E-1 Haideţi să rămânem în picioare pentru un moment şi să ne aplecăm capetele înaintea lui Dumnezeu.
În timp ce avem capetele şi inimile plecate mă întreb dacă există în seara asta prin clădire cereri speciale pentru care aţi solicitat rugăciune. Faceţi de cunoscut asta prin ridicarea mâinii. DOMNUL să vă binecuvânteze.

E-2 Tatăl nostru ceresc, ne apropiem acum de Marele Tron în Numele Domnului Isus, căci ni s-a spus că, dacă venim şi cerem ceva în Numele Lui, ne va fi dat. Şi în primul rând îţi mulţumim pentru această adunare minunată de oameni, plini de Duh, din aceste patru seri. Şi noi aflăm că Scriptura dovedeşte din nou adevărul, că, „Oriunde sunt adunaţi doi sau trei, EU voi fi în mijlocul lor”. Şi noi Te-am văzut vindecând bolnavii, rostind binecuvântările, spunând oamenilor ce va urma. Noi suntem atât de recunoscători pentru aceasta.

E-3 Şi eu sunt recunoscător, Doamne, la fel ca şi fraţii de pe platformă, pentru acest grup de oameni ştiind că aceşti creştini, aceşti copilaşi născuţi din nou tocmai au venit în Cristos în această săptămână. Eu mă rog ca fiecare din ei să găsească aici un cămin confortabil, o biserică, un acasă şi să trăiască pentru Tine şi să lucreze până vine Isus.

E-4 Şi fie ca rezultatele strângerii noastre laolaltă să fie o trezire de modă veche care să străbată întregul oraş, Doamne. Fie ca aceasta să nu înceteze până vine Isus şi pe întreg cuprinsul ţării aceasta să fie constant făcută de cunoscut.

E-5 Acum, Tată, noi ne rugăm pentru cei care şi-au ridicat mâinile. TU ştii tot ce se află în spatele mâinii.
De aceea noi îţi încredinţăm cazul şi îţi cerem ca TU să le acorzi ce au cerut.

E-6 Frânge Pâinea Vieţii pentru noi, Doamne. Noi vrem ca Tu să ne vorbeşti prin Cuvânt, căci credinţa vine prin auzirea Cuvântului. Şi noi ne rugăm ca Tu să ne faci de cunoscut voia Ta Divină. Arată-Te din nou printre noi în seara asta, Tată. Noi Îţi mulţumim pentru tot ce a fost făcut şi vorbit, privind înainte spre marele punct culminant al serviciului. În Numele lui Isus... Amin. Puteţi să vă aşezaţi.

E-7 Eu socotesc că acesta este unul dintre cele mai mari privilegii, să am acest timp de părtăşie aici cu voi, oameni minunaţi din acest auditoriu din Tucson. Eu am venit aici numai pentru câteva zile şi m-am gândit să nu trec pe aici fără să vă spun ceva, sau să am o adunare. Nu ar fi fost frumos. Şi nu am avut ocazia să vizitez pe toţi aceşti fraţi minunaţi pe care i-am întâlnit aici de când m-am urcat ultima dată pe platformă. Mi-aş fi dorit să petrec câte o săptămână la fiecare biserică. Cu siguranţă mi-ar fi făcut plăcere.

E-8 Eu sunt atât de bucuros de aceşti copilaşi născuţi din nou, pentru voi, care L-aţi găsit pe Cristos în această săptămână. Dacă aş fi în locul vostru aş găsi o biserică bună, un acasă printre aceşti oameni de aici, indiferent cât de aproape sau departe aţi fi.
Sunt unii oameni aici la care le-am vizitat bisericile. Ei sunt oameni cu adevărat înflăcăraţi pentru Dumnezeu, zeloşi, încercând să facă tot ce pot mai bine ca să ţină sus Lumina Evangheliei. Eu apreciez astfel de oameni.
Şi amintiţi-vă, aceşti oameni cred aceeaşi Evanghelie pe eu o predic. Ei sunt sponsorii mei. Ei sunt aceia care stau sus aici pe platformă. Ei nu se ruşinează de Asta. Ei stau pentru Aceasta şi ei o cred şi ei mă susţin, se roagă pentru mine în fiecare noapte. Şi eu mă gândesc că dacă nu mergeţi la o biserică, atunci de ce să nu mergeţi la aceşti oameni minunaţi de aici, să veniţi în biserica lor şi să aveţi părtăşie cu ei? Dacă aş fi locuit aici şi nu aş fi fost un predicator, asta aş fi făcut. Cu siguranţă aş fi găsit împreună cu unii din aceşti oameni o bună biserică, un acasă, ocupându-mi locul în Cristos.

E-9 Dacă nu aţi fost deja botezaţi, voi cei care v-aţi predat inima lui Cristos, consultaţi-vă cu unul din aceşti oameni şi voi veţi primi botezul creştin. Dacă nu aţi primit Duhul Sfânt, ei vor şti cum să vă instruiască, cum să-L primiţi.

E-10 Eu voi vorbi dimineaţă, la micul dejun al oamenilor de afaceri, cu voia Domnului, despre Botezul Duhului Sfânt. Eu, într-un fel, m-am reţinut de la unele învăţături pentru că suntem un grup amestecat aici. Dar dimineaţă eu vreau să vorbesc un mesaj evanghelistic despre Duhul Sfânt, dacă Domnul doreşte. Mă gândesc că micul dejun începe la ora 9:00. Ora opt, aşa-i? Ora opt dimineaţa.

E-11 Acum, eu vreau să-i strig pe unii pe care am încercat să-i găsesc de când am venit în Tucson. O
doamnă, poate ea aparţine de biserica voastră... Presupun că ea se numeşte Charlotte Raney. O cunoaşteţi? Este ea în oraş? Charlotte, eşti aici? Ea este o prietenă personală de-a noastră şi nu am putut-o găsi. Ea este asistentă.

E-12 [Cineva zice: „Fiica ei este aici.”] Fiica ei? Oh, vai. Mă întreb cât de mare este ea? Ridică-te, scumpo, oriunde ai fi. Eu sper că nu eşti chiar aşa de mare să te nu te mai poti numi scumpo. [„Iat-o.”] Oh, vai. Destul de mare ca s-o mai poţi numi scumpo. Nu-i aşa? Îţi mulţumesc.
Să-i transmiţi mamei tale ca Dumnezeu s-o binecuvânteze şi că noi o iubim şi că am vrea cu siguranţă să o vedem înainte de a pleca. Ţineţi legătura cu Billy Paul sau cu oricine de aici şi lăsaţi-ne să ştim unde locuiţi. Noi am încercat să vă găsim în cartea de telefoane. Ne-am interesat peste tot şi nu v-am putut găsi. Mulţumesc foarte mult. Ultima dată când te-am văzut nu erai decât un bebeluş.

E-13 Sora doamnei Raney, o asistentă remarcabilă, este unul dintre primele cazuri de cancer pe care l-am văzut vindecat de Domnul. Ea nici măcar nu ştia unde se afla. Ea era iradiată. Şi Domnul m-a chemat la această slujbă cu o noapte sau două înainte.
Oh, sunt mulţi ani în urmă, poate douăzeci de ani, sau douăzeci şi cinci. Ea era în Louisville şi în registrele oamenilor bolnavi cu cancer din Louisville ea apărea ca fiind decedată de douăzeci de ani, în timp ce ea este soră medicală, atât de sănătoasă şi puternică cât poate fi.

E-14 Charlotte este sora ei care a venit aici în vest împreună cu copilaşul ei. De când am ajuns aici am tot încercat s-o găsesc. I-am spus lui Meda că m-am uitat peste tot şi nu am putut-o recunoaşte. M-am gândit că, poate s-a mutat. În fiecare seară mă gândeam să fac o strigare, să-i chem numele. Apoi îmi făceam câteva notiţe pe care vroiam să le spun ca să nu uit. Îmbătrânesc.

E-15 Eu îi spuneam Fratelui Moore... Câţi îl cunoaşteţi pe Fratele Moore? Cu siguranţă, voi oamenii de afaceri creştini îl cunoaşteţi. Este un predicator minunat din Shreveport. El obişnuia să fie unul dintre asociaţii mei din adunări. Eu i-am zis: „Frate Jack, ştii tu, devine greu pentru mine să mai ţin minte la fel ca înainte. Obişnuiam să-mi pot aminti lucrurile imediat.”
„Oh” a zis el... „doar până acolo ai ajuns?” Am zis: „Este suficient de departe”.

E-16 El a zis: „Vai! Eu l-am sunat pe un om şi l-am întrebat ce doreşte...” [Adunarea râde - Ed.]

E-17 Este cale lungă până aici. El este cu patru sau cinci ani mai în vârstă decât mine. Eu sper să nu ajung în felul acela chiar dacă el doar spunea aceea, el fiind un irlandez cu simţul umorului. Dar, să sun pe cineva şi să întreb ce doreşte, aceea ar fi rău.

E-18 Îţi mulţumim soră dragă şi asigură-te că ţii legătura cu noi. Spune-i mamei tale că vrem s-o vedem.
Noi vom merge s-o vedem pe mătuşa Margie de îndată, unchiul Bill.

E-19 Acum eu sunt foarte recunoscător pentru acest grup de slujitori care au sponsorizat acest program de aici şi pentru oamenii de afaceri creştini ai Evangheliei Depline din acest oraş. Eu sunt recunoscător.

E-20 Eu încerc să intru în fiecare loc în care pot, dar nu putem ajunge la toate. Aici se află unul dintre manageri, Fratele Borders, care merge cu mine şi pregăteşte adunările. Eu am o agendă acasă cu toate invitaţiile din întreaga lume şi El mi-a zis că mai avea una să mi-o dea de dimineaţă.

E-21 Însă eu mă duc de obicei unde mă călăuzeşte Dumnezeu. Când ajung în acel loc pot veni în Numele Domnului Isus pentru că El m-a trimis ca un ambasador. Şi eu m-am simţit călăuzit tot timpul cât am fost în Tucson ca să am aceasta adunare. M-am gândit eu că va fi minunat în special să fiu în părtăşie.

E-22 Câţi dintre voi vi-l amintiţi pe Fred Bosworth, marele sfânt în vârstă al lui Dumnezeu? El s-a dus acasă în slavă, recent, la vârsta de optzeci şi patru de ani.
Şi El a zis: „Frate Branham, tu ştii ce înseamnă părtăşie?” Eu am zis: „Cred că da, Frate Bosworth”.

E-23 El a zis: „Părtăşia înseamnă doi oameni în aceeaşi barcă”. Deci, am loc şi pentru celălalt. Sunt foarte recunoscător.

E-24 Întotdeauna îmi aduce aminte de o mică întâmplare. Eu ieşeam din clădire şi unul dintre uşieri m-a întâmpinat şi mi-a strâns mâna. El a zis: „Predicatorule, ascultă, eu sunt fratele tău de părtăşie”.

E-25 Am zis: „Sunt bucuros să te întâlnesc”. El mi-a spus cum se numea. El era un irlandez, de asemenea.

E-26 Astfel cineva m-a întrebat odată ce naţionalitate am.

E-27 Eu am răspuns: „Sunt irlandez. Şi dacă ei pot fi salvaţi atunci există o şansă pentru întreaga lume”.

E-28 Şi s-a întâmplat ca şi el să fie un irlandez. El a zis: „Îmi plac istorisirile despre vânătoare. Şi mie îmi place să vânez”.

E-29 Astfel, trebuie să fim de toate pentru toţi, ştiţi voi, ca să putem câştiga pe unii la Cristos.

E-30 Şi vorbind despre părtăşie îmi amintesc odată când eram în nord de New Hampshire, patria căprioarei cu coadă albă. Şi eu pescuiam acei peşti maronii, cu cozile pătrate. Eu îmi aveam locul meu. Mi-am luat cortul şi m-am dus sus pe munte. Oh, văzusem un loc unde era o cascadă.

E-31 Eu ştiu că am o mulţime de prieteni pescari şi nu am găsit suficientă apă în Arizona pentru pescuit de când am venit aici. Eu am băut-o pe toată a mea. Dar este doar... Asta este tot. Mie îmi place acest ţinut, deşi cu siguranţă mi-ar place să avem unele lacuri sau iazuri pe aici. Sunt baptist, după cum ştiţi mie îmi place apa din abundenţă. Şi deci ei...

E-32 Şi eu aveam acel ochi de apă în care pescuiam. Oh, vai, eu doar îi prindeam ca să mă joc cu ei după care le dădeam drumul. Dacă eu omoram vreunul, desigur că îl mâncam. Capătul firului de la undiţă se încurcase în răchită.

E-33 Am dormit toată noaptea într-un cort mic şi am rămas acolo timp de două zile. Ziua următoare mi-am luat securea şi m-am dus pe afară. M-am gândit că voi tăia acele răchite şi mă voi juca cu păstrăvii puţin. A doua zi urma să cobor cu cortul în spate.

E-34 Când m-am întors m-am întâlnit cu o ursoaică cu doi pui, care pătrunseră în cortul meu. Şi nu este ce mănâncă ei, ci cât distrug. Oh, vai. Le place să facă harababură. Ei sunt penticostali până la măduvă în felul acela. Lor le place asta. Ei au pătruns în cort şi mi-au zdrobit un burlan. Vorbind acum de zgomot... păi, mai bine s-o lăsăm. Vedeţi?

E-35 Eu pot dovedi că orice lucru fără emoţie este mort. Deci, dacă religia ta nu are puţină emoţie în ea atunci mai bine ai îngropa-o şi ai lua altceva. Trebuie să ai emoţie ca să trăieşti.

E-36 Şi cum vă spuneam, eu mă întorsesem. Auzisem un zgomot şi am privit într-acolo. Şi acolo era bătrâna mamă urs împreună cu cei doi pui ai ei în cort, care mi-au distrus tot ce au întâlnit în cale. Eu ştiam că ei îţi răvăşesc tabăra după care pleacă. Am privit atunci şi bătrâna mamă alergase într-o parte şi începuse să ţipe. Ea era o ursoaică neagră. Ei nu sunt foarte mari. Ea a alergat la o parte şi a strigat către puii ei. Unul dintre pui a venit la ea însă celălalt nu. M-am întrebat ce se întâmplă.

E-37 Eu aveam un pistol ruginit atârnat în acel cort. Dar presupuneam că nu mai era la locul lui atunci.
Dar aveam securea în mână. Ştiţi voi... o mamă cu pui se poate enerva şi te poate scărpina puţin, dacă vrea. Eu o urmăream, gândindu-mă tot timpul la un copac la care să...

E-38 Aţi auzit de predicatorul din pomul de scorţişoară? Orice copac e bun când ursul e după tine. Priveam la copac şi mă întrebam ce se întâmpla cu puiul de urs. De ce nu vroia El să plece? Mama lui continua să strige la el însă el continua să stea acolo cocoşat, în felul acesta. M-am gândit ce-o fi găsit puiul. Mă gândeam că, poate reuşesc să intru şi să apuc pistolul. Eu nu aş fi ucis acea mamă urs dacă ar fi venit spre mine, căci ar fi lăsat doi orfani prin pădure. Nu aş fi făcut aceea.

E-39 M-am gândit că voi avea în vedere pomul şi în acelaşi timp ce a găsit puiul. Şi atunci El era cocoşat în felul acesta şi l-am văzut mişcându-se. Mama lui striga după El şi umbla de colo-colo, neliniştită. Şi ea mă vedea şi pe mine, de asemenea. Şi când ea s-a întors cu spatele să se uite după celălalt pui am păşit într-o parte ca să mă apropii, să văd de ce era puiul atras. Ştiţi ce avea El? Găletuşa mea cu marmeladă.

E-40 Ştiţi voi? Mie îmi plac clătitele. Sunt conştient că am o mulţime de tovarăşi cu acelaşi apetit. Eu nu cred în stropire. Mie îmi place să le botez. Îmi place să torn pe ele la greu, ştiţi voi, să le umplu cu marmeladă. Ultima dată am mâncat clătite la Ramada. A doua zi am avut cel mai frumos mic dejun. Şi ei au clătite bune, în felul acela. Dacă vom avea clătite dimineaţă, spuneţi-i chelnerului să mai adauge marmeladă, vă rog. Eu a trebuit să mai adaug zahăr pe ele, ca să le termin.

E-41 În fine, micuţul urs îşi avea laba în găletuşa deschisă. Lor le plac lucrurile dulci. Şi El îşi avea laba vârâtă în găletuşa cu marmeladă. El nu ştia altfel cum s-o mănânce decât să-şi ungă labele după care să le lingă.

E-42 Eu i-am zis: „Ieşi de aici”. Eu continuam să strig la el şi el nici măcar nu se întorcea. După ce a golit găletuşa s-a întors şi s-a uitat la mine. Nici măcar nu-şi putea ţine ochii deschişi, pentru că, din vârful urechilor până pe burtică era plin de marmeladă.

E-43 M-am gândit: E bine. Nici o condamnare. E ca o adunare bună penticostală de modă veche. Când tu îţi ai mâna scufundată până la cot în borcanul cu marmeladă sau cu miere, strigând şi lăudând pe Dumnezeu, atunci nu-ţi pasă ce se întâmplă, tu nu auzi altceva. Vedeţi?

E-44 Dar, ştiţi voi, lucrul ciudat era că, în timp ce El golea găletuşa cu marmeladă ceilalţi stăteau afară certându-l. Când El a ieşit afară au început să aibă părtăşie. Ei au început să-l lingă. Natura păstrează anumite lucruri ciudate, nu-i aşa, frate? Îl lingeau peste tot. Oamenii care nu vin la această adunare pot să lingă marmelada de pe voi după aceea, vedeţi? Este în regulă.

