E-1 Vă mulțumesc foarte mult, frate Tony, și tuturor prietenilor, pelerinilor, străinilor! Știți, noi nu pretindem că suntem... Scuzați-mă.

E-2 [[Un frate de la amvon relatează despre răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea fratelui Branham de acum trei ani, în Tulsa, Oklahoma, și despre multe suflete care au fost salvate în timpul slujirii sale în Brazilia în acel an – Ed.]

E-3 Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Îmi place să ascult acele rapoarte când sufletele sunt salvate. Acesta este lucrul principal. Şi suntem bucuroşi să fim aici şi să vedem aşa mulţi prieteni ai noştri în jur din diferite părţi ale ţării. Şi acest frate aici vine acum în oraş. Înţeleg în această dimineaţă că echipamentul său este deja descărcat aici pentru o trezire măreaţă. Şi cu siguranţă mă rog, frate, ca El să-ţi dea o trezire măreaţă, şi multe suflete aici în acest oraş.

E-4 Şi sunt bucuros în această dimineaţă să văd mulţi dintre prietenii mei slujitori. Fratele Outlaw acolo, l-am observat când m-am ridicat, din Phoenix. Şi sunt foarte bucuros să te văd jos aici, Frate Outlaw. Voi fraţii din Ierihon venind aici la Ierusalim să ne vizitaţi, întotdeauna suntem bucuroşi să-i avem în această dimineaţă. Şi aşa…

E-5 Şi i-am spus asta Fratelui Williams nu cu mult timp în urmă, în Phoenix. „Ştii”, am zis: „Tucson, locuiesc aici acum, ştii. Deci trebuie să ţin pentru acest loc (Vedeţi?), sus pe munte aici, şi să privesc în jos la Ierihon şi să-l văd pe fratele nostru. De ce, noi întotdeauna…”

E-6 Şi Fratele Carl vorbea despre atâţia venind sute de mile din Phoenix jos aici. Câţi sunt aici din Jeffersonville, Indiana? Ridicaţi-vă. Peste tot în jur, aici. Sunt în jur de două sute zece mile. Oh, Carl…

E-7 Aşa bucuros să fiu aici şi să mă bucur de acest minunat interior Sonshine [Strălucirea fiului - n.t.].
Vedeţi, vorbim despre acesta ca fiind oraşul soarelui. Acesta este exteriorul. Dar, oh, acest Fiu interior, Doamne, de asta mă bucur.

E-8 M-am bucurat de aceste binecuvântări în această săptămână, şi frecventând trezirea Fratelui Bethany aici la Primele Adunări ale lui Dumnezeu. Şi cu siguranţă apreciez acest soldat nobil al crucii, predicarea lui fină. A însemnat aşa mult pentru mine în această săptămână. Am zis: „Fratele Bethany şi cu mine avem multe lucruri în comun, în special cum ne aranjăm părul, Frate Bethany.” Este aşa… Bucuros că întotdeauna ne putem recunoaşte unul pe altul, oriunde suntem.

E-9 Deci, suntem mulţumitori pentru această posibilitate să fim aici cu Fratele Tony. Nu pot spune acest nume, şi aşa îl numesc doar „Fratele Tony.” Scuză-mă. Ei l-au numit pe Petru, „Petru”, şi Pavel, „Pavel”, şi deci acesta este Tony. Întotdeauna le spun să-mi spună „Frate Bill”. Asta este… îmi place acest nume, Fratele Bill, sau frate oricum, să fiu asociat cu voi, să fiu un frate.

E-10 M-am bucurat de micul dejun. Singurul lucru, nu a fost suficientă melasă. Am ieşit. Şi am împrumutat de la fiul meu, el a ieşit şi a împrumutat de la un frate. El a avut o porţie în plus, şi încă nu am avut suficientă melasă. Ştiţi, sunt un Baptist. Nu cred în stropire. Îmi place cu adevărat să le botez, şi să am suficientă melasă. Am luat această cupă de zahăr, şi nu a rămas prea mult în ea. A trebuit să le zăhăresc puţin, ştiţi.

E-11 Vă amintiţi jos în sud, jos în, cred că era Alabama, eram cu poporul Misionar Baptist. Eram jos acolo ţinând o trezire. Şi eram într-o micuţă verandă exterioară. Şi acolo era o soră de culoare. Ea a zis… Ştiţi, am predicat tare în acea seară, şi abia m-am putut trezi dimineaţa următoare. Şi ea m-a chemat, şi îmi amintesc trezindu-mă suficient să o aud spunând: „Hei, păstorule”. Ea a zis: „Scumpule, hai! Ţi-am încălzit clătitele de patru ori deja în această dimineaţă”. De patru ori a încălzit clătitele. Îmi plac. Doar o poveste, ştiu. Suntem aici în părtăşie, ştiţi.

E-12 Bătrânul Frate Bosworth… Câţi l-au cunoscut pe Dr. Bosworth? El a fost un prieten bun de-al meu. El mi-a spus odată; el a zis: „Frate Branham, ştii ce este părtăşia?”
Şi am zis: „Cred că da, Doctore”.

E-13 El a zis: „Sunt doi inşi într-o barcă”. Şi aşa este aici, unde ei... Şi aşa este. Acea părtăşie apropiată, apropiată, nu închisă, părtăşie apropiată unul cu altul.

E-14 Îmi amintesc într-o zi… Gândindu-mă la clătite, le numim clătite în sud, Frate Bethany. Deci noi… Eram într-o excursie de pescuit sus în nordul New Hampshire. Este casa păstrăvilor ucigaşi şi a celor cu coada dreptunghiulară. Şi aveam un cort micuţ în spate. L-am purtat într-o călătorie de o zi şi jumătate, unde cei slabi de picioare nu pot ajunge. Deci eram acolo prinzând păstrăv. Oh, ce timp aveam. Un micuţ cort… Şi cu o zi înainte, un ochi mică de apă, oh, acolo erau păstrăvi mari stând acolo, şi îi prindeam cât de repede puteam. Şi am prins unul… Dacă l-am omorât, atunci îl iau şi-l mănânc. Dar de obicei, îi dau drumul, dacă nu-l rănesc prea rău.

E-15 Şi întotdeauna mi-am prins musca de o salcie din spatele meu. Şi m-am gândit: „Dimineaţa următoare devreme îmi voi lua toporul şi cobor acolo şi tai acea salcie”, din cauză că mi-am prins micuţul Antrenor în acea salcie. Deci m-am trezit devreme, şi m-am gândit: „Ei bine, să prind un păstrăv sau doi pentru micul dejun”. Şi am fost tot timpul singur. Şi mi-am luat toporul cel vechi şi am tăiat această salcie şi am prins câţiva peşti, pentru drum la întoarcere.

E-16 Şi am auzit un zgomot, era o ursoaică bătrână. Locul este plin de ei sus acolo. Era un urs negru. Avea doi pui. Şi au intrat în cortul meu, şi l-au dărâmat. Nu mai era nimic rămas. Era doar… Nu este ce mănâncă ei; este ce distrug. Aud ceva zornăind, sar pe el, ştiţi. Şi vechea mea sobiţă era lovită, şi, ei bine, nimic de făcut decât să mă întorc.

E-17 Şi când bătrâna ursoaică m-a văzut venind, a ieşit şi a mormăit către puii ei, şi unul a venit. Celălalt nu a venit. Ei bine, m-am întrebat de ce nu s-a dus. Ei bine, aveam un pistol vechi ruginit în cort, dar ursul era pe pistol. Oricum nu doream să împuşc ursoaica şi să las doi orfani micuţi în păduri. Deci eu... Şi eram sigur… Luaţi o ursoaică bătrână cu ceva pui, ea vă va vătăma, ştiţi. Ea devine nervoasă când crezi că-i vei deranja pe acei pui.

E-18 Deci, acest ins stătea, şi doar un pui micuţ de urs, probabil cântărind douăzeci de livre, cincisprezece, douăzeci de livre. Erau ieşiţi din hibernare de puţin timp. Şi insul îşi avea spatele întors la mine. El era tot ghemuit, aşa. „Ei bine”, m-am gândit: „în ce este aşa de interesat insul?” Şi bătrâna ursoaică şi celălalt pui erau acolo, şi continua să mormăie la el, şi el nu-i dădea nici o atenţie.

E-19 M-am gândit: „Care este problema cu insul?” Şi mi-am găsit un pom în apropiere în care să pot urca dacă va veni după mine. M-am gândit: „Trebuie să văd ce are aşa fascinant acest ins”. De obicei ei fug. Deci am continuat să mă mişc în jur, privind-o, până când am ajuns în lateral. Şi aţi fi surprinşi ce se întâmpla.

E-20 Acest ins a ajuns la găleata mea de melasă, şi o găleată de jumătate de galon plină cu melasă. Şi el i-a dat capacul jos. Şi lor le plac dulciurile, ştiţi. Şi nu ştia cum să o bea. Deci el cu lăbuţa o afunda şi lingea, aşa, ştiţi, când o scotea. Şi el nu putea… Am strigat la el. Am zis: „Pleacă de acolo!” Şi el s-a întors. El nu-şi putea deschide ochii, melasa era pe ochi săi, ştiţi, privindu-mă, ştiţi. Şi el a golit acea găleată cât a putut.

E-21 Şi doar am stat şi am râs. Şi la acel timp nu aveam un aparat foto, ştiţi, să fac o poză. Şi acolo era el. Şi după ce a terminat să lingă găleata, ştiţi, cât a putut de bine, s-a dus la mamă şi la frăţior, şi ei l-au lins.

E-22 Şi deci m-am gândit: „Asta este ca o adunarea Penticostală de modă veche, când ne băgăm mâinile în miere până la coate, şi apoi ieşim şi spunem la altcineva, şi-i lăsăm să lingă puţin după noi, ştiţi. O adunare bună de lins, ştiţi”. La asta m-am gândit că avea acest urs.

E-23 Acum, acolo nu exista condamnare pentru el atât timp cât lingea melasă, ştiţi. Deci, aşa ne simţim într-o adunare de modă veche bună. Nu există încordare, nu există nimic, doar simplu stăm şi lingem. Asta este tot.

E-24 În Biblie, ştiţi, păstorul căra un săculeţ pe o parte. Şi de multe ori acolo ducea îmbucături micuţe de miere. Şi când avea o oaie care era bolnavă, păstorul mergea şi storcea puţin din această miere pe o piatră de var. Şi oilor le place ceva dulce, de asemenea, ştiţi. Deci el mergea, oaia mergea să lingă pe acea stâncă. Ea lingea mierea, dar în timp ce lingea mierea obţinea şi varul, şi varul o ajuta să se vindece.

E-25 Am un săculeţ plin de miere aici, şi o voi pune pe acea Stâncă, Cristos Isus, şi voi, oile, începeţi să lingeţi acum. Sunt sigur că va vindeca toate bolile noastre dacă vom linge după acea Stâncă de veacuri, şi El cu siguranţă va avea grijă de restul. El este Vindecătorul nostru al necazurilor fizice şi spirituale. El este Crinul din vale. Şi în crin găsim opiu, şi opiul aşează tot necazul. Vă ameţeşte, şi aşa vine Duhul Sfânt. Vă pune într-o condiţie scăpaţi de griji unde nu vă mai pasă cine stă lângă voi sau nimic despre aceasta. Trebuie să lăsaţi aburul atunci, asta este.

E-26 Amintiţi-vă, o fetiţa odată a fost umplută cu Duhul Sfânt. Era o Metodistă micuţă. Şi dădea o mărturie. Şi niciodată nu voi uita exprimarea grosolană, nu cu mult mai rea decât ale mele. Şi ea a zis: „Ei bine, vreau să-l laud pe Domnul pentru acest Duh Sfânt”. Ea a zis: „Dacă era mai bun de atât, explodam”.

E-27 Îmi plac aceste convenţii şi adunări ale Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline. Şi ştiţi, am fost ordinat acum câţiva ani, acum vreo treizeci şi cinci de ani în biserica Baptistă Misionară. Acolo am încercat să fiu un slujitor loial al Evangheliei, şi din câte am ştiut asta era corect, cu anii. Şi apoi după ce a venit măreaţa viziune…

E-28 Şi niciodată nu am auzit un asemenea lucru ca Penticostali. I-am auzit spunând că era o grămadă de holy-rollers în centru, salivând pe podea, şi altele. Ei bine, niciodată nu le-am dat vreo atenţie. Dar când m-a chemat Dumnezeu, am venit printre ei, şi doar… Părea că asta era în inima mea tânjind după ceva, este ca a pune o mănuşă într-o mână rece. Eu… Este lucrul corect, şi m-am bucurat cu adevărat.

E-29 Când am venit printre fraţi am aflat că printre ei era ca la Baptişti; erau împărţiţi în aşa multe organizaţii. Doamne, erau de toate felurile. Şi unii din ei călăreau pe un dromader, şi alţii pe o cămilă, şi alţii pe trei cocoaşe, şi alţii pe nici o cocoaşă deloc şi… Dar ştiţi, m-am gândit: „Nu mă voi alătura nici unui grup, din cauză că voi fi identificat doar cu acel grup. Deci voi sta între ei şi voi spune: ‚Suntem fraţi'.”

