoaşte chemarea, el ar trebui să rămână acolo.
Şi acum, vedeniile, cum lucrează Domnul Dumnezeu cu ele. Eu...

E-65 "Când El, Duhul Sfânt a venit, El v-a descoperi aceste lucruri despre care Eu v-am vorbit." Acum, nu este nevoie să încercaţi să înţelegeţi asta, în vreun alt fel. El este Autorul. El cu siguranţă ar trebui să ştie ce a scris EL Vedeţi? Biblia a spus că El a scris-o. "Chiar oamenii din vechime, mânaţi de Duhul Sfânt, au scris Cuvântul." Şi dacă Duhul Sfânt este Autorul Cuvântului, cu siguranţă El ştie cum să-L tălmăcească mai bine decât o facem noi. Lăsaţi-l pe El să facă tălmăcirea Acestuia. Şi voi ştiţi cum, felul cum Îl tălmăceşte El? Acum, să nu pierdeţi aceste lucruri dacă veniţi la un serviciu de vindecare. Priviţi. Nu pierdeţi asta. Cum Îl tălmăceşte El? Prin aceasta, prin adeverirea Acestuia, vedeţi, făcându-Laşa.

E-66 Asta-i ce a spus Isus. "Cercetaţi Scripturile. În Ele socotiţi că aveţi Viaţă Eternă; şi Ele sunt Cele care spun Cine sunt Eu. Ele sunt cele care vorbesc despre Mine. Şi cine Mă poate osândi? Cine Mă poate acuza de păcat?" Păcatul este "necredinţă." "Dacă Eu nu fac lucrările care au fost scrise despre Mine, atunci să nu Mă credeţi. Dar dacă Eu fac lucrările, şi nu mă puteţi crede pe Mine, atunci credeţi lucrările, pentru că Cuvântul a vorbit despre asta." Vedeţi? Este chiar simţul reali taţii, de zi cu zi.
Acum, Dumnezeu, "Darurile şi chemările sunt fără pocăinţă." Ştim că Biblia spune asta. Ei o fac.

E-67 A fost cam, aproape doi ani acum. Eram... Într-o dimineaţă mă plimbam prin casă, şi m-am aşezat jos pe un scaun. Acum, asta pare foarte ciudat, că Dumnezeu ar include un animal. Ca un frate preţios, referitor la acea vedenie a Cerului, despre acea transportare mică care am avut-o; Cred că v-am spus despre asta, odată, sau într-o adunare. El mi-a scris o scrisoare zilele trecute, şi a spus... Glasul Oamenilor de Afaceri a publicat-o. A spus, "A fost... vedenia ta a fost în regulă, Frate Branham, transportarea ta. Dar, ascultă, a fost în regulă până când ai spus căci calul tău, care îl călăreai cândva, a venit şi şi-a pus capul pe umărul tău." A spus, "Nu există cai în Cer, Frate Branham. Cerul a fost făcut pentru fiinţe umane, nu cai." Ei bine, m-am gândit...

E-68 Ei bine, de obicei, când vezi pe cineva de felul acela, tu trebuie să explici totul, ei doar încearcă să prindă ceva. Vedeţi? Nu îl poţi explica pe Dumnezeu, oricum. Tu trebuie doar să Îl crezi.

E-69 Dar asta s-ar putea să-l liniştească. Am spus, "Frate, eu nu am spus niciodată că am fost în Cer. În vedenie, am întrebat de Isus, şi ei au spus că El este încă mai sus de aici. Mă aflam într-un loc ca paradisul. Dar, ca aceasta să poată să te ajute, Biblia a spus, în cartea Apocalipsei, că, 'Isus a venit din Cerurile cerurilor, călare pe un cal alb. Şi toate oştile Cerurilor Îl urmau, pe cai albi.' Astfel acolo trebuie să fie ceva acolo sus în Cerurile cerurilor."

E-70 Dumnezeu este interesat în toate lucrurile. El este interesat în lucrurile mici care le faceţi, sau lucrurile mari care le faceţi. El este interesat cum vă îngrijiţi de turma voastră mică, sau voi ceilalţi cum vă îngrijiţi de turma voastră mare. El este interesat.

E-71 Cu ceva timp în urmă un renumit, frate bun de-al meu, noi eram jos la un-un... pescuiam într-un loc. Eram întors, de la adunări, şi mă odihneam. Noi pescuiam cu melci, şi am prins o grămadă bună de peşti. Şi în acea noapte ne puneam firele cu cârlige, şi am terminat momelile. După-amiaza târziu, am ieşit să prind câţiva peşti mici, aceşti peştişori foarte mici. Nu poţi... Cei mari îi poţi mânca, dar acesta este doar un peşte mic pentru momeală. Şi am lansat firul înăuntru, firul de muscărit, îi prindeam, îi puneam într-o găleată.

E-72 Şi Ceva m-a lovit, stând în această barcă. Acest băiat a fost un Martor a lui Iehova, şi fratele lui doar ce a fost mântuit şi umplut cu Duhul Sfânt, şi astfel cei doi băieţi erau cu noi. Şi cum prindeam aceşti peşti, noi toţi, Ceva m-a lovit. Şi am spus, "Ştiţi, o să fie o înviere a unei vieţi, ca un animal mic." Bine, un animal mic.

E-73 Acum, mulţi dintre voi vă amintiţi de premergerea Cuvântului, care a spus, "Va fi un băieţel care va reveni din morţi, care a fost lovit de un automobil." Fratele Jack Moore este cu mine în seara aceasta, care era acolo în Finlanda când s-a întâmplat asta. Vedeţi? Mulţi dintre voi de aici vă amintiţi că am spus asta pe aici, vedeţi, v-am spus să o notaţi în cartea voastră. Observaţi.

E-74 Şi Fratele Wood s-a întors în jur, Fratele Banks Wood, cel căruia i-a fost vindecat băiatul, cu poliomelită. Şi el s-a întors şi i-a spus fratelui său, "Tu doar urmăreşte. Ceva se pregăteşte să se întâmple." Am continuat să prind peştii, vedeţi. Şi am pus momeală la undiţele noastre cu peştii.
În acea noapte noi nu am prins nimic.

E-75 Dimineaţa următoare am spus, "Acolo erau câţiva, destul de mulţi, bluegill acolo."

E-76 A spus, "Zi, apropo, nu ai spus că va fi un fel de înviere de viaţă?"
Am spus, "Da."

E-77 Eu vă spun, când am plecat de acasă, ei erau... Fetiţa mea... Noi suntem cumva... Voi le puteţi avea dacă le vreţi, acum, înţelegeţi, dar mie îmi este frică de o pisică. Şi astfel mie¬mie doar nu îmi place acel sentiment de superstiţie care îţi vine în apropierea lor. Şi astfel noi nu le avem în jurul casei, şi-şi cred că pisoiul îşi poate da seama că îmi este frică de el. Astfel, tatălui meu îi era frică de pisici. Şi, atunci, fetiţele mele ştiau că nu pot avea nici o pisică pe acolo. Şi micuţa...

E-78 Fetiţa mea se plimba jos pe alee cu o altă fetiţă, şi ea s-a întors, cu chipul tot întristat, şi a spus, "Tati?"
Am spus, "Ce vrei, scumpo?"
A spus, "Un lucru îngrozitor a fost făcut."
Am spus, "Ce este?"
A spus, "Dacă tu ai şti numai!"
Am spus, "Ei bine, spune-mi."

E-79 A spus, "Cineva a aruncat afară o pisică sărmană, jos aici pe alee." Şi a spus, "Creatura este aproape gata să moară, abia poate să umble." Şi a spus, "Tati, te superi dacă îi dăm de mâncare şi o îngrijim?"

E-80 Am spus, "Sigur că nu. Dacă vreţi să-i daţi de mâncare, fiţi doar atente. Să nu lăsaţi să vă zgârie." Am spus, "Ia să văd pisica."

E-81 Astfel când au adus pisica pe acolo, am luat o cutie, şi, desigur, dimineaţa următoare noi aveam o grămadă de pisicuţi.

E-82 Şi apoi, aşa, micuţul-băieţelul meu, când mă pregăteam să plec, micuţul Joseph, se uita la ei. Oh, el se gândea că erau drăguţi, ştiţi, se agâţau în jur, voi ştiţi. Şi-şi aşa el a luat unul în mână; l-a strâns puţin prea tare, şi l-a scăpat pe ciment. Micuţul începuse să se întoarcă înjur, şi înjur. M-am gândit "Oh, vai!"

E-83 Şi m-am gândit, "Bine, acum, s-ar putea să fie că acea pisicuţă, când mă întorc acasă." Vă amintiţi cazul oposumului. M-am gândit, ,,Păi, s-ar putea să fie acea pisicuţă." Şi apoi noi şedeam înapoi într-un mic golf, pescuind, şi prindeam aceşti bluegill de dimensiuni destul de bune, aruncându-i înapoi pe cei mici.

E-84 Fratele Lyle, fratele Fratelui Banks, pescuia cu o undiţă cu bobină, un cârlig foarte mare, şi cu o grămadă mare de viermi pe el. El a lăsat acel bluegill mic să înghită acel cârlig până în burta lui mică. Şi când l-a tras sus, a spus, "Acum, aş vrea să vă uitaţi acolo," chiar cam atât de lung. Şi el doar... El nu putea să scoată cârligul, eu presupun. Nu era altă cale; decât să taie firul. Şi vroia să îşi salveze cârligul. Astfel el doar i-a smuls branhiile, burta şi tot, din el, aşa, şi l-a aruncat acolo pe apă. Şi a-a tremurat de trei sau patru ori şi doar a rămas acolo. El a spus, "Ţi-ai tras ultimul foc, micuţule."

E-85 Am spus, "Lyle, când începe să muşte... Ia un cârlig mai mic decât acela. Când începe să muşte, ia această undiţă de muscărit de aici, şi chiar cum începe să muşte, prinde-l. Înţelegi? Înainte să o ia înăuntru şi să o înghită, prinde-l în gură." Am spus, "Acela este sportul de-ai prinde."

E-86 "Ah," a spus, "aş face tragerea greşită," şi el doar a continuat. Şi a încercat de câteva ori, şi a ratat vreo trei sau patru. Şi a aşezat lucrul jos, a spus, "Eu doar îl voi lăsa să-l înghită din nou."

E-87 Astfel acest peştişor a plutit în jur pe apă acolo pentru puţin, oh, eu cred, treizeci de minute. Şi valurile au început să se ridice şi să vină înăuntru.

E-88 Am spus, "Ei bine, va trebui să plecăm destul de curând. Noi avem o găleată acum, aşa că va trebui să plecăm."

E-89 Şi m-am ridicat, să o arunc înapoi peste nişte nuferi, să o smucesc jos. Acolo erau nişte plătici roşioare acolo în spate. Astfel am început, să trag momeala jos de pe nuferi, ştiţi, am întors-o pe nufăr şi am smucit-o jos, aşa cum voi bărbaţi şi femei şti ţi despre pescuit.

E-90 Şi când am început să fac asta, dintr-o dată, Ceva a venit jos prin acele coline, chiar ca revăsarea unui Vânt. Şi Acesta a venit asupra mea. Am dat drumul la undiţă, şi m-am ridicat în barcă. Şi am privit în jur. Am auzit un Glas spunând, "Vezi acel peştişor?" Şi acolo era el, zăcea acolo.

E-91 Am spus, "Vedeţi acel peştişor?" chiar cum a spus El. Acolo aripioarele lui erau înţepenite, şi el era, a zăcut pe apă o jumătate de oră. Şi această Biblie este deschisă acum. Vedeţi?
Şi El a spus, "Vorbeşte-i, şi dă-i viaţa înapoi."

E-92 Şi am spus, "Peştişorule, în Numele Domnului Isus, eu îţi redau viaţa."

E-93 Şi acei bărbaţi în picioare, priveau. Acel peşte mic s-a întors pe spate, şi a mers jos prin apă. Ei aproape au leşinat. Lyle şi¬a spălat faţa în apă. A spus, "Mă voi trezi după o vreme." El a spus, "Eu-eu ştiu că visez."
Am spus, "Tu nu visezi."

E-94 Şi chiar în acelaşi timp, eu presupun că aveam, pe lista de rugăciune, treizeci sau patruzeci de copii spastici. Şi cum avea Dumnezeu să meargă în jur, de la acei copii spastici, şi să învie acel peştişor, aceasta doar merge să arate că El este interesat în toate lucrurile.