E-45 Noi suntem recunoscători şi mulţumitori pentru acest grup minunat de fraţi, de oameni. Socotesc că totul decurge normal. Un singur lucru nu-l vom permite: finanţarea, orice efort de finanţare. Un frate mi-a spus afară că nu mai are decât o sută de dolari. I-am dat un cec şi i-am zis: „Uită de asta. Voi plăti eu”. Totul este frumos şi minunat.

E-46 Dacă unul dintre angajaţii de la Ramada Inn este aici în seara asta, vreau să vă mulţumesc pentru că ne-aţi cedat această clădire. Nu am aflat decât de la Fratele Tony. El mi-a zis despre asta. Cred că dacă cineva ar veni în oraş şi ar căuta un motel cu siguranţă v-aş face reclamă şi i-aş spune că Ramada este locul potrivit în care să meargă.

E-47 Dacă oamenii aceia au atâta consideraţie pentru noi şi religia noastră şi faţă de Cristosul nostru, mă gândesc că s-ar cuveni să avem suficientă îndrăzneală să spunem tuturor ceva bun despre ei. Este corect. Fie ca Domnul să binecuvânteze această instituţie. Noi întotdeauna ne-am dus la reprezentanţele lor din toată ţara şi întotdeauna am găsit curtoazie. Şi oamenii de afaceri creştini îşi folosesc sălile lor: în Phoenix şi oriunde putem avea întruniri şi convenţii. Vă spun, domnilor, dacă sunteţi aici, ca Dumnezeul Atotputernic să vă binecuvânteze din belşug. Şi la capătul drumului mă rog ca Dumnezeu să deschidă porţile Sale şi să vă primească în Marele Lui Regat.

E-48 Mai este un lucru. Acum eu am un teanc de notiţe pe care vreau să le folosesc în câteva minute.
Dar, mai este un lucru. Voi, cei din Tucson, sunteţi un popor foarte privilegiat. Întotdeauna mi-au spus că Tucsonul este cel mai aproape de iad pentru că este prea fierbinte. Dar, vă spun. Mie chiar îmi place acest loc. Acasă, dacă ar fi la fel de cald, nu ai putea sta cu o haină pe tine. Chiar şi cu aerul condiţionat pornit ai transpira. Păi, eu am lucrat din greu şi încă nu am transpirat încă.

E-49 Îmi place acest loc. Când te duci în est te minunezi. Aici este locul în care să vii pe timpul verii. Este frumos. Este mult mai bine decât mlaştina noastră de acasă. Deci, mie îmi place aici. Şi sper ca bunul Domn să mă lase să mă întorc aici şi să rămân aici. Chiar îmi place acest loc.

E-50 Şi unul dintre trăsăturile predominante ale acestui loc, desigur, sunt oamenii. Ei personifică acest loc. Chiar şi în magazinele voastre şi peste tot pe unde am vizitat am avut parte de cele mai bune tratări; sunt cei mai drăguţi oameni pe care întotdeauna am vrut să-i întâlnesc, cei din Tucson.

E-51 Apoi, când am intrat, am căutat un post de radio şi am găsit un post de radio aici care transmite numai muzică creştină, constant. Este vorba despre postul de radio KAIR. Şi am aflat astăzi că sediul lor este aici la Ramada. Ştiţi ce am făcut? (dacă este cineva de la radio KAIR aici) Am cumpărat un radio special pentru a-l ţine deschis pe această frecvenţă. Astfel, copiii mei, cei din casa mea, pot asculta ce este corect.

E-52 Toate posturile de radio pe care le accesezi transmit un fel de bugli-wogli, sau cum se numeşte chestia aia şi rock&roll şi tot felul de nonsens pe care îl au ei astăzi. Nu poţi asculta altceva. Şi eu socotesc că voi, creştinii, ar trebui să faceţi tot ce puteţi ca să păstraţi acel post de radio acolo. Aşa-i. Daţi-i drumul în casele voastre unde copiii voştri pot asculta ce este corect.

E-53 Desigur, aceasta este o afacere interdenominaţională, cu tot felul de predicări, sau... Aţi putea fi în dezacord cu unii fraţi în programul lor. Dacă ne-am aşeza la masă în seara asta şi toţi am avea plăcintă, poate eu aş lua una cu vişine, voi, una cu mere; dar cu toţii mâncăm plăcintă, nu-i aşa? Corect. Deci, ei sunt fraţi. Ei au un drept să exprime ceea ce gândesc.

E-54 Să ţineţi minte să deschideţi radioul şi să ascultaţi muzica minunată. Eu apreciez. Aş fi vrut să iau frecvenţa radio cu mine acasă, KAIR-ul, şi să o stabilesc în Louisville pe undeva, o staţie ca aceasta, care să emită muzică creştină tot timpul. Îmi place aceea. Domnul să binecuvânteze acel post, KAIR.

E-55 Mai este una acolo... nu-mi amintesc cum se numeşte, care emite muzică religioasă frumoasă. Şi vă spun... Sper că nu-l stânjenesc pe acel om spunând că ascult tot timpul pe Fratele Gilmore. El este pe post la anumite ore. Nu mai ţin minte cum se numeşte postul de radio, dar este ceva asemănător... KFIF? Este un alt post bun. Noi le apreciem.

E-56 Ştiţi voi, este ca vechea zicală: dacă vrei să numeri binecuvântările, priveşte în jur. Este surprinzător să vezi câţi oameni buni au rămas în lume şi câte lucruri frumoase avem. Domnul fie lăudat. Sunt bucuros să fiu în America. Sunt bucuros, ca un misionar care a călătorit prin alte ţări.

E-57 Mă doare inima când văd cât de luxos trăim, în timp ce restul lumii suferă de foame. Pot să văd lucruri frumoase, câte o biserică mare şi frumoasă la fiecare colţ, în timp ce în alte ţări unii din sărmanii oameni nici măcar nu au auzit de Numele lui Isus Cristos.

E-58 Aveam adunaţi în jurul meu mii de băieţei negri cu lacrimi curgându-le pe obraji în jos, fără o ţoală pe ei şi neştiind care este stânga sau dreapta. Doar stăteau toată ziua şi noaptea ascultându-mă vorbind despre Domnul Isus. Ei nu mai auziseră despre El înainte. Spuneţi-le că cineva îi iubeşte. Oh, vai. Asta vor ei să audă, despre cineva care-i iubeşte.

E-59 Cine nu vrea să fie iubit? Noi toţi vrem asta. Noi toţi avem nevoie de asta. Felul în care s-o obţii este să iubeşti şi atunci vei fi iubit.

E-60 Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi. Sper să vă revăd dimineaţă la micul dejun, care puteţi să veniţi. Mă gândesc că ei vor vinde biletele la ghişeu de dimineaţă. Dacă veniţi la micul dejun sunt sigur că veţi găsi marmeladă din belşug pentru clătite. Poate unii nu au nevoie de atâta, ştiţi voi.

E-61 Odată eu predicam la o biserică misionară baptistă în Georgia. Predicasem noaptea şi avusesem o chemare la altar şi se făcuse târziu. Eu adormisem pe prispa închisă din spate în timp ce vântul bătea în geamuri. Eram obosit. Ei se treziseră la ora 4:00 dimineaţa acolo. Şi o femeie de culoare în vârstă a ieşit şi m-a strigat de trei sau patru ori. Eu nu voi uita niciodată asta. Ea a zis: „Parson” (adică,
„predicatorule”), „de ce nu te trezeşti? Ţi-am gătit clătite de patru ori până acum”. Binecuvântată fie inima ei în vârstă. Ea era în vârstă de şaptezeci de ani atunci. Presupun că ea este în slavă acum şi se odihneşte. Ea a zis: „Ţi-am pregătit clătite de patru ori în dimineaţa asta”.

E-62 Fiecare dintre voi îl iubeşte pe Domnul? Sunt atât de bucuros. Nu sunteţi voi bucuroşi să ştiţi că puteţi fi liberi şi să vă simţiţi bucuroşi şi fără condamnare?

E-63 Vreau să mulţumesc acestui mic cvartet de aici pentru că au stat peste program. Ştiu că ei erau programaţi şi în alte locuri. Voi asculta înregistrările voastre. Eu am câteva înregistrate pe benzi. Sunteţi uimitori.

E-64 Şi fetiţa de aici, oh, ea este ca o mierlă. Ea într-adevăr ştie să cânte, la fel şi băieţii. M-am întâlnit seara trecută cu băieţelul care poartă ochelari şi i-am zis: „Fiule, tu vei fi un bas într-una din aceste zile”. El a râs, uitându-se peste ochelari. Am mai zis: „Ei bine, vocea ta sună ca un bondar într-o cană”. Şi El s-a folosit de acel lucru. Ei sunt oameni minunaţi. Domnul să vă binecuvânteze.

E-65 Mă gândesc că mama lui nu s-a supărat când am zis asta. Este în regulă. Presupun că tatăl lui este prezent. Cineva îl arată cu degetul. Da. Este în regulă. Domnul să-l binecuvânteze. Sper că drumurile noastre se vor intersecta din nou în viaţă pe undeva. Dacă nu, atunci noi vom fi la acea Poartă în acea dimineaţă. Aşa este.

E-66 După ce ne-am exprimat în felul în care am făcut-o... eu cred că fericirea merge împreună cu creştinul. Eu nu am fost niciodată trist de când sunt creştin. Sunt întotdeauna fericit că sunt creştin. Clopoţeii bucuriei au sunat în inima mea de treizeci şi cinci de ani încoace, atunci când Isus Cristos a intrat în inima mea. Eu nu am fost capabil să o exprim. Este bucurie negrăită plină de glorie. Dar acum, în timp ce ne apropiem de Cuvânt, haideţi să lăsăm la o parte râsetele şi să privim drept în Cuvânt pentru un moment.

E-67 Doamne Isuse, ajută-ne acum în timp ce citim Cuvântul. Fie ca Marele Duh Sfânt care a fost trimis să fie învăţătorul nostru pentru a ne creşte şi a ne învăţa lucrurile şi Calea lui Dumnezeu să vină acum şi să ia Cuvântul şi să-L dea fiecărei inimi în măsura în care avem nevoie. În Numele lui Isus ne rugăm, amin.

E-68 Dacă vreţi să citiţi Scriptura împreună cu mine atunci deschideţi la Matei 14:22.
„Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor.
După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo.
În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.
Când se îngâna ziua cu noaptea (Greceşte: în a patra strajă), Isus a venit la ei, umblând pe mare.
Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au spăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” şi de frică au ţipat.
Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu Sunt: nu vă temeţi!”

E-69 Acum, dacă urma să intitulez acest text... încerc să ţin mesaje scurte într-un mod simplu, ca o dramă, astfel ca micuţii să o poată savura, îl voi intitula: „Nu te teme”.

E-70 Trei cuvinte. Eu folosesc ca titlu adesea trei cuvinte, cum ar fi: „Credeţi voi aceasta?”, „Veniţi [să] vedeţi un OM”, etc. Este un titlu din trei cuvinte.

E-71 Vreau să folosesc ca titlu acum: „Nu te teme” şi ca subiect: „O adunare de mărturisire pe mare”.

E-72 Se pare că evenimentul se petrecea târziu într-o după amiază. Soarele era aproape să apună, în amurg şi ei erau cu toţii obosiţi, istoviţi. Fusese o zi mare şi încărcată pentru grup. Andrei, un om musculos şi pleşuv, a împins barca în largul mării Galileii. Când a reuşit să aducă barca pe linia de plutire s-a urcat la bord şi s-a aşezat lângă fratele său. În Biblie aceasta era numită o corabie.

E-73 Ceea ce numim noi o corabie astăzi nu este de fapt o corabie. Corăbiile atunci erau puse în mişcare în mare parte prin vâsle. Bordul era proiectat înalt din cauza valurilor mari frecvente de pe mare, aşa că ei trebuiau să facă marginile înalte. De obicei erau câte doi la o vâslă, de o parte şi de alta a corăbiei. Câteodată vâsleau câte şase sau opt oameni. Ei erau pescari comercianţi din Galileea. Acolo încă se mai practică aceasta. De atunci nu s-a schimbat cu nimic. Este la fel. Ei încă pescuiesc la fel, cu acelaşi fel de mreje.

E-74 În timp ce ei au întors corabia în jur şi au pornit în larg, ţărmul era plin de oameni. Cei din corabie agitau vâslele în semn de „la revedere”, în timp ce ceilalţi de pe ţărm îi invitau să revină împreună cu Învăţătorul lor. Porniseră să străbată marea şi se depărtaseră puţin. Ei trebuiau să tragă tare ca să ajungă pe ţărmul celălalt în aceeaşi noapte.

E-75 Îmi pot imagina cum se simţeau ei. Fusese o zi mare şi văzuseră lucruri mari înfăptuite. Mulţi fuseseră salvaţi şi au crezut în Domnul Isus. Avuseseră o zi grea în acelaşi timp ca să-i ţină pe oameni la o parte de Învăţătorul lor, ca El să poată predica, să aducă viaţă celor pierduţi. Ei erau obosiţi şi trudiţi.

E-76 Şi pe lângă toate acestea, să-şi părăsească şi prietenii... Este ceva în legătură cu a-ţi părăsi prietenii, când trebuie să zici „la revedere”. Este îngrozitor. Eu mă simt în felul acela, simt atât de mult poverile lor pentru că ştiu cum este când sunt cu mine. Când te familiarizezi cu un grup de oameni ei încep să cunoască faptul că nu eşti un super-om, ci un frate. Şi când totul începe să fie bine trebuie să spui „La revedere; vă voi revedea cândva; sper asta”, este greu.

E-77 Eu privesc înspre timpul când ne vom întâlni acolo unde nu va trebui să mai spunem la revedere, dincolo, pe tărâmul celălalt. Îi voi întâlni acolo pe unii dintre preţioşii mei fraţi în vârstă, parteneri de vânătoare, unde timpul nu se va sfârşi. Eu mă voi uita după voi de-a lungul drumului dacă nu mă întorc să vă revăd înainte de a fi luaţi sus.

E-78 Şi cum trăgeau ei, mai venea câte un val şi iar mai trăgeau. În final, după ce au ajuns în larg, soarele a apus şi barca îşi vedea de calea ei prin puterea vâslelor. Ei mai vâsleau puţin după care, de la depărtare le făceau semn cu mâinile celor de pe ţărm pe care îi mai puteau recunoaşte, în felul acesta corabia s-a îndepărtat de ţărm. În final s-a auzit şi ultimul „la revedere”, atât de departe cât se putea auzi.

E-79 După care s-a aşternut o mare tăcere. Nimeni nu mai zicea nimic, pentru că trebuiau să propulseze corabia. Ei aveau un ritm ca să nu balanseze corabia. Şi cum vâsleau în acelaşi timp, probabil că ei au obosit destul de tare.

E-80 Tânărul Ioan, probabil a cedat primul, să-şi tragă răsuflarea, cum o numim noi. El era tânăr şi plăpând, nu la fel de puternic ca acei pescari musculoşi ai mării care au înfruntat furtunile. Probabil, el a fost epuizat primul şi ar fi zis: „Pffiuu..., fraţilor, haideţi să ne mai odihnim un moment”. Şi cum s-a oprit, El şi-a dat părul lui negru pe spate şi în timp ce micuţa corabie îşi vedea de drum pe lângă coastă, îl pot auzi spunând: „Simt că mi-ar place să fac o mărturisire”.

E-81 Îmi place aceea. Îmi place o adunare unde există o mărturisire bună, când cineva are ceva de mărturisit. Dacă nu ai nimic de mărturisit, atunci ridică-te şi spune acelaşi lucru cu o seară înainte şi cu un an înainte, care devine obositor. Dar când ai o mărturisire real proaspătă încât nu o poţi reţine atunci Domnul a făcut ceva pentru tine şi tu trebuie să o răsfrângi. Îmi place aceea.

E-82 Acasă obişnuiam s-o numim o mărturisire popcorn. Câţi dintre voi ştiu ce este popcornul? Vreau să vă spun ce se întâmplă. Voi luaţi un bob galben şi îl aşezaţi pe o plită încinsă, după care pocneşte, sare în sus şi devine alb, de două ori mai mare şi de două ori mai uşor, este o mărturisire. Vedeţi? Asta face o mărturisire. Puţin galben, ţi-e frică să faci ceva, apoi, primul lucru care se întâmplă, Puterea şi Focul Duhului Sfânt vă atinge şi vă albeşte şi devii uşor încât... Vedeţi, tu nu mai eşti ancorat în pământ. Mie îmi place o mărturisire popcorn.

E-83 Şi trebuie să fi fost micul Ioan care a vrut să facă o mărturisire. El s-a ridicat în barcă şi a zis: „Ei bine, vreau să mărturisesc mai întâi, să spun ce am de spus în timp ce ne odihnim. Sunt satisfăcut perfect şi asigurat, fraţilor. Astăzi mi s-a aşezat în minte că noi nu urmăm un fanatic, aşa cum lumea încearcă să ne facă să credem. Noi Îl urmăm pe El, Cel despre care vorbeşte Scripturile. Aceasta este stabilită. Acum vreau să vă dau mărturisirea mea”.

E-84 „Am fost născut şi crescut lângă Iordan. Îmi pot aminti cu mulţi ani în urmă de vremea când locuiam pe malurile Iordanului, aproape de trecătoarea unde Israelul a traversat cu marele războinic, Iosua. El a luat chivotul legământului şi Duhul Sfânt a deschis Iordanul şi tot poporul nostru a traversat pe pământ uscat spre această ţară.

E-85 Îmi amintesc primăvara cum obişnuiam să ies şi să culeg floricele de pe malul Iordanului iar la amiază o puteam auzi pe mama cum mă striga, zicând: 'Vino înăuntru, Ioane. Trebuie să le duci la culcare; trebuie să tragi un pui de somn. Băieţeii trebuia să tragă un pui de somn la amiază'. Ea se aşeza pe prispa din faţa casei şi mă legăna în braţele ei. Încă pot vedea faţa ei frumoasă, în timp ce ochii ei mari căprui de evreică priveau în jos la mine, ea, spunându-mi istorisiri din Biblie”.