E-30 Cred că a fost Iacov care a săpat o fântână, şi Filistenii l-au zgornit de la ea. Acum, din câte îmi amintesc el a numit-o „Răutate”, sau ceva. Atunci el a săpat alta, şi el a zis că Filistenii l-au zgornit de la ea, deci el a numit-o „Ceartă”. El a săpat alta. El a zis: „Există loc pentru noi toţi”. Şi asta cred. Există loc pentru toţi.

E-31 Şi acum, eu… Singurul lucru la care m-am alăturat de când am fost în mişcarea Evangheliei depline… Sunt unul din voi, şi cred că este lucrul cel mai apropiat de cer care există. Dacă există ceva mai apropiat aş încerca să-l găsesc. Dar asta este ce am găsit, şi îmi place asta, şi voi sta cu aceasta până când vine ceva mai bun. Şi aştept ceva mai bun să vină. Cum a zis Petru în ziua Cincizecimii, el a zis: „Asta este aceea…” Şi dacă asta nu este „aceea”, atunci voi ţine aceasta până când „aceea” vine. Deci eu… Atunci voi ţine asta, din cauză că asta este foarte bună.

E-32 Şi apoi am aflat aceşti Oameni Creştini de Afaceri, Evanghelia Deplină a Oamenilor de Afaceri, stăteau în acelaşi fel în interval între organizaţiile mari ale bisericilor, încercând să pună un pod pe ceva care să realizeze o părtăşie, luptând, fără să încerce să rupă vreo organizaţie, sau să le facă pe toate să vină în una, ci doar să aducă o părtăşie. Şi acesta este motivul că m-am alăturat. Şi este singura organizaţie la care aparţin, această Evanghelie Deplină a Oamenilor de Afaceri, din cauză că încearcă să facă ceea ce cred că ar fi un mare serviciu pentru Dumnezeu şi biserica Sa, să aducă un sentiment printre noi că nu suntem separaţi. Suntem fraţi, şi cu toţi am primit acelaşi Duh Sfânt. Acum, Dumnezeu v-a dat Duhul Sfânt; El a dat celuilalt Duhul Sfânt.

E-33 Ca mulţimea de Branham-i, am nouă fraţi, şi sunt unii graşi şi mici, înalţi şi slabi, şi eu sunt domnul Între. Deci ei sunt diferiţi, unii blonzi, şi alţii bruneţi, şi alţii nu au deloc. Şi eu încă sunt domnul Între. Deci… Dar acolo suntem fraţi. Obişnuiam să ieşim în curtea din spate şi să ne batem. Dar când veneam în curtea din faţă şi cineva sărea la un Branham. Oh, oh. Era de rău.

E-34 Şi deci, aşa cred că ar trebui să simţim cu toţi. Vedeţi? Uneori Dumnezeu face lucruri care s-ar putea să nu pară prea corecte în ochii noştri. Dar totuşi, dacă este Dumnezeu făcând-o, doar să zicem „amin” la ele. Dumnezeu le face oricum. Vedeţi? Şi privim înainte către un timp care…

E-35 Stăteam în serviciul Fratelui Bethany duminică seară, predica despre semnul fiarei, şi omul a atins o cheie acolo care mi-a făcut sufletul să se înfioare. El a zis că jos pe drum acolo există ceva măreţ aşteptând, ceva de acest fel acolo, ceva ce se pregăteşte Dumnezeu să facă. O cred de asemenea, să încheie acest lucru şi să trimită biserica în slavă. Cât de minunat. Acum, să nu fim aşa de leneşi, încât vom…

E-36 Amintiţi-vă, Dumnezeu niciodată nu-şi schimbă căile. El rămâne, din cauza Cuvântului Său… El este Cuvântul, şi Cuvântul Său nu poate eşua. El este infinit. De aceea, dacă Dumnezeu ia o decizie asupra a ceva, trebuie întotdeauna să rămână aceiaşi. El nu se poate întoarce şi să zică: „Am fost greşit”. Vedeţi, eu pot face asta. Voi o puteţi face. Dar Dumnezeu nu poate, din cauză că El este infinit. Vedeţi? Prima lui decizie este eternă.

E-37 Când Dumnezeu i-a dat omului cea mai bună fortificaţie El nu putea să aibă pentru… Să-l întărească, să-l încuie înăuntru, Dumnezeu a dat omului Cuvântul Său în grădina Edenului, Cuvântul Său. Şi Eva a făcut acel final, pripit, unul din cele mai pripite lucruri pe care l-a făcut vreodată, sau putea să-l facă vreodată, a fost să raţioneze cu Cuvântul lui Dumnezeu. Noi nu raţionăm; doar Îl credem. Acum, Dumnezeu niciodată nu a alocat nimic decât să-i credem Cuvântul (Asta este corect.) Cuvântul Său. Trebuie să stăm în spatele Lui.

E-38 Acum, doar o parte aici. Ştiţi că într-o zi Biblia a prezis de un profet măreţ venind care va strânge Israelul împreună. Şi când El a venit, ştiţi că El a trecut printre oameni şi ei nu l-au cunoscut? Şi apoi într-o zi Isus vorbea ucenicilor Săi, a zis: „Fiul omului merge la Ierusalim…” şi aşa mai departe.

E-39 Ei au zis: „De ce zic scribii… (altfel, scriitorii Scripturilor) De ce spun scribii că Ilie trebuie să vină mai întâi şi să restabilească toate lucrurile?”

E-40 El a zis: „Vă spun, cu adevărat Ilie va veni mai întâi. Dar vă spun că Ilie deja a venit şi nu o ştiţi.” Vedeţi? El a trecut. Ei nu l-au cunoscut: în acelaşi fel şi cu Fiul omului. Ei au înţeles că El vorbea de Ioan Botezătorul. Acum, vedeţi, el era un ţicnit jos pe râu undeva, un sălbatic încercând să înece oamenii în apă, aşa mai departe, un mesaj foarte ciudat. Dar acesta era premergătorul lui Dumnezeu. Şi a trecut, şi ei nici măcar nu au ştiut. Isus a venit... Cred că o treime din Iudei niciodată nu au auzit de Ioan.

E-41 Cred căci când Isus era pe pământ, nu prea mulţi Iudei, şi o sutime din populaţia pământului a ştiut ca El era aici. El a venit şi s-a dus.

E-42 Biserica… Catolicilor, precum încercaţi să-l pretindeţi pe Sf. Patrick… Oricine l-a cunoscut pe Sf. Patrick… El era la fel de Catolic, Catolic Roman, aşa cum sunt eu. Deci… Dar priviţi la Ioana d'Arc, acea fetiţă sfântă care vedea viziuni, şi aşa mai departe. Ce aţi făcut? Aţi ars-o pe rug ca o vrăjitoare. A fost dusă înainte să ştiţi că era o sfântă. Vedeţi? Ştiţi ce? Nu ar fi oribil dacă…

E-43 Isus a zis: „Aşa cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi la venirea Fiului Omului”, unde opt suflete au fost salvate prin apă.

E-44 Dacă Răpirea ar veni azi, şi El ar lua doi din Tucson, şi unul din Phoenix, şi din jurul lumii, cum va fi o Răpire universală, şi cei care vor învia din morţi vor merge să-L întâlnească în văzduh şi duşi departe, un lucru misterios? Şi apoi în una din aceste zile judecata va cădea pe pământ. Spuneţi: „Ei bine, nu ar trebui mai întâi să fie Răpirea?” Deja a venit, şi nici nu o ştiţi.

E-45 Gândiţi-vă câţi oameni vor dispărea în lume azi şi acolo nu va fi nici un cuvânt. Nu veţi şti nimic despre ea. Vor fi cinci sute de oameni în lume azi care se vor înălţa lipsind, şi nu veţi şti nimic despre ea.

E-46 Trăim într-un timp înspăimântător. Să avem lămpile curăţite. Nu spun că va fi aşa. Spun, dacă a fost? Apoi judecata loveşte şi Răpirea s-a dus. Vedeţi? El deja a venit, şi nu aţi ştiut-o.

E-47 Deci când ne adunăm în aceste adunări, să ne adunăm pentru un scop, acesta este să-l slujim pe Dumnezeu. Să ne punem vieţile la lucru. Ce bun ar face să imităm ceva? De ce am accepta un înlocuitor când cerurile sunt pline de puterea şi binecuvântările Cincizecimii originale? De ce am accepta un înlocuitor? Nu aţi consumat binecuvântările lui Dumnezeu. Cereţi abundenţă.

E-48 Vă puteţi imagina un peştişor de vreo jumătate de inch acolo în mijlocul oceanului zicând: „Mai bine beau din această apă chibzuit. S-ar putea să se consume”. Acum, asta sună prosteşte. Ei bine, este cu mult mai prosteşte să vă gândiţi că puteţi consuma bunătatea lui Dumnezeu.

E-49 Eu… Privind acum ceva timp, o onoare să-l văd pe acel bătrân, tatăl lui Carl Williams şi mama, prima oară când am avut privilegiul să-i văd, din câte ştiu, s-a ridicat. Şi gândiţi-vă în jur de optzeci de ani, aşa ceva, şi cum Dumnezeu a ţinut acest cuplu bătrân. Ei pot arăta ca fratele lui Carl, nu tatăl său. Şi Tony a zis că mama lui a ieşit din maşină acolo, şi a trântit uşa, şi a păşit ca un soldat acolo. Vai, vai. Vedeţi? Cât de bun a fost Dumnezeu cu noi.

E-50 Acum, dacă nu sunteţi un… Dacă nu sunteţi un membru al acestei Evanghelii Depline a Oamenilor de Afaceri, bărbaţilor… Ca un Baptist, vă vorbesc vouă Baptiştilor. Ca un Metodist, sunt un Metodist.

E-51 Şi odată predicam jos în Arkansas şi eu… Era un om bătrân în cârje şi a fost vindecat. El a vândut creioane pe străzi. Şi stătea în picioare în acea seară şi el lua întreaga adunare. Erau în jur, oh, cred cinci sau şase mii de oameni adunaţi acolo la Sala Memorială Robinson, în Little Rock. Şi el a zis: „Lăudat să fie Dumnezeu pentru că m-a vindecat”. Abia puteai predica. Şi direct s-a ridicat şi a zis: „Hei, Frate Branham, vreau să-ţi spun ceva”.

E-52 Acum, el avea un jubileu gastronomic al său propriu. Deci el doar avea un timp bun. El a fost vindecat şi asta a însemnat totul pentru el. Şi deci a zis: „Ştii…” S-a întâmplat că el era un Nazarinean. Şi el a zis: „Ştii, te-am auzit vorbind şi eram sigur că eşti un Nazarinean”. El a zis… Apoi el a zis: „Eu de asemenea…” El a zis: „Apoi am auzit pe cineva zicând că eşti un Baptist”. El a zis: „Majoritatea oamenilor de aici sunt Penticostali. Nu înţeleg asta”.

E-53 Am zis: „Oh, asta este foarte uşor”. Am zis: „Sunt un Penticostal-Nazarinean-Baptist”. Asta este corect.

E-54 Suntem Creştini, născuţi din Duhul Lui, spălaţi în Sângele Său, aşteptând Venirea Domnului nostru. Domnul să vă binecuvânteze.

E-55 Dacă sunteţi oameni de afaceri sau altceva, să vă spun ceva. Intraţi. Veniţi să aveţi părtăşie. Nu aveţi părtăşie numai cu o mulţime de oameni cu care puteţi da mâna, dar primiţi Duhul Sfânt. Asta aduce adevărata părtăşie.

E-56 Ştiţi, nu puteţi fabrica nimic. Nu vi se cere să fabricaţi ceva. Bisericii nu i se cere să producă sau să fabrice roade. Voi trebuie să aduceţi roade. Vedeţi? Nu-i puteţi spune unei oi: „Fabrică lână!”. Doar lăsaţi-o să devină o oaie şi ea va aduce lână. Acesta este necazul azi; încercăm să fabricăm ceva. Nu o fabricaţi. Fiţi… Doar faceţi interiorul corect.

E-57 Vă puteţi imagina o pasăre neagră stând sus acolo şi punându-şi pene de păun în aripi şi zicând: „Vedeţi, sunt un păun”. Ea încearcă să pună ceva în aceasta care niciodată nu a crescut din interior. Şi găsim prea mult din aceasta printre grupurile noastre Penticostale. Să fim Penticostali reali, originali, născuţi din nou. Spun acum că este singurul lucru pe care l-am găsit pe această parte a cerului care mi- a dat o asigurare că păcatele mele sunt duse, şi sunt născut din Duhul lui Dumnezeu. Atunci aveţi ceva, o ancoră în voi, care rezistă.

E-58 Ei bine, nu intenţionez să vă iau prea mult din timpul vostru. Ştiu că trebuie să plecaţi. Sunt unul din aceşti inşi tărăgănaţi. Îmi ia o oră să încep, şi apoi predic vreo două ore. Apoi îmi ia vreo trei ore să mă opresc. Şi deci, nu voi fi aşa de radical în această dimineaţă. Deci vă apreciem că aţi venit.