E-95 De ce Şi-ar fi folosit El puterea să blesteme un smochin, când acolo erau mii de leproşi în ţară? Şi El i-a ocolit pe acei leproşi şi a mers acolo şi a pus un blestem pe un smochin. Şi a spus, "Nici un om să nu mănânce din tine," şi smochinul s-a uscat. A folosit puterea Lui, arătând că El este interesat în pomi. El este interesat în peşte.

E-96 El este interesat în voi. El este interesat în mine. Şi El este interesat să vadă Cuvântul Lui manifestat, şi El depinde de noi ca să o facem, pentru că noi suntem agenţii Lui. Nimic în noi înşine. Este El; cedându-ne pe noi înşine şi umblând cu El.

E-97 Am văzut o vedenie în acea dimineaţă. Am văzut un animal mare culcat pe o parte a dealului. Oh, avea o pereche de coarne imense. Eram într-o călătorie de vânătoare în această vedenie, cam în jurul orei zece sau unsprezece din zi. Şi m-am strecurat acolo şi am împuşcat animalul.

E-98 Şi apoi pe drum la întorcere, un enorm, urs mare grizzly s-a ridicat drept în sus în faţa mea, şi l-am împuşcat.

E-99 Şi apoi i-am văzut luând coarnele, şi o mână mică s-a întins şi a luat coarnele, a pus banda de măsurat pe acesta. A măsurat patruzeci şi doi de inci, din vârful cepului până la vârful cornului, patruzeci şi doi de inci înălţime. Nu am văzut niciodată un animal ca acesta, vârfuri ascuţite foarte mari pe cornul lui. Şi, totuşi, arăta ca un cerb, dar este, oh, vai, era cât doi sau trei cerbi. Nu am văzut niciodată nimic ca acesta.

E-100 "Bine," am spus, "probabil că se va împlini într-o zi. Eu o voi nota doar."

E-101 Am mers jos în Kentucky cu un prieten de-al meu, şi Fratele Miner Arganbright m-a chemat, a spus, "Frate Branham, eşti ocupat?"

E-102 Am spus, "Nu atât de mult." Am spus, "Eram în a mea... am două săptămâni acum. Sunt într-o mică vacanţă."

E-103 A spus, "Vino sus la Canada, la Alaska, cu mine. Vrem să organizăm o filială a Oamenilor de Afaceri la Anchorage şi de asemenea la Fairbanks."
Am spus, "Sună bine, dacă voi reuşi să am timpul să o fac."

E-104 A spus, "Ei bine, Frate Branham, dacă o vei face, îţi spun ceva, îţi vom oferi o vânătoare frumoasă de urs grizzly."

E-105 M-am gândit, "Oh, asta sună bine." M-am gândit, "Oh, oh, acolo-i vedenia. Vezi, asta este."

E-106 "O vânătoare frumoasă de urs grizzly," am spus, "asta sună bine. Nu mă duc pentru aceea. Dar, în timp ce suntem acolo sus, şi unii dintre ghizi vor să mă ducă afară, gratis, voi fi bucuros să merg."
Astfel, el a spus, "Ei bine, ei, ei o vor face. Noi o avem aranjat."
Am spus, "Bine, acum aşteaptă. Lasă-mă să mă rog privitor la asta."

E-107 Şi am mers sus în pădure în acea zi, şi de fiecare dată când mă rugam, mă îndepărtam tot mai mult, tot timpul, complet departe de asta. M-am gândit, "Asta-i ciudat." Şi la două zile după aceea, l-am sunat pe Fratele Arganbright. Am spus, "Nu."

E-108 El a spus, "Frate Branham, noi chiar aranjăm lucrurile."

E-109 Am spus, "Să nu o faceţi. Duhul Sfânt a condamnat asta." Şi i-am spus vedenia. Am spus, "Eu-eu nu ştiu, Frate Arganbright, dar este ciudat. Dar El nu mă lasă să merg acolo sus, şi, deşi, sună ca şi cum acela-acela ar fi locul."
Şi el a spus, "Bine, acum, noi suntem toţi pregătiţi să mergem." Şi am spus...

E-110 Acum, mulţi dintre voi îl veţi vedea pe Fratele Arganbright. El vine aici acum, să se pregătească cu mine, ca să plecăm în străinătate după această adunare. Şi astfel îl puteţi întreba pe el povestea. Aşa că noi am spus...
Am spus, "Nu. Eu doar nu o pot face. Duhul Sfânt îmi spune să nu."

E-111 Cel mai bine este să te supui, nu contează cât de mult, cât de bun arată. Voi predica despre ceva de genul acela mâine seară, cu voia Domnului. Astfel acum, amintiţi-vă, nu contează cât de bine arată, dacă Dumnezeu nu este în aceasta, staţi departe de aceasta. Nu contează cât de strălucit arată, staţi departe de aceasta. Cât de prosper, staţi departe de aceasta dacă Dumnezeu nu este în lucrul acesta. Staţi departe de aceasta. Acum vom vorbi despre asta mâine seară, cu voia Domnului.

E-112 Acum, deci când am mers acasă, Billy mi-a spus, fiul meu, a spus, "Tata, îl şti pe acel vânător cu care ai fost la vânătoare primăvara trecută acolo sus, cu numele de Southwick?"

E-113 "Oh," am spus, "sus pe... în... acolo mai jos de Yukon?"
A spus, "Da."
A spus, "El are o scrisoare aici pentru-pentru tine."

E-114 Este Fratele Eddie Byskal, care este conducătorul asociaţiei slujitorilor din acel ţinut nord vestic sus acolo, un băiat foarte bun, s-ar putea să fie aici în această adunare. El îşi plănuieşte să vină în această direcţie în perioada aceasta. Băieţel bun, şi el are o familie frumoasă. El este-el misionează acolo sus acum la Crees, Indienii Cree. Şi chiar am fost cu el toamna trecută. Şi apoi... Sau, vara trecută, de fapt.

E-115 Atunci el, Eddie, a vrut să mă ducă acolo la Bud, care era unul dintre convertiţii lui la Cristos. Soţia lui era o Penticostală fidelă. Bud era un fermier, şi el doar recent a intrat. Dar lui i-a fost repartizat, unde i-au alungat afară pe Indieni şi i-au pus pe rezervaţie, un teritoriu mare pentru vânat. Cam şase... Oh, eu cred că a primit în jur de trei sute de mile pătrate, sau mai mult, acolo în jur, ca teritoriu repartizat lui de guvernul Canadian.

E-116 Ei bine, în acea primăvară, când am fost acolo sus, noi am mers la vânătoare de urşi după adunare, dar când noi... în Mai, dar chinook au venit şi ne-a întrerupt. Noi aveam în jur de... El nu a auzit niciodată de ceva despre adunări, şi Eddie a continuat să toarne în el despre adunări.

E-117 Şi el a spus, "Tu nu vrei să-mi spui că, astăzi, că Dumnezeu se arată pe Sine, şi arată lucruri care vin înainte să se întâmple?"
Eddie a spus, "Asta-i exact aşa."

E-118 Astfel el a continuat să vorbească cu mine. A spus, "Şti, eu am un frate care are epilepsie." A spus, "Dacă ai putea tu doar să ajungi numai la acel frate!" A spus, "Eu cred, dacă aş putea să îl aduc vreodată la una din adunările tale, eu cred că ar fi vindecat." Am spus... A spus, "El a avut asta toată viaţa lui."
Am spus, "Poate-i aşa."

E-119 Ei bine, nu se întunecă sus acolo la acel timp al anului, voi ştiţi. Soarele doar coboară, şi devine... Oh, tu poţi, oricând, la miezul nopţii, ora unu, poţi doar să stai, să citeşti ziarul, orice, vezi. Şi cam-cam în ultima parte din Mai soarele nu apune deloc. Acesta doar abea se înclină, aproape dus, cam zece minute, şi vine înapoi. Astfel noi doar ne întindeam oricând eram obosiţi.

E-120 Şi apoi pe drumul spre ieşire, am întâlnit grupul de Indieni. Şi, oh, am găsit acolo în spate pe bătrânul căpetenie. Ei îl lasă să stea acolo pentru că a avut doi copii. Ei îşi îngroapă copiii într-un trunchi, pe cei dragi ai lor. Un fel de religie. Şi ei i-au atârnat în copac, astfel ei doar au lăsat acea familie să stea acolo. Un bătrân drăguţ, trecut de vârsta de nouăzeci de ani, şezând în şaua lui la fel de bine ca unul din băieţii lui.

E-121 Şi astfel noi am plecat a doua zi. El a spus, "Nu aveţi cum să traversaţi acum. Duceţi-vă sus peste munţi şi în această direcţie." Oh, erau încă o altă sută de mile, ca să tăiem o cărare. Deci, nu puteam face asta. Era prea târziu. Am pornit înapoi.

E-122 Şi pe drum înapoi, Bud avea un şir de cai tineri, şi câţiva din ei au ajuns jos în mlaştină şi lucruri. Şi eu mă duceam pe acolo, vorbind, şi, eu şi Eddie. Şi Bud era pe calul din faţă, încercând să iasă. Noi aveam douăzeci şi unu de capete. Şi eu am pus frânghia pe unul, l-am scos afară. Şi imediat ce a ieşit afară, atunci a intrat calul meu înşeuat. Şi iată-mă aici, ieşind afară pe acolo. Şi eram cu noroi şi tot... În câteva minute, m-am suit pe calul meu, şi mi-am şters noroiul de pe hainele mele, aşa, şi am pornit.

E-123 Şi chiar în faţa mea, de dincolo de acel deal de acolo, venea un om tânăr. M-am uitat la el. M-am dat în spate în şa şi mi¬am oprit calul. Şi l-am văzut căzând într-o criză, iar şi iar, şi făcea spume, a devenit cu adevărat arogant, şi doar sfâşia totul. Şi apoi s-a liniştit. Am văzut o veche salamandră [o sobă model salamandră – Trad.]. Am văzut cămaşa lui arzând.

E-124 Eddie era la aproximativ jumătate de bloc de oraş înaintea mea, încercând să prindă un alt cal. Calul tânăr a fugit de pe potecă, intrând înăuntru acolo, trăgând jos sacii de pe el, dând din copite. Astfel atunci am alergat acolo la Eddie. Noi am liniştit calul. Am spus, "Eddie, eu am AŞA VORBEŞTE DOMNUL pentru Bud."
A spus, "Frate Branham, ce s-a întâmplat?"
Am spus, "O vedenie. L-am văzut pe fratele lui."
A spus, "Oh, cheamă-l."

E-125 Am spus, "Ţine caii înapoi. Îi dau pinteni la al meu şi merg înainte, alerg pe lângă aceşti cai, să văd dacă reuşesc să-i ajung şi să-i ţin către partea dealului."

E-126 Am alergat în jurul stâncii, aşa, cu al meu ca-... pe calul meu. L-am împins sus, şi m-am suit acolo. Şi mi-am pus mâna peste şa. Am spus, "Bud?"
El a spus, "Da, Frate Branham."

E-127 Am spus, "Vreau să îţi spun ceva. Fratele tău..." şi 1-am descris.
A spus, "Da. Cine ţi-a spus?"
Am spus, "Nimeni. Domnul doar ce mi l-a arătat." Am spus, "Mă vei crede ca slujitor al Lui?"
A spus, "Desigur, Frate Branham."

E-128 Am spus, "Trimite jos," cam-cam opt sute de mile înapoi la civilizaţie, "fă pe fratele tău să vină aici. Şi prima dată când cade în una din acele crize..." Am spus, "El le avea cam de la vârsta de doi ani. Tu s-ar putea să nu crezi, dar este ereditar. Bunicul tău le-a avut."
A spus, "Acum, ăsta este adevărul. Aşa este."

E-129 Am spus, "Acum, când acest băiat are această criză, tu smulge-i cămaşa de pe spate şi arunc-o în foc, şi spune, 'Eu fac lucrul acesta în Numele lui Isus Cristos, conform cu Cuvântul Lui.' El niciodată nu va mai avea alta, atâta timp cât va crede."

E-130 El doar şi-a ridicat mâinile, a început să strige. A spus, "Niciodată nu am văzut asta să se facă, dar tu cu siguranţă mi-ai spus chiar cum arată fratele meu, şi mi-ai spus adevărul despre bunicul meu."
Am spus, "Aşa este."

