E-1 Păi, nu, aceea era înainte să se nască Becky. Şi astfel eu-eu m-am gândit, "Păi, tu ştii..." Eu-eu doar am mâncat o farfurie de fulgi de ovăz, costa 10 cenţi. Păi, eu doar... Ei mi-au dat bonul, şi doar l-am semnat, voi vedeţi, şi am plătit pentru el, l-am dat înapoi, şi l-am decontat înăuntru, căci am avut un cont de cheltuieli.

E-2 Şi într-o zi când noi am avut o şedinţă a oamenilor de patrulă. "Vai," au zis ei, "cine este sonatul acesta ca să deconteze un lucru ca acela?" Înţelegeţi? Şeful, voi ştiţi, "Zece cenţi pentru un mic dejun?" Deci aceea arată foarte ieftin pentru colegii ceilalţi, voi ştiţi. Unii din ei au decontat un dolar, vedeţi; doi dolari pentru prânz. Şi eu am decontat doar exact cât a fost.

E-3 Păi, am zis, "Păi, acum, nu este nevoie ca eu să decontez.
Ce să fac eu dacă eu doar mănânc, zece cenţi?"

E-4 Dl. Fields, care era asistent de superintendent, a spus, "Billy, decontează un dolar, oricum, cel puţin." A spus, "Asta-i ce fac şi ceilalţi." A spus, "Tu trebuie să ţii aceea laolaltă."

E-5 "Păi," am spus, "eu-eu nu mănânc decât o farfurie de fulgi de ovăz, şi aceea-i ce încasez eu."
A spus, "O, să nu, să nu faci asta."

E-6 Păi, atunci m-am gândit, "Ce voi face eu cu aceasta?" Atunci am încasat cincizeci de cenţi pentru dejun. Atunci eu iau patruzeci de cenţi din ei, dacă eu vreau să cheltuiesc ceva, îi dau la ceva copii pe stradă; ceva copii, voi ştiţi, care păreau că ei aveau nevoie de un mic sandwich, sandwich, la fel. Păi, m-am gândit poate eu aş putea... Chiar, aceea era compania, vorbindu-mi în felul acela. Acela era un om din companie.
Deci, m-am gândit, "Poate am făcut ceva rău."

E-7 Deci aici nu cu mult în urmă, cu un om de patrulă... Acum ei patrulează cu helicopterele, voi vedeţi. Deci a venit pe acolo şi s-a oprit. A spus, "Spune, Frate Branham," a spus, "pomul acesta creşte."
Am spus, "Da." Am spus, "Copiii se joacă sub acela acolo afară."
A spus, "Îl putem noi scurta?"
Am spus, "Da, dar să nu-l tai jos. Înţelegi?"
El a spus, "Păi, ne-ar place să-l tăiem. Noi te vom plăti pentru el."

E-8 Am spus, "Nu, nu. Nu vreau să-l tai." Păi, eu cunosc legile de drept de trecere, la fel, voi ştiţi, căci au am fost pe aceasta şapte ani. Am spus, "Nu." Am spus, "Nu îl vreau tăiat, dar tu îl poţi scurta." Am spus, "Eu-eu îl ţin scurtat, dar," am spus, "tu poţi. Tu îl poţi scurta dacă vrei." Am spus, "Eu, Fratele Woods şi eu, ne pregătim să-l scurtăm. Noi îi scurtăm pe toţi aceştia de pe aici." Şi am spus, "Dar ne-ar place să-l păstrăm pe acela de acolo din cauza copiilor, Joe şi ceilalţi, voi ştiţi, copilaşi mici se joacă sub pomul acela."

E-9 Eu am plecat într-o călătorie. Când am venit înapoi, el a fost tăiat jos şi mutat afară. O, ce proces ar fi fost acela pentru companie, voi vedeţi, pentru tăiatul acelui pom, voi vedeţi. Şi aşa m-am gândit, "Acum," am spus, "Doamne, eu nici măcar nu am să menţionez aceea." Înţelegeţi? "Fie dacă există ceva care eu-care eu, pe aceea, uneori decontând, doar mâncam de zece cenţi, şi trebuie să decontez 'cincizeci de cenţi."' Înţelegeţi? Am spus, "Dacă există ceva despre aceea, aceea să o compenseze, vedeţi, care-care eu-că eu am pus aceea înăuntru, voi vedeţi. Că eu..." Şi am încetat să visez despre a fi în Compania de Serviciu Public atunci, vedeţi, căci trebuie că era ceva înapoi acolo înăuntru.
Noi trebuie să veghem ce facem. Noi trebuie să o întâmpinăm într-o zi.

E-10 Copii, vin pe aici. Mama ta era aici, alta astăzi, Trudy. Eu presupun că tu nu ai, tu nu ai ştiut. Aceasta-i cumva o surpriză, eu pot vedea. Şi tu te pregăteşti de absolvire. Şi noi am avut această călătorie aici afară împreună. Eu mă voi duce într-o adunare acum, imediat după această adunare. Şi o să ne ducem acasă.

E-11 M-am gândit că ar fi o şansă bună să vorbesc cu voi toţi, şi apoi iarăşi m-am gândit că ar fi bine să le vorbesc copiilor doar un pic înainte de absolvirea voastră. Citesc un verset din Biblie, şi doar să vă vorbesc din inima mea, pentru vreo zece minute. Mă voi strecura afară din calea voastră. Înţelegeţi?

E-12 Înainte să le vorbesc copiilor, mi-ar place doar să le vorbesc la adulţi doar un minut, de asemenea, la voi toţi. Aceasta-i acum, poate, o călătorie încordată, ea a fost. Dar experienţa care am învăţat-o de la Dumnezeu, eu nu aş lua zece mii de dolari pentru ce am învăţat despre Domnul de când am fost aici. Eu cred cu adevărat că am venit în ascultare deplină la porunca celui Atotputernic, şi eu-eu sper să pot să rămân întotdeauna în felul acela. Şi există o...

E-13 Când am venit, un lucru, era printr-o viziune, că eu stăteam deasupra de Tucson sus aici când o-o-o explozie a izbucnit. Păi, Fratele Fred era acolo când a izbucnit. Şi ei au luat poza aceea acum, voi ştiţi, în cer. Şi eu nu m-am gândit mult despre aceasta, nu am observat-o. Aşa că a început să mă impresioneze cumva, zilele trecute. Şi Fratele Norman, tata lui Norma aici, mi-a spus, "Ai observat tu aceasta?"