E-86 Ştiţi voi, este foarte rău că mamele noastre nu pot sta departe de cârciumă şi de locurile unde nu s-ar cuveni să fie, în loc să-şi legene copiii spunându-le câteva întâmplări din Biblie. Asta este problema cu naţiunea noastră astăzi. Aproape fiecare puşti de pe stradă vă poate spune mai multe despre Davey Crockett decât despre Isus Cristos. Corect. Lumea comercială susţine asta. Şi vai, aduce pe un copil pe calea pe care cred ei că ar trebui să meargă. Este adevărat.

E-87 Ioan zicea: Ea obişnuia să-mi spună întâmplări din Biblie, cum Ilie a înviat un băieţel dintre morţi, minunându-mă ce fel de om trebuia să fi fost Ilie. Ea îmi zicea: „Ştii ceva, Ioane? Acei mari oameni, Ilie şi Elisei au mers împreună, braţ la braţ, pe drum în jos la râu. Gândeşte-te numai. Asta s-a întâmplat nu cu mult timp în urmă. Cei doi mari profeţi au mers jos la râu şi râul s-a deschis. Ei au trecut pe lângă Ierihon”.

E-88 Însă, povestirea principală care întotdeauna mi-a rămas în minte... Vroiam ca ea să mi-o spună în fiecare zi, cum a scos Dumnezeu pe poporul nostru din robia Egiptului, unde erau ei sclavi şi i-a dus în pustie şi i-a ţinut acolo timp de patruzeci de ani şi i-a hrănit din ceruri. Ea-mi povestea că, în fiecare seară... Ea mă pregătea să mă culce şi-mi spunea cum ei ieşeau dimineaţa după un somn bun...
Ştiţi ceva? Zicea că Iehova Dumnezeu venea jos şi dimineaţa peste toată suprafaţa terenului era pâine suficientă pentru întreaga zi.

E-89 Şi eu îi ziceam ei: „Mamă, are Dumnezeu un cor special de îngeri care lucrează toată noaptea la nişte cuptoare imense din ceruri, Dumnezeu spunându-le: ‚Grăbiţi-vă, căci acestor copii le este foame' şi ei să pregătească toată această pâine? Apoi, un alt grup de îngeri o aduce jos şi o aşează pe pământ?”

E-90 Ea se uita la mine şi zicea: „Nu, Ioane, dragă. Eşti doar un băieţel şi nu înţelegi. Marele nostru Iehova este Creator. El nu trebuie să aibă îngeri speciali care să coacă pâine şi nici de cuptoare în ceruri. El doar vorbeşte Cuvântul şi pâinea se aşterne pe pământ. El este Creator”. Eu nu puteam înţelege cum se întâmpla. Însă povestirea mi-a rămas întipărită în minte.

E-91 Şi eu L-am urmărit pe Domnul nostru în multe lucruri, vindecând bolnavii şi aşa mai departe. Dar astăzi, fraţilor, L-am văzut luând acele cinci pâini şi cei doi peşti de la acel băieţel care chiulea de la şcoală, zicând: „Oamenii să se aşeze în grupuri de cincizeci”. Când oamenii s-au aşezat, eu m-am urcat pe acea stâncă şi L-am urmărit să văd ce face. Şi când a luat El acea bucată de pâine şi a început s-o frângă şi să aşeze bucăţile pe farfurie, de fiecare dată când El îşi aducea mâna înapoi, acolo era o altă jumătate de pâine care se frângea.

E-92 Între El şi Iehova există vreo legătură, pentru că El crea acea pâine şi acel peşte chiar în faţa mea. Nimeni nu ar putea face aceea decât Iehova. Este Acelaşi Dumnezeu din pustie despre care mi-a povestit mama, care aducea prin creaţie pâinea jos din ceruri. Noi, cu ochii noştri, L-am văzut creând pâine chiar în faţa noastră.

E-93 V-aţi gândit vreodată ce atomi a eliberat El? De unde a venit faina? Nu numai faina, dar era deja coaptă în bucăţi de pâine şi gata de a fi mâncată. El a avut peşte. El făcea peştele la loc cum era înainte. El a frânt peştele în două şi o altă bucată putea creşte la loc. Dar acest peşte este deja gătit, copt şi creştea la loc. Ce făcea El? Oh, El este Dumnezeu. Nu trebuie decât să vorbească.

E-94 Ceea ce avea acel băieţel în mâinile lui era un prânz nesăţios; dar, când a lăsat ceea ce avea în mâinile lui Isus, au fost hrăniţi cu miile. Şi poate credinţa mică...
Voi spuneţi: „Păi, aş fi vrut să am o mare credinţă”. Dar credinţa mică pe care o ai este suficientă ca să te aducă la biserică. Apoi, dacă ai atâta credinţă, atunci de ce să nu o predai în mâinile lui Isus şi aceasta va hrăni miile de oameni, dacă tu... Aceasta nu este mult în mâinile tale. Dar, odată predată în mâinile Lui, aceasta va face minuni - dacă tu laşi acea credinţă să ajungă în mâinile Lui.

E-95 Observaţi, că Ioan era foarte încântat. Îl pot auzi pe Andrei zicând: „Aşteaptă un minut, fiule. Nu agita barca în felul acela. Calmează-te. Nu te entuziasma atâta din cauza asta, ştii tu. La urma urmei, noi suntem aici, pe mare”.

E-96 Ioan zice: „Păi, aceasta mă emoţionează atât de mult, să văd şi să ştiu că Dumnezeu S-a descoperit nouă aici printr-un OM pe care-L putem atinge.

E-97 Nu-i de mirare că profetul a zis că El va fi Emanuel, că, Dumnezeu va fi reprezentat aici în El. Şi noi îl vedem făcând aceleaşi lucrări pe care Tatăl le-a făcut. Nu-i de mirare că El a putut zice acelor farisei: 'Cine Mă poate condamna de păcat? Cine Mă poate acuza că nu am făcut tot ce a zis Biblia că voi face?'”

E-98 Ştiţi, păcatul este necredinţa. Ştiaţi că minciuna nu este păcat? Comiterea de adulter nu este păcat. Băutul de whisky, fumatul, juruinţa folosind Numele Domnului, nu este păcat. Acestea sunt atribute ale necredinţei. Tu faci ceea ce faci pentru că nu eşti credincios. Există un singur lucru...

E-99 Am spus asta odată într-o biserică metodistă. Şi o soră în vârstă prezentă, ştiţi voi, cu gulerul în sus, a zis: „Reverend Branham, te rog, spune-mi ce este păcatul?” Eu am răspuns: „Necredinţa”. Aşa este.

E-100 Tu faci acele lucruri pentru că eşti necredincios. Dacă faci aceea încă eşti un necredincios. Aşa este. Există numai două posibilităţi: tu ori eşti credincios, ori nu. Atunci, Biblia spune:
„Cel ce nu crede este deja osândit”. Vedeţi? Deci, acestea nu sunt decât atribute ale păcatului.

E-101 Şi Isus a zis: „Cine Mă poate acuza de necredinţă?” Şi: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, atunci să nu Mă credeţi. Dar, dacă fac lucrările Lui şi totuşi nu Mă puteţi crede, atunci credeţi lucrările pe care le fac”. Vedeţi, El făcea acelaşi lucru pe care Dumnezeu l-a făcut.

E-102 Vreau să vă întreb acum fraţilor, dacă Viaţa lui Isus Cristos este în Biserică, atunci cu siguranţă biserica va face ce a făcut şi El, pentru că este aceeaşi Viaţă.

E-103 Dacă avem un piersic şi iau toată viaţa din El şi pun o viaţă de măr înăuntru, atunci ce fel de fruct va rodi? Mere. Este viaţa dinlăuntru.

E-104 Ei bine, atunci, dacă Viaţa care era în Cristos este în noi, aceasta va rodi roadele pe care El le-a avut. Trebuie să fie aşa.

E-105 Ce oameni încurcaţi avem noi astăzi. Ei gândesc că, creştinismul este unul din cele mai fine lucruri.
Tot ce au de făcut este să-şi pună numele într-o carte şi să aibă pe cineva să-i stropească şi să dea predicatorului mâna dreaptă de însoţire şi asta este tot; merg înainte în felul acesta. Acela nu este creştinism.

E-106 Creştinismul înseamnă lepădare de sine. Ia-ţi crucea în fiecare zi şi urmează-L. Mori faţă de lucrurile lumii şi când toată condamnarea s-a dus atunci nu mai este condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus. Cum ajungeţi în El? Prin aderare? Nu. Dând mâinile unii cu alţii? Nu. Prin uniune? Prin educaţie? Printr-un singur Duh noi suntem botezaţi într-un singur trup. Prin botezul Duhului Sfânt suntem în Cristos şi atunci nu mai este condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu umblă după trup, ci după Duh. Amin. Oh, asta face pe oricine să strige. Amin. [„Amin.”] Să fii înăuntru, asta este partea bună. Este în regulă.

E-107 Acum, noi aflăm că următorul care s-a ridicat să mărturisească trebuie să fi fost Petru. Eu îl pot auzi spunând: „Pot să-mi dau mărturisirea?”

E-108 Ştiţi, când ai ceva de mărturisit tu trebuie să ai permisiunea s-o faci, pentru că ei erau înflăcăraţi şi adunarea de mărturisire avea loc chiar acolo. Vechea barcă se legăna şi fraţii băteau din picioare şi aveau un timp mare. Nu v-ar fi plăcut să fiţi şi voi acolo şi să ascultaţi mărturisirile? Micul Ioan a trebuit să se aşeze. El a spus tot ce a putut atunci după care Simon s-a ridicat.

E-109 A zis: „Ştiţi voi, Andrei începuse să meargă jos la acel om despre care ţara credea că este un fel de sălbatic. Biserica se gândea că El era un om care o luase razna. Tatăl lui era un preot şi este ceva obişnuit printre poporul nostru ca fiul să-şi urmeze tatăl. Dar, ştiţi voi, lucrarea lui era atât de minunată. Misiunea lui era prea importantă pentru a se duce în acele şcoli mari pentru a se documenta. Dumnezeu l-a luat în pustie la vârsta de nouă ani”.

E-110 Apoi s-a arătat la vârsta de treizeci de ani pentru că slujba lui era să-L prezinte pe Mesia. Şi Mesia urma să aibă un semn şi El trebuia să cunoască acel semn. Dacă El se ducea jos injectat de denominaţiune, ceva mare episcop sau marele preot ar fi zis „Acum, fii atent, Ioane. Noi ştim că tu trebuie să-L prezinţi pe Mesia, cum a spus îngerul. Nu crezi că fratele cutare şi cutare îndeplineşte exact cerinţele? S-ar putea potrivi perfect”. Dar, vedeţi, El s-a separat de toate lucrurile pentru ca El să poată asculta ceea ce Dumnezeu a zis despre asta.

E-111 Socotesc că aceea este o lecţie bună pentru noi în seara asta. Dacă ne vom separa de toate dogmele lumeşti şi de crezuri şi alte lucruri şi vom privi în Biblie să vedem ceea ce Dumnezeu a spus despre asta... El trebuia să cunoască Cuvântul Lui, Cartea Lui. De aceea mie îmi place întreaga Evanghelie, nu numai jumătate din ea. Toată Evanghelia.

E-112 Apoi Petru a zis: „Primul lucru care s-a întâmplat a fost că a venit Andrei alergând şi spunând că acest predicator a zis că a văzut semnul lui Mesia deasupra unui OM. Aceasta era o Lumină coborând ca un porumbel şi predicatorul a văzut aceasta. Eu cu greu am putut crede asta, pentru că am auzit tot felul de lucruri şi eu nu am băgat de seamă, ştiţi voi. Şi într-o noapte el a venit la mine şi mi-a zis: ‚Ar trebui măcar să te duci să-L asculţi măcar o dată. El urmează să fie pe malul râului mâine dimineaţă şi tu ar trebui să vii'.”.

E-113 M-am gândit: „Săracul Andrei”. Noi împreună am tras barca asta mult timp.

E-114 Îmi amintesc într-o zi că vorbeam cu tata şi el era un bun fariseu. El trăia în biserică şi era un stâlp acolo. Şi părul lui cărunt...

E-115 Noi eram săraci şi trebuia să trăim în felul acesta. De multe ori, când părinţii trăiau, mama obişnuia să ne adune dimineaţa pe toţi împreună înainte să ne ducem să aruncăm mrejele în mare. Noi aveam datorii şi trebuia să avem peşte. Noi ne rugam lui Iehova să ne umple mrejele în ziua aceea. Cum se bucura tata când ne întorceam cu o mare captură de peşte... Noi ne aşezam pe ţărm şi mulţumeam lui Dumnezeu pentru peştele din ziua aceea, datorită căruia ne puteam plăti datoriile şi să avem ceva de mâncat seara şi aşteptam ca dimineaţa următoare să...

E-116 Într-o noapte, după ce i-am mulţumit Domnului, eu mi-am amintit cum tata şedea pe marginea mrejei şi m-a chemat la el: „Simon, tu ştii că eu mi-am trăit toată viaţa să apuc ziua să-L văd pe Mesia. Şi noi L-am avut făgăduit de mult timp. Tot poporul nostru a privit după El. Moise ne-a spus că El va veni şi toţi profeţii au vorbit despre El. Dar, Simon, fiule, noi nu am mai avut printre noi un profet de sute de ani. Şi când biserica s-a tocit în tradiţii formale... Dar, eu cred că timpul este aproape. Dacă observi tu părul meu cărunt, eu nu mă aştept să trăiesc să văd ziua aceea. Sunt bătrân acum.

E-117 Dar, Simon, înainte de a veni Mesia, Satan va trimite multe falsuri înainte. Vor veni cristoşi mincinoşi. Dar vreau ca întotdeauna să-ţi aminteşti, Simon, ca niciodată să nu părăseşti această Scriptură”. În Biblie ni se spune poporului nostru că Cuvântul Domnului vine la profet şi numai la profet. Şi atunci, primul lucru, profetul trebuie să fie adeverit de către Dumnezeu. El trebuie să spună Cuvântul şi Cuvântul trebuie să se împlinească de fiecare dată.

E-118 Ei sunt născuţi să fie profeţi. Ei nu sunt doar simpli oameni peste care au fost aşezate mâinile pentru a fi profeţi. Ei sunt născuţi astfel. Există un dar de profeţie care poate veni, dar un profet este născut un profet. Ieremia a fost un profet. Dumnezeu a zis: „Înainte ca tu să fi fost încă în pântecele mamei tale, Eu te-am hotărât ca profet peste naţiuni”.
Isaia spune despre Ioan Botezătorul, cu şapte sute doisprezece ani înainte de a se naşte că el era glasul celui ce strigă în pustie. Isus Cristos era Fiul lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii. El era Sămânţa femeii care urma să zdrobească capul şarpelui. Cu siguranţă.

E-119 Dumnezeu aşează aceste lucruri. Dumnezeu a aşezat în biserică apostoli, profeţi, învăţători, păstori, evanghelişti. Toate aceste lucruri Dumnezeu le-a aşezat în biserică. Apoi, sunt nouă daruri diferite în biserică. Dar, acestea sunt slujbele care funcţionează în Biserică.

E-120 Petru continuă: „Tata mi-a zis: 'Fiule, noi l-am urmat pe Moise şi legea lui. Acum, Moise ne-a spus că acest Mesia va fi un profet.'”.

E-121 Şi eu mă gândeam că voi merge jos să văd cine este acest ins care stârneşte toată această emoţie. Oamenii sunt vindecaţi de El. M-am gândit să mă duc şi eu acolo. Şi într-o zi după ce am spălat mrejele şi le-am aşezat pe ţărm, El a venit să predice. A luat o bucată de peşte şi a şezut pe o bucată de lemn. Când a început să predice eu am ştiut că este ceva diferit cu Omul acesta, pentru că El vorbea ca un om care ştia despre ce vorbeşte.

E-122 Când m-am apropiat, El m-a privit drept în ochi şi a zis: „'Numele tău este Simon, fiul lui Iona'. Aceea a fost suficient pentru mine. Nu numai că El a dovedit că este Profetul, dar El mă cunoştea înainte de a mă vedea. El mă cunoştea şi de asemenea îl cunoştea pe bătrânul meu tată evlavios care mi-a spus că acela va fi semnul lui Mesia. Aceea o stabilise pentru mine”. Oh, Doamne, cât de mişcat era El.

E-123 Filip trebuie să fi sărit şi să fi zis: „Lăsaţi-mă să mărturisesc. Aşteptaţi un minut. Lăsaţi-mă să spun ceva. Acum, Frate Natanael, să nu roşeşti. Eu stăteam acolo atunci, fraţilor, după cum vă amintiţi. Eu am văzut aceea întâmplându-se. Şi eu am ştiut că acela era semnul lui Mesia. Şi voi ştiţi că nu a durat mult până când m-am dus să studiez Scripturile. Am alergat, ocolind muntele pe o distanţă de cincisprezece mile şi l-am găsit pe Natanael sub copac rugându-se. Şi am zis: 'Natanael, vino să vezi pe cine am găsit, pe Mesia, Cel despre care a vorbit Moise, pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif'. 'Şi Natanael, îţi aminteşti ce ai zis?'” - „Sigur”.

E-124 „Păi”, ai zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” Eu am zis: „Vino şi vezi”. Şi noi am pornit la drum şi ţi-am zis ce i-a spus El lui Simon şi că El poate să-ţi spună cine eşti. Şi tu ai zis: „Acum, trebuie să văd ca să cred”. „Îţi aminteşti cum te-ai dus la El cu mâinile la spate şi de îndată ce ai ajuns în Prezenţa Lui, mai ţii minte ce s-a întâmplat?”. - „Desigur!” - „El a zis: ‚Iată un israelit în care nu este viclenie'.