E-59 Şi locuiesc aici în Tucson acum, aici în bunul vechiul Ierusalim. Şi voi coborî o dată sau de două ori, Frate Tony, cu voia Domnului, să te ajut şi să frecventez toate trezirile voastre. Voi, fraţilor slujitori, nu am venit aici să construiesc o biserică. Am venit aici să ajut ce este deja construit, să bag tragerea mea cu tot ce vă pot ajuta fraţilor să câştig suflete aici în Tucson, niciodată să nu încep vreo adunare undeva, sau numai dacă este o adunare cooperativă sau ceva ce puteam face împreună. Nu am venit să încep vreo biserică. Nu, domnule. Avem suficiente. Ce avem nevoie este să le umplem cu Creştini născuţi din nou. Da, domnule.

E-60 Deci, sunt aici să-mi pun umeri la roată, şi să ajut în fiecare fel în care pot, şi oriunde pot, şi orice uşă care este deschisă, să dau mărturie de harul salvator al Domnului nostru Isus Cristos, şi umplerea Duhului Său care m-a ţinut toţi aceşti ani. Acum, de multe ori…

E-61 L-am văzut pe Tony acum ceva timp zicând: „Trebui să notez, Frate Branham, ceea ce vreau să zic”. Aşa fac şi eu. Ştiţi căci când îmbătrâneşti, nu mai gândeşti aşa cum obișnuiai înainte.

E-62 Cineva a zis ziua trecută, a zis: „Frate Branham, câţi ani ai?”
„Oh”, am zis: „am trecut de douăzeci şi cinci”.
„Cu cât?”
Am zis: „I-am trecut a doua oară”.

E-63 Deci, nu mai sunt un puști. Acesta este motivul că ne despărţim părul pe mijloc, frate. Asta este corect. Asta este corect.

E-64 Ei bine, cu toţii îl iubesc pe Domnul? Oh, minunat. Acum, să lăsăm deoparte toate greutăţile şi toate
grijile acum.

E-65 Şi mă întreb, dacă nu este prea deranjant acum, fiindcă am stat un timp îndelungat, dacă ne putem ridica pentru un moment de rugăciune.

E-66 Şi acum, în timp ce vă ridicaţi voi citi un capitol, sau un verset, din Biblie, în timp ce ascultaţi atenţi, dacă doriţi. Voi citi din cartea Apocalipsei lui Isus Cristos, începând cu versetul 14 al capitolului 3.
Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Marturul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:
„Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.
Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doftorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi.
Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te!
Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.
Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.
Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.

E-67 Cu capetele aplecate şi inimile noastre, să ne rugăm.

E-68 Doamne Isuse, îţi mulţumim în această dimineaţă, graţiosule şi nobilule Dumnezeu care l-ai adus din nou pe Domnul Isus din morţi, şi ni L-ai prezentat în această dimineaţă sub forma Duhului Sfânt, care curtează inimile noastre pentru o umblare mai apropiată cu El. Încât vedem ziua apropiindu-se de încheiere… Ziua timpului se scurge curând în eternitate. Suntem aproape de ţărmuri. Putem auzi talazurile. O Dumnezeule, aceasta este o oră periculoasă, aşa cum citim aici, această ultimă epocă a bisericii, Laodicea, unde ne apropiem de ţărm. Şi bogăţiile şi lucrurile ale acestei lumi au orbit ochii oamenilor. Oh, ne rugăm, Dumnezeule, ca ancora noastră să se prindă de Stânca de veacuri, şi să aştepte zori zilei. Acord-o, Doamne.

E-69 Binecuvântează această mişcare a lui Dumnezeu numită capitolul Evangheliei Depline a Oamenilor de Afaceri. Ne rugăm ca Tu să binecuvântezi acest anumit capitol aici la Tucson. Fie să crească până când această Ramada va trebui să dărâme pereţii şi să-şi întindă cortul să ţină Creştinii născuţi din nou care vor intra. Acord-o.

E-70 Binecuvântează fratele care vine cu trezirea cu un cort, în oraş. Fie să fie un instrument să ajute să aducă suflete la aceste biserici şi în Împărăţia lui Dumnezeu.

E-71 Binecuvântează-l pe Fratele Bethany la Primele Adunări în timp ce duce înainte măreaţa sa lucrare sus acolo pentru Împărăţia lui Dumnezeu, Doamne. Cum ne rugăm ca Tu să continui cu el şi cu bisericile din jurul ţării.

E-72 Acum, în timp ce Te aşteptăm fie ca Duhul Sfânt să ne dea interpretarea, şi să scoată contextul din text la lumină, pentru că o cerem în Numele lui Isus. Amin. Vă puteţi aşeza.

E-73 V-aţi oprit vreodată să vă gândiţi doar un moment că aceasta poate să fie ultima oară când ne întâlnim? Ştiţi că s-ar putea să fie unii dintre noi aici, dacă ne întoarcem în următoarea zi de adunare, unii din noi vor lipsi? Nu ştim ce se va întâmpla. Şi atunci aceasta s-ar putea să fie ultima oară să stăm într-un grup ca acesta şi asociaţi, şi să mâncăm împreună pe acest pământ.

E-74 Dar amintiţi-vă, soseşte un timp unde ne vom întâlni din nou, nu la un mic dejun, ci o Cină, oh, unde marele banchet al lui Dumnezeu, şi căsătoria Mielului, şi măreţele scaune întinse de la cer la cer, şi răscumpăraţii tuturor epocilor stau de-a lungul mesei. Acela va fi un timp glorios. Îl aştept.

E-75 Acum, vreau să iau un text în această dimineaţă să vă vorbesc, doar pentru câteva minute acum. Nu vă voi ţine prea mult pe cât pot posibil. Vreau să vorbesc… Am câteva Scripturi şi notiţe scrise aici din care vreau să vorbesc pentru câteva minute asupra subiectului „O uşă într-o uşă”.

E-76 Acum, aceasta este o aşezare neobişnuită pe care o vedem în această dimineaţă în citirea Scripturii noastre. Este neobişnuită în multe feluri din cauză că este… Una din cele mai patetice Scripturi care există în Biblie este această Scriptură aici, pentru că vorbeşte despre această epocă în care trăim. Vorbeşte unde în această epocă Isus Cristos a fost scos afară din propria Sa biserică şi stând, bătând la uşă, încercând să intre din nou. Şi bogăţia şi plăcerile lumii l-au alungat din biserică, până când biserica a devenit căldicică… Este un tablou foarte patetic. Dintre toate celelalte biserici în epocile bisericii…

E-77 Am terminat să trec prin ele la biserica mea. Şi întorcându-mă acum, începând cu 17, să iau cele Şapte Peceţi.

E-78 Şi acum, în aceasta aflăm că toate celelalte biserici în epocile bisericii au acceptat, dar ultima epocă a bisericii, Laodicea, Cristos a fost luat de la oameni. Şi ei L-au pus afară din biserică şi El încerca să se întoarcă după ce a fost scos, bătând la uşă. A devenit oarbă…

E-79 Foarte neobişnuit… Dar ştiţi că uneori sunt lucrurile neobişnuite în care apare Dumnezeu. Dumnezeu apare în neobişnuit
din cauză că Dumnezeu este neobişnuit. El face lucruri neobişnuite. El apare la timpi neobişnuiţi. Şi El este văzut la timpi neobişnuiţi, când nici nu v-aţi gândi că ar fi acolo, totuşi El este acolo. Foarte neobişnuit. „El lucrează în căi misterioase”, a zis Biblia: „să-şi înfăptuiască minunile”. De aceea asta-L face neobişnuit.

E-80 Şi aşa este… Intrăm într-o orientare obişnuită a lucrurilor şi îl omitem pe Dumnezeu. Este neobişnuitul care-l aduce pe Dumnezeu de multe ori, lucrurile neobişnuite, ceva… Ajungem aşa de legaţi într-un anumit crez, sau ceva ce încercăm să slujim, şi apoi dacă ceva nu vine conform cu felul în care gândim că ar trebui, atunci O înlăturăm. „Nu este de la Dumnezeu.” Facem o mare greşeală.

E-81 Dumnezeu se arată, şi apoi se ascunde în acelaşi lucru în care s-a arătat. Vedeţi? El se arată în ceva, apoi se retrage şi se ascunde.

E-82 Ca sămânţa, El se arată într-o floare frumoasă, apoi El o lasă să putrezească. Dar El se ascunde pentru a răsări din nou. Şi Dumnezeu o face în acest fel. El este foarte neobişnuit, căi neobişnuite, şi uneori lucruşoare.

E-83 Noi omitem să-l găsim pe Dumnezeu de multe ori din cauză că este, cred că este prea mic.

E-84 Mă gândeam la aceasta acum câteva minute când vorbeam despre micimea capitolului, sau ce mică mulţime avem. Acum, a fost privilegiul meu să vorbesc unor mulţimi enorme. Bombay, India, am avut cincizeci de mii într-o adunare; Africa, Africa de Sud, probabil că două sute şi cincizeci de mii într-o adunare. Dar unde am găsit-o cea mai dulce şi mai binecuvântată a fost când am avut o cocioabă mică de rugăciune. Dumnezeu este în locuri neobişnuite şi în lucrurile neobişnuite.

E-85 Îmi aminteşte, fiindcă acest Canadian aici vorbea acum câteva momente despre cei mai buni prieteni ai mei din Canada. Acum ceva timp… Regele George, pentru care am avut privilegiul să mă rog, din câte ştiţi, care a avut scleroze multiple… Domnul l-a vindecat. Şi el a venit la Canada când el suferea încă cu aceste scleroze. Şi el era un om galant. Şi toate şcolile au ieşit când a coborât prin Vancouver, astfel încât ei să poată ieşi şi să-şi ia… Le-a dat un steag britanic micuţ, şi l-au fluturat să onoreze Regele, coroana, în timp ce el a trecut.

E-86 Şi un prieten bun de-al meu, Fratele Ern Baxter, în timp ce o ascultam la radio aşa cum au venit, el şi scumpa lui regină stând acolo… Şi stăteam în cameră şi niciodată nu voi uita. Ern a ajuns aşa de doborât încât a sărit din scaun şi şi-a pus braţele în jurul meu şi a început să plângă. Şi am zis: „De ce eşti aşa emoţionat, Frate Baxter?”
El a zis: „Frate Branham, acesta este regele meu”.

E-87 M-am gândit: „Dacă poate face un canadian să simtă în acest fel ştiind că regele său trece, ce ar trebui să-i facă unei biserici născute din nou când Isus porneşte?”

E-88 Acolo, totuşi cu multiplele sale scleroze, a stat în carul său (automobilul său), şi s-a ridicat, deşi a zis că suferă îngrozitor din cauza ulcerelor, şi spatele supărându-l aşa rău.

E-89 Şi învăţătorii au dat drumul tuturor flăcăilor să meargă şi să fluture aceste steaguri. Şi după ce parada s-a terminat, de ce, copiii trebuiau să se întoarcă la şcoală. Şi în timp ce s-au întors, într-o anumită şcoală, toţi s-au întors în afara unei fetiţe. Şi învăţătoarea s-a speriat când a făcut prezenţa şi fetiţa nu era acolo. Deci ea a zis: „Trebuie să merg să o găsesc”, şi a luat copiii. Şi pe străzi s-au dus căutând acest copil. Şi după o vreme, învăţătoare a găsit-o pe fetiţă, stând lângă un stâlp de telegraf, plângând cu hohote.

E-90 Şi ea plângea, şi… Învăţătoarea a zis: „Care este necazul, scumpo?” A zis: „Nu ai ajuns să-ţi fluturi steagul la rege?”
Ea a zis: „Da, mi-am fluturat steagul la rege”. Ea a zis: „Ai ajuns să-l vezi pe rege?”
„Da, l-am văzut pe rege”.
„Ei bine”, a zis: „atunci de ce plângi?”

E-91 Ea a zis: „Ştii, sunt aşa mică. Eu l-am văzut pe rege, dar el nu m-a văzut”.

E-92 Acum, asta s-ar putea să fie în acest fel cu Regele George, sau oricare alt rege, dar nu este în acest fel cu Regele Isus. Indiferent cât de mică este adunarea pe care v-a dat-o să o păstoriţi, cât de mică pare lucrarea, doar să-i vorbeşti lăptarului sau ziaristului; El o vede. Nu puteţi face nimic pentru Isus decât dacă El o ştie. Trebuie să vă amintiţi, El ştie fiecare lucruşor pe care-l faceţi, şi El vă va da tot creditul, pentru că asta sunteţi puşi să faceţi. Indiferent cât de mică este, faceţi-o oricum. Dacă vreţi să vă fluturaţi micuţul steag, fluturaţi-l. El este în lucrurile neobişnuite. El s-ar putea să câştige un suflet.

E-93 Cred că a fost Dwight Moody. Sau s-ar putea să mă înşel? Poate că nu a fost. O soră bătrână a avut o povară pe inima ei încât dorea să câştige un suflet pentru Cristos. Şi ea era spălătoreasă. A fost acum o sută şi cincizeci de ani, cred. Şi şi-a strâns banii până când a avut trei dolari strânşi, şi a închiriat un grajd vechi cu un dolar pe săptămână. Şi a coborât acolo şi l-a curăţat, şi a luat băncuţa pentru spălat şi a făcut un altar, şi a ridicat un amvon, şi clăbuci de săpun pe vechea băncuţă de spălat. Şi a luat ceva invitaţii şi a început să le împrăştie. Acestea erau zilele timpurii aici în America. Şi cu toţii le citeau, apoi le aruncau pe jos.