E-14 Şi doar cum m-am uitat, chiar acolo erau acei Îngeri tot aşa de clar cum puteau Ei să fie, aşezaţi chiar acolo în fotografie. Vedeţi? M-am uitat să văd când a fost, şi era timpul, acelaşi, vreo zi sau două înainte, sau o zi sau două după ce am fost sus acolo. M-am uitat unde era aceasta. "Nord est de Flagstaff, sau Prescott, care este sub Flagstaff." Păi, aceea era chiar unde eram noi, vedeţi, chiar exact.

E-15 "Douăzeci şi şase de mile înălţime." Păi, vaporii nu pot merge peste-peste patru, patru mile înălţime, sau cinci, umezeală, orice fel de ceaţă sau ceva, voi vedeţi. Avioanele zboară la nouăsprezece mii. Aceea-i să ajungă deasupra tuturor norilor, voi vedeţi. Şi nouăsprezece mii sunt cam patru mile înălţime. Acesta-i la douăzeci şi şase de mile înălţime, şi treizeci de mile de-a latul acestuia, şi în forma piramidei, dacă v-aţi uitat la poză.

E-16 Şi de partea mânii drepte, aşa cum v-am spus, am observat, remarcabil, acel Înger. Acolo-i El, cu pieptul afară, aripile în spate, venind drept înăuntru, chiar exact în felul cum a fost. Eu nu am observat aceasta când Ei întâi... Acolo erau aşa de multe lucruri.

E-17 Doar în a veni în jos pe drum zilele trecute, acolo ceva s-a întâmplat care mi-a vorbit despre lucrul care eu-eu trebuie să-l fac. Şi acesta-acesta nu-i mesajul meu.

E-18 La un timp, Leo Mercier a spus, a spus, "Frate Branham, timpul va veni după aceasta," a spus... cu vreo cinci sau şase ani în urmă, poate şapte, a spus, "Domnul îţi va schimba slujba, Frate Branham." Şi a spus, "Când El o face, tu probabil că doar vei alinia spitale, şi îi vorbeşti afară din paturi şi lucruri." Aceasta nu a sunat bine, deşi eu cred că Fratele Leo a încercat să fie sincer despre aceasta.

E-19 Dar aceasta nu a sunat chiar bine, deoarece, vedeţi, Domnul nostru Isus niciodată nu a făcut aceea. Înţelegeţi? Şi El a mers în spitale. Acolo era unul în acel spital. Vă amintiţi unde a fost aceasta în Biblie? Bazinul din Betezda. Mari mulţimi de oameni neputincioşi zăceau acolo, ologi, şchiopi, orbi, uscaţi, aşteptând după Înger. Acum, aceea era într-un spital spiritual unde oamenii aşteptau după vindecare Divină. Şi aici Vindecătorul Divin Însuşi a venit înăuntru şi a vindecat pe unul şi a mers afară. Aşa că voi nu v-aţi putea aştepta un om muritor, sau un lucrător să vină înainte, să fie ceva mai mare decât era acela. Înţelegeţi? Eu nu puteam fi de acord cu aceasta.

E-20 Dar cum am pornit să mă întorc în jur, Duhul Sfânt a venit asupra mea. I-am cerut lui Leo un pix. Am luat o bucată de hârtie, şi am scris-o. Aceasta-i în trailerul lui astăzi, dacă voi sunteţi vreodată sus unde este el. Acesta-i acel trailer vechi de aluminiu unde eu am avut echipamentul de încărcare. Chiar aşa cum mergi înăuntru pe uşă, acolo-iun raft pe partea dreaptă, chiar înaintea trailerului. Aceasta zace acolo dedesubt. Eu am pus-o sus acolo. A spus, "Într-o zi tu poţi trage aceasta afară. 'Dumnezeu niciodată nu va schimba slujba, dar El va schimba omul cu slujba."' Aceea-i ce este de făcut.

E-21 Vedeţi, eu-eu ştiu ce am de făcut, dar eu-eu-eu nu pot, eu nu o pot face în starea în care sunt eu acum. Deoarece, eu trebuie să... Ceva trebuie să se întâmple cu mine, care îl va necesita pe Dumnezeu să o facă.

E-22 Noi intenţionăm să mergem înapoi acasă. Copiii sunt dornici de casă, ei toţi vor să meargă înapoi. Astfel eu socotesc să-i duc acasă, cu voia Domnului, poate sâmbătă după serviciu, şi aşa să mergem înapoi. De acolo, eu nu ştiu. Dar eu ştiu că îndată ce se întâmplă ceva înlăuntrul meu, să mă facă să simt înspre oameni, diferit de ceea ce fac acum. Eu am respins pe-pe oameni, vedeţi, şi eu-eu nu am mai vrut să am nimic de-a face cu ei. Voi ştiţi ce vreau să spun, ce eu numesc "ricky, ricketta," ei aveau lucrurile care ei le-au făcut. Eu am predicat cu toată sinceritatea, şi Dumnezeu a confirmat-o în fiecare fel. "Şi dacă ei nu au vrut să-L creadă, păi, îi las în pace atunci."

E-23 Eu mă duceam acolo sus, să mă întâlnesc cu Bud această toamnă care vine, să încep expediţia sus acolo. Aştept în pustie, îmi las părul şi barba să-mi crească. Şi dacă Domnul a vrut să mă duc pe undeva, El să-mi trimită un cuvânt, şi eu să mă duc jos şi să o fac.

E-24 Şi pe drum, venind înăuntru zilele trecute, El m-a oprit. Şi am văzut unde... la ce ajungeam eu. Eu sunt-eu sunt pe drumul meu la altceva acum. Şi m-am gândit, când am ajuns acasă, am făcut ce noi numim o discuţie de inimă la inimă, poate o punem pe bandă, şi atunci şi aşa ca publicul să vadă de ce este schimbarea bruscă.

E-25 Acum, voi copii, haideţi doar... Să avem un cuvânt mic de rugăciune.

E-26 Doamne Isuse, noi suntem recunoscători pentru acest timp, să ştim că noi suntem adunaţi aici, cei tineri şi bătrâni, şi cei de vârstă mijlocie. Şi ne-am adunat în această parte a Eternităţii, încă o dată să vorbim despre Tine şi despre lucrurile care aparţin la Viaţa veşnică.

E-27 Şi aceşti tineri care şed aici în seara aceasta, unii din ei absolvesc, unii au absolvit deja. Dar îmi dau seama, Doamne, ceva ce s-a întâmplat doar cu câteva ore înainte de acel mare şoc, sau mare explozie, a avut loc în munte sus acolo, la nord de Tucson, când Îngerii Domnului au venit jos. Îmi amintesc ce s-a spus, şi-şi mai ales despre persoanele tinere. Eu Te rog, Doamne, să ne ajuţi să înţelegem. Şi fie ca eu să fiu capabil să le spun ceva la aceşti inşi tineri, în seara aceasta, care îi va ajuta de-a lungul călătoriei. Căci, Doamne, noi toţi avem nevoie de ajutorul acela la timpul acesta.