E-131 După ce noi am plecat, el a trimis şi l-a adus pe fratele lui. Şi mergea afară să facă o potecă în acea dimineaţă, când a venit sus cu autobuzul (vine sus, trece de două sau de trei ori pe săptămână, în sus şi în jos pe autostrada Alaska), el a venit acolo la...

E-132 Şi soţia lui Bud, Lila, este doar o mititică, o femeie micuţă, cam cât o bucată de săpun după ce s-a spălat o familie cu acesta. Doar o micuţă... Are cinci copii, şi o micuţă femeie dulce.

E-133 Şi astfel Bud a ieşit să îşi pregătească caii, pentru că megea să taie o potecă, aşa ca noi să putem să ne întoarcem pe aceea cu vânătorii lui.

E-134 Şi imediat ce el era dus, ei bine, fratele lui acolo, fără să se schimbe încă de hainele lui bune, a căzut într-o criză. Şi ei stăteau într-o baracă veche, unde Americanii, când construiau autostrada, au avut-o acolo. Şi când... Ei aveau o mare salamandră ca o sobă. Şi micuţa Lila... El devenea¬devenea repezit când avea acele crize. Şi ea era speriată de moarte de el, şi ea sărea pe o fereastră, una sau alta, ca să iasă din cale. Dar ea s-a pornit să sară afară, şi s-a gândit la ce s-a spus. Ea a fost într-una din adunări, jos la Dawson Creek.

E-135 Ea se năpusteşte acolo şi încalecă acest ins mare, îi smulge cămaşa aceea jos de pe spate, ţipând, nasturi şi tot, cămaşa lui albă, s-a dus la sobă, şi a spus, "Fac lucrul acesta în Numele Domnului Isus, potrivit Cuvântului Domnului care ni s-a spus." Şi el nu a mai avut una de atunci. Aceea i-a pus capăt.

E-136 El a trimis după mine să vin, o vânătoare gratuită. Şi eu caut întotdeauna după acele lucruri gratuite, ştiţi. Astfel m-am gândit... "Bine," am spus, "Voi merge. O să văd dacă Domnul îmi permite să merg." M-am rugat. Şi doar nici mai mult decât să mă rog, fiecare lucru se mişca în acea direcţie.

E-137 L-am luat pe Fratele Fred Sothmann. El este aici pe undeva în adunare. Unde eşti, Fred? Iată-l acolo. Da. El este unul dintre administratorii bisericii noastre. Fratele Fred ştie că asta a fost spus cu trei luni înainte să se întâmple. Este aşa, Frate Fred? Şi, eu presupun, Fratele Simpson. Câţi sunt în clădire în seara aceasta care ştiu asta, înainte să se întâmple, a fost spus? Ridicaţi-vă mâinile. Ia te uită. Şi a fost spus înaintea bisericii, exact ce urma să se întâmple. Bine, nu ştiam că acesta să fie timpul.

E-138 Astfel am mers sus la autostrada Alaska, şi Fratele Fred s-a oprit la un prieten, să meargă la vânătoare de elani. Acolo este prea departe retras pentru elani. Aşa că eram sus în teritoriul oilor, unde ne duceam noi. Şi astfel noi... am luat o-o bucată de-de cretă sau pământ, şi am desenat pe parbriz. Am spus, "Acum, Frate Fred, deci dacă acesta este timpul, tu îţi vei aminti exact ce va fi." Şi el îşi aminteşte.

E-139 Am mers în sus. În seara aceea când am ajuns în tabără, Bud a spus, "Frate Branham!" M-a îmbrăţişat şi a sărit în sus şi-n jos, vorbind în limbi şi strigând, ştiţi. A spus... Şi acela, un cowboy aspru, de asemenea. Şi el-el doar îl lăuda pe Dumnezeu. A spus, "Tu şti ce, Frate Branham? Fratele meu nu a mai avut o criză de atunci încolo. Este perfect normal şi sănătos, de un an."

E-140 Am spus, "Atâta timp cât el o va crede, va continua în acel fel." Şi am spus, "Acum spune-i să-şi predea viaţa lui Cristos, şi să-L slujească pentru restul zilelor lui. 'Să meargă şi să nu mai păcătuiască, sau un lucru şi mai rău va veni peste el.' Vezi?" Am spus, "Spune-i să facă asta acum."

E-141 Astfel am spus, "Eu am o altă vedenie," şi i-am spus despre vedenie. Am spus, "Acum, acolo erau câţiva inşi mici cu mine. Noi eram într-o călătorie de vânătoare. Ei erau bărbaţi mici. Şi unul dintre ei avea o cămaşă verde, cu carouri."

E-142 Şi a spus, "Bine," a spus, "Frate Branham," a spus, "Eu nu am o cămaşă verde, în carouri." Băiatul lui, Blaine, de optsprezece ani, a spus că nu are nici o cămaşă verde în carouri.

E-143 Eddie Byskal, un alt ins micuţ, cântăreşte în jur de o sută zece livre, a spus, "Nici eu nu am una, Frate Branham."
Am spus, "Bine," am spus, "acum, animalul..."
El a spus, "Ce fel de animal a fost?"
Am spus, "Arăta ca un cerb."

E-144 A spus, "Nu există cerb aici sus. Este prea la înălţime." A spus, "Poate era un caribu."
Am spus, "Un caribu are o parte plată."
A spus, "Aşa este."
Am spus, "Acesta avea vârfuri ascuţite."

E-145 El a spus, "Bine, Frate Branham," a spus, "noi mergem pe teritoriul oilor, nu teritoriul cerbilor sau nimic de genul acela."

E-146 Am spus, "Ei bine, probabil este o altă călătorie. Fratele Arganbright... S-ar putea să fi fost Alaska pe undeva," Am spus, "pentru că era un gigant, urs grizzly."
A spus, "Ce fel de grizzly era?"
Am spus, ",cu păr Argintiu." Acela este cel mai renumit dintre ei toţi.

E-147 A spus, "Eu sunt un ghid. Am fost în aceste păduri aici toată viaţa mea. Nu am văzut niciodată unul cu părul argintiu." A spus, "Am văzut un grizzly obişnuit. Dar," a spus, "Nu am văzut niciodată unul cu păr argintiu, nu am văzut unul niciodată în viaţa mea."

E-148 Am spus, "Ei bine, există vreunul, unul pe undeva, şi eu o să-1 prind."
A spus, "Eu voi spune că acela-i adevărul." A spus, "Voi spune asta."

E-149 Noi am pornit, trei zile mai târziu. Am făcut tabăra exact, sus deasupra zonei de cherestea.

E-150 Şi Dumnezeu să mă ajute, dacă ei rămân aşa până în Mileniu, să mă lase să locuiesc acolo în timpul Mileniului. Mie chiar îmi place să mă scald în acea natură de acolo. Oh! Oricine care nu l-ar putea vedea pe Dumnezeu acolo, este-este orb, surd, şi mut. Chiar a-L vedea reflectându-Se în acei mari, munţi imenşi! Oh, doamne! Adâncul cheamă adâncul, atunci, şi acolo sus doar având un timp glorios.

E-151 Astfel noi am mers sus pe un munte. Tu doar trebuie să mergi drept, în acest fel, doar să ajungi sus pe el. Oh, nici o cherestea, doar simplu muşchi de caribu este tot ce vezi. Am văzut în jur de treizeci sau patruzeci de capete de oi. Nu era nici una destul de mare ca să o luăm. Erau doar micuţe semirotunde, şi rotunde pe trei sferturi. Eu-eu vroiam unul destul de mare cu care să ies de acolo, astfel a merge atât de departe înapoi. Astfel noi... Eu am mers înapoi jos.

E-152 Şi a doua zi am început să traversăm, şi Eddie a căzut în apă când a pornit să sară dincolo, era încălţat cu o pereche de ghete mari.

E-153 Urcând pe marginea muntelui, Bud s-a oprit şi a spus, "Dă¬mi voie să folosesc binoclul tău, Billy." I-am dat binoclul.

E-154 Am parcurs o porţiune, şi vorbeam despre Domnul, şi am strigat, şi am alergat în sus şi în jos pe versantul muntelui, având chiar un timp glorios. Este bine să mergi, în călătorie de vânătoare, dacă mergi cu fraţi.

E-155 Şi astfel el a luat binoclul meu. A spus, "Frate Branham, acolo-i berbecul tău. Sunt vreo opt din ei întinşi la vre-9 şase mile, chiar acolo pe vârful celuilalt pisc. Uită-te la ei. Ii vezi împreună?"
L-am luat. Am spus, "Aş spune, iată-i acolo, exact."

E-156 El a spus, "Ei bine, am putea tot atât de bine să coborâm înapoi, pornim dimineaţă în jur de ora trei." A spus, "Ar trebui să fim acolo sus pe la nouă, sau de la zece. Berbecii bătrâni vor fi întinşi jos. Acela ar fi chiar timpul."
Am spus, "Ce sunt celelalte lucruri umblând acolo înjur?"

E-157 A spus, "Sunt caribu." Am spus... Deci, la şase mile depărtare, ştiţi, e greu să spui cum arată.

E-158 Şi atunci, de atunci înainte, şase sute de mile, cum zboară cioara, acolo nu este nici o cărare sau potecă. Şi când ajungi la Coasta de Vest, mergi cam opt sute de mile spre Vancouver, acolo nu există nici măcar o fărâmă de civilizaţie. Şi civilizaţiile următoare, mergând în această parte, este Anchorage, cam şapte sau opt sute de mile. Mergi înapoi pe această parte, ajungi în orăşelul, Yellow Knife, unde găsiţi un vapor acolo o dată pe an pentru Eschimoşi. Şi, următoarea, ajungi în Rusia. Deci, tu eşti de fapt de unul singur. Acolo este unde Dumnezeu Se poate odihni, acolo sus, de la toate necazurile şi încercările noastre în care Îl punem noi. Astfel îmi place să merg acolo sus şi să stau de vorbă cu El când El se odihneşte, vedeţi, astfel atunci când cum a fost seara trecută pe-pe corabie.

E-159 Astfel când am mers înapoi jos, şi dimineaţa următoare am pornit devreme. În jurul orei opt, ne-am cotit prin tufişuri şi de toate, până am ajuns în vârful dealului. Şi pe drum în sus, a trecut o caribu femelă, şi un taur de o mărime frumoasă. El a mers, a pornit sup pe deal, şi coarne mari plate pe el. Şi am spus, "Ei bine, şi deci acolo-i primul caribu care l-am văzut vreodată în pădure, sălbatic. Nu am mai fost niciodată la aşa înălţime înainte."
A spus, "Da. Acela este un caribu."

E-160 Astfel noi am urcat sus pe deal şi ne-am uitat. Oile nu erau acolo. Astfel eu şi cu Bud am umblat în jur. Şi Eddie a început să se furişeze în jur, şi Blaine, băiatul lui, căutând în jur după vânat.

E-161 Şi noi am mers aici, şi oh, vai, eu doar am strigat, "Slavă lui Dumnezeu!" M-am uitat în jos acolo, şi acolo erau acei munţi mari cu piscurile înzăpezite; muşchi galbeni de caribu sub zăpadă. Şi doar mai jos de aceea veneau brazii, care erau molidii pitici. Şi am ajuns puţin mai departe în jos, acolo erau arbuştii cerbilor, roşii. Puţin mai departe după aceea, erau plopii tremurători, galbeni. Totul reflecta în lacul de jos sub acesta. Oh, vai!

E-162 Eu şi cu Bud doar ne-am pus braţele în jur unul la altul, şi doar am dansat un mic ţopăit acolo, doar ţipând şi strigând, şi lăudând pe Dumnezeu. Şi ne-am aşezat cu braţele unul în jurul celuilalt, şi doar îl lăudam pe Dumnezeu. Şi am avut un timp minunat, eu presupun, cam două ore.

E-163 Şi am spus, "Spune, mă întreb ce o fi cu Eddie?" Noi îl chemam "Tipul." Astfel, am mers înapoi. Am pornit peste deal. Am spus, "El nu s-ar putea pierde aici sus."

E-164 Şi a spus, "Nu. Blaine este acolo în spate pe undeva, şi el este un Indian."

E-165 Astfel ne-am uitat în jur, şi am văzut o cameră de filmat aşezată acolo. Am spus, "Aceea era a lui Eddie." M-am uitat înapoi în jos pe deal. Şi m-am dus pe partea asta, şi el s-a dus pe cealaltă parte.