E-94 Ea era o Metodistă. Şi deci, ei le aruncau. Şi Metodiştii atunci erau cum au fost Penticostalii: o grămadă de fanatici. Se strângeau în clasele de şcoală, şi cădeau sub puterea lui Dumnezeu, şi turnau apă pe faţa lor, şi… Nu-mi spuneţi; am fost în adunări. Vedeţi? Şi dacă îi lăsau în pace, în loc să-i aducă înăuntru, doar să-i lase să meargă înainte, ei ar fi fost Penticostali acum. Vedeţi?

E-95 Dar apoi, această sărmană femeie bătrână dând aceste invitaţii, şi, oh, cu toţii le aruncau pe stradă, şi era o… Ea stătea plângând din cauză că au respins-o, în timp ce ea a încercat din răsputeri să aducă un slujitor în oraş să ţină o trezire. Şi slujitorul trebuiau să sosească în acea seară. Ea le împărţea. Şi acolo era un băieţel cu tatăl său (Jos în sud, le numim bretele, ştiţi) bretelele puse, părul ciufulit atârnându-i pe gât, s-a ridicat şi a zis: „Hei, doamnă, ce împarţi?”
Şi ea a zis: „Este o invitaţie, scumpule”. Ea a zis…
Ei bine, el a zis: „Nu ştiu să citesc”. A spus: „Ce zice?”

E-96 Şi a zis: „Ei bine, vom avea o adunare jos la vechiul grajd în această seară”. El a zis: „Mulţumesc. Pot să primesc una?”
A zis: „Da”. Şi el şi-a pus-o în buzunar.

E-97 Când adunarea a avut loc în acea seară ştiţi cine era acolo? Păstorul vostru loial şi doamna. Aceştia erau toţi cei de la adunare. Un soldat nobil bătrân, indiferent dacă acolo era unul sau o mie, el şi-a luat textul, s-a ridicat acolo şi a predicat doamnei, atât de loial cum ar fi fost dacă ar fi predicat la zece mii. În uşă clătinându-se la începutul predicii era acest băiat cu părul ciufulit. În acea seară el s-a aflat la altar. Dacă nu mă înşel, acesta era micuţul Dwight Moody, care a trimis jumătate de milion de suflete la Cristos. Vedeţi? Oh, vai. Câte adunări mari şi lucruri înflorite se desfăşoară. Vedeţi?

E-98 Dumnezeu este în lucruri neobişnuite. Dumnezeu apare neobişnuit. Vreţi să vă amintiţi asta.

E-99 Acum, nu-mi pot aminti artistul care a pictat acest tablou al lui Isus bătând la uşă. El este un artist grec. Nu-mi pot aminti numele omului la acest timp, dar el a petrecut practic toată viaţa pictând acest tablou. Şi, vedeţi, înainte să poată fi atârnat în expoziţie trebuie să treacă prin critici mai întâi. Orice tablou mare trebuie să facă asta. Trebuie să înfrunte criticii.

E-100 Oh, îmi doream să fi avut acel ceva care este necesar arunc aceasta înaintea acestui public în această dimineaţă. Realizaţi, Penticostalilor, în timp ce ne liniştim, că Dumnezeu ne trece prin critici azi? Biserica trebuie să treacă prin critici înainte să poată merge la expoziţie ca o Mireasă. Sigur. O puteţi suporta? Sunteţi pregătiţi să vă aliniaţi cu Scriptura, şi să staţi nobil faţă de mărturia voastră îndrăgostiţi de Cristos? Sau vă retrageţi şi ieşiţi cu lumea, cum a zis Biblia: „Duma m-a părăsit, iubind această lume”. Acolo se află biserica azi: cântărită în balanţă. Şi acesta este motivul că a devenit Laodicea.

E-101 Acest tablou, aşa cum l-a pictat artistul, când a mers la critici nu au putut găsi nimic greşit. Şi în sfârşit un critic mare a venit, şi el a zis: „Există un lucru greşit la tabloul tău”. El a zis: „Este adevărat, Isus cu lanterna în mâna sa, venind seara în întunecimea păcatului. Acesta este un tablou bun. Expresia Sa aşteptând ca cineva să vină la uşă când El bate”, a zis: „asta este minunat. Şi înfăţişarea Sa în timp ce El tânjeşte să audă dinăuntru… Dar, domnule, nu există nici o clanţă la uşă. Dacă El a venit, cum poate Isus intra, din cauză că nu există clanţă la uşă?”

E-102 „Oh”, a zis artistul: „l-am pictat aşa, pentru că clanţa se află în interior. Isus nu poate intra prin voia Sa; trebuie să fie voia ta să-L laşi să intre”.

E-103 Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă un om aude glasul Meu şi Mă lasă să intru, voi intra şi voi cina cu el, şi el cu Mine. Acesta este tabloul la care ne uităm acum.

E-104 De ce bate un om la uşă? Ce face un om să bată la uşă? El încearcă să intre. El încearcă să intre. Acolo… Poate că există ceva ce doreşte să-l vorbească cu voi, sau poate el vrea să vă vorbească despre ceva afaceri sau ceva. Sau poate că vrea să vă dea ceva. Există ceva motiv, sau el nu ar bate la uşă. Vedeţi? Noi numai… Decenţa umană ar fi să deschizi uşa şi să vezi ce vrea persoana. Acesta este lucrul uman de făcut: să deschizi uşa, să-l întrebi pe om: „Cine eşti? Ce vrei?”

E-105 El vrea… Poate că el vrea să vă viziteze, doar să stea jos şi să zică: „Sunt prietenul tău. Vreau să-ţi vorbesc puţin în această dimineaţă”. Apoi staţi jos, dacă el este un prieten. Vorbiţi cu el. Dacă este vreo persoană care vrea ceva de la voi, o puteţi discuta. Vedeţi?

E-106 Mulţi oameni mari au bătut la uşi prin viaţă. Acum, foarte mult depinde, după ce te-ai dus la uşă, de cine bate. Trebuie să ştii cine bate. Dar trebuie cel puţin să mergi la uşă. Acesta este singurul lucru decent de făcut, este să aflaţi cine este la uşă. Mergeţi acolo dacă bate cineva, spuneţi: „Cine este?” Deschideţi uşa. „Cine eşti? Ce vrei?” Oh, mulţi… S-ar putea să fie o persoană importantă. Dacă este o persoană importantă? Ar fi o mare onoare pentru voi dacă deschideţi uşa pentru cineva care este o persoană mare.

E-107 Ce credeţi că s-ar fi întâmplat acum câţiva ani când Adolf Hitler era Fuehrer al Germaniei? Ce credeţi de insul locuind jos pe alee, sau jos pe stradă undeva, dacă ar fi auzit un ciocănit la uşă într-o dimineaţă, ştiţi, şi ar merge la uşă, şi acest infanterist german micuţ stând acolo, şi acolo stătea Adolf Hitler la uşă? De ce, el era cel mai mare om din Germania la acel timp. Vedeţi? Cu siguranţă. De ce, el era un om mare.

E-108 Ştiţi ce ar fi făcut acest infanterist micuţ? El aproape că ar fi leşinat. Ar fi stat atent, ar fi salutat, zicând: „Măreţule Fuehrer al Germaniei, intră în umila mea casă. Orice doreşti aici, orice poate face slujitorul tău, doar anunţă-mă. O voi face bucuros”. Oh, ce onoare.

E-109 Ştiţi ce? Fiecare ziar în Germania ar fi publicat acest articol al lui Adolf Hitler coborând la casa unui soldat obişnuit, şi bătând la uşă şi cerând ceva. Hitler i-a cerut infanteristului ceva, a venit acasă la el şi i-a onorat casa. Ei bine, ce lucru măreţ ar fi fost.

E-110 Ce… Dacă aţi fi fost în Italia în zilele lui Mussolini. Şi Mussolini era un dictator al Romei, al Italiei. Şi dacă ceva persoană sărmană jos pe stradă ar fi auzit un ciocănit la uşă într-o dimineaţă, şi acolo ar fi stat Mussolini la uşă? Oh, vai. Inimile lor ar fi fremătat. Ei bine: „Măreţul dictator, măreţul domn onorat, a intrat în casa mea”. Fremătând şi tremurând: „Ce pot face? Există ceva aici ce doreşti? Există ceva ce poate face slujitorul tău pentru tine?” Oh, ar fi fost o mare onoare pentru toţi romanii să-l aibă pe Mussolini acasă la el.

E-111 Sau ce dacă Regina Angliei azi ar veni aici în Tucson, şi ar ateriza aici la aeroport, şi ar veni la una din casele noastre aici, una… Suntem oameni obişnuiţi. Şi dacă Regina Angliei ar veni din Anglia, tot drumul peste mare, ar ateriza aici la aeroport şi ar fi adusă cu taxiul, şi ar veni şi ar ciocăni la uşa voastră… Şi voi, o doamnă onorabilă sau un domn, aţi păşi la uşă şi aţi spune: „Ce faci?” Şi acolo ar sta, doar ca o femeie obişnuită. Şi aţi spune: „Ce faci? Cine eşti?”

E-112 „Sunt Regina Angliei”, şi s-ar identifica. Oh, Doamne. Ce onoare, ce respect.

E-113 Toate ziarele prin Tucson, prin Statele Unite… Ar fi la ştirile naţionale că Regina Angliei a venit tot drumul la Tucson, Arizona, şi v-a vizitat, o sărmană persoană. Demnitatea s-ar adăuga la Regină să se smerească să vină la uşa mea sau la uşa voastră. De ce, ştiţi ce aţi spune? Deşi nu sunteţi sub autoritatea ei, dar totuşi ea este o persoană mare. Este cea mai mare regină din lume când se ajunge la naţionalitate… Ea este cea mai mare regină naţională din lume. De ce, aţi fi zis: „Onorabilă regină, intră în casa mea. Dacă este ceva ce vrei să iei, orice vrei să faci, simte-te bine venită”. De ce, sigur. Toate ziarele ar fi publicat-o.

E-114 Sau chiar în această dimineaţă, dacă Preşedintele nostru Kennedy ar veni la uşa voastră… Oh, s-ar putea să nu fiţi de acord cu el politic, dar totuşi l-aţi primi înăuntru. De ce? Nu din cauză că el este doar un om, ci din cauza a ceea ce este. El este Preşedintele Statelor noastre Unite. Totuşi s-ar putea să nu fim de acord cu el (poate) în politică. Dar totuşi, aţi fi onoraţi să-l aveţi pe Preşedintele Kennedy să vină la uşa voastră.

E-115 Dacă el a făcut o călătorie specială să vină la uşa voastră? De ce, ar fi la ştiri pretutindeni. „Umilul Domn Kennedy, Preşedintele Statelor Unite, a zburat la Tucson, Arizona, să vină la uşa lui John Doe”. Ce onoare mare ar fi pentru el, şi ce onoare pentru voi. De ce, nu l-aţi refuza nicidecum. Cu siguranţă nu. Cu siguranţă l-aţi primi, din cauză că el este un om mare.

E-116 Dar cine este mai mare decât Isus? Şi El este respins de la mai multe uşi decât toţi dictatorii şi regii şi monarhii lumii. Da. „Stau la uşă şi bat: şi dacă vreun om aude glasul Meu şi deschide uşa, voi intra, şi voi cina cu el”.

E-117 Oh, aceste ciocănituri micuţe pe care le avem la uşă. De multe ori Isus bate la uşa inimi noastre. Acolo se află biserica azi. Acele bătăii micuţe, le simţiţi fără îndoială chiar acum. Ce este? Este Isus, încercând să intre, să primească intrare la uşa inimii voastre. El are vrea să vorbească cu voi puţin.

E-118 Şi dacă l-aţi onora pe Preşedinte, dar pe Isus? Dacă prin nici un mijloc nu l-aţi respinge pe Preşedinte, cum l-aţi putea respinge pe Isus? Preşedintele este doar un om; el trebuie să moară. Dar Isus este Dumnezeul nostru. El este Judecătorul nostru. Nu numai asta, dar Acelaşi este Judecătorul nostru, acum este Salvatorul nostru.

E-119 Acum, Preşedintele s-ar putea să vrea să vă înroleze în armată. El s-ar putea să vrea să vă înroleze să faceţi ceva care ar fi oribil de făcut. El s-ar putea să vă înroleze, sau să ia ceva de la voi, să vă ia copiii sau ceva să-i fie slujitori, sau ceva. S-ar putea să facă aşa ceva.

E-120 Dar Isus nu vrea asta. El vrea să vă dea ceva. Acesta este motivul că El bate. Are ceva pentru voi. Nu există nimic ce poate fi mai mare decât ceea ce vrea să vă dea: Duhul Sfânt. El vrea să vă dea Viaţa Eternă.

E-121 Dacă Preşedintele ar spune: „Voi face… Vin să vă iau, şi am autoritatea să fac aşa. Şi te fac Preşedintele Statelor Unite”. Va trebui cândva să renunțați. Dacă Regina vrea să vă facă Regina Angliei, şi să purtaţi coroana. Ar… Ar trebui să renunţaţi.