E-28 Binecuvântează-ne împreună. Iartă păcatele noastre. Şi dacă ceva ce noi am făcut de când suntem aici afară, care Ţi-a displăcut, ne rugăm ca Tu să ne ierţi pentru aceasta. Căci ne dăm seama, astăzi, că noi nu-nu avem garanţia de mâine. Noi nu ştim ce aduce mâine. Noi trebuie să fim pregătiţi astăzi să întâmpinăm ziua de mâine. Şi, Dumnezeule Tată, există numai o cale care o ştim să facem aceasta, aceea-i, să ne pregătim să Te vedem, căci cu trecerea timpului ne dăm seama că noi toţi urmează să o facem. Şi noi trebuie să o întâmpinăm cândva, fie că în pace, ca un prieten sau copil, sau ca un vrăjmaş. Departe să fie aceasta, Doamne, ca noi să fim orice altceva decât Proprii Tăi copii prea iubiţi. Admite aceste lucruri ce le cerem, în Numele lui Isus. Amin.

E-29 Astăzi, în timp ce tăiam buruieni, foarte devreme azi dimineaţă, am găsit un loc în Biblie, m-am gândit că ar fi un lucru bun să-l citesc la timpul acesta. Şi acesta-i un... poate să nu fie prea cutezător de potrivit, dar m-am gândit doar pentru... doar un-doar câteva minute, să vorbesc. Eu vreau să citesc aceasta din capitolul al 18-lea din Sfântul Luca. Toţi patru scriitori de Evanghelie scrie despre aceasta. Al 18-lea capitol şi al 18-lea verset.
Şi un anumit fruntaş l-a întrebat, Bunule Stăpân, ce trebuie eu să fac să moştenesc viaţă eternă?
Şi Isus i-a spus, De ce mă numeşti bun? Nimeni nu-i bun, afară de unul, acela este, Dumnezeu.
Tu cunoşti poruncile, Să nu comiţi curvie, Să nu ucizi, Să nu furi, Să nu depui mărturie falsă, Cinsteşte pe tatăl tău şi... mama.
Şi... a spus, Toate acestea le-am făcut, şi le-am ţinut din tinereţea mea.
Acum când Isus a auzit aceste lucruri, el a spus către el, Încă îţi lipseşte un lucru: vinde tot... ce ai, şi împarte la cei săraci, ... tu vei avea comori în cer: ... vino, urmează-mă.

E-30 Mă gândesc, cuvântul, Vino, Urmează-Mă, acela ar fi cel mai bun sfat ce l-aş putea da dacă eu le-aş vorbi la zece mii de copii, sau dacă le vorbeam la numai la care le vorbesc. Aceasta-i o poruncă, şi cel mai măreţ lucru care mă gândesc că i-a fost oferit vreodată cuiva, şi mai ales unei persoane tinere, "Urmează-Mă."

E-31 Voi o să urmaţi pe cineva. Acum, voi doar... Vă puteţi aminti asta. Voi o să urmaţi pe cineva. Şi felul cum urmaţi persoana, fiţi siguri că, pe cine urmează persoana aceasta. Înţelegeţi? Noi...

E-32 Pavel a spus o dată, "Urmaţi-mă pe mine cum urmez eu pe Cristos." Cu alte cuvinte, "Doar cum eu urmez pe Cristos, urmaţi-mă pe mine."

E-33 Şi acum, la acest punct de întoarcere, acest-acest stagiu din viaţă la care noi toţi ajungem. Şi de multe ori voi m-aţi auzit strigând "ricky, ricketta," şi lucruri. Aceasta, aceasta-i epoca. Aceasta-i epoca în care trăim noi. Aceştia de fapt nu sunt acei oameni.

E-34 Oamenii aceia sunt oameni cum suntem noi. Acei copii de aici afară cu aceste boliduri, mergând în sus şi-n jos pe stradă, şi comportându-se în felul cum o fac ei, fumând ţigări şi bând lichior, şi fete îmbrăcate imoral, şi lucruri, ei sunt fete şi băieţi cum suntem şi noi. Înţelegeţi? Ei sunt umani. Ei iubesc. Ei mănâncă. Ei bea. Ei dorm. Ei respiră. Ei trebuie să moară. Ei sunt oameni întocmai cum suntem noi. Şi totuşi ei au fost...

E-35 Ei au fost posedaţi de un duh rău. Ei nu o ştiu. Nu din-din cauza oamenilor, ci din cauză că, uneori, ceva conducător pe care ei l-au urmat i-a condus în drumul greşit.

E-36 Acum, voi fete şi băieţi ştiţi mai bine decât atât. Voi ştiţi. Voi aţi fost învăţaţi mai bine decât atât. Voi aveţi părinţi mai buni, instruire mai sănătoasă decât să faceţi un lucru ca acela. Voi ştiţi mai bine.

E-37 Dar ei nu ştie, vedeţi, pentru că bisericile la care ei merg sunt biserici moderne, modernistice. Şi ei-ei doar trăiesc pentru ziua aceasta, mai populari. Şi, o, doamne! Ce este... Moralurile au devenit o virtute pentru ei. Înţelegeţi? Astfel ei, ce... Aşa cum am spus o dată, într-o piesă care am văzut-o aici jos, nu cu mult în urmă, despre Sodoma şi Gomora, că această femeie posedată de rău i-a spus lui-lui Lot, "Ce tu numeşti imoral, eu numesc virtute."

E-38 Isus a spus, "Cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi la venirea Fiului omului." Astfel noi suntem înapoi la locul acela din nou.

E-39 Să ne uităm la acest ins, pentru câteva minute, despre care noi citim. Fără îndoială că acest copil a fost născut într¬un cămin bun, cum sunteţi voi copii. El a fost crescut cu părinţi buni, Căci, aceasta a dovedit, când Isus i-a prezentat poruncile lui Dumnezeu. El a spus, "Eu le-am ţinut acestea din tinereţe." Aceasta a arătat că el ţinea, el le-a ţinut. El a fost crescut corect. El nu era doar un smuls afară. Şi voi ştiţi, el-el a fost crescut să cunoască ce este drept, copii cum sunteţi voi toţi. Probabil că a crescut sub o mamă şi un tată temători de Dumnezeu, să-să-să îl înveţe corect, când el era un copil. Păi, aceea-i bine.