E-166 Şi Eddie făcea, "Ş-ş-ş-ş." El pândea acel micuţ, caribu taur. Şi el urma să-l ducă înapoi jos, să-l hrănească la prietenii Indieni la care le misiona. Astfel, el a împuşcat caribul. Noi am coborât şi l-am curăţat.

E-167 Am venit înapoi, era cam pe la ora unu. Am găsit din nou caii noştri înşeuaţi, cam la jumătate de milă depărtare, unde stăteau ei. Şi noi stăteam acolo. El a spus, "Frate Branham, îţi place să umbli?"
Am spus, "Sigur că da."

E-168 A spus, "Dacă escaladăm acest munte... Acei berbeci au trecut în direcţia asta, şi au mers jos în cealaltă deschizătură acolo, poate. Dacă nu, au mers înapoi în această direcţie." A spus, "Hai să-l lăsăm pe Eddie şi pe ei să se ducă înapoi, şi să meargă prin acest traseu aici jos, şi să ia calul meu înşeuat şi calul tău înşeuat, şi să care caribul la tabără. Şi noi vom umbla doar pe aici şi ajungem la acel loc. Şi ar trebui să ajungem înăuntru cam pe la ora zece sau unsprezece deseară."
Am spus, "Bine. O vom face."

E-169 Astfel, noi stăteam acolo. Noi doar am mâncat o conservă de sardine, una, fiecare din noi. Şi am îngropat sub muşchi, aceste sardine. Şi pâinea noastră, o aveam în cămaşă, şi am transpirat până s-a făcut toată un cocoloş mare. Dar a fost bună, când îţi este foame. Şi este în regulă. Astfel, am stat acolo.

E-170 Şi eu doar priveam în jur. Şi mă uitam prin binoclu. Am spus, "Bud, uite aici. Ce este acela de acolo?"

E-171 La vreo trei mile depărtare, acolo era culcat acel caribu. Şi era unul ciudat. Nu erau coarne plate; erau coarne ascuţite mari. Am spus, "Îţi aminteşti? Uite aici. Acolo este acea panoramă, chiar exact. Şi acolo stă întins acel animal, chiar în aşa fel." Am spus, "Există numai un singur lucru care împiedică vedenia, cineva cu o cămaşă verde, în carouri." Şi acolo stătea Eddie cu o cămaşă verde pe el, în carouri. Am spus, "Credeam că nu aveai una."

E-172 A spus, "Soţia mea trebuie să o fi pus în bagaj. Când am căzut în apă, ieri, a trebuit, să schimb cămaşa." A spus, "Nu am ştiut că ea a pus-o acolo, Frate Branham. Îmi pare rău că ţi-am spus ceva greşit."
Am spus, "Tu doar trebuia să faci asta, fiule."

E-173 Oh, Bud a început să strige. A spus, "Tu poţi să stai chiar aici şi să-l împuşti, de la trei mile distanţă. Nu-i aşa, Frate Branham?"
Am spus, "Potrivit cu vedenia, eu eram chiar asupra lui."

E-174 A spus, "Frate Branham, eu îţi zic, cum o să ajungi tu acolo?"
Am spus, "Eu nu ştiu, dar o să ajung acolo."
Astfel el a spus, "Cum te duci?"
Am spus, "Mergând în jurul acestei panorame."

E-175 A spus, "Acela-i şist argilos." Şi eu... A spus, "Dacă aluneci, vei avea cam o mie de tone de zăpadă peste tine, cam într-o secundă."

E-176 Şi am spus, "Domnul va avea grijă de asta. Acela-i drumul cum am mers, în vedenie, drept în jur."
A spus, "Bine, eu te voi urma." Şi a venit.

E-177 Şi aceşti băieţi au spus, "Noi vom sta aici acum până vedem că prinzi caribul," şi au spus, "atunci noi vom-noi ne vom duce jos, luăm caii şi ne vom duce înăuntru. Ne vom întâlni jos la capătul ravenei, cam, oh, cam la patru sau cinci mile în jos."
A spus, "În regulă."

E-178 Astfel am pornit roata, eu şi cu Bud. Cam într-o jumătate de oră, noi am ajuns chiar roata. Şi acel caribu întins chiar acolo, se uita drept la noi, şi nu ne-a văzut. Trebuie să fi dormit. Şi am mers sus peste o mică potecă, şi am venit înapoi, şi ne-am apropiat până la treizeci de iarzi de el. Era întins acolo. Acest enorm, animal mare, s-a ridicat de acolo, şi l-am luat.

E-179 Şi în timp ce şedeam acolo, să luăm capul, şi aşa mai departe, de la el, aşa, Bud a spus, "Ai spus tu că aceste coarne erau patruzeci şi doi de inci?"
Am spus, "Asta-i exact aşa."

E-180 A spus, "Frate Branham, ele trebuie să fie o sută patruzeci şi doi," cap foarte mare.
Am spus, "Nu. Sunt chiar exact patruzeci şi doi."
A spus, "Am o bandă de măsurat acolo jos."
Am spus, "Te îndoieşti de asta?"
A spus, "Nu, domnule."

E-181 A spus, ,,Dar, aşteaptă un minut, nu mi-ai spus tu că vei lua un urs mare grizzly înainte să ajungi înapoi jos? Că va fi unul cu păr argintiu, înainte să ajungi înapoi unde era acel băiat, cu cămaşa verde pe el?"
Am spus, "Acela-i adevărul."

E-182 El s-a uitat înapoi în jos pe deal. Ei bine, nu există nici un lucru atât de înalt, nimic de loc. Doar muşchi, tot ce vezi, mile şi mile, doar valuri de dealuri de muşchi. A spus, "Unde este el, Frate Branham?"

E-183 Am spus, "El poate asigura unul. El a spus aşa." Am spus, "Te îndoieşti de asta, Bud?"
A spus, "Nu, domnule."

E-184 Ei bine, venind în jos pe deal, noi am venit aşa. El căra puşca o vreme, şi eu căram capul, apoi viceversa. Doar trebuia să păşim lateral, venind jos, acele coarne mari doar se greblau în muşchi. Şi noi am ajuns cam la o milă de la acesta. Ne-am oprit şi am privit în jur. El a spus, "Acel urs bătrân ar face mai bine să apară, nu-i aşa?"
Am spus, "Ce te-ce te preocupă?"
A spus, "Nimic."

E-185 Am mers înainte până am ajuns să dăm de un gheţar mic. Ne-am aşezat acolo jos şi ne-am răcorit puţin. El a spus, "Frate Branham, doar gândeşte-te la asta," a spus, "nu avem mai mult de vreo, oh, mai puţin de jumătate de milă până-i ajungem pe acei băieţi, şi undeva între aici şi acolo tu vei ucide unul cu părul argintiu."

E-186 Am spus, "Aşa este. Aşa este." El a spus... Am spus, "Tu te îndoieşti de asta, Bud."

E-187 El s-a ridicat şi m-a luat de mână. A spus, "Frate Branham, fratele meu nu a mai avut niciodată o criză din acea zi până în aceasta." A spus, "Dumnezeul care a putut să-ţi spună despre fratele meu, nu te-ar minţi."
Am spus, "Bud, el va fi acolo."
A spus, "De unde va veni?"

E-188 Am spus, "Eu nu ştiu, dar," am spus, "Bud, eu sunt de cincizeci şi doi," (atunci), şi am spus, "Eu am văzut vedenii, de copil. Şi când am văzut acest caribu aici, ucis, şi ai să vezi dacă coarnele lui nu au patruzeci şi doi de inci. Şi apoi, aceeaşi vedenie, eu pe drum înapoi jos spre unde se afla acea companie, cu care eram, am ucis acest urs cu părul argintiu, grizzly."
El a spus, "Frate Branham, eu pot vedea la douăzeci de mile."

E-189 A spus, "Dumnezeu va trebui să-l scoată afară din pământ, sau să-l aducă jos din cer, sau ceva."
Am spus, "Nu-ţi fă griji. El va fi acolo."

E-190 Am mai mers cam încă o sută de iarzi. Era şi el aproape epuizat. Acesta cântărea cam o sută cincizeci de livre, acest trofeu. Astfel, venind în jos pe deal, şi el-el l-a pus jos. A spus, "Pfiu! Sunt aproape terminat."

E-191 Am spus, "Da." Am ajuns la un mic pitic, molid pitic atunci, cam atât de înalt. Acolo erau câteva potârniche care zburau în jur, şi erau găinuşe sălbatice, şi astfel am aruncat câteva pietre spre ele aşa.
Astfel el a spus, "Ai mâncat vreodată ceva din acele gâinuşe sălbatice?"
Am spus, "Nu. Nu cred că am mâncat."

E-192 A spus, "Ele sunt bune. Sunt la fel de bune ca şi potârnichile." A spus, "Frate Branham?" Şi-a dat jos pălăria lui neagră veche, şi-a făcut vânt. A spus, "Ar cam fi timpul ca acel urs bătrân să apară, nu-i aşa, băiete?"
Şi am spus-am spus, "Bud, tu te îndoieşti de asta."

E-193 A spus, "Nu. Nu mă îndoiesc. Dar, Frate Banham, eu-eu¬eu doar nu pot să înţeleg."

E-194 Am spus, "Nici eu. Nu este ca eu să înţeleg. Este ca eu să cred." Amin. Dumnezeu din Ceruri ştie că aceste lucruri sunt adevărate. Aş sta eu aici şi să spun asta, dacă nu era adevărat?

E-195 Atunci am început să mă întorc în jur, să-i dau lui puşca, şi eu să iau capul. Şi cum m-am întors, am spus, "Bud, tu ai acel binoclu în jurul gâtului. Ce este acela care stă sus acolo pe coasta dealului?"

E-196 Şi a aruncat binoclul sus. A spus, "Oh, ajută-mă," a spus, "dacă nu este vaca de lapte a cuiva!" Nu există un astfel de lucru în ţară. A spus, "Acela este cel mai mare grizzly care l-am văzut vreodată în viaţa mea. Şi acesta este adevărul, priveşte la acel soare galben cum străluceşte asupra lui. El este unul cu părul argintiu." A spus, "Cât de departe zici că este?"

E-197 Am spus, "El este la vreo două mile acolo sus." Şi noi eram aproape epuizaţi. El a spus... Am spus, "După ce aşteptăm? Să mergem."
Şi el a spus, "Eşti sigur că îl iei?"
Am spus, "Sigur că am să-l iau."
A spus, "Ce-i puşca aceea care o foloseşti acolo?"

E-198 Am spus, "Acum, nu te gândi la aceea." (Şi o puşcă foarte mică care mi-a dat-o un frate la o adunare odată, cu câţiva ani în urmă.) Şi am spus... (Una ieftină, calibru mic .270.) Şi am spus, "În regulă. Eu am Eu... Aceasta o să fie."

E-199 Am continuat să mergem puţin mai aproape. Şi cu cât ne apropiam mai mult, cu atât mai mare părea acel urs. Oh, el arăta ca o claie enormă de fân aşezată acolo sus pe acel muşchi, ştiţi. Stătea, puternic, mare, creatură uriaşă, capul cam atât de lat, voi ştiţi, şi fălcile ieşite, labe foarte mari. Şi el lovea aceste ramuri mici de coacăze, aşa, ştiţi, le mânca. Şi aşezat aşa, un tip foarte mare! Noi am ajuns cam, oh, cam la opt sute de iarzi de el.

E-200 El a spus, "Hei, Frate Branham, ai-ai împuşcat vreodată un grizzly înainte?"

E-201 Am spus, "Am împuşcat mulţi urşi, Bud, dar nu am împuşcat niciodată un grizzly cu păr argintiu înainte."

E-202 A spus, "Tu şti, cel cu părul argintiu este cel mai mare luptător dintre ei toţi."
Am spus, "Da, am înţeles asta."
A spus, "El nu ştie cum să moară."
Şi am spus, "Şi?"

E-203 A spus, "Să nu... Cât-cât-cât de departe trebuie tu? Cât de aprope de el trebuie să ajungi cu asta?"

E-204 Acum, doar întrebaţi-l pe el. Scrieţi-i o scrisoare. Eu vă voi da adresa. A spus, "Oricine să îmi scrie despre asta, care vrea, despre oricare dintre aceste lucruri. Lasă-mă să le spun." Şi astfel...
Şi am spus, "Şi?" Am spus...
El a spus, "Acum?"

