E-1 Toţi au mărturisit în seara aceasta, dând experienţe aşa de minunate. Şi desigur eu mă bucur de acele lucruri. Şi părea că fiecare a avut un pic de simţ al umorului în mărturia lor.

E-2 Şi aş putea să adaug aceasta la a mea. Aşa cum doamna de culoare a vrut să mărturisească nu de mult, a spus, "Bătrâne, aş putea să mărturisesc?"
Am spus, "Doar dă-i drumul."

E-3 Şi a spus, "Eu-eu-eu nu sunt ce eu-ce ar trebui să fiu, şi¬şi eu-şi eu nu sunt ce vreau să fiu," a spus, "dar nici nu sunt cea care eram cândva."

E-4 Astfel atunci este despre felul cum mă simt între un astfel de grup. Eu nu sunt ce ar trebui să fiu, sau ce vreau să fiu, dar, ştiu un lucru, eu nu sunt ce eram cândva. Şi presez înspre semnul înaltei Chemări.

E-5 Este aşa de bine să fiu aici. Am avut unul dintre cele mai bune timpuri de părtăşie cu fraţii noştri, sus în Valea Maricopa, în aceste ultime două săptămâni. Sunt cam răguşit. Şi noi l-am văzut pe Tatăl nostru Ceresc făcând lucruri minunate pentru noi. Şi noi doar facem aceasta ca să-i aducem cumva pe oameni la rugăciune, şi aşteptăm să vină marele apogeu în timpul acestei convenţii. Când...

E-6 Am auzit că am avut privilegiul să vin aici la această filială, cu bunul meu prieten, Fratele Tony. Şi am întrebat de trei ori, în seara aceasta, cum pronunţaţi acel nume? Şi eu-eu doar nu reuşesc. Şi astfel doar "Tony," dacă este în regulă. Mă gândesc că nu suntem prea formali aici, oricum, nu-i aşa? Ştiţi, asta-i cumva evlavios. Ştiţi, Biblia a spus, "Dumnezeu este fără formă." Astfel noi nu avem nici o formă.

E-7 Văzând lucrurile minunate pe care le-a făcut Tatăl nostru Ceresc pentru noi în această săptămână, noi suntem fericiţi să venim şi să împărtăşim aceste binecuvântări la această filială, şi să ajungem să-i întâlnim pe unii fraţi, şi pe voi oamenii de aici jos din această parte a-a Arizonei. Care, noi toţi ştim, aici jos, că aceasta este capitala. Le-am spus toată săptămâna că Phoenix era doar periferia Tucsonului, întotdeauna. Vedeţi? Ei nu vor crede asta, dar noi îi primim cu bucurie la părtăşia noastră. Aceasta este, pentru că noi ne situăm cu mult mai sus. Ei trebuie să privească în sus la noi, vedeţi, aici sus la Tucson. Şi astfel voi toţi veniţi aici, şi noi vom merge acolo şi vom vizita Phoenix¬ul acum, săptămâna viitoare, sau la sfârşitul acestei săptămâni, pentru acest timp de părtăşie acolo sus.

E-8 Noi am avut un lucru măreţ să se întâmple chiar înainte să vin afară în această călătorie. Mi-ar place doar să iau doar un timp de câteva momente pentru că cred că ar merita. Eu...

E-9 În a călătorii toţi aceşti ani şi încercând să stau între spărtură, la diferite organizaţii şi oameni, Oamenii de Afaceri Creştini au fost un fel de o mică oază pentru mine, a crede că Dumnezeu a făcut dintr-un sânge, toate naţiunile. Şi eu¬eu cred asta. Cred că poporul Lui se află în toate bisericile. Dacă El este cu adevărat Dumnezeu, El este Dumnezeul întregii rase umane, Dumnezeul creaţiei. Şi El cu siguranţă poate... Priviţi afară asupra deşerturilor şi a munţilor, voi puteţi vedea ce iubeşte El, pentru că El se exprimă pe Sine în creaţia Lui. Şi noi putem vedea că există un Dumnezeu. Şi aceşti oameni, Oamenii de Afaceri ai Evangheliei Depline, când mă duceam în filialele lor, vorbind pentru ei, atunci îmi dau o oportunitate să ajung să vorbesc la toate grupurile diferite, laolaltă.

E-10 Am fost chemat sus la, cum am numi-o noi într-un fel de expresie lumească, să-l înlocuiesc pe Fratele Demos Shakarian. Voi ştiţi ce-ce braţ plin este acela. Dar am fost la Cincinnati acum câteva zile, şi Sora Shakarian, din câte înţeleg, a trecut printr-o operaţie. Fratele Miner Arganbright, unul dintre oficiali, s-a apropiat şi a spus, "Vino cu mine la Cincinnati."

E-11 Am spus, "Am aici sute de persoane zăcând aici, din toată lumea, zăcând în aceste spitale şi încăperi, aşteptând după mine să mă rog pentru ei. Fiind în aşteptare pentru interviuri, poate unii aşa de mult ca doi sau trei ani, aşteptând, şi ei în sfârşit au ajuns aici."
Şi el a spus, "Bine, fugi cu mine doar câteva minute."

E-12 Am spus, "Ei bine, la cât este dejunul?" Este cam la o sută douăzeci de mile, eu cred, de unde locuiesc eu.
Şi el a spus, "Ei bine, începe cam pe la ora opt."

E-13 Am spus, "Ei bine, eu îţi spun. Ne vom duce sus atunci pe la ora patru, şi ajungem acolo pentru dejun. Mă voi grăbi drept înapoi."

E-14 Şi când am ajuns acolo, Fratele Shakarian nu era acolo. Şi eu am intrat. Am spus, "Chiar după ce ne aşteptam!" Şi astfel în acea seară, cândva, am reuşit să mă întorc acasă.

E-15 În timpul acela, acolo a fost un slujitor Baptist care doar s¬a proptit de umărul lui Billy, fiul meu, şi a spus, "Tu nu înţelegi, domnule." A spus, "Soţia mea moare."

E-16 Şi el a spus, "Bine, domnule, când se întoarce tata." A spus, "Noi suntem obligaţi faţă de aceşti oameni, ca să venim."

E-17 Ştiţi, în rândul de rugăciune, de multe ori, mergând prin el, şi poate oferind o rugăciune. Dar tu... Şi uneori un caz merge mai adânc decât atât. Vedeţi, Dumnezeu vindecă condiţionat, şi acolo poate fi ceva în viaţa acelei persoane. Şi mie nu îmi pasă câte medicamente i-ar da doctorul, ei niciodată nu se vor face bine până când nu este clarificat acel lucru.

E-18 Dacă v-aţi dus în cabinetul unui doctor şi ia-ţi spune că sunteţi bolnavi, şi i-aţi spune simptomele voastre, şi el era în grabă, el probabil că v-ar da o prescripţie scurtă cu vreun anestezic în ea, de vreun fel, ceva aspirină. Doctorul încearcă doar să scape de voi, chiar la acel timp, pentru că el nu are timp. Un doctor cu adevărat bun, înainte să vă dea medicamentul, va diagnostica acel caz, în profunzime, până când a aflat ce era în neregulă, apoi vă dă medicamentul.

E-19 Şi uneori aflăm oameni care trec prin aceste rânduri de rugăciune, prin toate naţiunile, şi ei doar aleargă sus şi cred că Domnul ar trebui să-i vindece chiar atunci. Dar poate este ceva jos acolo, şi noi stăm înaintea Domnului până când El descoperă aceea, ce este aceea. Există ceva care a ajuns... Există un-există un motiv pentru orice. Şi tu trebuie să afli motivul, mai întâi, şi apoi poţi afla la ce să lucrezi.

E-20 Şi acest tânăr doar a rămas persistent. Şi am ajuns înăuntru a doua zi dimineaţa în jur de ora două. Şi pe la cinci, fiul meu m¬a sunat, şi a spus, "Cunoşti o fată cu numele Jean Dyer?"
Am spus, "Jean Dyer, sună cunoscut."
El a spus, "Ea a spus că ea cânta la pian pentru tine."

E-21 "Oh," am spus, "acela nu este Dr. Dyer, chirurgul de aici, un chirurg renumit în Louisville?"

E-22 A spus, "Acela-i-el este acela. Ei bine, fiica lui Jean este pe moarte acolo la Spitalul Saint Edwards în... sau Spitalul Saint Anthony, adică, în Louisville." Şi a spus, "Soţul ei a stat chiar pe trepte toată ziua."
"Bine," am spus, "bine, voi încerca să îmi fac timp astăzi."

E-23 A spus, "Acum, ea nu ştie că are cancer. Să nu-i spui."

E-24 Astfel, în cele din urmă, în acea zi, când am ajuns acolo la salon; o doamnă tânără frumoasă.

E-25 Ea a cântat la pian pentru mine, în... când am fost la auditoriu, unde i-am văzut pe oamenii Fratelui Allen, aici în seara asta. Fratele Allen doar ce a plecat din acelaşi auditoriu din Louisville. Este Auditoriul Memorial. Şi Jean Dyer era pianista la biserica Uşii Deschise, sinagoga veche. Şi astfel ea a văzut unele lucruri măreţe pe care Domnul Dumnezeu le-a făcut. Ea i-a spus tatălui ei.

E-26 El a spus doar, "Aceea este pură psihologie. Omul acela doar citeşte gândurile oamenilor. Acolo este... El doar a ghicit aceea."

E-27 Ea a spus, "Tati, nu poate fi o ghicire de fiecare dată." Vedeţi? A spus, "Aceasta doar nu poate să fie."
"Ei bine", a spus el, "Jean, uită lucrul acela."

E-28 Şi ea era logodită cu un băiat bun care mergea la seminarul Baptist la timpul acela. Ea s-a măritat şi s-a mutat la Rockford, Illinois, unde era casa acestui băiat. Şi într-un fel sau altul ea a încercat să se ţină în continuare de mărturia ei. Dar băiatul a mers afară în serviciu secular, şi după o vreme aproape că s-a îndepărtat de Domnul.

E-29 Fata avea o-o boală femeiască. S-a dus acasă la tatăl ei. El a ştiut că ea avea nevoie de o operaţie. A găsit în ea ceea ce se numeşte... Şi eu nu ştiu termenul medical al acesteia, dar, pentru că ştiu că sunt doi doctori aşezaţi aici acum. Astfel, a fost numită, ca şi, tumoarea ciocolatei. Şi este o... Înăuntru, când el a scos-o, el trebuie că a împrăştiat ceva din aceasta. Şi celulele erau maligne. Şi ei au cusut-o, i-au dat nişte raze x şi terapie.

E-30 Astfel, când a ajuns acasă, ea a continuat să aibă dureri şi probleme.

E-31 Un an mai târziu, s-a întors pentru o histerectomie completă. Şi când ei au scos organele, au aflat căci cancerul a urcat sus în colon şi s-a înfăşurat în jur. Nu mai era nimic ce putea fi făcut. Ei au încercat razele x din nou. Nu a funcţionat. Astfel ei doar au dus-o la spital şi i-au spus doar că avea o problemă gravă femeiască, şi că încearcă să o trateze. Şi fata era pe moarte.

E-32 Soţul ei ştia lucrul acesta. Astfel el a venit acolo şi a luat câteva din cărţile mele, pe care Jean le-a citit. Şi astfel a început să vină la spital, să i le ci te ască ei.