E-40 Poate, ca un prunc mic, mama lui avea ambiţii înalte despre el de a fi un om mare într-o zi. Tata lui valora bani, care-l putea şcolariza şi-şi să-i dea o educaţie care o putea el. El să iese cu o educaţie bună şi să fie în stare să fie ceva în lume. Şi cu sinceritatea acestei mame şi tată, educând acest copil, şi poate să vină la timpul lui de absolvire ca şi voi, vedeţi, timpul când el a trecut prin şcoală şi şi-a avut educaţia. Fără îndoială că el poate era mândria şi bucuria de-de viaţă a acelei mame şi a tatălui. Fără îndoială, în zilele acelea, el avea cai buni, cum aveţi voi automobile, şi un tată şi o mamă bună cum aveţi voi toţi, care au de grijă, să aveţi haine bune, şi-şi o maşină, şi pot... şi doar să vă bucuraţi de viaţă, doar ceva cum aveţi voi astăzi.

E-41 Şi tata şi mama cu... rugându-se constant ca-ca fiul lor să nu ajungă doar un om obişnuit, ci el să fie un om extraordinar. Toţi părinţii vor asta. L-aţi auzit voi pe Isus să se refere la acea poruncă, "Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta," apoi s-a oprit. Vedeţi? Şi aceea-i ambiţia fiecărui părinte, să facă cel mai bine pentru copiii lor, ce pot ei, să-i înveţe, să le dea lucruri care ei poate că nu au fost în stare să le obţină. Acela-i felul cum simt eu despre copiii mei.

E-42 Mă gândesc, uneori, în a merge la şcoală, acum; mă gândesc, trimit pe Becky şi pe Sarah şi pe Joseph în aceste licee şi lucruri, unde se petrece toată aceasta? Mă gândesc că îi voi lua şi-i voi duce înapoi în munte, şi-şi îi cresc acolo cu... cum trăiesc Indienii.

E-43 Dar iată ce este. Ce este în copil urmează să iese afară. Nu contează unde este, aceasta trebuie, aceasta urmează să vină afară. Dacă acesta-i rău înăuntru acolo, acesta va veni afară în tabăra Indiană. Dacă este bine înăuntru acolo, acesta va veni afară în orice tabără. Înţelegeţi? Aceasta-i ce este în copil, alcătuirea copilului, ce este înlăuntrul tău. Şi ce eşti tu acum este ce vei fi probabil în restul vieţii tale. Tu eşti la un punct de schimbare.

E-44 Voi ştiţi ceva? Optzeci şi şase la sută din convertirile la Isus Cristos sunt făcute înainte de vârsta de douăzeci şi unu de ani. Aceasta o arată. Statisticile o arată. Optzeci şi şase la sută care vin la Cristos, vin înainte să aibă douăzeci şi unu. Voi, după ce treceţi de vârsta aceea, voi deveniţi mai modelaţi sau stabiliţi în căile voastre. O, este posibil, sigur. Ei vin, la vârsta de şaptezeci, optzeci, de ani, dar este foarte rar. Înţelegeţi?

E-45 Voi vă faceţi când sunteţi tineri. Vă aşezaţi ambiţiile la ce vreţi să faceţi, şi ce încercaţi să realizaţi în viaţă. Vă gândiţi la aceasta. Şi cum vă gândiţi, desigur, mintea voastră, aceasta-i prezentat în mintea voastră de ceva necunoscut care-care vă dominează mintea. Şi atunci când aceasta devine în mintea voastră, atunci o vorbiţi, că voi o să o faceţi. Şi atunci ambiţiile voastre vă conduce la aceasta.

E-46 Astfel, mama şi tata, se aşteaptă ca acest om tânăr, de asemenea, ambiţiile lui să fie mari, bani suficienţi să le ducă la împlinire. Iar apoi, fără îndoială, s-au rugat ca acest copil tânăr să-să obţină acea oportunitate. Voi vedeţi, ei-ei au făcut tot ce au putut să facă. El poate având cai buni, şi-şi poate a fost foarte popular printre femei.

E-47 Şi ce ar merge pentru bărbat, ar fi pentru femeie, şi invers, vedeţi, pentru că noi vorbim despre viaţă umană, suflete, şi bărbaţi şi femei.

E-48 Şi apoi, după toată această oportunitate ce o avea băiatul, vedeţi, el a devenit pe "stradă uşoară," o numim noi, la un punct unde el nu trebuia să se îngrijoreze prea mult. Părinţii lui aveau bani. El avea... El era foarte... El a devenit un fruntaş. Biblia se referă la acesta aici, de... ca tânărul, fruntaşul tânăr bogat. Şi noi vedem... La o vârstă tânără, poate în vârsta lui adolescentă, doar ieşit din şcoală, doar ieşit din absolvire, poate, câteva săptămâni înainte, sau ceva, el a devenit... El era un fruntaş, şi el avea tot ce puteau dori inimile.

E-49 Şi băiatul nu era ricky modern. El era un copil bun. Eu cred, când Luca a scris despre el, sau Marcu, eu cred că a fost, Isus s-a uitat la el şi a oftat, pentru că el l-a iubit. Înţelegeţi? Acolo era ceva privitor la copil. Acolo era o personalitate frumoasă prinsă cu copilul acesta. De unde a venit el? Dintr-o familie plăcută care l-a învăţat poruncile lui Dumnezeu, şi s-au îngrijit ca el să le ţină. Şi el a făcut-o, din tinereţea lui în sus.

E-50 Şi băiatul avea o ambiţie; el a vrut Viaţă Eternă. El a spus, "Bunule Stăpân, ce aş putea să fac să moştenesc Viaţă Eternă?"

E-51 Vedeţi, din tot ce aveţi în lume, totuşi sufletul în lăuntrul vostru vă spune că există ceva ce aveţi nevoie, care nu aveţi. Doar prin bogăţie... Sau, aceasta nu întotdeauna trebuie să fie bogăţie. Ar putea să fie, popular, ceva fată drăguţă, ea îşi are frumuseţea de care ea se poate gândi. Poate ea este foarte populară în şcoală. Poate băiatul poate obţine orice fată care el o vrea. El simte că el este cumva asigurat. Aceea nu-i asigurare. Aceea se va veşteji întocmai ca floarea de pe câmp. Înţelegeţi? Ea se va duce. Nu va fi mult. Doar câteva rotiri de soare, aceea-i dusă, atunci voi aveţi un suflet care trebuie să trăiască Etern.

E-52 Şi acest băiat tânăr trebuie că avea o personalitate plăcută, pentru că el s-a prezentat la Domnul Isus, ştiind el s-a plecat pe genunchiul lui. El a spus, "Bunule Stăpân, ce pot eu să fac să am viaţă Eternă?"

E-53 El a spus, "De ce mă numeşti bun," a spus, "când tu ştii că există numai Unul bun, şi acela-i Dumnezeu?" Vedeţi? Ce a exprimat tânărul în aceasta? Că El era Dumnezeu. Vedeţi? El a spus, "Tu cunoşti poruncile. Ţine-le."
A spus, deci el a spus, "Ce porunci, Stăpâne?"