E-205 Am spus, "Nu, nu. Am fost mai aproape decât atât, Bud. Am fost chiar lângă, aproape de el."

E-206 A spus, "Noi ajungem destul de aproape acum. El poate ataca în orice moment."

E-201 Am spus, "Ştiu asta. Dar," am spus, "Bud," am spus, "va fi totul în regulă."

E-208 A spus, "Acum, când tu împuşti un urs," a spus, "acum, Frate Branham, împuşcă-l în spate. Tu trebuie să-l dobori, pentru că el va continua să lupte, el nu se poate ridica atunci."
Am spus, "Nu, conform cu vedenia, eu l-am împuşcat în inimă."
El a spus, "Sper că nu ai făcut nici o greşeală în aceea."

E-209 Am spus-am spus, "Nu am făcut." Am spus, ,,Îmi amintesc asta." Pentru că, într-o-într-o vedenie, eşti-eşti într-un conştient, şi în ambele, aşa cum am explicat seara trecută. Tu eşti în două. Nu poţi uita aceasta. Vedeţi? Deci acolo sunteţi.

E-210 Astfel ne-am apropiat din nou, cam-cam două sute cincizeci de iarzi. Acela a fost chiar ultima râpă peste care am trecut. Şi am spus, "Asta-i chiar cam cum este acum. Uită-te la el. Nu este el o frumuseţe?"
A spus, "Da, cred că este."

E-211 Şi-şi am spus, "În regulă, Bud. Acum când mă ridic de aici, el vine." Şi am spus, "Tu doar urmăreşte."
Şi el a spus, "Voi urmări."

E-212 Astfel am pus un glonţ pe ţeava puştii, ştiţi. Şi noi eram jos sub această râpă mică. Chiar cum m-am ridicat, iată-l venind. Vai, vai! M-am oprit, am tras, şi a sunat ca şi cum l-a lovit o jucărie care trage cu mazăre. Băiete, aceasta nici măcar un pic nu l-a frânat mai mult, decât nimic. Şi, vai, înainte...

E-213 Vorbiţi despre viteză! Nu am văzut niciodată ceva de felul acela. El, ei ar depăşi un cal, cerb, sau orice, ştiţi, un urs poate, aşa. El venind drept în jos de pe acel deal, drept spre noi, aşa.

E-214 Şi eu, înainte să pot pune un alt glonţ în puşcă, a căzut mort, cam, oh, cam treizeci, patruzeci de iarzi de mine, doar s-a rostogolit; i-a luat inima, plămânii, şi tot, de la el. A fost un glonţ Nosler, voi care încărcaţi manual ştiţi. Astfel acesta-acesta l-a explodat, şi el s-a prăbuşit.

E-215 Bud, stând acolo, a privit, era foarte alb în jurul gurii. A spus, "Frate Branham, eu nu-l vroiam în poala mea."
Am spus, "Nici eu."

E-216 A spus, "Pfiu." A spus, "Vreau să-ţi spun, după ce se termină, băiete. Dacă aceea nu ar fi fost una din acele vedenii, şi nu aş fi văzut întâmplându-se înainte, eu nu aş fi venit niciodată aici sus, atât de aproape de acel urs, cu tine."

E-217 Şi nici unul dintre noi nu l-a putut clinti. El cântărea în jur de o mie de livre, presupun, aşa, uriaş, tip mare. Nu l-am putut curăţa, am... să-l jupuim. Am pornit în jos. Şi noi am spus... "Frate Branham?" Am ridicat coarnele. El a spus, ,,Dacă acele coarne sunt exact de patruzeci şi doi de inci," a spus, "Eu doar voi avea un atac de alergare."

E-218 Am spus, "Ai face mai bine să-l ai chiar acum, atunci, pentru că asta-i ce este."

E-219 A spus, "Nu am văzut niciodată un-un-un... Mi se pare ca şi cum visez asta."

E-220 Şi când am ajuns acolo jos, şi i-am spus lui-lui Eddie, am spus, "Acum tu urmăreşte. Blaine îşi va pune mâinile."

E-221 Acum, vă aminti ţi, acolo era o mână mică în jurul acelui corn. Îţi aminteşti, Frate Fred, cum ţi-am spus că va fi?
Şi am spus, "Tu să urmăreşti," lui Eddie.
Şi astfel Bud a spus, "Aşteaptă." Şi-a adus calul acolo.

E-222 Şi noi miroseam a urs, ştiţi, şi acei cai doar rupeau totul. Ştiţi cum fac ei când simt miros de grizzly sau orice fel de urs. Astfel eu-eu am mers acolo, am ţinut, încercam să ţin calul, calul înşeuat care încerca să scape.

E-223 Şi s-a dus acolo şi a luat banda lui de măsurat, şi a venit mergând pe dincolo, se uita la mine, aşa. A spus, "Vino aici, Blaine." L-am ghiontit pe Eddie. L-a pus jos pe acesta. Amin. Şi acesta este adevărul, patruzeci şi doi de inci, la ţanc!

E-224 Acum, acele coarne se micşorează cam doi inci când se usucă. Acel urs grizzly este întins în sufrageria mea, iar coarnele sunt atârnate pe perete. Taxidermistul le-a aranjat, şi le-a fixat. Acolo este o bandă de măsurat agăţată pe ele, patruzeci şi doi de inci, exact.

E-225 Acum, pentru ce i-ar spune Dumnezeu unui om aşa ceva, despre o călătorie de vânătoare?

E-226 Când am ajuns înapoi, mama era bolnavă. M-am dus să o văd. Ea a spus, "Billy?" Vedeţi, El mă încuraja, mă pregătea pentru ceva.
Am spus, "Mama, Domnul te-a vindecat întotdeauna."
Ea a spus, "Billy, mă duc Acasă să-l văd pe tata."
"Oh," am spus, "mama, nu vorbi aşa."
A spus, "Da, mă duc." Eu m-am rugat pentru ea.
Şi Fratele Fred şi toţi aceşti martori aşezaţi aici ştiu.

E-227 Atunci, următorul lucru ce-l şti, ei au dus-o în spital. Doctorul nici măcar nu a ştiut ce era în neregulă. Ei bine, am ieşit să mă rog pentru ea. Ea a spus, "Fiule, eu mă duc." Şi acum, mama mea era un fel de femeie puternică, oricum.

E-228 Într-o zi, la câteva zile după aceea, am mers înăuntru. Ea stătea acolo, privind drept în sus spre Ceruri. A spus, "Billy, eu te văd."
Am spus, "Păi, sigur, mama." A spus, ,,Eu te văd chiar aici."

E-229 Ea a spus, "Oh, tu eşti atât de bătrân, Bill," a spus, "părul tău alb şi barba doar atârnă împreună. Tu îţi ai braţul în jurul crucii, întinzându-te după mine." Am avut o idee bună atunci, că aceea era tot.
Acum, voi fraţilor de aici ştiţi că este adevărul.

E-230 A doua zi a fost Duminica. Eu predicam. Mi-au trimis vorbă, "A ta..." Am spus, "Eu nu cred că mama se duce. Dumnezeu îmi arată întotdeauna, când se duce familia mea. Dar, mama, El nu mi-a arătat nimic privitor la asta." Iată că vine un mesaj. Şi eu eram chiar la mijlocul Mesajului meu, aşa. Cineva a intrat, a spus, "Du-te, du-te la mama ta chiar acum. Sun-o la telefon. Ea moare, în acest minut."

E-231 Am spus, "Moarte, ţine-o nemişcată. Cuvântul lui Dumnezeu este mai important decât aceea."

E-232 Acest om şezând chiar aici, Fratele Borders. După ce s-a încheiat serviciul, am ieşit să o văd pe mama mea. L-am întâlnit pe Fratele Borders. A spus, "Frate Branham, tu nu eşti nici măcar de şase picioare, dar eu am văzut un om de zece picioare care stătea în amvon dimineaţa aceasta."
Am spus, "Frate Borders, Dumnezeu se va îngriji de toate astea pentru mama."

E-233 Şi la câteva zile după aceea, ei m-au chemat afară la cameră, şi ea chiar că se ducea. Am adunat înăuntru copiii, stăteam în jurul patului. Am spus, "Mama, într-adevăr te duci?"
Ea a spus, "Da." Atunci ea nu a mai putut vorbi.

E-234 Am continuat să-i spun, "Ce înseamnă Isus pentru tine, mamă?" Îmi amintesc când am botezat-o în Numele Lui, cu mult timp în urmă, afară în apă. Am spus, "Spune-mi ce înseamnă El pentru tine acum."
A spus, "Mai mult decât viaţa pentru mine."

E-235 Am spus, "Mama, dacă tu te duci, eu sunt băiatul tău, ... un predicator. Eu vreau să ştiu, de la mama mea proprie care se duce să îl întâlnească pe Dumnezeu. Eu vreau să îţi ţin mâna aici, mamă."
A spus, "Eu vreau să o faci." Am continuat să o ţin.

E-236 Ea nu putea vorbi. Părea ca şi cum paraliza, faţa ei. Am spus, "Nu mai poţi vorbi, mamă?" Ea nu a putut face... Am spus, "Ascultă. Este Isus încă acelaşi pentru tine?" Ea a putut să încuviinţeze din cap.

E-237 Apoi a ajuns la un punct unde nu a mai putut încuviinţa din cap. Am spus, "Mamă, este Isus totul pentru tine acum? El vine după tine, într-un minut. Totul, pentru tine?" Ea nu se putea mişca.

E-238 Am spus, "Mamă, tu ai numai un singur lucru, tu... Văd că clipeşti din ochi. Dacă Isus încă înseamnă acelaşi pentru tine cum a însemnat El întotdeauna, ziua în care te-am botezat în apă, clipeşte din ochi foarte repede." Ea a clipit din ochi, şi lacrimile îi curgeau, aşa.

E-239 Şi o Adiere mică a venit, suflând în cameră. Mama a plecat Acasă.

E-240 Am venit acasă, m-am dus la pompele funebre, am ales hainele. Oh, voi ştiţi cum este. Voi a trebuit să faceţi acelaşi lucru. Copiii toţi plângeau, unul jos într-un loc; unul, în altul. Am spus, "Mama era stâlpul de legătură. Noi nu vom mai fi niciodată la fel." Doc şi familia lui în acest colţ. Jesse şi familia lui în acel colţ. Noi doar ce îl înmormântasem pe Howard, recent. Am spus, "Ei bine, noi suntem duşi, băieţi." Am spus, "Noi vom... Nu vom mai veni să ne vedem unii cu alţii. Mama era suportul nostru." Am spus, "Nu ne vom mai vedea unii cu ceilalţi, nu pentru mult acum."

E-241 M-am dus acasă, noaptea, după ce am ales hainele ei. M-am dus acasă.

E-242 D-na D'Amico, o ştie cineva, din Chicago? A fost o prietenă foarte dragă a campaniei. Ea mi-a dat o Biblie. (Scuzaţi-mă.) Şi aceasta era una dintre acele Biblii cu litere roşii, cu un fermoar pe ea. Şi cineva, când am predicat acea predică, Mielul şi Porumbelul, ei mi-au trimis doi porumbei, ca suport. Un alt frate de-al meu, Fratele Norman, mi-a trimis un porumbel mic, şi un miel, Fratele meu Borders mi-a dat mielul. Am luat Biblia. Meda era acolo într-un colţ, plângea.

E-243 Şi voi toţi Oamenii De Afaceri de aici ştiţi, când am fost în Jamaica, am văzut-o pe soacra mea, v-am spus la masă acolo în Jamaica. Am spus, "Cineva din familia mea este pe moarte, care nu are nici un dinte. Îi văd ducându-se." Chiar la masă, Demos Shakarian şi ei toţi şezând acolo. La câteva ore de atunci, soacra mea chiar aproape a căzut moartă, o dată, vedeţi, fără dinţi, chiar exact.

E-244 Am spus, "Văd un tânăr că scuipă sânge." Am sunat, am spus, "Nu-l lăsaţi pe Billy..."

E-245 Este cineva aici care a fost la-adunarea din Jamaica acolo de data aceea la-la Jamaica? Nu pot să văd. Da. Sunt doi. Astfel atunci...

E-246 Şi am spus, "Trebuie... Billy, să nu te duci acolo sus. Am văzut un tânăr care scuipa sânge." Şi a fost cumnatul meu. S-a dus, a avut o hemoragie când a murit mama lui. Doar l-a aruncat într-un astfel de şoc.