E-122 Dar Isus ne dă coroana Vieţii la care niciodată nu renunţăm, coroana veşnică a slavei Sale. Nu trebuie să renunţăm la ea. El ne-o dă. Este o binecuvântare. Este Duhul Sfânt cu care El vrea să ne încoroneze viaţa.

E-123 Cum putem să fim atât de indiferenţi să-L respingem? Ce lucru nepripit face biserica. Cât de nepripiți pot fi oameni să facă o asemenea greşeală să refuze să asculte la acea ciocănitură la uşă. Cât de nebuneşte ar fi pentru vreun om sau femeie prezent în această dimineaţă să se îndepărteze de acea ciocănitură: Viaţa Eternă.

E-124 Şi noi privim şi vedem norii judecăţii formându-se, auzim ştiinţa zicând că mai sunt trei minute până la miezul nopţii. Şi practic două din cele trei minute s-au dus; aceasta a fost acum câţiva ani.

E-125 Şi vedem biserica împrăştiată. Vedem totul mergând în felul cum merge, şi denominaţiunea a început să se denomineze, să se răcească. Şi zilele trezirii par să se termine. Putem la fel de bine să înfruntăm adevărul. Oh, avem multă gălăgie, sigur: lovim pianul, sărim în sus şi-n jos. Femeile îşi taie părul scurt, şi ochii albaştrii, şi continuă, şi bărbaţii permiţându-le să o facă. Asta este contrar Scripturii.

E-126 O asemenea privelişte îmbolnăvitoare cum am văzut pe străzile noastre azi… Mi-am luat copiii ieri… Au dorit să meargă jos să vadă parada de rodeo trecând. Copilaşii mei… Tatăl meu a fost un călăreţ, şi eu am călărit puţin, şi este în ei să le placă caii. Şi au vrut să vadă caii. Şi când m-am oprit pe stradă m-am îmbolnăvit în fiinţa mea interioară şi m-am întors, să văd cum oamenii azi… Ei încearcă să trăiască în trecut, încercând să trăiască ceva ce a fost.

E-127 Suntem într-o lume în schimbare. Constant se schimbă. În statul meu… Sunt un Kentuckian, ştiţi, prin naştere. Asta este… Tot poporul meu locuieşte acolo, practic. Şi au Valea Renfro. Ei încearcă să imite pe cei ce locuiesc la munte, şi ard lămpi de cherosen, şi gătesc la sobe din lemn, şi poartă haine cum purtau grănicerii timpuri. Ei sunt într-o lume în schimbare, încercând să locuiască în… Sunteţi într-un timp modern, încercând să vă întoarceţi şi să trăiţi ceva ce a fost diferit. Ce face un om să facă asta? Din cauză că el ar trebui să facă asta.

E-128 Dar apoi încercaţi să le aduceţi Evanghelia care niciodată nu se schimbă, ei nu vor asta. Vor ceva modern şi actualizat, cineva care-i bate pe spate şi-i lasă să treacă înscriindu-se la biserică, şi trăind oricum doresc. Dar când se ajunge cu adevărat să se întoarcă la Evanghelie, ei nu o vor. Şi chiar lucrul în ei la care tânjesc să se întoarcă este Evanghelia, şi ei încearcă să o satisfacă luând lucrurile naturale, şi refuzând lucrurile spirituale. Vedeţi care este vice-versa diavolului a Evangheliei pentru oameni?

E-129 Nu din lipsă de respect faţă de surorile mele, dar dacă în zilele timpurii o femeie ar fi venit prin oraş cum am văzut unele ieri, cu o pereche de pantaloni scurţi… Cum a încăput doamna în ei, părea că pielea era pe afară. Mă întreb cum i-a intrat piciorul femeii în ei. Păşind în jos pe stradă, când Biblia a zis că cea care se îmbracă cu haine bărbăteşti este o ruşine înaintea lui Dumnezeu.

E-130 Şi cu acel albastru peste ochii ei, dacă ar fi trecut printr-un oraş de graniţă bătrânul doctor ar fi pus-o în spital şi ar fi pus oraşul în carantină pentru boala că o femeie s-a infectat înainte să moară. Asta este corect. O asemenea boală…

E-131 Şi apoi încercaţi să vă întoarceţi şi să trăiţi ceva, apoi refuzaţi bătaia Evangheliei de modă veche a Duhului Sfânt, şi cum a fost în ziua Cincizecimii cu aceleaşi atribute pe care le-a avut în Ea să ne cureţe şi să ne facă fiinţe noi. Trăim în umbre, şi biserica este în epoca Laodicea, bogată, nu are nevoie de nimic. Acum, noi Penticostalii nu putem ţipa prea mult la Baptişti şi Metodişti, din cauză că oala nu poate numi ceainicul negru, ştiţi. Deci am făcut acelaşi lucru. Acum, asta este corect.

E-132 Şi „Iată, Eu stau la uşă şi bat, şi dacă vreun om…” Acum, amintiţi-vă, Biblia a zis că El era în afara bisericii în această epocă, încercând să intre. Acum, nu puteţi să combateţi Cuvântul lui Dumnezeu. Vedeţi? El încerca să intre, implorând să intre. „Dacă vreun om va deschide uşa, şi Mă lasă să intru (Oh.), voi intra şi voi cina cu el”. Vedeţi? El are ceva ce vrea să vorbească cu voi, ceva afaceri sau un plan al salvării. El vrea să vă vorbească. Dar probabil că aţi devenit aşa încrezut şi aşa de rău, indiferent, până când nu doriţi să-L auziţi vorbind. Asta este corect. „Iată, stau la uşă…”

E-133 Spuneţi: „Oh, Frate Branham, acum aşteaptă un minut. Deja L-am lăsat să intre”. Ei bine, poate că doar ai făcut asta. Dar poate că asta este tot ce ai făcut: doar L-ai lăsat să intre. Vedeţi, mulţi oameni nu… Ei se tem chiar de gândurile iadului, şi ştiu că vor merge acolo fără Cristos. Şi ei zic: „Ei bine, L-am lăsat să intre. Sigur, acum treizeci de ani, acum douăzeci de ani”. Dar asta s-ar putea să fie tot ce aţi făcut.

E-134 Dacă aş veni acasă la voi, şi aş bate la uşă, şi aţi zice: „Intră, Frate Branham”. Aş intra. „Dar stai aici. Nu te mişca, nu te plimba prin casa mea”. Vedeţi?

E-135 Acum, ştiţi că în interiorul uşii umane avem micuţe compartimente secrete? Oh, nu vrem să admitem asta, dar este adevărul. Sigur, avem micuţe compartimente secrete. Da, domnule. Ne place să le numim… Îi urăm bun venit în inima noastră, dar nu vrem să-L facem Domnul nostru. Nu vrem să mergem în iad, deci: „Isuse, intră pe uşă, astfel nu voi merge în iad, dar acum, Tu nu poţi fi Domnul meu”.

E-136 Acum: „Domn”, înseamnă proprietar. Asta înseamnă că atunci când îl lăsaţi înăuntru ca Domn, El controlează totul. Casa Sa.

E-137 Când vin acasă la voi şi bat la uşă, dacă nu mă doriţi, spuneţi: „Pleacă de la uşă”. V-aş aprecia mai mult decât dacă m-aţi lăsa să intru pe uşă, şi aţi spune: „Acum, nu te fâţâii prin jur. Stai acolo. Acum, ce vrei?” M-aş simţi bine venit? Aş putea să-mi explic vizita? Cu siguranţă nu.

E-138 Şi aşa este biserica azi, prietene. Aşa ajung oamenii. „Intră, Doamne, dar acum asta este tot. Spune-mi ce vrei”. Vedeţi? Oh, nu. Acolo este unde ajungem în necaz.

E-139 Trebuie să-L întâmpinăm cu bucurie. „Doamne, vino în casa mea. Dacă există ceva… Dacă există ceva aici ce doreşti, serveşte-Te; eşti al meu. M-ai onorat. Măreţul Rege, Creatorul cerurilor şi pământului a bătut la uşa mea şi vreau să intri, Doamne. Doamne, fii Domnul meu. Ia-mă. Fă-mi orice vrei să-mi faci. Orice lucru rău care este în mine, descoperă fiecare secret care este în inima mea. Intră pe fiecare uşă. Cercetează-mă, Doamne. Vezi ce este greşit cu mine. Şi orice este greşit, arată-mi, Doamne. Arunc-o afară pe uşă. Te vreau aici. Te întâmpin cu bucurie să fii Domnul meu. Nu am primit această binecuvântare, Doamne. Curăţă-mă acum”.

E-140 Dacă nu-L pot face Domnul meu deplin, niciodată nu o să-i deschid uşa. Dacă El nu poate fi Domn… Doar nu-L vreau să fie Salvator, dacă El nu poate să fie Domn. Dacă eu… Cu toţii doresc un Salvator, dar ei nu vor un Domn. Vor ceva ca să scape de toată condamnarea iadului, şi apoi ei pot trăi oricum doresc, să facă ceea ce doresc să facă.

E-141 Ştiţi, să mergem în jurul clădirii inimii. Mă veţi mai suporta încă zece minute? Priviţi. Observaţi. Să mergem în jurul inimii doar un minut.

E-142 Primul lucru când intraţi în inima umană, pe partea dreaptă în timp ce intraţi, există o uşă micuţă acolo, este numită „viaţa mea particulară”. Acum, nu vreţi ca nimeni să se prostească acolo. „Acum, dacă vreau să fac ceva, asta este treaba mea. Mă voi înscrie la biserică, şi voi coborî acolo. Dar, predicatorule, nu-mi spui tu ce trebuie să fac”. Oh, da. Vedeţi? „Acum, ştiu că Biblia spune asta, dar nu o cred”. Oh. Vedeţi? Atunci credeţi că Isus ar sta într-o asemenea inimă? Nu, cu siguranţă nu. El intră să fie Domn. El intră… El…

E-143 Aceasta viaţă particulară, oh, acesta este un lucru mare. Acum, ştiţi că vreţi propriile noastre vieţi particulare. „Dacă dorim o băutură socială cu vecinul, asta este treaba noastră. Dacă noi femeile vrem să ne tăiem părul, acesta este privilegiul nostru american. Dacă dorim să purtăm pantaloni scurţi, asta este treaba noastră. Dacă noi bărbaţii dorim să luăm o băutură socială, şi dacă dorim să ne lăsăm soţiile să facă asta, nu ai nici o treabă să ne spui ceva”.

E-144 Dar Evanghelia zice: „Nu o faceţi”. Acum, al cui este corect. Vedeţi? Cuvântul lui Dumnezeu este corect.

E-145 Oh, sigur, îl vrem pe Isus. Cu siguranţă. Credem că-L avem, şi totul în acest fel.

E-146 Dar mă întreb dacă această Răpire poate trece, şi am fi lăsaţi singuri într-o zi, atunci mă întreb unde se află totul, dacă ar veni foarte secret, ştiţi. Şi asta urmează, ca un hoţ noaptea. Veţi… Nouăzeci şi nouă din fiecare jumătate de milion, fiecare milion, nu vor ştii că Răpirea a avut loc. Va fi dusă şi ei nu vor şti nimic despre ea. Isus a zis aşa. Deci asta o face corectă. Vedeţi? Cu siguranţă. Va veni ca un hoţ în noapte şi va fi răpită.

E-147 Ca acea carte pe care am citit-o odată. Cine era acel ins? Romeo şi Julieta, sau ceva asemănător. Vedeţi? El a venit şi a luat-o noaptea.

E-148 Aşa va face Isus. Când lumea doar este adormită aşa cum a zis Biblia, epoca Laodicea, El se va strecura şi-şi va lua Mireasa. Atunci toţi cei ce sunt înviaţi, jos prin epoci, au fost jos prin epoci, cu toţii vor merge în ceruri în
Mireasă.

E-149 Apoi judecăţile vor veni. Biserica va zice: „Ei bine, aşteaptă un minut. M-am gândit că ar trebui să fie o Mireasă, o Venire a Domnului şi o Mireasă”.

E-150 S-a dus de mult timp. Nu aţi ştiut nimic despre ea. Vine secret.

E-151 De ce? Spunem: „Oh, aparţin la biserică. Sunt un Metodist, sunt un Baptist, sunt un Penticostal”.

E-152 Asta nu înseamnă un lucru pentru Dumnezeu. Nu este nimic mai mult decât un doctor zicând că aveţi cancer; starea lui avansată. Şi asta nu are nimic de-a face cu boala. Asta este doar să o numiţi. Este un diavol, cancerul. Dacă aţi spune: „Acesta este un porumbel. Acesta este un şoricar. Acesta este ceva soi de vultur.” Asta nu are nimic de-a face cu boala. Asta nu o vindecă. Nu o omoară. Doar spuneţi ce este.

E-153 Doar spuneţi… Spuneţi: „Sunt un Creştin. Sunt un…” Numai prin mărturie probabil. Vedeţi, vieţile noastre vorbesc aşa tare încât mărturia noastră nici măcar nu este auzită, vieţile noastre, acţiunile noastre, moralurile noastre printre noi.
„Vor avea o trezire aici”.
„Cine o are?”
„Baptiştii”.

E-154 „Au, nu avem nimic de-a face cu asta”. Şi probabil că Dumnezeu are un mesaj acolo pentru noi.