E-125 Îmi amintesc cum te-a dezumflat aceasta. Tu ai zis: 'Rabi, când m-ai cunoscut? Iată-mă. Eu am fost adus la această adunare. Cum m-ai cunoscut Tu? Tu nu m-ai văzut până acum. Cum ai putea să mă cunoşti?'”
El a zis: „Înainte să te cheme Filip, când erai sub pom, te-am văzut”.
Îmi amintesc ce ai zis. Ai alergat la El şi ai zis: „Rabi, Tu eşti Regele lui Israel”.

E-126 Andrei trebuie să fi spus: „Acum, este timpul meu să mărturisesc. Vă amintiţi de vremea când ne-am gândit să mergem la Ierihon? Acel orb a venit acolo. El nu că striga, mai degrabă urla. Credinţa lui L-a oprit pe Domnul nostru. Şi orbul şi-a recăpătat vederea.”

E-127 Îmi amintesc la Samaria când ne-am oprit acolo ca să luăm de mâncare. Noi am vrut ca El să vină cu noi ca să luăm ceva de mâncare. El nu a vrut; a zis: „Eu am o Hrană pe care voi nu o cunoaşteţi”. Când ne-am întors, L-am văzut vorbind cu o femeie rău famată. Ea era cunoscută. Ne gândeam: „Ce face Învăţătorul nostru acolo la fântână de vorbeşte cu această femeie cu nume rău?” Noi ne-am strecurat în spatele unui tufiş şi ascultam la ce vorbeau ei. El i-a zis: „Femeie, adu-mi de băut”. Noi eram surprinşi de faptul că Învăţătorul nostru vorbeşte cu o astfel de femeie.

E-128 Vedeţi, ei nu erau încă pe deplin convertiţi. Noi avem acel tip de oameni astăzi, care gândesc că un creştin nu se cuvine să vorbească cu un beţiv sau cu o prostituată. Acela este felul de persoană cu care El ar trebui să vorbească. Acela este omul căzut, care are nevoie de Dumnezeu.

E-129 „L-am ascultat pe El şi conversaţia a continuat până la un punct în care El i-a zis ei: 'Du-te, adu-ţi soţul şi vino aici'. Ea a zis că nu are soţ.

E-130 Vă amintiţi ce feţe am făcut atunci? Vai, greșise o dată. A alunecat El pe undeva, pentru că El îi zice să-şi aducă soţul şi ea răspunde că nici măcar nu are un soţ. Dar El a zis mai departe: 'Ai spus adevărul'. Noi iarăşi am fost surprinşi. Ce puteam spune atunci? El îi spune femeii că are un soţ, apoi ea răspunde că nu are un soţ. Acolo era învăţătorul nostru cu semnul mesianic după care priveam şi iată cum greşeşte. Noi eram înmărmuriţi. Ne uitam unii la alţii.

E-131 Apoi, El a zis: 'Ai spus adevărul; căci cinci bărbaţi ai avut şi cel cu care trăieşti acum nu îţi este soţ'. Ea a răspuns: 'Domnule, înţeleg că eşti un profet'”.

E-132 Marele Conciliu al Bisericilor de atunci ziceau: „Acest Om este un prezicător; are un drac. El este Beelzebub”. Vă imaginaţi voi că acei lideri religioşi puteau trage o aşa concepţie la vremea când trebuia să aibă loc aceea conform cu Scriptura? Dar, ei au făcut-o şi încă o mai fac. Ei ziceau: „Oh, este un duh rău peste om; asta are El greşit. El este Beelzebub, nimic mai puţin”.

E-133 Dar femeia de faimă rea a zis: „Domnule, văd că eşti un profet”.

E-134 Cum a ştiut ea că El era un profet? El i-a spus ei ceva din viaţa ei şi ea L-a recunoscut.

E-135 Şi ea a zis: „Noi, samaritenii, ştim că are să vină Mesia şi are să facă aceste lucruri. El ne va spune toate lucrurile.” Isus a privit-o în ochi şi a zis: „EU SUNT Acela”.

E-136 Aceea a stabilit-o. Nu a mai existat vreo îndoială. Semnul a fost dat şi ea l-a primit şi ea a ştiut aceasta. Ea şi-a aruncat găleata din mână şi a alergat în cetate.

E-137 Conform cu tradiţia, şi toţi care au călătorit ştiu că ea nu ar fi trebuit să facă asta. Nu este etic ca o femeie cu reputaţie rea să vorbească cu un bărbat pe stradă. Nu, domnule.

E-138 Dar, priviţi, ea a găsit ceva. Ea era ca o casă în flăcări într-o zi cu vânt. Tu nu o puteai opri. Ea a găsit ceva real. Ea a alergat pe străzi, zicând: „Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus lucrurile pe care le-am făcut. Nu este El Mesia?” Amin. Dumnezeu să ne dea astfel de convertiţi. Ea a continuat: „Voi ştiţi că îl căutăm pe Mesia. Noi îl căutăm şi acolo şade un Om la fântână care mi-a spus lucrurile pe care le-am făcut. Nu este acela tocmai semnul mesianic după care ne uităm?”

E-139 Ei L-au adus în cetate şi nu a mai făcut-o din nou. Dar Biblia spune că oamenii cetăţii credeau în El din cauza mărturiei femeii. Amin. Cum poate Dumnezeu face lucrurile! Ei au crezut aceasta şi Acest Om nu mai fusese în acea cetate înainte şi a stat acolo şi a spus femeii că a avut cinci bărbaţi. Acesta era adevărul. Acela era timpul şi ei au crezut.

E-140 De ce nu putem noi crede aceasta? De ce nu poate Tucsonul crede aceasta? De ce biserica lumii nu poate crede aceasta? De ce America nu o poate crede. De ce lumea nu o poate crede? Aici este Scriptura care spune că aceasta trebuie să aibă loc în acest ceas; şi iată că aceasta este cu noi.

E-141 Mi-e teamă că biserica este plină de... ea a vândut prea multe reviste vechi de dragoste în loc de Biblii. Aceea este problema. Ei vă pot spune mai multe despre cine va fi următoarea stea de cinema decât despre lucrarea Duhului Sfânt. Amin. Aşa este.
Dacă am aloca mai mult timp pentru a merge la biserică marțea sau miercurea seara la adunarea de rugăciune în loc să stăm acasă şi să privim la televizor la „Cine o iubeşte pe Susie?”, noi am cunoaşte mai mult din Biblie şi am şti ce ar trebui să avem în această zi. Corect! Dar noi ne-am îndepărtat. Dumnezeu ne-a dat biserici şi păstori minunaţi şi oameni plini de Duhul Sfânt dar noi suntem atât de sătui în sufletele noastre şi îngrăşaţi şi hrăniţi, încât nu ne mai pasă. Oh, vai. Avem nevoie de o scuturare, de ceva să ni se întâmple.

E-142 Acum. Păi, poate ne e ruşine. Eu am venit în poporul penticostal târziu. Sunt născut ne la timp. Dar îmi amintesc de ce am citit în istorie despre ea, despre Asuza Street. Vă amintiţi când ei obişnuiau să aibă aceste mari adunări, când ei se rugau toată noaptea. Părinţii voştri, cei de demult în slujbă, se rugau toată noaptea, posteau câte patru zile şi aşteptau până ce Dumnezeu răspundea. Astăzi noi nu mai putem sta la altar cinci minute. Ceva este greşit. Care este problema?

E-143 Obişnuiam să umblu cu un metodist în vârstă, un călăreţ de hipodrom. El avea un cântec pentru mine: „Am lăsat barierele jos, Am lăsat barierele jos, Am făcut compromis cu păcatul. Am lăsat barierele jos, Oile au scăpat, Şi caprele intră”.

E-144 Am lăsat jos barierele. Asta s-a întâmplat. Noi am făcut compromis. Trebuie să ne îndepărtăm de aceea. Adunările de demult de pe Asuza Street, religia veche penticostală din păduri, sub cerul liber, cu ţeava puştii dreaptă, religie ucigătoare de păcat, frate... Ei nu te zugrăveau în alb, ci te curăţau. Aceasta a făcut ceva pentru oameni.

E-145 Şi astăzi, când ne îndepărtăm de aceea noi suntem pierduţi. Devenim ca restul lumii. Este jalnic. Astăzi majoritatea oamenilor nu vor un bărbat care să stea şi să spună adevărul. Ei vor ceva Ricky cu o tunsoare de la Hollywood parfumat peste tot care să urce la amvon şi să vorbească despre ceva teologie pe care a învăţat-o la vreun cimitir... sau seminar... scuzaţi-mă. Este acelaşi lucru: o casă pentru cadavre. Noi găsim aceea peste tot. Ei vor aşa ceva. Ei nu vor Evanghelia de modă veche mânuită în Puterea şi demonstrarea Duhului Sfânt.

E-146 Avem nevoie de o adunare de mărturisiri ca să se întâmple ceva. Avem nevoie de o adunare de rugăciune. Avem nevoie să fim scormoniţi şi zdrobiţi. Este adevărat. Avem nevoie de Cristos înapoi în mijlocul nostru. Să ne cunoaştem Biblia. Noi suntem în derivă. Trebuie să ne întoarcem la fundaţia originală, să ne întoarcem la locul, la stânca din care am fost ciopliţi şi să o luăm de la capăt. [Adunarea: „Amin.”]

E-147 Femeia ştia unde sta. Nimic nu o putea opri. Da, domnule. Ea avea mărturisirea. Ea a găsit ceea ce căuta şi ea cunoştea Scripturile şi ştia ce era aceasta. Şi de îndată ce s-a întâmplat lumina a reflectat pe cărarea ei şi ochii s-au deschis şi ea ştia... Nimic nu o putea opri, nici tradiţii, nimic. Corect. Ea o spunea oricum.

E-148 Oh, vai! Pentru oameni ca aceia... Dăruieşte-ne măcar jumătate din acel Foc şi vă pot spune că Tucsonul va fi un loc diferit în câteva zile. Fiecare din voi doreşte aceea în adunarea voastră, nu-i aşa? Da, domnule. Oh, vai! Asta este ceea ce vrem: pe cineva în flăcări. Într-un fel noi ne-am ruşina de acea persoană. Noi am ajuns într-un loc în care ne îndepărtăm de o viaţă de modă veche plină de Duh care într-adevăr ne ţine curaţi.

E-149 Acum, Andrei trebuie să mărturisească. Primul lucru care se întâmplă este că barca se leagănă din nou. Dar ei bagă de seamă că soarele apusese.

E-150 Ştiţi voi, când soarele apune este timpul să înceapă răul. Am citit într-un articol, cred că era în revista „Life” că o stea de cinema a făcut o remarcă asemănătoare: „Noaptea a fost făcută să trăieşti în ea. Viaţa începe când soarele apune”. Moartea începe când soarele apune, când Diavolul colindă. Priviţi şopârlele, şerpii, scorpionii, gândacii şi aşa mai departe. Ei trebuie să iasă în întuneric. Aceasta se întâmplă în întuneric.

E-151 Voi nu sunteţi ai întunericului, ci a luminii. Umblaţi în lumină.

E-152 Luaţi un cotor de măr şi aruncaţi-l pe podea. Nu va fi nimic anormal în timpul zilei. Dar aşteptaţi să vină noaptea, apoi gândacii vor trage la El. Dacă vreţi să-i risipiţi, aprindeţi lumina. Ei se vor împrăştia.

E-153 Aceea îmi aminteşte de predicarea Evangheliei. Aprindeţi lumina. Nu va dura mult până ce răul se risipeşte. Biserica are nevoie de o trezire bună, un Duh Sfânt real şi Bun, o trezire trimisă de Dumnezeu. [Adunarea: „Amin.”]

E-154 Când eram copil, împreună cu fratele meu care acum este mort, eram într-o zi la pârâul care curgea în spatele casei şi am văzut o broască ţestoasă. Ea are o carapace. Noi ne uitam la ea cât de nostim mergea. Când ne-am apropiat de ea, a intrat repede în carapace.

E-155 Este ca şi cu o grămadă de aşa numiţi creştini când le spui despre botezul Duhului Sfânt: „Oh, acele zile au trecut. Nu există un asemenea lucru”.

E-156 Un tip mi-a zis ziua trecută: „Nu-mi pasă ce produci. Nu mă interesează câte dovezi ai de oameni înviaţi dintre morţi. Eu nu cred în aceasta”.

E-157 Eu am zis: „Cu siguranţă nu. Aceasta nu este pentru necredincioşi, ci numai pentru credincioşi. Tu eşti un necredincios”.

E-158 Noi am vrut să vedem broscuţa umblând pentru că ni se părea nostim. Eu strigam la ea: „La o parte.
Pleacă!”. Ea doar se ascundea în carapacea ei. Ziceam: „Las' că o aranjez eu”. M-am dus şi am luat o nuia şi am început s-o lovesc. Oricât ai lovi-o ea rămâne acolo.

E-159 Am zis: „Iată ce voi face. O voi face să meargă”. Am dus-o jos la pârâu şi am zis: „Ori umblă ori o înec”. Am cufundat-o în apă. Au ieşit câteva balonaşe la suprafaţă, dar ea stătea acolo.

E-160 Botezul în apă nu o face, frate. Te poţi boteza în orice fel vrei. Dar nu este suficient. Nu, nu. Corect. Scoţi câteva bule de aer şi cam asta e tot.

E-161 Apoi, am văzut o bucată de hârtie. I-am dat foc şi am pus-o pe carapace. Frate, atunci s-a mişcat. [Adunarea râde şi strigă: „Amin. Aleluia.”]

E-162 De asta are nevoie biserica în seara asta. Ea are nevoie de Duhul Sfânt şi de Foc care poate face o biserică să se mişte pentru împărăţia lui Dumnezeu. Aceasta va umbla atunci. O trezire. Acceptaţi-L pe Cristos, Cuvântul. Credeţi-L. Lăsaţi-L să Se scufunde sub a cincea coastă pe partea stângă, să se ancoreze jos în fundul inimii. Atunci inundaţii de bucurie vor ţâşnii la suprafaţă, bucurie negrăită şi plină de glorie. [Adunarea: „Amin.”] Duhul Sfânt vă va face să cântaţi: „Umple-mi cărarea în fiecare zi cu dragoste, În timp ce umblu cu Porumbelul ceresc”. Aceasta va face ceva pentru voi. Este ceea ce avem nevoie. Va pune energie acolo înăuntru. Vă va face ceva.

E-163 Soarele apusese şi întunericul se instalase. Satan trebuie să fi ieşit din iadul lui chinuitor şi a privit peste deal. Ah. El a trebuit să păstreze tăcerea pentru că avusese loc lucruri mari. Se întunecase şi El privea peste deal cum ucenicii au plecat fără Isus. Asta era ce vroia El. El i-a prins fără Isus.

E-164 Acolo vrea să vă prindă şi pe voi. Femeilor, voi nu credeţi că tăierea părului este ceva greşit. Ar trebui să vă întoarceţi la Biblie să vedeţi dacă este sau nu greşit. Voi nu credeţi că aceste lucruri sunt greşite. Satan vă prinde departe de Isus. Asta este tot. Voi trăiţi o viaţă bună şi evlavioasă şi priviţi ce se întâmplă. Unii oameni spun...

E-165 O femeie mi-a zis ziua trecută: „Frate Branham, vreau să-ţi spun ceva chiar acum. Vorbeai despre rochiile noastre, felul în care le purtăm, atât de strâmte pe corp”.
Am zis: „Şi eu vreau să-ţi spun ceva...”
Ea a zis: „Este singurul model de rochie care se fabrică în prezent”.

E-166 Am zis: „Asta nu este o scuză. Încă se mai găseşte stofă şi mai există maşini de cusut. Nu poţi numai să... Nu este scuză deloc. Nu, doamnă. Du-te înainte şi într-o zi vei răspunde pentru comitere de adulter.

E-167 Nu-mi pasă cât de curată eşti, cât de pură eşti faţă de soţul tău, sau faţă de prietenul tău. Te îmbraci într-un fel sexy şi umbli în jos pe stradă şi un păcătos priveşte la tine în felul greşit şi în ziua judecăţii El va trebui să răspundă pentru aceasta. Cine a provocat aceasta? Tu.”
Isus a zis: „Oricine priveşte la o femeie ca s-o poftească a comis deja adulter cu ea în inima lui”. Şi tu te prezinţi în felul acela...

E-168 Dumnezeule, trimite-ne o trezire înainte să pierim. Aşa este. Avem nevoie de o trezire de modă veche trimisă de Dumnezeu, care să trezească sufletele. Da! Găsiţi-L pe Cristos în mijlocul nostru. Găsiţi- L pe Cristos la altarele de modă veche şi la adunările pe care obişnuiam să le avem cu ani în urmă. [„Amin.”]

E-169 Satan a zis: „Ei au plecat departe fără El şi eu îi prind”.

E-170 Nu crezi tu, frate... Acum, noi ştim că există tot felul de denominaţiuni aici şi eu aparţin la toate din ele. Dar, nu credeţi voi că acest timp de prosperitate... Noi am construit clădiri noi, am cumpărat totul de nou şi întreaga adunare are o grămadă de bani şi sunt îmbrăcaţi mai bine. Socotesc că noi într-un fel am ajuns într-un fel de isterie şi l-am lăsat pe Cristos pe undeva. Vedeţi? Acum, El ne vede şezând aici.

E-171 Trezirea s-a terminat. Nu cu mult timp în urmă trezirea era în flăcări. Şi acum se pare că, într-un fel este greu să umpli biserica. Păstorii spun că în zilele noastre aceasta este greu. Oamenii nu vor să se ducă la biserică. Mai degrabă ar sta acasă şi ar privi un program de televiziune sau altceva. Dragostea s-a scurs din inimile lor.