E-33 Şi când am intrat să ne rugăm pentru ea, mi-a spus despre acest lucru. Am spus, "Jean, el este un băiat bun." Şi nu am vrut să las... Am păstrat secretul, pentru că ştiam că-că el... Ea nu ştia că avea cancer. Şi astfel, la două zile după aceea, ei urmau să aibă o-o colostomie. Deci luând...

E-34 Înainte să o ducă sus pe fată, ei bine, ei m-au lăsat să vin şi să mă rog cu ea. Am găsit-o într-un salon. Şi de îndată ce am... Acolo era de serviciu o asistentă necredincioasă; avea trei asistente; cu schimb la fiecare trei ore. Şi imediat ce am putut scăpa de asistentă, şi s-o scoatem din salon, astfel ca o viziune să se poată întâmpla, şi ne-am rugat cu ea pentru puţin timp acolo, şi am văzut-o. Ea are părul negru. Ea este doar în vârstă de vreo treizeci şi şase de ani. Părul negru s-a făcut cărunt. Ea stătea în viziune.

E-35 Am spus, "Jean, acum uite. Eu o să fiu cu adevărat sincer cu tine." Am spus, "Tu ai fost în adunări destul de mult ca să şti că eu nu ţi-aş spune nimic în Numele Domnului decât dacă era aşa." Am spus, "Acum, Jean, tu ai cancer."
Ea a spus, "Am bănuit asta, Frate Branham."

E-36 Şi am spus, "Această operaţie, poimâine, este o colostomie. Dar, nu-ţi fă griji. Am văzut, din partea Domului, tu vei fi bine." Şi ea doar s-a bucurat. Astfel am plecat acasă.

E-37 Şi a doua zi ei urmau să, următoarea zi, adică, ei urmau să o ia pentru colostomie în acea dimineaţă, şi ei trebuiau să¬trebuiau să aştepte câteva minute după ce au pregătit-o, şi aşa mai departe, şi gata să meargă. Şi acolo a fost că... Ea a avut simţul fizic normal pe care ar trebui să îl aibă fiinţele umane la acel timp, şi au dus-o la baie, şi ea a avut o completă, eliminare normală. Doctorul a fost atât de uluit. A controlat-o din nou. Următoarea dimineaţă... Eu au lăsat-o baltă, au anulat operaţia. Dr. Hume, un specialist foarte bun, chirurg, prieten de¬al meu, urma să-i facă operaţia.

E-38 Şi următoarea dimineaţă ea a avut o eliminare normală, completă din nou. Şi tatăl ei, Dr. Dyer, m-a sunat la telefon. Şi printre suspine, a spus, "Frate Branham, eu am fost un critic în legătură cu ce vorbeşti tu." A spus, "Dar sunt un credincios acum, că Dumnezeul lui Abraham, Isac, şi Iacob încă trăieşte."

E-39 El a fost vreodată Dumnezeu, El rămâne Dumnezeu. Şi ştim că El este tot atât de mare aici în Tucson cum este El oriunde, pentru că El este omniprezent, omnipotent, şi infinit, şi noi ştim că El poate face toate lucrurile.

E-40 Acum, ca să nu vă ţin prea mult. De obicei, eu foarte rar, când eu... Dacă ar urma să predic, oh, eu sigur v-aş elibera în şase ore. Aceea este o predică scurtă. Dar nu o voi face aşa în seara asta. Am servicii mâine seară, următoarea seară, şi în continuare. Vom încerca...
Ne pregătim să mergem în străinătate din nou, dacă este voia Domnului, chiar imediat.

E-41 Vreau să le spun la toţi oamenii de aici, prieteni, că poate pe unii dintre voi v-am întâlnit înainte, şi poate sunt aici mulţi pe care nu i-am întâlnit înainte. Vă salut în Numele Domnului nostru Isus, Fiul lui Dumnezeu. Fie ca Pacea Lui să fie întotdeauna cu voi.

E-42 Şi vorbind uneori în aceste filiale, cumva îi face pe oameni să... ca pentru fraţii mei slujitori de aici, să spună...

E-43 Cineva mi-a spus odată, a spus, "Billy, ei bine, de ce-de ce umbli tu cu acea grămadă de oameni de afaceri?" A spus, "Am crezut că tu erai un predicator."
"Oh," am spus, "Eu-eu sunt un om de afaceri."
El a spus, "Un om de afaceri?"
Am spus, "Sigur."
A spus, "Eu-eu-eu nu am ştiut asta."
Am spus, "Da, sunt un om de afaceri."
A spus, "În ce fel de afacere eşti tu?"

E-44 Am spus-o repede, aşa ca el... am spus, "Sunt în asigurarea Vieţii."
A spus, "Ce?"
Am spus, "Asigurarea Vieţii."
A spus, "Ce vrei să spui?"
Am spus, "Asigurarea Vieţii Eterne."

E-45 Acum, dacă vreunul din voi aţi vrea să vorbiţi despre o poliţă cu mine, voi fi bucuros să vă văd imediat după serviciu. Sunt¬sunt aici pentru afacere.

E-46 Îmi amintesc de un prieten de-al meu, Snyder era numele lui. Am mers la şcoală împreună. Şi acum, asigurare, am un prieten care este în ocupaţia de asigurări. Am un frate în ocupaţia de asigurări, dar eu-eu de fapt nu am nici o asigurare. Astfel eu sunt... Acest Wilmer Snyder, un prieten de-al meu, prieten din copilărie, a venit la mine nu de mult, şi a spus, "Măi, Billy," a spus, "Aş vrea să vorbesc cu tine despre ceva asigurare."

E-47 Am spus, "Acum, Wilmer." Am spus, "Uite ce este. Hai să vorbim despre vânătoare."
A spus, "Nu. Eu vreau să vorbesc despre asigurare."

E-48 Ei bine, a trebuit să i-o spun rapid, şi lui. Am spus, "Eu am siguranţă." Nu asigurare; siguranţă, vedeţi voi.

E-49 Şi soţia mea mi-a tras o privire, ca şi cum ar fi spus, "Păi, micuţ zicător de basme." Ea ştia că eu nu am nici o asigurare.

E-50 Şi el a spus, "Qh, scuză-mă, Billy." A spus, "Aşa este. Fratele tău este un agent. Îl cunosc pe Jesse."
Şi am spus, "Bine," am spus, "aceasta nu este exact cu el."
A spus, "Ce fel de asigurare ai?"
Şi am spus, am spus, "Eu am Viaţa Eternă."
A spus, "Ce?"
Şi am spus, "Viaţa Eternă."

E-51 "Ei bine," a spus, "Nu cred că am auzit vreodată de acea companie." A spus, "Nu. Este ciudat."

E-52 Şi am spus, "Iată ce este, Wilmer." Am spus, "Este siguranţă binecuvântată, Isus este al meu. Oh, ce gustare anticipată a slavei Divine! Sunt un moştenitor al mântuirii, plătită de Dumnezeu, născut din Duhul Lui, spălat în Sângele Lui."

E-53 A spus, "Este grozav de frumos, Billy, dar asta nu te va pune aici afară în cimitir."

E-54 Am spus, "Dar mă va scoate afară. Eu nu-s-eu nu-s prea deranjat de cum intru. Este să ies afară, este la ce mă gândesc eu."

E-55 Acum, dacă aveţi vreo îngrijorare, voi vorbi cu voi despre asta. Doar pentru o mică-o mică vorbire din Scriptură, deşi să fie despre oameni de afaceri. Dar eu m-am identificat ca om de afaceri cu voi.

E-56 Şi mulţi dintre fraţii mei slujitori aici afară, i-am văzut ridicându-se, cu câteva clipe în urmă. Şi astfel poate cândva, cu voia Domnului, mi-ar place să vin cu grupul şi să venim să avem o întâlnire bună de uniune cu slujitorii de aici. Eu cunosc un frăţior aici. L-am întâlnit. Whittle, cred, era numele lui. Am ieşit împreună, o dată. Acum, l-am pronunţat greşit şi, pe acela. El îmi spune că era în regulă.

E-57 Şi astfel numele meu este Bran-ham, voi ştiţi. Cineva mi-a spus, a spus, "Eşti... Frate Bran-ham, eşti tu ceva rudenie cu Abraham?"
Am spus, "Fiul său."

E-58 "'Părintele Naţiunilor.' Fiind morţi în Cristos, noi suntem sămânţa lui Abraham, şi moştenitori cu el conform cu promisiunea." Aceea este Scriptura.

E-59 Acum, nu am timpul să vă ţin aici, să predic, pentru că Ramada nu v-ar mai lăsa să o aveţi din nou.

E-60 Astfel îmi amintesc când am venit de prima dată printre poporul Penticostal, cu ani în urmă, am fost în Mishawaka. Acolo erau două grupuri din ei. Unul se numea P.A. al W.; şi un altul, P. A. al J. C., eu cred. Şi ei aveau a lor-convenţia lor în zonele nordice, pentru că acolo era o segregaţie, şi astfel fraţii de culoare puteau participa la adunare. I-am urmărit toată ziua, ce ciudat, nu mai era manieră bisericească. Vai! Stăteam acolo, şi noi Baptiştii, ştiţi, noi cumva încercăm să ne comportăm cumva bisericesc în biserică. Dar aceşti oameni nu aveau deloc nici o manieră Baptistă, sau vreo manieră de biserică. Ei alergau, ţipau, strigau, se învineţeau în faţă. Şi m-am gândit, "Vai, vai!" Şi aşa am început să observ felul cum se comportau ei.

E-61 Şi astfel el a spus, "Toţi slujitorii, pe platformă. Fiecare slujitor, indiferent de denominţiune, veniţi sus pe platformă pentru această seară." Am fost cam cinci sute aşezaţi pe platformă. Astfel a spus, "Doar ridicaţi-vă şi spuneţi-vă numele, şi aşezaţi-vă." Am-am ajuns la, al meu. Eu-eu mi-am spus numele, m-am aşezat. Şi tot aşa. După o vreme, ei aveau un om... Ei aveau câţiva predicatori buni în acea zi. Oh, ei erau într-adevăr şcolaţi, şi bărbaţi adevărţi. Şi am ştiut că nu aveam nimic de-a face sus acolo, cu educaţia mea de şapte clase, stând înaintea acelor oameni, când ei urmau să vorbească de teologie.

E-62 Dar m-am gândit, "Ei bine, pentru adunarea din seara aceasta, ei cu siguranţă vor avea cel mai remarcabil vorbitor al lor pentru acea seară."

E-63 Şi astfel, după o vreme, au spus că bătrânul cutare va vorbi. A fost un om bătrân de culoare, care a ieşit. Şi el părea a fi cam în jur de optzeci şi cinci de ani. Şi avea pe el una din acele vechi lungi, cum obişnuiam să le numim noi jos în sud, vestoane de predicator, ştiţi; un fel de coadă de rândunică, ştiţi, dungile în sus şi-n jos pe acesta. O dungă mică de păr alb în jurul capului lui. Şi el a trebuit să-l conducă pe bătrân afară, aşa de bătrân era.

E-64 Şi a ajuns acolo şi şi-a luat textul de acolo din Iov. A spus, '"Unde erai tu când Eu am pus temelia lumii? Spune-Mi pe ce sunt sprijinite."' A spus, '"Atunci când stelele dimineţii au cântat împreună, şi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie,"' a spus, '"unde erai tu?'" Dumnezeu vorbind cu Iov.