E-54 El a spus, "Poruncile de ,cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta,' şi aşa mai departe."

E-55 El a spus, "Aceasta eu am făcut, din tinereţea mea. Vezi, eu am făcut aceasta."

E-56 El a spus, "Totuşi ţie îţi lipseşte un lucru. Du-te, vinde ce ai, şi împarte la săraci, şi urmează-Mă."

E-57 Ce o oportunitate! Acela putea să fie Petru, Iacov, sau Ioan, unul din ei. Vedeţi, băiatul a fost instruit şi crescut bine, şi a fost prezentat la Cristos, să-l folosească. Şi toate posibilităţile ce le avea în el, să le folosească, probabil educat, tânăr, bogat, influenţă, unde el ar fi putut prezenta Evanghelia, şi totuşi a respins Aceasta. Ce un-ce un lucru nechibzuit era acela pentru acel băiat tânăr! Vedeţi?

E-58 "Urmează-mă." Acum, vedeţi, el a trebuit să urmeze pe cineva. Acum, el a trebuit sau să urmeze influenţa oamenilor cu care era el asociat, influenţa vreunei doamne tinere, vreo influenţă a unei bande de băieţi cu care era el asociat, colegii lui în şcoală, sau să urmeze pe Isus Cristos. În toată bunătatea lui, el totuşi ştia că el nu avea Viaţă Eternă.
Copii, despre aceea trebuie să vă gândiţi voi. Înţelegeţi?

E-59 Acum priviţi la băiat în seara aceasta, ce ar fi putut el să fie, şi ce este el, ce este el în seara aceasta. El este undeva. El era un om. El este undeva. El aşteaptă Judecata. El aşteaptă să înfrunte Judecata în Ziua aceea, refuzând aceeaşi oportunitate care vă este prezentată vouă copii, aproape sub aceleaşi circumstanţe; copii buni, personalitate bună, taţi şi mame bune, ce aveţi voi, nici măcar nu trebuie să lucraţi numai dacă vreţi. Vedeţi?

E-60 Dar există încă ceva care merge cu aceea. Există ceva ce merge cu aceea. Acel Cuvânt, în seara aceasta, niciodată nu moare. Aceasta încă este o chemare pentru fiecare om tânăr, fiecare femeie tânără, "Urmează-mă." Înţelegeţi?

E-61 Cuvintele nu mor. Ori când vorbeşti ceva, doar aminteşte¬ţi, fie că este în maşina ta în secret, fie că este în amvon, fie că este jos la colţ de stradă cu prietenul tău sau prietena ta, oriunde este aceasta, el niciodată nu moare. El-el trebuie să trăiască pentru totdeauna.

E-62 Când am văzut-o pe fata aceea care eu... noaptea cealaltă în viziune, fată tânără frumoasă, actriţă de Hollywood, şi am văzut-o murind, întinzându-se, încercând să obţină ajutor. Ea a murit într-un atac de inimă, Miss Monroe. Şi atunci aceea era cu doi ani în urmă, şi am văzut-o murind. Şi două zile mai târziu ea a murit.

E-63 Atunci, noaptea cealaltă, am auzit vocea acelei fete. Cum? Copiii îmi tot spuneau, "Tati, tu te duci în jos pe acel Râu De Ne Întoarcere, tot timpul." Au spus, "Ei au o piesă ca aceea, diseară." Ei mi-au spus o anumită seară când va juca, cu o săptămână sau două înainte de timp. M-am gândit, "Păi, eu vreau să văd aceea, căci am fost în jos pe râul acela, de două sau trei ori; de vreo cinci ori, eu cred." Ei bine, eu-eu vreau să o văd.

E-64 Şi Miss Marilyn Monroe a jucat aceea. Păi, aceea era fata care am văzut-o în viziune. Şi acolo era ea, în film, şţ acţiunile, tocmai actul pe care ea la făcut pe Râul De Ne Întoarcere, când ea a luat filmul acela, poate cu cincisprezece ani în urmă.
Acesta era un film vechi, poate cu douăzeci de ani în urmă. Şi ea este moartă de doi ani. Şi acolo este ea din nou, vie, fiecare acţiune şi fiecare cuvânt. Înţelegeţi? Aceasta încă este aşa de prinsă în banda magnetică încât este vie din nou.

E-65 Nu numai atât, dar orice spunem noi este viu. Fiecare cuvânt care-l vorbim nu poate muri. Venind prin cameră sunt cuvinte acum, forme de oameni. Televiziunea o preia. Tu poţi vorbi chiar aici, şi ei te aud în jurul lumii, în aceeaşi secundă. Chiar înainte să o poţi auzi în această cameră, aceasta merge în jurul lumii, prin electronic.

E-66 Şi marele ecran al lui Dumnezeu culege aceea sus. Şi fiecare mişcare şi fiecare act care îl faci, tu trebuie să-l întâmpini la Judecată. Înţelegeţi? Deci, tinere flăcău, este un lucru bun să te opreşti, să gândeşti despre aceste lucruri, înţelegi, căci tu urmează să le întâlneşti din nou. Înţelegeţi?

E-67 Să-l urmărim pe acest om tânăr, oportunitatea care el o avea, şi puneţi-vă în locul lui. Şi o fată, chiar la fel cum este Becky şi Marilyn, întocmai cum chiar la fel cum voi aţi sta în locul lui, şi voi putea-ţi auzi Glasul acela care încă este viu.

E-68 El încă este viu. El încă se mişcă. Ştiinţa spune, "În douăzeci de ani de acum, ei vor culege Glasul Lui literal care l-a vorbit El, două mii de ani în urmă." Acesta încă este viu. Ca o pietricică căzând în ocean, valul nu încetează niciodată. El se duce la mal, mii de mile, şi se întoarce înapoi.

E-69 Când un glas este vorbit o dată în aer în felul acela, acesta niciodată nu moare. Nu există nimic ce poţi să spui la Judecată. Aceasta-i chiar acolo. Acolo va fi Glasul lui Isus Cristos îndemnând pe acel om tânăr, "Urmează-Mă," şi el întorcându-se la o parte, pe ecran, întristat, pentru că el avea mare avere. Vedeţi? Noi am putea să nu fim nici... Nu trebuie să fie întotdeauna banii. Acestea poate să fie alte lucruri. Înţelegeţi? Orice lucru care-l ţinem mai scump decât chemarea aceea, vedeţi, acesta devine ca banii pentru noi. Acesta devine ceva care ne corupe.