E-172 Şi Satan ne-a văzut cum ne-a cuprins această isterie şi cum am plecat fără Isus. Satan gândeşte că aceasta este oportunitatea lui.

E-173 El se gândea: „Acum îi voi scufunda. Cum s-au îndepărtat cum îi scufund. Asta voi face. I-am prins acum fără Cristos. Ei L-au lăsat în urmă”.

E-174 Dar, vedeţi? Ei erau atât de preocupaţi şi aveau atâtea de făcut, să-şi ia rămas bun de la oameni şi atâtea treburi sociale şi alte lucruri încât ei au uitat să-L ia pe El cu ei.

E-175 Mă gândesc că asta avem: prea multe programe de-ale noastre încât L-am lăsat pe Isus afară. Părinţii noştri au luptat din greu pentru Evanghelie. Se aşezau pe liniile de tren şi mâncau porumb şi grâu ca să predice Evanghelia. Şi astăzi noi am alunecat departe. Vedeţi? Nu este corect. Noi ar trebui să fim aprinşi.

E-176 Satan vede aceasta şi se întâmplă ca şi atunci. El a zis: „Îi voi scufunda în noaptea asta, pentru că Isus este departe de ei”. Vântul începuse să sufle şi necazurile apăruse. Se părea că nimeni nu avea un răspuns.

E-177 Noi avem bombe cu hidrogen şi astronauţi şi alte lucruri, dar se pare că nimeni nu are răspunsul. Ei au tot felul de conferinţe şi adunări, încercând să-şi închipuie cum ar fi să trimită pe cineva pe lună. Nu mă bate gândul să ajung pe lună. Eu vreau să trec de lună când încep să decolez.

E-178 S-a lansat zvonul nu cu mult timp în urmă că Rusia a trimis primul om în spaţiu. Oh, sunt atât de în urmă. Noi avem pe Cineva în spaţiu de două mii de ani. Doamne! Glorie! Noi vom merge cu El într-una din aceste zile. Cu El, desigur.

E-179 Dar, vedeţi voi, este ca o cursă de şobolani. Şi cum mergeau ei Satan a început să sufle peste ei respiraţia lui otrăvitoare. „Zilele minunilor au trecut. Nu există vindecare Divină. Unde este învăţătorul vostru acum? Cineva este în adunarea voastră bolnav şi se pare că nu puteţi face nimic pentru el”. Vedeţi, este o piatră de poticnire. Ştiţi ce? A fost o adunare ieri şi înţelegeam că vor suprima vindecarea Divină din slujbele noastre şi din bisericile noastre. Multe biserici fac asta: ei nu mai cred în aceasta. Mulţi pastori nu mai cred aceasta.

E-180 Cât de norocoşi sunteţi voi, penticostalii, să aveţi păstori penticostali care să stea pentru lucrurile pentru care şi Cristos a stat.

E-181 Una dintre marile noastre denominaţiuni penticostale a făcut recent o declaraţie, prin care, înainte ca misionarii să plece afară ei trebuie să treacă pe la un psihiatru să vadă dacă gradul de inteligenţă este suficient de ridicat. Oh, aceea nu înseamnă să fii penticostal.

E-182 Mă întreb câtă educaţie trebuie să fi avut Petru dacă l-ar fi testat. Poate nici măcar nu era luat în considerare. Nu conta cât de ridicat era gradul de inteligenţă, ci câtă Putere a Duhului Sfânt puteau ei demonstra, ce fel de viaţă trăiau ei. Sigur.

E-183 Acum, aflăm că vânturile otrăvitoare au început să sufle şi barca devenise instabilă. Ţineţi minte, eu apreciez tot ce face Dumnezeu pentru noi. Apreciez că noi avem maşini noi. Apreciez că am dat zdrenţele jos şi am îmbrăcat haine bune. Apreciez toate acelea. Dar, vedeţi voi, când noi începem să avem acele lucruri... Noi avem biserici mari.

E-184 Părinţii noştri stăteau ziua afară în stradă şi noaptea în închisori pentru că aveau adunări de mărturisire. Ei închiriau un magazin vechi pentru doi dolari pe săptămână, magazin plin de gândaci, un cuib de şobolani. Apoi, şeriful aresta întregul grup înainte ca noaptea să ia sfârşit. Astfel au trebuit să lupte pentru aceasta.

E-185 Şi acum, noi avem cele mai mari biserici din oraş, cea mai îmbrăcată adunare şi toată lumea vine la noi. Dar, unde este acea Putere demodată trimisă de Dumnezeu? Undeva este ceva greşit. Pe undeva este ceva greşit. Noi suntem prea finuţi.

E-186 Omul a devenit fin, hibrid. Aşa este. Acum cincizeci de ani nu auzeai de accidente la un meci de baseball. Acum se moare pe capete. Cum îl loveşti cum moare.

E-187 Priviţi la Bob Fitzsimmons şi la Corbett, John L. Sullivan şi la acei bărbaţi care luptau cu sutele câte douăzeci şi cinci de runde într-o singură după-masă. O rundă nu era de două sau trei minute, ci până cineva ceda. Erau douăzeci şi cinci de knock-out-uri. Ei nu aveau nevoie de mânuşi de box. Ei luptau cu mâinile goale. Suportau să primească pumni şi să dea înapoi. Ei rezistau. Ei erau bărbaţi.

E-188 Acum, aceşti Ricky plini de vitamine trebuie să poarte mănuşi şi trebuie să existe runde. Este prea finuţ. Oamenii au devenit fini, nu mai există deloc tărie în ei. El arată doar ca un gigant. Dar ce este El? O grămadă de grăsime. Este exact ce a zis Biblia: „Au devenit mai slabi, dar mai inteligenţi”. Este adevărat. Hibrid!

E-189 Tot ce dispreţuiesc mai mult este un hibrid. Am citit un articol în „Reader's Digest” că, dacă ei continuă să hrănească femeile cu această mâncare hibridă, în douăzeci de ani de acum înainte întreaga generaţie de oameni se va stinge. Femeile se lăţesc în umeri şi se îngustează în şolduri. Ele nu pot avea copii. Ele sunt hibride.

E-190 Să vorbim despre bobul de porumb hibrid. Nu este bun de nimic. Ce este el? Un bob mare şi frumos, dar gol. Luaţi un bob de porumb şi plantaţi-l. Nu veţi obţine nimic. Acesta este dus, a întrecut orice limită.

E-191 Este exact ce a devenit biserica, o grămadă de hibrizi. Este adevărul. Ei au sărit peste botezul Duhului Sfânt cu afilierea bisericii şi ei au un grup de oameni care calcă fin, cum îi numim noi, şi care se pretind creştini dar care nu ştiu mai mult despre Dumnezeu, cum ştie un iepure despre schiuri. Voi ştiţi că acela este adevărul. Ce avem noi nevoie astăzi este o experienţă a naşterii din nou trimisă de Dumnezeu, nu hibridare. Voi spuneţi că hibridul arată mai bine. Asta au ei. Avem clădiri mai mari pline de oameni bine îmbrăcaţi. Ce reprezintă asta? Un bob mai mare de porumb fără viaţă în El. Noi avem o biserică mai mare, o clasă mai educată de oameni. Dar, unde este viaţa? Ei nu se pot reproduce.

E-192 Precum un catâr. Întotdeauna am simţit o părere de rău pentru un catâr. Un catâr nici măcar nu ştie... El nu are descendenţă. Mama lui a fost o iapă iar tatăl lui un măgar. Acesta nici măcar nu poate avea copii. Ei nu se mai pot reproduce. Tu nu îl mai poţi încrucişa.

E-193 Aceea întrece ştiinţa. Evoluţia spune că noi ne tragem din maimuţă. Cum s-ar putea aşa ceva? O încrucişare nu se mai poate înmulţi. Aceea exclude argumentaţia lor. Corect. Nu se mai poate.

E-194 Observaţi, că acest catâr nu ştie... El nu ştie nimic. Nu ştie decât să fie un catâr. Se uită... şade acolo cu urechile lui ridicate, ştiţi voi, şi dacă te duci să comunici cu El, nu-l poţi învăţa nimic. El doar priveşte la tine şi... hiii-haaa. Asta-i tot ce ştie.

E-195 Îmi vine în minte un grup de oameni care stau împreună într-o religie hibridă de catâr, spunând: „Zilele minunilor au trecut... hiii-haaa”. Ce ştie El despre aceasta? El nu ştie cine este tatăl sau mama lui. Singurul lucru pe care-l ştie este să aparţină de vreo organizaţie.

E-196 Dar, mie îmi place un cal veritabil, pur sânge. El ştie cine este tatăl lui, cine este mama lui, cine este
străbunicul şi străbunica. El ştie cine este pentru că are o descendenţă.

E-197 Şi de asemenea, îmi place un creştin veritabil, cu origine. El ştie de unde vine, din pricina botezului original al Duhului Sfânt din Ziua Cincizecimii. Slavă lui Dumnezeu! El are origine şi este pecetluit cu Duhul lui Dumnezeu.

E-198 Când se spune: „Isus Cristos este acelaşi ieri, azi şi-n veci”, catârul bătrân va striga: „Oh, la o parte, la o parte”.

E-199 Dar un pedigree va zice: „Amin!” Sigur. Crezi tu sigur în vindecarea Divină? „Amin!” O experienţă veritabilă cu Dumnezeu va puncta fiecare făgăduinţă cu un „Amin!. Glorie!”

E-200 Nu am intenţionat să fac asta. Să ne întoarcem. Unde rămăsesem? La adunarea de mărturisire. Observaţi... Voi lăsa asta păstorilor voştri. În regulă...

E-201 Observaţi... O mare furtună începuse. Neîncrederea şi tulburarea începuseră să se instaleze. Asta s-a întâmplat. Vedeţi? Revenim la hibrid. Ştiţi ceva? O plantă originală nu trebuie stropită. Nu, domnule. Insectele nici măcar nu se urcă pe ea. Planta de seră trebuie stropită.

E-202 Aceea este problema. Tu trebuie să stropeşti şi să dădăceşti şi să răsfeţi pe aşa numiţii creştini. Spuneţi-le: „Nu poţi face asta”. Ei vor răspunde: „Oh, păi. Îţi spun eu că am acest drept”. Iată. Vedeţi? Este o plantă de seră. Ei nu pot suporta nimic, în primul rând. Corect. Ce aveţi nevoie, este un original, o sondare, o zdrobire; aşa cum am spus seara trecut, o curăţare a cuibului şi un nou început. Corect. Tu poţi face din ei diaconi şi orice altceva. Dar nu va fi de nici un folos. Bateţi-i pe spate şi numiţi-i „frate”, însă până când ei nu sunt născuți din nou din Duhul lui Dumnezeu, ei nu sunt decât un cuib plin de ouă stricate. Asta-i tot. Ele nu se vor cloci.
Avem nevoie de botezul Duhului Sfânt. Nu mă refer la o strângere de mână seacă. Dacă întrebi: „Ai primit Duhul Sfânt?”

E-203 Ţi se răspunde: „Da, când am dat mâna cu pastorul, când L-am acceptat pe Isus ca Salvator personal”. Frate, aceea nu este învăţătura Bibliei.

E-204 Pavel a fondat o adunare de baptişti puri sânge. Când El a întrebat: „Aţi primit Duhul Sfânt de când aţi crezut?”; nu când aţi crezut, ci după ce aţi crezut. Este o experienţă personală care vine. Şi când Acel Dumnezeu Mare şi neschimbabil Şi-a trimis Mesajul, acesta nu se schimbă. Amin.

E-205 Aflăm acum că acolo era o problemă. Ce s-a întâmplat? Ceva s-a întâmplat. Corabia se clătina în bătaia vântului. Satan loveşte corabia prin rafale de vânt şi val după val. Toate speranţele s-au dus pentru a avea o nouă trezire.

E-206 Mărturisirile au încetat. Ei mai bine ar sta acasă şi ar privi la televizor. Vedeţi? Nu mai există adunare de mărturisire miercurea seara şi nici adunări de rugăciune. Vedeţi?

E-207 Vâslele s-au fărâmat, catargul s-a prăbuşit, cârma s-a rupt; totul este dus. Vânturile au răsturnat pânzele.

E-208 Grijile lumii curând vor lovi la pământ toate mărturisirile voastre. Vă este ruşine să vă ridicaţi. De ce? Voi ştiţi ce trăiţi. Voi ştiţi unde viaţa voastră nu corespunde. Atunci eu vă spun: noi avem nevoie de o trezire.

E-209 Ei erau acolo cum suntem noi astăzi. Dar, ştiţi ce? El nu-i părăsise cu adevărat. Biblia spune că El S-a urcat pe dealurile cele mai înalte din ţară ca să-i poată urmări. Şi asta a făcut El când ne-a părăsit la Calvar. Când L-au crucificat, El nu ne-a părăsit. El nu S-a urcat pe cel mai înalt deal, dar El S-a urcat la Calvar şi a continuat să urce dincolo de stele, lună, în cerurile cerurilor. Cu cât urci mai sus cu atât ai o vedere mai bună. Cu cât urci mai sus cu atât vezi mai departe. Şi El S-a urcat atât de sus încât El trebuie să privească în jos la ceruri. Biblia spune că El S-a suit în cerurile cerurilor, S-a suit în înălţimi.

E-210 Ochii Lui veghează asupra vrabiei şi eu ştiu că El ne priveşte în seara asta. Aşa este. El priveşte în jos peste nevoile noastre. El vede problemele noastre. El cunoaşte zbuciumul nostru şi cât sunteţi de bolnavi. El ştie prin ce aţi trecut. El ştie ce încercaţi să faceţi voi. Vedeţi? Ochii Lui veghează asupra voastră.

E-211 Şi El stătea pe vârful muntelui veghind. El vedea necazul lor. El a văzut vâslele rupte, adunarea risipită, aşa cum era. El a văzut tot ce s-a întâmplat. El l-a văzut pe Satan începând să sufle în jur, întorcându-i pe o parte şi pe alta, neştiind ce să facă. Ce s-a întâmplat apoi? Când toate speranţele s-au dus, că ar mai putea fi salvaţi, ce s-a întâmplat? Atunci ei L-au văzut pe El venind, umblând pe apă. El venea înspre ei.

E-212 Acum, dacă El ar fi păşit din corabie pe apă ei poate ar fi acceptat, însă, vedeţi voi, El era departe de ei şi a trebuit să vină la ei pe apă. Biblia spune că ei erau speriaţi, înfricoşaţi. Ei ziceau: „Este un duh”. Şi ei se temeau de singurul lucru care-i putea salva, pentru că arăta fantomatic. Ei se temeau de această arătare.

E-213 Aceasta este imaginea de astăzi. Oamenii se tem de singurul lucru care-i poate salva, Isus Cristos. Ne aflăm în acest ceas tragic în care toate aceste lucruri se petrec, când biserica este pe punctul de a intra în federaţia bisericilor, în Conciliul Ecumenic al Bisericilor iar denominaţiunile noastre se contopesc. Noi toţi ştim asta.

E-214 Baptiştii şi penticostalii noştri apucă pe acelaşi drum. Noi iubim pe fraţii noştri oriunde ar fi ei. Dar, o
biserică care a căzut în denominare niciodată nu s-a ridicat din nou. Cercetaţi istoria. Când ei fac asta sunt terminaţi.
Denominaţiunile noastre penticostale... Nu fraţii, ci sistemul denominaţional devine căldicel şi apoi rece ca gheaţa. Vedeţi, se îndepărtează. Şi oamenii devin reci şi formali păsându-le de lucrurile lumii. Noi devenim mari şi lustruiţi, ştiţi voi, având toate lucrurile la mâna noastră.

E-215 Dumnezeu i-a zis lui Israel: „Când nu aveai nimic te-am găsit în câmp plin de sânge şi te-am spălat”. Îl apreciaţi pe Dumnezeu. Dar când ajungeţi mari şi începeţi să aveţi de toate, atunci Îl uitaţi pe Dumnezeu.

E-216 În felul acesta au început să decurgă lucrurile. Vedeţi? Acum, când toate lucrurile par să fie... începem să privim la numărul de membrii, cum putem obţine mai mulţi membrii, cum să fie adunarea mai mare. „Putem avea noi o biserică mai mare decât a fratelui din celălalt capăt al oraşului?” Câte curse putem avea la şcoala duminicală, oferind insigna aurie pentru realizarea anumitor lucruri, pentru numărul de oameni aduşi la şcoala duminicală. Baptiştii aveau o vorbă în 1944: „Avem în acest an cu un milion de membrii mai mulţi”. Era un slogan. Ce aveţi voi când ajungeţi acolo?

E-217 Şedeam cu Billy Graham odată când s-a ridicat cu Biblia în mână şi a zis: „Acesta este exemplul lui Dumnezeu”. Eu eram la adunarea lui de dimineaţă. A zis: „Sfântul Pavel a luat acest Cuvânt al lui Dumnezeu şi s-a dus în cetate şi a predicat şi a avut un singur convertit. Un an mai târziu, de la acel unul au venit treizeci. Acel unul a convertit şi a câştigat alţi treizeci de suflete. Pavel avea treizeci de nepoţi din acel unul atunci. Vedeţi? Eu mă duc într-un oraş şi am treizeci de mii de mărturisiri şi când mă întorc un an mai târziu, nu mai pot găsi treizeci. Ce se întâmplă?”

E-218 Eu îl apreciez pe evanghelist. Mă gândesc că Dumnezeu îl foloseşte în locul în care se află. Trebuie să fie cineva care să se ducă la Sodoma, ştiţi voi. Nu toţi pot să stea cu Avraam şi cu grupul lui, cei aleşi şi ieşiţi afară. Dar acolo era Unul care a rămas, arătând un semn anume, pregătindu-i de plecare.