E-65 Ei bine, toţi fraţii în acea zi au predicat despre Viaţa lui Cristos, şi venirea lui Ioan, legând calea între ele, şi aşa mai departe, foarte academic.

E-66 Dar acest om bătrân nu a predicat despre nimic privitor la ce se petrecea aici pe pământ. El L-a dus sus acolo în trecut cam la zece milioane de ani înainte ca lumea să fie vreodată formată. Şi L-a adus, la ce se întâmpla în Cer, apoi a coborât pe curcubeul orizontal. A făcut toată aceea cam în cinci minute, şi o singură răsuflare, se părea. Când a terminat, a sărit în aer cam trei picioare, mi se părea mie, parcă, şi şi-a lovit călcâiele împreună. A venit ţopăind pe acolo. Şi el avea de două ori mai mult loc de cât am eu. A spus, "Voi doar nu aveţi suficient spaţiu aici pentru mine ca să predic," şi s-a aşezat jos.

E-67 M-am gândit, "Asta-i ce am eu nevoie. Dacă asta îl face pe un om bătrân să se simtă aşa, ce mi-ar face mie dacă aş găsi vreodată acel izvor al tinereţii?"

E-68 Om bătrân, în vârstă de optzeci şi cinci de ani, şi a putut să acţioneze aşa! Ei bine, vai, el a venit acolo, el era cumva reţinut. Dar am observat când acel Duh l-a lovit, el şi-a reînnoit tinereţea ca vulturul, voi ştiţi.

E-69 Acum acolo în cartea Sfântului Luca aş vrea să citesc doar un verset mic sau două, doar pentru câteva Cuvinte de aici, ca să îmbin cu ceva ce a fost spus, şi tot împreună, şi imnurile care au fost cântate. Şi Domnul să adauge binecuvântările Lui la citirea din Sfântul Luca 19.
Şi Isus a intrat şi a trecut în Ierihon.
... iată, acolo era unul numit un om numit Zacheu, care era mai marele printre vameşi, şi el era bogat.
Şi el căuta să vadă cine era Isus; şi nu putea din pricina mulţimii; ... el era de statură mică.
Şi a alergat înainte, şi s-a căţărat într-un dud ca să-L vadă; pentru că El avea să treacă pe drumul acela.
Şi când a ajuns Isus la locul acela, s-a uitat sus, şi l¬a văzut, şi a zis... Zachee, grăbeşte-te, ... dă-te jos; căci astăzi Eu trebuie să rămân în casa ta.

E-70 Trebuie să fi fost o noapte îngrozitor de rea. Omul mic nu a dormit deloc. El doar s-a învârtit şi s-a agitat toată noaptea. Noi suntem toţi familiarizaţi cu felurile acelea de nopţi; nu te poţi odihni, nu poţi adormi. Şi el doar s-a învârtit toată noaptea, agitându-se.

E-71 Voi ştiţi, soţia lui, Rebeca, ea era o credincioasă, şi ea era interesată de soţul ei care avea o afacere la Ierihon. Şi el aparţinea la multe societăţi din acea zi, fără îndoială. Şi Rebeca a devenit familiarizată cu un-un profet numit Isus din Nazaret, Care ei pretindeau a fi Fiul lui Dumnezeu. Şi ea era interesată ca soţul ei să-l întâlnească pe acest Om.

E-72 Pentru că, ea ştia că Iudeii au fost învăţaţi, că, "Dacă un om era un profet, ceea ce spunea el se împlinea. Dar dacă ceea ce spunea el nu se împlinea, atunci să nu-l ascultaţi." Dumnezeu le-a lăsat lor acel Cuvânt, prin profeţii Lui. Aşa era cum era identificat un profet.

E-73 Şi marele legiuitor, Moise, a lăsat de asemenea porunca, "Domnul Dumnezeul vostru va ridica un Profet asemănător mie. Va veni la împlinire că oricine nu va asculta de acest Profet va fi stârpit din mijlocul norodului."

E-74 Şi Rebeca era pe deplin convinsă, când l-a văzut pe Isus din Nazaret că se putea ridica şi să le spună persoanelor lucurile care erau în inima lor, să prezică lucruri care trebuiau să se întâmple, se împlinea exact cum spunea El, nu a dat greş nici o dată. Şi El era corect pe Cuvântul lui Dumnezeu. Ea a crezut aceasta.

E-75 Dar Zacheu, soţul ei, a devenit confuz. Şi, ei bine, adevărul adevărat despre aceasta era, că el nu l-a văzut niciodată pe Isus.

E-76 Şi într-adevăr acela-i un lucru rău, să încerci să judeci un om înainte să-l auzi. Nu ar trebui să facem asta niciodată. De multe ori noi încă suntem vinovaţi de lucrul acela, în ziua aceasta. Auzim de un om, şi, înainte chiar de a vorbi cu el, noi¬noi totuşi... deja ne-am făcut părerea despre el, prin părerea altcuiva. Şi nu este un lucru bun. Noi ar trebui să mergem, şi să vedem noi înşine.

E-77 Cum s-a spus odată, "Ar putea ieşi vreun lucru bun din Nazaret?"

E-78 Când s-a dus Filip să-l vadă pe Natanael şi l-a găsit sub un pom, şi a spus, "Vino, şi vezi pe Cine am găsit, Isus din Nazaret, Fiul lui Iosif."

E-79 El a spus, "Acum, ar putea ieşi vreun lucru bun din Nazaret?"

E-80 El i-a dat unul cele mai bune cuvinte pe care i le putea da. "Vino, şi vezi." Nu sta acasă şi să critici. Vino, să vezi tu însuţi.

E-81 Şi când a venit, Isus l-a văzut venind. A spus, "Ia tă un Israelit în care nu este vicleşug."

E-82 El a spus, "Rabi," care înseamnă învăţător, "când m-ai cunoscut Tu?"

E-83 El a spus, "Înainte să te cheme Filip, când erai sub pom, Eu te-am văzut."

E-84 Asta a fost de ajuns. A spus, "Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Tu eşti Împăratul lui Israel," pentru că el a văzut chiar cuvântul care-care Moise l-a spus că va avea loc. Ei nu au avut un profet timp de patru sute de ani, şi aici era un Om exact pe Cuvânt.

E-85 Cum trebuia să se fi simţit acea femeie mică la fântâna din Samaria când a ieşit ea să ia nişte apă într-o zi, şi acolo stătea un Om, un Iudeu. El trebuie că arăta în jur de cinzeci de ani, deşi El avea doar treizeci de ani. Lucrarea Lui trebuie că L-a doborât.

E-86 Când ei aveau sărbătoarea a-a corturilor, ei toţi se bucurau. Şi Isus a strigat, aşa cum a fost citat cu un timp în urmă, "Veniţi la Mine." Astfel atunci El a început să îşi dea marea Lui cuvântare.

E-87 Şi-şi Iudeii I-au spus, "Vrei să spui că Tu l-ai văzut pe Abraham? Şi Tu eşti un Om nu peste cinzeci de ani, şi spui că Tu l-ai văzut pe Abraham? Acum noi ştim că eşti nebun." Şi cuvântul nebun acolo înseamnă "înnebunit." "Noi ştim că eşti înnebunit. Tu ai un drac."

E-88 El a spus, "Înainte să fi fost Abraham, Eu sunt." Acela era EU SUNT care i-a vorbit lui Moise în rugul aprins.

E-89 Şi observăm că atunci când El şedea... El trebuia să meargă pe la Samaria. Pentru că, Israelul a auzit mesajul, şi El venea acum la cele trei rase: Iudeii, Neamurile, şi Samaritenii; Ham, Sem, şi poporul lui Iafet. Şi El este... Evanghelia trebuie să le fie introdusă. Şi El a venit la cetatea numită Sihar, şi acolo, şezând la fântână. Şi i-a trimis pe ucenicii Lui în cetate, ca să procure mâncare.

E-90 O femeie micuţă a ieşit. Noi am numi-o astăzi, ei bine, poate "lumina roşie," ceva nume rău. Ştiţi ce vreau să zic. Şi astfel ea l-a văzut pe Isus... Vreau să spun, ea nu l-a văzut pe Isus şezând acolo, doar un Om Iudeu obişnuit şezând rezemat de zid. Al fântânei micuţe, afară la capătul străzii, al... unde venea cetatea să-şi ia apa. Acest Ins micuţ şezând acolo, neobservat. Ea a ieşit poate pe la ora unsprezece din zi, ca să ia apa, apa zilnică a familiei. Şi ea a coborât găleata ca să o ia, şi, înainte ca să o poată ridica, a auzit pe Cineva zicând, "Adu-Mi să beau."

E-91 Ea s-a uitat acolo şi a văzut că era un Iudeu. Şi ar fi putut spune ceva de genul acesta, "Domnule, nu este obişnuit ca Tu să spui un astfel de lucru. Eu sunt o Samariteană. Tu eşti un Iudeu. Şi noi nu avem nici... Este o segregare aici. Nu avem astfel de relaţii unii cu alţii."

E-92 Şi El a intrat în vorbă. Cursul a continuat, despre dacă ea se închina la Ierusalim. El a spus, "Noi Iudeii ştim la ce ne închinăm, căci Mântuirea este de la Iudei." Şi cursul a continuat pentru o vreme. Şi după o vreme El i-a spus, "Du-te, ia-ţi bărbatul şi vino aici."
Ea a spus, "Nu am bărbat."

E-93 A spus, "Tu ai spus adevărul, pentru că tu ai avut cinci bărbaţi, şi acela cu care trăieşti acum nu este bărbatul tău."

E-94 Ea a spus, "Domnule, eu înţeleg că Tu eşti un profet." Acum, vedeţi, ei nu au avut un profet timp de patru sute de ani, de la Maleahi. A spus, "Eu înţeleg că Tu eşti un profet. Noi ştim, când vine Mesia, El ne va spune aceste lucruri. Acela va fi semnul unui profet. Când vine Mesia, El ne va spune aceste lucruri."
Isus a spus, "Eu sunt Acela, care vorbesc cu tine."

E-95 Ea a alergat în cetate şi a spus, "Veniţi, de vedeţi un Om care mi-a spus lucrurile care le-am făcut. Nu este Acesta chiar Mesia?" Cum a izbucnit acea Lumină mai întâi peste o femeie micuţă în acea stare!

E-96 Ce o-ce mustrare a fost pentru acei preoţi ai templului din acea zi, care L-au văzut făcând acelaşi lucru, şi L-au numit, "Beelzebub, un diavol, duh necurat făcând aceste lucrări"! Pe când, Scriptura atât de clar a adeverit că acesta ar fi Mesia. Acum noi...

E-97 Rebeca a văzut toate acestea, şi a fost nerăbdătoare ca soţul ei să poată sta o dată unde se afla Isus din Nazaret. Şi ea a înţeles că El trebuia să fie în Ierihon, oraşul ei, în acea zi. Şi a început să se roage pentru el. Sper să fie multe Rebeca aici în seara asta, care vă veţi ruga pentru soţul vostru, ca Isus să le iasă în cale cândva. Şi ea s-a rugat toată noaptea, în timp ce vrem să o facem o dramă.

E-98 Şi ştiţi, când cineva merge să se roage pentru voi, sincer, tu¬tu nu ai odihnă. Tu poţi spune, că este ceva ce se întâmplă.