E-70 Acum să-l urmăm pe el un pic. Ce se întâmplă când el se întoarce la o parte? El nu a ascultat la acel Glas al lui Cristos. El a mers cu prietenii lui.

E-71 Care, voi copii, voi sunteţi toţi copii buni, şi voi sunteţi destinaţi să aveţi prieteni, dar vegheaţi ce fel de prieteni aveţi. Dacă acel prieten îl urmează pe Cristos, mergi cu prietenul acela. Urmează pe Cristos, de asemenea. Dar dacă el nu, să nu o faci.

E-72 Să ne uităm la el. Noi aflăm, el poate şi-a ţinut prietenii. El a devenit un mare fruntaş. El era un fruntaş atunci. Mai târziu, noi îl aflăm în aşa prosperitate încât el-el-el a trebuit să construiască mai multe hambare să-şi pună bunurile în ele. Şi atunci el şi-a zis, după ce el a îmbătrânit, şi grijile de viaţă tânără şi lucruri au trecut, tot ce făcea, poate, era distracţie.

E-73 Când un om bătrân sau o femeie bătrână, ca mine, soţia mea, mamele voastre şi tata, de-abea că există ceva de care să poată gândi. Ei nu pot, nu vor să iese afară şi-şi să alerge în sus şi-n jos pe străzi, voi ştiţi, cum-cum ar alerga flăcăii tineri, şi femeile tinere. Întâlniri, şi cine o să fie soţia ta sau soţul tău, sau, vedeţi, ei nu au aceea în mintea lor. Ei, ei au copii, ei sunt interesaţi. Aceea urmează să fiţi voi toţi, mâine, dacă există un mâine. Înţelegeţi?

E-74 Şi vedeţi flăcăul, atunci, cu poate... Poate el niciodată nu s-a căsătorit. Şi, oricum, el era un mare fruntaş. Şi el a şezut pe...

E-75 Şi aşa cum este în Ierusalim, încă, astăzi, ei mănâncă pe acoperişul casei, timpul acesta din ziuă, când se răcoreşte, afară seara.
Şi noi aflăm un alt caracter ilustrat cu el: un cerşetor.

E-76 Şi omul, de la a fi crescut să-să cinstească pe aproape, şi să faci altora cum vrei ca alţii să-ţi facă ţie. Vedeţi, prin a respinge acea chemare a lui Cristos, în sfârşit... Se pare că, un băiat care a fost crescut într-o casă ca aceea, aceea niciodată nu s-ar fi îndepărtat de la el, dar s-a îndepărtat. S-a îndepărtat.

E-77 Şi acolo zăcea un om la poartă, cu numele de Lazăr, cerşindu-i după hrană, şi în zadar. El ar fi mâncat fărâmiturile care el le mătura jos, nici măcar la cerşetor, ci la câini. Şi era plin de bube. Dar omul a fost aşa de poleit în societate, atunci, că el nu mai avea simţăminte. El a devenit amorţit, pentru că el a respins oferta lui Cristos.

E-78 Şi poate într-o seară, la timpul acesta, făcând toastul lui cu vinuri bune, şi femei drăgălaşe, împodobite, în jurul lui, şi lucruri ca acelea, cu tot ce-i putea dori inima lui, şi toastând. Un cerşetor zăcea la poartă.

E-79 Şi înainte de lumina zorilor zilei, dimineaţa următoare, el era în iad, ţipând după Lazăr să vină să-i pună apă pe limbă. Schimbarea scenei.

E-80 Şi voi observaţi, când el a spus, "Părinte Abraham," acum, el încă şi-a amintit că Abraham era părintele Iudeilor. El a spus, "Părinte Abraham, trimite-l pe acel cerşetor Lazăr aici jos cu puţină apă pe degetele lui, să pună pe buzele mele. Flăcările acestea chinuiesc," a zis.

E-81 Şi el a spus... şi Abraham a spus, "Aceasta-i, eu nu pot face asta," în atâtea cuvinte. "Şi pe lângă toate acestea, tu vezi, tu ţi-ai avut oportunitatea în viaţă."

E-82 Când a avut-o el? Când Isus a spus, "Urmează-Mă." Dar el a refuzat. El a mers pe calea în care putea să facă bani. Şi aceea este în regulă, nimic rău în a face bani, dar urmează pe Isus în timp ce o faci. Înţelegeţi? Şi el a mers pe calea cealaltă, cu mulţimea.

E-83 Şi voi aflaţi, că el a spus, şi Abraham a spus, "Şi pe lângă toată aceasta, acolo-i o prăpastie stabilită între tine şi el, peste care nimeni nu a trecut vreodată, şi niciodată nu va trece. Cei care sunt acolo nu pot veni aici, şi aceştia de aici nu pot merge acolo. Aceasta a fost stabilit. Nimeni nu a traversat sau va traversa."

E-84 Atunci ascultaţi la el. El vrea să fie un evanghelist atunci. Chemarea care Isus i-a dat-o, să-să Îl urmeze, avea, şi să fie un câştigător de suflete, ca un om tânăr, s-a întors iarăşi la el. El şi-a amintit aceasta, că el avea cinci fraţi, şi înapoi pe pământ, şi el nu i-a vrut pe ei în locul acela.

E-85 El a zis, "Trimite pe Lazăr, atunci, înapoi să le spună fraţilor mei să nu vină pe aici." Cu alte cuvinte, "Să accepte chemarea de, 'Urmează-Mă."' Înţelegeţi?
Dar el a zis, "Ei, ei nu vor să o facă."

E-86 El a spus, "Da, dacă unul ar învia din morţi, ca Lazăr, şi merge înapoi şi le spune."

E-87 Voi vedeţi, aceasta arată că, tu încă eşti conştient. El şi-a amintit. Abraham a spus, "Fiule, aminteşte-ţi, în zilele tale." Vedeţi? Tu încă îţi aminteşti. Tu nu îţi pierzi memoria. Tu îţi aminteşti.

E-88 Şi amintirile care le putea avea omul acela, şi totuşi în acelaşi loc, şi-a amintit oportunitatea ce a avut-o de a auzi pe Isus să zică, "Urmează-Mă." Dar el a urmat persoana greşită, mulţimea greşită. El a ajuns în mulţimea greşită, şi a mers la locul greşit, a sfârşit-o în Eternitatea greşită; să fie nimicit la Ziua aceea, de la Dumnezeu pentru totdeauna.

E-89 Isus a spus de asemenea un mare cuvânt izbitor, "'Chiar dacă a înviat unul din morţi şi merge înapoi, totuşi ei nu ar fi convinşi. Căci, ei au legea lui Moise, şi dacă ei nu vor asculta de aceea, atunci ei nu vor asculta chiar dacă unul ar învia din morţi. Ei nu vor fi convinşi."'