E-155 „Prima Adunare, a Doua Adunare, sau Numele lui Isus sau Biserica lui Dumnezeu sau ceva”.
„Oh, ei bine, nu suntem în acest grup”.

E-156 Suntem fraţi. Îndrăzneşte cineva să separe moştenirea lui Dumnezeu? Ei au Duhul Sfânt aşa cum îl aveţi şi voi, au făcut acelaşi lucru pe care l-aţi făcut voi când l-aţi primit. Sigur.

E-157 Dar vedeţi de ce-mi place această Evanghelie Deplină a Oamenilor de Afaceri? Îmi dă o alee încât pot exprima aceste lucruri. Vedeţi? Spun: „Asta este. Suntem fraţi. Nu suntem despărţiţi; suntem toţi un trup,” (Vedeţi?) aşa cum a zis poetul.

E-158 Acum, acea uşă micuţă a propriei mele vieţi particulare. „Acum, asta este în regulă. Voi fi un membru al bisericii tale. Mă voi înscrie Evangheliei Depline a Oamenilor de Afaceri. Dar acum, nu-mi spune că trebuie să primesc acest Duh Sfânt şi să continui aşa”. Vedeţi? Asta este acea viaţă proprie particulară. Vedeţi? Niciodată nu veţi avea Stăpânirea lui Isus să facă asta. El se va întoarce şi va ieşi pe uşă.

E-159 Ce aţi face într-un asemenea caz, dacă mergeţi la o casă, şi ei spun: „Stai aici la uşă. Declară-ţi treburile”.
Ei bine, aţi spune. „Mulţumesc”, aţi ieşi pe uşă. La fel şi Isus. Cu siguranţă. Acesta este motivul că biserica este rămasă rece (Vedeţi?) în felul în care este. Nu lăsaţi Evanghelia Deplină a Oamenilor de Afaceri să ajungă vreodată în această fază.

E-160 Când auziţi un mesaj, şi auziţi un ciocănit, deschideţi şi spuneţi: „Doamne, despre ce este vorba?” Când vedeţi un om… Avem mulţi imitatori, dar când vedeţi un original…

E-161 Ce înseamnă un imitator? Ce înseamnă un dolar fals, când luaţi un dolar care este fals? Înseamnă că a fost făcută după unul real. Trebuie să existe unul real să fac acest fals.

E-162 Deci, acolo există un Duh Sfânt real, putere reală a salvării, un Dumnezeu real al dragostei. Da, nu luaţi nimic mai puţin. Nu, domnule. Nu o faceţi.
În regulă, acea uşă particulară… Trebuie să mă grăbesc prin aceste uşi.

E-163 Există şi o uşă a mândriei de asemenea. Oh, vai. Asta este una rea. Mai bine nu am sta la acea uşă prea mult. Dar vreţi să staţi în acea uşă veche şi să spuneţi: „Acum, nu-mi spune nimic. (Vedeţi?) De ce, am propria mea mândrie”. Cu siguranţă, dar nu ar trebui să o faci.

E-164 Am predicat aici nu cu mult în urmă asupra Mielului şi Porumbelului. Şi Mielul… Vedeţi, un miel… O oaie, nu produce decât un lucru; aceasta este lâna. Asta este ce produce ea. Şi ea renunţa la drepturile ei. Puteţi lua o oaie şi să o aruncaţi în sus, şi să o legaţi aşa şi să o tundeţi peste tot. Ea doar va sta acolo. Va renunţa la drepturile ei. La urma urmei, a crescut lâna. Îi aparţine, dar ea renunţă la ea.

E-165 Când îi spuneţi unui om că el trebuie să fie născut din nou, el trebuie să fie curăţat de la o viaţă de păcat, el trebuie să înceteze să mai mintă, să fure, să înşele, şi înjure, şi continuând, băiete, unii din ei explodează ca un balon. Acum, vedeţi, aceasta este o capră. Vedeţi? El va porni o furtună, dar un miel real va renunţa la drepturile sale.

E-166 Am zis domnişoarelor noastre odată despre… Nu că sunt împotriva domnişoarelor noastre, ele sunt surorile noastre. Dar sunt zelos pentru această biserică. Când văd lumescul ca Sodoma intrând în ea, atunci trebuie să strig împotriva ei. Există ceva în interiorul inimii mele încât inima mea sângerează şi strig: „Nu vă îmbrăcaţi ca Marilyn Monroe sau vreuna din aceste femei. Faceţi ca Sara în Biblie. Vedeţi?”
Nu încercaţi să fiţi Domnul Cineva sau altul, fugiţi la platformă şi continuaţi, şi încercaţi să îmbrăcaţi ceva cutie, şi…?... şi continuaţi… Nu… Avem prea mult spectacol Hollywood-ian în Penticostali. Asta este corect. Avem nevoie de Duhul Sfânt. Acum, s-ar putea să nu mă iubiţi; s-ar putea să nu mă doriţi înapoi din nou. Dar aceasta este o posibilitate să vorbesc adevărul, şi acesta este adevărul. Încercaţi-l. Aflaţi dacă nu este aşa.
Ceva doamnă a zis: „Este privilegiul meu american”. Am zis: „Dar vei renunţa la aceasta”.

E-167 Acum ceva timp, soţia şi cu mine mergeam la băcănie în Indiana, şi am văzut un lucru ciudat: o doamnă avea un pantalon scurt. Era foarte ciudat.
Ea a zis: „Iubitule, nu cântă ele în coruri?”
„Da”.
„Ei bine, de ce?”

E-168 Am zis: „Ei bine, vezi, iubito, ele nu sunt din Împărăţia noastră”. A zis… Am zis: „Din Împărăţia noastră”. Am zis: „Nu.

E-169 Am fost un misionar, de multe ori în jurul lumii. Am aflat… Merg în Germania, găsesc un duh german. Merg în Finlanda; acolo este un duh diferit. Merg în Australia; acolo este un alt duh. Vin în America; acolo este un alt duh. Este un duh naţional; şi toate sunt de la diavolul. Isus a zis aşa. Împărăţiile acestei lumi sunt ale diavolului. El le controlează pe toate. Acum, Isus a zis aşa. Deci vedeţi, este acest duh naţional”.
„Ei bine”, a zis ea: „nu suntem noi americani?” Am zis: „Nu, domnule. Potenţial suntem”.

E-170 A zis: „Ce eşti?” Am zis…
„Ei bine, nu ar trebui să facem ca americanii?”

E-171 Am zis: „Nu, nu acest grup beat, certăreţ, degradant. Nu, domnule. Suntem născuţi de un Duh ceresc. Venim de unde sfinţenia pură, neamestecată, unde Îngerii şi neprihănirea este înaintea lui Dumnezeu”. Am zis: „Locuim aici ca o naţiune, sigur. Asta este corect. Asta este naţiunea noastră, ce încercăm aici… Dar a noastră… ‚Vie Împărăţia Ta, voia Ta să se facă pe pământ la fel ca şi în cer'.

E-172 De aceea, când sunteţi născuţi de sus, şi tot acest păcat a ieşit direct în prăpastie, este Duhul lui Dumnezeu care intră, Creatorul, în inima noastră, şi El conduce caracterul nostru. Nu minţim, furăm, înşelăm. Sinceri, oneşti, umblăm ca cetăţeni ai cerului, pentru că suntem aceasta, dacă suntem născuţi de Duhul lui Dumnezeu”.

E-173 Şi atâţia sunt încurcaţi şi doar folosesc ismuri micuţe şi senzaţii şi lucruri şi numesc acesta Duhul lui Dumnezeu. Acesta este motivul că suntem aşa șovăielnici cum suntem azi, întregul sistem bisericesc. Este oribil. Şi în ciuda a toată aceasta, Isus încă stă la uşă, alungat, dar totuşi…

E-174 Încă o uşă vreau să deschid - uşa credinţei. Apoi voi încheia. Am o mulţime notată jos aici, dar le voi sări. Uşa credinţei.

E-175 Spuneţi: „Ai coborî la Evanghelia Deplină a Oamenilor de Afaceri?”
„La ce?”
„Evanghelia Deplină…”
„Asta este împotriva credinţei mele.” EFES 4:5

E-176 Există o singură credinţă. Asta este corect. „O credinţă, un Domn, un botez.” Asta este corect.
„De ce, asta este împotriva credinţei mele”.

E-177 Poate că nu vrei ca Isus să stea în acea uşă a credinţei tale. Îţi ai credinţa construită în ceva crez sau ceva biserică, ceva denominaţiune. Şi acolo este unde credinţa voastră este închisă în camera ei. Şi nu-l lăsaţi pe Isus să vină, care este Cuvântul.

E-178 „La început era Cuvântul”, zice Ioan 1. „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul a fost făcut trup şi a locuit printre noi.” El este Cuvântul etern.

E-179 Şi credinţa voastră… Spune că zilele miracolelor au trecut, şi nu există asemenea lucru ca vorbirea în limbi şi profeţia, şi aceste prostii pe care biserica Penticostală le face azi. Nu există asemenea lucru ca acesta. Poate că aţi lăsat ceva crez să blocheze uşa voastră a credinţei.

E-180 Dacă deschideţi această uşă şi lăsaţi Cuvântul lui Dumnezeu să intre să fie Domnul vostru… „Nu-mi pasă ce spune crezul. Dacă Biblia spune aşa, Tu eşti Domnul meu”.

E-181 Trebuie să te naşti din nou, şi când eşti născut din nou, atunci trebuie să fii umplut cu Duhul Sfânt. Indiferent de crez, ce este - nimic despre asta.

E-182 Spui: „Ei bine, cred că Isus este Fiul lui Dumnezeu”. Diavolul crede acelaşi lucru.

E-183 Trebuie să fii născut din nou. Tuturor le este frică de această naştere din nou. Oh, ştiu că spuneţi că aveţi această naştere din nou. Dar cred că uneori vieţile noastre vorbesc mai tare decât pot să fie auzite mărturiile noastre. Vedeţi?

E-184 O naştere este o dezordine, nu-mi pasă unde este. Scuzaţi expresia, dar dacă o naştere este într-o cocină, este o dezordine. Dacă este într-un grajd, este o dezordine. Dacă este într-un salon de spital, este o dezordine. Şi dacă este la altar, este o dezordine. Vă face să putreziţi în propria voastră gândire. Vă va face să aruncaţi totul ce… Lucrurile pe care odată le preţuiaţi cu toată inima voastră, veţi renunţa pentru a lăsa acea ciocănitură liniştită. Nu-mi pasă dacă este o misiune la colţ.

E-185 Noi oamenii aici credem în lucruri mari, americanii. Vrem pălării mari, şi maşini mari, şi denominaţiuni mari, mai mult în crezuri şi mai mult în denominaţiuni. Tot ce dorim sunt lucruri mari; şi Dumnezeu este după glasul micuţ, liniştit. Vrem multă gălăgie şi zgomot.

E-186 Un fermier a luat o căruţă odată şi a ieşit pe câmp. Şi când a făcut-o, a sărit şi zăngănit şi a făcut multă gălăgie. Când s-a întors a traversat aceleaşi denivelări şi nici măcar nu s-a mişcat. Era încărcată cu lucruri bune.

E-187 Vrem crezul. „Denominaţiunea noastră este cea mai mare. Avem aceasta… Slavă lui Dumnezeu, învingem această grămadă de aici. Învingem această mulţime de aici plătind bani, şi dând stele şi altele pentru cine aduce cei mai mulţi în biserică?” Nimic împotriva acesteia. Asta este în regulă. Dar aici este ce încerc să spun; asta nu este aceea. Este în regulă să aduci oameni în biserică. Da.

E-188 Dar Isus a zis căci când un om a ieşit şi a convertit şi a adus unul, a zis, ce devine? Un copil al iadului de două ori mai rău decât era la început.

E-189 Auzim de programele lui Billy Graham… Nu am nimic de zis împotriva acestui mare evanghelist. El este un om al lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îl foloseşte. Dar unde este el? Jos în Sodoma. Vă amintiţi modelul? Acolo au fost doi Îngeri coborând în Sodoma, un model căci Isus a zis că va fi acelaşi lucru la venirea Sa.

E-190 Dar unul a stat cu Avraam, biserica aleasă, chemaţi afară. Priviţi ce au făcut ambii Îngeri, apoi aveţi mesajul.

E-191 Nu este un lucru ciudat, al acestor doi mesageri - exact ce a zis Dumnezeu în ultimele zile - niciodată nu a fost un om acolo în acest câmp, în toate zilele lui Moody, Sankey, Finney, Knox, Calvin, tot drumul în jos, niciodată nu a existat unul care a avut un nume terminându-se cu h-a-m (G-r-a-h-a- m) până în această zi. Vedeţi, mesagerul bisericii formale? Vedeţi, părintele naţiunilor…

E-192 Acum, Biserica spiritual nu a fost acolo, la început, modelul Cincizecimii. Priviţi acest mesager venind la această biserică. El a stat şi a vorbit cu Avraam. El a zis: „Unde este soţia ta, Sara?” Şi l-a numit Avraam, numele lui era Avram. A zis: „Unde este soţia ta, Sara?” Numele ei era Sarai, acum este Sara. El a numit-o Sara.
A zis: „Ea este în cort în spatele Tău”.