E-247 Apoi stând aici în acea zi, am luat această Biblie. Am spus, "Tată, eu nu ştiu. Poate doar dragostea Ta, Tu nu mi-ai arătat plecarea ei. Dar sunt atât de zdrobit, Doamne. Vrei Tu să-mi dai doar un cuvânt de mângâiere din Cuvântul Tău?" Am spus, "Lasă-mă doar să citesc ceva care să fie ca mângâiere, să mă mângâie." Doar am lăsat ca Biblia să se deschidă aşa. Acolo a fost, litere mari roşii, "Ea nu este moartă, ci doarme." Şi m-am dus în cameră. Ne-am dus să dormim.

E-248 În jurul orei opt, dimineaţa următoare, m-am sculat. Ei urmau să o pregătească, cam pe la amează, aşa ca să mergem să o vedem. Meda a ieşit să ia micul dejun al copiilor, şi micuţul Joe plângea. Becky într-un colţ, încă plângea, "O să o mai văd vreodată pe bunica?"

E-249 Am spus, "Da. Da. Tu o vei vedea. Ea este doar dincolo, a urcat scările." Am spus, "Ea, noi o vom vedea din nou." Şi ea îi iubea pe acei copilaşi, ştiţi.

E-250 Şi, astfel, şi ei plângeau toţi, "Putem să o vedem pe bunica în această după-amiază?"

E-251 Am spus, "Puteţi vedea trupul în care a trăit, dar bunica s-a dus sus ca să fie cu cealaltă bunică a voastră, ele sus în Cer."

E-252 Şi Joe nu putea înţelege asta, băieţelul meu, ştiţi. El doar nu o putea înţelege. A spus, ,,Atunci va veni bunica înapoi jos deseară?"

E-253 Şi am spus, "Nu, nu. Eu nu ştiu când va veni ea înapoi. Când vine Isus, ea va veni înapoi."

E-254 Şi eu stăteam acolo. Şi m-am întors în jur, am intrat în cameră. Şi când am făcut-o... Nu îmi cereţi să explic asta. Nu există cale de a o explica. M-am văzut pe mine stând acolo, chiar la fel cum privesc peste această audienţă. Şi eu conduceam cântări. Nu am făcut asta niciodată. Nici măcar nu pot să cânt, deloc. Astfel, şi acolo era o mare, mulţime uriaşă de oameni.

E-255 Pe această parte, auditoriul părea să fie afară, ca, oh, nu ştiu cum aţi numi-o voi, cumva în jos pe un deal, şi cumva ca un amfiteatru. Şi era atât de departe înapoi, rândurile erau, că trebuiau să fie ridicate aşa, astfel cei aşa de departe în spate trebuiau să se uite în direcţia aceasta. Dar toţi chiar în mijloc... Doar trei rânduri, în felul acesta. Şi chiar în mijloc erau doar ca rânduri de claie de fân, de copii mici convulsivi, copii ologi întinşi în acele rânduri.

E-256 Şi eu eram îmbrăcat cu un costum închis, şi cântam, "Aduceţi-i înăuntru, aduceţi-i înăuntru, aduceţi-i pe cei mici la Isus." Noi cântam asta la biserică, destul de des, mai ales la dedicarea copiilor. Şi acolo era o, ca o-o lojă aici, unde stăteau celebrităţile, şi amvonul era aproape de aceea. Dar eu eram jos, conducând cântările. Şi dintr-o dată, eu stând acolo, uitându-mă la mine însumi, atunci... Oh, nu încercaţi să o chibzuiţi, pentru că nu puteţi. Atunci când eu eram aici, apoi a devenit aici. Eu nu ştiu. Doi din ei au mers împreună. Şi este...
Acela-i un lucru bun când ai tăi doi merg împreună.

E-257 Eu am un aparat de fotografiat acolo sus. Venind jos, eu nu ştiam cum să fac o fotografie. M-am uitat prin obiect, şi, măi, eu puteam să văd cinci sau şase obiecte diferite. Astfel am început să-l focalizez. Billy mi-a spus, a zis, "Focalizează-l, şi ele toate vor deveni unul."

E-258 Este o idee bună să faci asta, ştiţi. Vezi lucrurile diferit când te duci la focalizare. Şi folosiţi Cuvântul lui Dumnezeu ca o focalizare pe El, şi voi veţi-voi veţi vedea despre ce vorbesc. Dar puneţi-L în focalizare, mai întâi, vedeţi.

E-259 Astfel stând acolo, privind, şi am intrat în acea vedenie. Şi în timp ce eram acolo, am observat că o persoană renumită a venit înapoi în spatele locului. Şi ei erau... Am spus, "Bine, ei vin la loja celebrităţilor." Astfel ei au venit urcând în această direcţie. Şi m-am gândit, "Bine, voi mai cânta încă o dată în timp ce vine doamna aceea." Ea era îmbrăcată de modă veche.

E-260 Acum, unele dintre voi doamne vă veţi aminti asta, când ele purtau un fel de fuste, ca, aici în jur, şi mergea până jos de tot peste încălţămintea cu şireturi. Şi ele aveau un fel de complet... Cum numiţi voi acele lucruri, cum-cum are acum această doamnă de aici? Acea bluză. Bluză, una din astfel de lucruri ca acelea, şi avea mâneci chiar lungi pe aceasta. Vi le amintiţi? Şi a mers sus în jurul gâtului aici, cu un fel mic de nasture mic din ceva care intra aici. Apoi, purtau o pălărie mare, întoarsă în sus pe o parte. Şi doamnele, în acele zile, purtau părul lung. Deci ele îl trăgeau în jos în felul acesta, şi puneau o pălărie peste acesta, şi îl fixau cu un ac, ştiţi, ca să o ţină prinsă, pentru că ele trebuiau să călărească pe o parte pe şa şi lucruri.

E-261 Astfel această doamnă se apropia, şi toată lumea o respecta pe această doamnă. Şi m-am gândit, "Ei bine, ea se va duce la loja celebrităţilor."

E-262 Astfel, atunci, am spus, "Încă o dată, toţi de pe partea aceasta, 'Aduceţi-i înăuntru.' Acum de aici, 'Aduceţi-i înăuntru.' Apoi toţi din mijloc, toţi împreună acum, 'Aduceţi pe cei mici la Isus.'"

E-263 Chiar cum am spus asta, această doamnă a intrat deja în lojă. Am putut vedea, când a intrat ea în lojă, toată lumea s-a ridicat în picioare. Şi ei făceau cumva asta, salutând-o, şi ea îi saluta pe ei.

E-264 M-am gândit, "Ei bine, este timpul ca eu să predic. Mă voi duce să mă rog pentru acei oameni bolnavi." Am urcat aici sus la-la amvon, în felul acesta, şi loja era chiar, oh, la fel de aproape ca fratele acesta care şade aici. Şi m-am întors în jur, aşa.

E-265 M-am gândit, "Ei bine, acum, acea doamnă mi se va înclina, astfel eu doar o voi saluta." Şi astfel când m-am întors în jur, ea deja îşi avea capul aplecat, în felul acesta. Eu mi-am aplecat capul, în felul acesta. Şi când mi-am ridicat capul, în acelaşi timp, am întâlnit-o, aceasta era mama, tânără, frumoasă.
M-am uitat la ea. Am spus, "Mama?" Ea a spus, "Billy."

E-266 Şi chiar atunci, au început să lumineze fulgere în jurul clădirii, duduiau tunete, şi a venit o zguduitură. Şi un Glas a spus, "Nu te teme privitor la mama ta." A spus, "Ea este în acelaşi fel cum a fost în 1906."
Şi am spus, "Ce, 1906?"
Şi Meda a spus, "Ce-i cu tine?" Soţia mea.
Am spus, "Scumpo, 1906, ce a fost în 1906?"
Ea a spus, "De ce?"
Am spus, "O vedenie, am văzut-o pe mama stând chiar aici."
A spus, "Ce ai văzut?"
Am spus, "Am văzut-o pe mama."
A spus, "Eşti sigur, Bill?"

E-267 Am spus, "Da. Ea stătea chiar aici, şi era frumoasă. Şi El a spus..." Am spus, "Ea era doar o femeie tânără."

E-268 Astfel m-am dus şi am luat vechiul album de familie. Ştiţi ce era ea în 1906? Mireasa tatălui meu. Acela este anul când s¬a căsătorit. Acum ea face parte dintr-o altă Mireasă, Mireasa Domnului Isus.

E-269 Cineva de undeva mi-a trimis un nichel. Îl am aici în buzunarul meu, 1906.

E-270 "Şi El, Duhul Sfânt, când El este venit, El vă va descoperii aceste lucruri care vi le-am spus, şi vă va arăta lucruri viitoare."

E-271 Acum, ce este asta? Călătoria de vânătoare m-a întărit doar, vedeţi. Una dintre cele mai bune călătorii pe care le-am făcut vreodată, ştiind că, acest şoc puternic. Aceea a fost dragoste. Şi, frate, soră, dacă toate aceste alte vedenii au fost perfect corecte, despre ce a arătat Duhul Sfânt, acesta trebuie să fie Duhul Sfânt. Biblia a spus, că, "Dacă vine la împlinire, atunci acesta a fost El."

E-272 Atunci, ce nădejde avem! Într-o zi vom părăsi acest loc. Ne vom întoarce într-un bărbat tânăr şi o femeie, ca să nu mai murim niciodată. Prefer să ştiu asta decât să ştiu că ar urma să fiu un preşedinte al lumii şi să trăiesc un milion de ani. Prefer să ştiu că eram în mâna lui Dumnezeu.

E-273 Şi sunt bucuros să ştiu, în seara aceasta, că acel acelaşi Isus care a făcut acea afirmaţie, El este aici, după două mii de ani. Vedeţi, Aceasta nu poate pieri. Este Etern. Şi El este tot acelaşi Isus în seara aceasta care era El în ziua când El a făcut această afirmaţie. Şi El încă va confirma acel Cuvânt, dacă noi Îl vom crede. Credeţi voi asta?

E-274 "Când El, Duhul Sfânt, a venit, El nu va vorbi despre Sine. Ci El va lua lucrurile, care sunt despre Mine," acela-i Cuvântul, "şi vi le va arăta vouă. Şi apoi, de asemenea, El vă va arăta lucruri care trebuie să vină."

E-275 În cartea din-din Evrei, al 4-lea capitol, Biblia a spus, "Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuţit..."

E-276 Acum, Cine era Cuvântul? Isus. "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Cuvântul s-a făcut trup. A locuit..."

E-277 "Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, pătrunzând chiar să despartă, şi până la măduva oaselor, şi un Discernător al gândurilor din inimă."

E-278 Acela este Dumnezeul nostru. Noi nu suntem pierduţi, prieteni. Noi încă suntem în harul lui Dumnezeu. Eu-eu simt, să vorbesc despre orice, şi să vorbesc de un timp trecut... Şi cum am spus seara trecută, cum acei ucenici încercau să trăiască din adunarea care au avut-o în ziua dinainte, aşteptând cu nerăbdare după alta, dar au uitat că tocmai Creatorul vântului şi al valurilor era întins în barcă.

E-279 Dumnezeul care a fost acolo sus în acei munţi, să pună acel urs grizzly cu păr argintiu, conform cu Cuvântul Său, care este întins acolo pe podea, ca dovadă.

E-280 Acum, dacă doriţi să-i scrieţi acelui om, scrieţi doar Bud Southwick, S-o-u-t-h-w-i-c-k, Bud Southwick, Fort Saint John, British Columbia, şi doar lăsaţi-l să vă răspundă într-o scrisoare. Şi apropo, dacă faceţi o călătorie de vânătoare, acolo este un om bun cu care să mergeţi.

E-281 Acum observaţi. El a spus asta printre toţi acei vânători în sus şi-n jos pe acel drum, încât cred că voi avea o adunare adevărată data viitoare când merg acolo sus, doar cu ghizi, da, să văd acele lucruri întâmplându-se chiar aşa cum se întâmplă. Asta a fost anul trecut.

E-282 Asta este anul acesta, chiar acum. Chiar acelaşi Isus care a făcut acea promisiune, a spus, "Eu nu vă voi lăsa niciodată nici nu vă voi părăsi. Eu voi fi cu voi întotdeauna, chiar până la sfârşitul lumii." Voi credeţi asta?