E-90 De ce? De ce? A vorbit legea ceva în felul acela? Da. "Fă-le altora cum vrei ca alţii să-ţi facă ţie." Şi el a trăit sub lege. Dar el l-a lăsat pe cerşetor să moară la poartă. Vedeţi? El a-el a trăit sub poruncile lui Dumnezeu, şi totuşi a omis să vadă acea mare Viaţă Eternă.

E-91 Copii, voi, fiecare, păreţi ca ai mei. Voi, fiecare, păreţi chiar ca fii şi fiicele mele. Într-un fel, voi sunteţi, vedeţi, spiritual vorbind. Aşa este. Domnul Dumnezeu a-a pus sufletele voastre în grija mea, pentru că voi veniţi, ascultaţi la mine. Voi mă credeţi. Înţelegeţi? Şi într-un înţeles al cuvântului, voi sunteţi fiii şi fiicele mele. Aşa este.

E-92 Amintiţi-vă întotdeauna, ţinând poruncile lui Dumnezeu este un lucru mare. Fiind crescuţi într-un cămin bun este o moştenire de la Dumnezeu. Şi fiind copii buni cu personalităţi cum aveţi voi, buni. Minunat, să aveţi o educaţie. Este minunat chiar să trăiţi în această ţară liberă. Noi avem multe lucruri pentru care să fim recunoscători.

E-93 Dar există un singur lucru care voi doar nu-l moşteniţi. Voi trebuie să-L acceptaţi. Acela-i Viaţa Eternă. Şi veţi face aceea numai prin a urma pe Isus, printr-o experienţă de naştere din nou. Să nu neglijaţi aceea.

E-94 Am auzit o dată o poveste mică, despre un om care era, oh, el era sărac. Şi el-el întotdeauna a vrut să... aceasta-i o mică poveste de basm, parcă. Aceasta întotdeauna a stat cu mine, totuşi. Şi într-o zi el a cules o floare. Şi floarea era fermecată, şi floarea i-a răspuns, şi a zis, "Tu ai fost sărac toată viaţa ta." A spus, "Acum cere ce vrei, şi aceasta ţi se va da."

E-95 El a spus, "Acel munte de acolo să se deschidă, şi eu să pot merge înăuntru acolo şi să găsesc aurul în munte."

E-96 "Bine," a spus, "tu va trebui să mă iei cu tine oriunde te duci. Înţelegi? Tu va trebui să mă iei cu tine. Aşa ca, oriunde sunt eu, atunci tu poţi cere ce vrei."

E-97 El a mers la munte, şi muntele s-a deschis, şi el a mers înăuntru. Rafturile erau pline de aur şi diamante, după cum merge micuţa poveste de basm. El a aşezat floarea jos pe o-pe o masă sau o stâncă. Şi el a alergat, el a apucat o mare piatră scumpă, şi a spus, "Eu trebuie să mă duc să le arăt aceasta la prietenii mei. Şi acum eu sunt un om bogat. Eu am totul acum. Eu trebuie să arăt aceasta."

E-98 Şi astfel floarea a vorbit, "Dar," a spus, "tu ai uitat lucrul principal."

E-99 Aşa că el a alergat înapoi şi ridică sus, a spus, "Păi, poate eu voi-eu voi lua o bucată de aur. Eu voi lua o bucată de argint." Şi aşa el a spus, "Mă voi-mă voi grăbi afară, să le spun oamenilor ce bogat sunt eu, şi tot ce am eu."

E-100 Şi el a ajuns la uşă, şi floarea a spus, "Dar tu ai uitat lucrul principal."

E-101 Astfel el aleargă iarăşi înapoi. A spus, "Înăuntru aici noi aflăm tot felul de materiale." Deci, el culege o piatră. A spus, "Eu voi merge, iau piatra aceasta şi le arăt oamenilor din ce fel de piatră estetăcut muntele acesta, aşa ca să-mi pot afla calea înapoi la el." Înţelegeţi?

E-102 Şi el a pornit afară pe uşă, şi floarea a spus, pentru... ultima ei dată, "Tu ai uitat lucrul principal."
"O," a spus el, "o, tacă-ţi gura."

E-103 Vedeţi, el nu a mai vrut să o audă, "Uitat lucrul principal," şi el a fugit afară pe uşă. Şi când a fugit, uşa s-a închis în urma lui, cu floarea în interior. Lucrul principal era floarea. Vedeţi? Lucrul principal era floarea.

E-104 Ani în urmă, ca un copil, aşa cum sunteţi voi toţi, aici, fermă de vite sus aici, deasupra de Phoenix. Eu am citit un articol, de explorare, un ziar despre un explorator. Atunci, nu erau drumuri pe aici atunci, doar poteci mici de nisip. Ei încă fac o mulţime de explorări înăuntru aici, voi ştiţi.

E-105 Dar acest explorator a venit înăuntru, şi el a găsit o mulţime de bani, şi a dat de o mulţime de aur. Şi pe drumul lui înăuntru, el a stat într-o cabină ce a găsit-o. Şi el avea un câine cu el, şi, câinele, legat pe afară. Şi noaptea aceea, acolo era un proscris urmărindu-l, să-i ia aurul. El l-a cules în minele vechi Spaniole, şi el venea înăuntru cu acesta. Şi câinele a început să latre.

E-106 Şi omul nu a vrut să fie deranjat cu câinele acela. El a spus, "Ţacă-ţi gura." A zis, "Mâine, eu voi duce aceasta înăuntru, la-la oraş." Şi eu voi... Morala povestirii era aceasta. "Şi eu îl voi avea cântărit, şi eu voi fi un om bogat. Şi am să cumpăr maşini mari. Şi eu voi avea tot felul de femei şi chefuri mari. Şi eu voi fi un om bogat, pentru că eu deja am dat de pretenţie. Eu am aurul aici, mult din el." Şi a zis, "Eu voi..."

E-107 Şi în timp ce el încerca să meargă să adoarmă, câinele a continuat să latre, pentru că câinele l-a văzut pe proscris venind sus, strecurându-se sus, aşteptând ca exploratorul să adoarmă.

E-108 El s-a ridicat iarăşi sus, şi a ţipat la câine din nou, a spus, "Ţacă¬ţi gura." Şi sărmanul câine a scheunat şi a încercat să-l avertizeze pe stăpânul lui că pericolul pândea-pândea. Şi când el...

E-109 Data următoare când câinele a început să latre, exploratorul avea o puşcă. El nu a vrut să fie deranjat, aşa că el doar s-a ridicat şi a împuşcat câinele. Şi exploratorul a fost ucis în noaptea aceea, de către proscris. Toate visele lui frumoase nu i-au ajutat la nimic. De ce? El a amuţit glasul care îl avertiza.