E-219 Billy a zis: „Ştiţi care este problema?” El este onest şi nu ascunde nimic. El a zis: „Este această grămadă de predicatori leneşi. Dacă vă dau aceste legitimaţii de decizie, veţi sta atunci cu picioarele pe birou şi nici măcar nu vă veţi duce să vă interesaţi de soarta oamenilor. Poate le veţi scrie o scrisoare prin care le veţi comunica că v-ar place să îi aveţi ca membrii ai bisericii voastre. Voi mai bine v-aţi duce acolo afară şi i-aţi îndemna să meargă la biserică”.

E-220 Am stat şi am privit un timp, ştiţi voi. Şi m-am gândit că aceea suna foarte bine. M-am gândit: „Oh, Frate Graham. Cu siguranţă mi-ar place să te întreb ceva acum. Dar, eu sunt neînsemnat, iar tu eşti un om mare. Astfel, nu o fac. Dar, mi-ar place să spun: Frate Graham...” Dacă i-aş fi pus câteva întrebări?

E-221 Nu am faţă de El nici un reproş, pentru că îl iubesc şi El este un mare om. Mă rog pentru el tot timpul şi noi, cu toţii, trebuie s-o facem.

E-222 Mi-ar place să spun: „Frate Graham, ce a făcut Pavel cu acest convertit, pentru că acesta nu avea un păstor care să rămână cu El?” Vedeţi?

E-223 Ce se întâmplase? Pavel nu s-a oprit doar la mărturisire. El a rămas cu El până când a primit botezul Duhului Sfânt. El era aprins. Lui îi plăcea să înflăcăreze cetatea. Aceea s-a întâmplat.

E-224 Asta este problema astăzi. Noi îi luăm într-o confesiune, în loc să-i ducem până la locul în care să-L primească pe Cristos, să fie născuţi din Duhul lui Dumnezeu. De asta avem noi nevoie astăzi, de acele adunări care să ţină o noapte întreagă, nu să stăm doar... Cred în toate lucrurile pe care le facem. Cred în strigare, în vorbirea în limbi, interpretarea limbilor, vindecarea Divină. Cred în toate aceste lucruri. Dar totuşi, există ceva mai bun decât acestea. Este însăşi Naşterea din nou. Este venirea Duhului Sfânt înăuntru. Aceste lucruri sunt bune, însă voi... Este bine. Dar, este ca şi cu omul de culoare mâncând pepene verde. A mai rămas mult din acesta. Tu trebuie să mergi mai departe până ce dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, Puterea învierii lui Isus Cristos arde în viaţa ta. Atunci putem avea o adunare de mărturisire despre ce face Dumnezeu în mijlocul nostru. Corect.

E-225 Isus venea înspre ei pe apă şi ei s-au înspăimântat. Au zis: „Oh, este ceva fantomatic. Mai bine nu ne-am mai duce la adunare. Este ciudat...”

E-226 Ei L-au văzut întorcându-Se în Putere, aşa cum El a făgăduit în paginile Bibliei că va face în zilele din urmă. Şi Acesta păşeşte înăuntru şi mulţi oameni zic: „Ah, este telepatie mintală, spiritism...” Vedeţi? Este acelaşi lucru. Şi singurul lucru care să aducă Salvarea, să ne ajute, este să-L acceptăm pe Isus Cristos. Corect.

E-227 Toţi erau speriaţi şi strigau: „Oh, ce este asta? Nu ştim. Arată înfricoşător, fantomatic”. Ce se întâmplase?

E-228 Era un moment crucial. Şi o voce se aude: „Nu vă temeţi, EU SUNT. Nu vă temeţi”.

E-229 În seara asta vreau să spun asta, în încheierea acestei părţi din trezire, din mărturisirea lor. Trebuie să mă mișc repede. Prieteni, când voi îl vedeţi pe Isus Cristos făcând ceva ca acum... Adunarea noastră de patru seri a fost prea scurtă. Mi-ar place să stau aici şi să iau această Biblie de la Geneza la Apocalipsa şi să vă dovedesc timpul în care trăim şi ce trebuie să aibă loc acum. Conform Bibliei, acesta este ceasul din urmă.

E-230 Când eu împreună cu Billy am zburat în India recent, ei aveau un decupaj dintr-un ziar... India este o ţară bilingvă. Eu am zis: „Cutremurele trebuie să înceteze. Păsările sc întorc”.

E-231 În India ei nu au aceste garduri împletite aşa cum avem noi. Ei iau pietre şi îşi zidesc gardurile şi casele. Pentru o zi sau două păsările care locuiau printre aceste pietre zboară. Ele nu se mai întorc la pietrele lor, la cuiburile lor. Ce s-a întâmplat? Toate vitele şi oile care obişnuiau să vină seara, când soarele încă era fierbinte, la umbra acestor pietre pentru a le ţine de răcoare, nu au mai venit. Ele s-au dus în mijlocul câmpului şi stau îngrămădite, una lângă alta. Oamenii se gândeau: „Ce ciudat! Ce li s-a întâmplat?”

E-232 Şi dintr-o dată cutremurul a străbătut ţara. Toate zidurile s-au prăbuşit. Cutremurele au venit pe o perioadă de două sau trei zile. Apoi, dintr-o dată, păsările s-au întors la ce a mai rămas în picioare. Ei au zis atunci: „Cutremurele trebuie să fi încetat”.

E-233 Nu vedeţi voi, prieteni? Acelaşi Dumnezeu din zilele lui Noe, care a putut lua păsările şi animalele în arcă pentru siguranţă, departe de distrugere, este Acelaşi Dumnezeu astăzi care poate avertiza păsările. Păsările trăiesc numai prin instinct. Dacă păsările trăiesc prin instinct, Dumnezeu avertizându-le să se îndepărteze de zidurile mari care se pot prăbuşi, atunci, cu siguranţă, prin Botezul Duhului Sfânt putem să ne îndepărtăm de aceste mari ziduri vechi de tradiţie construite în jurul nostru şi să fim scoşi de acolo pentru a sta unul lângă altul în umbra Bibliei. Este adevărat.

E-234 Nu vă temeţi. El a făgăduit aceasta. El vine şi îşi înfăptuieşte lucrările. Haideţi să nu ne temem în seara asta. Dacă noi ne-am putea deschide numai inimile şi să spunem: „Doamne Isuse...”

E-235 Priviţi nopţile. Priviţi numai la serile noastre, chiar dacă nu aţi mai fost niciodată la o adunare. Şi aceasta este a patra seară. Trei nopţi s-au consumat. Şi priviţi, Duhul Sfânt nu a dat greş niciodată. Primesc scrisori de mărturisire care să confirme ceea ce le-am spus că se va întâmpla când vor ajunge acasă, sau în anumite locuri. Ei spun că s-a întâmplat întocmai. Cu siguranţă. Întotdeauna va fi aşa. Vedeţi?

E-236 Urmăriţi ce vi se spune. Când auziţi glasul, urmăriţi ce vă spune, înţelegeţi? Eu spun atunci ceea ce văd. Aşteptaţi apoi şi vedeţi ce vă spune El să faceţi. Orice vă spune El să faceţi, să faceţi. Nu contează ce este. Du-te şi fă-o. Nu este fratele vostru de aici, ci Isus Cristos. Vedeţi voi? Este Cristos. Isus a zis când a fost pe pământ: „Nu sunt Eu, ci Tatăl”. Vedeţi? Tatăl lucra prin El. Acum, Tatăl lucrează prin Biserica Sa (Vedeţi?), Duhul Sfânt.

E-237 Şi când voi îl vedeţi să nu vă fie frică de El. Îmbrăţişaţi-L. Spuneţi: „Doamne Isuse, Te iubesc. TU eşti aici. Poate eu nu te-am acceptat niciodată ca Salvatorul meu. În seara asta o voi face. Te vreau ca Salvator. Nu vreau să se termine adunarea înainte de a fi salvat. Vreau să mă salvezi în seara asta, Doamne”. El o va face. El o va face. Aceea dovedeşte că EL ESTE aici. Suntem în zilele din urmă. Aceste lucruri trebuie să se întâmple.

E-238 Amintiţi-vă de ultimul semn dat lui Avraam, modelul celor ce vor merge în Răpire. Vedeţi, ei erau deja afară din Sodoma. Ultimul semn dat lui a fost acesta: Dumnezeu manifestat în trup uman, care i-a spus lui Avraam ce gândea Sarah în cort, în spatele Lui. Şi Isus se întoarce şi spune: „Cum a fost în zilele lui Lot, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului”.

E-239 Eu admit că voi, oameni buni, sunteţi spirituali. Vă rog, încercaţi să înţelegeţi. Înţelegeţi voi? Aceasta poate fi ultima voastră şansă. Vedeţi? Poate nu aţi fost învăţaţi asta în marile voastre biserici frumoase. Nu am nimic împotriva pastorilor voştri... [loc gol pe bandă]... „... nu vă temeţi, EU SUNT”.

E-240 Acum, Tată Ceresc, eu încercam să înfăţişez această mică adunare de mărturisire plină de elan şi să arăt oamenilor că putem avea aceeaşi mărturisire în fiecare din aceste şcoli duminicale, în aceste biserici minunate care sunt adevărate faruri. Pot fi oameni acolo într-o duminică dimineaţa dând mărturie despre acelaşi Lucru despre care ucenicii mărturiseau pe mare. „Oh, nu ne ardea inimile în noi când Îl vedeam făcând aceste lucruri?” Dumnezeule, te rog, trimite o mare trezire, Tată. Apucă-ne, Doamne! Avem nevoie de o mare trezire. Descoperă-Te nouă într-un mod real în seara asta.

E-241 Poate, Doamne, după această adunare de mărturisire despre care vorbeam, dacă Te vei prezenta în mijlocul oamenilor din nou în seara asta, va veni o mare foamete peste inimile lor. Atunci ei vor pleca de aici şi vor aduna biserica la şcoala duminicală şi vor mărturisi. De aici ei vor porni la vecinii lor şi vor începe să câştige suflete, vor îngenunchea împreună cu vecinii lor şi se vor ruga, vor vizita spitalele, bolnavii, suferinzii şi le vor spune că Isus Cristos este viu pentru totdeauna. Acordă aceasta, Doamne. Ascultă-ne rugăciunea.

E-242 Acesta este scopul nostru de a fi aici, Doamne. Şi Tu cunoşti motivele din inimile noastre. De aceea ne rugăm ca Tu să primeşti aceasta, Tată, după cum cerem această binecuvântare în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-243 Cât se poate de încet acum... Nu avem un ceas. Ar vrea unul din fraţii noştri să... Mi s-a spart ceasul. Cât este ceasul? Spuneţi-mi. Oh, este mai târziu ca niciodată. Mâine este sâmbătă. Îmi pare rău. Am văzut pe câţiva ridicându-se de plecare şi ştiu că am stat prea mult. Vai, sunteţi nişte oameni atât de drăguţi. Urăsc să mă gândesc la faptul că va trebui să vă părăsesc în noaptea asta. Acesta este adevărul. În inimă sunt... Dacă sunt făţarnic, nu ştiu. Dar, îmi plac oamenii.

E-244 Când eram un băieţaş, nimănui nu-i păsa de mine, nimănui nu-i plăcea de mine. M-am dus la o biserică şi am fost ordinat în Biserica Misionară Baptistă. Întotdeauna am avut ideea că Dumnezeu este Dumnezeu. Eu eram într-un fel oaia neagră acolo.

E-245 Dr. Davis îmi spunea: „Billy, te vei transforma într-un holly-roller”.

E-246 Dar, totuşi, am crezut că, dacă Dumnezeu a fost întotdeauna Dumnezeu, atunci El rămâne Dumnezeu. Convingerea mea m-a călăuzit în acea direcţie pentru că eu văzusem aceea de când eram un băieţel. Mulţi dintre voi aţi citit povestirea vieţii mele. Dumnezeu din ceruri ştie că acesta este adevărul. Acolo era ceva şi eu ştiu asta. Am putut vedea Acea Lumină care mi-a vorbit. Nu eram decât un băieţel, dar ştiam că era adevărat.
Dr. Davis mi-a zis: „Oh, tu nu ai avut decât un vis”.

E-247 Am zis: „Dacă aşa este eu renunţ la legitimaţia mea de părtăşie”.

E-248 El a zis: „Oh, tu nu trebuie să gândeşti aşa. Vei trece de asta, Billy”.

E-249 Dar eu nu am trecut încă şi sper ca niciodată să nu trec de aceasta. Asta e. Şi cum Petru a zis în Ziua Cincizecimii: „Aceasta este împlinirea...” Dacă aceasta nu este ceea ce trebuie să se împlinească, atunci lăsaţi-mă să o ţin până se împlineşte, pentru că o iubesc. Şi mă rog ca Dumnezeu să lase fiecare persoană să simtă în felul acela.

E-250 Prieteni, vă spun adevărul. Aici este aşezată Biblia. Încă nu am închis-o. Aşa să-mi ajute Dumnezeu, cu Biblia aceasta peste inima mea, că eu vă spun Adevărul onest.

E-251 Şi eu cred că Acesta este Isus Cristos în forma Duhului Sfânt. Dumnezeu, Duhul Sfânt vine jos în Numele lui Isus Cristos ca să dovedească că noi suntem în zilele din urmă şi Duhul Lui este pe pământ printre poporul Lui. Şi eu cred din toată inima că acea Lumină este Acelaşi Stâlp de Foc care a călăuzit pe copiii lui Israel prin pustie. Cred că este Acelaşi Stâlp de Foc care era peste Isus Cristos, Acelaşi Stâlp de Foc când Isus S-a înălţat, Acelaşi care i-a orbit ochii lui Saul pe drumul spre Damasc, când El a strigat: „Doamne, cine eşti?” Şi El a răspuns: „EU SUNT Isus”. Vedeţi? Cred că este acelaşi Lucru care face aceleaşi lucrări.

E-252 Deci nu aş putea fi eu. Gândiţi-vă numai. Eu nu am nici măcar şapte clase. Eu nu ştiu nimic, nu am educaţie, de abia reuşesc să citesc Biblia. Însă îl cunosc pe El.

E-253 Cineva mi-a zis nu cu mult timp în urmă: „Frate Branham, tu nu-ţi cunoşti Biblia”.

E-254 Am zis: „Dar Îl cunosc pe Autor foarte bine. El mă va lăsa să cunosc Cartea Lui dacă vrea să mi-o descopere”.

E-255 Nu s-a întâmplat vreodată ca Îngerul Domnului să stea acolo şi să-mi spună ceva fără să aibă ecou în Biblie şi să fie dovedit de Biblie. Dacă mi-ar fi spus ceva contrar Bibliei nu L-aş fi crezut. Biblia este pe primul loc. Să nu ascultaţi de nici un predicator sau înger sau orice altceva care mărturiseşte contrar acestui Cuvânt. [Fratele Branham ridică Biblia] Nu contează cât de real pare. Acesta este corect şi întotdeauna este corect.

E-256 Joseph Smith a văzut un înger. Acum, eu nu mă îndoiesc de vorba acelui om deloc. Dar era contrar Cuvântului. Vedeţi? Trebuie să fie Cuvântul. Cred că omul era bun şi sincer, cu siguranţă.

E-257 Dar, cel ce vorbeşte trebuie să nu fie în contradicţie cu nimic faţă de Cuvânt. Trebuie să fie corect faţă de Cuvânt.

E-258 Aşa să-mi ajute Dumnezeu. Nu mai am timp să stau să vă vorbesc. Am stat aici noapte de noapte. Dar lucrurile pe care le-aţi văzut înfăptuite le pot dovedi din Scripturi. Dacă luaţi benzile veţi şti asta, că Mesajul străbate Scriptura de la Geneza la Apocalipsa de fiecare dată şi arată exact înspre acest pom Mireasă, spre acest ceas, spre întoarcerea Duhului şi a roadei Duhului Sfânt manifestate ca să restituie credinţa copiilor înapoi la credinţa părinţilor. Este prezis să se împlinească exact acelaşi lucru care a fost prin toată Biblia. Şi, iată-ne. Imediat după căderea botezului trebuie să fie o restituire în zilele din urmă.

E-259 Oameni buni, nu priviţi spre viitor respingând aceasta. De obicei trece pe deasupra capetelor voastre şi nu remarcaţi. Fiţi pregătiţi. Dacă este Scriptural ţineţi-vă de ea. Dacă nu este Scriptural, atunci lăsaţi-o. Vedeţi? Aşa să-mi ajute Dumnezeu că aceasta este Scriptural. Vedeţi, asta a făcut El ziua trecută. Dacă El este Acelaşi astăzi întotdeauna lucrează la fel.

E-260 Cred că Billy Paul a împărţit cartonaşele. Câte ai împărţit astăzi? Noi le-am împărţit aproape pe toate. Cartonaşele din seria B de la 1 la 100. Ei bine, să începem. Cum făceam noi? Începeam de la primul până la ultimul? Aşa este. Haideţi să începem la primul dintre ei în seara asta. Cartonaşul cu seria B. Să începem de la numărul 1. Oricum, îi vom lua pe toţi. În regulă.

E-261 Numărul 1. Cine are B1, ridică-ţi mâna. Această doamnă. Vino aici.

E-262 Văd o doamnă în scaunul cu rotile acolo. Când este strigat cartonaşul ei atunci aduceţi-o pe platformă. Este în regulă.

E-263 B1, B2. Cine are B2? Este prezent numărul 2? Bine, doar un minut. Noi vom forma rândul în măsura strigărilor. Este în regulă. Cine are numărul 2? Îmi pare rău. El este în spatele microfonului. Aici, doamnă. Numărul doi, trei. În regulă, doamnă.

E-264 Numărul 4? Cine are numărul 4? Poate... Cum se zice în spaniolă? Quatro. Ştiu că nu am pronunţat corect. Un singur cuvânt pot pronunţa în spaniolă: „oya”. Îmi amintesc în Jeffersonville oamenii obişnuiau să zică „oya” şi tu răspundeai „ci”. În regulă.