E-283 Cu astfel de dovezi, cu astfel de adevăr adeverit, adevăr sigur, cum am putea să ne simţim în vreun altfel decât cum ne-ar place doar să trecem prin acel acoperiş, să fim răpiţi? Am lăsat ca lucrurile lumii să ne facă neinteresaţi, în aşa fel? Unde, vedem lucruri atât de vitale care sunt pozitive, dovedite a fi adevărul.

E-284 Acum, fiecare persoană bolnavă de aici, dacă veţi crede numai că chiar Acelaşi care a făcut acea promisiune, şi prin Acelaşi care a luat acea epilepsie de pe acel băiat, acel om, El este acelaşi Dumnezeu care este chiar aici acum. Dacă eu aş putea so o iau de la voi, aş face-o, dar eu nu pot să o fac. El deja a plătit-o pentru voi, şi singurul lucru care trebuie să îl faceţi este să credeţi lucrul acesta.

E-285 Ce ar fi fost dacă băiatul ar fi căzut în criză, şi micuţa femeie ar fi spus, "Acum, ce are de-a face acea cămaşă?" Aceea probabil nu ar funcţiona la nimeni altul. Vedeţi? Doar asupra lui, pentru că a fost trimis pentru el. Naaman s-a scufundat de şapte ori în râu; dar altcineva, să se fi scufundat, probabil nu ar fi scăpat de lepra lor. Vedeţi? Dar observaţi. Ceea ce spune El este adevărul, un adevăr perfect, adeverit.

E-286 Acum, se face târziu, pentru a chema chiar un rând de rugăciune. Haideţi-haideţi să oprim aceea doar pentru un minut.

E-287 Să ne gândim doar. Este asta ce a promis Dumnezeu? Acela ar fi Duhul Sfânt autentic care ar face aceea. Aşa este? Ei bine, cine ar spune că El nu era Duhul Sfânt? El a fost. "Eu şi cu Tatăl suntem Unul." Duhul Sfânt era Tatăl Lui. "Ea va da naştere. Acea Făptură Sfântă care este concepută în ea este de la Duhul Sfânt." Deci, Duhul Sfânt şi Dumnezeu este acelaşi Duh, şi Acesta era în El.

E-288 Şi urmăriţi ce a făcut El când o femeie s-a atins de haina Lui, când El s-a uitat peste audienţă şi a perceput gândurile lor. Nu spune Cuvântul, că, "Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri, un Discernător al gândurilor inimii"? Nu promite El, în Sfântul Ioan 12, sau Sfântul Ioan 14:12, că, "Cel ce crede în Mine, lucrările care le fac Eu le va face şi el"? Sau, a eşuat aceasta vreodată, fără să fie adevărul?

E-289 Atunci, Dumnezeu este aici. El este aici ca să vindece fiecare persoană de aici. El este aici să mântuie fiecare suflet pierdut. Şi înainte să fac o chemare la altar, după cum mă simt călăuzit să fac, vedeţi, să fac această chemare la altar, haideţi să-l chemăm pe El. Câţi dintre voi vor renunţa, sau vor spune, "Dacă pot..." Poate străinii de aici, spun, "Eu nu am văzut niciodată una dintre acele adunări. Eu-eu am auzit oameni vorbind despre aceste lucruri, dar eu-eu de fapt nu am văzut niciodată. Mi-ar încuraja inima dacă aş putea să văd chiar Prezenţa lui Cristos să vină printre oameni şi să facă acelaşi lucru care l-a făcut El." V-ar încuraja aceasta?

E-290 Să ne aplecăm capetele; un cuvânt. Fiecare ochi închis. Acum lăsaţi Duhul, care urmează Cuvântul.

E-291 Acum, Tată, eu am făcut, cât de bine am ştiut, Tu îmi cunoşti inima. Ştiind că aceşti oameni suferă sub această căldură, şi că ei sunt îngrămădiţi înăuntru, în picioare, dar au fost foarte răbdători. Îmi pot imagina că a fost acelaşi fel de mulţime care stătea pe mal în acea zi şi Te-au auzit vorbind din barcă. Şi atunci Tu le-ai spus, "Lansaţi-o afară la adânc şi lăsaţi jos mrejile pentru pescuire." Nu să vezi dacă erau ceva acolo. Ei erau acolo.

E-292 Şi cum acele cuvinte remarcabile ale acelui apostol au spus, "Doamne, noi am pescuit toată noaptea şi nu am luat nimic; dar cu toate acestea, la Cuvântul Tău vom lăsa jos mreaja." Şi când ei s-au supus Cuvântului Tău, au cuprins o mulţime de peşti, chiar până când plasele lor au început să se rupă.

E-293 Doamne Isuse, fără îndoială că multe femei şi-au lăsat spălatul în acea dimineaţă, mulţi bărbaţi şi-au lăsat câmpurile, de la recolte, pescarii şi-au lăsat plasele, ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. Doamne Isuse, dacă Tu ai fi fost aici în formă fizică în seara aceasta, este foarte îndoielnic că mai mulţi decât câţi s-au adunat, s-ar aduna. Dar aceşti oameni cred că Tu nu eşti mort, că Tu ai înviat din morţi, şi Tu manifestezi Cuvântul Tău şi îţi ţii Cuvântul Tău, Cuvântul care l-am citit lor din sfintele Scripturi în seara aceasta.

E-294 Şi aşa cum Domnului nostru odată i-a fost înmânată o Biblie, sau Sulul, şi El a citit, şi S-a aşezat jos. Şi El a spus, "Astăzi această Scriptură este împlinită."

E-295 Lasă să se întâmple din nou, Doamne. Lasă să fie din nou, încât chiar în această zi, chiar în această seară, ca Scriptura care am citit-o să poată fi împlinită. Şi noi toţi am învăţat, pe parcursul săptămânii, că acela trebuia să fie chiar lucrul care trebuia să dovedească timpul sfârşitului. Şi atunci inimile noastre vor pleca, fericite.

E-296 S-ar putea să fie mulţi aici, Doamne, la care Tu le vorbeşti. Ajută-ne în seara aceasta să cunoaştem Cuvântul Tău, Cuvântul Tău adeverit a fi Adevărul. Acordă aceasta, Tată.

E-297 Şi în timp ce ne avem capetele aplecate, doar ca mod de sondaj, ca să mă liniştesc din predicare. Câţi dintre voi de aici, care nu sunteţi cu adevărat un Creştin născut din nou? Acum, voi puteţi merge la biserică, dar nu-i asta ce întreb. Sunteţi... Dacă nu eşti un Creştin născut din nou, dar crezi că există un Isus care este viu, un Duh Sfânt real, şi ţi-ar place să fi amintit la El acum. Ai vrea tu doar, în timp ce fiecare cap este aplecat acum, şi ochii închişi, doar să îţi ridici mâna spre El, "Doamne, aminteşte-ţi de mine." Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze, pe tine, pe tine. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze. Asta-i foarte bine. Mai sunt alţii?

E-298 Acum, noi nu suntem foarte mulţi ca număr. Dar, ştiţi voi, este lumea care caută lucruri mari şi numere mari? Cum noi am spus seara trecută, a fost numai glasul mic, liniştit care l-a atras pe profet să iasă înainte cu faţa lui acoperită.

E-299 Acum, aveţi credinţă în Dumnezeu. Fratele meu, sora mea, aveţi credinţă în Dumnezeu. Şi dacă marele, şi bunul nostru Domn Isus va veni unde se află acest Cuvânt aici, Propriul Său Cuvânt, deschis, şi vă va dovedi că acest Duh Sfânt, despre care eu vorbesc, este Adevărul! Voi poate aţi fost confuzi de multe ori cu multe lucruri, dar asta merge doar să arate că există un Real pe undeva. Şi când El face aceea, vreau ca voi care v-aţi ridicat mâinile, să veniţi, să mă vedeţi, doar o clipă.
Acum vă puteţi ridica capetele.

E-300 Doamne Isuse, preia acest serviciu în mâinile Tale acum. Eu sunt slujitorul Tău. Şi toată predicarea... Doar un singur Cuvânt din partea Ta va însemna mai mult decât tot ce am putea noi spune într-o viaţă întreagă; doar un singur Cuvânt. Acordă aceasta acum, Tată, aşa cum încredinţez aceasta, acele mărturii. Tu şti că sunt adevărate, Tată. Tu ai fost Cel Care le-a dat. Şi niciodată nu au dat greş. Acordă aceasta, în Numele lui Isus. Amin.

E-301 Acum, câţi oameni de aici, care nu au cartonaşe de rugăciune, sunt bolnavi? Ridicaţi-vă mâinile, peste tot în clădire, care nu aveţi cartonaşe de rugăciune, şi bolnavi. În regulă. Şi cei care au cartonaşe de rugăciune, ridicaţi-vă mâna. Sunt cam la fel. Şi sunt toţi amestecaţi.

E-302 Acum, să privesc peste audienţă, mai întâi, ca să fiu cinstit înaintea lui Dumnezeu şi înaintea... voastră. Eu ştiu că, mă uit aici, că câţiva dintre prietenii mei şed în colţul acesta aici. Fratele Noel, a lui-a lui... şi Sora Jones, şi Fratele Outlaw, fiul meu, aceşti fraţi de aici, şi Fratele Moore. Nu îl cunosc pe acest frate, dar l-am văzut în adunări, ultimele câteva dăţi. Nu îmi pot aminti nici, numele acestui frate, dar îl cunosc doar după înfăţişare. Sora chiar de aici, Sora Williams. Sora Sharrit aşezată în colţ. În spate de tot sunt câţiva oameni de la tabernacolul din Jeffersonville.

E-303 Şezând chiar aici este un vechi prieten preţios de-al meu, în vârstă de nouăzeci de ani, care vine din Ohio, mână prin toată ţara. Şi eu plec spre Africa, şi el şi soţia lui drăgălaşă au întrebat dacă ar putea merge cu mine în Africa. Au spus, "Noi vom plăti..." În vârstă de nouăzeci de ani, un frate German, nu l-a cunoscut niciodată pe Domnul. Când am predicat într-o seară, el a intrat cu hainele lui bune, să fie botezat. În vârstă de nouăzeci de ani! Afară de...

E-304 Eu cred, oh, acesta este Fratele Waldrop şi sora Waldrop aşezaţi acolo. Acum, asta-i cam din câte... şi Fratele Borders. Acum, cam asta este tot.

E-305 Acum, eu le chem numele. Acum, dacă voi cei care mă cunoaşteţi aşa, să nu vă rugaţi. Vedeţi? Rugaţi-vă pentru mine. Vedeţi?

E-306 Dar vreau ca voi care nu mă cunoaşteţi, şi ştiţi că eu nu vă cunosc. Vreau să spuneţi în inima voastră, "Doamne Isuse, am auzit vorbindu-se despre asta. Eu-eu l-am auzit pe acest slujitor în seara aceasta citind asta din Biblie. Am auzit acele mărturii, şi am auzit asemănătoare, ştiţi, în diferite ocazii când s-a întâmplat aceasta. Suntem noi atât de aproape de sfârşit, Doamne? Suntem noi atât de aproape?"

E-307 Vă amintiţi, când a fost făcut acel semn la Sodoma, oraşul care a ars, Isus s-a referit la aceasta, "Cum a fost..." Acela a fost ultimul semn care l-au primit ei înainte ca oraşul să fie distrus. Şi Isus a spus că aceea se va repeta la venirea Fiului omului.

E-308 Acum, ştiţi că aşa este, cum că, Dumnezeul, Dumnezeu în trup! Câţi credeţi că acela a fost Dumnezeu care a vorbit cu Abraham? Da. Ei bine, Biblia spune, "Elohim," astfel, acela, este marele Creator al cerurilor şi al pământului, Cel atotsuficient. El era.

E-309 Ce arăta El? El era în trup uman, a stat acolo şi a mâncat carne dintr-un viţel, şi a băut laptele de la vacă, şi apoi a putut să dispară de la vedere. "Eu te voi vizita conform cu timpul care Eu ţi l-am promis." Vedeţi? L-a chemat pe nume. Şi cu spatele Lui întors, a spus, "Unde este Sarah?"
A spus, "Ea este în cort în spatele Tău."
A spus, "Eu te voi vizita conform cu timpul vieţii."

E-310 Şi Sarah a spus, "Hmm, hmm," în spate în cort.

E-311 El a spus, "Pentru ce a râs Sarah?" Amintiţi-vă, Biblia a spus că ea era în cort în spatele Lui. A spus, "Pentru ce a râs Sarah?"
Sarah a spus, "N-am râs."
A spus, "Ba da, ai râs." Vedeţi? Aşa este.