E-110 Nu există nimeni să poată încerca să facă ceva, voi copii, niciodată nu aţi fi în stare să faceţi ceva rău, după ce aţi fost crescuţi în felul cum sunteţi, fără ca să simţiţi ceva să vă spună să nu o faceţi. Acum, să nu amuţiţi niciodată glasul acela care vă avertizează.

E-111 Şi întotdeauna amintiţi-vă, acceptaţi Glasul acela care a spus, "Urmează-Mă," şi voi întotdeauna o veţi sfârşi bine. Eu cred că o veţi sfârşi. Eu am încredere în voi. Dar amintiţi-vă doar întotdeauna că Isus, acel Glas, este viu pe pământ în seara aceasta.

E-112 Doar la fel, cum fiecare glas şi fiecare cuvânt care noi l-am vorbit încă este viu, când acel cuvânt se duce afară pe unda aceea de eter din aer. Cei... Vedeţi, voi aveţi un transmiţător aici care îl trimite afară. Voi sunteţi transmiţătorul care-l trimite afară. Acum este nevoie de staţie să-l prindă.

E-113 Şi Isus a fost Transmiţătorul Cuvântului lui Dumnezeu, căci El era triunitatea lui Dumnezeu manifestată într-un singur Om. El era complet Dumnezeu şi complet Om.

E-114 Şi trinitatea lui Dumnezeu, trinitatea atributelor lui Dumnezeu, ca fiind Tată, Fiu, şi Duh Sfânt, au fost reprezentate în acel singur Om, Isus Cristos. Astfel, acolo, El era Cuvântul.

E-115 Şi El era Transmiţătorul care a spus, "Cel ce aude Cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă Eternă." Înţelegeţi? "Adevărat vă spun Eu, cel ce aude Cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă Eternă." Acum, acel Cuvânt a mers afară de la un Transmiţător. El a spus, într-o zi, "Adevărat Eu vă spun, dacă voi ziceţi la acest munte, 'Mută¬te,' şi nu vă îndoiţi în inima voastră, ci credeţi că ceea ce aţi spus va veni la împlinire, voi puteţi avea ce aţi spus."

E-116 Acum, dacă voi puteţi doar să fiţi staţia să prindă Aceea, prin ceva control înlăuntrul vostru, prin credinţă, acesta vă va muta chiar în ciclul lui Dumnezeu, la Naşterea nouă, şi să fiţi născuţi din nou. Atunci voi întotdeauna veţi fi în contact, să auziţi Glasul acela care întotdeauna vă va avertiza când pericolul este aproape. Când lucrurile sunt greşite, merg rău, El va fi întotdeauna o avertizare pentru voi. Iar atunci, în loc ca într-o zi să fiţi ca acel băiat tânăr bogat despre care noi vorbim; fiţi un bărbat ca apostolul Petru, Pavel, sau cineva care a câştigat suflete pentru Isus Cristos. Voi să faceţi aceea, copii.
Ne putem ruga?

E-117 Doamne Isuse! Tineri, bărbaţi şi femei pentru mâine, dacă există un mâine. Noi trebuie să-i instruim, Doamne. Noi simţim acea sarcină, să-i instruim de parcă acolo va fi un mâine. Dacă nu este, atunci astăzi este ziua.

E-118 Şi atunci, Tată, noi ştim că nimeni nu-i acceptat în privirea Ta. Nici o fire nu se poate slăvi. Nici educaţie, deşi aşa de bune cum pot fi lucrurile acestea, nici fapte bune, nici instituţii religioase, nici psihologie, nici nimic nu-l poate confirma pe Dumnezeu decât Duhul Sfânt. El este Unealta, Dumnezeu Însuşi, în forma de Viaţă Eternă, care poate veni la noi ca un individual. Şi noi suntem mulţumitori pentru aceasta.

E-119 Cu adevărat este exprimat când Petru a făcut mărturisirea. Isus i-a spus, "Carnea şi sângele nu ţi-a descoperit aceasta. Tu nu ai învăţat aceasta într-un seminar. Tu nu ai învăţat-o în ceva şcoală." Acesta-i un lucru personal, ceva ce fiecare persoană trebuie să primească. Tu ai spus, "Pe această piatră Eu voi zidi biserica Mea, şi porţile iadului nu vor fi în stare să o biruiască." Noi suntem recunoscători pentru aceea, Doamne.

E-120 Acel Glas încă este viu în seara aceasta. Şi acolo încă sunt posturi, avanposturi, posturi de ascultare, staţii de primire, de credinţă, care Îl pot accepta. Noi ne rugăm ca fiecare din aceşti copii să primească Aceea, Doamne, în inimile lor. Şi să-şi amintească că nu ceea ce ei fac să fie buni, ci ei... Dumnezeu nu ne judecă prin ceea ce facem, ci prin ce noi am acceptat. Noi suntem salvaţi prin credinţa noastră, şi nu în lucrările noastre. Astfel ne rugăm, Tată Ceresc, ca ei să prindă viziunea acum, şi să vadă şi să audă acea mare invitaţie Eternă, de, "Vino. Urmează-Mă."

E-121 Fie ca fiecare din ei, Doamne, să se întoarcă la o parte de la lucrurile lumii, această viaţă cu ciucuri, muritoare. Şi ei sunt aici în seara aceasta, şi părul lor blond auriu, şi unii din ei cu părul lor negru, şi ochi negri, şi ochi albaştri, şi aşezaţi în starea lor cea mai bună de cum vor fi ei vreodată.

E-122 Şi cum a spus marele scriitor, "Adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale, până nu se apropie zilele rele. Atunci tu nu vei avea nici o plăcere în ele." Cum, Doamne Isuse, i-ai spus Tu lui Petru, "Când tu ai fost tânăr, te-ai sculat şi ai mers unde ai vrut. Dar când îmbătrâneşti, cineva te duce unde tu nu vrei să mergi." Lasă-i să-şi amintească, "Acum este ziua. Acesta este timpul." Acordă aceasta, Tată.

E-123 Eu îi pretind pe fiecare din ei, ca propriul meu copil, aici în seara aceasta, pe fiecare copil de aici. Eu simt că Tu i-ai pus în mâinile mele, să veghez asupra lor. Eu îi pretind pe toţi, de la Satan şi de la moarte, la Viaţă în Isus Cristos. Amin.

E-124 Vă binecuvântez, copilaşilor. E într-adevăr plăcut să vă spun câteva cuvinte. Şi eu voi ajunge înapoi împreună, cu Billy. Copii buni, vă apreciez. Frate Fred, Domnul să te binecuvânteze. Domnul să te binecuvânteze, soră.