E-193 El a zis: „Eu (pronume personal) te voi vizita conform cu timpul vieţii.” Şi Sara… El a zis: „De ce a râs Sara când am zis asta?” Iată-L.

E-194 De ce ar fi? Trebuie să avem un asemenea duh vizitând biserica - un duh profetic, un duh de discernământ. Şi când vine, oamenii îl refuză. De ce? Este Laodicea. Suntem aşa de învăţaţi cu crezuri şi lucruri până când nu-l putem accepta. Asta este corect. Vedeţi? „Stau la uşă şi bat. Dacă vreun om aude glasul Meu…”

E-195 „Oh, credinţa mea nu accepta acele lucruri.” Atunci ai credinţa greşită.

E-196 Credinţa… Ştiţi, credinţa reală a lui Dumnezeu va puncta fiecare promisiune a lui Dumnezeu cu un „Amin”, un Duh Sfânt real. Din ce cauză? Duhul Sfânt a scris Biblia. Aşa spune. Oameni din vechime, mişcaţi de Duhul Sfânt, au scris Biblia. Vedeţi? Atunci cum poate Duhul Sfânt să fie în voi, şi să-l nege? Nu o poate face.

E-197 Forme de evlavie, a zis profetul, şi vor nega puterea să elibereze omul şi femeia din păcat şi lucrurile lumii. Dumnezeu să aibă milă de noi. Oh. Ceva credinţă religioasă pe care o aveţi care neagă Cuvântul lui Dumnezeu, îndepărtaţi-vă de ea. Lăsaţi Cuvântul lui Dumnezeu să fie corect. Da, domnule.

E-198 Observaţi. El a zis: „Nu şti că eşti goală, mizerabilă, săracă, nenorocită şi oarbă, şi nu o şti?” Acolo este partea mizerabilă. Acum, vom încheia. Vreau să primiţi aceasta: „Nu o ştie”.

E-199 Acum, dacă vedeţi un om mergând în jos pe strada principală, Stone Street, sau una din aceste străzi principale, şi acest om era aşa sărac că nu ar avea nici o haină, şi el era mizerabil, nenorocit şi fără haine, gol, sau o femeie complet goală şi oarbă şi nu ar şti-o… Acum, dacă ea o ştie sau el o ştie, ei ar încerca să intre undeva, să obţină ceva haine. Dar când nu o ştiu, atunci mergeţi şi încercaţi să le spuneţi, ei spun: „Vezi-ţi de treburile tale”.

E-200 Acum, asta este exact ce a zis Isus Cristos că va fi biserica Penticostală în ultimele zile: căldicică şi va fi bogată. Suntem mai bogaţi decât toţi ceilalţi. Obişnuiam, când eram jos în misiune, aveam salvare. Acum, am ajuns asociaţi cu ranguri mari, aşa, şi mai multe numere şi lucruri mari. Şi unde suntem? Doar ca ceilalţi. Şi Isus a zis aşa.

E-201 Dar în mijlocul a toată asta, El continuă să bată. „Dacă vreun om (individual) va auzi glasul Meu, şi va deschide uşa, voi intra, şi voi cina cu el şi el cu Mine”.

E-202 Acolo suntem. Goală, oarbă, oarbă, de fapt oarbă, oarbă spiritual, nu le puteţi spune nimic.

E-203 Ştiţi, am crescut îngrozitor de săraci în Kentucky. Bunicul meu a fost un vânător, şi un vânător foarte cunoscut. Şi obişnuia să vâneze ratoni. Nu ştiu dacă voi oamenii de aici… Nu-i suficientă apă în Arizona să aveţi ratoni, cred, dar ei au o… Jos acolo există ratoni. Ei vânau ratoni.

E-204 Câţi ştiu ce este un vânător de ratoni? Ei bine, priviţi la Kentucki-eni aici. Măi! În regulă. Ei bine, simt că-mi pot da jos haina acum şi să predic puţin. Am fost puţin jenat, dar mă simt destul de bine acum. Vai!

E-205 Câţi ştiu ce este o saltea de paie? Hm, hm. De ce, Tony, mulţumesc. Am ajuns acasă în sfârşit. Da, asta este bine. Vai!

E-206 Pâine de grâu, grâu prăjit, mazărea neagră, şi napi verzi, aţi mâncat vreodată din astea? Oh, vai. Este… Acum, suntem bine acum. Da, domnule, asta este bine.

E-207 Şi bunicul obişnuia să prindă ratoni, şi el dădea grăsimea jos de pe ei. Şi aveau un bidon micuţ. Păstram acele micuţe plicuri de praf de copt.

E-208 Mama avea unul cu care tăia biscuiţii, cu un plicuteţ de praf de copt. Şi făcea biscuiţi mari. Luai partea de sus şi partea de jos cădea, şi puneai melasă acolo, şi o bucată mare de unt preparat acasă, era foarte bună. Ar merge chiar acum. Şi am avut c-am puţină melasă în această dimineaţă, deci ştiţi că aşa ceva va merge foarte bine.

E-209 Şi mama obişnuia să ia această grăsime de raton şi era remediul la toată casa noastră, şi alifia noastră. Şi ea… Ne tăiam şi ea turna această alifie în noi şi terbentină. Şi apoi când aveam ceva rău luam grăsime de raton.

E-210 Şi aveam o cămară mică, şi acolo era o mansardă. Trebuia să urcăm pe scări aşa, o balustradă realizată din puieţi. Şi copiii dormeam sus acolo pe o saltea de paie. Şi apoi deasupra saltelei de paie era un pat de fulgi, saltea de fulgi. Şi apoi şindrila era pusă în lumina lunii, şi aşa… Făcea o gaură şi zăpada cădea prin ea, deci ea punea o bucată de pânză pe acoperiş să ţină zăpada să nu cadă peste noi noaptea, această grămadă de Branhami-i micuţi. Şi eram doi la picioare, doi la cap şi doi la mijloc. Avem tot felul de stiluri de dormit, ne tăvăleam acolo ca purceluşii şi ne încălzeam unul pe altul.

E-211 Din când în când unul din noi ieşea de sub această pânză, când vântul rece sufla, noi răceam. Şi ne intra în ochi, şi ştiţi acest lucru lipicios intrându-vă în ochi. Mama o numea „materie”. Zicea: „Ai materie în ochi”.

E-212 Ei bine, ne trezeam dimineaţa, şi mama zicea: „Billy, coboară. Trebuie să mergi la şcoală”.
Şi ziceam: „Mamă, am materie în ochi. Nu pot vedea”.

E-213 Humpy [ameţit - n.t.], fratele meu, se trezea. Edward îl chema, şi noi îl numeam Humpy ca să ne amuzăm. Şi el spune: „Am materie în ochi”.

E-214 Auzeam vechea grăsime de raton atingând soba. Ea o dezgheţa pe toată. Apoi mama urca treptele, şi freca şi masa acei ochi. Şi credeţi-o sau nu, materia ieşea. Grăsimea de raton era un leac pentru ochii cu materie.

E-215 Vă spun; a venit un repaus rece peste biserică, şi grăsimea de raton nu va funcţiona. Dar Isus a zis: „Te sfătuiesc să cumperi alifie”, Duhul Sfânt. Ai devenit aşa oarbă, biserica este, până când nu-l poate vedea pe Dumnezeu. Vede numai organizaţia sa. Vede numai ceea ce poate vedea în faţa ei. Niciodată nu se uită afară acolo la apropiata Venire a Domnului. Grăsimea de raton niciodată nu va face asta.

E-216 Dar alifia Duhului Sfânt va deschide ochii, şi puteţi realiza că Prezenţa lui Isus Cristos… Şi El este acelaşi ieri, azi şi-n veci. El este Dumnezeu, şi El poate să vă trateze ochii cu Duhul Său cel Sfânt. Veţi uita dacă sunteţi un Metodist sau un Baptist sau un Unitarian sau un Duotarian sau un Trinitar sau o Biserică a lui Dumnezeu sau un Nazarinean sau un Sfinţenia Pelerinilor. Veţi fi un Creştin, născut din nou din Împărăţia lui Dumnezeu.

E-217 Veţi fi ceva… Nu va trebui să încercaţi să spuneţi: „Ei bine, trebuie să fac asta.” Există ceva în voi care vă stimulează să o faceţi. Forţarea în inima voastră vă leagănă în rugăciune. Dragostea Divină se revarsă în fiinţa voastră interioară până când nu puteţi sta liniştiţi. Adunările de rugăciune doar se revarsă de la voi, ca apa de la fântâna arteziană.

E-218 Treceam… Când eram un pădurar, treceam pe lângă o cişmea veche. Şi ţâşnea în sus aşa. Am stat jos lângă cişmea într-o zi, şi am zis: „De ce eşti aşa fericită?” Oh, apa era delicioasă. Şi beam puţin, şi ziceam: „De ce eşti aşa fericită? Eşti fericită din cauză că iepurii bea din tine?”
Dacă ar fi putut vorbi, ar fi zis: „Nu”.
„Din cauză căci căprioarele bea din tine?”
„Nu”.
„Din cauză că eu beau din tine?”
„Nu”.

E-219 „De ce eşti aşa fericită? Ce te face să ţâşneşti aşa?”

E-220 Dacă ar fi putut vorbi, ar fi zis: „Nu sunt eu ţâşnind, Frate Branham. Este ceva în spatele meu împingându-mă, făcându-mă să ţâşnesc constant”.

E-221 Ne forţăm să facem lucruri. Dar când Duhul Sfânt este acolo, prin dragostea Divină o facem. „Pentru mine să trăiesc este Cristos, şi să mor este câştig”, a zis Pavel. Acum, lăsaţi alifia Lui să vină pe ochii voştri.

E-222 În încheiere… Nu am vrut să vă ţin atâta aici până când aţi devenit aşa obosiţi. Fiind prima dată sau a doua oară cu voi. Iertaţi-mă, dacă am fost prea îndelungat. Să închei atunci, zicând aceasta.

E-223 Jos în sud, am avut un frate bătrân de culoare Penticostal jos acolo… El era cu adevărat un slujitor al lui Cristos. Acolo era o soră neagră care a venit la biserică. Şi a fost umplută cu Duhul Sfânt, şi era un aşa caracter grozav. Şi avea un soţ; el era un ins bun. Numele lui era… L-au numit Gabriel. Noi doar l-am numit Gabe, mai scurt.

E-224 Şi deci, nu puteam să-l facem să se alinieze cu biserica. El doar nu dorea să vină la biserică. El a zis că… Oh, băieţii din jurul bazinului pe unde îşi petrecea timpul au zis că aceasta era o mulţime de holy- rollers, şi nimic cu ei. Şi singurul lucru pe care Gabe îl avea de-a face era duminica dimineaţa să coboare la bazin sau ceva, şi ieşea cu băieţii.

E-225 Dar soţia sa era o sfântă credincioasă. Şi ea mergea la biserică, şi se ruga, şi avea păstorul şi toţi să se roage pentru Gabe, din cauză că în adâncul inimii sale, el era un om bun. Şi el conducea o afacere micuţă jos acolo, puţin pe colţ, o afacere micuţă de lustruit pantofii. El lustruia pantofi şi câştiga suficienţi bani să plătească bazinul, de ce, el mergea la bazin. Deci el doar nu dorea să se alinieze cu Evanghelia. Şi păstorul…

E-226 Bătrânul Gabe îi plăcea foarte mult să vâneze. Deci păstorul era un vânător de asemenea, deci îl lua pe Gabe şi mergea la vânătoare. Deci într-o zi, după ce toată ziua a hoinărit prin pustie şi mlaştini, erau pe drum spre casă în acea după-amiază. Şi avea aşa mult vânat că abia puteau să-l ducă: aveau iepuri şi păsări peste tot, mergând înainte. Şi au ajuns pe lângă o potecă cunoscută în timp ce se întorceau. Au urcat dealul şi au coborât într-un orăşel jos acolo. Era într-o duminică şi soarele apunea.

E-227 Şi păstorul s-a uitat prin jur. El nu l-a mai auzit pe bătrânul Gabe să mai zică ceva de o perioadă îndelungată. Şi el s-a uitat în jur, şi Gabe se uita peste umeri către soarele apunând în timp ce mergea de-a lungul orizontului vestic. Şi păstorul s-a uitat înapoi, şi l-a observat pe Gabe tăcut, doar uitându-se înapoi în timp ce umbla. Şi deci păstorul a păşit pentru câteva minute,

E-228 Şi după o vreme o mâna mare neagră a apărut pe umărul său. Şi când s-a întors surprins, bătrânul Gabe îl privea în faţă cu lacrimile curgându-i pe obraji, picurând aşa. El a spus: „Păstorule, dimineaţa mă vei găsi acolo pocăindu-mă”. A zis: „Apoi voi veni de acolo şi îmi voi ocupa un loc lângă soţia mea credincioasă, şi acolo voi rămâne în biserică până când Dumnezeu mă cheamă acasă”.

E-229 Şi păstorul, desigur, s-a întors uimit. El a zis: „Gabe, am dorit şi am aşteptat şi tânjit şi m-am rugat cu anii pentru asta”. El a zis: „Gabe, s-a rezolvat?”