E-312 Un Om stând acolo, Dumnezeu reprezentându-se pe Sine în trup uman. Isus a spus că va fi la fel la venirea Fiului omului:
Dumnezeu în Biserica Lui, voi, eu, reprezentându-se pe Sine. Acum, acolo era o femeie micuţă...

E-313 Când Dumnezeu era în Cristos, El avea Duhul pe deplin. El era Dumnezeu. Eu sunt doar unul dintre slujitorii Lui, şi voi sunteţi doar unul dintre slujitorii Lui. Noi avem Duhul cu¬cu măsură. El L-a avut fără măsură. "În El a locuit trupeşte plinătatea Dumnezeirii." În mine este doar un dar mic, şi în voi este un dar, din EL Dar, nu contează cât de mic este, este acelaşi Duh.

E-314 Acum, dacă acela este Duhul lui Dumnezeu, Acesta va face lucrările lui Dumnezeu. Acum, rugaţi-vă şi spuneţi, "Doamne Isuse, o femeie micuţă odată s-a atins de haina Lui." Şi noi spunem...

E-315 Aici în Noul Testament, el a spus în Evrei, a spus, "El este un Mare Preot chiar acum, care poate fi atins de simţurile infirmităţilor noastre." Câţi ştiţi că aceea este Biblia? Spuneţi, "Amin." [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Sigur. Ei bine, aceea trebuie să fie adevărat.

E-316 Ei bine, dacă El este acelaşi ieri, azi, şi în veci, cum v-ar răspunde El? La fel cum a făcut El ieri, dacă El este la fel astăzi.

E-317 Acum, rugaţi-vă şi spuneţi, "Doamne Isuse, lasă-mă să mă ating de haina Ta. Şi apoi, Tu i-ai dat Fratelui Branham un dar mic, ca să ne încurajeze. Şi el nu mă cunoaşte. (Eu şed în spate de tot aici; şi pe aici; şi jos aici; şi oriunde sunt aşezat...) El nu mă cunoaşte, dar Tu mă cunoşti. Şi lasă-mă să văd Duhul Tău cel mare, Doamne. Nu cum eu trebuie să o fac, ci doar pentru a mă ajuta să mă încurajeze pe mine şi pe ceilalţi, pentru că noi am citit Cuvântul. Lasă-mă să mă ating de haina Ta, apoi Tu vorbeşte drept înapoi. Fă să fiu folosit în seara aceasta, Doamne, pentru acel scop. Aceasta va arăta întregii audienţe că Tu eşti încă viu." Ar fi aceea minunat dacă ar face El asta?

E-318 Acum, voi doar rugaţi-vă cumva, voi înşivă, în linişte. Spuneţi, "Doamne, lasă-mă să mă ating de haina Ta." Şi eu mă voi preda Duhului, şi apoi fie ca Duhul Sfânt să facă restul. Pentru că, acum, eu am vorbit, am dat mărturie, dar nu pot face mai mult acum. Sunt la capătul drumului meu.

E-319 Eu doar privesc audienţa, să văd dacă eu... eu trebuie să o văd, ştiţi. Voi înţelegeţi asta.

E-320 În spate la stânga mea, în spate de tot, cam pe la partea din mijloc din spate a clădirii, este o femeie care se roagă. Ea este gata să moară, dacă Dumnezeu nu o ajută. Ea are cancer, şi cancerul este la sânul ei. Oh, fie ca ea să nu piardă asta!
Ajută-mă, O Doamne.
Soră, dacă vei crede! Oh, doamne! Ea va pierde asta. Doamne Isuse, ajută-ne, ne rugăm.

E-321 Mary May. Ia te uită. Suntem noi străini unul faţă de altul? Eu nu te cunosc. Tu nu mă cunoşti. Era aceea condiţia, şi ce... este că tot ce a fost spus a fost adevărat? Atunci, crede. Aceasta se va termina. Amin.

E-322 Acum, de la întunericul care era peste ea, este lumină. Tot la fel de sigur ca la acel băiat, epilepsia a stat departe de el. Acelaşi Dumnezeu, Cel care a fost sus acolo în pădurile din nord, este acelaşi Dumnezeu aici. Continuaţi doar să credeţi. Amin. "Dacă tu poţi crede! "

E-323 Iată-L aici peste o femeie care şade aici în faţa mea. Ea are ceva în neregulă la spatele ei. Este un disc ieşit, în spatele ei. Ea, ea nu este de aici. Ea este din Montana. Numele ei este Domnişoara Stubbs. Ridică-te, primeşte-ţi vindecarea în Numele lui Isus Cristos.
Voi nu trebuie să presaţi. Relaxaţi-vă.

E-324 Un ins mare şade aici, se uită la mine, făcând aşa. Crede. Te vei face bine. Ai boală de nervi. Dacă tu o crezi, Dumnezeu te va face bine.

E-325 Doamna cu boală de femei. Crede aceasta, şi te poţi face bine. Du-te înapoi acasă, şi ai credinţă în Dumnezeu. De ce am spus să vă duceţi înapoi acasă? Voi ar fi trebuit să vă duceţi înapoi la New Mexico, să ajungeţi acolo, D-l şi D-na Watkins. Acum, ştiţi că eu nu vă cunosc. Amin.

E-326 Doamna chiar din spatele vostru, cu acel ulcer pe picior, D¬ra Brown. Vei crede tu că Dumnezeu te va vindeca? Tu pari atât de interesată. Acum, tu şti că eu nu te-am văzut niciodată în viaţa mea. Pe piciorul stâng. Acum, crede cu toată inima ta, te vei face bine.

E-327 Doamna încearcă să se mişte, şi ea are artrită. O blochează, rău. D-na Fairhead, crede cu toată inima ta, şi te vei face bine. Acum, tu şti că eu nu te-am văzut niciodată în viaţa mea. Aceea, oh... [Sora spune, "... vindecată înainte. Am fost vindecată înainte, şi ştiu că mă va vindeca." – Ed.] Amin. Da.

E-328 Credeţi cu toată inima voastră acum? Acum, ce va face El? "El va lua lucrurile care vi le-am spus, şi vi le va arăta. Şi atunci El vă va arăta lucruri care vor veni." Vedeţi ce vreau să spun? Voi Îl credeţi?
Acum să ne aplecăm capetele din nou.

E-329 Acum, voi care ştiţi că dacă a-ţi trece din această viaţă în seara aceasta, că aţi fi ... nu aţi fi... aţi fi duşi, nu sunteţi născuţi din nou. "Dacă un om nu se naşte din nou, el nu poate nici măcar să vadă Împărăţia." De ce nu veniţi chiar aici? Staţi aici şi să ne rugăm pentru voi, chiar aici, doar într-un minut? Vreţi să veniţi chiar acum în Prezenţa acestui Duh?

E-330 Nu veţi vedea nimic mai măreţ să se întâmple până nu veţi vedea Venirea Domnului. Acum, doar amintiţi-vă. Cu siguranţă ştiu despre ce vorbesc, sau El nu ar fi admis slujba. Nu lăsaţi să treacă pe lângă voi acum. Sunteţi sinceri?

E-331 Vreţi să veniţi? Dacă nu, atunci, între voi şi Dumnezeu, stă aceasta. Eu sunt nevinovat. Eu sunt curat de tot sângele, pentru că v-am spus Adevărul. V-am predicat Cuvântul. V-am spus ce era El. Şi El, când El a venit, El a dovedit ce era El atunci; şi El îmi permite mie să vă dovedesc ce este El acum. El este acelaşi cum era El atunci. Voi credeţi asta?

E-332 Atunci, câţi bolnavi sunt aici înăuntru atunci, sunt alţii aici care sunt bolnavi? Ridicaţi-vă mâinile.

E-333 Acum puneţi-vă mâinile unii peste ceilalţi, şi haideţi să ne rugăm rugăciunea de credinţă pentru voi.

E-334 Acum vreau să vă întreb ceva, în linişte. Dacă Dumnezeu, dacă Dumnezeu poate veni şi să facă acel miracol. Un miracol este ceva care nu poate fi explicat. Acum, dacă doriţi să-i întrebaţi pe oricare dintre aceşti oameni de pe aici, duceţi¬vă şi întrebaţi-i, oricând de oriunde. Vedeţi? Doar amintiţi-vă, acesta este Dumnezeu. Aceasta aici este doar vedenii amatoriale. Cine, cine, ce face aceea? Sunteţi voi, înşivă. Voi sunteţi cei care faceţi asta.

E-335 Vedeţi, când acea femeie s-a atins de haina Lui, El a spus, "Virtute a ieşit din Mine." Dar când Tatăl i-a arătat Lui despre Lazăr, şi El s-a dus departe şi a venit înapoi, şi l-a înviat pe Lazăr dintre morţi, El niciodată nu a spus "virtute." Acela era Dumnezeu folosind Propriul Lui dar, şi cealaltă era o femeie care a folosit darul lui Dumnezeu.

E-336 Eu nu sunt darul lui Dumnezeu. Isus Cristos este Darul lui Dumnezeu. Este doar un dar pe care El mi l-a dat, căci m-am născut în acel fel, cu subconştientul şi conştientul (primul conştient) chiar împreună. Tu nu te duci să dormi; tu doar o vezi. Duhul Sfânt vine asupra subconştientului întocmai cum o face El la primul conştient. Dacă vine pe subconştientul vostru, aţi avea un vis spiritual. Vine peste al meu, eu nu visez. Eu doar privesc acolo şi o văd. Vedeţi? Şi, ne naştem, tu nu te poţi face nimic diferit. Te naşti în felul acela. Vedeţi? "Darurile şi chemările sunt fără pocăinţă." Ce trebuie să facă? Să-l manifesteze pe Isus Cristos. El este acelaşi ieri, azi, şi în veci.

E-337 Cu mâinile voastre puse unul peste celălalt, nădăjduiesc că vă veţi pune inima în grija lui Dumnezeu chiar acum, "Doamne, cercetează-mă. Am devenit eu atât de amorţit din cauza lucrurilor lumii, că nu reuşesc să văd această oră măreaţă care trece?"

E-338 Voi ştiţi, aşa-i felul cum a fost întotdeauna. A trecut chiar prin biserică, şi ei nu au ştiut-o niciodată. Asta-i istoria. Nu lăsaţi să treacă asta, prieteni, să vedeţi un cuvânt dovedit, iar şi iar, să vedeţi Cuvântul lui Dumnezeu manifestat, şi chiar Persoana lui Isus Cristos să vină chiar printre acest popor şi să facă exact aşa cum a făcut El înainte.

E-339 Tată Ceresc, eu simt acum, Doamne, căci Cuvântul Tău a fost citit. Mărturia a fost dată. Duhul Sfânt s-a pogorât şi a adeverit acel Cuvânt şi mărturia. Acum este în mâinile oamenilor, Doamne. Este în responsabilitatea lor. Nu este nimic altceva care să ştiu să spun. Şi nu ştiu de nimic altceva care să fi scris Tu în Cuvânt, care Tu ai face, pentru că Tu deja i-ai vindecat. Este doar pentru a-i face să creadă asta. Şi Tu faci un lucru ca acesta, şi cum am putea noi să ne mai îndoim? Cum i-am putea permite noi lui Satan să ne mai amorţească conştientul nostru?

E-340 Satan, eu pronunţ această vindecare peste aceşti oameni, şi îţi spun, "Eu îţi poruncesc, în Numele Domnului Isus Cristos, ieşi afară de aici. Ieşi afară, în Numele lui Isus Cristos, şi dă drumul la aceşti oameni."

E-341 Acum, dacă voi Îl credeţi, ridicaţi-vă în picioare. Voi credeţi? Ridicaţi-vă în picioare atunci, şi daţi-i laudă lui Dumnezeu. Ridicaţi-vă şi credeţi. Nu vă mai îndoiţi.

E-342 În Numele lui Isus Cristos, Duhul Sfânt să aducă bucurie, putere, înviere, Viaţă la acest popor, Doamne.

E-343 Daţi-i Lui laudă acum, şi binecuvântaţi Numele Lui sfânt. Noi Îl iubim. Noi Îl lăudăm. Noi Îl adorăm, Cel fără egal, Cel Etern, Fiul viului Dumnezeu. În Numele Lui, primiţi-L. El este aici. Amin.