E-99 Şi apoi spre dimineaţă, am spune... Zacheu avea un obicei de a se trezi cam târziu, pentru că, poate vom spune, că avea un restaurant, şi a lăsat... a lui-conducerea lui, şi aşa mai departe, să se ocupe de această afacere. Dar în acea dimineaţă, el s-a sculat foarte devreme, s-a aranjat foarte frumos, şi s-a îmbrăcat cu cele mai bune haine. Şi Rebeca, după ce s-a rugat toată noaptea, şi văzând că el era foarte neliniştit...

E-100 Şi ascultă, Rebeca, când tu îl vezi pe Zacheu al tău că devine cumva neliniştit, doar aminteşte-ţi, Dumnezeu răspunde rugăciunii, vedeţi. Acela-i felul cum se întâmplă. Când îl vezi că devine aşa că el nu îţi poate spune un cuvânt bun, aminteşte¬ţi doar, continuă să rezişti. Nu mai durează mult până când Dumnezeu îi va ieşi înainte pe acea cale.

E-101 El a devenit foarte neliniştit. Când s-a sculat, s-a îmbrăcat cu cele mai bune haine. Şi o pot vedea pe Rebeca întorcându-se şi spunând, "Zacheu, tu eşti sculat foarte devreme în dimineaţa asta, dragul meu."

E-102 "Oh, da, Ăă, eu doar, ăă, ă-ă-ă, ăă. Şti, eu-eu doar m-am gândit că aş ieşi afară pentru un pic de aer proaspăt."

E-103 Dar, el în mintea lui avea, "Nu am putut să mi-l scot din minte pe acel Om. Şti ce o să fac? Mă voi duce jos acolo la poartă pe unde intră El. Şi când intră El în acea poartă, o să-i arăt eu Lui, pentru că o are pe soţia mea afară, la aceste adunări, şi că se comportă aşa. Eu Îi voi spune ce gândesc eu despre El." Ştiţi, de obicei oamenii crează acel fel de complex, ştiţi, doar din ce aud despre ceva.

E-104 Aşa că s-a aranjat tot. A coborât pe furiş. A privit înapoi sus, la casă, şi să vadă dacă se uita careva, şi părea că nu se uita nimeni. Dar Rebeca se uita pe la crăpătura geamului, văzând ce a făcut el. Şi în loc să o ia către restaurantul lui, el a coborât spre Strada Dreaptă.

E-105 Ştiţi, de obicei voi îl găsiţi pe Isus pe Strada Dreaptă. Aşa este. Drept în afacerea voastră! Tu vrei să Îl găseşti, fi cinstit, fi sincer, fi drept cu Dumnezeu şi cu oamenii, fi drept cu vecinul tău.

E-106 Aşa că el se strecoară în jos pe stradă, pentru că el ştia că El urma să intre pe această poartă anume. El a fost întârziat puţin în acea dimineaţă, pentru că doi oameni orbi au avut nevoie de vindecare, aşa cum ne spune Scriptura, şi El i-a vindecat pe aceia. Şi când a ajuns jos la poarta pe unde trebuia să intre Isus... Voi ştiţi, Biblia a spus, "El era cumva mic de statură." Şi când a ajuns el acolo, unii din acei oameni mari stăteau acolo, şi el nici măcar nu a putut găsi un loc, să se ridice să Îl vadă. Ei erau căţăraţi pe ziduri şi peste tot.

E-107 Ştiţi, este ceva în legătură cu asta, că, atunci când vine Isus în jur, întotdeauna atrage o atenţie cumva. Ei erau acolo, pregătiţi să cânte, "Osana!" Şi ei...

E-108 El a spus, "Acum, eu nu o să fiu observat aici. Şi eu nu voi fi în stare să-L observ, pentru că El probabil va merge pe mijlocul străzii, cu o gardă de corp, şi eu nu voi fi în stare să-l văd pe acest Om. Dar eu nu cred că El este un profet, pentru că am fost învăţat că zilele profeţiei şi zilele miracolelor au trecut." Voi ştiţi, timpul nu s-a schimbat prea mult de atunci.

E-109 Dacă Dumnezeu a fost vreodată Dumnezeu, El încă este Dumnezeu. Dacă El nu este, atunci El niciodată nu a fost Dumnezeu. Tu nu poţi doar spune că El este o dată Dumnezeu, şi nu este Dumnezeu data viitoare. El nu îmbătrâneşte. El nu Îşi poate schimba gândul. El trebuie să stea cu deciziile Lui. Deci, voi puteţi fi siguri că, ce El a spus, aceea El va face. Asta-i ce...

E-110 "Abraham l-a crezut pe Dumnezeu, socotea lucrurile care erau contrare ca şi cum ele erau-ele nu erau. Lucrurile care păreau reale, pe care ochii lui le putea vedea, dar erau contrare Cuvântului lui Dumnezeu, şi el-el pentru... el nu... nici măcar nu privea la ele. El le socotea ca şi cum nu ar fi fost. El l-a crezut pe Dumnezeu." El nu s-a ţinut numai pentru o zi. El a mers înainte în jos prin viaţă, douăzeci şi cinci de ani, înainte ca Isac să se fi născut. Şi el devenea mai tare, tot timpul.

E-111 Noi astăzi pretindem a fi, prin har, şi prin îndurarea şi înfierea prin Cristos, că noi am devenit Sămânţa lui Abraham, şi noi nu ne putem încrede în Dumnezeu douăzeci şi patru de ore. Dar Sămânţa reală a lui Abraham se prinde de Cuvântul lui Dumnezeu şi nimic nu o va muta de la acesta.

E-112 Dumnezeu i-a spus lui Abraham, când era în vârsta de şaptezeci şi cinci de ani, şi Sara era de şaizeci şi cinci, ei urmau să aibă un copil. Păi, ei s-au dus şi şi-au procurat toate prinzătoarele şi panglicile, şi s-au pregătit pentru el. Aşa este. Nimic nu era să-i poată opri. Ei o ştiau.

E-113 Primele douăzeci şi opt de zile au trecut. El a spus, "Cum te simţi Sara?"
"Nici o diferenţă."
",Slavă lui Dumnezeu! Noi îl vom avea, oricum."
"Cum şti?"
"Dumnezeu a spus aşa. Asta o stabileşte."
Luna următoare, "Cum te simţi?"
"Nu este nici o diferenţă."

E-114 "Ei bine, este un miracol mai mare ca oricând acum. Este în întârziere cu două luni." Vedeţi?
Douăzeci şi cinci de ani. "Cum te simţi, Sara?"
"Nici o diferenţă."
"Slavă lui Dumnezeu! Noi îl vom avea, oricum. Dumnezeu a spus aşa."

E-115 Şi atunci noi ne numim Sămânţa lui Abraham. Ceea ce spune Dumnezeu, Dumnezeu este în stare să înfăptuiască, să facă ceea ce a spus El că va face. Eu nu pot să îmi ţin cuvântul de fiecare dată. Nici voi nu puteţi. Dar El trebuie, ca să fie Dumnezeu.

E-116 Astfel, noi aflăm că acest om nu a crezut lucrul acesta, acest om mic de afaceri din oraşul Ierihon. El avea o afacere mare. El se gândea că se descurcă bine. El avea favoare cu preoţii şi cu sinagoga. El avea favoare cu bisericile, şi cu Kiwanis, şi-şi multe din organizaţiile din acea zi, aşa cum am spune noi. Totuşi, aceea nu înseamnă Dumnezeu, încă.

E-117 Prosperitate nu înseamnă Dumnezeu, întotdeauna. Uneori e viceversa.

E-118 Dumnezeu a spus, "Când tu stăteai în câmp," i-a spus lui Israel, în sângele ei propriu, atunci a fost doritoare să-I slujească.
Dar când a devenit suficientă, ea credea că era, atunci nu a mai vrut să aibă de-a face cu El, I-a întors spatele.

E-119 Isaia a luat acel exemplu cu Ozia împăratul, căci Ozia a fost un om mare atâta timp cât s-a ţinut umil înaintea lui Dumnezeu. El niciodată nu a avut rol în politică. El a stat cu Dumnezeu, şi Dumnezeu l-a binecuvântat. Împăraţia lui a fost după cea a lui Solomon. Dar, când a ajuns plin de sine!

E-120 Asta-i ce este necazul cu oamenii astăzi. Să nu permiteţi niciodată să se întâmple asta acestei organizaţii ai oamenilor de afaceri, sau sunteţi duşi în pulbere ca şi ceilalţi. Oricând un popor ajunge la un punct până-până când prosperitatea începe să le orbească ochii de la Cuvântul lui Dumnezeu, ei sunt pe stânci.

E-121 Ozia a fost un om mare, dar el a încercat să ia locul unui predicator, într-o zi, să intre şi să ardă tămâie. Şi marele preot, cu zeci de alţi preoţi, au venit şi i-au spus, "Tu nu ar trebui să faci asta. Tu eşti un laic."

E-122 Şi voi oamenilor de afaceri amintiţi-vă lucrul acesta, de asemenea. Noi predicatorii avem timp destul de greu păstrând acest Lucru drept. Nu este pentru laici. Laicii au partea lor, dar amvonul este pentru slujitorul care este ordinat. "Dumnezeu aşează, în Biserică, bărbaţi pentru aceste lucruri."

E-123 Şi apoi noi aflăm că a luat cadelniţa şi a intrat, oricum. Şi Dumnezeu l-a lovit cu lepră, şi a murit un lepros. Vedeţi, când noi ne înălţăm!

E-124 Zacheu a fost aproape în acea condiţie. El era prosper. Era în relaţii bune cu rabinul. El era în relaţii bune cu toate societăţile. Astfel el s-a gândit, că dacă a ajuns în ceva necaz, el ar fi susţinut, Sanhedrinul era chiar de partea lui. El stă la poartă. El urmează să facă ceva acum. El o să meargă să-l ia pe acest Ins, şi să-I spună Lui în faţă, "Tu eşti un profet fals. Nu-i nimic de Tine. Tu doar iei numai o telepatie mintală, şi îi amăgeşti pe oameni." Vedeţi, el nu s-a oprit nicicând să citească Cuvântul.
Acolo este unde se greşeşte azi.

E-125 Dacă Israel ar fi făcut asta în loc să facă ce au făcut, ei ar fi mai bine azi. Dar ei trebuiau să facă aşa. Aceasta trebuia să se împlinească, ochii lor să fie orbiţi, ca noi să avem o oportunitate. Dacă nu era pentru asta, unde am fi fost noi? Observaţi.

E-126 Dar când a ajuns el acolo, el află că nici măcar nu poate vedea nimic. Nu poate vedea strada, acolo sunt doar aşa de mulţi oameni adunaţi în jur, peste tot. Astfel se gândeşte, "Şti ce? El se duce sus... Ei îmi spun, Rebeca mi-a spus, că, astăzi, El urma să mănânce la-la Lavinsky." Sper să nu fie nici un Lavinsky aici. Dar, restaurantul lui, concurenţa lui. A-ha. Astfel el urma să mănânce acolo la restaurantul lui, poate. "Aşa că eu ştiu, să ajung acolo, va trebui să coborâm, să o luăm de pe Strada Dreaptă aici, în jos pe Aleea Aleluia," o vom numi noi.