E-265 Numărul 4, 5. În spate. În regulă, o doamnă din spate.

E-266 Băiatul aduce aceste cartonaşe şi le va împărţi. El le aduce înaintea adunării, le amestecă şi vă va da câte unul. Nu contează unde vă aflaţi şi cine sunteţi, îl veţi primi. Unul ar putea primi numărul 1, altul 15. Apoi, ei nu ştiu în ce ordine vom striga. Vedeţi? Astfel, eu doar vin aici şi...

E-267 Unde am rămas? 5, 6, 7. Ridică-ţi mâna dacă ai numărul 6. Bine. Numărul 7? În regulă. 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14.

E-268 Aşteptaţi puţin. Am văzut doi oameni. Am greşit. Este un bărbat şi o femeie care merg pe acolo. Mă gândeam că se pregăteau să vină aici.

E-269 Să vedem, 11, 12, 13, 14, 15, 16.

E-270 Păi, haideţi să începem cu acestea, pentru că le vom lua pe toate. Cu voia Domnului le vom lua pe toate în scurt timp. Să aşteptăm câteva minute până putem afla dacă le vom lua pe toate sau nu. Este în regulă. Fiecare se simte bine?

E-271 Câţi dintre cei prezenţi nu aveţi cartonaşe de rugăciune? Să vă văd mâinile. În regulă. Acum, fiţi reverenţi. Vegheaţi rugându-vă. Reţineţi că aceasta este ultima noastră întâlnire. Să fim foarte reverenţi. Vegheaţi în felul acesta.

E-272 În timp ce ei alcătuiesc acel rând de rugăciune, haideţi să ne întoarcem în urmă în timp. Îl vedem pe Domnul Isus odată după ce a străbătut marea. El a pus piciorul pe ţărm într-o dimineaţă şi urma împreună cu ucenicii să străbată ţara. Şi o femeie mică cu scurgere de sânge şi care nu avea vreun cartonaş de rugăciune...

E-273 Cineva a aprins luminile. Este pentru vreun scop, sau ce? Se stinge automat? Este un semn pentru noi să plecăm? Oh, cineva a făcut o greşeală afară. În regulă.

E-274 Observaţi acum, Domnul Isus... Acum, câţi dintre voi mă înţeleg? Nu încercăm să spunem că noi suntem Domnul Isus. Fiecare înţelege asta? În regulă. Suntem fraţii voştri. Vedeţi? Suntem slujitorii Lui. Dar acesta este un dar pentru a vă supune.

E-275 Fiţi atenţi, priviţi. Aici sunt prezenţi teologi, oameni antrenaţi în Cuvânt. Când începeţi să predicaţi un mesaj, dacă doar încercaţi să o faceţi voi atunci nu va aduce nici un rezultat. Dar, când sunteţi inspiraţi atunci este ceva care curge. Tu nu ştii ce urmează să spui. Este aşa? Aceea este o vorbire prin inspiraţie. Vedeţi? Este Duhul Sfânt. Eu nu sunt suficient de elocvent. Înţelegeţi?

E-276 Dar, ce ţine de mine este un dar prin care ştiu cum s-o fac, ca şi cum ai trage un mâner şi te dai la o parte din cale. Aceasta este o predare deplină. Eu nu pot explica asta. Nici un om nu-L poate explica pe Dumnezeu. Nu vă pot spune ce se întâmplă. Ştiu că este un mic dar. Eu am un fel de a mă da la o parte din cale, apoi, dintr-o dată încep să simt ceva ciudat şi dulce, umil. Priviţi. Eu văd acea Lumină plimbându-Se înjur. Atunci eu ştiu că totul este în regulă. De aceea aştept. Apoi, când cineva începe să vorbească...

E-277 Eu iau pe cineva aici sus mai mult ca momeală, să iau o singură persoană ca să pot vorbi cu ea. Apoi Duhul Sfant începe să Se mişte peste acea persoană, fapt care de obicei captează audienţa. Atunci audienţa începe să se minuneze, să primească credinţă. Oricine are credinţă... Atunci începi să o simţi aici, acolo, peste tot. Vedeţi? Atunci, dacă aceasta există atunci se dovedeşte.

E-278 Reţineţi. Este un lucru foarte greu, epuizant. Isus a predicat întreaga zi şi aceasta nu L-a deranjat. Dar când acea femeie I-a atins haina după care s-a îndepărtat şi s-a aşezat deoparte, virtutea a ieşit din El. Este adevărat? Ei bine, oricine ştie că virtutea este tărie. Dacă aceasta I s-a întâmplat Lui, Fiul lui Dumnezeu născut dintr-o fecioară, ce ne va face nouă, păcătoşi salvaţi prin Harul Lui? Vedeţi?

E-279 Poţi predica toată noaptea şi aceasta nu te va deranja. Dar să apară numai o vedenie, este ceva... Este dintr-o altă lume. Îi vezi pe oameni de când sunt mici şi trebuie să vorbeşti repede pentru că ştii că stai aici. Dar, în acelaşi timp eşti într-un alt loc, departe, vorbind. Apoi, când revii tu nu ştii ce ai vorbit până ce nu asculţi benzile. Vedeţi? Nu este ceva uman. Nu este ceva ce ţine de o persoană. Acesta este Dumnezeu. El întotdeauna este corect. Şi El a făgăduit perceperea gândurilor. Vedeţi? Biblia ne spune că asta a făcut El. Puteţi s-o numiţi cum vreţi, însă Biblia spune că Isus cunoştea gândurile lor.

E-280 Vreau ca voi să credeţi. În primul rând vreau să vedeţi... ca şi vindecarea... Noi ştim că Duhul Sfânt este aici. Eu cred în punerea mâinilor.

E-281 Dimineaţa asta cineva a sărit la mine într-un fel dur referitor la asta. A zis: „Nu există un astfel de lucru ca oamenii să-şi pună mâinile unii peste alţii”. Că, nu ar trebui făcut aşa ceva...

E-282 Am zis: „Tu nu ai citit Biblia, frate. Asta e tot. Ultima însărcinare care a venit de pe buzele lui Isus Cristos a fost să ne aşezăm mâinile peste bolnavi şi ei se vor însănătoşa”. Au fost ultimele Lui Cuvinte rostite de El când a părăsit acest pământ.

E-283 Prima Lui însărcinare dată apostolilor, primul grup, a fost: „Vindecaţi bolnavii, curăţiţi pe leproşi, înviaţi morţii, scoateţi dracii”, Matei 10.

E-284 Şi pentru ultimul grup El a stabilit: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred. Ei vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua şerpi, vor bea ceva de moarte... şi dacă îşi vor aşeza mâinile peste bolnavi, ei se vor însănătoşi”. Acestea sunt ultimele cuvinte rostite de El. El a fost primit în Slavă. Cu siguranţă aceasta este marea însărcinare. Ce face aceasta? Nu ştiu. Este doar o îndeplinire a ceea ce El a zis să facem.

E-286 După cum am mai spus, nu există om mare, sau om sfânt. Suntem noi. Nici unul dintre noi nu este sfânt. Noi avem un Duh Sfânt în noi, dar noi nu suntem sfinţi. El este Sfânt, înţelegeţi? Este Sfinţenia Lui, nu a mea, nu a voastră. Este a Lui.

E-287 Haideţi să vă închideţi minţile la orice altceva pentru următoarele cincisprezece minute. Aceşti oameni sunt aici şi veghează.

E-288 Aici este o femeie care stă în faţa mea. Nu am mai văzut-o vreodată în viaţa mea. Suntem străini unul de altul, doamnă? Aţi auzit ce a spus? Ea a fost în adunările mele de câteva ori, dar ea nu a avut ocazia vreodată să mă întrebe „Ce mai faci?” De aceea eu nu o cunosc. Ea stă acolo şi este aici pentru o anumită cauză. Să cugetăm acum. Să luăm Sf. Ioan 4, când Isus a întâlnit-o pe femeie.

E-289 Ţineţi minte, că El a zis: „Lucrările pe care le fac EU le veţi face şi voi”.

E-290 Aici se află o femeie şi un bărbat. Ea este la prima adunare. Este adevărat. Iată-ne aici. Aici se află Biblia lui Dumnezeu. Acolo stă în picioare o femeie. Aici mă aflu eu. Eu nu am cunoscut-o vreodată pe femeie de când am văzut-o. Tot ce ştiu este că ea se află acolo. Astăzi ea a venit aici şi cineva i-a dat un cartonaş de rugăciune şi numărul ei a fost strigat şi ea s-a ridicat. Asta este tot.

E-291 Sunt mulţi la număr. Seara trecută noi am luat pe cei care nu aveau cartonaşe de rugăciune. Câţi dintre voi eraţi aici? Vedeţi? Cartonaşul de rugăciune nu are nimic de a face cu aceasta. Vedeţi? Este credinţa ta.

E-292 Voi spuneţi acum: „Frate Branham, poţi tu vindeca bolnavii?” Nu. Nu există om pe pământ să poată vindeca bolnavii. Ei sunt deja vindecaţi. Voi nu trebuie decât să-i faceţi să vadă şi să creadă aceasta.

E-293 Dacă Isus Cristos va veni pe scenă şi va lucra prin acea femeie şi prin mine... Acum, dacă aceasta lucrează prin mine şi nu prin ea, nu va fi de nici un folos. Trebuie să fie în legătură cu amândoi. Vedeţi?

E-294 Este ca şi cu voi. Dacă aveţi credinţă şi credeţi atunci aceasta va conlucra între noi. Vedeţi? Este nevoie de credinţa mea şi a ta. Eu cred aceasta. Dacă voi veţi crede numai aceasta împreună cu mine atunci vom vedea cuvintele şi făgăduinţele lui Cristos împlinite.

E-295 Dacă cineva crede că aceasta este greşit şi că poate face acelaşi lucru, îl invit pe platformă. Vedeţi? Atunci, nu spuneţi nimic despre aceasta.

E-296 Vino, doamnă. Stai aici. Vreau să te aduc în lumină pentru că ai puţină credinţă. Vreau să vorbesc cu tine un moment, cum Domnul nostru a vorbit cu acea femeie. Nu te cunosc şi nici nu te-am văzut în viaţa mea. Tu eşti total străină faţă de mine. Dacă Domnul Isus va face ceva aici ca atunci, în zilele Bibliei, nu va face aceasta să ne simţim fericiţi şi să mergem acasă ca cei...

E-297 După moartea, îngroparea şi învierea Lui El era pe... Unii ucenici erau pe drumul către Emaus. Vă amintiţi, fraţilor? Pe drumul spre Emaus L-au întâlnit pe Domnul Isus şi au vorbit cu El toată ziua şi nu L-au recunoscut. Dar când a ajuns înăuntru în acea noapte şi a închis uşa El a făcut ceva exact ca înaintea crucificării Lui şi ei L-au recunoscut atunci. Câţi vă amintiţi cazul? Sigur. Ei ştiau că era El, pentru că nimeni nu a făcut-o în felul acela. Ochii lor au fost deschişi şi El s-a făcut nevăzut.

E-298 Acum El este viu în seara asta. Dacă El este viu atunci va face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut înainte de crucificare, să dovedească învierea Lui. Este corect?

E-299 Acum, El nu are alte mâini decât pe ale mele şi ale voastre. El are ochii mei şi ai voştri. El le foloseşte. El este Viţa, noi suntem mlădiţele. Este corect, fraţilor? Viţa nu rodeşte, ci mlădiţele, energizate de viţă. Corect? Dacă prima mlădiţă care a ieşit din acea Viţă a Cincizecimii a scris o Carte a Faptelor, o altă mlădiţă va scrie o altă Carte a Faptelor, căci nu va rodi dovleci, pepeni sau rodii, ci acelaşi rod tot timpul. Este aceeaşi viaţă care curge prin viţă. Înţelegeţi voi acum?

E-300 În Numele lui Isus Cristos din această Biblie, eu iau fiecare duh de aici sub controlul meu pentru onoarea şi Slava lui Dumnezeu.

E-301 Dacă eşti un critic nu mai sta aici. Este timpul să pleci, căci, reţineţi, duhurile rele trec de la unul la altul. Mulţi din cei care au mai fost la adunări ştiu ce se întâmplă. Dacă aţi mai fost la adunări atunci rămâneţi liniştiţi. Dacă nu aţi mai fost, dacă se întâmplă ceva, eu sunt responsabil.

E-302 Acum, doamnă, ceva s-a întâmplat. Aceasta este Prezenţa Lui. Dacă Domnul Isus îmi va descoperi ceva ce ai făcut, ceva ce vrei să faci, sau ar trebui să faci, sau ceva despre tine, vei cunoaşte.

E-303 Atunci ca şi Simon când El i-a zis: „Numele tău este Simon, fiul lui Iona”. El i-a rostit numele şi El a crezut. El, de asemenea, i-a spus femeii: „Tu ai o scurgere de sânge” şi aceasta a încetat. El de asemenea a vorbit cu femeia de la fântână şi i-a spus ce era greşit cu ea, faptul că ea avea cinci bărbaţi.

E-304 Şi astfel tu vei şti că Acesta este Isus Cristos. Crezi tu asta? Aceasta trebuie să vină din puterile supranaturale. Tu ştii asta. Este în regulă.

E-305 Acum, dacă cineva poate vedea Lumina, Aceasta stă între mine şi femeie. Ea este la fel de conştientă de aceasta. Eu nu o cunosc pe femeie, dar voi întrebaţi-o despre ce a simţit. Ascultaţi: chiar acum ceva ca un simţământ real şi dulce vine. Dacă este adevărat, ridică-te. Vedeţi? Se află de jur împrejurul ei. Nu poţi vedea tu aceea? Se află într-o altă dimensiune. Vedeţi? Eu mă uit drept la Aceasta cum mă uit şi la tine şi din câte văd tu eşti o credincioasă. Una din marile tale probleme este că suferi de nervozitate. Şi această nervozitate a cauzat presiunea arterială. [Sora spune: „Da.”] Este exact corect.

E-306 Crezi tu acum? Ca să vezi acum că... Vedeţi, eu pot sta aici şi să continui să vorbesc cu această femeie. Dar, vedeţi, sunt şi alţii care aşteaptă la rând. Vedeţi? Şi alţii trebuie să vină. Nu va decurge totul în jurul unei singure persoane. Trebuie să mai vină şi altcineva.

E-307 Dar acum, v-ar place să vedeţi dacă Duhul Sfânt îi va spune şi alte lucruri? Aţi vrea? Ridicaţi-vă mâinile. Spuneţi: „Aceasta mă va ajuta mult”.

E-308 Vă va ajuta? În regulă. Să vedem. Eu nu ştiu ce îţi spune El, singurul lucru pe care-l voi şti va fi înregistrat pe bandă. Un moment.

E-309 Uită-te la mine şi crede. Aşa cum Petru şi Ioan a spus: „Priveşte la noi”. Cu alte cuvinte: „Acordă-ne atenţia”. Vedeţi? Aşa cum El a perceput credinţa lor, tot aşa eu percep credinţa voastră.

E-310 Da, văd. Este ceva în jurul braţului tău. Oh, este presiune arterială. Doctorul ţi-a pus ceva pe braţ. Este corect. Da, domnule. Este adevărat. Aha-Aha. El ţi-a spus că ai presiune acută a sângelui. Dar, mai este ceva. Oh, eu îi văd. Ei se pregătesc de operaţie. Tu te pregăteşti de operaţie. Este o problemă femeiască. [Femeia izbucneşte în plâns: „A?”] Operaţia trebuie să aibă loc în câteva zile. Este corect.

E-311 Înţelegeţi acum ce vreau să spun? Vedeţi? Continui să vorbesc cu ea şi apar mai multe lucruri. Înţelegeţi ce vreau să spun? Vedeţi?

E-312 Acesta nu sunt eu. Întrebaţi-o pe femeie dacă este adevărat sau nu. Întrebaţi-o, toţi cei ce o cunosc. Vedeţi?

E-313 Priviţi aici din nou. Crezi tu că Dumnezeu poate să-mi spună cine eşti? Te va ajuta? Doamnă Dorns, te poţi duce acasă şi crede cu toată inima. [Amin. Da.]

E-314 Îl credeţi pe Isus Cristos acum? Atunci, poate, noi ne vom ridica mâinile şi ne vom închina Lui. El este Dumnezeu.

E-315 Tată ceresc, noi îţi mulţumim pentru aceasta. Ne rugăm acum ca Tu să laşi oamenii să vadă că noi putem avea o mărturisire despre Isus. Noi putem mărturisi dimineaţă că noi L-am văzut. El a fost aici cu noi în seara asta în forma Duhului Sfânt. Te iubim, Doamne Isuse. Fă-i pe toţi oamenii să vadă şi să creadă. Ne rugăm, Doamne, în Numele lui Isus. Amin.

E-316 Acum, fiţi onorabili, reverenţi şi respectuoşi. [Fratele Branham vorbeşte cu o altă doamnă] Noi nu ne cunoaştem unul cu celălalt. Nu-i aşa? Tu nu mă cunoşti; eu nu te cunosc. Ea nu m-a văzut în viaţa ei. Este în regulă. În regulă.

E-317 Voi încă credeţi, cu toţii? Fiţi numai reverenţi. Fiţi într-adevăr reverenţi. Dacă voi credeţi, toate lucrurile sunt posibile.

E-318 Am văzut ceva întâmplându-se. Voi aştepta un minut. În regulă. Acum, priveşte încoace un minut, soră, tu, care stai aici, pe platformă. Dacă eu nu te cunosc, Dumnezeu te cunoaşte şi El mă poate lăsa să aflu ceva despre tine. Dacă nu ştiu nimic despre tine atunci eşti o străină faţă de mine. Dar dacă El îmi va descoperi ceva despre tine, tu poţi confirma dacă este adevărat sau nu.