E-230 El a zis: „Da, Păstorule, s-a rezolvat. Dar vreau şi acest Duh Sfânt de asemenea. Şi voi veni să mă pocăiesc mâine dimineaţă, şi Îl voi primi sau voi muri chiar acolo”.

E-231 El a zis: „Gabe, apreciez asta”. A zis: „Dar vreau să te întreb ceva, Gabe. Ce predică am predicat care te-a inspirat să faci asta? Aş vrea să ştiu ce predică am predicat, ce am predicat. Sau ce imn a cântat corul care te-a inspirat să iei această decizie, Gabe?”

E-232 Şi bătrânul negru s-a uitat la păstor, şi a zis: „Păstorule”, a zis: „cu siguranţă apreciez toate predicile pe care le predici”. El a zis: „Apreciez tot ce ai zis, păstorule”. El a zis: „Şi apreciez toate imnurile pe care le cântă corul”. Dar a zis: „Păstorule, nu a fost asta”. El a zis: „Şti, priveam soarele apunând acolo. Şti că soarele meu şi al tău apun? Lumina trupului nostru ne părăseşte?” Acesta este adevărul.

E-233 Este adevărul aici în această dimineaţă, oamenilor. Soarele apune, apunând în viaţa voastră şi a mea, şi apune în timp în civilizaţie; s-a terminat. Şi El stă la uşă, bătând, tânjind, aşteptând. Acea bătaie micuţă, ceva jos în inima voastră care spune: „Sunt Eu. Deschide acum”. Acesta este El. Gabe a ascultat aceasta, şi s-a întors.

E-234 El a mai zis un lucru. „Păstorule”, a zis: „şti că sunt slab de inimă”. El a zis: „Nu pot lovi nimic. Şti că nu pot. Şi doar priveşte aici la vânat suficient să-mi ajungă mie şi soţiei mele toată săptămâna”. Şi a zis: „Şti că nu pot lovi nimic”, dar a zis: „El mi-a dat-o”. A zis: „S-a întâmplat să mă gândesc; El trebuie să mă iubească sau nu ar fi aşa bun cu mine”. Aţi realizat vreodată asta?

E-235 În India azi copilaşii, ştiu, zăcând pe stradă, şi burticile umflate, gingiile lor în jos aşa, murind de foame. Mama implorând să-l iei pe acesta, şi acolo sunt mii. Într-o după-amiază ei au venit şi au luat tărgile şi lucrurile şi le-au dus la groapă şi le-au aruncat acolo. Acolo nu este Ioan 14. Mănâncă orice, iarba de pe pământ, coaja de pe pomi sau orice pot face…

E-236 Aruncăm suficient în gunoiul nostru să-i hrănim. Stăm aici în această dimineaţă plătind un dolar şi jumătate pentru puţină mâncare. Şi avem haine bune; conducem un automobil frumos; locuim într-o casă frumoasă. Oamenilor de afaceri aici, afacerile voastre strălucesc, aşa cum vă aud mărturiile. Dumnezeu este bun cu voi. Nu puteţi realiza aceasta?

E-237 De ce? El vă iubeşte. Ştiţi aceasta? Şi acesta este motivul că se bate. „Stau la uşă şi bat, şi dacă un om va auzi glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, şi voi cine cu el şi el cu Mine.”

E-238 Acum, acest glas micuţ, liniştit care bate la uşa inimii voastre, s-ar putea să bată de aşa multe ori până când poate fi foarte sleit acum. Dar să fim sinceri, sinceri cu Dumnezeu şi cu noi pentru un minut. Acea bătaie micuţă jos acolo care a zis: „Mai bine îmi schimb felul. Mai bine să fac diferit. Mai bine mă îndrept. Ştiu că există lucruri în mine. Sunt… Priviţi aici, îmi examinez viaţa cu Cuvântul şi văd că sunt greşit în multe lucruri”. Mă uit şi văd cât de bun… Este bunătatea lui care bate la uşă.

E-239 Indiferent ce facem, cât am păcătuit, cât l-am refuzat, cât am zis că mai târziu o vom face, El încă este în mijlocul a toată aceasta, bătând. „Şi dacă vreun bărbat sau femeie doar va deschide uşa inimii, voi intra şi voi cina.”

E-240 Să vedem ce vrea El în această dimineaţă, vreţi, în timp ce ne aplecăm capetele?

E-241 Oh, Isuse, Te iubesc, Te iubesc. Oh, pentru har să te iubesc mai mult, Doamne.

E-242 „Ce este acest ceva micuţ continuând să-mi spună că trebuie să vin puţin mai aproape de Isus? Ce este?” Vreţi să deschideţi uşa acesteia în această dimineaţă?

E-243 Acum, cu capetele aplecate şi ochii închişi, vă rog, jos în inima voastră fiţi foarte sinceri doar un minut.

E-244 Aveţi o bătaie micuţă la uşa voastră. Mă voi ruga într-o clipă. Şi sincer vreţi să ştiţi ce este acest ceva micuţ misterios este în viaţa voastră, încât vreţi să-L… Vreţi ca El să intre în această dimineaţă? Spuneţi: „Frate Branham, roagă-te ca să am credinţă şi harul să-mi deschidă inima şi să-L las să intre. Vreau să ştiu ce este aceasta bătând la uşa mea. Ştiu că este ceva bătând acolo. Poate este o umblare mai apropiată, poate este o slujbă diferită, poate este să mă predau, poate este să primesc Duhul Sfânt.

E-245 Vreţi să vă ridicaţi mâna către Dumnezeu şi să ziceţi: Iată-mă, Doamne”. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Sunt, oh, pretutindeni. „Am o mică bătaie la uşa inimii mele.” Cred că şaizeci sau şaptezeci la sută din oameni.
Cu capetele aplecate…

E-246 Acum, Tatăl nostru ceresc, „Există o fântână”, cum a zis poetul, „care este umplută cu Sânge tras din venele lui Emanuel, unde păcătoşii plonjează dedesubt pierzându-şi toate petele de vină. Acel hoţ muribund s-a bucurat să vadă acea fântână în ziua sa, şi acolo eu, aşa ticălos cum sunt, să-mi spăl păcatele departe”.

E-247 Acum, Tată, suntem mulţumitori pentru acest popor. Şi unii din ei, fără îndoială, au mărturisit Creştinismul mult timp, dar au suficientă convingere să-şi ridice mâinile. Doamne, dacă nu ar fi avut convingerea să-şi ridice mâinile? Atunci au trecut peste răscumpărare. Gândiţi-vă la acest loc, că un suflet pribeag poate pribegi în întuneric, şi orb şi nu o ştie. Şi au auzit ciocănitura lui Dumnezeu, şi l-au întristat de atâtea ori până când nu mai bate din nou. Şi au luat un crez sau ceva, şi trăiesc prin el tot restul zilelor, găsindu-se dezamăgiţi în ziua judecăţii.

E-248 Sunt mulţumitor, Doamne, pentru aceşti oameni care şi-au ridicat mâinile şi spun: „Fii milostiv cu mine, Doamne. Vino în inima mea, Doamne Isuse, şi descopere-te azi. Şi îţi voi da viaţa mea. Iată-mă. Dacă există ceva în mine care nu este corect, Doamne… Şi privesc propria mea viaţă şi văd că există foarte mult rău. Atunci ia-mă în măreaţa Ta casă de modelare şi modelează-mă, şi ia de la mine tot ce este lumesc şi neevlavios.”
„Şi îţi mulţumesc, Doamne, că nu am ajuns în locul unde am traversat acea linie care poate... unde traversezi şi nu te mai poţi întoarce: întristarea Duhului lui Dumnezeu pentru ultima oară, şi acum acolo nu mai există cale de întoarcere”. Ca Iuda Iscarioteanul şi ceilalţi, l-a vândut pe Domnul lor pentru treizeci de piese de argint. Şi noi o facem azi, pentru popularitate, şi…?... grijile lumii, şi organizaţiile religioase şi denominaţiunile, şi crezuri, îl vindem pentru orice.

E-249 O Doamne, ai milă de inimile sincere. Pledez pentru acelea, Doamne. Oh, cu tot ce este în mine, cer mila Divină, şi ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă. Şi fie ca această dorinţă mare, cu credinţă să ştiu că este Dumnezeu care le-a vorbit inimilor lor… Este Dumnezeu care face aceste lucruri. Şi fie ca uşa inimii să se deschidă acum, şi Isus să intre şi să devină Domn al situaţiei, scoţând toată lumea şi făcându-i fiinţe noi în Cristos Isus.

E-250 Vindecă pe aceia care sunt bolnavi, Doamne. Pricepând că există aşa multă suferinţă, mă rog pentru ei, Tată, ca acum Marele Medic să atingă fiinţa lor fizică de asemenea, şi să o facă casa Sa, locul Său de locuit, unde El îşi poate întinde mâinile când se face chemare, micuţa chemare a inimii. Şi Marele Medic este la lucru. Acord-o, Doamne. Ascultă-ne azi. Binecuvântează-i pe toţi cei ce sunt prezenţi. În Numele Domnului Isus Cristos, o cerem. Amin.

E-251 Acum, cu capetele aplecate, foarte smeriţi, încetişor, să cântăm acest imn vechi al bisericii: „Îl iubesc, îl iubesc, deoarece El m-a iubit mai întâi”. Şi credeţi acum că ceea ce aţi cerut, că acea bătaie micuţă care a fost la inima voastră, Isus va intra acum. Încetişor, în timp ce cântăm:
Îl iubesc, îl iubesc,
Deoarece El m-a iubit mai întâi,
Şi-a câştigat salvarea mea
Sus la Calvar.

E-252 Acum, cu capetele aplecate, vreţi să-l acceptaţi ca Domn în inima voastră: „Doamne, ia totul la o parte acum. Şi din această oră mă dedic pentru Tine peste această masă, Doamne, încât Te voi întâlni din nou la măreaţa Cină a Nunţii. Îmi dedic viaţa pentru Tine în această dimineaţă, deci ajută-mă, Domnul meu. Dacă nu am primit Duhul Sfânt încă, îl voi căuta până când Duhul Sfânt real intră şi-mi curăţă viaţa, mă face o fiinţă nouă în Cristos Isus. Îţi promit azi, Doamne, în timp ce mă dedic Ţie peste această masă. În Numele lui Cristos promit să o fac, în timp ce-mi ridic mâinile”.

E-253 Acum, ridicaţi-vă mâinile, şi cântaţi cu ochii închişi acum.
Îl iubesc… (Vreţi să vă consacraţi acum?) Îl iubesc,
Deoarece El m-a…

E-254 (Dumnezeule, fii milostiv, Tată, priveşte aceste mâini, şi acord-o, în Numele lui Isus.)
Şi-a câştigat salvarea mea
Sus la Calvar.

E-255 Acum, vreau să vă întindeţi peste masă şi să daţi mâinile cu cineva. Spuneţi: „Dumnezeu să te binecuvânteze, pelerinule. Bucuros să fiu aici în această dimineaţă”. Asta este corect. Cu toţii amestecaţi, Metodişti, Baptişti, Catolici, Prezbiterieni. Dumnezeu să vă binecuvânteze; Dumnezeu să vă binecuvânteze. Mesajele uneori taie dur, şi noi nu… Vrem să ne simţim bine.

E-256 Acum, Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu, Dumnezeu să fie cu tine. Dumnezeu să te binecuvânteze. Bine. Fii binecuvântat, Frate Tony.

E-257 Acum, să ne ridicăm un minut. Cu mâinile şi inimile către Dumnezeu, Tatăl nostru.

E-258 Toate crezurile, toţi crezând acum… Acum, când v-aţi rugat, amintiţi-vă Isus a zis când vă rugaţi credeţi că primiţi ceea ce cereţi, şi vi se va da. O credeţi? Spuneţi: „Amin. Cred că voi primi ceea ce am cerut. Mi-am consacrat viaţa pentru Isus Cristos. Şi din această zi înainte… O intenţionez, Dumnezeule; voi păşi înaintea Ta până când devine o asemenea realitate până sunt ascuns complet în Cristos Isus”.

E-259 Acum, este liderul de cântări aici? Să începem graţiosul imn vechi: „Credinţa mea priveşte sus la Tine, Tu Miel al Calvarului, Salvator Divin”. Mă întreb dacă sora de la pian ne-ar da acea notă. Câţi cunosc acest imn? Ridicaţi-vă… Acum, să cântă cât de tare putem. „Credinţa mea priveşte sus la Tine, Tu Miel al Calvarului.” Cu toţii acum.
Credinţa mea priveşte sus spre Tine,
Tu, Miel al Calvarului,
Salvator Divin;
Acum ascultă-mă în timp ce mă rog,
Ia-mi toată vina,
Şi lasă-mă din această zi
Să fiu întreg al Tău!
Să ne aplecăm capetele acum.
În timp ce eu calc în labirintul întunecat al vieţii,
Şi întristările în jurul meu se împrăştie, (Amintiţi-vă, veţi întâmpina lumea acum.)
Fii Tu Călăuza mea, (Ascultaţi.)
Porunceşte întunericului să se schimbe în ziuă,
Şterge la o parte temerile întristării,
O, lasă-mă ca din ziua aceasta să fiu cu totul al Tău!

E-260 (Să-l fredonăm.)