E-127 Acelea sunt denumiri brute, dar o fac doar ca să îmi fac drama mea. "Şi noi trebuie să întoarcem colţul aici, de pe Strada Dreaptă, spre Aleea Aleluia." Tu să te ţii pe acea stradă destul de mult, şi vei ajunge la Aleea Aleluia. Doar ţine-o drept.

E-128 Astfel el coboară, repede. A spus, "Sunt mic de statură." S¬a îngrijit micuţul de el: şi-a tras barba în jos; a văzut că este parfumat chiar bine; unghiile lui toate lustruite. A stat la colţ, a spus, "Îl voi vedea când El trece pe aproape, şi Îi voi spune ce gândesc eu despre El când trece El pe aici." Astfel el stă la colţ.

E-129 Şi a început să se gândească, "Şti ce? Acelaşi grup Îl va urma. Ei vor fi chiar aici, şi ei doar vor... Eu sunt atât de mic, că eu nu voi reuşi niciodată să Îl văd, aşa că nu fac prea bine să stau aici. Nu voi fi mai bine aici decât dacă eram acolo jos. Şi, şti, cred că-ce voi face? Aici este un dud care stă aici, aşa că eu cred că doar mă voi urca în acest dud. Şi atunci voi fi în stare să-L văd, şi să mă uit bine la El când trece El pe aici. Astfel El nu o să mă vadă acolo sus în acel pom. Şi este o creangă care merge acolo în afară; şi voi sta chiar pe acea creangă şi Îl urmăresc când apare El la vedere, şi când se duce El din vedere. Voi lua o privire bună la acest Ins."

E-130 Şi astfel, primul lucru care-l ştiţi, el a început să încerce să vadă cât de sus era prima creangă, şi i-a fost puţin departe ca să o ajungă.

E-131 Voi ştiţi, într-adevăr, primul pas este puţin ne-la-îndemână. Noi trebuie să-l acceptăm prin credinţă. Da. Este doar puţin mai mult decât poate mintea umană să explice. Tu nu îl poţi explica pe Dumnezeu. Dacă o faci, atunci El nu mai este acceptat prin credinţă. Voi trebuie să Îl credeţi. "Cel ce vine la Dumnezeu trebuie să creadă că El este, şi un Răsplătitor al acelor care Îl caută cu sârguinţă."

E-132 Astfel noi îl aflăm pe acest ins mic remarcabil, unul dintre oamenii de afaceri ai oraşului, a spus, "Acum, cum o să mă urc?" Şi poate probabil cel care lua gunoiul nu a trecut pe acolo în acea dimineaţă, şi acolo erau nişte bidoane aşezate în colţ, pline de¬de hoit în oraş. Astfel ei... El a spus, "dacă aş putea să apuc acel bidon, aş putea să ajung sus şi să mă prind de creangă."

E-133 Ciudat, cum îi face Dumnezeu pe oameni să facă lucruri ridicole. Astfel, dar, ştiţi, dacă eşti hotărât vrei să îl vezi pe Isus, vei face lucruri ridicole, dacă eşti hotărât să vrei; tu eşti¬eşti foarte sincer, chiar vrei să şti cu adevărat ce este cu toată Aceasta.

E-134 Şi aceea a fost opinia lui Zacheu. El a vrut să afle despre ce a fost toată aceasta, ce auzea el. Astfel el spune, "Acum nu e nimeni în jur, aşa că mă voi strecura acolo şi voi apuca bidonul de gunoi şi îl trag aici, şi-l aduc aici la-la pom. Şi atunci mă pot sui pe prima creangă, şi ajung sus-sus deasupra străzii când trece El." Dar când a început să tragă bidonul, a fost prea greu pentru el să-l tragă. El era cumva un om scund, mic de statură. Singurul lucru de făcut, atunci, el ar fi trebuit să-l care. Acum, el era îmbrăcat cu hainele lui bune.

E-135 Vedeţi cum face diavolul? El doar încearcă să vă pună totul în cale. Astfel el-el va mişca totul, orice îndoială, fiecare cusur care poate el, pentru a vă opri să vedeţi care este Adevărul. El chiar este bun să facă asta.

E-136 "Deci eu sunt îmbrăcat cu hainele mele cele mai bune," ar fi putut să zică. "Şi aici, eu-eu, dacă apuc acel bidon de gunoi, mă voi murdări."

E-137 Ştiţi, sunt unii oameni care gândesc, să şadă într-o adunare ca asta s-ar putea să vă murdărească puţin, cumva prin societatea şi celebritatea oraşului. Dar dacă eşti cu adevărat hotărât să-l vezi pe Isus, tu vei veni, oricum. Aşa este. Aşa că, există numai un singur lucru de făcut, dacă un om este hotărât să-l vadă pe Cristos, nimic nu-l va opri.

E-138 Astfel se apleacă şi apucă acel bidon de gunoi, şi iată-l venind. Chiar pe la timpul când l-a apucat cu braţele lui, bine, concurenţii lui au venit de după de colţ, doi sau trei din ei. Au spus, "Ei bine, uitaţi-vă la Zacheu. El şi-a schimbat poziţia. El lucrează pentru oraş acum." Îmi imaginez că faţa lui micuţă a devenit îngrozitor de roşie.

E-139 Mă întreb, în seara aceasta, dacă şeful ar intra şi să vă vadă pe unii dintre voi oamenilor de afaceri aici, şezând într¬o adunare ca aceasta care este numită "holy-rollers," mă întreb dacă faţa voastră... Bine, voi sunteţi deja identificaţi, aşa că aţi putea tot atât de bine să staţi liniştiţi acum. Zacheu, îl avea deja în braţe; el s-a dat deja de gol. Şi voi aţi venit deja aici, aşa că aţi putea sta doar liniştiţi, să mergeţi înainte cu aceasta, aşezaţi acolo.

E-140 Îşi avea braţul în jurul benei de gunoi. Ce lucru pentru un om de afaceri! Iată-l că vine, cu faţa lui roşie. Şi ei spunând, "Ei bine, ce mai şti, Zacheu?" Ştiţi, era destul de rafinată, activitatea care o avea el, astfel el descoperă. Zice, "Iată-l aici. Acum el lucrează pentru oraş. Ştiu, ştiu că afacerea lui nu merge bine, uite ce fel de ocupaţie are."

E-141 El a fost hotărât să-l vadă pe Isus, indiferent. A auzit despre acesta, şi a vrut să ştie el însuşi.

E-142 Aş vrea pentru Dumnezeu ca fiecare om să ia acea atitudine. Dacă aţi auzit vreodată de El, aflaţi. El nu este mort. El este viu, tot atât de mult în acest loc în seara aceasta cum a fost El pe ţărmurile Galileii. "Iată, Eu sunt cu voi întotdeauna, chiar până la sfârşitul veacului. Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi." Dacă nu este aşa, atunci El a fost un Mesia fals; El nu a fost Mesia care trebuia El să fie. Dar dacă El îşi păstrează şi Îşi ţine promisiunea, El încă este Dumnezeul care Se face de cunoscut oamenilor. El va trebui să facă aceleaşi lucruri pe care El le-a făcut. Acela este modul Lui de a face lucrurile. El va trebui să Se arate în felul cum a făcut-o El atunci. Evrei 13:8, Pavel vorbindu¬le la Iudei, a spus, "Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci." Astfel, El trebuie să fie acelaşi în principiu, acelaşi în putere, acelaşi în tot ce a fost El. El trebuie să fie acelaşi astăzi.

E-143 Uneori, vedem lucrările lui Dumnezeu, eu ştiu că este făţărnicie amestecată cu aceasta. Când găsiţi un dolar fals, ce vă spune aceea, vouă oamenilor de afaceri? Veţi renunţa voi? Veţi scoate toţi banii din bancă şi îi veţi arunca în-în râu pentru că aţi găsit un dolar fals? Acel dolar fals înseamnă doar că există un dolar adevărat de pe care este făcut. Şi Penticostalul este plină de imitaţii carnale. Dar ce înseamnă asta? Că există unul real acolo pe undeva. Este încercarea cuiva să imite ceva care altcineva are cu adevărat. Este doar un tichet de masă. Este doar din Ceva care este autentic, în spatele lucrului, ce cineva încearcă să imite.

E-144 Astfel aflăm că, Zacheu îşi ia bena de gunoi. Şi concurenţii lui mergând în jos pe stradă, râzând de el. Dar asta nu a contat. El a fost hotărât să-l vadă pe Isus. Atunci el ar fi avut o părere despre EL

E-145 Noi chiar am putea să luăm acel sentiment în mijlocul nostru, dacă am putea doar să fim hotărâţi, că noi o să aflăm ce este cu toată Aceasta, dacă este Adevărul. "Dacă Dumnezeu este Dumnezeu, slujiţi-i Lui." Ilie profetul a spus asta, în vârful muntelui Carmel. "Dacă Dumnezeu este Dumnezeu, slujiţi-i Lui. Dacă el Baal este Dumnezeu, slujiţi-i lui." Dacă Isus Cristos nu se poate declara pe Sine chiar acelaşi cum a fost El întotdeauna, atunci El nu a înviat din morţi.

E-146 Dacă încercăm să-i atragem pe oameni doar printr-o atracţie psihologică, dacă am putea doar să-i schimbăm din Metodist în Baptist, sau din Baptist în Penticostali, ce este asta? Este o grămadă de psihologie. Aşa este.

E-147 Un Dumnezeu viu Care a creat cerurile şi pământul încă este acelaşi Creator. El încă este, în principiu, acelaşi Dumnezeu care a fost El întotdeauna. Sunt bucuros că l-am văzut pe Dumnezeu înainte ca biserica să pună mâna pe mine, ca să ştiu că exista aşa Ceva.

E-148 Văd certurile lor, şi buclucurile, şi văicărelile. Întotdeauna a fost în felul acela, totul. Au avut acelaşi lucru, prin toată Scriptura.

E-149 Dar acest ins mic vroia să-l vadă pe Isus, şi el a fost hotărât să o facă. El era un om de afaceri, şi el vroia să facă afaceri corect. Astfel, el, când s-a hotărât... Soţia lui acasă, rugându¬se, şi rugăciunea Rebecăi îl urmărea. Şi insul mic a trebuit să se urce în pom. A trebuit să se caţăre sus pe...

E-150 Nu am vrut să spun asta. Este o expresie Sudică, de "căţărat." Câţi ştiu ce este a se "căţăra într-un copac"? Ei bine, câţi dintre voi Kentuckiani sunteţi pe aici oricum?

E-151 El a trebuit să se caţăre în pom, să se suie în pom. Şi iată-l aici, şezând acolo sus acum în pom, scuturându-şi gunoiul de pe haina lui nouă; scoţând aşchiile din genunchii şi din mâinile lui, unde s-a urcat în pom. Dar indiferent de ce a avut loc, el a fost hotărât să îl vadă pe Isus. Şi dacă voi sunteţi cu adevărat...

E-152 Ascultaţi-mă. Dacă sunteţi cu adevărat hotărâţi să Îl vedeţi, vouă nu vă pasă prin ce trebuie să treceţi, câtă critică, ce spun alţi oameni. Voi vreţi să îl vedeţi pe Isus, veţi face orice ca să Îl vedeţi. Vă veţi aştepta rândul. Veţi face orice trebuie să faceţi, doar aşa ca să reuşi ţi să- L vedeţi.