E-319 Una din marile tale probleme este o stare de nervozitate. Eşti îngrijorată, ceea ce-ţi face probleme la stomac. Tu ai probleme la stomac şi o stare nervoasă. [Sora spune: „Da.”] Starea nervoasă provoacă stomacului tău neplăceri, acid la stomac. Este un ulcer gastric la baza stomacului. [Da.] Mâncarea grasă îţi provoacă vărsături. Eu te văd renunţând la multe mâncăruri de pe masă. Este exact aşa. [Sora spune: „Da.”]

E-320 Tu ai avut un mare şoc. Ai avut un necaz provocat de moartea soţului. El a murit de curând. Aceasta te face nervoasă. Este adevărat, nu-i aşa? Eu cred că tu vei fi bine acum. Du-te şi ia-ţi cina. Isus Cristos...

E-321 Crezi tu asta? Să ai credinţă în Dumnezeu. Este corect.

E-322 Am ajuns la această doamnă de aici. Vreţi să vă uitaţi încoace puţin? Noi suntem străini unul faţă de celălalt. Noi nu ne cunoaştem, dar Isus Cristos ne cunoaşte pe amândoi. Domnul Isus va descoperi ceva aşa cum a făcut-o zicând femeii de la fântână că a avut cinci bărbaţi. Tu ai o tumoare, cancer, ulcer şi probleme tipic femeieşti. Tu ştii că aceasta vine de la Dumnezeu, nu-i aşa? Vedeţi, El i-a spus femeii un singur lucru şi întreaga cetate s-a pocăit.

E-323 Şi aici El face mai mult, căci El a zis: „Lucrările pe care Eu le fac le veţi face şi voi; chiar mai multe decât acestea”. King James a zis mai mari, dar în traducerea greacă spune mai multe. Nu poţi face lucrări mai mari. El a oprit natura, a înviat morţii. Tu faci mai multe astfel de lucrări. Vedeţi? Cantitate, nu calitate.

E-324 Tu suferi de asemenea de o stare nervoasă. Tu ai o problemă femeiască, o tulburare. Tu ai de asemenea o problemă la stomac care te deranjează. Este corect. Crezi tu că El te poate vindeca? Crezi că o va face? Ai pe cineva pe inimă, nu-i aşa? Soţul tău. El nu este aici. Crezi că pot să-ţi spun... Dacă Isus va descoperi ce este greşit cu soţul tău vei crede că sunt profetul Lui sau slujitorul Lui? Soţul tău este foarte nervos ceea ce i-a provocat o problemă la prostată. Este adevărat, nu-i aşa? Să ai credinţă şi să nu te îndoieşti. Crede numai cu toată inima. Da...

E-325 Doar un minut. Ceva se petrece. Da, aici se află mama ta. Ea şade pe ultimul loc din spate. Ea suferă de maladia Parkinson. Tu te rogi pentru ea. Este adevărat? Doamnă Harris... acesta este numele ei... crede din toată inima şi întoarce-te, pune-ţi mâinile peste soţul tău, peste mama ta şi fă-te bine în Numele Domnului Isus Cristos. [ Adunarea laudă cu putere pe Dumnezeu.]

E-326 Să ai credinţă în Dumnezeu. Îl crezi pe Dumnezeu? Socotesc că noi toţi ar trebui să îl venerăm pe El. Nu gândiţi la fel? Haideţi să-L lăudăm şi să spunem: „Mulţumesc, dragă Doamne”.

E-327 Tată ceresc, cât Îţi mulţumim şi Te slăvim. Binecuvântat fie Numele Sfânt al Domnului Isus Cristos. Îţi dăm slavă şi onoare, mulţumiri, laudă şi mărire, în Numele lui Isus. Amin.

E-328 Să aveţi credinţă şi să nu vă îndoiţi. Credeţi că ceea ce a spus Dumnezeu este adevărul. Asta-i tot ce trebuie să faceţi. Fiţi profund reverenţi şi priviţi aici puţin.

E-329 Aici se află un bărbat. Noi suntem străini unul faţă de celălalt, dar Isus Cristos ne cunoaşte pe amândoi. Îl crezi tu? Mă crezi că sunt slujitorul Lui? Da?

E-330 Când Isus a întâlnit un bărbat, El a făcut un miracol. Era cazul lui Simon. Este primul bărbat pe care L-a întâlnit. În regulă. El i-a spus lui Simon care este numele lui.

E-331 Domnul să mă ajute să cunosc ce este greşit cu tine. Da, văd acum. Este o problemă intestinală, la colon. Acesta este umflat. Tu nu eşti de aici. Tu ai venit din California.

E-332 Este cineva cu tine. El are un cartonaş de rugăciune şi urma să se facă rugăciune pentru El. El şade acolo. El este un prieten al tău şi suferă de o stare nervoasă, ca o cedare nervoasă. Crezi tu că El va fi vindecat? Aşa cred şi eu. Crezi tu că Isus poate să-mi spună care este numele tău? Domnul Hambrey. Întoarce-te şi aşează-ţi mâinile peste prietenul tău şi crede cu toată inima şi amândoi vă puteţi întoarce şi să fiţi bine în Numele Domnului Isus Cristos. [Adunarea laudă pe Dumnezeu.]

E-333 Crezi tu? Să ne rugăm. Aceasta mă slăbeşte şi mă doboară. Să ne rugăm. Vom începe să ne rugăm pentru bolnavi.

E-334 Ce mai faci? Vorbeşti engleza? Da. Crezi tu că sunt slujitorul Iui Dumnezeu? Asta este ce mi-a spus îngerul: „Dacă-i vei putea face pe oameni să te creadă...”, nu să creadă că eu sunt El, ci să creadă că El m-a trimis... Este pentru băiatul tău. Este corect. Crezi tu că Dumnezeu poate să-mi spună care este necazul lui? Vei crede tu? El este nervos din cauza unei sperieturi. Un câine l-a speriat. Este corect. Se va face bine. Du-te cu El înapoi şi crede din toată inima şi El se va face bine. Este doar un şoc. Îmi voi aşeza mâinile peste El. În Numele lui Isus... Nu te teme. El va trece de asta şi va fi bine. Vezi? Fii mulţumitoare.

E-335 Crezi tu cu toată inima? Amin. Dacă nu poţi crede...

E-336 Această doamnă de acolo, care vorbeşte cu cealaltă doamnă are problemă cu sinusurile. Cu un timp în urmă ceva ţi s-a întâmplat. Sinusurile tale s-au vindecat. Amin. Crede şi du-te acasă şi fii bine.

E-337 Crezi tu? Cei din audienţă cred? [Adunarea: „Amin.”]

E-338 Ce gândiţi voi când vă ridicaţi mâna? Crezi tu că sunt profetul lui Dumnezeu? Atunci hernia nu te va mai deranja. Soţia ta este groaznic de bolnavă. Doctorii nici măcar nu ştiu ce are. Pune-ţi mâinile peste ea şi crede din toată inima. El ştie care este problema ei. Ea se va face bine dacă tu vei crede.

E-339 Crezi, tu care şezi acolo, că Dumnezeu îţi vindecă boala de inimă? Atunci du-te acasă şi fi bine. Nu este Acesta Isus Cristos în mijlocul nostru? [Adunarea: „Amin.”]

E-340 Ce gândeşti tu despre asta, micuţa doamnă care stai acolo, în al doilea rând, uitându-te la mine? Tu ai o boală la sân. Crezi tu că Isus Cristos te face bine? Ridică-te şi acceptă aceasta atunci. Amin. Să ai credinţă în Dumnezeu şi nu te îndoi.

E-341 Doamna de acolo cu pulover roşu are probleme la sinusuri. Crezi tu că Domnul Isus te face bine? Ridică-te doar în picioare şi accept-o şi fi bine. Amin. Acesta este felul în care s-o faci.

E-342 Ce gândeşti tu, frate, care şezi acolo? Crezi că sunt profetul Lui? Crezi tu că Dumnezeu poate să-mi spună necazurile tale? Alergia ta a luat sfârşit. Isus Cristos te face bine. Aleluia! [Adunarea: „Amin.”]

E-343 Crezi tu asta cu toată inima? Amin.

E-344 Unde ne-am oprit? La cartonaşul cu numărul 15. Câţi dintre voi mai aveţi cartonaşe de rugăciune? Haideţi să scăpăm de acestea. Aliniaţi-vă pe partea aceasta.

E-345 Să vă arăt... Lăsaţi-mă să vă arăt că vindecarea nu ţine de un singur om. Lăsaţi-mă să vă arăt ceea ce poate face Dumnezeu prin slujitorii Lui umili de aici. Veniţi aici, fraţilor. Mă întreb dacă aţi vrea să păşiţi chiar aici împreună cu mine. Veniţi de pe platformă, coborâţi aici pentru un minut. Da, în regulă. Noi ne vom ruga pentru ei chiar aici. Vreau ca oamenii să vadă că Dumnezeu îşi foloseşte slujitorii. Veniţi, voi slujitorii, chiar aici jos. Voi coborî împreună cu voi. Vedeţi? Vă voi arăta că Dumnezeu vindecă bolnavii prin păstori. Nu contează. Dumnezeu vindecă prin orice cale vreţi. Amin. Este corect.

E-346 Toţi cei care aveţi cartonaşe de rugăciune veniţi aici. Nu vă îndoiţi, ci credeţi. Credeţi voi din toată inima acum?

E-347 Acum am nevoie de toţi păstorii în timp ce mă rog, ca voi să formaţi un rând prin care să puteţi atinge pe toţi cei care trec prin rând. Înţelegeţi? Eu nu pot ajunge la toţi, dar voi puteţi. Coborâţi acolo, duceţi-vă printre ei.

E-348 Toată adunarea să creadă. Vom ajunge la voi într-un moment. Credeţi împreună cu noi.

E-349 Fiecare dintre voi să reţineţi că, Isus Cristos vă cunoaşte. El ştie exact ce gândiţi şi voi ştiţi asta. Nu există excepţii ca El să vă vorbească. Vedeţi, El este aici. Este El, nu eu. Sunt doar un frate.

E-350 Voi să credeţi în timp ce mă rog. Mă voi ruga pentru voi împreună cu aceşti pastori.

E-351 Vedeţi, eu nu vreau să părăsesc oraşul. Oamenii spun: „Evanghelistul a fost pe aici şi a făcut asta”. Vreau ca voi să ştiţi că păstorul vostru are aceeaşi autoritate. El poate nu are vedenii. Poate fi unul la o generaţie de oameni. Dar El are aceeaşi autoritate de la Dumnezeu ca să-şi aşeze mâinile peste voi. Este acelaşi lucru.

E-352 Să ne rugăm împreună. Aplecaţi-vă capetele şi fiecare dintre voi, când trece prin rândul de rugăciune şi simte mâna păstorului... Reţineţi. Aruncaţi-vă cartonaşele de rugăciune, ridicaţi-vă mâinile şi mulţumiţi lui Dumnezeu pentru vindecarea voastră şi păşiţi înapoi şi vedeţi ce se întâmplă.

E-353 Tatăl nostru ceresc, suntem adunaţi în mijlocul oamenilor şi în Prezenţa Atotputernicului Dumnezeu. Oh, Mare Iehova, Etern, care L-ai născut pe Isus Cristos, Fiul Tău, mă rog împreună cu aceşti slujitori, unelte ale lui Dumnezeu, în timp ce-mi aşez mâinile peste această soră de aici, ca prin puterea lui Isus Cristos fiecare din voi să-L întâlnească pe Domnul. Vino Tu peste această audienţă chiar acum în timp ce aceşti păstori ating oamenii şi fie ca fiecare din ei să fie vindecaţi în Numele lui Isus Cristos.

E-354 Satan, tu ai ratat victoria. Isus Cristos este prezent ca să ungă aceste batiste pentru vindecarea bolnavilor, să îndeplinească lucrarea pe care El a promis-o. Noi, ca biserică a Lui, te provocăm prin credinţa noastră în învierea Lui şi în prezenţa Lui acum, după două mii de ani, lucrând spiritual prin Biserica Sa, ca tu să ieşi din acest popor. [Adunarea se roagă cu putere] În Numele lui Isus Cristos, părăseşti-i. Ieşi! În Numele lui Isus Cristos.

E-355 Acum, în timp ce ei îşi aşează mâinile peste bolnavi, dacă este vreun păcătos sau o persoană care vrea să fie salvată, care vrea să vină în jurul altarului, ridicaţi-vă şi veniţi înainte acum. Noi suntem aici ca să slujim. Lucrătorii să vină cu ei, să se ridice şi să vină, dacă vor.

E-356 Oricine vrea să vină aici pentru rugăciune să vină înainte, indiferent dacă aveţi sau nu cartonaşe de rugăciune; voi sunteţi bineveniţi aici chiar acum pentru punerea mâinilor. Veniţi acum cât timp mai aşteptăm.

E-357 Dacă oricare dintre voi sunteţi în nevoie, aveţi nevoie de Duhul Sfânt, de salvare, de vindecare divină, noi suntem aici ca slujitori ai lui Cristos ca să vă slujim prin capacitatea de a ne aşeza mâinile peste voi, văzându-vă umpluţi cu Duhul Sfânt.

E-358 Oricine vrea să-L aibă pe Acest Isus care cunoaşte secretele inimii... Voi, oameni care nu-L cunoaşteţi şi simţiţi acel simţământ straniu în jurul inimii... ştim că este aici. Duhul Sfânt mi-o spune. Vino acum. Vino aici. Ridică-te de pe scaun şi îndreaptă-te încoace. Spune: „Doamne Isuse, eu vin pentru că am nevoie de Tine şi vin ca să Te primesc”. Dumnezeu îţi va îndeplini cererea dacă nu te îndoieşti şi crezi din toată inima că lucrurile pe care le vezi chiar acum sunt lucrările lui Isus Cristos. Dacă eşti metodist, vino. Dacă eşti baptist, nazarinean, sfinţenia pelerinului, romano-catolic, ortodox, evreu, un păcătos de rând, ateu, nu mă interesează cine eşti, vino aici crezând pe Dumnezeu şi vezi ce se întâmplă chiar acum. Vino. Vreau să vă văd adunaţi aici. [Adunarea se roagă]

E-359 Eu cred că Duhul Sfânt este prezent în acest moment mare şi crucial, în acest ceas din urmă. Eu cred că Dumnezeu chiar acum urmează să vă îndeplinească cererea dacă-L veţi crede numai. Voi L-aţi văzut lucrând. Cu siguranţă vă spun adevărul.

E-360 Cu siguranţă mă veţi crede. Fiecare dintre voi, cei prezenţi, care aveţi nevoie de Dumnezeu, veniţi şi staţi pe partea asta. Cei care doar se ridică vor fi ca martori. Spuneţi: „Sunt un martor, Doamne”. Ridicaţi-vă acolo unde vă aflaţi. Ridicaţi-vă dacă aveţi nevoie de Dumnezeu. Este corect. Dacă nu vă puteţi ridica... Asta este. Avem nevoie de Tine, Cristos.

E-361 Credeţi-mă, vă rog. Credeţi voi că Dumnezeu îmi vorbeşte? Dacă da, ridicaţi-vă mâinile. [Adunarea ridică mâinile.] Vă mulţumesc. Acum, pentru că voi credeţi... Dacă v-am spus adevărul atunci Dumnezeu a confirmat. Dumnezeu este aici ca să confirme că v-am spus adevărul. Acum, vă spun adevărul.

E-362 Priviţi în sus către Dumnezeu şi prin credinţă spuneţi: „Doamne Isuse, îmi mărturisesc păcatul”, dacă sunteţi un păcătos. „Doamne, am nevoie de binecuvântările Tale pentru a-mi furniza Lumină. Vreau Duhul Sfânt”, dacă aveţi nevoie de Duhul Sfânt. „Am nevoie de vindecare, Doamne şi acum o aştept de la Tine. Eu o cred”, dacă sunteţi bolnavi. Dacă o veţi face le veţi căpăta.

E-363 Haideţi să ne ridicăm mâinile, fiecare în felul nostru. Trebuie să fie mărturisirea voastră. Eu mă voi ruga pentru voi aici. Voi să credeţi şi să vă rugaţi. Eu mă voi ruga pentru voi şi voi rugaţi-vă pentru voi înşivă. Doar rugaţi-vă. Mărturisiţi-vă greşelile, slăbiciunile. Făgăduiţi-I lui Dumnezeu că nu mai sunteţi slabi, ci puternici, că nu sunteţi laşi, că nu veţi mai fi bolnavi, că nu veţi mai sluji păcatului. Veţi sluji lui Dumnezeu. Faceți-vă mărturisirea şi credeţi-o. Este sufletul şi responsabilitatea voastră. Corect.
Cineva s-a aprins. Acesta este felul în care s-o faci. Credeţi numai aceasta.

E-364 Doamne Isuse, acest timp târziu se scurge acum, marele moment crucial, ultima zi din sărbătoare se încheie, ultima ocazie, ultima dată. Aceşti oameni sunt în nevoie. Lasă ca Duhul Sfânt să cadă, Doamne. Fie ca oamenii să simtă şi să ştie că Acesta este Dumnezeu, Cristos în vieţile lor, încercând să vină înăuntru prin puterea Sa. Împlinește-le dorinţele profunde din inimile lor. Acordă-ne aceasta, Doamne. Umple-i cu Duhul Sfânt, vindecă-i, obţine glorie pentru Numele Tău.

E-365 Satan, tu ai pierdut bătălia acum. Tu ai ratat adunarea, ai ratat victoria. Eu proclam victoria în Numele lui Isus Cristos pentru fiecare persoană de aici. Ieşi de aici, Satan tu nu-i mai poţi ţine. Eu îi proclam ca trofee, pentru Domnul Isus Cristos. Amin.