E-153 Necazul privitor la aceasta este, în ziua de azi, că ei nu însetează suficient. Nu este destulă sete şi foame pentru oameni. Eu cred că biserica ar trebui să fie puţin mai sărată decât este.

E-154 Sarea crează o sete. Sarea este gustul dacă ea atinge. "Dar dacă sarea şi-a pierdut gustul, este de acum înainte bună de nimic," decât să devină o organizaţie. Aşa este. Dar voi trebuie să aveţi gustul în aceasta. Gustul este sarea, tăria.

E-155 Dacă un om îl vede pe Cristos trăind în voi, lucrul acesta îl va face să-i fie sete să fie ca voi. Îl va face să îl vadă pe Isus în voi, îl face să îl vadă pe Dumnezeu.

E-156 Cum au ştiut ei că Moise era de la Dumnezeu? [Porţiune goală pe bandă – Ed.] Şi ei au ştiut că Dumnezeu era cu el.

E-157 Acum noi observăm, aşa cum a spus Petru în Ziua Cinzecimii, despre, "Voi bărbaţi din Israel, cum voi..." A acuzat acea generaţie pentru răstignirea Fiului lui Dumnezeu. A spus, "Voi... Isus din N azaret, un Om care a fost recunoscut de Dumnezeu printre voi, adeverit de Dumnezeu, prin semnele şi minunile pe care le-a făcut Dumnezeu prin El; l-aţi luat pe Prinţul Vieţii cu mâini rele, şi l-aţi răstignit."

E-158 Nu a exprimat bine Nicodim toate sentimentele lor? Era un prestigiu social al apartenenţei la ceva, care i-a împiedicat să îl vadă pe Isus. I-a spus Lui, "Învăţătorule, noi ştim că Tu eşti un Învăţător, care vine de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele acestea dacă nu este Dumnezeu cu el." Ei au recunoscut asta. Dar din cauza prestigiului social, lor le-a fost ruşine să o admită.

E-159 Ei ar fi trebuit să fie ca orbul pe care Isus l-a vindecat.
Ei au spus, "Omul acesta este un păcătos."

E-160 A spus, "Este un lucru ciudat. Voi, conducătorii de azi, şi nu ştiţi de unde vine acest Om?" A spus, "Că El este un păcătos sau nu, eu nu ştiu. Dar eu ştiu acest singur lucru: că eram odată orb, şi acum văd." Asta e. Acela era lucrul care l-a ştiut el.

E-161 Îmi place mărturia pozitivă care o dau oamenii care stau în mijlocul poporului şi spun, "Ştiu că există ceva. Ceva mi s-a întâmplat mie."

E-162 Cum am încercat să spun despre sora de culoare, "Eu nu sunt ceea ce vreau să fiu, sau nu ceea ce ar trebui să fiu, dar totuşi ştiu că nu sunt ceea ce eram cândva." Ceva a luat-o în stăpânire.

E-163 Zacheu, şezând acolo sus, în ce încurcătură era el, şezând acolo sus. Şi voi ştiţi...

E-164 Ascultaţi-mă. Oamenii care îl cred pe Dumnezeu, ajung în încurcături, oricum. Ei fac lucruri care sunt absolut contrare cu mersul zilei.

E-165 Ascultaţi-l pe Moise. Într-o zi, un păstor. Un mare războinic în Egipt, pentru a-şi elibera poporul, şi a eşuat. Apoi a devenit un păstor, timp de patruzeci de ani. Un bătrân bun, aşezat, om bun, avea o nevastă şi copil; Sefora, Gherşom. Acum observăm că, după ce Dumnezeu l-a găsit, şi el l-a văzut pe Dumnezeu în rugul aprins, a doua zi el o avea pe nevasta lui aşezată pe un catâr, un copil pe şoldul ei. Barba alba îi vântura. Un toiag strâmb în mâna lui, conducând acest catâr; vântul sufla. Capul lui chel îi strălucea, în soarele fierbinte, coborând spre Egipt.
Cineva ar spune, "Moise, ce faci?"

E-166 "Mă duc jos în Egipt, să-l preiau." Invazia unui singur om, dar el a făcut-o. De ce? Dumnezeu i-a spus să o facă. Iată de ce. Vedeţi, părea-părea nebunie. Unde, omul a fugit din acel loc, acum se întoarce exact înapoi.

E-167 Acela-i felul cum oamenii care îl află pe Dumnezeu, hotărâţi să-L vadă.

E-168 Iată-l şezând. După puţin, a început să se gândească, "Şti, Rebeca mi-a spus că acest Om era un Profet. Mă îndoiesc de asta foarte mult. Eu nu cred în asta. Nu cred că există profeţi în ziua aceasta. Dacă ar fi fost, preotul meu mi-ar fi spus despre asta. Preotul meu este unul dintre slujitorii lui Dumnezeu, aşa că el mi-ar fi spus despre asta." Asta e bine.

E-169 Dar, vedeţi, religia organizată a lumii nu a acceptat niciodată un mesager de la Dumnezeu în nici un timp, niciodată nu au făcut-o. Nu le-a spus Isus, "Voi Farisei orbi, voi împodobiţi mormintele profeţilor, şi voi sunteţi cei care ia-ţi pus acolo. Care dintre profeţii pe care i-a trimis Tatăl, nu ia-ţi omorât şi pus în mormânt, pentru că a arătat venirea Celui Drept?" Vedeţi?

E-170 Acolo, atunci, aflăm, iată-l aici, şezând acolo sus. Ştiţi ce? Sper că această dramă nu sună ridicol, dar mă voi gândi că el a spus, "Acum, aşteaptă un minut, dacă se întâmplă ca acel Om să mă vadă şezând aici sus pe această creangă!" Şi el s-a pus jos unde se încrucişau două crengi. Şi şedea acolo, gândindu-se.

E-171 Acela-i un loc bun de a te aşeza, unde căile tale si căile lui Dumnezeu se întâlnesc. Acela-i un loc bun pentru a gândi. Şi sper că fiecare persoană de aici, care nu L-a întâlnit niciodată, şi să ştiţi într-adevăr că sunteţi născuţi din nou din Duhul lui Dumnezeu, că voi şedeţi pe acea creangă în seara aceasta. Dar, voi oamenilor de afaceri, eu sper că voi şedeţi unde încercăm noi să spunem că a şezut Zacheu, sus în dud, cu crengile unde s-au întâlnit două căi, a voastră şi a lui Dumnezeu.

E-172 Şi a spus, "Şti ce cred că am să fac? O să mă trag doar aici în aceste frunze şi mă camuflez." El s-a înfăşurat tot. Şi-a lăsat o mică fereastră prin care să poată privi, ştiţi, o frunză, o putea trage jos, şi să spună, "Eu o să Îl văd când vine El, dar El nu mă va vedea. El nu va şti că eu sunt aici sus."

E-173 Astfel în timp ce şedea acolo, după o vreme, gândindu-se la asta, a venit o gălăgie de după colţ.

E-174 Este un lucru ciudat, dar, oriunde este Dumnezeu, acolo pare să fie mult zgomot. Este ciudat, dar aşa este.

E-175 Ştiţi, Isaia, în templu, după moartea lui Ozia, el era acolo jos. Şi el a auzit un zgomot şi tot templul se clătina. Stâlpii au fost mişcaţi din locurile lor. Şi acolo erau Îngeri, Serafimi, acolo, care sunt Heruvimi, arzători de jertfă, care dau căitului dreptul de a merge la altar. Acele Fiinţe mari, mai presus de Îngeri, cu aripile Lor peste feţele Lor, şi aripi peste picioarele Lor, şi zburând cu două aripi, strigând, "Sfânt, sfânt, sfânt, este Domnul Dumnezeu Atotputernic."

E-176 Dacă un Înger îşi acoperă faţa Lui sfântă, pentru a-l întâlni pe Dumnezeu, cum vom lua noi un crez şi să o acoperim pe a noastră cu acesta? O să fie nevoie de Sângele lui Isus Cristos să ne acopere, atunci noi suntem fii. Nu o modă de aceasta, sau modă de aceea, ci Sângele. Dumnezeu are întotdeauna... Unicul Lui loc să-l întâlnească pe om pentru părtăşie este sub Sângele vărsat, unde germenele de Viaţă...

E-177 În jertfa veche sub legea Mozaică, ei au adus un animal. Şi când ei au rupt celula de sânge a acestui animal, mielul, închinătorul se închina. Dar viaţa care era în animal nu putea veni înapoi peste închinător, pentru că era viaţa unui animal fără un suflet. Şi nu putea veni înapoi peste închinător. Astfel a fost doar o-o ascunzătoare. Era doar un loc care să dureze până la un anumit timp.

E-178 Dar apoi când a fost ruptă vena lui Emanuel, Isus nu a fost nici Iudeu nici din Neamuri. Vedeţi? Sexul masculin depune germenul prin hemoglobină, şi celula de sânge este de la bărbat. Femeia...

E-179 Şi voi Catolicii, nu ca să fiu în dezacord cu voi, dar o numiţi pe ea, "Maria, mama lui Dumnezeu," cum ar putea Dumnezeu să aibă o mamă? Ea a fost un incubator.
Voi spuneţi, "Păi, ovulul vine de la femeie."

E-180 Dar ovulul nu a venit de la Maria. Dacă ovulul venea de la Maria, atunci acolo ar fi trebuit să fie o senzaţie. Priviţi unde îl puneţi pe Dumnezeu. Dumnezeu a creat atât ovulul cât şi celula de sânge.

E-181 El nu a fost nici Iudeu nici din Neamuri. El era Dumnezeu, nimic mai puţin. El era Dumnezeu, manifestat în trup. Nu a spus El, că citim în Scripturi, că, ,,Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine."? El era Emanuel. El a spus, "La Mine, cine..."

E-182 El a spus în Scripturi aici, adică, ,,Cine Mă poate acuza de păcat? Unde nu am reuşit să fac exact ceea ce a fost scris despre Mine? Cercetaţi Scripturile. Voi socotiţi că aveţi Viaţă Eternă, în cercetarea Lor, şi Ele sunt Acelea care mărturisesc despre Mine. Şi dacă Eu nu fac lucrările Tatălui Meu, atunci să nu Mă credeţi. Dar dacă Eu fac lucrările, chiar dacă nu Mă puteţi crede, credeţi lucrările pe care Eu le fac, căci ele mărturisesc Cine sunt Eu."

E-183 Oh, cum se face că Creştinul este atât de lipsit astăzi, de privilegiul care i-l dă Dumnezeu, şi de lucrurile din Biblie! Cum mi-ar place să iau un text de acolo! Timpul nu o va permite.

E-184 El a auzit zgomotul. S-a ridicat. A spus, "Ei bine, aceia trebuie să fie acei holy-rollers care vin." A lăsat frunza în jos, a aşteptat un minut. După puţin, a observat, că veneau de după colţ.

E-185 Acolo trebuie că era un om mare, robust înainte. Îl pot vedea, un fel de om înalt, mare, cu umerii drepţi, în jur de şaizeci şi cinci de ani, mergând înainte cu un toiag în mână. Acela trebuie că a fost acela care noi îl numin, El l-a numit, "Simon," şi i¬a dat un alt nume de Petru, care înseamnă, "mărturisire," sau "piatră mică."

E-186 În urmă, doisprezece oameni în jurul Lui. Oamenii alergau afară, ca să-l atingă pe-pe Rabin aşa cum El venea pe acolo. Îi pot auzi spunând, "Nu-l atingeţi pe Rabin. El era obosit. A predicat toată noaptea. Virtute a ieşit din El. El este răguşit, de la vorbit. Nu îl atingeţi pe Învăţătorul nostru. El trebuie să coboare acum. El trebuie să-şi ia prânzul Lui. Este timpul ca El să mănânce. Şi vă rugăm să nu-L atingeţi. Staţi la o parte, vreţi voi, vă rugăm, şi lăsaţi-l pe Rabin să treacă."

E-187 Iată-Laici. Şi când Zacheu, micul nostru om de afaceri din Ierihon, când a privit prima dată la Isus, El arăta diferit de orice om pe care l-a văzut el vreodată.

E-188 Să punem o mică paranteză aici. O doamnă ar fi putut ieşi cu un copilaş. Zacheu priveşte în partea aceasta, să vadă cine este. "Oh, îmi amintesc când a fost doctorul acasă zilele trecute. Eu stăteam acolo când stătea şi preotul acolo, de asemenea. Doctorul spune, 'Copilul nu poate trăi. Puneţi-l în cameră şi închideţi toate uşile. Să nu aerisiţi.' Şi aici acea familie fanatică a auzit de acest Om fals, Se numeşte un Profet din Galileea. Venind aici, şi îl aduce pe acel copil, păi, asta, legea oraşului ar trebui să pună mâna pe El. Mă voi îngriji de asta, când ne adunăm, comitetul. Vom afla dacă un om, care vrea să urmeze un fanatic de ceva de felul acela, de care să nu se poată avea grijă. El este mintal ieşit din minţi."

E-189 Şi îl văd pe om că fuge afară şi spune, 'Am un copil pe moarte aici, domnule. Aţi vrea doar să îl lăsaţi pe Profet să îl atingă? Eu cred că El este Profetul lui Dumnezeu. Eu L-am văzut în alte adunări, şi am auzit de El, şi ştiu."
'Nu. Îmi pare rău. Acolo sunt aşa de mulţi."

E-190 Dar, după puţin, apare femeia micuţă, ţinând copilaşul, şi copilaşul fără viaţă. "Doar lăsaţi-L să îl atingă. Asta e tot ce vreau. Eu Îl cred. Eu cred, dacă El îmi va atinge copilaşul!"

E-191 "Noi doar nu o putem face, doamnă." El la depărtare de ei, totuşi, se opreşte din calea Lui.
Şi apoi îl pot vedea pe Zacheu că îşi dă la o parte frunza şi priveşte.
A spus, "Aduce-ţi copilaşul aici."

E-192 Când au adus ei copilaşul acolo, doar un trupuşor, aburind, atât de cald. Au tras acoperitoarele. El şi-a pus degetele peste acesta. Mama stând acolo, cu ochii ei drăgălaşi, de Iudeică. Lacrimile curgându-i în jos pe obraji. Şi tatăl stând acolo, cu mâinile lui în aer, crezând. Şi El Îşi pune degetul peste copilaş, şi febra l-a părăsit. Micuţul a sărit din braţele mamei şi s-a dus în jos pe stradă.

E-193 Zacheu s-a răzgândit. "Trebuie să fie ceva real privitor la acest Om. Dar, mai bine să fiu atent. Mai bine îmi ţin frunza jos, aşa ca El să nu mă vadă. El vine pe aici."

E-194 Niciodată nu poţi să priveşti cu adevărat la Isus Cristos şi să mai rămâi acelaşi. Este ceva privitor la El care este diferit de toţi ceilalţi oameni. Când Îl auziţi vreodată vorbind, veţi fi ca ostaşii Romani, "Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta."

E-195 Preoţii au vorbit despre ceva. Omul încă are aceeaşi natură. Noi o avem astăzi. Omul îl laudă întotdeauna pe Dumnezeu pentru ceea ce a făcut El, şi aşteaptă cu nerăbdare ceea ce va face El, şi ignoră ceea ce face El. Aceea-i doar natura omului. Întotdeauna a fost această natură.

E-196 Dar un om când o dată priveşte, pe Isus Cristos, nu va mai fi niciodată acelaşi, Îl poate vedea manifestat.

E-197 Acela-i motivul, când sunteţi pecetluiţi cu Duhul Sfânt, pecetea este pe ambele părţi a hârtiei, şi venind şi mergând. Ei pot vedea mersul, vorbirea, Viaţa lui Cristos reflectând în aceea, în poporul Lui. Acela a fost scopul morţii Lui, ca Biserica să poată continua lucrarea Lui. Dar noi ne-am conglomerat într¬o grămadă de toate.

E-198 Acum observăm, cum El a început să meargă mai departe, mergând în jos pe stradă. Zacheu îşi ridică frunza un pic mai sus, vrea să se uite bine la El aşa cum El trece. Acum el este tot acoperit, camuflat foarte bine. Şi după puţin, el trebuie să se ridice aşa, ca să privească. Isus venea chiar pe sub el.

E-199 Chiar cum El a trecut pe aproape, Isus s-a oprit, a privit în sus, a spus, "Zachee, grăbeşte-te. Coboară din pom. Eu merg cu tine acasă să prânzesc astăzi." Ce diferenţă! El a ştiut că acela era un Profet pe care Domnul Dumnezeu l-a ridicat. Nu doar că ştia că el era în pom, dar ştia şi care îi era numele.

E-200 Biblia a spus, "Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri, pătrunzând chiar până acolo că desparte, măduva de os, şi un Discernător al gândurilor şi intenţiilor inimii." "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut Trup şi a locuit printre ei. Şi noi L-am privit, pe singurul Născut din Tatăl."

E-201 Acolo era El, Cuvântul lui Dumnezeu, manifestat la acest Zacheu. S-a dat jos din pom, repede, să se pocăiască.

E-202 Zachee, omule de afaceri de aici în această seară, ţine minte, tu nu te poţi ascunde după frunze de smochin. El ştie chiar exact unde şezi tu. El te cunoaşte. El ştie cine eşti. El îţi cunoaşte numele. El ştie de ce eşti aici. El ştie totul despre tine. Aşa este.

E-203 Şi noi cei care L-am întâlnit, şi Îl cunoaştem, şi am devenit ucenicii Lui, ştim ce este El şi ce face El pentru oameni. Noi ştim că El rămâne acelaşi.

E-204 Zacheu vine jos, într-o atitudine de căit. El a spus, "Dacă... Doamne, dacă am înşelat vreun om, îi voi plăti înapoi. Îmi voi lua banii; îi voi da la săraci." Vedeţi, el deja a găsit acea Perlă de mare valoare. El a găsit ceva care era mai mult decât afacerea lui. El a găsit ceva, acel Ceva.

E-205 Şi toţi oamenii încearcă să realizeze ceva. Dar dacă voi pierdeţi Viaţa Eternă, ce au făcut toate realizările voastre? Cea mai mare comoară pe care o poate găsi un om este să găsească izbăvire.

E-206 Aşa cum am spus, în Vechiul Testament, când celula de sânge a fost ruptă de la miel, nu s-a putut întoarce înapoi peste închinător, astfel el a plecat afară cu aceeaşi dorinţă de a păcătui. Dar în acest caz, când, prin credinţă noi ne punem mâinile peste celula de Sânge care a fost ruptă la Calvar; nu de Iudeu, şi nici nu a fost celula de sânge a unuia din Neamuri. A fost Sângele lui Dumnezeu, şi când acea Viaţă care a ieşit de acolo aduce înapoi Viaţa lui Dumnezeu la noi, care este Viaţă Eternă. Cuvântul Grecesc acolo care este folosit, Zoe, care înseamnă, "Însuşi Viaţa lui Dumnezeu," şi chiar Viaţa care era în Cristos, care era Dumnezeu.

E-201 Trupul a fost un Om, desigur. Dar Dumnezeu, Creatorul, Care a făcut primul om! De unde a venit el dacă El nu l-a făcut? Dumnezeu, Creatorul, fără nici un ajutor, l-a creat pe Adam. Dumnezeu, Creatorul, l-a făcut pe Omul, Isus Cristos, Fiul Său, în pântecele Mariei. Şi El era Emanuel. Şi când păcatul...

E-208 Nu pentru că El trebuia să moară; El şi-a depus-o. Dar pentru că păcatul a lovit, suliţa care I-a rupt inima, atunci ceva a avut loc. Viaţa a venit înapoi peste închinător. Şi ce este aceasta? "Atunci noi nu mai avem conştiinţă de păcat," spune scriitorul din Evrei. "Dorinţa de păcat este dusă." Atunci, noi suntem liberi acum.

E-209 Zacheu; când l-au văzut ei pe Isus suindu-se la Golgota, ca să fie răstignit.

E-210 Fără îndoială că diavolul întotdeauna s-a îndoit de El. Diavolul s-a îndoit de El de prima dată când L-a văzut, când El s-a dus în pustie, după ce Duhul Sfânt a venit asupra Lui. A spus, "Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, arată-ne un miracol. Transformă aceste pietre în pâine." Acel diavol încă nu a murit. "Arată-mi un miracol."
Isus a spus, "Este scris, că, ,Omul nu va trăi numai cu pâine."'

E-211 Când L-au prins acolo în curte, grupul diavolului, acei soldaţi Romani, I-au legat mâinile Lui la spate, şi apoi L-a bătut pe spate cu trestiile şi cu biciul cu nouă cozi, până când să împlinească profeţia profeţilor. "Căci El era rănit pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre, pedeapsa păcii noastre asupra Lui, şi cu rănile Lui am fost tămăduiţi." Şi în timp ce El se apleca în jos...

E-212 Şi soldaţii au legat o cârpă în jurul capului Lui, şi L-au lovit peste cap cu o trestie. Şi au înmânat-o de la unul la altul, şi au spus, "Dacă Tu eşti un Profet, spune-ne cine Te-a lovit. Noi Te vom crede." Acea batjocură, şi scuipatul îmbătat al soldaţilor pe faţa Lui!

E-213 Diavolul a spus, "Acela nu poate fi Dumnezeu. Acela nici măcar nu poate fi un profet. El este un înşelător." Neştiind că Scripturile trebuie să fie împlinite.

E-214 Apoi când Îl vedem suindu-se la Calvar, priviţi-L. Vreau ca această audienţă să Îl vizualizeze. Haideţi să ne întoarcem, o mie nouă sute de ani în urmă, pentru un moment, şi fiţi atenţi la mine. Este întuneric peste Ierusalim. De ce? Jertfele sunt respinse de Iehova. Ceva este gata să se întâmple. În timp ce sângele este ars pe altar, Dumnezeu îl respinge. Adevărata Jertfă merge în sus pe stradă. Eu pot auzi ceva izbindu-se. Privesc în jos, acolo merge acea veche cruce colţuroasă, sub pedeapsa capitală a Romanilor, a unui Om care nu a făcut nimic.

E-215 Şi pot vedea o femeie mică alergând în faţă, şi spune, "Ce a făcut El în afară să vă vindece bolnavii şi să învie morţii?"

E-216 Cineva a lovit-o peste faţă, şi a spus, "O veţi crede pe acea femeie mai degrabă decât să-l credeţi pe preotul vostru? Afară cu un astfel de Om! "

E-217 Uitaţi-vă la haina Lui. Sunt pete mici roşii peste tot, în spate. În timp ce El merge în sus pe deal, acele pete devin mai mari şi mai mari. După puţin, ele toate devin una. Acolo este ceva care se împroşcă pe El. Ce este? Este Sângele Lui. Şi Crucea trasează urmele Purtătorului.

E-218 Pot să văd acea albină a morţii venind acolo sus, bâzâind în jurul Lui. "Eu Îl voi lua acum. Dacă El era un profet, El ar-El ar fi făcut ceva acolo jos când ei L-au scuipat în faţă. Dacă El era un profet, El nu ar fi putut să facă ce face El acum. Ştiu că Îl voi lua."

E-219 Ştiţi, fiecare albină, fiecare insectă, are un bold în ea, şi acel bold este un lucru rău.

E-220 Şi moartea are un bold în ea. Dar Dumnezeu a trebuit să fie făcut trup. A putut împunge un profet şi să-l ţină. A putut împunge un om neprihănit şi să-l ţină. L-a împuns pe David şi l¬a ţinut. Dar aici este Dumnezeu, şi ea nu o ştie. Această albină se ridică din iad, bâzâie în jurul Lui. "Eu Îl voi prinde."

E-221 Dar când o albină îşi ancorează vreodată boldul suficient de adânc, asta îi scoate boldul din ea.

E-222 Şi când acea albină a morţii ar putea să-şi ancoreze boldul într-un om ca mine sau ca voi, ar putea să reuşească. Dar acolo era un-un trup pregătit; dar când şi-a ancorat acel bold în Iehova, trupul lui Dumnezeu, creat, nu vreo dorinţă sexuală. Când s-a ancorat în acel trup, şi-a pierdut boldul. Atunci, nu mai are bold.

E-223 Nu-i de mirare că acel mare Sfânt Pavel a putut sta, când construiau ei un loc acolo cu care să-i taie capul. A spus, "O moarte, unde îţi este boldul? Mormântule, unde îţi este biruinţa? Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos." Da.

E-224 Oh, când un om odată prinde aceea în vedere, toate celelalte sunt secundare. Afacerea voastră este secundară, toate celelalte. Nu, asta nu contează prea mult. Voi veţi sta aici doar pentru un timp scurt, dar Aceea este mai întâi. "La ce îi va folosi unui om dacă pierde... câştigă toată lumea, şi îşi pierde sufletul?"

E-225 Zachee! Oh, Zachee! Poate nu este Rebeca acasă, rugându¬se, dar poate o mamă care a trecut dincolo de văl. Rugăciunile ei încă stau pe altarul lui Dumnezeu. Dacă asta-i aşa, Zachee, vino de după acele frunze de dud în seara aceasta: acea coroană a acelui crez denominaţional de care te ţi, fără Naşterea din Nou; acel ceva de care te ţi, şi tu nu ai avut nici o dovadă că Dumnezeu era în aceasta. El ştie exact unde şezi. De ce nu o faci?
Să ne aplecăm capetele doar un moment.

E-226 Dumnezeule Atotputernic, marele şi înspăimântătorul Iehova Care a răcnit de pe Muntele Sinai, până chiar poporul a spus, "Să ne vorbească Moise şi nu Dumnezeu, sau vom muri." Vorbeşte în seara aceasta, Tatăl nostru Ceresc, în îndurare şi iertare, către inimile oamenilor care nu Te cunosc. Şi fă-le de cunoscut că acesta este timpul. Căci, poate ei se ascund în spatele afacerilor lor. S-ar putea să fie mulţi oameni de afaceri aici, Tată, care-care nu Te cunosc cu adevărat. Poate că ei aparţin la biserică, şi noi nu spunem nimic rău împotrivă la aceea. Dar ei nu au fost niciodată născuţi din nou. Ei nu ştiu cu adevărat ce este.

E-227 Şi noi ştim că nici o frântură sau nici o iotă cu nici un chip nu va trece din Cuvântul Tău. Tu ai spus, "Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece." Şi Tu ai spus, "Dacă un om nu se naşte din nou, din apă şi din Duh, el cu nici un chip nu va intra în Împărăţie." Mă rog, Tată, ca Tu să le vorbeşti inimilor în seara aceasta chiar la timpul acesta. Fă ca bărbaţii şi femeile să se gândească serios, chiar în acest moment, ştiind că noi trăim în orele de încheiere.

E-228 Israel este în patria sa, marele calendar al lui Dumnezeu. Ea se întoarce înapoi, privind, "Unde este Mesia?"

E-229 Noi ştim că atunci când Iosif s-a făcut de cunoscut la fraţii lui, că el i-a îndepărtat pe Neamuri din curţi. Soţia lui şi copiii se aflau în palat. Acolo trebuie să fie o luare la o parte a Neamurilor, ca Israel să se poată face de cunoscut. Atunci va veni un timp de tânguire şi ţipăt şi plâns. "Unde ai primit Tu rănile acelea?"

E-230 El a spus, "În mâinile prietenului Meu. De la prietenii Mei am Eu aceste răni în mâna Mea," în casa unde El ar fi trebuit de fapt să fie acceptat, când El Se face de cunoscut din nou la Israel.

E-231 Dumnezeule, în timp ce Neamurile au o şansă, fie ca ei să se pocăiască repede şi să vină la Tine.

E-232 În timp ce ne avem capetele aplecate, Zachee, vreau ca tu să fi cu adevărat cinstit doar un moment, şi Rebeca, de asemenea. În acest mic Mesaj frânt, dacă a fost ceva care v-a vorbit inimii şi a spus, "Eu nu am primit niciodată acea experienţă a-a Duhului Sfânt, Evanghelia deplină, dar aş vrea să o am. Vreau să mă aminteşti în rugăciune, Frate Branham. Eu doar îmi voi ridica mâna, nu ţie, ci lui Dumnezeu." Şi spune, "Roagă-te pentru mine." Şi eu voi încheia rugăciunea, amintindu-vă. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze, pe tine, pe tine, pe tine, zeci de mâini.

E-233 Voi spuneţi, "Ajută asta la ceva, Frate Branham?" Cu certitudine. "De ce este aceasta?"

E-234 Vedeţi voi, ştiinţa spune că voi nu vă puteţi ridica mâna, de fapt. Pentru-că, de ce? Gravitaţia pământului v-ar ţine mâna jos. Dar voi aveţi un duh de viaţă în voi. Şi acea viaţă care este în voi, o altă Viaţă a venit la aceasta şi a spus, "Tu eşti greşit."

E-235 Şi voi aţi rupt legiile ştiinţei, şi v-aţi ridicat acea mână în spre Creator, şi aţi spus, "Adu-ţi aminte de mine." El o va face. Dacă aţi făcut-o din adins, El vă va lua pe cuvânt. Dumnezeu să vă binecuvânteze acolo în spate. Altcineva acum înainte să încheiem? Voi spune doar un cuvânt mic de rugăciune, mă voi ruga chiar într-o clipă. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze. Altcineva?

E-236 [O soră din adunare citează nişte Scripturi – Ed.] Amin. Din îndurări, această slujitoare mică s-a ridicat sub Duhul, rostind o făgăduinţă.

E-237 Aţi vrea-aţi vrea să vă ridicaţi mâna dacă nu aţi făcut-o? Şi spuneţi, "Doar..." Asta e tot ce vă cer să faceţi. Ridicaţi doar mâna, recunoaşteţi-vă a fi greşiţi, şi că vreţi îndurare. Casa este deschisă. "Este un Izvor în casa lui David, deschisă pentru păcat şi necurăţie." O veţi accepta voi în seara aceasta, altcineva, înainte să încheiem acum? Au fost patruzeci, cincizeci de mâini ridicate în clădire, de bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, şi-au ridicat mâinile. În regulă. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. În regulă.
Să ne rugăm.

E-238 Doamne Isuse, cred că aceste mâini au fost ridicate în cea mai profundă sinceritate. Tu cunoşti obiectivele lor. Tu cunoşti motivul lor de a acţiona astfel. Şi mă rog, Tată Ceresc, ca mila Ta Divină să se odihnească peste fiecare din ei. Fie ca în seara aceasta să fie un timp de schimbare. Fie ca ei să alunce jos din pomul al aşa-zisului Fariseism. Fie ca ei să alunece jos din pom, înaintea lui Isus Cristos, şi să spună, "Doamne, dacă am făcut rău, doresc să o îndrept." Şi de la această sală mică de banchet din seara aceasta, Tată, Tu să mergi acasă cu ei, de asemenea, şi să cinezi cu ei, şi să rămâi întotdeauna cu ei prin viaţă şi toată Eternitatea. Nu vei acorda Tu lucrul acesta, aşa cum ofer rugăciunea mea către Tine în locul lor?

E-239 Tu ai spus, "Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage mai întâi Tatăl Meu. Şi toţi care Tatăl Mi i-a dat vor veni la Mine." Tu ai promis lucrul acesta.

E-240 Şi acum, Doamne Dumnezeule, aceştia sunt dăruiţi ca trofee de har şi dragoste. Ei sunt în mâinile Tale, şi nici un om nu-i poate smulge. Cu sinceritate cinstită în inima lor, mărturisirea cinstită care au făcut-o, că ei vor să se întoarcă de la căile lor din lume, la căile lui Dumnezeu, pentru viaţa lor.

E-241 Primeşte-i, O Doamne, Eu cer, aşa cum mijlocesc pentru ei, stând înaintea marelui Tău Tron Alb. Prin credinţă stăm acolo, privind la Tronul de fildeş al lui Dumnezeu, cu Jertfa Sângerândă stând înaintea noastră, care face mijlociri pe mărturisirea noastră. Ajută-i, Tată. Eu Ţi-i prezint ca daruri de dragoste, în Numele lui Isus Cristos. Amin. Amin.

E-242 Acum, fiecare dintre voi care v-aţi ridicat mâna, vreau să vă cer să faceţi ceva pentru mine. Vreau să vă cunoaşteţi cu unii dintre aceşti slujitori de aici, şi spuneţi-le că l-aţi acceptat pe Cristos ca Salvatorul vostru, şi vreţi să fiţi botezaţi, şi vreţi să fiţi umpluţi cu Duhul Sfânt. Şi Dumnezeu vă va acorda acest lucru.

E-243 Acum, mă gândeam la altceva, dar nu vom avea timp, pentru că sunt-sunt doar cam cinci minute până la timpul când ar trebui să închidem locul, dar noi-noi apreciem răbdarea voastră.

E-244 Şi toate mâinile voastre care s-au ridicat, acum, nu ştiam exact pe unde erau, chiar pretutindeni. Dar când v-aţi ridicat mâna, cu siguranţă aţi vrut asta. Nu v-aţi fi ridicat mâna doar ca să fie făcut. Dacă aţi făcut aşa, este făţărnicie. Vă ridicaţi mâna. Să nu faceţi niciodată nimic dacă nu sunteţi cu adevărat sinceri să faceţi. Şi când luaţi această decizie, şi profund în inima voastră aţi vrut să o faceţi, atunci umblaţi sincer cu aceasta. Dumnezeu vă va onora.

E-245 Spuneţi, apropo, aţi ştiut vreodată ce i s-a întâmplat lui Zacheu? Aţi vrea să ştiţi ce i s-a întâmplat? El a devenit un membru al Asociaţiei Evangheliei Depline Ai Oamenilor De Afaceri din Ierihon. Nu vreţi să vă alăturaţi, şi voi?